1.

Conceptia despre lume si caracteristica ei Conceptia despre lume este un sistem de reprezentari ,idei despre lumea inconjuratoare,despre om si locul lui in acest univers. Conceptia despre lume determina actiunele individului sau a grupului social prin principiile care se inplun. Exista 2 forme de cunoastere: Cunoasterea senzoreala :1.senzatia,2.reprezentare; Cunoasterea logica ,abstracta : notiunea,judecata,rationamentul Structura conceptiei despre lume: 1. Cunostinta Independenta de modurile de cunoastere destingem

3.

Sincretizmul

Conceptia mitica provine de la cuvintul grecesc mitos legenda,poveste Conceptia religioasa este forma constiintei sociale care prin credinta postuleaza existenta absolutului ,care si constituie originea existentei Caracterist. Conc.religioase sunt: -credeinta -dogma -ritualul cult. Conceptia filosofica este forma constiintei sociale care spre deosebire de religie pune accentul pe necesitatea explicarii rationale a existentei 3.Filosofia ca stiinta ,obiectul ei de studiu si functiile Ce este filosofia? Filosofia este stiinta despre principiile fundamentale conform carora existenta este conceputa ca -unitate -integritate -totalitate Principiile fundamentale filosofice ale existentei sunt: -principiu unicitatii existentei (universului) -principiu unitatii universului -principiul dezvoltarii lumii -principiul luptei si unitatii frontale Obiectul filosofiei il constituie principiile fundamentale ale ale existentei . In filosofia se petrec lucrurile care nu intilnim la alte stiinte in legatura cu obiectul sau. Daca in celelalte stiinte pe parcursul istoriei lor s-au modificat conceptele despre obiect, in filosofia pe rarcursul istoriei ei s-au modificat atit conceptele despre obiect ,cit si opiniile asupra obiectului. Deacea schimbarea obiectului filosofiei pe parcursul istoriei constituie insusi esenta acestei stiinte deaceea filosofia si este istoria obiectului sau. I Putem urmari modificarea obiectului la urmatoarele etape istorice : 1. In antichitate la origini filosofia se constituie ca un mod de gindire si de explicare rationala a lumii radical contrar explicarii mitice-religioase. 2. In Grecia antica Aristotel defineshte filosofia ca metafizica (metadupa,dincolo;fizis-natura) Stiinta prima care elaboreaza principii generale folosite apoi in stiintele particulare; 3. in Evul Mediu legatura cu hegemonia conceptiei religioase filosofia este redusa la logica si este folosita c mijloc pentru inchegarea si formularea principalelor dogme religioase 4. in Epoca moderna Descartes defineste filosofia ca fundamentul tuturor stiintelor al caror trunchi il constituie fizica. In analogie cu stiintile matematice ( in deosebi cu geometria) se considera ca filosofia trebuie sa elaboreze un principiu sau o lege universala cu ajutorul careia sa se explice si sa se deduca cu necesitate si exactitate matematica intreaga lume ;

5. La etapa contemporana odata cu constituirea stiintelor pozitive,filosofia este redusa la probleme etice ,estetice, epistemologice Filosofia este o stiinta complexa ,alcatuita din mai multe compartimente bazate pe reflectia problemelor filosofice. Aceste probleme sunt : 1. Problema ontologica (ontosexistenta,logos-invatatura) analizeaza principiile fundamentale ale existentei;

2.

Problema gnoseologica (gnoseos-cunoasterea) analizeza principiile si structura procesului de cunoashtere;

3.

a)

Conceptia despre lume obisnuita,bazata pe cuostintele capatate din experienta cotideana

Epistemologica (epistemestiinta) analizeaza probleme cunoasterii stiintifice a lumii;

4.

b) 2.

Conceptia despre lumea stiintifica,bazata pe cunostinte teoretce Convingerile reflectarea cunostintelor sub prisma constientului si subconstientului

Problema axiologica ( axiulvaloare) estimeaza existenta prin prizma valorilor

5.

Problema praxiologica (praxispractica) analizeaza existenta incluzind activitatea umana ca factor primordial. Functiile:

3. 4. 5.

Valorile general umane Idealurile

1. 2.

Metodologica-analizeaza si elaboreaza noi cai si metode de cercetare Functia conceptuala-filosofia nu numai ca da cunostinte noi ,dar si formeaza la om o anumita atitudine fata de aceasta lume

Actiunele orientate spre realizarea idealurilor 2.Tipurile istorice de conceptie despre lume Independenta de criteriul cunostintei ,care este diferit atit pe parcursul istoriei omenirii dupa volum si complexitate destingem 3 tipuri istorice de conceptie despre lume: 1. Conceptia mitica

3.

Functia explicativa a universaliilor culturii. In legatura cu aceasta filosofia elaboreaza categoriile fundamentale prin intermediul carora explicam existenta. In filosofia se cunosc 2 metode de cercetare:

2. 3.

Conceptia religioasa Conceptia filosofica

1.

Conceptia mitica este forma cunostintei sociale caracteristica celor mai timpurii perioade in istoria omenirii. Conceptia mitica se caracterizeaza printr-un nivel jos al gindirii logice abstracte si prin absenta autoconstiintei. Mitul include in sine cunostintele prin care omul incearca sa explice fenomenele naturii. Principalele caracteristice ale concept.mitice sunt:

Metoda dialectica care reflecta existenta in permanenta miscare,schimbare,transformare

2.

Metoda metafizica care reflecta existenta ca ceva constant neschimbat.

4. Problema fundamental a filosofiei i aspectele ei. La baza funciei conceptuale a filosofiei st problema relaiei dintre gndire i existen. Modul rezolvrii acestei probleme de ctre filosofi determin

1. 2.

Antropomorfizmul Zoomorfizmul

coninutul sistemei lui filosofice. Marea problem fundamental a ntregii filosofii, mai ales a celei moderne este problema raportului dintre materie i contiin, gindire i existen. Problema fundamental are dou laturi. Prima ei latur se refer la problema esenei lumii, apariia ei, constituind aspectul ontologic. Exist materia, natura, realitatea venic ori a fost creat de o for divin? Latura aceasta se formeaz n felul urmtor: care este factorul prim, determinant, materia sau contiina? A doua latur, constituind aspectul gnoseologic, presupune rspunsul la ntrebarea: Poate oare gndirea noastr s reflecte n mod adecvat lumea exterioar? Dup modul cum rezolvm prima latur a problemei fundamentale a filosofiei, toate curentele filosofice se mpart n dou tabere radical opuse: materialismul i idealismul. Rezolvnd problema fundamental a filosofiei n conformitate cu datele tiinei i practicii, materialismul demonstreaz, c lumea este prin natura sa material, c materia este unicul izvor a tot ce exist, e necreat i indistructibil, c lumea material e guvernat de propriile sale legi, contiina este un produs al dezvoltrii istorice a materiei, o funcie a creierului uman, ce are capacitatea reflectrii lumii nconjurtoare. Aceste teze stau la baza concepiei materialiste. Rspunznd la a doua latur a ntrebrii fundamentale a filosofiei materialitii socot c realitatea ca stare poate fi cunoscut. n opoziie cu materialismul, datele tiinei i practicii, idealismul consider, c spiritul a existat naintea naturii, c materia este determinat de ctre contiin. Afirmnd, c lumea este o creaie a spiritului, idealitii recurg la ultima instan la explicaia lumii prin actul creaiei divine. Idealismul explic existena obiectelor i fenomenelor lumii exterioare prin activitatea contiinei, considernd, c esena lumii este spiritual. Dar dup felul cum este conceput spiritualul curentele idealiste din filosofie se mpart n dou variante principale: idealismul obiectiv i idealismul subiectiv. Idealismul obiectiv consider c lumea este creat de o contiin obiectiv (existent nafara lumii). Idealismul subiectiv consider c lumea ar fi creat de contiina omului individual, de subiectul cunoaterii. Rspunsul pe care idealismul l d la cea de-a doua latur a problemei fundamentale a filosofiei trebuie privit n strns legtur cu rspunsul dat la prima latur a acestei probleme. Idealitii obiectivi admit posobilitatea cunoaterii lumii, numai c dup ei, lumea este de natur spiritual. 5. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice n India antic. Cultura Indiei antice i are specificul su: corelaia strns dintre credin i reflecia filosofic. ntradevr, n gndirea indian antic hotarele dintre religie i

filosofie sunt greu de stabilit, deoarece filosofia antic indian este o teosofia (Theos Dumnezeu i sophia nelepciune), adic un amestec de gndire raional i credin mistic, religioas. Filosofii erau n acelai timp preoi. Filosofia indienilor antici, Arya, cum o numeau ei nii, a fost preuit mult vreme ca icoana unei nelepciuni misterioas a unui adevr absolut revelat de nsui Dumnezeu. Acest mister era poruncit de pstrtorii ei, preoi brahmani, care socoteau drept o pngrie a dezvlui secretele acestor nvturi, celor strini de casta lor preoeasc, chiar dac aceia erau de acelai neam cu ei. De abia pe la mijlocul sec. XIX, englezii au reuit s fac cunotine cu scrierile indiene i s le publice. Astzi le poate cunoate oricine, n traducere i n original. Primele izvoare informaionale despre viaa societii antice indiene se coin n aa numita literatur vedic. Vedele cuprind diferite scrieri religioase, care creeaz cartea sfnt a indienilor. Conform cercetrilor istorice, aceast carte sfnt s-ar fi format de 9 secole (1500-600 .e.n.). n cuprinsul su se gsesc pe scurt reguli i dogme religioase, slujbele sfinte, rugciuni, proverbe i nvturi morale. Tradiional literatura vedic se mparte n cteva grupe de texte. n primul rnd, cele patru Vede: Rig-Veda, Sama-Veda, Atarva-Veda i Iadjur-Veda. n al doilea rnd, Brahmanele, care sunt o continuare a Vedelor i reprezint nite comentarii a acestor texte. n al treilea rnd, Vedele au dat i o direcie n filosofie, o adevrat doctrin care s-a numit Vedanta n traducere sfritul Vedelor, adic etapa de ncheiere a perioadei vedice n cultura indian. Nivelul Vedantei l constituie Upaniadele (teoria misterelor) nite tratate cu un caracter filosofic-religios, care au fost calificate ca fiind adevratul izvor al filosofiei indiene. Cronologia operelor filosofice indiene este anevoioas, totui, innd cont de dezvoltarea fireasc a gndirii indiene, se poate stabili urmtoarea ordonare n timp a momentelor filosofice indiene: prima perioad, din timpuri preistorice pn la anul 1000 .e.n., din care ne-a rmas opera cea mai veche a omenirii, Biblia indienilor: Rig-Veda, care precede cu puin sau e aproape contemporan cu Geneza lui Moise(1300 .e.n.). Caracterisitic pentru aceast perioad este faptul c n aceste texte vechi nu se ntlnete nc reflecia filosofic asupra lumii. A doua perioad, de la 1000 .e.n. pn la anul 500 .e.n. este o continuare a Vedelor, tlmcirea lor de ctre preoi brahmani. Din aceast perioad ne-au rmas numeroase texte, Upaniadele (teoria misterelor) i Vedanta (sfritul Vedelor). Upaniadele reprezint caracterul meditaiei n singurtate. Filosofia n India nu se reduce la citirea, nelegerea i scrierea rilor ci la realizarea i depirea de sine prin eforturi cotidiene, prin practic. Gnditorul

practic o via ascetic, singuratic deoarece a devalorizat complet bucuriile existenei, printr-o total rsturnare de valori. Sentimentul durerii existenei e comun spiritualitii indiene, e fundamentul speculaiei i e mediul su pragmatic. 6. colile filosofice n India antic n India antic distingem dou tipuri de coli: 1. colile neortodoxe, care nu accept supremaia Brahmei i autoritatea ei:

