Sunteți pe pagina 1din 29

PROCEDURI SPECIALE - Drept procesual penal 1.Notiunea si necesitatea procedurilor speciale.

"Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, n scopul constatarii la timp si n mod complet a faptelor ce constituie infrac 151n133b ;iuni, astfel ca orice persoana care a savrsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala." Pentru a se putea atinge scopul procesului penal legiuitorul a instituit o serie de norme juridice cuprinse in codul de procedura penala si n legile speciale, norme ce sunt menite a disciplina desfasurarea procesului penal. innd cont de nevoia de unitate n reglementarea normelor aplicabile desfasurarii procesului penal exista la momentul actual o serie de dispozitii aplicabile n toate cauzele penale deservite justitiei, norme ce formeaza procedura comuna n dreptul procesual penal. Procedura comuna se aplica nediferentiat n marea majoritate a cauzelor penale deoarece este necesara normarea desfasurarii procesului penal si respectarea dreptului la egalitate n fata legii penale. n unele cazuri nsa procedura obisnuita nu este suficient de eficace si nu poate alcatui cadrul optim pentru aflarea adevarului si instrumentarea cauzelor. De aceea legea penala a instituit anumite reglementari derogatorii de la procedura comuna, norme ce se aplica n mod limitat n functie de cauza n discutie. Rolul lor este de a mentine functional mecanismul justitiei fara a aduce atingere libertatilor garantate de lege si fara a influienta justa solutionare a cauzei. Aceste derogari sunt numite proceduri speciale. Pentru a putea constitui o procedura speciala normele derogatorii trebuie ca prin continut, sistematizare si mod de aplicare sa formeze un complex de norme cu caracter complementar si derogatoriu,ceea ce presupune ca, procesul penal se desfasoara dupa normele comune numai n masura n care nu exista dispozitii speciale care au prioritate1. n dreptul procesual penal romn procedurile speciale sunt limitative ca numar si au o arie restrnsa de aplicare. Ele sunt folosite n realizarea tragerii la raspundere penala dar si n rezolvarea pe cale jurisdictionala a unor aspecte adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal.

Procedurile speciale nu sunt instituite aleatoriu ele fiind impuse de anumite mprejurari bine determinate n lege cum ar fi : elementele speciale determinante n ceea ce priveste persoana infractorului, imprejurarile n care s-a nfaptuit infractiunea sau caracterul infractiunilor.
1

Gh.Theodoru, L.Moldovan, Drept procesual penal, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, p.

335.

Cu toate acestea trebuie retinut faptul ca nu orice element ce tine de aceste considerente poate duce la instituirea unei proceduri speciale. Spre exemplu existenta unei boli a inculpatului poate sa aiba implicatii n desfasurarea procesului penal - amanarea executarii pedepsei, obligarea de a fi efectuata o expertiza - dar nu poate sa duca la aplicarea unei proceduri speciale existente si cu att mai putin nu poate sa duca la crearea unei proceduri speciale. De retinut este faptul ca normele speciale, desi au continut si sistematizare proprie, sunt doar derogari partiale de la normele ce reglementeaza procedura comuna nefiind posibil ca printr-o norma din cadrul unei proceduri speciale sa se aduca atingere unui drept fundamental sau sa se incalce grav regulile de desfasurare a procesului penal. Aceste norme juridiceconstituie categoria procedurii obisnuite sau de drept comun, care disciplineaza procesul penal n vederea realizarii scopului sau 1. Un alt element ce trebuie luat n considerare este aplicabilitatea acestor proceduri speciale. Nu poate fi niciodata acceptata aplicarea discretionara a unei proceduri speciale n functie de elemente subiective existente de la o cauza la alta. Procedurile speciale se aplica n toate cauzele penale care prin analiza obiectiva pot intra n aria de aplicare a unei proceduri bine determinate. Procedurile speciale sunt un complex de derogari cu o ntindere variabila dar care pastreaza ntotdeauna un caracter complementar si derogatoriu. De aceea oriunde procedura speciala nu reglementeaza expres anumite situatii va fi aplicabila procedura obisnuita. De asemenea daca o anumita situatie este reglementata att de procedura obisnuita ct si de procedura speciala reglementarile derogatorii se vor aplica cu prioritate. Legislatia n vigoare nu cunoaste o reglementare att de larga a unei proceduri speciale nct sa elimine aplicarea oricarei norme din procedura obisnuita, astfel nct nu ne vom putea afla niciodata n fata unei cauze care

sa se solutioneze exclusiv pe baza normelor derogatorii si fara aplicarea macar minimala a dispozitiilor comune. Trebuie retinuta regula conform careia orice cauza se solutioneaza prin aplicarea tuturor dispozitiilor comune incidente att din partea generala ct si din partea speciala a codului de procedura penala la care, n probleme anume reglementate n procedura speciala, se adauga n completare dispozitiile speciale. Deci aplicarea dispozitiilor din procedura speciala nu elimina ci completeaza dispozitiile comune din codul de procedura penala iar orice cauza solutionata doar pe baza dispozitiilor derogatorii nu va putea fi considerata instrumentata corect si complet. Aceasta regula este prevazuta n codul de procedura penala care indica n art. 466 ca infractiunile flagrante "se urmaresc si se judeca potrivit dispozitiilor prevazute n acest capitol care se completeaza cu dispozitiile din prezentul cod." Tendinta pe care legea procesual penala o mbratiseaza n ceea ce priveste aceste proceduri speciale este aceea de reducere pentru pastrarea unitatii de reglementare procedurala.
A.Boroi,stefania-Georgeta Ungureanu, N.Jidovu, I.Magureanu,Drept procesual penal,Ed.All Beck,2004,p.406.
1

Reglementarile existente nainte de 1 ianuarie 1969 cuprindeau un numar considerabil mai mare de norme derogatorii, norme ce au fost eliminate prin modificarile codului de procedura penala romn. Astfel au fost eliminate proceduri speciale aplicabile infractiunilor contra avutului obstesc precum si procedurile privitoare la infractiunile contra securitatii statului.

2.Consideratii generale privind procedurile speciale Procesul penal este definit de o activitate reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, n scopul constatarii la timp si n mod complet a faptelor ce constituie infrac 151n133b ;iuni astfel ca orice persoana care a savrsit infractiunea sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala 1.

Pentru atingerea scopului sau, procesul penal este reglementat de un ansamblu de norme juridice cuprinse n Codul de procedura penala, norme care asigura o desfasurare unitara a acestuia si care alcatuiesc ceea ce este cunoscut sub denumirea procedura de drept comun 2. Sunt nsa anumite situatii cnd, datorita unor particularitati, se impune adoptarea si a altor reguli care deroga de la cele de drept comun, tocmai pentru atingerea scopului legii penale si procesual penale, reguli ce compun procedurile speciale3. Normele respective, cu toate ca nu constituiue dect derogari de la normele de drept comun, au totusi un continut si o sistematizare proprie. Deci, n aceste cazuri se aplica dispozitiile procedurale de drept comun, cuprinse n partea generala si partea speciala a codului de procedura penala, la care se adauga aceste dispozitii speciale,derogatorii. n cazul n care anumite situatii sunt reglementate att de procedura comuna, ct si de cea speciala, dar diferit, se aplica procedura speciala. Procedurile speciale, n sistemul actual al normelor juridice procesual penale, sunt putine la numar. Acestea pot fi ntlnite n cauzele privind tragerea la raspundere penala (proceduri speciale propriu-zise), ct si n realizarea, pe cale jurisdictionala, a unor aspecte adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal (alte proceduri speciale, auxiliare) 4. n functie de modul de reglementare, procedurile speciale propriu-zise sunt proceduri n care se aplica, n principal, normele derogatorii de la procedura obisnuita (procedura de urmarire si judecarea infractiunilor flagrante) si proceduri unde se aplica, n principal, normele procedurale de drept comun, completate cu
1

I.Neagu, Tratat de procedura penala, Ed. Pro 1997, p. 1.


