Sunteți pe pagina 1din 31

COLEGIUL ENERGETIC Proiect pentru sustinerea examenului de atestare a competentelor profesionale

STRUCTURA JOCULUI DE HANDBAL

Profesor indrumator: Has Laura

Elev: Popa Lucia Gabriela

2013
1

CUPRINS ARGUMENT . 3 OBIECTIV . 4 CAPITOLUL 1 Scurt istoric al jocului 4 CAPITOLUL 2 Notiuni introductive 6 CAPITOLUL 3 Tehnica jocului de handbal 7 CAPITOLUL 4 Pregatirea tactica. Rolul si importanta pregatirii tactice ... 19 CAPITOLUL 5 Invatarea continutului tehnic 24 CAPITOLUL 6 Principalele reguli ale jocului .. 30 BIBLIOGRAFIE .. 32

ARGUMENT

In opinia mea, sportul este un element indispensabil din rutina omului, este un factor benefic pentru sanatate si pentru divertisment, iar handbalul imbina aceste doua lucruri in cel mai frumos mod posibil. Pentru a cunoaste si practica un sport avem nevoie de obtinerea mai multor informatii despre acesta : istoria sportului respectiv, regulile dupa care se desfasoara, informatii tehnico-tactice, cat si date despre structura sa. Am ales aceasta ramura a sportului deoarece in el regasesc imbinarea perfecta intre miscare, relaxare, competite, antrenament, satisfactie, dar si munca asidua. Il concep ca un sport in care jocul de echipa este poate cel mai pronuntat si important din restul sporturilor. Este un sport ce poate fi jucat atat de persoane de sex masculin, cat si feminin, acesta fiind un alt factor ce a contat in alegerea acestui frumos, dar si dificil drum, handbalul. Din punctul meu de vedere, nu exista dezavantaje in acest sport. Ambitia este factorul care primeaza in reusita lumii handbalului. O persoana cu obiective si teluri de atins, care lupta pentru ele, depune efort pentru a se ridica la standarde inalte, va reusi si va deveni o persoana implinita cu ajutorul acestui sport. Prin prisma handbalului sportivul isi mentine organismul sanatos, devine mai responsabil, fiind un sport ce necesita organizare, este un mijloc de relaxare si cunoastere prin care sportivul cunoaste oameni noi si in acelasi timp locuri noi. Turneele si cantonamentele ofera din plin acest prilej, imbinandu-se intr-un mod placut cu antrenamentul necesar pregatirii sportivilor. Structura jocului de handbal nu este una complicata, ci este compusa din elemente tehnico-tactice, reguli si trebuie cunoscuta de practicantii acestui sport pentru a-si desfasura activitatea intr-un mod corect si corespunzator. In paginile ce urmeaza sunt cuprinse date despre istoria jocului, caracterul evolutiv al tehnicii, explicatii si exemple in conformitate cu: pasarea mingii, tehnici de aparare, tehnici de atac.

OBIECTIV
Handbalul este o disciplina sportiva care a figurat permanent n Planurile nvatamntului preuniversitar si universitar. Structuri motrice ale jocului sportiv,
3

practicat cu mingea manevrata cu mna, apar si n programele prescolarilor, ceea ce a facut ca selectia timpurie sa coboare pna catre vrsta de 6-7 ani. Accesibilitatea sa, ct si aria larga de practicare pe toate continentele au facut ca handbalul sa fie introdus n curricula scolara la majoritatea tarilor lumii. Prin prevederea acestei discipline n Planul de nvatamnt al facultatilor de sport, nca de la nivelul anului I, s-a urmarit familiarizarea tuturor studentilor cu caracteristicile tehnico-tactice si structurale ale handbalului si mai ales nsusirea practica, att n atac, ct si n aparare. Un alt obiectiv al procesului de predare-nvatare si evaluare la aceasta disciplina l constituie cultivarea algoritmului metodic aferent nsusirii tuturor elementelor si procedeelor n concordanta cu aplicarea practica a prevederilor Regulamentului de joc. Se au n vedere logicul, rationalul si unitatile de nvatare, astfel ca viitorul absolvent sa poata preda, nvata si evalua n scoala acest joc n concordanta cu normele si principiile psiho-pedagogice ale fiecarei vrste.

Capitolul 1 SCURT ISTORIC AL JOCULUI


Nu cunoastem satisfacator o ramura sportiva atta vreme ct nu i stim istoria. Nimic nu se poate ntelege sau explica fara istorie. Toate schimbarile petrecute n evolutia regulilor si a jocului nsusi nseamna timp si spatiu istoric. n evolutia istorica si traditionala a handbalului ca joc si fenomen social sunt de consemnat nu att bogatia sau varietatea structurilor de joc, deci a bagajului motric n ansamblu, ct aparitia si evolutia unor situatii de nvatare si perfectionare: antrenamentul, lectia de handbal (exersarea, inclusiv a partii nendemnatice) si competitia, ntrecerea ca mijloc de evaluare si verificare periodica a celor antrenate. Configuratia actuala a jocului de handbal dateaza din Epoca Moderna, mai precis din a doua jumatate a secolului XIX. Pare a fi un joc sportiv fara....poveste, adica fara o istorie precisa, cum se exprimau ntr-o carte, bine scrisa, marii gazetari Calin Antonescu si Hristache Naum (1975, p. 6-7), carte din care mai retinem ca handbalul a fost descoperit ca sa zicem asa n laborator. Adica a fost inventat n anii Primului Razboi Mondial, de un profesor de educatie fizica din Germania, pe nume Karl Schelenz, care inspirat de fotbalul englez s-a gndit ca mingea poate fi jucata si cu mna. Pe la 1917, se jucau deja Torbal, Raffbal si Fusbalspiel variante ale handbalului. Dintr-o alta sursa, acest nceput este plasat ceva mai devreme, dar pe alte meleaguri, respectiv n anul 1898, cnd profesorul danez Holger Nielsen a introdus n lectiile sale jocul denumit Handbold. Aproximativ n aceeasi perioada aparea n Cehoslovacia Hzen, jocul ce avea sa se numeasca Handbal n 7 sau pe teren redus (M. Cojocaru, N. Nedef,1989, p. 27). ntr-adevar, handbalul are n structura sa cam tot ce-i trebuie pentru un joc complet, caruia nimic nu i se mai poate lua sau adauga; un joc creat n laboratorul civilizatiei europene. Numai ca astazi stim mai multe despre jocurile cu mingea, si ceea ce stim sigur este ca ele nu au avut un epicentru; sunt de o vrsta cu omul, homo ludens neputnd sa traiasca fara aceasta componenta a culturii si civilizatiei. Pna n prezent, nici o
4

