Sunteți pe pagina 1din 8

CunoştinŃe minime obligatorii – COLEGIU

1. Osmolaritatea mediului intra- şi extracelular: ~ 300 miliosmoli / l

2. pH intracelular:

Este neutru şi are valoarea de 7, se pot înregistra valori normale extreme: 6-7,4 după tipul de celule.

3. pH extracelular:

Este:

7,4 în plasma sângelui arterial; 7,35 în plasma sângelui venos; 7,4 în lichidul interstiŃial;

4. ConcentraŃia de Na în mediul intra- şi extracelular:

– mediu intracelular: 10-37 mEq / l;

– lichid interstiŃial: ~ 136 mEq / l;

– plasma sanguină: 140 ± 5 mEq / l;

5. ConcentraŃia de K în mediul intra- şi extracelular:

– mediul intracelular: ~ 150 mEq / l;

– plasma sanguină: 3,5 5,6 mEq / l;

6. ConcentraŃia de Ca în mediul intra- şi extracelular:

– mediul intracelular: ~ 10 -7 M;

– plasma sanguină: 2,1-2,6 mEq / l;

7. ConcentraŃia de Mg în mediul intra- şi extracelular:

– mediul intracelular: ~ 2,6 mEq / l;

plasma sanguină: 1,5 2,5 mEq / l;

8. ConcentraŃia de Cl în mediul intra- şi extracelular:

– mediul intracelular: 1-3 mEq / l;

– lichid interstiŃial: ~ 117 mEq / l;

plasma sanguină: 90-110 mEq / l;

9. ConcentraŃia totală a proteinelor în plasma sanguină: ~ 6 8 gr / dl

10. Proteinograma (clasificarea proteinelor după masa moleculară şi concentraŃiile lor plasmatice):

– proteine totale 6-8 gr / dl

100%;

– albumine: 4,5-5,7 gr / dl

55-70%;

– globuline: 1,46-2,54 gr /dl

30-45%;

– fibrinogen: 0,2-0,4 gr / dl;

Raport albumine globuline = 1,5 – 2,5 FracŃii globulinice (% din totalul proteinelor plasmatice)

3-7 %; 7-10 %;

β ⇒ 9-17 %;

γ ⇒ 12-20 %;

α

α

1

2

1

11. Hematocritul. DefiniŃie. Valori normale:

DefiniŃie: – reprezintă raportul dintre valorile elementelor figurate şi celulare ale

sângelui în care se găsesc. Valori normale:

la bărbat: 46,5 ± 5 %;

la femeie: 42 ± 5 %;

la nou-născut: 56 ± 5 %;

la copil: 40 ± 5 %;

Hematocrit somatic = 0,91 x hematocrit venos.

12. Număr de hematii în sânge. Valori normale:

la bărbat = 4.500.000 – 5.000.000 / mm 3 de sânge;

la femeie = 4.200.000 – 4.500.000 / mm 3 de sânge;

la copil = 5.000.000 – 6.000.000 / mm 3 de sânge;

13. ConcentraŃia hemoglobinei în sânge:

la bărbat = 14-18 g / dl;

la femeie = 12-16 g / dl;

nou-născut = 18-27 g / dl;

copil sub 1 an = 10-15 g / dl;

copil sub 10 ani = 12-17 g / dl;

14. VSH. DefiniŃie. Valori normale:

DefiniŃie: ÎnălŃimea coloanei de supernatant măsurată la 1, 2, 24 h din amestec în proporŃie de 4:1 sânge venos proaspăt recoltat prin puncŃie venoasă şi lichid anticoagulant

(citrat Na 3,8 %). Valori:

la bărbat: 2-7 mm / 1h; 7-15 mm / 2h;

la femeie: 4-9 mm / 1h; 12-17 mm / 2h;

sarcină: 35 mm / 1h;

nou-născut: 0,5 mm / 1h;

la copil: 9-12 mm / 1h;

15. Număr de leucocite în sânge. Valori normale:

adult: 4.000-8.000 / mm 3 ;

nou-născut: 15.000-30.000 / mm 3 ;

sugar: 9.000-15.000 / mm 3 ;

copil sub 6 ani: 4.000-10.000 / mm 3 ;

16. Formula leucocitară:

 

%

nr. mm 3 de sânge

agranulocite:

   

limfocite:

25-35 %

1.500-2.400

monocite:

4-8 %

240-600

granulocite:

   

neutrofilele

60-70 %

3.000-4.800

eozinofilele

1-4 %

300-400

bazofilele

0-1 %

20-80

2

17. Timpul de sângerare. DefiniŃie. Valori normale:

DefiniŃie: durata sângerării induse prin puncŃie dermică cu ac Franckie. Valori: 2-4 minute (prin tehnica Duke).