2

I.Neagu, Drept procesual penal, Ed. Academiei, Bucuresti ,1989, p.662, N.Volonciu, Tratat de procedura penala, Partea speciala, Ed. Paideia, vol.II, p. 440. V.Dongoroz, S.Kahane, G.Antoniu, C.Bulai, N.Iliescu, R.Stanoiu, n Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala romn, vol.II, Partea Speciala, Ed. Academiei, 1976, p. 361. I.Neagu, Drept procesual penal, Bucuresti, Ed. Academiei, 1989, p.662, N.Volonciu, Drept procesual penal, Bucuresti, 1972, p.502, 503, V.Dongoroz, op.cit., vol.II, p. 361.
4 3

normele derogatorii (procedura n cauzele cu infractori minori). Celelalte proceduri speciale, auxiliare, apar n anumite situatii speciale, ntlnite fie n cursul procesului penal, fie n faza de dupa executare (procedura reabilitarii judecatoresti, procedura de reparare a pagubelor n cazul condamnarii sau al arestarii pe nedrept, procedura n caz de disparitie a nscrisurilor judiciare, asistenta juridica internationala n materie penala). De precizat ca normele speciale, desi se caracterizeaza printr-un continut si o sistematizare proprie, sunt doar derogari partiale de la normele de drept comun.n sistemul actual, cel al codului adoptat n 1968, cu modificarile ulterioare, s-a observat tendinta reducerii reglementarilor speciale, ca de altfel si n sistemele de drept ale mai multor tari, n ideea realizarii unei unitati a normelor procedurale. nsa, exista rezerve cu privire la aceasta tendinta de reducere a reglementarilor speciale mai ales n cazul procedurilor cu infractori minori.Procedurile speciale sunt impuse de anumite situatii particulare speciale, de axemplu n cazul minorului un rol deosebit jucndu-l starea sa psihica.Pe de alta parte, existenta unor reglementari speciale poate fi interpretata si ca o preocupare a legiuitorului pentru asigurarea unor garantii procesuale suplimentare, n desfasurarea procesului penal 1. 3.Clasificarea procedurilor speciale A. n literatura de specialitate, clasificarea acestor proceduri s-a facut dupa diverse criterii.Astfel, dupa obiectul cauzelor ce trebuie rezolvate si care cad sub incidenta procedurilor speciale, acestea se mpart n proceduri speciale propriu-zise si alte proceduri speciale (auxiliare) 2. a) Sunt considerate proceduri speciale propriu-zise cele n care sunt rezolvate aspecte privind tragerea la raspundere penala a celor care savrsesc infractiuni. n cadrul acestor proceduri, obectivul cauzei penale l constituie lamurirea problemelor legate de existenta raportului juridic procesual principal3. Din aceasta categorie fac parte: procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante, procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice, procedura n cauzele cu infractori minori si procedurile speciale cu reglementari n forme procesuale simplificate prevazute n legi speciale.

Normele procedurilor speciale propriu-zise au o sfera de aplicare limitata la o anumita categorie de infractiuni, aceste norme constituie doar derogari partiale de la ansamblul normelor de procedura obisnuita. De aceea, sub aspectul normelor pe care le contin, n doctrina, procedurile speciale propriuzise, au fost mpartite n doua categorii 4: proceduri n care se aplica, n principal, norme derogatorii de la procedura obisnuita (procedura de urmarire si judecare a unor infractiuni flagrante,
I.Neagu, A.Crisu, A.Ciobanu, A.Zarafiru, Drept procesual penal, Curs selectiv pentru licenta, Ed.All Beck, Bucuresti 2003, p. 206
2 1

I.Neagu, op. cit., 1998, p. 694 Idem

I.Neagu, op. cit., 1998, p. 695, N.Volonciu, op. cit., vol. II, p. 441

procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice etc.) si proceduri n care se aplica, n principal, normele procedurii obisnuite completate cu normele derogatorii din procedura speciala (procedura cu infractori minori). b) Procedurile speciale auxiliare au ca scop rezolvarea unor aspecte adiacente raportului juridic procesual principal n curs de desfasurare sau deja ncheiat1 si, potrivit actualei reglementari, sunt urmatoarele:procedura darii n urmarire, procedura reabilitarii judecatoresti, procedura repararii pagubei n cazul condamnarii sau a luarii unei masuri preventive pe nedrept, procedura n caz de disparitie a nscrisurilor judiciare, asistenta judiciara internationala1. B. Dupa izvorul de consacrare, procedurile speciale pot fi clasificate n proceduri reglementate de Codul de procedura penala si proceduri speciale reglementate de unele legi speciale 2 (exterioare Codului de procedura penala). Cele reglementate de Codul de procedura penala sunt procedurile speciale propriu-zise privind infractiunile flagrante, tragerea la raspundere penala a persoanei juridice si cele pentru cauyele cu infractori minori, precumsi procedurile auxiliare, mai putin procedura extradarii. n schimb, cele exterioare Codului de procedura penala sunt prevazute n legi speciale cu reglementari n forme procesuale simplificate, cum ar fi, de exemplu: procedura de urgenta de urmarire si judecare pentru unele infractiuni de coruptie, procedura extradarii si altele.

4. Procedurile speciale prevazute de codul de procedura penala

4.1. Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante. Procedura urmaririi si judecarii unor infractiuni flagrante este reglementata n titlul IV al Codului de procedura penala n vigoare n capitolul I "Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante". Conform prevederilor legale este considerata infractiune flagranta infractiunea descoperita n momentul savrsirii sau imediat dupa savrsire precum si infractiunile al caror faptuitor este urmarit imediat dupa savrsire de catre persoana vatamata, martorii oculari sau strigatul public ori este gasit n apropierea locului comiterii infractiunii cu arme sau obiecte de natura a-l considera participant la infractiune. n cazurile de mai sus orice persoana are dreptul de a-l prinde pe faptuitor n vederea aducerii lui n fata autoritatilor. Procedura speciala este aplicabila infractiunilor flagrante pedepsite prin lege cu nchisoare de cel putin 1 an si de maxim 12 ani precum si formele lor agravate savrsite n municipii, orase, trguri, mijloace de transport sau orice alt loc aglomerat. Procedura nu se aplica infractiunilor savrsite de minori datorita caracterului special pe care l instituie calitatea faptuitorului. O aplicare speciala a prevederilor din Titlul IV capitolul I C.proc.pen intervine n cazul infractiunilor pentru care punerea n miscare a actiunii penale se face numai la plngerea prealabila a persoanei vatamate. n acest caz daca infractiunea este flagranta constatarea ei se va face respectnd dispozitiile referitoare la urmarirea si judecarea infractiunilor flagrante nsa continuarea urmaririi penale si a judecarii cauzei se va face cu aplicarea prevederilor speciale doar daca persoana vatamata va depune plngerea prealabila n termen de 24 de ore de la constatarea infractiunii. n acest sens organul de cercetare penala are obligatia de a chema partea vatamata si a o intreba daca ntelege sa faca cererea n termenul aratat. n caz contrar se vor aplica prevederile de ordin general din codul de procedura penala. n ceea ce priveste faza de urmarire penala legea stabileste anumite derogari de la procedura comuna derogari ce privesc constatarea infractiunii, retinerea si arestarea nvinuitului sau a inculpatului, continuarea cercetarii dupa restituire precum si verificarea lucrarilor de cercetare penala.

n art. 467 C.proc.pen. se prevede ca organul de cercetare penala sesizat trebuie sa consemneze ntr-un proces verbal cele constatate cu privire la fapta savrsita precum si declaratiile nvinuitului si ale celorlalte persoane ascultate. Organul de cercetare penala are obligatia de a strnge si alte probe pe care le considera importante pentru justa desfasurare a procesului. Procesul verbal se va citi nvinuitului si celorlalte peroane ascultate cu mentiunea ca acestea pot face obiectii sau completari apoi va fi semnat att de catre organul de cercetare ct si de nvinuit si persoanele ascultate. Procesul-verbal, odata ncheiat, este si actul de ncepere a urmaririi penale. n cazul infractiunilor flagrante nvinuitul este obligatoriu retinut pe o durata de 24 de ore. Daca se considera ca arestarea nvinuitului este necesara procurorul poate solicita luarea acestei masuri de catre judecator. Masura arestarii preventive nu va putea depasi 10 zile calculate de la data expirarii ordonantei de retinere. Atunci cnd procurorul considera ca exista suficiente dovezi pentru a fi pusa n miscare actiunea penala da rechizitoriul prin care pune n miscare actiunea penala si dispune trimiterea n judecata. Dosarul trebuie trimis instantei competente nainte de expirarea mandatului de arestare. Datorita caracterului derogatoriu ce se impune n cazul acestei proceduri daca trimiterea n judecata nu a fost dispusa n termen de 3 zile de la emiterea ordonantei de retinere cauza va continua sa fie rezolvata prin aplicarea dispozitiilor din procedura obisnuita referitoare la arestarea nvinuitului sau inculpatului cuprinse n art. 146 si urm. C.proc.pen. n situatia n care judecatorul a dispus arestarea preventiva iar procurorul a dispus restituirea cauzei organului de cercetare penala acesta este obligat sa continue cercetarea si sa restituie dosarul procurorului n termen de maxim 3 zile de la data la care a fost dispusa masura arestarii preventive. Prelungirea cercetarii pe o perioada mai mare de 3 zile duce la judecarea cauzei n concordanta cu procedura obisnuita. O problema n ceea ce priveste procedura speciala survine n materia asistentei juridice obligatorii pe perioada retinerii nvinuitului. Parerile instantelor n aceasta problema sunt mpartite astfel ncat o parte a instantelor rezolva aceasta problema n mod afirmativ considernd ca asistenta juridica obligatorie este aplicabila n acest caz1 n vreme ce majoritatea instantelor considera ca daca cercetarea penala se face n timp ce nvinuitul este retinut fara
1

Tribunalul Judetean Vlcea, dec.penala nr. 319/1971, n RRD nr. 1/1972, p. 131.

sa fie pusa n miscare actiunea penala mpotriva sa dispozitiile codului de procedura penala n materia asistentei juridice obligatorii nu sunt aplicabile 1.

