Sunteți pe pagina 1din 20

PARTICULE ELEMENTARE

PARTICULE ELEMENTARE Noiunea de elementaritate a fost in primul rnd legat de imposibilitatea de a divide un obiect. Aceast noiune s-a modificat n decursul istoriei fizicii. Astfel, atomul a fost considerat o particul elementar pn cand din atom au putut fi sco i electroni. n cazul atomului diviziunea a putut fi facut cu mijloace experimentale relativ simple. Separarea electronului din atom se poate face prin fenomenul de ionizare. Separarea electronului din atom poate fi facut de catre orice particul care interacioneaz electromagnetic cu atomul (particule ncarcate cu fotoni). Condiia de baz care se impune pentru separarea electronului este ca energia care se comunic acestuia de ctre particula incident s fie cel puin egal cu energia sa de legtur n atom. Datorit faptului ca energiile de legatur ale atomilor sunt de cel mult zeci de kev, particulele proiectil pot atinge aceasta energie n tuburi de accelerare pe care se aplic diferene de potenial de ordinul a zeci de kilovoli. Desfacerea nucleului n particulele componente necesit energii mult mai mari. Proiecilele care pot provoca ruperea nucleului trebuie sa aiba energii de ordinul Mev. n unele situaii asemenea proiectile pot fi furnizate de nucleele radioactive care emit particule de energie cinetic mare. n cele mai multe cazuri , ns, se r ecurge la construcia de acceleratoare de proiectile. Obinerea de particule de energie cinetic mare pentru sondarea structurii materiei mai are si un alt aspect. Noiunea de elementaritate mai este legat si de cea de structur omogena a obiectului. Urmrind modul n care au evoluat concepiile fizicienilor asupra structurii materiei, rezult doua condiii care se impun pentru ca o particul sa fie considerat elementara n sensul actual al cuvntului: s nu poat fi pus n eviden nici un fel de structur interna a sa, s nu poat fi rupt n componeni prin interac iuni cu orice sistem.

Pe masur ce s-au atins energii cinetice foarte mari pentru particulele care bombardau nucleele, au aparut fenomene noi care au schimbat mult concepia noastr despre particulele elementare. Generarea de particule. n ciocnirile nucleare apar particule care nu preexist n nucleu: acest fenomen se numete generare de particule. Particulele generate nestabile se dezintegreaz cu timp mediu de via foarte scurt (10-22 s 10-6 s). Ele nu pot fi obinute n reacii nucleare la energii de caiva MeV deoarece energiile lor de repaus sunt de sute de MeV si reacia de producere a lor este o reacie de prag. Sa examinm ca exemplu reacia de producere a unui mezon 0 n ciocnirea a doi protoni: p + p p + p + o . Mezonul o are energia de repaus de 135 MeV. Dac scriem legea conservrii energiei n reacie, n sistemul centrului de mas, pentru cazul n care particulele n starea final se obin n repaus, gasim: mpc2 + Ep1c + mpc2 + Ecp2 = mpc2 + mpc2 + mo * c2. Deci, pentru a produce reacia, cei doi protoni trebuie sa aib cel putin energia cinetic n sistemul centrului de mas egal cu: Ecp1 + Ecp2 = moc2 = 135 MeV. Dezintegrarea particulelor elementare. Particulele care se pot genera n reacii nucleare se dezintegreaz n alte particule de mas mai mic prin reacii exoenergetice. S luam ca exemplu dezintegrarea neutronului
1 0n