civilizatie nu a putut afirma despre sine ca este mostenitoarea legitima a acestui joc sau a practicilor care l-au precedat sau i sunt contemporane. Structuri ale handbalului, cum ar fi pasarea, prinderea, aruncarea mingii la zid, la colt, n triunghi, n cerc, patrat si n alte formatii, apar nca n antichitatea grecoromana. Numeroase detalii sigure se gasesc si n tratatul medicului roman Galenus (sec. II d. Hr.), Despre exercitiul cu mingea mica, iar pentru detalii suplimentare recomandam Greck Athletics (London, 1925, p.108-122). Handbalul este un joc solidar cu oina noastra, care, ca orice joc de echipa, nu a figurat nici el n programul Jocurilor Olimpice antice. Lucru foarte curios si nelamurit satisfacator. Trecutul ndepartat al handbalului nu-i mai sarac n evenimente reprezentative dect fotbalul, rugbyul sau baseball-ul. Prin urmare, sa nu-i pretindem mai multe antecedente istorice, caci nu ni le poate oferi. Pretinsa continuitate n istorie a unei ramuri/probe sportive pentru a umple golurile risca sa apeleze la trasee frauduloase. Un impuls n alcatuirea structurii actuale a acestui joc l-a provocat descoperirea mingii din cauciuc natural, la rascrucea dintre mileniile I si II, de catre azteci, stramosii mexicanilor de astazi. Calitatile noilor mingi si n primul rnd aceea de a sari au produs o adevarata revolutie n sfera ludicului: au aparut jocuri cu mingea ce se desfasurau la naltime, deci deasupra solului. n al doilea rnd, tarile cu o clima aspra, tarile nordice, primele care si-au amenajat Sali de sport pentru timpul nefavorabil, sunt si cele dinti care au dat reguli pentru desfasurarea jocurilor n spatii acoperite si restrnse. O vreme, handbalul s-a mai desfasurat afara, n aer liber (cel n 11 jucatori), pna cnd si alte tari (europene, n primul rnd) si-au amenajat sali spatioase, care sa gazduiasca si acest joc n 7 jucatori. Iata de ce nu ne putem pronunta cu privire la nceputurile acestui joc ntr-o zona sau alta, deoarece nu am cercetat ndeajuns traditiile altor tari, cum ar fi: Ungaria, Romnia, Cehoslovacia, ale caror echipe s-au aflat de la nceput ntre primele cinci din lume, alaturi de cele nordice sau ale neamurilor germanice. Desi am participat la faurirea istoriei handbalului, poate nu vom mai avea un titlu de campioni mondiali, asa cum nu vom mai avea un Eminescu. Dar, deocamdata, aceste valori fac parte din tezaurul vesnic al Romniei si trebuie pastrate cu sfintenie. Acestuia ar trebui sa i se adauge si cele sase titluri de campioni mondiali universitari (1973, 1975, 1977, 1981, 1985, 1987), precum si performanta unica de a fi urcat pe podiumul olimpic la editiile din 1972 (Mnchen),1976 (Montreal),1980 (Moscova) si 1984 (Los Angeles).

Capitolul 2 NOTIUNI INTRODUCTIVE


Definirea conceptului Acest concept exprima totalitatea procedeelor si deprinderilor cu care este nzestrata fiinta umana pentru practicarea unei ramuri (probe) sportive, nconcordanta cu prevederile regulamentelor n vigoare. Alti autori (L. Vasilescu, Enciclopedia. IV; I. Kunst,1963) nuanteaza putin continutul notiunilor, care n handbal se refera la manevrarea mingii (prinderea, pasarea, aruncarea, driblingul, respingerea si blocarea
5

ei), miscarea sau deplasarea n teren a jucatorilor pe scurt, structuri si actiuni motrice prestabilite, accesibile, concretizate n elemente si procedee tehnice folosite cu eficienta maxima n joc. Tehnica pura nu exista dect n demonstratiile si chinogramele cu caracter metodic, caci n realitate acest ansamblu de structuri se afla n relatie directa cu procesul de joc si n interdependenta cu tactica si calitatile psihofizice ale jucatorului. Cu alte cuvinte, tehnica se supune legitatilor biomecanicii, biofizicii, anatomiei, fiziologiei etc., astfel ca fiecarui procedeu tehnic i corespunde un anumit mecanism de baza. Caracteristici ale tehnicii Tehnica n jocul de handbal se caracterizeaza prin miscari aciclice. De aici si natura efortului: anaerob, n care pulsul cunoaste o variatie specifica acestei categorii. n al doilea rnd, tehnica acestui joc contine miscari rationale aflate ntr-o desfasurare logica, n care nimic nu este n plus sau n minus. Folosirea si valorificarea tuturor datelor oferite de gndirea stiintifica si tehnica, n general, confera tehnicii acestui joc caracteristicile unui proces instructiv- educativ constient. Prin nsusirea si perfectionarea tehnicii se contribuie la mbogatirea bagajului motric al individului, la dezvoltarea calitatiilor sale psiho-fizice, pericolul de accidentare fiind redus. n sfrsit, tehnica are un caracter evolutiv. Dinamica evolutiei sale spre desavrsire fiind determinata nu numai de legitatile activitatii nervoase superioare descoperite de-a lungul anilor, ci si de alti factori, ca cei enumerati mai jos. Caracterul evolutiv al tehnicii De-a lungul vremii, att elementele tehnice ca forme fundamentale de miscare, caracteristice atacului sau apararii, ct si procedeele tehnice (actiunile concrete din joc, stilul, nota personala imprimata executiilor de fiecare jucator) au evoluat si sau perfectionat n raport cu: dezvoltarea tacticii jocului; aparitia unor noi materiale: suprafete si mingi, adezivi, echipament, nregistrari video etc.; cresterea ariei geografice de practicare a handbalului de mare performanta; modificarile aduse regulamentului; aparitia jucatorilor cu talie nalta la majoritatea posturilor; adncirea specializarii pe posturi. Se ntelege ca nu au evoluat toate elementele tehnicii: pozitia fundamentala, miscarea n teren, tinerea, prinderea si pasarea mingii, driblingul, interceptarea si scoaterea mingii de la adversar, fentele sau miscarile nselatoare, blocarea aruncarilor la poarta, elementele tehnicii specifice jocului portarului. Alergarea, prinderea, aruncarea, de pilda, sunt la fel ca ale omului primitiv. Au evoluat, de asemenea, procedeele tehnice; att cele simple (aruncarile la poarta, de pilda), ct si cele complexe, cum ar fi aruncarea la poarta, precedata de pas adaugat, urmata de finalizare din saritura. Astazi, s-a perfectionat pe scara larga tehnica individuala necesara efectuarii marcajului, a blocarii aruncarilor la poarta si a scoaterii mingii din tinerea ei echilibrata sau din timpul driblingului. Nu acelasi proces s-a petrecut cu tehnica specifica jocului de atac si tehnica aparatorului.
6