2. -

Buddismul Jainismul Carvaca

coli ortodoxe, care accept supremaia Vedei i a Brahmei: Sankya Vaisheshica Nyaya Mimans Yoga Vedanta

Budismul Prin sec. VI i.e.n, cind monopolul ideologic in India il detineau brahmanii, apare un reformator religios, Buddha, care se adreseaza la toate castele . Aceasta invatatura noua, buddhismul, a devenito religie care s-a raspindit mai ales peste hotarele Indiei, in China, Japonia, Tibet. Buddhismul este o religie ciudata, fara Dumnezeu, dar cu cu un sfint (Buddha) si 4 adevaruri sfinte: 1. Ce este suferinta? Nasterea este suferinta, si batrinetea, si boala, si moartea. Legatura cu ceea ce iubesti este suferinta, de asemenea si despartirea de ceea ce iubesti. Daca doresti ceva si nu-l ai e suferinta

2. 3.

Cum se naste suferinta? Din pofta de placer, noutate, putere Cum se inlatura suferinta? Prin inabusirea acelei vesnic neindestulate dorinte de fericire, iar idealul este Nirwanam, adica fericirea prin renuntarea la lumea inselatoare sensibila.

4.

Care este calea spre inlaturarea suferintei? Este credinta dreapta, gindirea dreapta, vorbirea dreapta, hotarirea dreapta, nazuinta dreapta si concentrarea dreapta. Buddhismul , care fagaduia tuturor o grabnica izbavire de suferinta, gasi un mare rasunet in popor, dar si o nemiloasa persecutie din partea Brahmanilor, ca si la crestini, iar adeptii lui fura nevoiti a fugi din India si a se imprastia in Tibet, China si Japonia, unde au ramas pina azi. Jainism Invatatura jainismului , in care speculatiile religioase se impletesc cu rationamentele filosofice, - proclama dualismul. Reprezentantii jainismului cred, ca omul cu ajutorul esentei sale sufletesti poate controla esenta materiala si o poate conduce. Numai omul singur hotaraste ce este binele si raul si la ce se refera tot, ce el intilneste in viata. Dumnezeu este doar sufletul, care cindva a trait intr-un corp material si s-a eliberat din mrejele carmei Eliberarea sufletului de sub influienta carmai si a samsarei este posibila numai prin intermediul ascezei si a infaptuirii faptelor bune Calea eliberarii sufletului de samsara este grea si multifazica. Scopul consta in eliberarea personala, deoarece omul se poate elibera numai el singur, si nimeni nu poate sa-l ajute. Influienta jaianismului treptat scade, cu toate ca el se pastreaza in India pina astazi. Carvaca Carvaca este unul dintre multele curente filosofice, materialiste din India antica, insa date despre viata si operele sale lipsesc completamente. Se presupune ca acest curent a fost intemeiat prin anul 500 i.e.n. Comun pentru toate directiile materialiste este principiul negarii vietii de apoi, legii carmei si a samsarei. Conform acestei teorii omul este alcatuit din 4 elementepamint, apa, foc si aer. Unindu-se ele formeaza corpul, organele sensitive sip e baza lor apare sufletul. Deoarece in om nu se gaseste nimic, c ear suprevetui dupa moartea lui, reprezentantii carcavei vorbesc despre necesitatea folosirii de viata reala, de primit totul ce ea adduce cu constiinta ca laturile bune ale vietii pot echilibra raul si suferinta. Aceste idei erau orientate asupra sistemului de caste, cit si asupra autoritatii textelor sfinte. Sankya Unul dintre cele mai vechi sisteme filosofice din toate sistemele induismului este sankya. Sankya invata ca exista o prima cauza materiala a lumii practiti(material, natura). La inceput practiti a existat intr-o stare amorfa, iar transformarea ei in lumea vietatilor si a lucrurilor, care se percep prin senzatii a avut loc prin influienta a trei elemente

calitative: radjas aspiratie, tamas intuneric, sattva- claritate, in fiecare lucru in dependent de caracterul sau, predomina unul di aceste trei elemente. Sankya este un system filosofic dualist. El a influentat si alte sisteme filosofice religioase. Yoga Yoga este didtemul filosofic care a elaborate o intreaga cimplexitate de procedee pentru dobindirea unei stari sufletesti deosebite. Intemeietorul acestui system a fost Patandjali. Categoria principal a sistemului yoga este citta, care primeste forma tuturor starilor psihice potentiale. Un alt element important al acestui system il constituie descrierea regulilor unui antrenament psihologic orientat. Unele trepte ale ei contin stapinirea de sine(asana), izolarea sentimentelor de influienta exterioara(pratiahara), concentrarea gindului(dharama), meditarea(dhiana) si starea de uzurpare(camadhi) eliberarea de invelisul corporal. Yoga recunoaste existent unei finite absolute Isvara, care ajuta pe discipolii scolii sale in a izbuti sa-si elibereze sufletul din mrejele carmei si samsarei. Vaisheshika Atomii au forma rotunda. Toate lucrurile au o esenta comuna, deoarece ele constau din substante(dravia), care exista in numar de noua. Exista substante cu baza materiala( apa, focul, pamintul etc) si substante fara baza materiala sufletul , care constau din calitati psihice. Sufletul este nematerial, vesnic si infinit. El exista in doua forme, absolute(paramatman ) si sufletul individual(atman) Nyaya Este un sistem filosofic care completeaza pe sistemul precedent, vaisheshika. Este sistemul care se bazeaza pe cercetarea problemelor logice si gnosologiei, in deosebi cunoasterii sigure si veridice, neidoielnice. La acest sistem se introduce citeva izvoare de cunoastere, care sunt simtirea, concluzia si concluzia prin analogie, demonstrarea. Se introduce, de asemenea, si notiunea de ilogism, care este necesar pentru confirmarea corectitudinii concluziei. Cunoasterea bazata pe aceste izvoare este socotita veridica. De rind cu aceasta cunoastere mai exista cunioasterea indoielnica, care se bazeaza pe memorie, indoiala, gresala,si argumentul ipotetic. Nyaya a creat invatatura despre Dumnezeu ca creator, ocrotitor si distrugator a lumii. Intelepciunea lui Dumnezeu ii ajuta omului care poseda o voita libera si deci are posibilitatea alegerii intre bine si rau, si care prin intermediul cunoasterii pe sine poate sa ajunga la perfectiune. Mimans Este un current filosofic care s-a format ca rezultat a cercetarii vedelor. Mimans este un sistemm filosofic care proclama intoarcerea la Veda. Conform

acestei invataturi unica cale de eliberare din mrejele carmei si samsarei consta in indeplinirea coerenta a ceea ce invata Vedele. Mimansa nu numai ca percepe textele vedice ca pe o autoritate superioara, dar si vede in ele o substanta universal suprasensibila care exista vesnic si este absoluta. Mimans considera ca cu ajutorul teoriei cunoasterii se poate ajunge nu numai la intelegerea corecta a esentei lucrurilor, dar si la intelegerea unor notiuni metafizice fundamentale. Astfel Vedele devin practice unicul izvor al cunoasterii. Sufletul este o substanta vesnica si infinita. El este legat de corp, dar nu moare odata cu el. Vedanta Este unul dintre cele mai cunoscute sisteme filosofice,continutul acestui sistem este reflectat in insasi denumirea sa. Vedanta inseamna etapa de incheiere a perioasei vedice. Acest sistem neaga teza conform careia lumea este rezultatul interactiunii unor puteri material cu o unica realitate, din care reiese si recunoaste brahma, tratind-o ca esenta sufleteasca absoluta a lumii. Conform Vedantei lumeas fenomenelor pe care o cunoastem cu ajutorul simturilor, este provocata de influienta iluziilor cu calitatile lor inerente. Lumea fenomenelor este numai imaginara, cauza carora consta numai in nefiinta. Nefiinta duce la aceea ca omului i se pare adevarata, iar brahma o fiinta personificata superioara. Iesirea din succesiunea se nasteri consta in stiinta, adica examinarea a tot ce ne inconjoara din punct de vedere a adevarului absolute. Pe baza ei se ajunge la cunoasterea faptului ca lumea care este o inselaciunesi ca o realitate neschimbatoeare este brahma cu care se identifica sufletul individual. Calea realizarii unei asemeneacunostinte consta in respectarea codului moral,si inainte de toate, in meditare, sun care se intelede cugetarea concetrata despre problemele ascunse ale Upanisadelor. In procesul meditarii un rol important il are invatatorul. Scopul eforturilor depuse de individ este de a de elibera de existent materiala, scop care se atinge prin activitate spirituala, cunoasterea lui Brahma si dragostea fata de el. 7. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice n China antic Caracteristica fundamental a filosofiei chineze const n legtura ei strns cu gndirea mitic. De ctre Confucius literatura antic chinez a fost clasificat n cri clasice ji i cri literatur filosofic zi. Literatura clasic include cele 5 cri care mpreun alctuiesc Biblia chinezillor. Acestea sunt: 1. Cartea cntecelor i poeziei aici ntlnim diverse modaliti de rezolvare a problemei etnologice

2.

Cartea ritualurilor include procedee prin care este ncoronat mpratul i prin care se infptuiesc ritualurile cultice

coala nominalist coala natur-filosofic

3.

Cartea istoriilor documente despre evenimentele strvechi din istoria chinez

4. 5.