11p + e- + .
2

Faptul c la dezintegrarea neutronului apar un proton, un electron si un antineutrin, nu inseamn c aceste particule sunt constitueni elementari ai neutronului. Toate aceste particule sunt elementare ca si neutronul. La fel, la dezintegrarea a nucleelor, faptul c apar electroni si neutrini sau antineutrini n dezintegrare, nu inseamn c acetia exist n nucleu ca nite componente elementare ale acestuia. Componeneii elementari ai unui sistem trebuie sa fie legai n sistem cu energii de legatur negativ. Procesul de rupere trebuie s fie un proces endoenergetic. n momentul de fa se cunosc aproape 200 particule elementare. Varietatea foarte mare de particule elementare face foarte dificil clasificarea lor si ne oblig desigur s punem ntrebarea: sunt oare aceste particule indivizibile sau exist nite componeni elementari care nu au putut fi pui n evident pn n prezent din cauza energiilor lor mari de legatur sau din alte motive? Pentru a raspunde la aceast ntrebare trebuie s urmrim si un alt aspect legat de noiunea de elementaritate. O particul elementar este caracterizat prin proprieta i bine definite. Oricum ar fi ea pus n eviden este necesar s i se stabileasc proprietaile. Nu este suficient s stabilim c electronul este un constituent al atomului, ci sunt necesare experiene speciale pentru a-i determina sarcina, masa, momentul cinetic, momentul magnetic. Acelai lucru se ntampl i cu neutronul. Descoperirea neutronului. Pornind de la diferena ntre masa atomului si masa celor Z protoni ai si, Rutherford a ajuns la concluzia c n nucleu trebuie s existe nite particule cu mas apropiat de masa protonilor si neutre din punct de vedere electric. Dei aceast ipotaz se potrivea bine cu proprietaile nucleelor, ea a rmas o ipotez pn cand Chadwick a reuit s separe neutonul din nucleu si s-i determine masa. Separarea neutronului din nucleu a fost facut prin reacii nucleare. Energia de legatur a unui nucleon n nucleu este de 7-8 MeV. Deci pentru a separa neutronul
3

trebuie s bombardm nucleul cu proiecile care s cedeze neutronului cel puin energia sa de legatur n nucleu. Din cauza variaiilor mari ale energiei de legatur la nucleele usoare exist i reacii nucleare exoenergetice n care produc neutroni. Un exemplu de asemenea reacie este cea utilizat de Chadwick pentru studierea proprietailor neutronului:
4

2He

+ 94Be 10n + 126C.

Particulele ciocnesc inta de beriliu. Neutronii obinui din reacie la un unghi apropiat de 00 fat de direcia particulelor incidente intr ntr-un strat de parafin unde ciocnesc nuclee de hidrogen (protoni) crora le comunic energie cinetic. Aceti protoni ptrund ntr-o camer de ionizare unde i transfer energia atomilor pe care ii ionozeaz. Msurarea curentului de ionizare permite determinarea energiei protonilor. Aceast experiena a pus n eviden mai multe fapte: a) n reacia particulelor cu nucleele de beriliu se emit niste particule fr sarcin electric. Daca se nltur stratul de parafin, aceste particule nu produc curent de ionizare n detector. b) Aceste particule sunt n stare s comunice protonilor prin ciocnire o energie cinetic mare. Calculele arat c dac particulele neutre obinute n reacie ar avea masa de repaus nul (daca ar fi fotoni , de exemplu) ar trebui s aib o energie mult mai mare dect s -ar putea obine dintr-o reacie nuclear pentru a comunica protonilor aceeai energie cinetic. Deci particulele neutre trebuie sa aib masa de repaus mare. c) Se poate msura masa particulelor obinute msurnd i energia pe care o pot comunica prin ciocniri unor nuclee mari grele, cum ar fi nuclee de azot (se inlocuiete parafina cu un strat de azot gazos). Se gsete c masa neutronului este apropiat de masa protonului.

