Sunteți pe pagina 1din 8

Cina cea de Taina

Cina cea de Taina


"Si pe cand mancau ei, Iisus, luand painea si multumind, a frant si a
dat ucenicilor Sai, zicand: "Luati, mancati; acesta este trupul Meu!"
Si luand paharul si multumind, l-a dat lor zicand: "Beti dintru acesta
toti; acesta este sangele Meu, al legii celei noi, care pentru multi se
varsa spre iertarea pacatelor."
I.
Vai, cat de mare e orbirea vanzatorului! S-a impartasit cu tainele si a ramas
acelasi; s-a desfatat de masa cea prea infricosatoare si nu s-a schimbat.
Evanghelistul Luca a aratat aceasta spunand: "Dupa paine, a intrat in el
satana." N-a spus-o ca sa dispretuiasca trupul Stapanului, ci ca sa vadeasca
nerusinarea vanzatorului.
Pacatul lui Iuda a ajuns mai mare din doua pricini: si pentru ca s-a apropiat
de taine cu astfel de gand, si pentru ca apropiindu-se n-a ajuns mai bun, nici
datorita fricii, nici datorita binefacerii primite, nici datorita cinstei ce i s-a
facut.
Hristos nu l-a oprit, desi stia totul, ca sa cunosti ca Dumnezeu nu lasa nimic
la o parte din cele ce pot indrepta pe cineva. De aceea, si mai inainte si mai
tarziu, i-a amintit necontenit si l-a povatuit, si cu fapta si cu cuvantul si cu
frica si cu blandetea si cu amenintarea si cu cinstea. Dar nimic nu l-a facut sa
se indeparteze de boala aceasta cumplita a iubirii de arginti.
De aceea Hristos, lasandu-l pe Iuda, aminteste iarasi, prin sfintele taine, de
junghierea Sa; iar in timpul mesei vorbeste de cruce, pentru ca, prin
prezicerea repetata a mortii Sale, sa-i faca pe ucenici sa primeasca cu
usurinta patimile Sale. Ce n-ar fi patit ucenicii daca n-ar fi auzit nimic de
patimi, cand s-au tulburat atata, desi le vorbise mai dinainte atatea de
patimile Sale, desi facuse atatea minuni inaintea lor?
"Si pe cand mancau ei, a luat painea si a frant."
- Dar pentru care pricina a savarsit taina aceasta in timpul Pastelor?
- Ca sa afli cu orice prilej ca El este legiuitorul Vechiului Testament si ca
pentru cele din Noul Testament au fost preinchipuite cele din Vechiul
Testament. De aceea acum a pus adevarul in locui preinchipuirii. Seara era
dovada implinirii vremurilor, dovada ca faptele pentru mantuirea oamenilor
au ajuns la sfarsit.
"Si a multumit."
Ne invata ca asa trebuie sa savarsim taina aceasta si ne arata ca merge de
buna voie la patima; ne mai invata ca trebuie sa suferim cu multumire orice
necaz si suparare, dandu-ne si prin aceasta bune nadejdi.
Daca preinchipuirea a slobozit poporul iudeu din o robie atat de grea, apoi cu
mult mai mult adevarul va slobozi lumea si va fi o binefacere pentru oameni.
De aceea n-a dat sfintele taine mai dinainte, ci cand trebuia sa inceteze
legea Vechiului Testament. Hristos a pus capat celei mai mari sarbatori a legii
vechi si i-a mutat pe ucenici la o alta masa, la o masa prea infricosatoare,
spunand:
"Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange pentru
multi."
- Dar cum se face ca ucenicii nu s-au tulburat la auzul acestor cuvinte?
- Pentru ca Hristos le spusese si mai inainte multe si mari lucruri despre taina
aceasta. De aceea acum nu mai staruie - ca si auzisera din destul - ci spune
numai pricina patimilor Sale, adica iertarea pacatelor.