Specializarea temeinica a jucatorilor pe mai multe posturi att n atac, ct si n aparare este o tendinta generalizata, ale carei efecte se vad n cresterea eficientei competitionale si a spectaculozitatii jocului. Toti marii nostri jucatori, ca Ioan Kunst Ghermanescu, Virgil Hnat erau totodata excelenti specialisti pe diferite posturi si dispuneau de o pregatire completa. Specializarea pe posturi a aparut din necesitatea obtinerii unei eficiente maxime din partea fiecarui jucator, n functie de dezvoltarea sa fizica, de calitatile motrice si psihice, de maiestria lui tehnico-tactica si, nu n cele din urma, de inteligenta sa n joc marturisea n una din putinele sale carti V. Hnat, creatorul procedeului de aruncare la poarta prin evitare la naltime medie, valoare mondiala a handbalului. Capitolul 3 TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL Sistematizarea elementelor si procedeelor n atac si aparare Toate jocurile sportive urmaresc crearea unor situatii ct mai favorabile, dar regulamentare, pentru a ajunge n fata portii, a panoului, a fileului etc., respectiv n zona fierbinte, unde se hotaraste evolutia scorului. ntreg arsenalul tehnico-tactic al echipei este pus n evidenta cu acest prilej, fie n atac, fie n aparare. Descompunerea elementelor structurale si recompunerea lor din considerente de ordin didactic s-au facut de specialisti la mai toate jocurile si ele se regasesc n literatura cu profil metodic nca din a doua jumatate a secolului XIX. Nici jocul de handbal nu a ramas mai prejos, sistematizari de acest fel ntocmind pna acum Paul Cercel (1983), Ioan Bota (1984) si altii. Cea mai completa, apartine nsa fostilor profesori de la Facultatea Spiru Haret, I. Kunst Ghermanescu si Virgil Hnat (2000). n atac Elementele tehnicii jocului n atac: a) Pozitia fundamentala de atac; b) Miscarea n teren; c) Tinerea mingii; d) Prinderea mingii; e) Pasarea mingii; f) Driblingul; g) Aruncarea la poarta; h) Fenta. Elementele tehnicii jocului n aparare: a) Pozitia fundamentala de aparare; b) Miscarea n teren specifica apararii; c) Atacarea adversarului cu corpul; d)Scoaterea mingii de la adversar; e) Blocarea aruncarilor la poarta. Tehnica jocului portarului: a) Pozitia fundamentala de aparare; b)Deplasarea n poarta;
7

c) Prinderea mingii; d) Respingerea mingii; e) Plonjonul; f) Miscarile nselatoare (fentele); g) Degajarea mingii. Asa cum am afirmat, elementele tehnicii jocului de handbal cuprind mai multe procedee tehnice, dupa cum urmeaza: a) Pozitia fundamentala de atac: nalta; medie. b) Miscarea n teren: alergarea tropotita; alergarea lansata; alergarea serpuita printre aparatori; deplasarea cu pasi adaugati; patrunderea n adncime; retragerea cu spatele; schimbarea simpla de directie; schimbarea dubla de directie; saritura de pe loc cu bataie pe 1 sau 2 picioare; saritura cu elan; oprirea din deplasare. c) Tinerea mingii: cu doua mini; cu o mna; prin apucare; echilibrata. d) Prinderea mingii:

Fig. 1. n atac

Fig. 2. n aparare

Fig. 3

a.

b.

c.

d.

e.

f.

g.

Tinerea mingii si prinderea ei: a) Tinerea mingii cu o mna; b) Tinerea mingii cu doua mini; c) Prinderea mingii cu doua mini; d) Prinderea mingii la piept; e) Prinderea mingii care vine din lateral; f) Prinderea mingii joase; g) Culegerea mingiilor rostogolite

Cu o mana Prinderea mingii Cu doua maini

- din alergare - din saritura - de pe loc

Prinderea mingi cu doua mini: n dreptul pieptului; la piept; din lateral; la naltimea capului; deasupra capului; n dreptul soldului; n dreptul genunchilor; care atinge sau ricoseaza din pamnt. Ridicarea mingilor: care stau pe sol; care se rostogolesc pe sol. Stoparea mingilor Prinderea mingii cu o mna: deasupra umarului; din lateral; la piept. e) Pasarea mingii a. b. Fig.4 c. d.

e.

f.

g.

h.

i.

j.

k.

l.