Cronicile statului In

Cartea transformrilor este compus din 2 tipuri de texte:

1)

texte iniiale alctuite la rndul su din 64 figuri geometrice, numite hexagrame. Hexagrama prezimt o combinaie unic a 2 tipuri de linie: liniecontinu care semnific eternitatea i permanena, i linia ntrerupt care semnific schimbarea, transformarea

2)

texte-comentarii care iniiaz n folosirea acestor figure geometrice n scopuri magice Treptat gndirea chinez evolueaz, din textele comentarii sunt eliminate momentele subiectiv-mistice, astfel aceste texte se trensform n cele 64 de categorii care vor alctui fundamental naional filosofic chinez. ntreaga filosofie chinez este preocupat de problemele comportamentului uman, problemele ordinii sociale i problemele cosmosului. n mitologia chinez se susinea ideea apariie cosmosului care ntruchipa ordinea din haos. Existena nu este altceva dect perindarea ciclic a ordinii i haosului. Cosmosul este compus din elemente i. Se disting 2 elemente radical contrare yani i yni. Yani semnific elemental pozitiv, luminos, active i care este de gen masculine, yani este identificat cu cerul. Yni semnific elemental negative, pasiv, ntunecat de gen feminine. Yini este identificat cu pmntul. 8. Scolile filosofice in China antica Conform filosofiei chineze cosmosul este n venic schimbare, transformare, izvorul schimbrii l constituie lupta dintre yani i yni. n perioada nfloritoare a Chinei au existat peste 100 de coli filosofice, dintre care cele mai originale sunt: Confucianismul

Daoismul Moismul Legismul

Confucianismul Abordeaz problemele morale, problemele sociale nereflectind asupra problemelor cosmosului naturii de aceea concepia confucianist este antropocentric. nsi Confucius considera c idealul societaii chineze se gsete nu n viitor, ci n trecut atunci cnd comportamentul omului era determinat de norme morale si urmate de simul dreptii, ruinii, sovestei. n present aceste lucruri sunt pierdute, de aceea elaboreaz un system de legi morale ly, care au scopul de a educa tineretul n spiritul respectrii obiceiurilor i tradiiei. Se consider c prin aceste legiconcepia lui Confucius este conservativ, care nu accepta elemental nou. Confucianismul elaboreaz conceptual brbatului nobil. Nobletea nu este o insusire transmisa prin ereditate, ea poate fi capatata prinn instruire si educatie. Principiile barbatului nobil sunt jni(umanismul) i seao(respectul fata de cei mai invirsta , fata de mama, surori si cei care ocupa un rang mai inalt in ierarhia sociala). Daoismul In central invataturii daoistilor se afla natura,cosmosul si omul, insa aceste inceputuri pot fi intelese nu pe cale rationala, dar prin patrunderea directa cu ajutorul notiunilor in natura existentei. Lumea se afla in permanenta miscare si schimbare, se dezvolta, traieste si activeaza in mod spontan, fara vreo cauza oarecare. Scopul gindirii in opinia daoistilor, consta in contropirea omului cu natura, deoarece el este o parte a ei. Ideea central a scolii daoistilor este invatatura despre dao, adica calea, vesnica lege de aspiratie spontana, de dezvoltare si disparitie a universului. Dao este o lege impresionala a lumii careia I se supun toate lucrurile si fetomenele naturii si a asocietatii , o lege atit de cosmic, cit si etica. Dao este compus din 2 parti contrar opuse, initial dao este neant din cauza ca n-are nume, daca le dam nume se preface in fiinta. Despre neant de poate vorbi numai negativ, neantul naste Fiinta. Deci un dao are nume si altul nu. Dao ce are nume apare din cel ce n-are. Dao fara de nume este inceputul la toate lucrurile existente, inclusive a cerului si pamintului, acest dao este mai principal cine il cunoaste stie multe, stie cauza aparitiei lucrurilor. Insa pe acest dao este imposibil sa-l cunoasca toti, il cunosc numai inteleptii. Scoala nominalistillor Scoala nominalistilor este un curont filosofic care s-a orientat spre rezolvarea priblemelor ce tin de limbajul exprimarii realitatii. Reprezentantii acestei scoli au cercetat relatiile dintre lucruri si insasi exprimarea acestor relatii, iar pe urma corespunderea rationamentelor si

denumirilor lucrurilor. Scopul principal era de a cerceta problemele legate de corectitudinea lucrurilor. Ginditotii acetsei scoli atrageau atentia asupra necesitatii lamuririi denumirii lucrurilor, reiesind din insasi lucruri, si nu pe baza a numai unor semne sensitive. Legismul Este o invatatura etico-politica in care sunt abordate problemele omului, statului si a societatii. Legismul s-a intemeiat si sa dezvoltat in conditiile unei confruntari permanente de idei cu confucianismul timpuriu. Daca confucianismul reiesea din calitatile morale, legismul accentua primordialitatea legilor, demonstrind ca politica este incomparabila cu morala. Scoala legistilor a creat conceptia statului despotic, bazat pe egalitatea tuturora in fata legii, cu exceptia cirmuitorului, el fiind considerat unicul creator de legi. In conceptia legistilor, cirmuitorul trebuie sa cunoasce bine psihologia oamenilor, pentru a I putea guverna, iar principal metoda de influienta trebuie sa fie reconpensele si pedepsele. Moismul Atentia principal in invatatura acestei scoli este orientat spre problemele eticii sociale. Mo Di pune la baza conceptiei sale filosofice ideea despre iubirea generala, si prosperare, a profitului reciproc. Obligatoriu pt toti oamenii in societate trebuie sa fie masura generala de omenie reciproca, toti trebuie sa se gindeasca la folosul reciproc. Reprezentantii moismului socot, ca fata de traditii trebuie de atirnat critic, deoarece in traditiile trecului exista si unele elemente negative. In aceatsa ordine de idei ei neaga invatatura lui Cofucius, conform careia in comportare omul trebuie sa se conduca de traditie. Invatatura maoista mai abordeaza si unele problem ce tin de teoria cunoasterii. Scoala naturfilosofica Pt aceasta scoalafilosofica este caracteristica abordarea problemei elementelor initiale ale devenirii si formarii lumii. Se spune ca initial exista o ingramadire nebuloasa de substante cu character uniform, compus din particule material. Ele sunt de 2 feluri: unele au caracter pozitiv si se numesc ian-ti, altele au caracter negativ si se numesc in-ti. Ca urmare a ciocnirii acestor feluri de particule materiale se produc schimbari, astfel apare lumea cunoscuta de noi . . Ian-i semnific elemental pozitiv, luminos, active i care este de gen masculine, ian-i este identificat cu cerul. In-i semnific elemental negative, pasiv, ntunecat de gen feminine. In-i este identificat cu pmntul. Alternanta dintre in si ian se numeste dao, adica calea, drum, si aceasta cale o urmeaza toate lucrurile. 9. Premisele aparitiei gindirii filosofice in Grecia antica 1.Premisa subiektiva care reflekta specifikul intelegentii elenului.Aceasta se

carakteriza prin: imaginatia plastika si reflektie critika. Cu toate ca grecii au imprumutat multe kunoshtintse de la popoarele orientale, originalitatea intelektului grek face posibila transformarea cunostintelor orientale empirice nesistematizate, determinate de skopuri utilizate in kunoshtinte sistematizate,fundamentale pe legi si principii sigure,adika in cunostinte shtiintifice.Rodul intelektului elen este shtiintsa europeana. 2.Specifikul religiei grecilor care konsta in formalizmul ei,adika orientata spre respektarea ritualuriloe cultice.Datorita acestui fapt,raminea liber cugetul.Libertatea gindirii constituie conditie principala a filosofiei. 3.Avintul economik al grecilor prin comert maritim si industrie. 4.Demokratie,forma de guvernare specifika grecilor care se bazeaza pe principiul libertatii cetateanului. 5.Ashezarea geografika prin care Grecia la rasarit marginea cu orientul de la care imrpumura elementele progresive din cultura si civilizatie popoarelor orientale. 10. Caracteristica generala a gindirii filosofice in Grecia si Roma antica Parerea celor mai multi cercetatori este ca in Grecia Antica a existat o filosofie riguroasa, originala si nu se confirma opinia dupa care grecii au dat putin si au luat mult. Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie scavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se desprinda treptat de mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homed gasim primele incercari de interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume. Ca si gindirea altor tari, gindirea stiintifica greaca vine din mitologie, care mai apoi s-a divizat in gindirea religioasa si realista, stiintifica. Spre deosebire de mitologie, care era preocupata mai mult de trecut, de problema creatiei si a creatorului lumii, de zei, eroi, stiinta si-a propus problema evidentierii cauzei generale a aparitiei lumii, substantei cosmic, adica de a evidential substanta, din care isi iau viata toate fenomenele si procesele, din care apar toate lucrurile si in care se intorc prin disparitie. Spre deosebire de mitologie care in fond este o serie de istorisiri legendare, filosofia incepe unde gindirea se defineste in propria sa natura atunci cind enunta principia abstracte, notiuni generale, care pot fi gindite independent de realitate, iar mecanismul realitati poate fi explicat prin aceste concepte abstracte. Acesti pasi de tranzitie ii fac primii filosofi greci: Thales, Anaximandru, Anaximene

11.Naturfilosofia si cosmologia shcolii din Milet Shtiintsa shi-a propus problema evidentierii cauzei generale a aparitiei lumii,substantei kosmice,adika de a evidentia substantsa din kare ishi iau viata toate fenomele si procesele,din kare apar toate lukrurile si in kare se intork prin disparitie. Filosofia incepe unde gindirea se defineshte in propria sa natura atunci kind enuntsa principii abstrakte,notiuni generale,are pot fi gindite independent de realitate,iar mekanismul realitatii poate fi explikat prin aceste concepte abstrakte.Aceshti pashi de tranzitie ii fak primii filosfi greci: Thales, Aximandru, Anaximene.Filosofii Grecii Antice toti erau cosmologi si fizicieni,cercetau tainele naturii si a kosmosului. Thales afirma k inceputul tuturor lukrurilor este apa,totul iese din apa si totul in apa se deskompune. Thales primu a pus intrebarea ce este totul?. El s-a okupat ku cercetari konkrete in astronomie si matematika.A incerkat sa determinea ordinea korpurilor cereshti. Anaximandru, in comparatie ku Thales el konsidera k substantsa primara din kare au aparut toate lukrurile este apeieronul(infinitul).Datorita temperaturii si rotatii, din apeieron sau format alte substante,apa aer fok pamint. Cu timpul toate substantele se vor transforma inapoi in apeieron,iar ptr acesta separare vor fi pedepsite. Anaximandru a fost preokupat de cerecetari in geografie,fizika,astronomie, bilogie. Anaximene pune la originea lumii aerului,astfel inkit dilatindu-se aerul se preface in fok,condensindu-se proportional se preface in apa,pamint,pietre. 12.Filosofia lui Pytagora Filosofia lui Pitagora era o construcie despre o lume perfect, n care raiunea, frumuseea i armonia muzical se bazau pe o ordine geometric. Ea interesa pe muli pentru c scopul ei viza o via bun aici pe pmnt i o certitudine a nemuririi. Aceast filosofie se sprijinea pe ideea de numr. Numerele erau exprimate ca rapoarte i aceste rapoarte guvernau totul n lume, de la zei pn la oameni. Aristotel ne spune c n concepia pitagoreic numrul constituie substana tuturor lucrurilor i c lucrurile constau din imitaia numerelor , adic numrul este un fel de paradigm a crei imitaie snt lucrurile. Considerind k muzika inobileaza sufletul,pitagoreicii sunt primii kare au dezvaluit legile matematice ale armoniei coardelor lirei. De al armonia muzicii ei au parkurs la cercetarea matematica a armoniei cosmosului. Datorita acestui fapt pitagoreicii intemeiaza ca exitsa 10 planete(nr 10 prezinta perfektiunea). In mijlok se gaseshte o planeta fok(soarele presupunem), iar in jurul ei se rotesk celelalte 9. In konceptia pitagorika