Numeste sangele Sau sange al Noului Testament, adica al fagaduintei, al legii
noi. Fagaduise de multa vreme sangele Sau; sangele Sau este temelia
Testamentului celui Nou. Si dupa cum Vechiul Testament avea oi si vitei, tot
asa si Noul Testament are sangele Stapanului.
Prin aceste cuvinte Hristos arata ca are sa moara; de aceea vorbeste de
Testament; si aminteste de Testamentul de mai inainte, ca si el fusese sfintit
prin sange. Si iarasi vorbeste de pricina mortii: "Care pentru multi se varsa
spre iertarea pacatelor"; si adauga:
"Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea."
Ai vazut cum ii scoate si ii indeparteaza pe ucenici de obiceiurile iudaice?
"Dupa cum savarseati Pastele iudaic, le spune Hristos, spre pomenirea
minunilor din Egipt, tot asa savarsiti-l si pe acesta spre pomenirea Mea.
Sangele acela s-a varsat spre mantuirea celor intai-nascuti din Egipt; acesta
insa, spre iertarea pacatelor intregii lumi", caci zice:
"Acesta e sangele Meu, care se varsa spre iertarea pacatelor."
A spus aceste cuvinte si spre a arata prin ele ca patima si crucea sint o taina,
dar si spre a mangaia pe ucenici. Si dupa cum Moise a spus: "Aceasta este
voua pomenire vesnica", tot asa si Domnul a spus: "Spre pomenirea Mea
pana ce voi veni". De aceea a si spus:
"Mult am dorit sa mananc Pastele acesta."Cu alte cuvinte: "Mult am
dorit sa va dau voua lucrurile acestea noi, sa va dau un Paste prin care vreau
sa va fac oameni duhovnicesti".
A baut si Domnul din sange, ca nu cumva ucenicii, la auzul cuvintelor Sale,
sa spuna: "Ce ? Bem sange si mancam carne?" si sa se tulbure, ca multi s-au
smintit de aceste cuvinte, cand a vorbit de lucrul acesta mai inainte.
- Deci, ca sa nu se tulbure si acum, a baut El mai intai, ca sa-i aduca
netulburati la impartasirea cu tainele. De aceea El insusi a baut sangele Lui.
Dar poate ca voi fi intrebat:
- Ce, dar ? Trebuie sa mai praznuim si Pastele vechi?
- Nicidecum! De aceea Hristos a spus: "Aceasta s-o faceti", ca sa-i
indeparteze de Pastele Vechiului Testament. Daca Pastele acesta nou da
iertare pacatelor - precum si da - Pastele cel vechi e de prisos. Si dupa cum
Pastele iudeilor e legat de amintirea binefacerilor facute lor in Egipt, tot asa
Domnul a legat strans de tainele acestea amintirea binefacerilor Sale,
inchizand si prin asta gurile ereticilor.
Cand ei ne intreaba: "De unde se vede ca Hristos S-a jertfit?", noi le inchidem
gura, in afara de alte argumente, si cu cele scoase din tainele acestea. Intr-
adevar, ce rost mai au tainele pe care le savarsim daca Iisus n-a murit?
II.
Vezi cat de mare sarguinta isi da Domnul ca sa ne aminteasca necontenit ca
a murit pentru noi? Domnul stia ca se vor ivi eretici: marcionitii, valentinienii
si maniheii, care aveau sa tagaduiasca iconomia aceasta dumnezeiasca; de
aceea aminteste necontenit de patimile Sale. Aminteste de ele si la darea
Sfintelor Taine, pentru ca nimeni sa nu se lase ratacit. Prin masa aceasta
sfanta ne si mantuie, ne si invata ca ea este capul bunatatilor. De aceea si
Pavel neincetat vorbeste de ea.
Apoi dupa ce a dat sfintele taine, spune:
"Nu voi mai bea din rodul vitei acesteia pana in ziua aceea cand il
voi bea cu voi nou intru imparatia Tatalui Meu."
Le vorbise pana acum de patimile Sale si de rastignire; acum le vorbeste
iarasi de inviere, amintindu-le de "imparatie", numind invierea Sa
"imparatie".