Pasarea mingii: a) Cu o mna de la umar; b) Lateral din dreptul umarului; c) Lateral pe lnga sold; d) Pe la spate; e) Prin mpingere cu o mna; f) Cu doua mini; g) Pasa lansata cu o mna; h) Pasa din saritura; i) Pasa din pronatie; j) Pasa pe la spate; k) Pasa pe sub picior; l) Pasa napoi pe deasupra umarului. Transmiterea mingii sau pasarea ei se pot face (din punct de vedere al actiunii bratului) prin: aruncarea zvrlita, aruncarea prin mpingere, aruncarea pe la spate, ca si prin combinari si variatiuni ale acestor forme de aruncare. Pasarea mingii cu o mna: Pasa zvrlita: pe deasupra umarului; lateral pe lnga umar; lateral pe lnga sold. Pasa lansata: pe lnga sold; lateral pe lnga umar. Pasa prin mpingere: din dreptul umarului; prin fata pieptului. Pasarea mingii cu doua mini: pe deasupra capului; pe deasupra umarului; de la piept; de la sold. Pase speciale: (cu precadere pentru angajarea pivotului): pase din pronatie; pasa napoi pe deasupra umarului; pasa pe la spate; pasa pe sub picior; pasa cu pamntul; pasa pe sub axila.
10

Driblingul simplu multiplu: n linie dreapta; serpuit; cu schimbari de directie. Fig. 5 Driblingul

Aruncarea la poarta Aruncarile la poarta se pot executa: de pe loc, din alergare cu sprijin pe piciorul din partea bratului de aruncare, din saritura, din plonjon, cu pas ncrucisat, cu pas saltat, cu pas adaugat, pe la spate, cu evitare. Aruncarea azvrlita: pe deasupra umarului cu cotul ndoit; pe deasupra umarului cu bratul ntins; lateral pe lnga umar; pe lnga sold; pe lnga genunchi; pe deasupra capului prin evitare. Aruncarea din saritura: zvrlita pe deasupra umarului, cu cadere (aterizare) pe piciorul de bataie; zvrlita pe deasupra umarului, cu cadere (aterizare) pe piciorul opus celui de bataie; cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncare; zvrlita lateral pe lnga umar; precedata de pas ncrucisat; precedata de pas saltat; cu ntoarcere n aer n actiunea de nvaluire. Aruncarea din plonjon: cu cadere n fata; cu cadere laterala; cu elan pregatitor pe piciorul drept; cu saritura (plonjon sarit). Aruncarea cu pas ncrucisat: zvrlita pe deasupra umarului; zvrlita lateral pe lnga umar; zvrlita pe lnga sold; zvrlita pe lnga genunchi; Aruncarea cu pasi adaugati: zvrlita pe deasupra umarului; zvrlita lateral pe lnga umar. Aruncarea cu pas saltat: zvrlita pe deasupra umarului; zvrlita lateral pe lnga umar; zvrlita lateral pe lnga sold; zvrlita pe lnga genunchi. Aruncarea pe la spate: napoi pe lnga sold; napoi prin lateral; cadere n plonjon pe spate.

11

Aruncarea cu evitare: cu pas ncrucisat; cu saritura precedata de pas saltat; cu plonjon lateral n partea opusa bratului de aruncare; cu plonjn lateral pe partea bratului de aruncare. Alte procedee de aruncare la poarta: cu prinderea mingii din saritura deasupra semicercului, sau din plonjon sarit; cu bolta peste portar. Fig. 6
a.

b.

c.

d.

e.

f.

g.

h.

12

Aruncarea la poarta: a) de pe loc; b) din saritura; c) din alergare; d) din saritura; e) din plonjon cu cadere n fata; f) din plonjon cu cadere laterala; g) pe lnga sold; h)prin evitare. Fenta sau miscarea nselatoare Fenta de corp: fenta simpla de pornire; fenta dubla de pornire; schimbarea simpla de directie; fenta cu pivotare. Fenta de pasare : zvrlita, urmata de pasarea mingii cu un alt procedeu; zvrlita, urmata de aruncarea la poarta; zvrlita, urmata de deplasare n dribling. Fenta de aruncare la poarta Urmata de pasarea mingii: zvrlita de deasupra umarului; zvrlita lateral pe lnga umar; din pronatie; napoi pe deasupra umarului; napoi pe deasupra umarului, mna executnd miscarea de aruncare nainte; pe la spate; pe sub picior; cu pamntul. Urmata de dribling si patrundere: din saritura urmata de patrundere n dribling; urmata de aruncare la poarta cu un alt procedeu de aruncare: fenta de aruncare pe deasupra umarului urmata de aruncare pe lnga sold; fenta de aruncare pe lnga sold urmata de aruncare la poarta prin evitare; fenta de aruncare la poarta cu pasi ncrucisati; fenta de aruncare la poarta cu pas saltat urmata de aruncare din saritura.

n aparare Pozitia fundamentala: nalta; medie.


13

Miscarea n teren: alergarea cu spatele; deplasarea laterala cu pasi adaugati; deplasarea n fata (nainte) cu pasi adaugati; retragerea cu spatele pe semicerc; oprirea; ntoarcerea; saritura: cu bataie pe un picior; cu bataie pe doua picioare: de pe loc ; cu elan (ca la volei). Fig. 7. Scoaterea mingii din tinere echilibrata

Atacarea adversarului cu corpul: La nchiderea patrunderilor spre poarta; la circulatia pe semicerc. Scoaterea mingii de la adversar: din dribling: prin atac din fata; prin atac din lateral; prin atac din spate; din tinere echilibrata. Blocarea aruncarilor la poarta: cu bratele ntinse n sus: de pe loc; din saritura; cu bratele ntinse lateral; blocarea mingilor joase: cu doua mini; cu o mna.

14

a.

b. c.

d.

Fig. 8.

Blocarea aruncarilor la poarta: a) a mingilor nalte; b) a mingilor laterale; c)a mingilor joase; d) a mingilor joase cu o mna si un picior. Tehnica jocului portarului Pozitia fundamentala: n mijlocul portii; n colturile portii. Deplasarea n poarta: cu pasi adaugati; cu pasi ncrucisati. Prinderea mingii Respingerea mingii: cu bratul (bratele); cu piciorul. Plonjonul: de pe loc; cu elan. Miscarile nselatoare: la aruncarile de 7 m; n timpul actiunilor de joc. Degajarea mingii: de pe loc; cu pasi ncrucisati; cu pasi adaugati. Fig. 9 Tehnica portarului a. b.