Din prevederile art. 470 C. proc. pen. rezulta faptul ca procurorul solutioneaza dosarul n cel mult 2 zile de la data la care i-a fost naintat. Analiznd dosarul procurorul poate sa dispuna fie trimiterea n judecata fie scoaterea de sub urmarire penala sau ncetarea urmaririi penale ori restituirea cauzei. n cazul n care se dispune trimiterea n judecata procurorul da rechizitoriu prin care pune n miscare actiunea penala si dispune trimiterea n judecata cu propunerea de arestare preventiva a inculpatului. Daca nsa procurorul constata existenta unuia din cazurile prevazute de art. 10 alin. (1) lit. a-e dispune scoaterea de sub urmarire penala iar daca sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. f,h,i,j, dispune ncetarea urmaririi penale. Cnd urmarirea penala nu a fost completa sau nu s-au respectat dispozitiile legale garante ale aflarii adevarului procurorul va restitui cauza organului care a efectuat urmarirea penala spre completare sau unui alt organ de urmarire n vederea completarii sau refacerii urmaririi penale. n cazul restituirii cauza nu se va mai judeca potrivit procedurii speciale urmnd ca rezolvarea ei sa fie facuta dupa dispozitiile procedurii obisnuite. n cazul n care se constata ca cercetarea a fost efectuata de un organ necompetent procurorul va trimite cauza organului competent n concordanta cu art. 268 C. proc. pen. De asemenea n cazul restituirii procurorul va trebui sa decida asupra mentinerii sau revocarii masurilor preventive care sunt de competenta sa precum si asupra masurilor de siguranta sau asiguratorii luate n cursul urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri. Daca procurorul decide ca dovezile din dosar sunt concludente si trimite cauza spre judecare se va trece la faza a doua a procesului penal: faza de judecata. Judecata cuprinde etape procesuale procedurii comune diferentele n cazul infractiunilor flagrante constnd doar n modul realizarii etapelor procesuale. Competenta de judecata este cea obisnuita nefiind desemnata o instanta speciala care sa judece infractiunile flagrante. n art. 471 alin. 2 se prevede ca ministrul justitiei poate desemna una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze dar numai n cazul municipiilor mpartite n sectoare. Alineatul 2 nu prevede o derogare de la regulile generale de competenta, judecatoria desemnata de ministrul justitiei nu devine o instanta speciala cu delimitarea unei anumite competente ci doar capata caracterul

unei instante specializate n solutionarea acestor cauze pentru o mai rapida nfaptuire a justitiei. n ceea ce priveste masurile pregatitoare sedintei de judecata art. 472 C. proc. pen. prevede masuri speciale impuse de specificul infractiunilor flagrante. Astfel, presedintele instantei va fixa termenul de judecata n 5 zile de la primirea dosarului si totodata va dispune aducerea cu mandat a martorilor si a partii vatamate. Inculpatul este adus la judecata si de asemenea n cazurile n care este arestat presedintele instantei trebuie sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice. Celelalte parti la proces
1

Tribunalul Suprem, s. pen., dec. pen. 2902/1971, n culegerea de decizii pe anul 1971, p. 455.

nu se citeaza dar se pot prezenta si participa la judecata, presedintele avnd ndatorirea sa stabileasca identitatea acestora. Participarea procurorului la judecata este obligatorie conform alin. 3 art. 472 C. proc. pen. De asemenea n faza masurilor pregatitoare instanta are datoria sa verifice daca n cauza sunt ntrunite conditiile prevazute n art. 466 C. proc. pen. iar atunci cnd constata ca nu s-au ndeplinit aceste conditii, are obligatia de a continua judecata cu aplicarea regulilor procedurii obisnuite. Momentele procesuale prevazute de procedura obisnuita de judecata n prima instanta sunt aplicabile si n cazurile infractiunilor flagrante cu derogarile prevazute n art. 473 C. proc. pen. Articolul 473 C. proc. pen. prevede ca judecata se face pe baza declaratiilor inculpatului, martorilor prezenti, a persoanei vatamate daca este de fata si a lucrarilor din dosar. Nu poate fi amnata judecata n vederea audierii martorilor absenti. n schimb instanta poate dispune din oficiu sau la cerere administrarea de probe noi pentru acest lucru putnd acorda termene care n total nu pot depasi 10 zile. Instanta trebuie sa dispuna asupra starii de libertate a inculpatului atunci cnd se desesizeaza pentru incompetenta, retine cauza pentru a fi judecata conform procedurii obisnuite sau amna judecarea cauzei pentru administrarea de probe noi. Potrivit art. 475 C. proc. pen,, instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei n aceeasi zi n care s-au ncheiat dezbaterile sau cel mai trziu n urmatoarele 2 zile, si trebuie sa redacteze hotarrea n cel mult 24 ore de la pronuntare. Inculpatul care se afla n stare de detinere este n mod obligatoriu adus la pronuntare. Cnd instanta pronunta pedeapsa nchisorii iar inculpatul a fost pus anterior n libertate instanta poate dispune arestarea acestuia. n caz de achitare sau de ncetare a procesului penal, ori o pedeapsa cu nchisoarea cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive sau daca pronunta pedeapsa amenzii, instanta l pune de ndata n libertate pe inculpatul arestat preventiv. Punerea n libertate a inculpatului

arestat este obligatorie si n cazurile prevazute de art. 350 alin. 3 C. proc. pen. Datorita caracterului derogatoriu al procedurii n cazul infractiunilor flagrante precum si datorita dezideratului de a solutiona rapid aceste cauze actiunea civila va fi examinata de catre instanta numai daca persoana vatamata este prezenta si se constituie parte civila iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amnarea judecatii. Daca solutionarea actiunii civile nu duce la amnarea cauzei instanta examineaza din oficiu actiune civila n cazul n care persoana vatamata este fie o persoana lipsita de capacitatea de exerctiu sau cu capacitate de exercitiu restrnsa, fie este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. n toate celelalte cauze solutionarea actiunii civile se va face pe calea actiunii separate care este scutita de taxe de timbru. n ceea ce priveste caile de atac termenul de apel ct si cel de recurs este de 3 zile de la pronuntare. Dosarul cauzei se va nainta instantei competente n 24 ore de la declarea apelului sau recursului iar judecarea se va face de urgenta. 1 n cazul n care infractiunile care se urmaresc si se judeca potrivit acestei proceduri speciale se
Gh.Nistoreanu, M.Apetrei, C.Silvia Paraschiv, Drept procesual penal, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, p. 313
1

afla n concurs ori n stare de indivizibilitate sau de conexitate cu alte infractiuni carora li se aplica procedura obisnuita, modul de solutionare al fiecarei cauze n parte este prevazut de art. 478 C. proc. pen. Astfel n alin. (1) al acestui articol se prevede ca n cazul unui concurs de infractiuni cnd procedura speciala se aplica numai unora dintre infractiunile n cauza se procedeaza la disjungerea lor, urmarirea si judecarea infractiunilor facnduse separat. Cnd apar situatii de indivizibilitate sau conexitate, daca procedura prevazuta pentru infractiunile flagrante se aplica doar unora dintre fapte ori unora dintre infractori si disjungerea nu este posibila, urmarirea si judecarea se fac potrivit procedurii obisnuite. 1 De asemenea n art. 38 alin. 3 C. proc. pen. se prevede ca n cazul de indivizibilitate prevazut n art. 33 lit. c) C. proc. pen. cauzele vor fi ntotdeauna reunite. 4.2. Procedura n cauzele cu infractori minori. Institutia minoritatii cunoaste n dreptul penal o reglementare proprie, deoarece prin tragerea la raspundere penala a minorilor, avnd n vedere capacitatea psihica a