n concluzie, experiena lui Chadwick arat c exist o particul neutr din punct de vedere electric, cu masa apropiat de cea a protonului, care este legat n nucleu i poate fi scoas prin reacii nucleare. Din aspectele discutate mai sus putem trage concluzia ca o particul elementar este o particul care nu are structur, nu se poate desface n pri componente prin nici o reacie endoenergetic i este n acelai timp caracterizat prin proprieta i cuantice bine definite. PROPRIETAILE PARTICULELOR ELEMENTARE Am artat c ntr-o reacie nuclear se conserv sarcina electric i numarul de nucleoni. Pentru a explica conservarea numarului de nucleoni s-a introdus, prin analogie cu sarcina electric, o marime nou, sarcina barionic (sau numarul cuantic barionic) care se conserv n reaciile nucleare. Fiecare particul are o sarcin electric i o sarcin barionic cu valori bine definite. Astfel, neutronul are sarcina electric 0 i sarcina barionic +1; protonul are sarcin electric +1*. Neutronul i protonul se numesc nucleoni. Deoarece n reaciile nucleare la energii mici nu se genereaz particule, conservarea sarcinii barionice este echivalent, ntr-o reacie nuclear, cu conservarea numarului de nucleoni. Exist i alte particule elementare care au sarcina barionic +1; de exemplu hiperonii. Exist particule elementare cu sarcia barionic 0; fotonul, elctronul, neutrinul, miuonul si mezonii. Spinul. Particulele elementare au moment cinetic de rotaie propriu care este caracterizat prin numarul cuantic de spin. Dup cum se tie electronul are numarul cuantic de spin 1/2 . De asemenea neutronul i protonul au numar cuantic de spin 1/2. Particulele elementare care au numarul cuantic de spin semintreg e numesc fermioni. Neutrinul este si el un fermion. Exist particule elementare care au numrul cuantic de spin intreg. Ele se numesc bosoni. Fotonul este un boson cu spinul 1. Mezonii sunt bosoni cu spinul 0 sau 1.
5

Masa de repaus a particulelor elementare variaz ntre limite foarte largi. Exist particule cu masa de repaus zero ca fotonul, particule usoare ca electronul, particule grele ca nucleonii si hiperonii. Masa particulelor nu este ns un criteriu de clasificare a acestora. n prezent clasificarea particulelor elementare se face dup spin, sarcina barionic i strintate (proprietate a microparticulelor fr echivalent clasic). Astfel grupele de particule sunt: a) fotonul-boson cu spinul 1, fr sarcina electric, barionic, formeaz o grup aparte; b) leptonii-fermioni cu spin 1/2, cu sau far sarcin electric, far sarcin barionic; n aceast grup intr electronul, neutrinul si miuonul; c) mezonii-bosoni cu spin zero, cu sau fr sarcin electric, fr sarcin barionic; d) nucleonii-fermioni cu spin 1/2; cu sau fr sarcin electric cu sarcin barionica +1 (neutronul si protonul).

Timpul de via al particulelor elementare variaz ntre limite foarte largi. Sunt particule elementare stabile ca fotonul, electronul, neutrinul, protonul, altele cu timp mediu de via foarte lung ca neutronul (917 s). Particulele cu timp de via scurt pot avea timpul mediu de via de 10-10 10-6 s, ca pionul, kaonul, miuonul. Particulele cu timp mediu de via foarte scurt, de ordinul 10-22 s, se numesc rezonante. Marimea timpului mediu de via a particulelor elementare depinde de tipul de interaciune prin care se dezintegreaza. Antiparticule. Fiecarei particule i corespunde o antiparticul care se caracterizeaz prin urmatoarele proprietai: are sarcinile electrica si barionica de semn opus celor ale particulei respective. Masa ei este egal cu masa particulei. Este
6