15

c.

d.

e.

f.

g.

h.

i.

a) pozitia fundamentala; b) deplasarea n poarta; c) prinderea mingii; d) degajarea mingii; e) respingerea mingii cu ajutorul bratelor; f) respingerea mingii cu ajutorul bratelor; g) respingerea mingii cu piciorul; h) apararea mingii; i) respingerea mingii.

Logic si rational n structura jocului

16

Atacul si apararea ca suma a jocului n atac: Pozitia fundamentala: nalta, medie Miscarea n teren: alergare (cu fata) deplasari, patrunderi, retrageri schimbari de directie sarituri opriri n aparare: nalta, medie, joasa - alergare cu fata - deplasare cu spatele - deplasare cu rasuciri de trunchi - ntoarceri, porniri - sarituri laterale, pe verticala - opriri - blocarea aruncarilor - atacarea adversarului cu corpul - scoaterea mingii de la adversar: din dribling; din tinere n echilibru; din pasare
17

Tinerea mingii: cu o mna sau cu doua. Prinderea mingii: cu doua mini; ridicarea mingii; stoparea mingii. Pasarea mingii: cu o mna; cu doua; de pe loc; din alergare; pase speciale. Driblingul: simplu, multiplu. Aruncarea la poarta: cu pas adaugat; cu pas ncrucisat; din alergare; din saritura; din plonjon. Fente: cu minge; fara minge (de corp). Jocul portarului: pozitie fundamentala, deplasare, prinderea sau respingerea mingii, lansarea contraatacului, plonjonul.

Cteva principii de ordin tehnic si tactic


18

Jocul de handbal si nu numai el are n structura sa nu numai faze dinamice, izvorte din deplasarea generala (n atac sau aparare) a jucatorilor si a mingii, ci si cteva faze statice. Acestea din urma apar: la nceperea jocului; la renceperea dupa marcarea golului si consumarea primei reprize; la aruncarile libere; la aruncarile de la margine. Durata fazelor statice a scazut foarte mult n jocul modern, crescnd n schimb viteza de deplasare (a jucatorilor si a mingii). De mare importanta este respectarea schemelor logice fundamentale n atac (naintarea rapida spre poarta adversa, sustinerea coechipierului cu mingea, pastrarea posesiei, punerea n valoare a celui care poate marca golul) si n aparare (recuperarea mingii, contraatacul, presingul, marcajul). Capitolul 4 PREGATIREA TACTICA. ROLUL SI IMPORTANTA PREGATIRII TACTICE Dupa parerea mea, tactica s-ar defini prin capacitatea de ordonare a procedeelor si actiunilor la conditii adecvate momentului. Ioan Kunst Ghermanescu, scria acest concept se rezuma la organizarea si coordonarea actiunilor jucatorilor n vederea realizarii succesului, prin folosirea constienta n limitele regulamentului si moralei sportive a celor mai corespunzatoare complexe de procedee, valorificnd calitatile si particularitatile jucatorilor proprii, precum si lipsurile n pregatire ale adversarilor. ntr-adevar, la valori egale, tactica decide echipa victorioasa.

Variatia sistemelor de joc, respectiv alternanta lor rapida n atac si aparare a devenit o masura tactica foarte importanta. Echipa care nu are suficiente alternative pentru a le opune sistemului advers sau care consuma prea mult timp pentru a schimba sistemele sale de joc va fi dezavantajata. Cum am mai afirmat, nu exista tehnica pura, ci tehnica legata strns de nivelul pregatirii tactice, de capacitatea de a alege momentul aplicarii procedeului, elementului tehnic, att n atac ct si n aparare. Factorul eficienta este hotartor. Ori, stapnirea unui fond motric ct mai bogat si a capacitatii de a selecta acele procedee tehnice care se potrivesc cel mai bine situatiei, momentului de joc, conduc la sporirea eficientei tactice si, n cele din urma, a randamentului competitional. Continutul tacticii Principiile tacticii individuale n atac: asigurarea mingii; schimbarea ritmurilor de deplasare; alternarea actiunilor individuale. Posturile jucatorilor n atac: interii; centrii; pivotii; extremele.
19

Mijloacele: folosirea tactica a procedeelor tehnice; demarcajul: direct; indirect. Principiile tacticii colective n atac: crearea raportului supranumeric; acordarea ajutorului reciproc; pastrarea posturilor; asigurarea unui front larg de atac; schimbarea jocului de pe o aripa pe alta; declansarea actiunilor tactice n timp util; alternanta n actiuni; respectarea disciplinei tactice. Mijloacele de baza ale tacticii colective: pasele ntre doi si trei jucatori; pasarea mingii n patrundere succesiva; angajarea pivotului si a extremei; circulatia n opt; circulatia n sarja rapida si nvaluire; circulatia jucatorilor pe semicerc; ncrucisarea: simpla; dubla; blocajul: fara minge; cu minge; exterior; pentru favorizarea patrunderilor; pentru favorizarea aruncarilor la poarta; cu doi jucatori; dublu blocaj; plecarea din blocaj; paravanul: la aruncarile de la 9 m; n timpul actiunilor de joc. Combinatii tactice de baza n atac: ntre inter, pivot si extrema; angajarea pivotului de catre extrema; angajarea jucatorilor prin pase deasupra semicercului. Combinatii tactice n momente fixe: la aruncarea de la 9 m; la aruncarea de la margine; la mingea de arbitru. Actiuni n momente fixe: la aruncarea de la 7 m; la repunerea mingii n joc de catre portar. Forme de joc n atac: atacul pozitional; atacul n circulatie. Fazele jocului de atac: faza I contraatacul; faza a II-a contraatacul sustinut; faza a III-a organizarea; faza a IV-a atacul n sistem si finalizarea. Sisteme de joc n atac: cu un pivot; cu doi pivoti. Atacul diferitelor sisteme de joc n aparare: atacul apararii 6: 0; atacul apararii 5 + 1; atacul apararii 3 + 2 + 1; atacul apararii 4 + 2; atacul apararii om la om; atacul apararii combinate 5 + 1 (om la om).
20

Atacul n situatii speciale: atacul n superioritate numerica; atacul n inferioritate numerica. Tactica individuala n aparare: oprirea contraatacului; observarea adversarului; acoperirea bratului de aruncare; atacarea adversarului cu mingea; folosirea corpului n atacarea adversarului; atacarea hotarta a celui mai periculos adversar fata de poarta; folosirea oportuna a scoaterii mingii de la adversar si blocarii aruncarilor la poarta Calitatile si sarcinile aparatorilor: laterali; intermediari; centrali; zburatori. Mijloacele tacticii individuale n aparare: folosirea tactica a procedeelor tehnice; marcajul adversarului: de supraveghere; strns; la interceptie.