kosmosul este finit. Prblema abordata de Pitagora shi de muzicienii sai este problema esentei cosmosului. 13.Invatatura filosofica a lui Heraclit A fost un filozof grec presocratic. El nu a fost de acord cu Thales, Anaximandru i Pitagora n legtur cu substana fundamental i considera c elementul fundamental din care deriv toate celalalte este focul, n locul apei, aerului sau pmntului, cum considerau filozofii care l-au precedat. Acest lucru a dus la convingerea c schimbarea este un lucru real i c stabilitatea este iluzorie. Pentru Heraclit, totul este "ntr-un flux", dup cum spune binecunoscutul su aforism "Panta Rei". De asemenea a devenit cunoscut pentru c a afirmat: "Nici un om nu poate s intre n apa aceluiai ru de dou ori, deoarece nici rul i nici omul nu mai sunt la fel." Aceast afirmaie exemplific punctul culminant al credinei materialiste. Materia lucrurilor se transform tot timpul i singurul lucru constant este forma, care poate fi exprimat n limbajul atemporal al formulelor matematice. Punctul de vedere al lui Heraclit, prin care explicarea schimbrii ar trebui s fie baza oricrei teorii naturale se opunea foarte puternic lui Parmenide, care considera c schimbarea este o iluzie i c totul este static.Unica sa scriere care s-a pstrat, creia posteritatea i-a dat titlul de Peri physeos (Despre natur), nu este o lucrare sistematic, ci mai degrab un jurnal n care autorul i-a consemnat, sub form de maxime, concluziile asupra unor probleme-cheie ale filozofiei. Interpretarea celor 130 de fragmente rmne i astzi subiect de disput. Totul n univers i societate se supune unei ordini necesare, desemnate de Heraclit cu numele logos. Gndirea lui Heraclit a avut n antichitate o puternic influen asupra stoicilor; a exercitat o constant fascinaie pentru Hegel, Marx, Engels i Lenin. Referitor la limbajul lui Heraclit, Socrate i-ar fi spus lui Euripide: "Partea pe care am neles-o e minunat i ndrznesc s cred c e la fel i cea pe care n-am neleso; dar este nevoie de un cufundtor din Delos spre a nelege totul". 14.Filosofia shcolii din Eleea A fost o coal filosofic presocratic din secolul V .Hr. Cele mai multe surse l citeaz ca ntemeiator al colii pe Parmenide dar sunt i altele care l citeaz pe Xenofan din Colofon. Denumirea colii provine de la colonia Eleea din sudul Italiei, aproape de golful Neapole. Referindu-se la eleai, Platon nu-l ia n seam pe Xenofan, ci pe Parmenide. Apoi, s-a spus c Xenofan prin scepticismul, prin teologia lui nu poate fi socotit ntemeietor al spiritualitii eleatice. Alte surse spun c nceputul nvturii

eleatice vine de la Xenopfanes din Colophon iar Parmenide a fost elev al lui Xenopfanes.Ali reprezentani ai colii snt Zenon din Eleea i Melissos din Samos.Pentru eleai nu exist nimic altceva dect Existena (to einai) unic, indivizibil, nenscut i nepieritoare, omogen, nemicat i neexpus dezvoltrii i transformrii.Filosofii din Eleea au fost influenai de pitagorism, ei fiind numii uneori chiar brbai pitagoreici. Teza lui Xenofan, totul este unu este de provenien pitagoreic. ns totul lui Xenofan era considerat n acelai timp gndire i raiune. Parmenide se ntreab cum este cu putin s gndim existentul sau nonexistentul? Noutatea n metoda de raionament a lui Parmenide fa de predecesorii si, care intuitiv credeau c un lucru poate fi imposibil de gndit dar nu nceteaz s existe, este c Parmenide evideniaz legtura dintre gndire i existent. Gndirea este identic cu obiectul gndirii. Ceea ce nu exist nu poate fi gndit pentru c gndirea are ca obiect ceva care exist. Zenon, prin metoda reducerii la absurd intenioneaz s dovedeasc tezele parmenidiene i i folosete dialectica mpotiva celor care explic faptul c dac ar exista un singur existent, ar rezulta din aceasta multe consecine ridicole. Negnd realitatea pluritii, Zenon arat c ea este contradictorie. Melissos susinea principalele teze eleate i a adus argumente noi n favoarea descrierii parmediene a realitii dar cu cel puin una din caracteristici a intrat n contradicie cu Parmenide. 15.Filosofia atomista a lui Leucip si Democrit Atomismul sau Atomismus este o teorie cosmologic, dup care universul este compus din atomi (greac atom indivizibil) atomii se credea sunt indivizibili i nu se pot transforma niciodat. Aceast concepie a aprut prin anii 500 .Hr. adepii ei fiind filozofii greci Leucip i Democrit, care a fost dezvoltat mai departe n secolul IV .Hr. de Epicur. Filozoful i poetul roman Titus Lucretius Carus n versurile lui din De rerum natura folosete sinonimul atomism - epicurism. O teorie mai veche din secolul VI .Hr. din timpul lui Empedocle i Aristotel, considera materia ca elementul de origine a universului i care este format din pmnt, foc, aer i ap. Elev al lui Zenon de Eleea, Leucip fondeaz dup 450 .Hr. la Abdera propria sa coal filosofic (Democrit i-a fost discipol). Consecvent materialist, Leucip este fondatorul teoriei atomiste, continuat apoi de Democrit, Epicur, i Lucreiu. Teofrast menioneaz dou din lucrrile lui Leucip: Megas diakosmos (Marea

ordine universal) i Peri nou (Despre spirit), care aeaz la baza macrocosmosului i microcosmosului ca i a perceperii umane, micarea atomilor, desfurat potrivit legilor mecanicii.Din tratatul "Despre spirit" a supravieuit o fraz celebr:Nimic nu se nate din ntmplare, ci toate lucrurile dintr-un motiv i din necesitate. Democrit a preluat teoria atomist a dasclului su, Leucip, dezvoltnd-o ntrun adevrat sistem filosofic, conform cruia la baza lumii se afl atomii, care coincid cu realul - plinul (to on), i vidul, neantul - golul (to menon). Atomii sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate i eterne, n continu micare; din combinarea lor, iau natere toate lucrurile care alctuiesc universul (att corpurile materiale ct i sufletul uman). Spre deosebire de ali filosofi care credeau ntr-o lume unic, avnd pmntul n centru, Democrit formuleaz teza lumilor infinite. Democrit a primul care a afirmat c fora motrice a istoriei omenirii este nevoia (chreia), necesitile oamenilor. Democrit a emis ideea dezvoltrii ascendente a societii omeneti. Poziia lui Democrit era antiteza mitului despre epoca de aur i decderea permanent a umanitii. Eleaii au pregtit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constant i imobil, care nu poate fi sesizat dect de gndire, aceasta fiind singura modalitate care este exist cu adevrat i care se deosebete de schimbarea neltoare a aparenelor senzoriale. Pitagoreii au pregtit de asemeni drumul spre ideea c toate calitile senzoriale trebuie s fie reduse la anumite relaii numerice ntre formele corpurilor. Atomitii au putut s formuleze, datorit acestor idei, un concept clar despre cum trebuie gndit materia ca ultimul fundament al tuturor apariiilor. Cu formularea acestui concept, materialismul a fost desvrit ca teorie consecvent a apariiei lucrurilor din materie. Pasul acesta a fost ndrzne i cu urmri importante pentru istoria filozofiei i a tiinei. Este pasul pe care l-a fcut Democrit. 16.Problema cunoashterii in invatatura sofishtelor Sofistii sunt cei care invatau lucruri trebuincioase si practice pentru viata.Ei predau retorica si dealectica in scolile lor. Sofistii sunt primii care inainteaza problema cunoasterii: Cum omul cunoaste universal? Protagora va da o prima dezlogare a problemei gnosiologice. El sustine ca nu exista nici bine, nici rau, nici adevar, nici eroare. Nu avem cunostinte general obiective. Cunostintele depend de om, depend de constitutia simturilor lui. Deci cunostintele sunt subiective si relative.

Sofistii alcatuiesc cotitura radicala in problema filosofiei. Daca pina la ei in cunoasterea cosmosului este cunoscut atunci cu sofistii cunoastere omului duce la cunoasterea cosmusului. 17.Invatatura filosofika alui Socrate Socrate preia problema ridicata de sofiti - elementele iniiale i stabile cu care gindirea se desfsoar. Analiza ntreprins de sofiti ii adusese la concluzia c ideile nu sunt dectt nite nume. Socrate arat ca noiunile generale sunt bine definite, i c ele pot fi construite in mod logos. De aici problema filosofiei lui Socrate este formarea i natura conceptelor generale, care potrivit lui, sunt pnncipiile fenomenelor. Pentru aceasta Socrate se ridic mpotriva teoriei sofistice a cunoaterii, care puse la baz opinia individuala a subiectului. Opiniei Socrate ii contrapune cunotinele si spune ca in activitatea sa subiectul trebuie s tind spre cunostine, nu spre opinie personala. i cunotinele nu sunt date iniiale care pot fi transmise prin instruire, dar sunt un ideal spre care trebuie s ajungi in decursul disputului. De aceea activitatea lui era ndreptat nu spre a transmite la alii cunotinele sale, ci la cutarea adevrului mpreun, la baz sttea convingerea c exist o norm care este mai mult decit individul i anume ea trebuie gsit prin discuie. Activitatea lui Socrate decurge n form de dialog, n decursul careia prin intermediul criticii reciproce i a scliimtului de opinii trebuie gsit ceea, ce trebuie s recunoasc toi. Socrate crede intr-o lege a raiunii care determin adevrul. El intriga concetenii catre autocunoatere, pentru a gsi aceast lege. Socrate socoate c adevrul nu se gsete in lucruri, ci n concepte. Prin urmare el isi propune nu studiul lucrurilor, ci a ideilor, Pe Socrate il intereseaz adevrul lucrurilor care exist, ci nu insasi lucrul care exista. Adevarul devine esena conceptului, principiul lucrurilor. Pentru a ajunge la adevr socrate considera, ca trebuie de definit conceptul. Prin aceasta el pune baza metodei inductive de definire a conceptelor. Primul moment al definirii conceptului si al discuiei n acelai timp este destrmarea opiniilor, mai ales a sofitilor, ctre care se adreseaz. Pentru aceasta el folosete ironia - arta de a pune intrebri si de a-1 sufoca in contradicii pe interlocutor. Al doilea moment este legat de urmtorul fapt: dup ce au fost nlturate poziiile iniiale ale sofitilor, el se struie s defineasc ideile generale valabile pentru toate cazurile posibile. Se poate spune c Socrate a fondat metoda inductiv in tiin i a definiiei generale. Sfera, unde Socrate folosea metoda sa, era viaa umana. Metoda tiinific ii era necesar pentru desviirea personalitii umane, pentru perfecionarea moralei.