- Dar pentru ce a mai baut dupa ce a inviat?
- Pentru ca oamenii, care nu dau crezare decat numai simturilor lor, sa nu
creada ca invierea a fost o nalucire; ca majoritatea oamenilor socot bautul o
dovada a invierii. De aceea si apostolii, pentru a-i incredinta pe oameni de
invierea Lui, graiau: "Noi care am mancat si am baut impreuna cu El".
Asadar, pentru a arata ca apostolii il vor vedea inviat cu stralucire, ca va fi
iarasi cu ei si ca ei vor fi martori ai celor facute de El pe temeiul celor vazute
si savarsite, Hristos a spus:
"Pana in ziua aceea cand il voi bea nou cu voi; voi fiind martorii
acestora, ca voi Ma veti vedea inviat".
- Ce inseamna cuvantul: "Nou"?
- Inseamna: intr-un chip nou, intr-un chip strain. Ca dupa inviere Hristos nu
va mai avea trup patimitor, ci nemuritor, deci si nestricacios, care nu va avea
nevofe de hrana. Deci Hristos dupa inviere nici n-a mancat, nici n-a baut,
pentru ca n-a avut nevoie - ca trupul Lui nu avea nevoie de mancare si de
bautura - ci a baut si a mancat pentru a-i incredinta pe ucenici de invierea
Sa.
- Dar pentru ce dupa inviere n-a baut apa, ci vin?
- Pentru ca sa smulga din radacini o alta invatatura gresita, o alta erezie.
Pentru ca unii aveau sa intrebuinteze numai apa la sfintele taine, Domnul a
intrebuintat vin si cand a predat sfintele taine si a intrebuintat tot vin cand a
stat la o masa obisnuita, nu la savarsirea sfintelor taine; ca a spus: "din rodul
vitei", iar vita da nastere la vin, nu la apa.
"Iar dupa ce au cintat laude, au iesit la Muntele Maslinilor."
Sa auda aceste cuvinte toti cei care mananca asa cum mananca porcii, care
izbesc cu picioarele cand stau la masa si se scoala de la masa beti. Sa auda
aceestia ca trebuie sa se scoale de la masa multumind si cantand lui
Dumnezeu laude. Ascultati aceste cuvinte toti cati nu asteptati sa se citeasca
cea din urma rugaciune a sfintelor taine. Rugaciunea aceasta preinchipuie
rugaciunea facuta de Domnul dupa terminarea Cinei celei de Taina. Domnul a
multumit inainte de a da ucenicilor Sai Sfintele Taine, ca si noi sa multumim;
a multumit si a cantat laude si dupa ce le-a dat, ca si noi sa facem la fel.
- Dar pentru ce S-a dus la Muntele Maslinilor?
- Ca sa Se faca vazut spre a fi prins, ca sa nu para ca Se ascunde; Se grabea
sa Se duca intr-un loc cunoscut si de Iuda.
"Atunci le-a zis lor: "Voi toti va veti sminti intru Mine."
Apoi a adaugat si profetia:
"Ca este scris: "Bate-voi pastorul si se vor risipi oile."
Prin aceste cuvinte Hristos ii si indupleca pe ucenici sa ia aminte pururea la
cele scrise de profeti, dar le si arata ca este rastignit dupa voia lui
Dumnezeu. Nu scapa nici un prilej de a le spune ca El nu-i strain Vechiului
Testament, nici Dumnezeului vestit in el; nu scapa nici un prilej de a le spune
ca patimile Sale inseamna mantuirea lumii si ca tot ce se intampla acum a
fost propovaduit de profeti cu mult inainte.
Le spune ucenicilor toate aceste lucruri, ca sa-i faca sa aiba incredere
puternica si in implinirea spuselor pline de bucurie. Hristos ne mai arata
totodata si noua ce fel de oameni erau ucenicii inainte de rastignire si ce fel
de oameni au ajuns dupa rastignire. In timpul rastignirii nici n-au putut sa
stea langa El; dar dupa moartea Lui au ajuns puternici, mai tari ca diamantul.