18. Timp de coagulare. DefiniŃie. VariaŃii normale:

DefiniŃie: intervalul de timp dintre momentul recoltării sângelui venos şi cel al

coagulării complete (dispariŃia fluidităŃii). VariaŃii normale:

metoda Bazarov (pe lamă): 8-10 minute;

19. Numărul plachetelor sangvine. Valori normale:

200.000-300.000 / mm 3 ;

20. Explorarea fragilităŃii capilare prin metoda Rumpel-Leeds:

Pin manşeta pneumatică se aplică pe antebraŃ o presiune cu cca. 10 mm / Hg sub valoarea presiunii sistolice, timp de 5 minute şi se numără peteşiile (pete tegumentare roşietice) apărute pe o suprafaŃă circulară cu diametrul de 2 cm şi se stabileşte scorul.

ReacŃie slab pozitivă (+): 10-12 peteşii. ReacŃie pozitivă (++): peste 20 peteşii. ReacŃie intens pozitivă (+++): peste 30 de peteşii.

21. Determinarea grupelor sanguine:

determinarea aglutinogenului (metoda Bet-Wimsen):

pe o lamă de sticlă se pun 3 picături de ser hemotest de la stânga la dreapta din grupele I, II şi III. La fiecare din acestea se adaugă o cantitate foarte mică de sânge proaspăt recoltat prin puncŃie venoasă sau dermică. Se omogenizează şi se observă cu ochiul liber după 2-3 minute: prezenŃa aglutinogenului corespunzător aglutininei din serul hemotest determină aglutinarea; sedimentul este roşu spre deosebire de menŃinerea culorii roşietice iniŃiale în absenŃa aglutinogenului; determinarea aglutininei prin metoda Sinonin:

o

o pe o lamă de sticlă se pun 3 picături din sângele de cercetat. Se adaugă la fiecare în ordine de la stângă la dreapta o cantitate foarte mică de suspensii de hematii – test (grupele 1, 2 şi 3). Se citeşte rezultatul ca mai sus.

22. Tehnica tubajului gastric:

Se introduce în tubul digestiv o sondă (tub de cauciuc de construcŃie specială), Faucher groasă de 1 cm diametru şi 75 cm lungime sau o sondă Einhorn subtire de 0,5 cm diametru şi 150 cm lungime. Se introduce pe cale orală (sonda Faucher sau Einhorn) sau pe cale nazală (sonda Einhorn). PrezenŃa în stomac a capătului distal al sondei permite aspirarea conŃinutului gastric (cu seringa ataşată la capătul proximal al sondei).

23. Tehnica tubajului duodenal:

Se introduce în tubul digestiv (pe cale orală sau nazală) o sondă (tub de cauciuc de construcŃie specială): o sondă Einhorn, subŃire 0,5 cm diametru şi 150 cm lungime. PrezenŃa în duoden a capătului distal al sondei permite aspirarea conŃinutului duodenal (cu seringa ataşată la capătul proximal al sondei).

3

24. Aciditatea sucului gastric: determinarea debitelor secretorii:

determinarea acidităŃii sucului gastric: valori normale. Se neutralizează sucul gastric filtrat cu NaOH 0,1 N, în prezenŃa reactivului Topffer şi a fenolftaleinei. Schimbări de culoare în cursul titrării: iniŃial roşu, apoi galben-portocaliu la pH = 3,5 şi reprezintă aciditatea liberă şi apoi roz intens la pH = 8,2 şi reprezintă aciditatea totală. Valori normale: Valori normale:

HCl liber = 15 U.Cl. (unităŃi clinice) şi 0,9-1 g/l

HCl combinat = 25 U.Cl. şi 1-2,5 g/l HCl total = 40 U.Cl. şi 2,5-3,5 g/l

debitul secreŃiei gastrice în condiŃii bazale şi de stimulare maximă:25 U.Cl. şi 1-2,5 g/l HCl total = 40 U.Cl. şi 2,5-3,5 g/l o debitul bazal

o

debitul bazal este de 60 ml/h, iar cel maximal 250 ml/h;

o

debitul de acid bazal este 2 mEq/h, iar cel maximal 18 mEq/h;