Adevrul general ii trebuia pentru tria contiinei morale. In cercetarilile etice Socrate se conduce de o teza rspindit in Grecia, cum ca cunotina i virtutea sunt identice. 18.Filosofia idealista alui Platon Obiectul cercetrilor este etica. Centrul nvturii lui Platon este o concepie metafizico - gnoseologica, care, dup cum se tie, poart numele de nvtur despre idei. nceputul l are in critica teoriei cunoaterii lui Protagora, bazata pe relativismul lumii senzoriale. Platon, ca i nvtorul su Socrate, pune ntrebarea studieii conceptelor, care ar da o cunotin adevarat despre esena lucrurilor. Cerina aceasta venea din necisitatea moral de a studia normativele generale de comportare ntro societate nvluit de contraziceri, iscate ntre reprezentani ai diferitor neamuri, care se convergeau 111 polisul grec. Era necesar o cunoatere adevrat, care s ar fi deosebit de opiniile mulimii despre virtute, bazat mai mult pe obicei. Din punct de vedere al logicii i teoriei cunoaterii este pus problema reabilitrii conceptului ponosit de sofiti i punerea bazei cunoaterii conceptuale. Pentru aceasta Platon face analiza cunoaterii i stabilete dou grade: Opinia, care se datorete simurilor; tiina, care se datorete inteligenei. Opinia este o cunoatere aproximativ, ovitoare, foarte util i pudica Ea ne ofer o cunoatere a lumii sensibile, care, ca i aceast lume, nu are nici un fundament. Opinia are dou moduri de cunoatere: Opinia, ce se bazeaz pe credin (atunci ciiul se ofer la obiecte); Opinia, ce se bazeaz pe conjectur, cind se refer la imaginile lucrurilor sensibile. Deasupra lumii sensibile exist o lume inteligibil, dincolo de tot ce este pieritor i instabil; n lumea sensibil cunoaterea acestei lumi inteligibile se face pe baza tiinei, care are dou modaliti: 1.facultatea de a raiona, care deschinde raional de la o idee la toate consicintele ei. 2.intuiia intelectual - act direct i imediat, prin care se contempl inteligibilul. Problema, pe care o pune Platon, este gsirea drumului, care sa conduc subiectul cunosctor de la aparent la realitate, de la iluzia existenei la existen nsi. Aceasta este o problem raional, o stare a nusuluii. iinta va pune pe cei ce cunosc intro alt stare a firei. Astfel o cunoatere nseamn a fi. 19.Problema kunoashterii in filosofia lui Platon Aceste dou lumi ale lui Platon nu exist numai n gnoseologie, ele-s i ontologice, adic exist i-n realitate. Una este lumea ideilor - lumea adevrat, iar lumea lucrurilor senzuale este o lume

neadevrat. Lumea ideilor este etern si imuabil. Ideile sunt principiile lucrurilor, cauzele existenei lor. tiina nu const decit in a iesi din lumea sensibil i a intra n lumea ideilor. Acest act de contact cu lumea ideilor este un proces intuitiv i este posibil, fiindc este luare de contact cu sine nsui. Platon socoate ca toate lucrurile pminteti sunt umbre ale lucrurilor eterne. ,deacea data Platon o descrie in renumitul sau tragment uespre petera, omul a trit cindva in lumea ideilor, dar a czut din ea, iar acum este in stare sa-i aminteasc acea lume Deci, cunoaterea pentru el nu-i altceva decit o reamintire (reminiscen). Acesta reamintire :ste de fapt o deteptare, care pune sufletul in posesiune la ceea ce a cunoscut odat cunoaterea ideilor, principiilor. Deci drumul cunoaterii, potrivit lui Platon, nu-i altceva dect ntoarcerea in lumea ideilor. Dupa el pentru fiecare multitudine de lucruri acolo, in lumea idciilor, exist o idee distinct, ce eitc un principiu, ce unete multitudinea cu toate contradiciile ei. Exist unica idei diverse cite multitudini exista in lumea senzorial. Prin urmare, adevrul este ideea, care este universalul. Pentru a ajunge la adevrul absolut, trebuie de trecut din etapa in etap, adic de la idei simple la idei mai vaste, mai generale. Cea mai general idee, adic i principiul tuturor lucrurilor este BINELE. Binele este temeiul existenei, el este transcedental. De ce binile e numit timeiul lucrurilor, idee transcedentala. Pentru c Platon a fost preocupat dc etic, conduita. Putem avea urmatoaiea schem a lumii lui Platon: Cea mai inferioar este lumea sensibil. Ea const din lucruri multe, ea este trectoare, schimbtoare, neadevrat, ireal. Lutnea lucrurilor cu ajutorul procesului cunoaterii se poate deduce la unitai raionale ori, cum se spune, la idei uniti. Ideile se deduc la ultima idee - Binele. 20.Sistemul filosofic al lui Aristotel Unul din punctele dc baz ale filosofici lui Aristotel este tendina de transformare a filosofiei socrato-platonice de concepte intro teorie care a explica lumea fenomenelor. Aristotel a neles c teoria ideilor creat de Platon pe baza filosofiei conceptuale ale lui Socrate nu-i in stare s explice fiina (existena). Cauza principala a acestui eec, constat Aristotel, este tendina de atestare a lumii ideilor cu o existen deosebit de lumea senzorial. Aceast transceden ideala trebuie abandonat i atunci lumea nu va fi separat in dou lumi - ideal i senzitiv, care, dup prerea lui Aristotel, sunt identice. Cu aceasta Aristotel ncepe critica teoriei, deci i a filosofiei lui Platon. Cum spune posteorioritatea, cic Aristotel ar fi spus,

ca Platon imi este prieten, dar adevrul e mai aproape. Aristotel ncepe critica teoriei ideilor prin urmatoarele argumente: Ideile lui Platon sunt pur i simplu copii ale fenomenelor i nu se deosebesc de ele prin coninut. Aa cum Platon a separat lumea ideilor de lumea fenomenelor, atunci lumea ideilor nici decum nu poate explica ori ajutora existena lucrurilor. Afirmmd ca ideea este j esen i nonesen n ac;lai timp (esen pentru lucruri i ideile particulare i non-esen pentru ideile generale), Platon nimerete n contradicie. Pentru explicarea lucrurilor Platon permite existena unui rind infinit de idei, ceea ce este din nou un lucru caraghios. Separind lumea ideilor de lumea lucrurilor, latonoa;e explica micarea, aparenta i moartea lucrurilor. Platon identific teoria ideilor cu principiul cauzalitii, adicn cu cauza apariiei lucrurilor. Creind metafizica sa, Aristotel pune problema reunirii celor dou lumi separate de ctre Platon. El socoate, c aa o unire, contopire :;e petrece n iucruri (adic n unul), care conin att esena cit i temporarul. Principiul micrii, devenirii lumii Aristotel se struie s+l intoarca in lume cu ajutorul categoriilor materia i forma, cauza i scopul. In lucruri, in devenire se petrece contopirea formei (ca un moment ideal, ca o esen) cu materia (corporarul). Forma exist real, iar materia numai ca posibilitate. Pentru a explica acest moment foloseste activitatea tehnic. Un olar pentru a confeciona un ulcior ia o Bucata de lut (adica materie), creia, n principiu, i se poate da oriice forma. Forma este dat de olar. Materia este doar posibilitate de a se formaliza. Iniial pentru Aristotel exista dou extremiti: forma formelor si materia primara. Obiectile insa sunt simbiozul materiei i al formei. De aceea lumea prezint o ierarhie, unde n partea de jos este materia neoformata, apoi diferite clase dc obiecte, n care de acuma s-a realizat forma. Iar in partea de sus se gsete forma formelor, care, pe de alt parte, este Dumnezeu. 21. Problema omului si sufletului in filosofia lui Aristotel. Aristotel (384 322 .e.n.) eminent filozof din antichitate, s-a nscut n Stagira (Macedonia), a fost elev n academia lui Platon. n 335 .e.n. a ntemeiat n Atena coala sa proprie liceul. Este creatorul unui sistem filozofic cel mai original din antichitate. A scris mai mult de 150 de lucrri tiinifice, dintre care Organon, Metafizica, Fizica, Despre suflet, Etica lui Nicomah, Politica, Ritorica, Poetica, Istoria animalelor, Meteorologia s.a.

Aristotel formuleaz i teoria despre om. Omul dup prerea lui este o fiin social (zoon politicon), compus din trup i suflet. Sufletul se concepe ca form organizatoare, care d sens i orientare vieii. Suflet posed toate fiinele vii. n suflet evidenia trei pri componente: vegetal, animal i raional. Omul este fiin raional, predestinat pentru viaa n comun, numai n societate se pot forma calitile lui morale. 22.Scolile filosofice antice:stoicismul,epicureismul,scepticis mul si eclectismul. Stoicism coal din sec. III .e.n. fondat de Zenon din Chitium, reprezentani au fost Cleanf, Crisipp, Seneca, Marc Aurelius. Ei considerau filozofia ca um antrenament n elepciune. Principalul coninut i metod pentru ei era logica. Fizica era considerat de ei ca filozofia naturii, etica filozofia vieii. Ei critic epicurismul deoarece abuzul de plceri duce la partea contrar neplceri. Scopul vieii de a tri n concordan cu natura i virtutea. Omul trebuie s se supun ordinii cosmice, el nu trebuie s doreasc aceea ce nu-i n puterea lui. Idealul stoicismului linitea netulburat (ataraxia), toleran. Fericirea const n aceea ca s nu doreti nici o fericire. Stoicii socoteau c soarta l conduce pe acel care de bunvoie se supune ei cu fora l tre pe acel care neraional i nechibzuit se mpotrivete ei. Etica stoicismului este refuzul contient de totul i o mpcare contient cu soarta. Ea abate atenia omului de la problemele lumii exterioare i o orienteaz spre lumea intern. Numai n sine omul poate gsi principalul i unicul sprigin. Epicurismul coal filozofic fondat n 306 .e.n. de ctre Epicur (342 271 .e.n.) n mprejurimile Atenei. Reprezentanii acestei coli au fost Metrodor, Ghermarh, Polistrat, Filodem, Lucreius .a. Epicur dezvolt o teotie despre realitate conform creia toate lucrurile sunt alctuite din atomi i vid. ns el a devenit vestit prin concepia sa etic care se sprijin pe fizic i epistemologie. Epicur considera c filozofia este o nvtur despre nelepciune, iar nelepciunea este un mod de via moral. Etica lui Epicur poate fi apreciat ca hedonism. El considera c scopul vieii i binele suprem este fericirea (evdemonia). Ea se atinge prin satisfacerea necesitilor naturale, prin delectare i atingerea linitei netulburate a sufletului (ataraxia). Aceste cerine morale el le considera naturale, care reese din esena uman. Epicurismul nu ntotdeauna a fost neles corect. Mai des aceast concepie era interpretat superficial ca o teorie despre plcerile corporale nelimitate. Aceasta i concepiile ateiste au provocat ostilitate i critic aspr din partea stoicilor, scepticilor i altor filozofi a epocii elenismului. ntr-adevr delectarea despre care vorbeau epicuritii