egal de asemenea si timpul mediu de via. De exemplu, antiprotonul este antiparticula protonului. Este o particul stabil ca si protonul, are aceeai mas si acelai spin; sarcina sa electric este -1, sarcina barionic este -1, deci egale i de semn contrar celor ale protonului. Pentru ca o antiparticul s apar n interaciunile ntre particule este necesar s fie satisfacute toate legile de conservare n interaciunea respectiv. De exemplu la interaciunea unei particule cu antiparticula s se produc fenomenul denumit anihilare: ambele particule dispar, aprnd n locul lor alte particule, fie fotoni, fie particule cu mas de repaos diferit de zero; n procesul de anihilare trebuie s fie satisfacute toate legile de conservare valabile n reaciile nucleare; legea conservrii impulsului nu poate fi ndeplinit dect dac la anihilare apar cel puin dou particule. S lum ca exemplu anihilarea unui pozitron e+ (antiparticula electronului ) cu un electron: e+ + e- + . Dac anihilarea se face cand e+ i e- sunt n repaus, cei doi fotoni vor fi emii cu impulsuri egale si opuse i vor avea fiecare o energie egal cu energia de repaus a unui electron pentru ca s fie ndeplinite legile de conservare a energiei i impulsului. Interaciuni fundamentale. Particulele elementare pot s interacioneze prin trei feluri de interaciuni: a) interaciuni nucleare sau tari b) interaciuni electromagnetice c) interaciuni slabe Interaciunile tari se exercit ntre nucleoni, mezoni, hiperoni. Particulele care interacioneaz tare se mai numesc si hadroni. Timpul mediu de via al sistemelor care se dezintegreaz prin interaciuni tari este de ordinul 10-23 10-22 s. Interaciunile electromagnetice se exercit ntre toate particulele ncarcate. Timpul mediu de via al sistemului care se dezintegreaz electromagnetic este de 10-22 10-16 s.
7

Legile de conservare. Interaciunile dintre particulele elementare satisfac o serie de legi de conservare. Exista legi de conservare generale, care sunt valabile pentru orice interaciune din cele trei tipuri indicate mai sus: conservarea energiei totale relativiste, a impulsului, a momentului cinetic, a sarcinii electrice si barionice. a) legea conservrii energie n reacii, particulele nucleare au i energie cinetic. Energia sistemelor va fi energia total relativist. Ea este marimea care se conserv n orice reacie nuclear. W=mc2 =moc2 + Ec unde Ec este energia cinetic a sistemului. S scriem legea conservarii energiei totale relativiste:

Wa + Wx = Wy + Wb

ntr-o reacie exoenergetic, energia cinetic a particulelor n starea final este mai mare dect energia cinetic a particulelor n starea iniial. n reaciile endoenergetice este necesar o energie cinetic minim a particulelor n starea iniial pentru a produce reacia. Energia cinetic minim a particulelor iniiale este egal cu caldura de reacie Q si se nume te energie de prag. Energia cinetic a particulelor n stare final, n acest caz, este zero. Singurul sistem de referin care pote ndeplini aceste condiii este sistemul centrului de mas. Sistemul centrului de mas (SCM) este sistemul de referin n care impulsul total al particulelor este nul. a) Legea conservrii impulsului

Impulsul total al particulelor nainte de reac ie este egal cu impulsul particulelor dupa reacie. Impulsul total este suma vectorial a impulsurilor particulelor. Legea conservrii impulsului ne ajut s gsim o relaie ntre energia de reacie, Q, si caracteristicile particulei b rezultate din reacie (energie cinetic i unghi).

b) Legea conservrii sarcinii electrice Suma sarcinilor electrice ale particulelor nainte de reacie este egal cu suma sarcinilor electrice ale particulelor dup reacie. Sarcina fiecarui nucleu sau particula este dat de numarul atomic Z. c) Legea conservrii numrului de nucleoni Numrul de nucleoni nainte de reacie este egal cu numarul de nucleoni dup reacie. Legea conservrii numarului de nucleoni se va scrie: Aa + Ax = Ay + Ab.

MRIMI FIZICE I UNITI DE MSUR

Nr. Crt. 1 2 3 4

Marime Fizic

Unitai msur

de Simbol [S.I.]

C.G.S.

Timp Distana Intensitate luminoas Temperatura termodinamic Mas Cantitatea de substan Intensitatea electric