25. Recoltarea secreŃiei biliare prin tubaj duodenal:

Se introduce în tubul digestiv pe cale orală sau nazală o sondă (tub de cauciuc de construcŃie specială): sondă Einhorn, sunŃire 0,5 cm diametru şi 150 cm lungime. PrezenŃa în duoden a capătului distal al sondei permite aspirarea continutului duodenal (cu seringa atasata

la capatul proximal al sondei). Se recoltează:

bila A (coledociana) de culoare galben închis şi consistenŃă vâscoasă; bila B (veziculară) de culoare galben-verzui. Se administrează pe sondă o substanŃă colagogă (de exemplu: 20 ml sulfat de Mg 33%); se recoltează bila C (hepatică) de culoare galben-auriu;

26. Amplasarea electrozilor în deviaŃiile standard:

DI: antebraŃul drept (–); antebraŃul stâng (+) DII: antebraŃul drept (–); gamba stângă (+) DIII: antebraŃul stâng (–); gamba stângă (+)

*Codul culorilor:

antebraŃul drept – roşu; gamba dreaptă – negru (împământare);

antebraŃul stâng – galben; gamba stângă – verde;

27. Amplasarea electrozilor în derivaŃiile unipolare ale membrelor:

Electrozii de culegere (+):

aVR – antebraŃul drept aVL – antebraŃul stâng aVF – gamba stângă

Pentru fiecare din cele trei derivaŃii potenŃialul electric de referinŃă (0) se obŃine prin cuplarea celorlalŃi doi electrozi din triunghiul lui Einthoven (prin rezistenŃe de 5 Kohmi). *Codul culorilor:

antebraŃul drept – roşu;

gamba dreaptă – negru (împământare); gamba stângă – verde;

antebraŃul stâng – galben;

28. Amplasarea electrozilor în derivaŃiile precordiale:

V1: parasternal dreapta, în spaŃiul intercostal 4 V2: parasternal stânga, în spaŃiul intercostal 4 V3: mijlocul distanŃei dintre V2 şi V4 V4: linia medioclaviculară, spaŃiul intercostal 5 stâng V5: linia axilară anterioară, spaŃiul intercostal 5 stâng V6: linia medioaxilară, spaŃiul intercostal 5 stâng Pentru fiecare din cele şase derivaŃii potenŃialul electric de referinŃă (0) se obŃine prin cuplarea celor trei electrozi din triunghiul lui Einthoven (prin rezistenŃe de 5 kohmi; borna centrală Wilson).

4

29. Determinarea ritmului cardiac:

Ritmul cardiac normal este ritmul sinusal; fiecare complex QRS este precedat de o

singură undă P (pozitivă în cel puŃin două derivaŃii standard şi cu aspect normal).

* FrecvenŃă normală a ritmului sinusal este de 70/min.

30. Determinarea frecvenŃei cardiace pe ECG:

Numărul de bătăi dintr-un minut se determină împărŃind 60 la durata în secunde a

ciclului cardiac (interval RR); dacă frecvenŃa este neregulată se calculează frecvenŃa medie pentru 3-4 cicluri:

* FrecvenŃa cardiacă normală este de 70/min.

31. Zgomotul I:

Zgomotul I se ascultă pe toată aria cardiacă, cu intensitate maximă în spaŃiul 5 intercostal stâng, pe linia medioclaviculară pentru mitrală şi la baza apendicelui xifoid pentru tricuspidă.

*caracteristici: lung, grav, puternic, şi cu timbru înfundat *durata: 0,08-0,15 s *frecvenŃa: 35-100 Hz

32. Zgomotul II:

Zgomotul II se ascultă pe toată aria cardiacă, cu intensitate maximă în spaŃiul 2 intercostal, la 2 cm parasternal, în dreapta pentru aortă şi în stânga pentru pulmonară.

*caracteristici: scurt, înalt, lovit şi cu timbru clar *durata: 0,07-0,1 s *frevenŃa: 100-150 Hz

33. Presiunea arterială:

maximă: 120-140 mmHg minimă 60-90 mmHg min= max/2 + p (p=10-20 mmHg)

34. Măsurarea presiunii arteriale prin metoda ascultatorie:

Se bazează pe explorarea cu ajutorul stetoscopului a zgomotelor determinate de vibraŃia peretelui arterial (Korotkov) distal faŃă de o compresiune: se aplică manşeta pneumatică a tensiometrului pe braŃ şi stetoscopul la plica cotului; se introduce aer în manşetă până la o presiunea mai mare decât valoare presupusă a maximei; se evacuează lent aerul introdus; presiunea corespunzătoare primului zgomot reprezintă valoarea presiunii maxime (sistolice); presiunea corespunzătoare scaderii bruşe a inensităŃii zgomotelor reprezintă valoarea presiunii minime (diastolice).