Si fuga si frica ucenicilor este o dovada a mortii lui Hristos. Daca unii au
nerusinarea sa spuna ca Hristos n-a fost rastignit, dupa ce a spus si a facut
atatea, in ce faradelegi n-ar fi cazut daca nu s-ar fi intamplat nimic din
acestea?
Pentru aceea, dar, Hristos intareste cuvantul despre moartea Sa nu numai
prin patimile Sale, ci si prin cele petrecute in sufletele ucenicilor Sai si prin
sfintele taine, ca prin toate sa-i rusineze pe cei ce bolesc de boala lui
Marcion. Pentru asta si ingaduie ca verhovnicul sa se lepede de El. Ca, intr-
adevar, daca Hristos n-a fost legat si nici n-a fost rastignit, de unde frica lui
Petru si a celorlalti ucenici?
Dar Domnul nu i-a lasat sa ramana intristati, ci le-a spus:
"Dar dupa ce voi invia, voi merge mai inainte de voi in Galileea."
Hristos nu Sa aratat indata din cer, nici n-a plecat intr-o tara indepartata, ci a
ramas in neamul Sau in care a si fost rastignit, aproape in aceleasi locuri, ca
si prin aceasta sa incredinteze pe ucenici ca si Cel rastignit si Cel inviat este
una si aceeasi persoana; ca sa-i mangaie si mai mult pe intristatii Lui ucenici.
De aceea a si spus: "in Galileea, ca sa scapati acolo de frica iudeilor", ca sa
creada in Cel Ce le graise. De aceea S-a si aratat lor in Galileea.
"Dar Petru, raspunzand, a zis: "Chiar daca toti se vor sminti intru
Tine, eu niciodata nu ma voi sminti."
III.
Ce spui, Petre? Profetul a spus ca se vor risipi oile, Hristos a intarit cele spuse
si tu spui: "Nu!" Nu-ti sunt de ajuns cuvintele dinainte, prin care Hristos ti-a
inchis gura, atunci cand ai spus: "Milostiv fii Tie, Doamne."
Nu, lui Petru nu i-au fost de ajuns. Si de aceea Domnul il lasa sa cada, pentru
ca sa-l invete si prin aceasta sa asculte totdeauna de ce spune Hristos si sa
ajunga la incredintarea ca este mai vrednica de credinta hotararea lui Hristos
decat propriul lui cuget.
Ceilalti ucenici, la randul lor, nu putin au castigat de pe urma lepadarii lui
Petru; si-au dat seama de slabiciunea firii omenesti si de adevarul lui
Dumnezeu. Cand Hristos prezice ceva, nu trebuie sa o faci pe desteptul si
nici sa te arati mai grozav decat majoritatea oamenilor, ca spune Pavel: "Vei
avea lauda fata de tine insutisi nu fata de altul."
Petru ar fi trebuit sa se roage si sa spuna: "Ajuta-ne, Doamne, ajuta-ne noua
ca sa nu ne despartim de Tine!" Dar nu, el se increde in sine si spune: "Chiar
daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata". "Chiar daca Te vor parasi
toti, spune Petru, eu nu Te voi parasi!"
A ajuns incetul cu incetul increzut. Hristos deci voind sa-l smereasca, a
ingaduit sa se lepede de El. Pentru ca Petru nu L-a ascultat nici pe El, nici pe
profet - ca Domnul de aceea a adus marturia profetului, ca sa nu I se
impotriveasca nimeni - deci, pentru ca Petru nu I-a ascultat cuvintele, il
invata cu faptele.
Ca pentru aceasta a ingaduit sa se lepede, ca prin lepadarea de Hristos sa se
indrepte, asculta ce-i spune Domnul: "Iar Eu M-am rugat pentru tine, ca sa nu
piara credinta ta". A spus aceste cuvinte voind sa-l mustre cu asprime, ca sa-
i arate ca pacatul lui este mai greu decat celelalte pacate si ca are nevoie de
mai mult ajutor.