acestora, se urmareste, mai mult dect n cazul celorlalte categorii de infractori, reeducarea lor si prevenirea savrsirii de fapte antisociale. Potrivit art. 99 C. proc. pen., minorii sub 14 ani nu raspund penal, cei care au vrsta ntre 14 si 16 ani raspund penal numai daca se dovedeste ca au savrsit fapta cu discernamnt, iar minorii care au mplinit vrste de 16 ani, raspund penal. n urma abrogarii Decretului nr. 218/1977 (prin Legea nr. 104/1992), s-a revenit la aplicarea normelor din Codul penal, conform carora, fata de minorii infractorise poate lua o masura educativasau se poate aplica o pedeapsa. Reglementarii penale privind institutia minoritatii i corespunde si o reglementarepe plan procesual penal, prin instituirea unei proceduri speciale de de urmarire si judecare a infractorilor minori. Aceste dispozitii specialese justifica prin faptul ca minorul nu are maturitate psihica, dezvoltarea intelectuala si experienta necesara pentru folosirea eficienta a drepturilor procesuale acordate de lege. Prin instituirea acestei proceduri, s-a urmarit sa se asigure minorilor un plus de garantii procesuale care sa-si dovedeasca eficienta n mbinarea laturii respective cu latura educativa a procesului penal. Potrivit art. 480, urmarirea si judecarea infractiunilor savrsite de minori, precum si punerea n axecutare a hotarrilor privitoare la acestia, se efectueaza potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile prevazute n art. 481-493 si sectiunea IV 1 a Capitolului I din Titlul IV al Partii generale. Urmarirea penala n cauzele cu infractori minori se desfasoara dupa procedura obisnuita completata cu doua dispozitii speciale, prevazute n art. 481 si art. 482 la: -chemarea unor persoane la ascultarea minorilor; -obligativitatea referatului de evaluare. Judecata n cauzele cu infractori minori se desfasoara conform procedurii obisnuite, care se completeaza cu dispozitiile speciale. Derogarile in cazul judecarii minorilor de instanta se refera la: compunerea instantei, persoanele chemate la ascultarea minorului,

desfasurarea judecatii si apararea exercitata n cazul inculpatului minor, cuprinse n art. 483-486. Daca se stabileste ca minorul poate sa raspunda penal, fata de el se poate lua o masura educativa sau i se poate aplica o pedeapsa. Masurile educative care pot fi luate fata de minori sunt: mustrarea, libertatea supravegheata, internarea ntr-un centru de reeducare si internarea ntr-un institut medical-educativ. Cnd instanta apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru ndreptarea minorului, i va aplica o pedeapsa. 4.3. Procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice. Modificarile aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006 referitoare la raspunderea penala a persoanei juridice au impus modificari n aceasta materie si n Codul de procedura penala. Datorita nuantarii necesare n ceea ce priveste tragerea la raspundere penala a persoanei juridice s-a considerat necesara introducerea n Titlul IV al Codului de procedura penala a unei proceduri speciale ce vizeaza persoana juridica n ntelesul dat acestui termen de catre codul penal n vigoare. Ca si n cazul urmaririi si judecarii unor infractiuni flagrante dispozitiile codului de procedura penala se aplica n cazul infractiunilor savrsite de persoanele juridice cu anumite completari si derogari. n capitolul I din Titlul IV al Codului de procedura penala sunt prevazute completarile si derogarile aplicabile persoanelor juridice. Actiunea penala n ceea ce priveste persoanele juridice are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanei juridice ce a savrsit o infractiune. Persoana juridica este reprezentata n mod obisnuit de catre reprezentantul sau legal n ceea ce priveste ndeplinirea actelor procesuale si procedurale. Reprezentantul legal nu va putea ndeplini actele procedurale si procesuale n numele persoanei juridice daca mpotriva sa s-a nceput urmarirea penala pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe. n acest caz persoana juridica fie isi numeste un mandatar fie acest mandatar este desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta competenta. Acest mandatar este desemnat din rndul practicienilor n insolventa autorizati potrivit legii. Acestor practicieni2 li se aplica prevederile art. 190 alin. (1), (2) si (4)-(6) privitoare la cheltuielile judiciari si sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului. Consideram ca trimiterea la art. 190 C. proc. pen. dovedeste faptul ca

practicianul n insolventa este asimilat n ceea ce priveste sumele ce-i revin categoriei de participanti la procesul penal din care fac parte expertul si interpretul. O alta problema ridicata de introducerea raspunderii penale a persoanei juridice este aceea a competentei teritoriale . Din dispozitiile art. 4793 C. proc. pen. se poate pune concluzia ca, competenta
1

Gh.Nistoreanu, M.Apetrei, Drept procesual penal, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, p. 313 N.Jidovu, Drept procesual penal, Edtia 2, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p. 588.

teritoriala este alternativa, ea fiind determinata fie de locul unde a fost savrsita infractiunea, fie de locul unde se afla sediul persoanei juridice sau locul unde locuieste persoana vatamata sau locul unde aceasta si are sediul.1 Citarea persoanei juridice se face la sediul acesteia n cazul n care este cunoscut iar daca sediul este fictiv sau persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat citatia se afiseaza la sediul consiliului local n a carui raza teritoriala s-a savrsit infractiunea. Aceasta dispozitie nu e aplicabila atunci cnd noul sediu este cunoscut. Citarea se face la locuinta mandatarului sau la sediul practicianului n insolventa atunci cnd persoana juridica este reprezentata de unul dintre acestia. Daca n cursul urmaririi penale sau n cursul judecarii exista motive temeinice care duc la presupunearea ca persoana juridica a savrsit o fapta prevazuta de lega penala judecatorul la propunerea procurorului sau instanta de judecata poate dispune o serie de masuri preventive. Aceste masuri vor fi luate doar cand sunt necesare pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal. Art. 4795 enumera n alin. (1) lit. a-e masurile preventive ce pot fi luate n cursul urmaririi penale sau a judecatii. Daca au foat luate aceste masuri preventive instanta poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni care nu poate fi mai mica de 5000 de lei. Cautiunea se va restitui la data ramnerii definitive a hotarrii de condamnare, pronuntata n cauza atunci cnd persoana juridica a respectat masurile preventive sau n cazul n care s-a dispus achitarea persoanei juridice, ncetarea procesului penal, sau o solutie de netrimitere n judecata. Daca nu se respecta masurile preventive cautiunea nu se restituie facndu-se venit la bugetul statului la data ramnerii definitive a hotararii de condamnare. Masurile preventive pot fi dipuse de catre judecator prin incheiere motivata data n camera de consiliul cu citarea

persoanei juridice si cu participarea obligatorie a procurorului. Masurile preventive se dispun pe o perioada de cel mult 60 de zile cu posibilitatea prelungirii daca se mentin temeiurile care le-au determinat. ncheierea prin care s-au luat masurile preventive poate fi atacata cu recurs n 3 zile de la pronuntare sau de la comunicare n functie de prezenta sau absenta celor interesati la momentul pronuntarii. Masurile preventive se vor revoca din oficiu sau la cerere cnd nu mai exista temeiuri care sa justifice mentinerea acestora. Dispozitiile alin. (4)-(6) se aplica n mod corespunzator. mpotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevazute n art. 183 referitoare la aducerea silita. De asemenea fata de persoana juridica se pot lua masuri asiguratorii. Masurile asiguratorii sunt luate n vederea asigurarii confiscarii speciale, repararii pagubei produse prin infractiune sau garantarii executarii pedepsei amenzii. Organul judiciar are obligatia de a comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a nregistrat persoana juridica att inceperea urmaririi penale, a punerii n miscare a actiunii penale si a trimiterii n judecata a persoanei juridice ct si o copie de pe dispozitivul hotarrii de condamnare la pedeapsa amenzii. Comunicarea este necesara n vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
1

N.Jidovu, Drept procesual penal, Editia 2, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 589.