Tactica colectiva n aparare: anticiparea actiunilor adversarilor; crearea raportului supranumeric; acordarea ajutorului reciproc; pastrarea posturilor; initierea si efectuarea actiunilor n timp util; respectarea disciplinei tactice. Probleme de tactica colectiva: asigurarea echilibrului defensiv; oprirea sau ntrzierea contraatacului; replierea n aparare. Mijloacele tacticii colective n aparare: preluarea adversarului; predarea adversarului; schimbul de oameni n aparare; alunecarea; dublarea coechipierului; colaborarea coechipierilor; colaborarea aparatorilor cu portarul; actiuni de aparare n raporturi numerice egale cu adversarii; actiuni de aparare n raporturi numerice de inferioritate cu adversarii; actiuni tactice de aparare n momente fixe ale jocului: * la aruncarea de la 9 m (zidul); * asezarea aparatorilor la aruncarea de la 7 m; * la aruncarea de la margine; * la mingea de arbitru; Forme de aparare: apararea pe zona; apararea om la om; apararea combinata (zona + om la om).
21

Sisteme de joc n aparare: pe zona 6: 0; pe zona 5 + 1; pe zona 4 + 2; pe zona 3 + 2 + 1; om la om pressing pe tot terenul; om la om pressing in propria jumatate de teren; combinata 5 + 1 (5 n zona si om la om). Apararea n situatii speciale: n inferioritate numerica; n superioritate numerica. Tactica jocului portarului plasamentul portarului; apararea aruncarilor de la distanta; apararea aruncarilor de la semicerc; *din zona centrala a semicercului; *de pe extreme. la aruncarile din actiuni de joc: *la aruncarile libere de la 9 m. apararea aruncarilor de la 7 m la aruncarea de la margine: *cnd echipa proprie e n atac; *la aruncarea de la margine; *ca executant al aruncarii de la margine; *n sprijinul executantului aruncarii de la margine. interceptarea pasei de lansare a contraatacului advers

Gndirea tactica Operatiile generale specifice acestui proces psihic de reflectare a realitatii din antrenament si mai ales din competitie sunt: observatia, analiza, concretizarea, comparatia, abstractizarea, generalizarea etc. Ele sunt, de fapt, continutul gndirii tactice, sfera de cuprindere a problemelor jocului de catre fiecare jucator si capacitatea sa de a le rezolva. Cum bine sesiza un specialist romn (L. Vasilescu) fenomenul trebuie vazut att n relatiile de adversitate atac-aparare, ct si n relatiile de colaborare dintre jucatori. El atragea atentia ca rezolvarea problemelor ivite pe teren n timpul jocului solicita gndirea intuitiva si operationala a fiecarui jucator. Momentele comportamentului tactic: informarea; analiza si prelucrarea informatiei; elaborarea deciziei; actionarea (probarea ei); autoreglarea (modificarea ei). Particularitatiile gndirii tactice: rapiditatea; supletea; independenta (autonomia, originalitatea); caracterul obiectiv. O atitudine tactica optima presupune rezolvarea gndirii creatoare prin bagajul motric si tehnic de care dispune jucatorul. a. b. c.

22

d.

e.

f.

g.

h.

i.

j.

k.

l.

m.

n.

o.

p.

r.

Fig. 10. Atacul n jocul de handbal: a) Contraatacul direct cu un vrf; b) Contraatacul direct cu doua vrfuri; c) Contraatacul cu intermediar si cu un vrf; d) Circulatia mingii n sistemul cu un pivot; e) Circulatia mingii n sistemul cu doi pivoti; f) Pasarea mingii n patrundere succesiva; g) Angajarea pivotului de catre inter; h)Angajarea surprinzatoare a pivotului de catre extrema; i) Combinatii ntre inter si extrema; j) Combinatii ntre pivot si extrema; k) ncrucisare simpla; l) Paravanul; m) Blocajul cu mingea;
23

n) Blocajul fara minge; o) Blocajul efectuat de pivot unuia dintre jucatorii aflati la 9 m; p) Asezarea pe teren n sistemul de atac cu un pivot; Cerintele pregatirii tactice initiativa, capacitate de decizie si de a se impune; capacitate de orientare, reglare si diferentiere; capacitatea de a gndi si strategie; capacitatea de a anticipa situatiile sau reactiile proxime; cunostiinte complete de regulament si de interpretare a celor ce nu prevede Regulamentul; capacitati ideale de orientare n spatiu si timp; indici crescuti de pregatire teoretica si ai intelectului; rezistenta psihica la stres.

Capitolul 5 NVATAREA CONTINUTULUI TEHNIC Pentru a nvata mai rapid si eficient acest continut este recomandabil sa formam ct mai multe deprinderi motrice, sa largim permanent repertoriul motric, ncepnd de la vrsta de 7-8 ani si chiar mai mica. Structuri ale jocului de handbal sunt prevazute nca n programa prescolarilor: prinderea aruncarea (la tinta si distanta), miscarea n teren etc. Tehnica de baza, dar si dezvoltarea calitatilor motrice necesare (ndemnarea, viteza) se realizeaza cel mai bine n perioada copilariei, la vrsta de 8-15 ani. Dupa aceasta vrsta de furtuna neurovegetativa se petrec o serie de procese fiziologice care micsoreaza capacitatea de coordonare si influenteaza simtitor nvatarea.