Doua pacate savarsise Petru prin spusele sale: unul, ca se impotrivise
cuvintelor Domnului; altul, ca se credea mai mare decat ceilalti ucenici; dar,
mai bine spus, mai savarsise si un al treilea, ca si-a atribuit lui totul. Pentru
a-l vindeca de aceste pacate, Hristos a ingaduit deci ca Petru sa cada. De
aceea Hristos, lasand la o parte pe ceilalti ucenici, Se adreseaza lui Petru si-i
spune:
"Simone, Simone, iata satana a cerut ca sa va cearna ca graul -
adica sa va tulbure, sa va zapaceasca, sa va ispiteasca - dar Eu M-
am rugat pentru tine, ca sa nu piara credinta ta."
- Dar daca a cerut sa-i cearna pe toti, pentru ce Hristos n-a spus: "M-am
rugat pentru toti"?
- Negresit pentru pricina pe care am spus-o mai inainte. Domnul i Se
adreseaza numai lui Petru ca sa-l mustre si sa-i arate ca pacatul lui era mai
greu decat celelalte pacate.
- Dar pentru ce Hristos n-a spus: "Eu n-am ingaduit", ci: "M-am rugat"?
- Mergand la patima, Hristos foloseste cuvinte smerite, ca sa-Si vadeasca
firea Sa omeneasca. Cum ar fi avut nevoie sa Se roage ca sa intareasca
sufletul unui om care se clatina, El Care a zidit Biserica pe marturisirea lui
Petru si asa a intarit-o incat sa nu fie biruita de mii si mii de primejdii si de
morti, El, Care a dat lui Petru cheile imparatiei cerurilor si l-a facut domn
peste o atat de mare putere, El, Care n-a avut nevoie de rugaciune pentru a-i
da lui Petru acestea? Cand i-a dat lui Petru puterea, Hristos n-a spus: "M-am
rugat", ci a spus cu autoritate: "Voi zidi Biserica Mea si-ti voi da tie cheile
cerurilor".
- Dar pentru ce n-a grait si acum tot asa?
- Si pentru pricina pe care am spus-o si pentru slabiciunea ucenicilor. Ca ei n-
aveau despre Domnul parerea ce I se cuvenea.
- Dar cum s-a facut ca Petru s-a lepadat de Domnul cu toate ca Domnul S-a
rugat pentru el?
- Domnul nu S-a rugat ca sa nu se lepede, ci ca sa nu piara credinta lui, ca sa
nu piara desavarsit. Acesta a fost un semn al purtarii de grija a Domnului
pentru Petru. Frica a alungat totul din sufletul lui; frica lui a fost nemasurata,
pentru ca Dumnezeu l-a lipsit cu totul de ajutorul Lui. Si l-a lipsit cu totul
pentru ca era cu totul mare in sufletul lui pacatul ingamfarii si al impotrivirii.
Deci, ca sa starpeasca din radacina aceste pacate, Hristos a lasat ca Petru sa
fie cuprins de un mare zbucium sufletesc.
Ca pacatele acestea erau adanc infipte in sufletul lui Petru se vede de acolo
ca nu s-a multumit numai cu ce a spus mai inainte, impotrivindu-se si
profetului si lui Hristos, ci si mai apoi, dupa ce Hristos i-a spus:
"Amin graiesc tie, ca in aceasta noapte, inainte de a canta cocosul,
te vei lepada de trei ori de Mine."
Petru a zis:
"Chiar daca ar trebui sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de
Tine."
Evanghelistul Luca aminteste ca Hristos cu cat oprea mai mult, cu atat Petru
se impotrivea mai tare. Ce inseamna asta, Petre? Cand Domnul a spus: "Unul
din voi Ma va vinde", te temeai sa nu fii tu cumva vanzatorul si ai silit pe
ucenicul pe care-l iubea Iisus sa-L intrebe, desi nu te stiai cu nimic pe cuget,
acum insa te impotrivesti cand Hristos striga si vorbeste destul de deslusit ca
"toti va veti sminti"? Si nu te impotrivesti numai o data, ci chiar de doua ori
si de mai multe ori. Tot asa spune si Luca.