Organele care au autorizat infiintarea si care au nregistrat persoana juridica au de asemena obligatia de a comunica organului judiciar n copie certificata si n termen de 24 de ore de la data nregistrarii orice mentiune cu privire la persoana juridica. Abaterea de la aceasta dispozitie se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 de lei la 5.000 de lei. Persoana juridica are obligatia de a comunica intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social n termen de 24 ore organului judiciar. Amenda judiciara aplicabila organelor care au autorizat si nregistrat persoana jurididca este aplicabila si persoanei juridice care nu si-a respectat obligatia de informare. Daca instanta decide ca persoana juridica se face vinovata de savrsirea unei infractiuni aceasta nu poate initia fuziunea,

divizarea, dizolvarea sau lichidarea n intervalul de timp dintre ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare si executarea pedepselor. n cap. IV 1 din titlu III al Codului penal sunt prevazute pedepsele aplicabile persoanei juridice. Astfel singura pedeapsa principala aplicabila persoanei juridice este amenda. Aceasta are un minim special de 5.000 lei si un maxim special de 600.000 lei atunci cnd legea prevede pentru infractiunea savrsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda si un minim special de 10.000 lei si maxim 900.000 lei atunci cnd legea prevede pentru infractiunea savrsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau nchisoare mai mare de 10 ani. Art. 479 9 C. proc.pen. prevede normele aplicabile punerii n executare a acestei pedepse. Astfel persoana juridica este obligata ca n termen de 3 luni de la ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare. Atunci cnd persoana juridica nu poate achita integral amenda n termenul prevazut de lege aceasta poate cere instantei de executare plata amenzii n rate lunare pe o durata de cel mult 2 ani. Persoana juridica va fi supusa executarii silite a creantelor fiscale n cazul n care nu-si ndeplineste obligatia de plata a amenzii sau a unei rate lunare n cazul platii esalonate a amenzii. Persoanei juridice i se pot aplica si o serie de pedepse complementare prevazute n acelasi capitol din codul de procedura penala. Aceste pedepse complementare privesc dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, nchiderea unor puncte de lucru, interzicerea participarii la procedurile de achizitii publice , precum si afisarea si difuzarea hotarrii de condamnare. Ducerea la ndeplinire a pedepselor complementare precum si supravegherea executarii lor sunt prevazute in art. 479 10-47915 C. proc. pen. Articolul 47910 specifica modalitatile de punere n executare a pedepsei complementare de dizolvare a persoanei juridice. Conform acestui articol o copie de pe dispozitivul hotarrii de condamnare se comunica instantei civile competente care va deschide procedura de lichidare si va desemna lichidatorul iar o alta copie se va comunica organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica pentru a lua masurile necesare. Remunerarea lichidatorului se face de regula din averea persoanei juridice iar n caz de imposibilitate din fondul de lichidare constituit potrivit legii. n ceea ce priveste punere n executare a pedepsei complementare a suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, Codul de procedura penala prevede ca o copie de pe dispozitivul hotarrii de condamnare se va comunica la data ramnerii

definitive a hotarrii organului care a autorizat persoana juridica si organului care a nregistrat-o pentru a lua masurile necesare. n cazul n care instanta dispune pedeapsa complementara a nchiderii unor puncte de lucru se va aplica procedura prezentata n cazul suspendarii activitatii persoanei juridice. Art. 47912 prevede ca n cazul n care instanta decide aplicarea pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice o copie de pe dispozitivul hotarrii de condamnare se va comunica la data ramnerii definitive a hotarrii de condamnare organului care a autorizat infiintarea si organului care a nregistrat persoana juridica pentru a lua masurile necesare si de asemenea o copie de pe dispozitivul hotarrii se va comunica oficiului registrului comertului pentru efectuarea formalitatilor de publicitate n registrul comertului, ministerului justitiei pentru efectuarea formalitatilor de publicitate n registrul national al persoanei juridice fara scop patrimonial si altor autoritati care tin evidenta persoanei juridice pentru efectuarea formalitatilor de publicitate. Instanta poate de asemenea sa dispuna afisarea sau difuzarea hotarrii de condamnare caz n care un extras al acestei hotarri se va comunica n vederea afisarii n forma, locul si pentru perioada stabilita de instanta, persoanei juridice. Un extras al hotarrii de condamnare poate fi comunicat persoanei juridice si n scopul difuzarii lui n forma stabilita de instanta si prin mijloace de comunicare audio-vizuale desemnate de aceasta. Persoana condamnata trebuie a nainteze instantei de executare fie dovada nceperii executarii afisarii fie dovada executarii publicitatii hotarrii de condamnare n termen de 30 de zile de la comunicare dar nu mai trziu de 10 zile de la nceperea executarii ori dupa caz de la executare. si n cazul acestei pedepse complementare o copie sau un extras al hotarrii de condamnare va fi comunicat organului care a autorizat si nregistrat persoana juridica pentru a se lua masurile necesare. n caz de neexecutare cu rea credinta a pedepselor complementare instanta de executare dispune fie dizolvarea persoanei juridice fie dupa caz suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pna la punerea n executare a pedepsei complementare a afisarii sau difuzarii hotarrii de condamnare dar nu mai mult de 3 luni. Daca aceasta ultima masura nu este suficienta pentru ca persoana juridica sa puna n executare pedeapsa complementara se va dispune dizolvarea persoanei juridice. Sesizarea instantei n caz de neexecutare cu rea credinta a pedepselor complementare se face din oficiu de catre

judecatorul delegat al instantei de executare ori de catre organele carora li s-a comunicat hotarrea definitiva de condamnare. Persoana juridica va fi citata la judecata iar participarea procurorului va fi obligatorie. Instanta se va pronunta prin sentinta dupa ce va asculta concluziile procurorului si persoana juridica condamnata. 4.4. Darea n urmarire. Procedura darii n urmarire este un alt caz n care legiutorul a considerat necesar sa se deroge de la procedura obisnuita de judecata. Capitolul 21 din Titlul IV al C. proc. pen. n care se trateaza problema darii n urmarire a fost introdus prin art. 1 punctul 29 din ordonanta de urgenta a guvernului nr. 60/2006. Darea n urmarire este necesara pentru identificarea, cautarea, localizarea si prinderea unei persoane n scopul aducerii acestuia n fata organelor judiciare sau punerii n executare a hotarrii judecatoresti. Articolul 4931 C. proc. pen. alin. 2 prevede ca darea n urmarire este posibila n cazul n care nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare, masura internarii medicale, sau masura expulzarii deoarece nu a putut fi gasita persoana fata de care s-au luat aceste masuri. De asemenea darea n urmarire este posibila n cazul n care persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere a fugit dintr-un centru de reeducare sau a fugit din unitatea unde executa masura internarii medicale. Un alt caz n care se poate dispune darea n urmarire este acela al depistarii unei persoane urmarite international despre care exista date ca se afla pe teritoriul Romniei. Darea n urmarire poate fi solicitata de organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii mandatului de arestare preventiva, a mandatului executarii unei pedepse privative de libertate, a masurii educative a internarii ntr-un centru de reeducare, a masurii internarii medicale ori masurii expulzarii. n cazul n care persoana a evadat darea n urmarire se solicita de catre administratia locului de detentie, centrul de reeducare sau unitatea medicala, n care se executa masura. Daca situatia premisa este aceea a unei persoane urmarite international darea n urmarire se solicita de catre procurorul competent potrivit legii. Inspectoratul general al politiei romne este organul competent sa dispuna prin ordin darea n urmarire. Ordinul trebuie comunicat n cel mai scurt timp organelor competente sa elibereze pasaportul pentru ca acestea sa poata refuza eliberarea pasaportului sau sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii, organelor de frontiera pentru darea n consemn, precum si celui n fata caruia urmeaza a fi adusa persoana data n urmarire si parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire.