Durata predarii-nvatarii-evaluarii handbalului n nvatamntul din Romnia (2005)

24

Metodica predarii-nvatarii tehnicii handbalului n scoala n scoala, nvatarea unui joc sportiv se programeaza ntr-un interval de timp (numar de lectii, ani dintr-un ciclu de nvatamnt) n care se urmareste initierea, nsusirea, orientarea spre performanta a celor cu aptitudini si antrenarea lor n colective sportive specifice. ncepnd din clasa a V-a, handbalului i se rezerva un loc important n planurile noastre de nvatamnt pe fluxul ntregului ciclu gimnazial. Apoi, nvatarea jocului se reia n ciclul liceal, n vederea consolidarii celor nsusite, potrivit profilului liceului. nvatarea depinde de predare si de conditiile n care se realizeaza aceasta. Orict de pregatit ar fi, orict handbal a practicat, profesorului de educatie fizica i sunt necesare cunostiinte temeinice de metodica predarii nvatarii acestui joc sportiv, fara de care nu poate face fata cu succes solicitarilor profesiunii. Mestesugul predarii (transmiterii) si nsusirii handbalului de catre elevi trebuie sa mbine armonios stiinta cu arta pedagogica, cu maiestria si harul didactic. Arta de ai nvata pe altii totul despre handbal constituie principalul element al procesului de instruire. Ea tine att de educatie ct si de nvatamnt si este strns legata de pedagogie, mai precis de didactica- disciplina care urmareste optimizarea
25

procesului de predare-nvatare, eficientizarea lui. nvatarea handbalului, asimilarea cunostintelor ce le presupune acest joc sunt posibile numai prin parcurgerea anumitor trepte la care ne vom referi ct de curnd. n orice caz, metodologia de azi este rezultatul unei ndelungate evolutii, care nu poate fi cuprinsa n spatiul ce ni l-am propus. Regasim pe acest traseu si preocuparile specialistilor romni privitoare la predarea-nvatarea-evaluarea handbalului n nvatamntul de toate gradele, preocupari inaugurate la mijlocul secolului trecut. Sunt referiri si apoi lucrari integrale care evidentiaza calitatile psihomotrice necesare a fi cultivate de la cea mai frageda vrsta, pentru initierea n tainele acestui joc si pna la atingerea maiestriei sportive. Aceste acumulari de ordin metodologic au condus apoi la elaborarea unor metodici, modele de joc si de pregatire, publicate mai nti n revista Educatie Fizica si Sport, apoi si n lucrari monografice aparute la diverse edituri. Ele apar n cartea noastra Bibliografia educatiei fizice si sportului, Editura Sport-Turism, 1983, ncepnd de la p. 73. Asadar, foarte multe metode, principii, mijloace etc. s-au dezvoltat n idei psihopedagogice care au fost concepute alta data. Multitudinea principiilor, de pilda (al accesibilitatii, continuitatii, participarii constiente si active, nsusirii temeinice etc.), tratate exhaustiv de alti autori (Todea S., Nicu A., Crstea Gh., Dragnea A. s.a.), ofera cunoasterii noi si noi fatete ale subiectelor cercetate. Daca as vrea sa reduc toata psihopedagogia la un singur principiu, declara R. Ausubel, acum un sfert de veac, eu spun: ceea ce influenteaza cel mai mult nvatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare. Asigurati-va de ceea ce stie el si instruiti-l n consecinta. Acest lucru nu-i tocmai simplu. Ca si n alte situatii, el presupune cunoasterea mecanismului fiziologic de formare, perfectionare si conso-lidare a deprinderilor motrice, respectarea principiilor didactice, aplicarea corecta a metodelor de nvatamnt, precum si generalizarea experientei profesorilor si antrenorilor; pe scurt, factorii care stau la baza formei unitare, generale n cadrul careia are loc procesul pedagogic de transmitere si nsusire a tehnicii. n metodica noastra elevul nu mai este privit si tratat ca un simplu receptor de informatii. El este un subiect activ al cunoasterii si actiunii practice, activarea n mod corelat a imaginatiei proprii si a operatiilor gndirii constituind elemente de baza ale progresului tehnico-tactic. Asa cum se va putea urmari, finalizarea nvatarii presupune dobndirea unor deprinderi si abilitati care permit cunoasterea si stapnirea jocului de handbal prin analiza si descoperirea informatiilor, a instrumentelor de munca teoretica etc.

Algoritmul metodic aferent initierii Nu se poate trasa o linie ntre nvatare si perfectionare, metodele fiind aproximativ aceleasi. Doar aplicarea lor este variabila. Algoritmul reprezinta ansamblul principiilor, criteriilor si normelor privind
26

realizarea unui set precis si unitar de operatii necesare. Structura sa vizeaza: cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfasurare a procesului didactic; precizarea scopurilor instructiv educative si a obiectivelor; organizarea si pregatirea continutului procesului instructiv-educativ, respectiv sistematizarea lui pe unitati informationale (pasii nvatarii); identificarea obiectivelor pedagogice concrete, a tipurilor de comportamente ce urmeaza a fi realizate prin nvatare ; stabilirea activitatilor de predare-nvatare susceptibile sa asigure realizarea obiectivelor; modalitatile de evaluare a rezultatelor. Dupa parerea noastra continutul algoritmului n discutie ar arata astfel: I. Predare-nsusirea informatiilor tehnico-tactice necesare formarii imaginii motrice corecte a unui element sau procedeu. II. Demonstrarea lui nsotita de continuarea prezentarii/ explicatiei. III. ncercarea executiei globale a celor demonstrate/ aratate. IV. Exersarea/repetarea corecta ntr-un cadru restrns pentru realizarea stereotipului dinamic, motric. V. Exersarea/repetarea n conditii mai complexe (variind viteza de executie, amplitudinea, distantele etc.), din ce n ce mai apropiate/ asemanatoare ca forma si structura cu secventele jocului, pentru formarea deprinderilor tehnico-tactice corecte si eficiente. VI. Exersarea n conditii de joc pentru consolidarea, perfectionarea si evaluarea deprinderii (lor) motrice formate.