era o dispoziie moderat a sufletului, o linite nobil i echlibrare raional. Filozofia epicurismului este o activitate care duce la o via fericit a omului. Scepticism alt coal deasemenea foarterspndit, apare la sfritul sec.IV .e.n., a fost fondat de Pyrrhon. Reprezentanti a acestei coli au fost Timon, Aenesidem, Sext Empiric. Ei puneau la ndoial verdicitatea oricrei cunoateri. La scepticism au dus ideele despre caracterul schimbtor al lucrurilor (Heraclit panta rei), caracterul relativ al obiectelor percepute, lipsa unui criteriu suficient ce ar ndrepti alegerea ntre dou judeci contrare. Grecii au observat contradicia dintre lucrurile schimbtoare (aparente dup prerea lor) percepute cu senzaiile i caracterul neschimbtor al existenei constatat cu raiunea. Lucrurile nu le puten cunoate. Nici cunoaterea senzorial, nici cunoaterea rational nu ne dau cunotine adevrate. Despre lucruri nu se poate face nici o concluzie, deci trebuie de obinut de la orice judeci. Iar aceaste va duce la o linite netulburat (ataraxia) i lipsa de suferine (apateia). Aenesidemos formuleaz zece obiecii (tropi) ce argumenteaz scepticismul, argumente contra judecilor despre realitate: c lucrurile sunt diferite, unul i acelai lucru poate s provoace diferite efecte; c oamenii sunt diferii i despre unul i acelai lucru pot face diferite concluzii; organele de sin ale omului tot sunt diferite; obiectele se percep n diferit mod n dependen de starea omului etc. 23.Scolile filosofice medievale:neopytagoreismul si neoplatonismul. Neoplatonismul ultima coal filozofic integral, aprut n antichitate (sec. II .e.n. III V e.n.). Neoplatonismul se formeaz pe aceeai baz social ca i cretinismul. Asemntor celorlalte coli filozofice iraionaliste din clasica trzie este manifestarea refuzului de la filozofia raionalist precedent. Neoplatonismul este reflectarea specific a degradrii relaiilor sociale pe care se baza imperiul Roman. Fondatorul acestei coli a fost Plotin ( a.205 270) unul din cei mai mari filozofi ai antichitii ce se apropie de filozofiy clasic (de care se desparte mai mult de 500 ani). A fost elevul lui Amonias Saccas (care a vrut s uneasc platonismul cu aristotelismul). Plotin este mai mult un mistic religios, teosof, dect filozof ori savant. El considera, c la baza lumii st un principiu divin supranatural, suprasensibil, supraraional Unicul (sau Binele), care ptrunde materia (ntunericul) ca lumina. Principiul divin exist n trei ipostaze. Cel mai superior este Unicul, apoi urmeaz Ratiunea (inteligena) i Sufletul. Natura este treapta inferioar a acestei iposteze. Sufletul este o punte de la divin la material. Neoplatonismul pune accent pe spiritual (Binele) ce duce la reprimarea a

tot ce este corporal i material (Rul), la ascetism. Unica cunoatere este cunoaterea principiului divin, ns aceasta nu poate fi realizat nici prin treapta senzorial, nici prin treapta raional. Plotin consider c unica modalitate de a se apropia de principiul divin este extazul, care poate fi realizat numai prin concentrarea spiritual, meditarea i reprimarea dorinelor corporale. Neopytagoreismul - reinvie mistica si credinta religioasa in existenta Dumnezeului-unu si reinvie reinterpretarea mistica a numerelor.Ideea centrala este axata pe nemurirea sufletului si necesitatea mantuirii lui. 24.Caracteristica generala a gandirii filosofice in Evul Mediu. Pentru filozofia medieval este caracteristic: 1. Orientarea general i caracterul religios teocentrism. Religia se bazeaz pe monoteism (n comparaie cu antichitatea unde era politeism fiecare localitate avea zeul su, fiecare profesie deasemanea avea zeul su, zeii erau cava obinuit i se gseau ntre oameni, n natur). In perioada medieval se realizeaz trecerea la un zeu unic i puternic, care se ridic deasupre naturii. Dominaia religiei i bisericii (iar din sec XI biserica catolic formeaz detaamente paramilitare care cu sabia i focul ntroduceau credina i luptau cu pgnismul) a dus la aceea, c orice problem era privit din punctul de vede re a religiei, se coordona cu nvtura bisericii. 2. Pentru filozofia medieval important era ideea creaionismului crerii omului i naturii de ctre Dumnezeu. Lumea este compus din dou pri : lumea lucrurilor, naturii i lumea supranatural, divin. Adevrata lume este lumea divin. Ideea crerii este temelia ontologiei medievale, iar ideea revelaiei este baza teoriei cunoaterii. Omul deasemenea avea o natur dubl: el avea ceva de la Dumnezeu i era chipul i nfiarea lui, avea suflet, iar din alt parte el era animal raional, fiin pctoas, sclavul dorinelor i pasiunilor sale. Trupul era ceva josnic i tot ce era trupesc trebuia suprimat i negat. Prin aceasta se lmurete ascetismul care era mod de trai popular n acea perioad. 3. Din teocentrism i creaionism rees interpretarea simbolic i alegoric a realitii, concepia religioas obliga de a vedea n toate obiectele i fenomenele lumii nelepciunea i creaia lui Dumnezeu. Spre exemplu, boala era interpretat nu ca proces patologic, ci ca o ncercare ori pedeaps. 4. Filozofia medieval purta un caracter retrospectiv, principala autoritate era antichitatea i cu ct mai vechi, cu att mai important. De aici coninutul ei scolastic. Suprema autoritate se considera crile sfinte, Biblia i operele prinelor

bisericii. 5. n filozofia medieval maximal se excludea subiectivitatea din procesul creaiei. Ultima se nelegea ca activitate inspirat de Dumnezeu, subiectul, individualitatea se ignora. Noi nu cunoatem pe autorii multor icoane, sculpturi, biserici .a. Tot ce era subiectiv trebuia dat lui Dumnezeu. 6. Filozofia medieval nu era ceva abstract, rupt de realitate, ea avea un caracter sentenios, propovduitor, n ea este exprimat momentul instructiv. 25.Invatatura filosofica a lui A.Augustin. Filosoful care a ordonat invatatura crestina in perioada patristica a fost Aureliu Augustin.Cele mai originale lucrari sunt Teologia si Confesiuni.punctul de plecare in filosofia lui este scepticismul.El este in cautarea unui adevar absolute mai presus de orice indoiala.Dupa Augustin,filosofia si teologia in esenta lor sunt aceleasi,deoarece una este in cautarea intelepciunii,cealalta in cautarea fericirii prin intelepciune.El sustine ca adevarurile rationale sunt o confirmare a credintei,de aceea esenta filosofiei este exprimata:intelege pentru a crede si crede pentru a intelege.Credinta dupa Augustin care este confirmata prin ratiune,totusi este superioara ei. Care este acel adevar superior?Acesta este sufletul,impreuna cu simturile si gandurile sale.Dar care este valoarea unui astfel de adevar incarcerat in trup si care nu are iesire in afara?Acest adevar capata valoare numai daca printre ideile din suflet intalnesc si ideea de Dumnezeu Absolut. Dumnezeu este principiul existentei din nimic creaza totul;Dumnezeu este principiul Binelui.Principiul Binelui este unul pozitiv.El confirma existenta,prezenta creatiei dumnezeiesti.Raul este principiul negative;este nonexistenta.Pentru ca lumea create sa nu se prabuseasca in nonexistent sau neant,Dumnezeu permanent o creaza. Problema de care este preocupat Augustin este problema fericirii omului.Sufletul este nemuritor,este partea divina in om.Sufletul nu preexista inaintea corpului,cum sustineau neoplatonicii,ci el este creat odata cu trupul.Creind omul dupa chipul si infatisarea sa,Dumnezeu i-a dat libertatea vointei,libertatea de a allege intre bine si rau.Omul prin Adam si Eva a ales raul-pacatuind.Astfel omul este privat in continuare de libertatea vointei,iar pacatul este fatal.Aici se impune o intrebare:Cine are dreptul sa mantuiasca odata ce toti santem pacatosi? In lucrarea Imparatia cereasca si imparatia pamanteasca,Augustin sustine ca acest drept il primesc fetele bisericesti printr-o viata monahala inchinata lui Dumnezeu.Astfel,Augustin devine ideologul Bisericii,care sustine hegemonia

ei asupra celorlalte sfere sociale si asupra statului. 26.Problema universaliilor in filosofia medievala Universaliile-notiunile generale,sunt generalul.Au aceasta realitate?In ce raport de gaseshte generalul de singularul? Aceasta peoblema va capata dezlegare care la rindul sau va duce la inkegarea conceptiilor originale din perioada. Aceste dezlegari,rezolvari: 1.realizmul oficial sustinut de biserica catolika(in sensuk lui Platon).Universaliile exista separat de lukrurile singulare inainte acestora in ratiunea sevina ca idei-modele dupa care Dumnezeu creaza lumea; Realism moderat (sensul lui Aristotel) universaliile sunt generalul din lukruri care nu este separat de lukruri;universaliile sunt esentele din lukruri. 2.conceptualismul sustine ca universaliile exista dupa lukruri ca sesnsuri logice,concepte in ratiunea individului; 3.nominalismul sustine ca universaliile nu exista sunt kuvinte pe kare le atribuim lukrurile ptr ale distnge.Existenta reala o au numai lukrurile singulare.Asa dar generalul nu exista ,exista doar singularul. Nominalismul este conceptia filosofika care din interior va contribui la distrugerea scolasticii.Negind existentsa universaliei a notiunilor generale ai neaga insashi existentsa lui Dumnezeu. 27.Invatzatura filosofia a lui Th.d'Aquino Tomas dAquino (1225-1274) a fost fara indoiala,doctoral cel mai zelos si cel mai fidel al bisericii catolice.Autor a numeroase scrieri- comentarii asupra lui Aristotel,tratate si altor lucrari.Spre deosebire de alti scolastici el vrea sa se impuna nu prin elanul emotiei,a unei pledori patetice,ci prin o sistematizare extrema a continutului. Rationamentul in materie de credinta spunea dAquino nu-si poate permite sa demonstreze adevarurile relevate,ci numai sa traga consecintele care pot si trebuie sa rezulte din cunoasterea lor.El admite teza aristotelica conform careia cunoasterea incepe de la simturi,pentru a sustine insa mai departe ca tocmai datorita ca intelectul incepe de la simturi,el este incapabil sa sesizeze existenta si natura divina.Tomas dAquino considera ca divinitatea a creat universul material,natura,din nimik,prin propria sa vointa.Natura formeaza o ierarhie in care fiecare treapta este formatreptei inferioare si materialtreptei superioare. 28.Gindirea filosofica in epoca Renasterii: caractersistica generala Dupa Evul mediu urmeaza o perioada in istoria gindirii umane,numita de istoricii care au studiat-o mai departe aproape Renastere. Insusi cuvintul a fost