n aceste ultime doua cazuri ordinul de dare n urmarire se comunica n copie. Odata emis ordinul de dare n urmarire, acesta impune anumite obligatii organelor statului: structurile competente ale Ministerului Administratiei si Internelor sunt obligate sa puna n executare imediata ordinul si sa desfasoare la nivel national activitatile pe care acesta le impune. Institutiile publice au obligatia sa sprijine n limitele legii activitatea de urmarire ale organelor de politie. n cazul urmaririi unei persoane arestate preventiv activitatea organelor de politie este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul Parchetul de pe lnga Curtea de Apel n a carui circumscriptie se afla sediul instantei competente ce a solutionat n fond propunerea de arestare preventiva. n situatia n care mandatul de arestare preventiva este emis ntr-o cauza de competenta Parchetului de pe lnga ICCJ supravegherea urmaririi este efectuata de procurorii anume desemnati din cadrul structurii care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala. n celelalte cazuri n care persoana urmarita nu e arestata preventiv urmarirea este supravegheata de procurori anume desemnati din cadrul Parchetului de pe lnga Curtea de Apel n a carui circumscriptie se afla sediul instantei de executare ori al altei instante competente potrivit legii speciale. Darea n urmarire nu permite efectuarea oricarui tip de activitate care sa duca la prinderea persoanei urmarite. Activitatile permise n cadrul acestei proceduri sunt prevazute n art. 4933 C. proc. pen. Conform acestui articol pentru identificarea, cautarea, localizarea precum si prinderea persoanelor date n urmarire urmatoarele activitati pot fi efectuate respectand conditiile prevazute de lege: a) interceptarea si nregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon, sau prin orice mijloc electronic de comunicare precum si alte nregistrari b) retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor c) perchezitia d) ridicarea de obiecte si nscrisuri e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora. Aceste activitati sunt permise n cadrul procedurii urmaririi dar sub conditia existentei unei autorizari prealabile. n cazul n care darea n urmarire a fost dispusa deoarece nu s-a putut executa mandat de arestare preventiva, mandatul de executare a unei pedepse privative de libertate, o masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare, masura internarii medicale, masura expulzarii precum si n cazul n care persoana a evadat, activitatile prevazute de litera a-c pot fi desfasurate doar cu autorizarea instantei de executare. n cazul n care darea n urmarire are ca obiect depistarea unei persoane urmarite international aceleasi masuri pot fi dispuse cu autorizarea unui judecator al instantei competente potrivit legii speciale. Ridicarea de obiecte si nscrisuri precum si punerea sub supraveghere a conturilor bancare precum si a conturilor asimilate acestora pot fi efectuate cu autorizarea procurorului care

supravegheaza activitatea organelor de politie nsarcinate cu efectuarea urmaririi. Procurorul daca considera necesar poate dispune sa i se transmita nscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile. Daca n cazul retinerii si predarii corespondentei si obiectelor, a perchezitiei si a ridicarii de obiecte si nscrisuri sunt aplicabile prevederile legale fara nici un fel de derogare n ceea ce priveste celelalte doua activitati Codul de procedura penala prevede modalitatea de efectuare a acestora n art. 493 4-6 C. proc. pen. Astfel interceptarea si nregistrarea convorbirilor sau comunicarilor se va face doar daca aceasta este singura modalitate prin care se poate duce la ndeplinire activitatea de indentificare, cautare, localizare si prindere a persoanei date n urmarire sau daca prin utilizarea altor mijloace aceste activitati ar fi mult ntrziate. Aceasta masura nu poate fi luata dect pe durata necesara interceptarii si nregistrarii dar nu mai mult de 30 de zile si poate fi renoita pentru motive temeinice, fiecare renoire neputnd depasi 30 de zile iar durata totala a acestora neputnd depasi 120 de zile. Autorizarea se da n camera de consiliu de catre presedintele instantei iar n lipsa acestuia de catre judecatorul desemnat de acesta. Actul prin care se da autorizarea este o ncheiere motivata care va cuprinde obligatoriu motivele pentru care a fost ncuvintata masura, persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii precum si perioada pentru care s-a dispus interceptarea. Procurorul poate personal sa procedeze la efectuarea interceptarilor sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de urmarire penala. Persoanele care se ocupa de suportul tehnic al nregistrarilor sunt obligate sa pastreze confidentialitatea acestor nregistrari n caz contrar ncalcnd normele penale. n cazul n care obtinerea autorizarii ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire, printr-o ordonanta motivata nscrisa n registrul special prevazut n art. 228 alin. 1 1 C. proc. pen. poate dispune cu titlu provizoriu interceptarea si nregistrarea convorbirilor pe o durata de cel mult 48 de ore. n 48 de ore de la expirarea termenului provizoriu procurorul este obligat sa prezinte judecatorului, n vederea confirmarii ordonantei, suportul pe care au fost fixate interceptarile precum si un proces verbal rezumativ. Judecatorul, analizndu-le, se va pronunta prin ncheiere motivata data n camera de consiliu n cel mult 24 de ore. Daca ordonanta e confirmata si se cere o prelungire a masurii interceptarii judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe. Daca ordonanta nu este confirmata se va dispune ncetarea de ndata a nregistrarilor iar cele deja efectuate vor fi sterse sau distruse de catre procuror, acest lucru fiind consemnat ntr-un proces verbal ce va fi transmis n copie judecatorului. n cazul n care interceptarile au fost efectuate cu autorizarea judecatorului procurorul este obligat sa dispuna ncetarea imediata atunci cnd nu mai exista motive temeinice si sa comunice acest

lucru instantei. Convorbirile si comunicarile care nu corespund scopului pentru care au fost interceptate si nregistrate se arhiveaza la sediul parchetului n locuri speciale n plic sigilat cu asigurarea confidentialitatii. Acestea pot fi consultate la cerere de catre procurori, judecatori sau completul investit cu solutionarea cauzei. Dupa ce persoana urmarita este prinsa acestea vor fi sterse sau distruse de catre procurori si se va ntocmi un proces verbal care sa certifice acest lucru. n cazul n care convorbirile sau comunicarile contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date n urmarire acestea vor fi certificate de catre procurorul care supravegheaza activitatea organelor de politie implicate n urmarirea persoanei. Dupa ce persoana data n urmarire e prinsa procesele verbale de redare a convorbirilor sau comunicarilor precum si suportul pe care acestea sunt fixate se transmit judecatorului care a emis autorizarea si se arhiveaza la sediul instantei, dupa care suportul poate fi consultat numai cu ncuviintarea presedintelui instantei. Daca n convorbirile sau comunicarile interceptate si nregistrate sunt date certe si utile privitoare la pregatirea sau savrsirea altor infractiuni ele sunt certificate si transmise mpreuna cu suportul pe care sunt fixate parchetului competent. Acestea pot fi folosite drept probe. nregistrarilor n mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere li se aplica aceeasi procedura ca si interceptarilor si nregistrarilor convorbirilor sau convorbirilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare. Art. 493 6 C.proc.pen. prevede ca n cazul n care este necesar identificarii, localizarii persoanei urmarite procurorul poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor bancare si conturilor asimilate, durata acestei masuri nu poate depasi 30 de zile dar poate fi renoita pentru motive temeinice cu cte 30 de zile pna la un maxim de 120 de zile n aceeasi cauza. Este important de precizat ca aceste prevederi sunt aplicabile n cazul n care masura este dispusa cu privire la aceeasi persoana n momentul n care nu mai exista motive pentru mentinerea masurii, procurorul este obligat sa dispuna ncetarea imediata a masurii de supraveghere. Urmarirea unei persoane se poate finaliza fie prin prinderea persoanei urmarite fie prin disparitia temeiurilor care au justificat-o. Revocarea urmaririi va fi dispusa prin ordin de IGP si se va transmite n copie parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei date n urmarire si organelor competente sa elibereze pasaportul precum si organelor de frontiera. Se poate observa ca ntre procedura ce crmuieste nceperea urmaririi si procedura revocarii acesteia este o simetrie necesara ce poate fi dusa la ndeplinire doar printr-o colaborare eficienta ntre organele statului. n momentul n care se dispune revocarea, procurorul este

obligat sa dispuna ncetarea activitatilor de supraveghere daca acestea sunt nca n desfasurare. 4.5. Procedura reabilitarii judecatoresti. Codul Penal n Titlul VII al partii generale consemneaza reabilitarea printre cauzele care nlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii alaturi de amnistie, gratiere, prescriptie, lipsa plngerii prealabile si mpacarea partilor. Alineatul 1 din art. 133 C. proc. pen. prevede ca realilitarea face sa nceteze decaderile si interdictiile precum si incapacitatile care rezulta din condamnare. Tot art. 133 prevede ca reabilitarea nu are ca urmare obligatia de reintegrare n funtie, rechemarea n cadrele permanente ale fortelor armate sau redarea gradului militar pierdut si nu are efecte asupra masurilor de siguranta exceptnd interzicerea de a se afla n anumite localitati. Reabilitarea are doua forme. Reabilitarea de drept prevazuta n art. 134 C. pen. si reabilitarea judecatoreasca prevazuta n art. 135 C. pen. Reabilitarea de drept a persoanei fizice intervine n cazul condamnarii la amenda sau pedeaspa nchisorii care nu depaseste un an, daca n decurs de trei ani condamnatul nu a savrsit nici o alta infractiune. Reabilitarea persoanei juridice are loc daca aceasta nu a mai savrsit nici o infractiune n decurs de 3 ani de la executarea pedepsei amenzii sau a unei pedepse complementare. Reabilitarea judecatoreasca nu poate fi acordata dect la cerere de catre instanta de judecata. Condamnatul poate fi reabilitat n cazul condamnarii la pedeapsa nchisorii ntre 1 si 5 ani dupa trecerea unui termen de 4 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate. Daca condamnatul a executat o pedeapsa ntre 5 si 10 ani poate fi reabilitat dupa trecerea unui termen de 5 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate. n ceea ce priveste condamnarea la pedeapsa nchisorii mai mare de 10 ani precum si a pedepsei detentiunii pe viata comutate sau nlocuite cu pedeaspa nchisorii comdamnatul poate cere realibilitarea dupa trecerea unui termen de 7 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate iar n cazul pedepsei detentiunii pe viata jumatate din durata pedepsei cu nchisoarea. Normele de procedura n cazul reabilitarii judecatoresti sunt prevazute n art. 494-503 C. proc. pen. Conform prevederilor procedurale competenta n aceasta cauza revine fie instantei care a judecat n prima instanta cauza fie instantei corespunzatoare n a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul. Persoanele care pot introduce cererea de reabilitare sunt condamnatul pe timpul vietii si sotul sau rudele apropiate dupa moartea acestuia. Sotul sau rudele pot de asemenea sa continue n instanta procedura de reabilitare pornita de condamnat nainte sa decedeze. Cererea trebuie sa contina n mod obligatoriu adresa condamntului precum si adresa persoanei care face cererea cnd aceasta nu e persoana