Cele sase etape ale algoritmului propus de noi nu pot fi delimitate net n procesul predarii-nvatarii. Ele ofera doar cadrul care ordoneaza succesiunea materialului de nsusit pe baza principiilor didactice. Acest demers este un proces dinamic, nentrerupt, fiecare element ce urmeaza a fi nsusit decurgnd din precedentul sau, fiind legat organic cu el. El tine loc de carte de nvatatura. Un exemplu de proiectare a nvatarii unor deprinderi de baza, preluat din experienta unor profesori de la Scoala Normala Elena Cuza din Capitala (P. Dragomir si A. Barta), l oferim ca model pentru clasele a II-a. Proiectarea unitatii de nvatare Deprinderea de aruncare si prindere Clasa a II-a
27

Numar de lectii alocat: 4. Ciclul tematic: 1. Perioada de aplicare:15-30 octombrie Durata de exersare: 20 Continuturi supuse instruirii: aruncarea lansata cu doua mini, de jos, cu rostogolire pe sol aruncarea mpinsa cu doua mini, de la piept prinderea mingii cu doua mini la piept

28

Cu totul altfel arata continutul lectiei de antrenament. Durata mai mare a acesteia (2-4 ore), repetarea unor deprinderi pna la automatizarea lor, indici crescuti de solicitare, utilitate si complexitate a mijloacelor invita la prevederea obligatorie n antrenament a ncalzirii (generale si specifice), revenirii dupa eforturile mari si maxime, a refacerii (si tratamentului, daca este cazul). Ori, despre acest tip de lectie vom scrie cu alt prilej.

Capitolul 6 PRINCIPALELE REGULI ALE JOCULUI Regulamentul jocului de handbal cuprinde putine reguli. Ele sunt simple si usor de nteles si aplicat, chiar dupa primele lectii de initiere. Esential este ca aceste reguli sa fie respectate pentru a preveni eventualele accidente cauzate de contactul corporal, de viteza de executie, ndemnare, simtul chinestezic etc. Scopul jocului este de a nscrie mai mult dect adversarul. Principalele reguli ale jocului: Se joaca ntre doua echipe formate din 7 jucatori fiecare (1 portar si 6 jucatori de cmp); nceperea si renceperea jocului se realizeaza din faze statice; Se paseaza si se arunca la poarta cu mna; Punctele se nscriu din aruncare la poarta fie din actiune, fie din aruncare libera (de la 7 m); Se joaca doua reprize a 30 minute (de joc efectiv), cu o pauza ntre ele de 10 minute. Terenul are lungimea de 38-44 m si latimea de 18-22 m, pe el fiind trasate urmatoarele linii: liniile laterale, liniile de poarta, care mpreuna, delimiteaza suprafata terenului, linia de centru, perpendiculara pe liniile laterale, care mparte terenul n doua jumatati egale: e un semicerc cu raza de 6m trasat cu linie continua si cte un semicerc cu raza de 9 m trasat cu linie ntrerupta, n fata fiecarei porti; cte o linie cu lungimea de 1m trasata la distanta de 7m fata de centrul liniei de poarta. n centrul liniilor de fund sunt amplasate si bine fixate doua porti cu dimensiunile de 3m lungime si 2m naltime, prevazute cu plase. Mingea de handbal are urmatoarele caracteristici: este confectionata din piele sau nlocuitori, avnd greutatea de 425 475 gr. la barbati, 325 400 gr. la femei; circumferinta de 58 60 cm la barbati si 54 56 cm la femei.

29

a) jucatorul care poseda mingea poate efectua maximum 3 pasi, dupa care este obligat sa se opreasca sau sa paseze, sa arunce la poarta sau sa se deplaseze cu mingea, prin dribling. Deplasarea cu mingea mai mult de 3 pasi se sanctioneaza cu pierderea posesiei mingii, iar abaterea se numeste pasi; b) driblingul (impulsuri succesive cu o singura mna) nu poate fi reluat dupa retinerea mingii cu una sau doua mini. Abaterea se numeste dublu dribling si se sanctioneaza cu pierderea posesiei mingii; c) jucatorul care arunca la poarta nu are voie sa atinga linia semicercului de 6 m, naintea aruncarii. Abaterea se numeste semicerc si se sanctioneaza cu pierderea posesiei mingii (daca n aceasta situatie s-a marcat gol, el este anulat); d) n relatia dintre doi adversari se interzice: tinerea, mpingerea violenta, lovirea, punerea de piedici, imobilizarea, tragerea de tricou. Aceasta abatere se numeste fault si se sanctioneaza dupa gravitate cu avertisment, eliminare pe doua sau cinci minute ori eliminare definitiva. n toate situatiile, echipa adversa beneficiaza de o aruncare libera, pe care o executa de la locul infractiunii, de la semicercul de 9 m (cnd infractiunea a fost comisa ntre semicercurile de 6 si 9 metri) sau de la 7 metri (fara prezenta adversarilor n fata), atunci cnd prin fault s-a impiedicat marcarea unui gol; e) cnd mingea iese n afara terenului, n lateral, se comite aut, iar ca autor este considerat jucatorul care a atins ultima oara mingea. Mingea se repune n joc de la locul de unde a iesit, de catre echipa adversa. Cnd mingea iese din terenul de joc, peste linia de poarta (de fund), atinsa sau aruncata de un jucator aflat n atac, se numeste aut de poarta si mingea se repune n joc de catre portarul advers. Cnd mingea iese din teren peste linia de fund, si este atinsa de un jucator aflat n aparare, se numeste corner. Mingea se repune n joc de echipa aflata n atac, de la coltul terenului. Cnd mingea iese n afara terenului peste linia de fund, fiind atinsa de portarul echipei aflata n aparare, nu se considera abatere si mingea este repusa n joc de catre portar.

n scoala, initierea elevilor n practicarea jocului de handbal se adapteaza, att ca numar de procedee tehnice si actiuni tactice, ct si ca reguli si dimensiuni ale terenului de joc.

30

BIBLIOGRAFIE (SELECTIVA) 1.Cercel, Paul, Handbal. Antrenamentul echipelor masculine, Editura SportTurism, 1983. 2.Colectiv, Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului, Editura Aramis, Bucuresti, 2002. 3.Dragomir, Petrica, Eugeniu Scarlat, Educatie Fizica Scolara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1004. 4.Kunst Ghermanescu Ioan, Curs de handbal, E.D.P., Bucuresti, 1963. 5.Kunst Ghermanescu Ioan si Hnat Virgil, Handbal I, ed 2-a, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2000; (si editia 1-a, din 1996).

31