intrebuintat mai intii de franceziRenaissance si era aplicata la caracterizarea artei,indeosebi a arhitecturii.Intelesul stiintific,asa cum il avem astazi a fost stabilit de I.Burckhardt in cunoscuta sa opera Cultura Renasterii in Italia care a aparut in BASEL in 1860. Manifestarile Renasterii sunt prea bogate si variate pentru a se face definitia generala a acestei epoci.Renasterea este mai intii de toate o laicizare intelectuala a omenirii.Idealul Renasterii devine libertatea fata de autoritatile traditionale,libertatea in stiinta,in arta,in viatza morala,dezvoltarea omului intreg ca suflet si corp impotriva idealului medieval ascetic,care dezvolta numai spiritual si mortifica corpul.Viata peminteasca incepe a fi pretuita in sine,ca un bun,ca o valoare ,nu ca o pregatire pentru viatza de dincolo. 29. Invatzatura filosofica alui N .Cusanus Nicolaus Cusanus(1400-1464) este primul cugetator situat la rascrucea evului Mediu cu epoca moderna,de aceea si domeniul sau de activitate este intermediar intre filosofie si teologie.Prin latura teologica el ramine adept a lui Dionisie Pseudo Areopagitul,gindirea sa gravitind intre coordonateleteologiei mistice ale acestuia. Dintre sistemele filosofice antice,Cusanus arata o deosebita dragoste pentru mistica neopythagoreica a numerelor,sub indemnul careia el aplica marimile matematice la realitate. Originalitatea lui Cusanus consta in modul cum el lamureste pe de o parte raportul dintre om si Dumnezeu,pe de alta parte raportul dintre Dumnezeu si Univers. Dumnezeu si omul omul se afla in legatura cu Dumnezeu prin constiinta,care are trei trepte de perfectiune: 1.sensibilitatea-care reflecta confuz,adica prin simturi realitatea,esenta lucrurilor. 2.ratiunea-care intelege lucrurile mai bine,prin separarea elementelor lor si prin reducerea acestor elemente le numar. 3.intuitia-o viziune nemijlocita care reuneste intr-un tot lucrurile si elementele separate de ratiune. Dumnezeu si Univers - Lumea este o desfasurare multipla a divinitati unice.Precum din numarul unu decurg toate celelalte enumere prin aditiune,tot asa multiplicitatea lumii sensibile,decurge din misterioasa Unitate suprema.Dumnezeu este stiinta,vointa si puterea,el este maximum,deoarece cuprinde totul,dar este si minimum,fiindca se afla in lucrul cel mai mic. Acest mare protagonist al Renasterii care din ratiunea unei gindiri de tranzitie na ajuns la un sistem perfect inchegat,cuprinde in opera sa idei generale,cer au gasit pretuire abia mai tirziu,dar care nu au fost roade immediate la Bruno,Campella,Leibniz si altii.

30. Conceptiile naturofilosofice ale lui N Copernic, G . Bruno,si G.Galilei N.Copernicus(1473-1543) ginditor din perioada Renasterii.Intemeietorul unui nou sistem cosmologic si anume sistemul heliocentric (helios-soarele).Aceasta noua creatie este reflectata de marele savant in lucrarea despre miscare cailor ceresti si lucru ciudat.Conceptia lui Copernicus are o insemnatate epocala,ea a constituit un act revolutionar,prin care studiul naturii si-a proclamat independenta fata de Dumnezeu in fata religiei.Ea a rasturnat contrapunerea miscarii corpurilor ceresti celor pamintesti,formulate inca de Aristotel si sustinuta de scolastici. Giordano Bruno(1548-1600) Miezul filosofiei lui Bruno il constituie conceptia coperniciana a naturii,al caror apostol devine.Insa este adevarat ca Copernicus desi inlocuise vechea sistema geocentrica printr-una heliocentrica,nu izbuteste sa depaseasca hotarele lumii.Bruno a afirmat ,sprijinit de Cusanus,infinitatea lumii.ca cosecinta insusi soarele situate de Copernicus in centrul universului se transforma intr-un astru,care se pierde in spatial infinit al lumii.Lumea este una,fiindca Dumnezeu este Unul,Dumnezeu este inima lumii.El este cauza ,principiul substratul unic,forta primordiala din lume. Galileo Galilei(1564-1641) cel mai mare cercetator Italian al naturii.Vechea conceptie scolastica este pe deplin ruinata si noua coceptie coperniciana este definitive intemeiata.Galilei datorita telescopului perfectionat in 1610 a descoperit satelitii lui Jupiter,inelul lui Mercur si Venus.Pentru Galilei cartea este inscrisa in cifre si figure geometrice,pentru a intelege natura este necesar de ai descoperi ordinea matematica,raporturile generale,legile.Dupa Galilei cauzele naturii sunt mecanice si necesare,nu niste puteri insufletite,care lucreaza arbitrar,asemenea omului, in vederea realizarii unor scopuri. 31.Carecteristica generala a gindirii filosofice in epoca moderna. Fundamental filosofiei modern il constituie noua stiinta a naturii care care sa format in rezultatul fuziunii calculului mathematic cu experienta. Noua stiinta a naturii sfirseste conceptia teledogica si fundamenteaza o noua conceptie conceptia mecanicista. Conceptia mecanicista sustine ca in natura domina ordinea reprezentarea de lege, iar legea universal si necesara a naturii este legea cauzalitatii. Noua stiinta a naturii este obiectiva, necesara, impresionala. Cunostinta nu sa mai inpune prin respectful autoritatii persoanei. Cunostinta moderna este rezulttul experientei si nu a experientei brute, subiective, ci a experientei masurate. Masurarea devine conditia principala a noii stiinte a naturii, prin ea se produce fuziunea calculelor matematice cu experienta. Intreaga stiinta

anterioara cauta sa dezvaluie in natura substante oculante , magice. Pionerul stiintei modern este Copernic care a inaintat o fundamentare matematica a noii conceptii cosmologice-conceptia heliocentric. Filosofii moderni pun intrebareacum di fuziunea calcullui mathematic si a experientei capatam o cunostinta obiectiva . pentru a raspunde la aceasta intrebare filosofii incep a analiza metodele de cercetare stiintifica, plasind problema metodelor pe tarimul teoriei cunoasterii, care devine problema principal a filosofiei modern. Procesul cunoasterii folosofiei modern se impart in 2 mari curente: 1. current empiric-izvorul unic al cunostintei esye experienta

2.

current rationalist- sustine experienta sub orce forma este subisctiva si relatiav de accea ea nu poate constitui fundamental cunoasterii stiintifice. 32.Filosofie empirista a lui Fr. Bacon. Criticaerorilor si metoda inductiva. Fr. Bacon formulaeza constient problema despre necesetatea elaborarii nei noi metode stiintifice de cunoastere. Bacon neaga filosofia ca contemplare si o prezinta ca stiinta despre lumea reala, intemeiata pe cunoasterea experimental. El metioneaza ca sarcina suprema a cunoasterii consta in cucerirea naturii si perfectionarea vietii umane. In elaborarea conceptiilor sale el porneste de la experienta. Bacon deosebeste doua tipuri de experienta Rodnicescopul carora consta in ameliorarea conditiei umane in mod nemijlocit si de iluminare care urmareste cunoasterea legilor. Bacon elaboeaza conceptia caracterul dublu al sufletului uman. Filosoful deosebesste sufletul rational care intra in om datorita inspiratiei divine, al doilea tip- sufletul sensorial, are toate caracteristicile corporalitatii. In lucrarea Noul Organonsustine necesitatea reformarii stiintei prin reforma metodei. Noua metoda a stiintei dupa bacon etse experienta care se deosebeste de stiinyy scolastica e carei metode este dialectica. Bacon infaptuieste o noua clasificare a stintelor :1.memoria este temelia ISTORIEI, 2. Imaginatia este temelia ARTEI,3. Ratiunea este temelia FILOSOFIEI. In procesul cunosterii dupa Bacon constiinta infaptuieste unele erori, numiti idoli, pentru depasirea lor trebuia sai analizam si sai clasificam:1-idolii pesterii, 2- idolii pietei, 3- idolii teatrului, 4- idolii tribului. Scopul stiintei dupa bacin este explicarea prin cauza. Cauza la bacon semnifica forma, caliatate.Prin aceasta notiune Bacon nu poate infaptui reforma stiintei, de accea el nu depaseste sir amine in hoatre stiintei scolastice. Dar meritul, pe care i-1 atribuie Bacon lui nsui este descoperirea unei noi metode de investigare tiinific: metoda

inductiv. Logica de pn la Bacon, aa cum fusese ntemeiat de Aristotel, nu reuise s descopere o metod menit s duc la cunoaterea faptelor reale. Metoda logicii tradiionale era o metod de demonstrare, iar nu una de investigare. Cum Bacon voia s fac din filosofic o ars inveniendi, o "metodologie a tiinelor naturii", el nu putea realiza acest lucru dect prin descoperirea unei metode cu adevrat revoluionare. n ce const metoda inductiv, aa cum a fost ea determinat de Bacon? Pentru a descoperi inductiv cauzele fenomenelor, care dup Bacon stau n "formele" sau "naturile" lucrurilor, trebuie s ne folosim de enumerare i excludere i s trecem n nite tabele ceea ce observm. Dup ce sau fcut toate aceste operaii, Bacon spune c trebuie stabilite instanele prerogative, adic acele cazuri care ngduie s se descopere imediat nsuirile reale ale noiunii n chestiune. Astfel, "natura" sau "forma" este ceea ce e totdeauna unde e cldur, ceea ce lipsete totdeauna unde nu e cldur, ceea ce e mai tare unde e mai mult cldur i mai slab unde e mai puin cldur. Cu toate influenele scolastice de care e dominat nc n stabilirea acestei metode totui Bacon era pe un drum bun. 33.Conceptiile filozofice a lui Locke,Berkley si Hume. Locke este empirist prin abordarea originii cunostintei. Dupa locke originea cunoasterii este experienta. Noi cunoastem cu siguranta marginile experientei ca rezultat al afectarii simturilor de catre lucrurile exterioare. Locke este impotriva teoriei ideilor inascute ale liu descartes. Constiinta unui nou nascut este lipsita de contunut este Tabula rasa pe suprafata cereia se inscriu cunostintele capatate prin experienta. Cunostinta numai la prima vedere pare directa, in realitate ea este indirecta cunostintelor, Locke distinde: 1- idei simple capatate prin senzatii-simt extern, 2-idei compuse capatate prin refletie-simt extern Asadar exista 2 izvoare de cunostinteSenzatia si Reflexia, prin reflexie filosoful subintelege orce proces intern de cunostinta. Reflexia este insusirea de a oglindi propriile noastre operatii sufletesti. Ideile simple si ideile compuse nu sunt cunostinte pentru a deveni sunt prelucrate de ratiune prin: -comparare -abstractizare -denumire Daca marginile cunostintei sunt marinile experientei, atunci apare intrebarea care este valoarea cinostintei? In legatura cu aceasta subinfluienta filosofiei lui hobbs, Locke infaptuieste urmatoarea clasifiacare a insusirilor lucurilor: 1.Insusiri secundare- subiective care nu reflecta lucrurilo asa cum sunt ci felul

