Sunteți pe pagina 1din 1

Datorit mprejurrilor interne i externe nefavorabile,poporul romn a trit timp de secole n uniti statale i provincii distincte,fiecare cu o via politic

proprie.Nici diviziunea statal,nici stpnirile strine n -au putut mpiedica dezvoltarea unitar i continuitatea poporului romn pe teritoriul pe care s-a format.El i-a pstrat nealterate limba i portul,tradiiile,obiceiurile,fiina naional. O caracteristic a dezvoltrii rilor romne a constituit-o permanena legturilor economice,politice,culturale ntre cele trei ri romne. Dup revoluia din 1848,Unirea a devenit problema central,dominant,a vieii politice romneti,punnd n micare cele mai largi mase ale poporului. Adunrile ad -hoc au adoptat,n luna octombrie 1857,rezoluii asemntoare,care cereau cu hotrre Unirea Principatelor ntr-un singur stat cu numele de Romnia,respectarea drepturilor,a autonomiei i a neutralitii acestui stat i o Adunare Obteasc care s reprezinte "toate interesele naiei".Rezoluiile Adunrilo r ad-hoc au fost trimise comisiei speciale.Aceasta a alctuit un raport,pe care l-a nmnat Conferinei reprezentanilor celor apte puteri,care s-au ntrunit n mai 1858,la Paris.Convenia semnat la 7 august 1858,ca urmare a lucrrilor conferinei,prevedea ca cele dou ri s se numeasc Principatele Uite ale Moldovei i rii Romneti,fiecare cu cte un domnitor,guvern i adunare legiuitoare proprie,nfiinarea unei curi de casaie comune pentru ambele Principate,cu sediul la Focani. Deoarece puterile Europei nu ndepliniser dorina fundamental a romnilor,exprimat prin Adunrile ad -hoc,se impunea o aciune intern a ntregului popor,care s realizeze Unirea i s pun Europa n faa unui fapt mplinit.