35. Zgomotul laringo-traheal:

Acest zgomot respirator, puternic şi cu timbru suflant este produs de trecerea aerului

prin glotă (inspir şi expir). *Stetoscopul se plasează pe torace:

- anterior – pe jumătatea superioară a sternului;

- posterior – pe regiunea interscapulară (T 1 -T 4 ).

5

36. Murmurul vezicular:

Acest zgomot respirator, slab şi cu timbru dulce aspirativ este produs de trecerea

aerului prin comunicarea dintre bronhiole şi canalul alveolar. *Stetoscopul se plasează sistematic pe toată suprafaŃa toracică pentru a decela modificări patologice.

37. Valorile normale ale volumelor respiratorii (ml):

500 – volum curent (VC)

3000

– volum inspirator de rezervă (VIR)

1200

– volum expirator de rezervă (VER)

1200

– volum rezidual (VR) Capacitatea inspiratorie (CI) = VC + VIR Capacitatea vitală (CV) = VC + VIR + VER Capacitatea funcŃională reziduală (CFR) = VER + VR Capacitatea pulmonară totală (CPT) = CV + VR

(femei 80% din valorile de la bărbaŃi)

38. Determinarea VEMS:

Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) se determină pe expirograma forŃată (inspir maxim urmat de apnee inspiratorie şi expir maxim, toate sub control voluntar).

39. Urina normală:

Aspect (la emisie): – este galben pai (mai închisă dimineaŃa) şi limpede.

pH: 6,2-6,8 în alimentaŃia mixtă; 5,2-5,3 în alimentaŃia bogată în proteine; 7-7,5 în regim vegetarian; Densitate: – 1015-1022 Diureza: – (volumul urinar în 24h) este 900-1500 ml cu variaŃii fiziologice legate de vârstă, sex, temperatura mediului, ingestia de lichide.

40. Componentele examenului sumar de urină:

Aspect(normal), densitate (1015-1022), pH (6.2-6,8), Albumină, Glucoză, corpi cetonici, pigmenti biliari, saruri biliare (toate absente in mod normal), urobilinogen (normal), Sediment: – rare leucocite, rare celule epiteliale, rare cristale.

41. Proba Addis:

Valori normale: – examenul cantitativ al elementelor figurate şi cilindrilor din sedimentul

urinar, pentru urina din 24 ore. Hematii până în 500.000. leucocite până în 1-2 milioane, cilindrii până în 5.000.

42.

ConcentraŃia normală a ureii în plasma sanghină: – 0,2-0,4 g/l.

43.

ConcentraŃia normală a ureii în urina finală: – 15-35 g/l.

46.

ConcentraŃia normală a creatininei în plasma sanghină: – 0,6-1,3 mg/dl.

47.

ConcentraŃia normală a creatininei în urina finală: – 0,75-2 g/l.

48.

ConcentraŃia normală a glucozei în plasma sanghină: – 0,8-1,1 g/l.

49.

ConcentraŃia normală a glucozei în urina finală: – 0 g/l

6

50. Diagnosticul precoce de sarcină:

Diagnosticul precoce de sarcină se bazează pe evidenŃierea creşeterii concentraŃiei gonadotropinei corionice umane (HCG) în urina gravidei începând cu ziua 7,14 de sarcină şi cu un maxim în săptămâna 6. Proba Galli-Mainini: se injectează urină de femeie presupus gravidă (1-3 ml) la broscoi, prin musculatura coapsei în sacii limfatici dorsali. După 45 de minute, se recoltează urină din cloaca animalului şi se examinează la microscop direct fără colorare. [eroare ≈ 20%]

51. Reflexul rotulian:

PercuŃia tendonului rotulian determină contracŃia cvadricepsului femural cu extensia gambei pe coapsă. Se poate examina la subiectul în poziŃie şezând (picior peste picior) sau la subiectul în decubit dorsal, căruia examinatorul îi susŃine (cu mâna) membrul inferior la

nivelul spaŃiului popliteu.

L 2 –L 4

52. Reflexul achilian:

PercuŃia tendonului achilian determină contracŃia tricepsului sural cu flexia plantară a piciorului. Pentru explorare subiectul se aşează cu genunchiul sprijinit de un scaun sau pe marginea patului.

L 5 –S 2

53. Reflexul bicipital:

PercuŃia tendonului distal al bicepsului brahial (prin intermediul degetului examinatorului) determină contracŃia bicepsului cu flexia antebraŃului pe braŃ. Pentru

explorare subiectul are antebraŃul uşor flectat pe braŃ.