Secunda, s Metrul, m Candela, cd Kelvin, k

[t]S.I.=1s [X]S.I.=1m [E]S.I.=1cd [k]S.I.=1k

[T]CGS=1s [X]CGS=1cm

5 6 7

Kilogram, Kg Mol

[m]S.I.=1Kg []S.I.=1mol [I]S.I=1A

[m]CGS=1g

curentului Amper, A

F=m*a 1dyn = 10-5 N

L=F*d 1erg = 1010

Metrul este lungimea egal cu 165076373 lungimi de und n vid ale radiaiei ce corespunde tranzaciei nivelurilor 2p10 5d5 ale atomilor de crypton 86 kr. = 605,78 mm Secunda este durata a 9192631770 perioade ale radiaiei ce corespunde tranziiei ntre cele dou fundamental. = c * T Kilogramul masa prototipului internaional aflat la Muzeul Luvru din Paris. Amper intensitatea unui curent electric care meninut constant n doua conductoare paralele rectilinii cu lungimea infinita i seciunea circular neglijabil aezate n vid la distan de 1 m unul fat de celalat vor produce ntre ele o for de 2 * 10-7 N pe fiecare metru de lungime. Kelvin reprezint fraciunea 1/273,16 din temperatura punctului triplu al apei. Mol reprezint cantitatea de substan al unui sistem ce conine attea entiti elementare cai atomi exist n 0,012 kg de C12. Candela este intensitatea luminoas ntr-o direcie dat a unei surse care emite o radiaie monocromatic cu frecvena 540 * 10-12 Hz i a crei intensitate energetic este 1/683 * W/Sr. nivele hyperfine ale atomului de cesiu 133 aflat n stare

11

ACCELERATORI DE PARTICULE

Fizica modern utilizeaz n prezent instalaii de dimensiuni impresionante pentru a accelera particulele i a le imprima energii cinetice din ce n ce mai mari. Primii acceleratori urmareau obinerea de particule cu energia suficient pentru a trece bariera electrostatic de potenial i a provoca reacii nucleare. Apoi s-a vzut c la spargerea nucleelor se pot produce noi particule. Pe de alta parte, se urmarete ca, realiznd ciocnirea dintre dou particule cu energie cinetic foarte mare, s se obin desfacerea particulelor considerate n prezent elementare, n componentele lor. Principiile de accelerare. Toate principiile de accelerare se bazeaz pe interaciunea particulelor ncrcate cu cmpurile electrice si magnetice. Deci, nu pot fi accelerate dect particule ncarcate electric. Interaciunile particulelor ncrcate electric cu cmpurile electric pot duce la creterea energiei cinetice a particulei. Se utilizeaz pentru aceste dou sisteme: d) Prin trecerea particulei printr-o diferen de potenial U, energia acesteia crete cu o energie E, dat de relaia: E = qU,

unde q este sarcina particulei. Creterea energiei particulei este cu att mai mare cu ct diferena de poten ial este mai ridicat. Creterea energiei particulei ntr-o singur accelerare este relativ mic. Cu un asemenea accelerator nu se poate ajunge la energii mai mari de caiva MeV. Pentru a ajunge la energii cinetice mai mari, se utilizeaz sisteme care repet accelerarea de un numar mare de ori. Urmez cateva exemple de astfel de instalaii.

12

Acceleratorul liniar. Acceleratorul liniar este format din mai muli electrozi de forme cilindric, montai pe axul unui tub. Electrozii sunt conectai la un generator de nalta frecventa. Lungimea lor este astfel calculata ca de fiecare data la trecerea particulei prin intervalul dintre doi electrozi, campul electric sa aiba o astfel de polaritate incat sa accelereze particula. Din cauza cresterii energiei particulei, lungimea electrozilor difera de la un electrod la altu. Timpul necesar strabaterii distantei dintre doua intervale de accelerare este:

t=L/v,

unde L este lungimea unui cilindru.

Timpul t este legat de frecventa generstorului de inalta tensiune. Astfel, pentru ca particula sa ajunga in intervalul acceleratoro data cu schimbarea polaritatii, t trebuie sa fie jumatate din perioada. Deci:

t = L/v = l/2f

Acceleratorul ciclic. In acceleratorul ciclic particulele sunt accelerate prin trecerea repetata prin acelasi interval accelerator. Particula este obligata sa parcurga o traiectorie circulara prin introducerea unui camp magnetic perpendicular pe viteza. Im camp magnetic transversal si constant energia particulei ramane constanta deoarece forta Lorentz este tot timpul perpendiculara pe traiectorie. Forta Lorentz este orientata dupa raza traiectoriei si joaca rolul de forta centripeta: mv2/R = qvB,

unde m- este masa particulei, v- viteza sa,


13

q- sarcina particulei, B- inductia magnetica, R- raza traiectoriei circulare.