condamnata, condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fapta pentru care a fost pronuntata condamnarea, localitatile unde condamnatul a locuit precum si locurile de munca detinute de acesta ntre momentul executarii pedepsei si momentul executarii cererii, iar n cazul n care executarea pedepsei a fost prescrisa, ntre momentul ramnerii definitive a hotarrii si momentul introducerii cererii, temeiurile cererii, indicatii pentru identificarea dosarului precum si orice alte date necesare solutionarii cererii. Condamnatul este obligat sa anexeze la cerere actele doveditoare pentru ndeplinirea conditiilor reabilitarii. n ceea ce priveste masurile premergatoare presedintele instantei trebuie sa fixeze un termen, sa dispuna citarea petitionarului si a persoanelor a caror ascultare o considera necesara, sa ia masuri pentru aducerea dosarului n care se gaseste hotarrea de condamnare si sa ceara o copie de pe fisa cu antecedentele penale ale condamnatului. Dupa acest moment cererea poate fi respinsa pentru lipsa conditiilor de forma sau poate fi solutionata. n cazul n care este respinsa aceasta solutie poate fi datorata fie introducerii cererii nainte de termenul legal, fie lipsei adresei condamnatului coroborata cu lipsa acestuia la termenul de nfatisare, fie lipsei uneia dintre celelalte elemente ale cererii coroborat cu necompletarea acestora n termenul legal. n cazul n care a fost respinsa ca precoce ea poate fi repetata dupa mplinirea termenului. n cazul respingerii pe alte motive cererea de reabilitare poate fi repetata oricnd. Daca cererea ndeplineste conditiile de forma se trece la solutionarea ei. La termenul fixat instanta asculta persoanele citate, concluziile procurorului si verifica daca sunt ndeplinite conditiile de fond ale cererii de reabilitare. Conditiile necesare pentru admiterea reabilitarii sunt prevazute de codul penal n art. 137 din partea generala. Potrivit acestui articol pentru a se admite reabilitarea condamnatul nu trebuie sa fi suferit vreo noua condamnare n perioada prevazuta de lege n art. 135 C. pen., trebuie sa-si asigure existenta prin munca sau alte mijloace oneste, sa aiba o conduita buna si sa fi achitat n ntregime cheltuielile de judecata si despagubirile civile la care a fost obligat. Daca din datele existente la dosar instanta nu poate considera n mod indubitabil ca au fost ndeplinite conditiile de reabilitare poate cere completarea materialului de la dosar sau poate sa ceara relatii referitoare la conduita condamnatului organelor competente. Daca deasemenea cel condamnat dovedeste ca din motive obiective nu a putut achita despagubirile civile si cheltuielile de judecata instanta poate acorda reabilitarea sau poate acorda un termen de maxim 6 luni pentru achitarea acestora n totalitate sau n parte. n cazul n care este vorba de o obligatie solidara instanta trebuie sa

fixeze suma ce trebuie achitata de condamnat sau de mostenitorii acestuia pentru a se putea acorda reabilitarea. Indiferent de ceea ce decide instanta cu privire la cererea de reabilitare nu vor fi afectate prin aceasta drepturile acordate partii civile prin hotarrea de condamnare. n mod simetric daca se poate cere reabilitarea este permis sa se ceara si anularea reabilitarii. Anularea poate fi ceruta de catre procuror la instanta care hotaraste si cu privire la cererea de reabilitare naintata de condamnat. Cererea de anulare va urma aceeasi procedura ca si cererea de reabilitare procedura ce a fost prezentata succint mai sus. Hotarrea instantei prin care s-a decis referitor la acordarea reabilitarii este supusa cailor de atac. Hotarrea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare va fi supusa apelului iar hotarrea instantei de apel va fi supusa recursului. Dupa ramnerea definitiva a hotarrii de reabilitare instanta va dispune sa se mentioneze acest lucru pe hotarrea prin care s-a pronuntat condamnarea pentru care s-a dispus reabilitarea. 4.6. Repararea pagubei materiale sau a daunei morale n cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrngerii de libertate n mod nelegal. O alta procedura speciala prevazuta de C. proc. pen. se regaseste n capitolul 4 al Titlului IV sub denumirea de "repararea pagubei materiale sau a daunei morale n cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii de libertate n mod nelegal". Aceasta procedura a fost modificata prin art. I pct. 219 din Legea nr. 281/2003. Repararea pagubei este prevazuta n 3 cazuri statuate n art. 504 C. proc. pen. Astfel, are dreptul la repararea pagubei persoana care a fost condamnata definitiv iar n urma rejudecarii s-a pronuntat o hotarre definitiva de achitare. Este important de retinut ca aceasta reparatie nu se poate acorda daca cele doua hotarri nu sunt definitive. Mai poate beneficia de repararea pagubei si persoana care a fost privata de libertate dupa ce n cauza a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei. Un ultim caz n care se poate acorda repararea pagubei este acela al persoanei care n timpul procesului penal a fost lipsita de libertate sau i s-a restrns libertatea n mod nelegal. De precizat ca restrngerea libertatii sau privarea de libertate n mod legal pe parcursul procesului penal prin metodele prevazute de legea penala

si procesual penala nu da dreptul la repararea pagubei deoarece n aceste cazuri paguba nu exista. Pentru existenta pagubei este necesar sa existe un element de nelegalitate care sa creeze un prejudiciu persoanei careia i s-au ncalcat drepturile. Privarea sau restrngerea de libertate n mod nelegal trebuia sa fie stabilita. Modurile prin care se poate stabili sunt : ordonanta procurorului de revocare a masurii nelegale, ordonanta procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de ncetare a urmaririi penale datorita faptului ca exista autoritate de lucru judecat, hotarrea instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate sau hotarrea definitiva de achitare ori hotarrea definitiva de ncetare a procesului penal deoarece n cauza este incident art. 10 alin. 1 lit. j C. proc. pen. (autoritate de lucru judecat). Actiunea pentru repararea pagubei are ca titular persoana care a suferit prejudiciul material sau moral iar dupa moartea acestuia titulari pot fi persoanele care se aflau n ntretinerea sa. Aceste persoane pot continua actiunea pe care cel ndreptatit a pornit-o nainte de deces. Termenul n care poate fi nceputa actiune pentru repararea pagubei este de 18 luni de la ramnerea definitiva a hotarrii instantei sau ordonantei procurorului. Daca actiunea este introdusa mai trziu de acest termen va fi respinsa ca tardiva. Este inadmisibila si cererea care a fost introdusa nainte ca hotarrea sau ordonanta sa ramna definitiva deoarece ramnerea definitiva a hotarrii sau ordonantei este o conditie pentru nasterea dreptului la actiune. Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru. Este important sa se precizeze ca cel ndreptatit nu se va adresa instantei penale ci va chema statul n judecata civila. Competenta de judecata este a tribunalului n a carui raza domiciliaza reclamantul. Statul va fi citat prin Ministerul finantelor publice. n cazul n care persoanei care a initiat actiunea i se acorda repararea pagubei fie de o instanta interna fie de o instanta internationala statul romn este obligat sa initieze o actiune n regres mpotriva celui care a provocat situatia generatoare de daune. Este necesar ca referitor la actiunea n regres sa fie facute 2 precizari. n primul rnd actiunea are caracter obligatoriu initierea ei nefiind lasata la latitudinea statului. Obligativitatea actiunii izvoraste din necesitatea sanctionarii persoanei vinovate avnd att un rol sanctionator ct si unul preventiv.