C 5 –C 6

54. Reflexul tricipital:

PercuŃia tendonului tricepsului brahial la nivelul olecraniului determină contracŃia tricepsului cu extensia antebraŃului pe braŃ. Pentru explorare examinatorul susŃine braŃul

subiectului la nivelul plicii cotului iar braŃul îl aduce uşor înapoi şi în afară.

C 7 –D 1

55. Reflexul cutanat plantar:

Excitarea cu un vârf ascuŃit a marginii externe a plantei dinspre călcâi spre degete determină flexia degetelor pe plantă. Inversarea reflexului (extenisa halucelui şi abducŃia celorlalte degete semnul Babinski) apare fiziologic la copiii sub 3 ani şi la adult în somnul profund, iar patologic în leziuni ale căii piramidale.

L 4 –S 2

56. Reflexul cutanat abdominal:

Excitarea uşoară cu un vârf bont a tegumentului abdominal în regiunea superioară, mijlocie şi inferioară determină contracŃia musculaturii peretelui abdominal. Pentru explorare subiectul este în decubit dorsal şi are coapsele uşor flectate pe abdomen (pentru relaxarea optimă a musculaturii abdominale).

D 9 –D 12

57. Metode de stimulare vagală:

*Comprimarea sinusului carotidian (unilateral timp de 20s) determină scăderea frecvenŃei cardiace şi a tensiunii arteriale (efect mai intens la subiecŃii vagotonici). *Proba Valsalva: inspir profund urmat de o perioadă de apnee postinspiratorie şi determină bradicardie tranzitorie. *Probă de postură – trecerea din clinostatism în ortostatism şi determină creşterea frecvenŃei cardiace şi a tensiunii arteriale prin mecanism simpatic urmată de efect invers prin reacŃie parasimpatică compensatorie.

7

58. Determinarea acuităŃii vizuale (AV):

Se face cu ajutorul unui optotip standardizat pentru fiecare din ochi în parte începând cu cel cu vederea mai slabă. Ochiul neexaminat fiind acoperit cu un opercul semitransparent. Subiectul este aşezat în condiŃiile impuse de optotip de obicei (poziŃie centrală în faŃa

optotipului) la distanŃa de 5 m şi i se indică să citească semnele grafice din fiecare rând începând cu cele de dimensiuni mari. Valoarea acuităŃii se consideră cea corespunzătoare ultimului rând în care subiectul distinge corect majoritatea semnelor (maxim 20% greşeli) şi se exprimă după formula:

AV = d/D unde:

d – distanŃa de citire a optotipului de către subiectul examinat

D

– distanŃa de citire a optotipului de către un ochi emetrop

În

cazul imposibilităŃii citirii de la distanŃa impusă se apropie subiectul de optotip până

reuşeşte să citească primul rând. Dacă acestuia îi este imposibil – se cercetează capacitatea de a recunoaşte degetele mâinii şi în ultimă instanŃă de a percepe lumina.

59. CondiŃii tehnice de înregistrare a EKG:

pacient în decubit dorsal relaxat fizic şi psihic;lumina. 59. CondiŃii tehnice de înregistrare a EKG: temperatura mediului ambiant de 20 o C; se

temperatura mediului ambiant de 20 o C; o C;

se degresează pielea cu alcool la locul unde urmează a fi plasaŃi electrozii;şi psihic; temperatura mediului ambiant de 20 o C; se umezeşte pânza cu care învelim electrozii

se umezeşte pânza cu care învelim electrozii cu soluŃie de clorură sau bicarbonat de sodiu sau se foloseşte o pastă adezivă şi conductivă;cu alcool la locul unde urmează a fi plasaŃi electrozii; se plasează electrozii pe zone musculare

se plasează electrozii pe zone musculare şi se fixează cu benzi elastice sua faşă de tifon, se vor evita regiunile cu păr şi cele osoase;sodiu sau se foloseşte o pastă adezivă şi conductivă; se efectuează etalonarea sistemului de înregistrare (

se efectuează etalonarea sistemului de înregistrare ( rectangular de 1mv=10mm);de tifon, se vor evita regiunile cu păr şi cele osoase; se stabileşte viteza de derulare

se stabileşte viteza de derulare a hârtiei (25 mm/sec sau 50 mm/sec);efectuează etalonarea sistemului de înregistrare ( rectangular de 1mv=10mm); se înscrie traseul electrocardiografic; 8

se înscrie traseul electrocardiografic;de înregistrare ( rectangular de 1mv=10mm); se stabileşte viteza de derulare a hârtiei (25 mm/sec sau

8