Pe traiectoria circulara se plaseaza unul sau doua intervalede accelerare in care cresterea energiei cinetice a particulei este E = qU. Ca si la acceleratorul liniar, campul electric este de inalta frecventa si U este diferenta de potential aplicata la momentul trecerii particulei. Frecventa campului accelerator trebuie sa fie astfel reglata incat particula sa ajunga intre electrozi in momentul in care campul are valoarea maxima si sensul necesar pentru accelerare.

Ciclotronul este cel mai simplu accelerator ciclic. Ciclotronul este format din doi duanti intre care se aplica campul campul electric de inalta frecventa. Accelerarea se face la trecerea particulei in intervalul dintre duanti; deci particula parcurge o jumatate din lungimea cercului in jumatate de periada. Perioada va fi: T=2R/v = 2m/qB=1/f

Ea nu depinde de viteza particulei atata timp cat viteza este suficient de mica pentru ca masa particulei sa varieze putin cu viteza. Pe masura ce energia cinetica a particulei creste, se mareste si raza traiectoriei. Raza maxima a duantilor ( egala cu diametrul pieselor polare ale magnetilor) indica energia maxima pe care o poate atinge o particula in ciclitron: Emax=mv2max/2=R2maxq2B2/2m Ciclotronul este un accelerator pentru particule ce nu ating energii la care sa apara efecte relativiste.

14

Particulele pot fi accelerate si de catre un camp electric obtinut prin variatia fluxului inductiei magnetice prin suprafata traiectoriei pe care o parcurg particulele.

Betatronul. Se stie ca orice flux magnetic variabil genereaza un camp electric de inductie rotational. Un astfel de camp poate fi folosit pentru a accelera particulele. Acest principiu este utilizat pentru accelerarea electronilor in betatron. Electronii se misca intr-un camp magnetic cu vectorul inductie perpendicular pe vitaza si cu o traiectorie circulara de raza fixa. Se pot impune camoului magnetic conditii care sa permita atat pastrarea traiectoriei cat si accelerarea electronilor. Cresterea inductiei duce la accelerarea electronilor. Cand campul magnetic atinge valoarea maxima, electronii sunt aruncati pe o tinta in care produc radiatie X dura de franare. Energia electronilor nu poate atinge o valoare prea mare, din cauza ca electronii de viteza mare ce se misca pe traiectorii circulare (deci acclelarat) emit fotoni, isi micsoreaza energia si isi modifica traiectoria. Desi mobilul construirii acceleratorilor de particule a fost in primul rand interesul pentru studiul structurii nucleare si subnucleare, aplicatiile acceleratorilor au desit cu mult scopul lor stiintific si ei au patruns in industrie si medicina. In industrie se utilizeaza in special acceleratorii de electroni. Electronii rapizi care ciocnesc tinte din metale grele dau radiatie de franare. Aceasta radiatie se utilizeaza in defectoscopie, sterilizare sau terapia cancerului. Datorita intensitatii mari a fasciculului, ciclotronul se utilizeaza in procese de iradiere a unor probe care devin radioactive. Detectarea activitatii unor izotopi permite masurarea cu mare precizie a concentratiei acestor elemente. In ultimul timp s-au pus in functiune asa-numitele fabrici de pioni, care sunt de fapt acceleratoare de protoni cu intensitate foarte mare. Fasciculul de protoni, cazand pe o tinta , produce mezoni , care sunt eficienti in tratarea tumorilor.

15

BIBLIOGRAFIE

Fizica, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti 1994, D. Ciobotaru, T. Angelescu, I. Munteanu, M. Melnic, M. Gall FIZICA NUCLEARA EXPERIMENTALA K.N. MUHIN, VOL. II FIZICA PARTICULELOR ELEMENTARE, EDITURA TEHNICA BUCURESTI

16

17

18

19