- Dar din ce pricina a facut Petru lucrul acesta?
- Din dragostea lui mare, din marea lui bucurie de a fi cu Hristos. Cand Petru
s-a vazut scapat din nelinistea din timpul vanzarii, cand a vazut cine era
vanzatorul, a capatat curaj, a grait si s-a socotit mai mare si mai tare decat
ceilalti ucenici, zicand: "Chiar daca toti se vor sminti, eu nu ma voi sminti".
Cuvintele acestea sunt cuvinte de om ambitios. De altfel chiar in timpul cinei
apostolii se intrebau cine este mai mare intre ei. Atat de mult ii tulbura
pacatul acesta.
Da, Hristos l-a impiedicat pe Petru sa fie ambitios, dar nici intr-un caz nu l-a
impins sa se lepede de El - Doamne fereste! - ci l-a lasat lipsit de ajutorul Lui
si i-a vadit firea lui omeneasca. Uita-te insa cat de smerit este mai tarziu!
Dupa inviere, cand Petru a intrebat: "Dar cu acesta ce va fi?", Hristos i-a
inchis gura si Petru n-a mai indraznit sa I se impotriveasca asa cum a facut
acum, ci a tacut.
Iarasi la Inaltarea Domnului, cand a auzit: "Nu este voua a sti anii sau
vremurile", Petru tace din nou si nu I se impotriveste. Mai tarziu, cand era pe
acoperis, cand a vazut panza si a auzit vocea spunandu-i: "Ceea ce
Dumnezeu a curatit, tu nu spurca", Petru sta linistit si nu cere lamuriri, desi
nu stia bine ce inteles au cuvintele acelea.
IV.
Toate acele pacate - ingamfarea, duhul de impotrivire si ambitia - au lucrat
caderea lui Petru. Inainte de cadere isi atribuia luisi totul si zicea: "Chiar de
se vor sminti toti, eu nu ma voi sminti"; si: "Chiar de ar trebui sa mor, eu nu
ma voi lepada de Tine", cand ar fi trebuit sa spuna: "Daca ma voi bucura de
ajutorul Tau". Mai tarziu nu mai graieste asa, ci cu totul dimpotriva: "Ce va
uitati la noi, ca si cum cu puterea sau cu evlavia noastra l-am facut pe acesta
sa umble?"
Din toate aceste fapte scoatem o mare invatatura: stradania omului nu e
indestulatoare, daca omul nu se bucura de ajutorul cel de sus; si iarasi: nu
castigam nimic de pe urma ajutorului de sus daca nu ne straduim. Si una si
alta o arata Iuda si Petru.
Iuda s-a bucurat de mult ajutor, dar nu i-a folosit, pentru ca n-a voit si nici nu
si-a adus partea lui de stradanie; Petru s-a straduit, dar a cazut, pentru ca nu
s-a bucurat de nici un ajutor de sus.
Din acestea doua se impleteste virtutea: din ajutorul cel de sus si din
stradania noastra. De aceea, va rog, nici sa nu dormiti, lasand totul pe
seama lui Dumnezeu, dar nici, straduindu-va si muncind, sa socotiti ca toate
faptele voastre se datoresc numai ostenelilor voastre.
Dumnezeu nu vrea sa fim nepasatori; de aceea nu face El totul; dar nici nu
vrea sa fim ingamfati; de aceea n-a lasat totul in puterea noastra, ci,
inlaturand ce este vatamator si dintr-o parte si din alta, ne-a lasat ce ne este
de folos. Aceasta este pricina ca a lasat pe verhovnicul apostolilor sa cada,
smerindu-l; si asa l-a imboldit spre mai mare dragoste.
"Ca celui ce i s-a iertat mai mult, va iubi mai mult !"