Realitatea raspunderii obligatorii pentru faptele cauzatoare de daune poate limita existenta acestor situatii n rndul organelor statului care le pot cauza. O a doua precizare este forma n care a fost cauzata situatia generatoare de daune. Pentru a exista premisa actiunii n regres cel ce se face vinovat de crearea ei trebuie sa fi actionat fie cu rea credinta fie din grava neglijenta. n cazul ipotetic n care s-a actionat n alta forma dect cele prevazute de art. 507 C. proc. pen. statul nu va avea o actiune n regres mpotriva celui care a generat situatia ce a dus la condamnarea statului. 4.7. Procedura n caz de disparitie a nscrisurilor judiciare. Pe parcursul procesului penal este posibil sa existe situatia n care un nscris judiciar sa se piarda, sa fie distrus, sa fie degradat sau sa fie sustras. Pentru aceasta premisa si lund n considerare necesitatea refacerii acestui act Codul de procedura penala a instituit o procedura speciala asimilata care sa duca la rezolvarea problemelor aparute n ipoteza disparitiei nscrisului judiciar. Pentru initierea acestei proceduri este necesara realizarea cumulativa a unor conditii n ceea ce priveste nscrisul disparut. Astfel nscrisul judiciar disparut trebuie sa fie reclamat de un interes justificat si refacerea lui sa nu fie posibila prin procedura obisnuita. Daca aceste conditii au fost ndeplinite cumulativ se poate trece la realizarea procedurii speciale. Primul pas n aceasta procedura este constatarea disparitiei nscrisului. Constatarea poate fi facuta fie de organul de urmarire penala fie de presedintele instantei la care se gaseste nscrisul. Disparitia nscrisului se va consemna alaturi de masurile ntreprinse pentru gasirea lui ntr-un proces verbal. Acest proces verbal are att un rol constatator ct si rolul de declansare a procedurii speciale. Numai pe baza acestui proces verbal se poate trece la aplicarea dispozitiilor din C. proc. pen. referitoare la nlocuirea sau reconstituirea nscrisului. Trecerea la urmatoarea etapa, aceea de nlocuire sau reconstituire a nscrisului este marcata fie prin ordonanta procurorului fie prin ncheierea data de instanta. ncheierea prin care instanta decide modalitatea de refacere a nscrisului disparut se va da fara citarea partilor si nu este supusa niciunei cai de atac. Instanta are posibilitatea daca considera necesar sa citeze partile pentru a fi prezente la pronuntarea ncheierii. Competenta n cazul disparitiei nscrisurilor judiciare difera dupa cum cauza este n curs de solutionare sau este definitiv solutionata. n cazul n care cauza este n curs de solutionare competenta n ceea ce priveste aplicarea procedurii speciale revine fie organului de urmarire penala la care

se afla cauza spre rezolvare fie instantei de judecata la care se afla cauza spre solutionare. Daca a fost definitiv solutionata competenta revine instantei la care dosarul se gaseste n conservare. n cazul n care constatarea se face de catre un organ necompetent acesta este obligat sa trimita toate materialele necesare nlocuirii sau reconstituirii catre organul competent potrivit art. 510 C. proc. pen. n momentul n care toate etapele mentionate mai sus au fost duse la ndeplinire se poate trece la refacerea nscrisului disparut. Modalitatea refacerii depinde de existenta unor copii oficiale de pe acel nscris. n cazul n care aceste copii exista se poate proceda la nlocuirea lui. Organul competent are obligatia de a lua toate masurile necesare a intra n posesia copiei oficiale a actului disparut. n momentul n care intra n posesia acestei copii va trebui sa elibereze o copie certificata persoanei care a predat copia oficiala. Copia oficiala va tine locul nscrisului original pna la momentul gasirii acestuia. De regula n practica nscrisurile oficiale sunt ntocmite n mai multe exemplare pentru a putea fi nlocuite n cazul disparitiei sale fiind astfel usurata munca organului judiciar. Daca nsa nu exista nici o copie oficiala organul competent va trece la reconstituirea nscrisului sau dosarului disparut. Daca este cazul sa fie reconstituit un dosar disparut acest lucru se va efectua prin reconstituirea fiecarui nscris pe care l continea. Pentru a duce la bun sfrsit reconstituirea se pot folosi orice mijloace de proba: pot fi ascultati martori, partial se pot face expertize noi toate acestea numai daca sunt cerute de corecta reconstituire a nscrisurilor disparute. Dupa ce s-a finalizat actiunea de reconstituire propriu-zisa rezultatele acesteia se vor constata prin ordonanta procurorului sau prin hotarrea instantei n acest caz partile fiind citate. Hotarrea instantei poate fi atacata cu apel iar hotarrea din apel poate fi atacata cu recurs ambele cai de atac fiind supuse regulilor de procedura obisnuite. 4.8. Asistenta judiciara internationala. Pe fondul cooperarii internationale tot mai frecventa ntre statele lumii si n materie penala s-a simtit nevoia unei forme de colaborare ntre statele suverane care sa consolideze lupta comuna mpotriva fenomenului criminal. n acest sens statul romn a considerat necesar sa ratifice o serie de tratate pentru asigurarea unui cadru juridic stabil n ceea ce priveste asistenta juridica internationala. n materie penala

asistenta juridica internationala se infaptuieste prin doua modalitati: forme de asistenta cu caracter informativ si forme de asistenta cu caracter procesual. n ceea ce priveste formele cu caracter informativ scopul lor este acela de informare ntre state pentru un management mai bun n ceea ce priveste politica penala. Acest tip de asistenta ajuta ndeosebi la prevenirea infractiunilor si se manifesta pe baza conventiilor si tratatelor prin transmiterea de date statistice, mesaje privind activitatea infractionala, copii sau extrase de pe hotarri de condamnare , buletine cu caracter informativ precum si fise de antecedente penale. Un rol important n acest tip de cooperare l are interpolul organizatie care numara 124 de state membre. Formele cu caracter procesual vizeaza cooperarea internationala pe care statele o acorda n cursul desfasurarii procesului penal. n concret aceasta colaborare se manifesta prin ndeplinirea unor acte procedurale sau predarea ori comunicarea unor astfel de acte care sunt necesare statului ce le primeste pentru rezolvarea anumitor cauze penale. n sistemul intern de drept se prevad prin legi speciale si prin codul de procedura penala anumite proceduri speciale n ceea ce priveste asistenta internationala n materie penala. Aceste norme si vor gasi aplicarea numai n cazul n care ele nu contravin dispozitiilor din tratatele internationale la care Romnia este parte. n codul de procedura penala sunt prevazute trei proceduri speciale care vizeaza cooperarea internationala: comisia rogatorie, recunoasterea hotarrilor nepenale sau a altor acte judiciare straine si rejudecarea n caz de extradare. n art. 513 C.proc. pen. se precizeaza ca asistenta judiciara internationala n materie se va efectua conform dispozitiilor din legile speciale coroborate cu prevederile codului de procedura penala daca prin conventiile internationale nu se prevede altfel. Intrarea n vigoare a legii nr. 704/ 2001 a dus la abrogarea prevederilor codului de procedura penala n materia comisiei rogatorii prin art. 40 pct. 6 din legea speciala. si n cazul recunoasterii hotarrilor penale sau a altor acte judiciare straine majoritatea normelor edictate n codul de procedura penala au fost abrogate prin aparitia unei legi speciale, de data aceasta legea nr. 302/2004.

Prin aceasta lege art. 519-521 C. proc. pen. au fost abrogate, singura norma nca n vigoare n codul de procedura penala n aceasta materie referindu-se la executarea dispozitiilor civile. Asadar conform art. 522 C. proc. pen. executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarre judecatoreasca penala straina se face conform regulilor prevazute pentru executarea hotarrilor civile straine. n ceea ce priveste rejudecarea n caz de extradare C. proc. pen. prevede ca n cazul n care se cere extradarea unei persoane care a fost judecata si condamnata n lipsa instanta romna poate rejudeca n prezenta cauza daca condamnatul o cere. Procedura rejudecarii este cea de rejudecare dupa admiterea n principiu a cererii de revizuire procedura reglementata n art. 405-408 C. proc. pen.