cum sunt oglindite in noi(miros gust sunet) 2. insusiri primare obiective(Intinderea miscarea rezistenta) Locke fundamenteaza conceptia subiectiva, relativa a cunoasterii. El distinge lucrurilwe care sunt cunoscute si le numeste FENOMENEsilucrurile care nu sunt cunoscute si le numeste lucruri in sine. Locke distinge urmatoarele trepte de cunoastere: 1.senzoriala-cunostinta probabila despre lumea din jur. 2. treapta demonstrativa- cunostinta sigura directa. In dependenta de treptele cunoasterii distingem: a) Judecati demonstrative-

b)

Judecati intuitive.

Matematica are judecati demonstrative care dau cunostinte sigure insa judecatile matematice nu pot fi aplicate la cercetarea lumii de accea amine o stiinta ideala. Dumnezeu este o judecata mijlocita de credinta. Prin credinta capatam incerdere in existenta lui dumnezeu, iar Dumnezeu este siguranta existentei lumiii. George Berkley- dupa el cunoastem perceptie care este o cunostinta particulara, singulara, pe cind notiunea care este o cuostinta generala, nu este altceva decit o fictie a mintii, deci nu este cunoscuta . Noi cunoastem perceptia lucrurilor si nu insusi lucrurile. Orce lucru este un complex de perceptii. A exista inseamna a fi perceput, a fi perceput inseamna a fi in suflet. Lumea independent de sufletul meu nu exista ,chiar dacaar exista nu as cunoasste-o. Aceasta conceptie conform careie existenta sigura o are Eul si constiinta lui, poarta numele de solipsism. Se schiteaza in legatura cu aceasta o problema cauza cunostintei. Pentru a depasi solipsismul Berkley rezolva problema data in felul urmator : cauza are aceeasi natura cu efectul. Perceptia este de natura spirituala deci cauza ei trebuie sa fie de acceasi natura. Cauza cunostintei dupa Berkley este ratiunea divina, care impune in sufletul nostru idei despre lumea inconjutratoare. Daca locke sustine existenta atit a insusirilor secundare cit si celot primare , atunci Berkley le suprima si la reduce numai la cele secundare, subisctive. Berkley sustine: lucrurile nu exista in mod obiectiv ci numai in gindirea noastra. Noi nu avem si nu putem avea perceptii senzoriale ale materiei in genere , noi percepem numai lucrurile aparte fiecare perceptie prezinta suma senzatiilor aparte. Nu exista o idee abstracta a materiei. Ideile reflecta calitati date in perceptia subiectului. David Hume-dezvolta teoria empirista subiectiva a cunoasterii pina la forma extrema-SCEPTICISM. Fiind intrebat Care este esenta Universului?raspunde nu stiu. Dupa Hume cunoasterea autentica

poate fi numai cea logica care este exprimata prin judecati necesare si obiective. Insa orce cunostinta este o cunostinta particulara a faptului siea se bazeaza pe experienta simturilor, iar aceasta este o cunostinta subiectivaparticulara, relativa.Asadar cunostinta capatata prin experienta simturilor nu poate fi fundamentalalogic si nu este o cunostinta autentica. Cunostinta logica este cea matematica insa judecatile matematice nu se refera la lucruri ci la raporturi dintre judecati de accea chiar daca matematica este o stiinta sigura ea nu poate fi aplicata in cunoasterea lumii. Dumnezeu care este esenta, cauza prima a existentei nu poate fi cunoscuta deoarece orce cunostinta este cunostinta lucrurilor efectelor si nu cunostinta cauzei lor. Stiinta pe care reprezentantii empirismului doresc so fundamenteze prin dezvoltarea teoriei cunoasterii bazata in exclusivitate pe experiente divine . Concluzia empirismului- no cunoastere stiintificaa lumii nu poate avea loc. 34. filosofia rationalista a lui Descartes. El cauta sa fundamentezenoua stiinta in analogie cu stiinta matematica, care se inalta pe un fundament sigur axiomatic. Dupa descartes stiinta sigura este matematica deoarece obiectu ei este produsul pur al ratiunii este abstract ideal. De accea metoda matematic, deductia combinativa trebuie sa devina metoda generala a stiintei. Dupa descartes deductia matematica terbuie aplicata la cercetarea naturii, prin aceasta fundamenteaza mecanica. Aplicind deductia matematica la cercetarea celei mai generale insusiri ale materieiintinderea- descartes fundamenteaza o noua stiinta geomertia analitica. Deductia matematica trebuie aplicata in filosofie in cercetarea existentei lui dumnezeu; omului. Aceasta intentie este nereusita, a fi depasita descartes apeleaza la metoda sceptica-indoiala. Totul este supis indoielii: siguranta cunostintelor fie chiar de matematica din sufletul rational ; siguranta existentei in exterior a lucrurilor, a lumii.In procesul indoielii intilnesc un obstacol care este mai presus de indoiala si acest obstacol este insusi indoiala. Ce este indoiala? Este cugetare, gindire. Dar daca cuget inseamna ca exist. Prin aceasta capat siguranta existentei ca gindire suflet. Insa eu am nevoie de un criteriu care sami dea siguranta existentei unei lumi in afara constiintei. Pentru aceasta am nevoie, de un criteriu absolut care dupa descartes este existenta lui dumnezeu.Care este originea lui dumnezeu? Descartes spune : 1. Idei imaginare a caror origine este imaginatia sunt ideale;

3.

Idei inascute.

Concluzia lui descartes este dualista : 1. Substanta materia- insusirea principala materia

2.

Substanta spirituala-gindirea.

Metodologia rationalista a lui Desartes nu neaga necesitatea diviziunii lumii in parti componente, dar dimpotriva, o presupune. Metoda propusa trebuie utilizata atit in cunoastrea stiintifica precum si in cea filosofica. Descartes propune o noua conceptie filosofica, in centru careia sa afla subiectul cugetator. Cautind izvorul, criteriul cunodtintelor adevarate asa cum au si facuto si altii descartes ajunge la concluzia ca aceasta nu trebuie cautat in experiment , dar in domeniul ratiunii, a spiritului uman. Conceptia a lui Descartes a reflectat necesitatile timpului in parte a oferit solutii problemelor lui, partial a deschis noi domenii si aspecte, care ulterior vor fi studiate si analizate . 35.Conceptiile filosofice a lui spinoza si Leibniz. Spinoza sustine ca supremul scop al existentei umane este fericirea , care consta in unirea cu Dumnezeu. Iar aceasta poate fi obtinuta prin cunostinta care are forma deductiei geometrice. Spinoza critica notiunea de substanta, din filosofia carteziana. Ea nu satisface cele doua criterii: 1. De a fi cauza lui-cauza sine insusi;

2.

De a se cunoaste si de a se explica pe sine insusi. Aceste criterii sunt satisfacute de substanta unica Dumnezeu. In sistemul filosofic a lui Spinoza sunt aplicate: 1.Notiunea de atribut, care reprezinta insusirile esentiale a substantei, Dumnezeu. Din infinitatea lui Dumnezeu cu necesitate matematica etse dedus numarul infinit de atribute.Spinoza nu explica cauza ignorantei, dar reduce numaruk atributelor la doua: -materia -spiritul care au insusirile. 2. Notiunea de modus- ceea ce isi are cauza existentei sale in altceva; ceea ce existenta intrun fel si nu poate exista in alt fel. Lumea este o manifestare de modusuri. Fericirea care consta in unirea lui Dumnezeu poate fi atinsa prin constiinta care are 3 trepte in perfectiune crescinda: -cunoasterea senzoriala care este confuza prin afecte. Aici natura domina asupra

2.

Idei senzoriale a caror origine este sinzatia sunt confuze;

sufletului. Eliberarea se infaptuieste la celelalte doua trepte; -cunoasterea rationala, sigura si adevarata deoarece obiectele sunt notiunile care reprezinta insusirile esentiale ale substantei. Aici cunoastem lucrurile in legatura lor complexe si necesara. -intuitia- cunoasterea diirecta a cauzei prime. Cunoasterea lumiica efect necesar a substantei- Dumnezeu. Cunoasteea lui Dumnezeu insotita de dragoste altruista ne elibereaza de afecte si ne uneste cu Dumnezeu. Analizind omul ca parte componenta a naturii, spinoza subliniaza ca corpul si sufletul sunt reciproc independente, datorita independentei ontologicea doua atribute ale substantei. Aceasta idee se coreleaza la Spinoza cu tendinta materialista de explicare a activitatii de gindire a omului. Folosoful subliniaza ca gindirea omului depinde de starea corpului doar la treapta cunoasterii senzoriale. El sublinia ca cunoasterea senzoriala prezinta reflctarea neadecvata a obiectului. Despre religie Spinoza vorbeste in contextul eliberarii savantului. El sublinia ca religia trebuie sa ofere savantilor libertate deplina a gindurilor si a cercetarilor lor, afirmind ca morala adevarata si ordinea sociala se afla in pericol acolo unde religia si statul limiteaza libertatea savantilor. Un alt reprezentant este Leibniz. Filosofia sa este influientata: -de nominalism- sustinea existenta numai a singularului - reinvierea atomismului lui democrit -critica subst. Materia din filosofie lui Descartes, consecintele metafizice ale calculului infinitizimal. Leibniz critica notiunea de substanta , materia lui Descartes care are insusirea intinderea, iar de aici divizarea infinita a materiei si deci forma ei complexa. Dupa Leibniz substanta este simpla si nedivizibila. Acolo unde trece peste divizibilitate spatiala, ajungem la substanta simpla, nedivizibila spatiala, datatoare de spatiu, iar insusirea principala activitatea. In plan fizic aceste puncte sunt numite forte, in plan metafizic- MONADE. Prin introducerea notiunii de forta in fizica Leibniz rezolva cea mai dificila problema filosofica Cauza miscarii formind prin aceasta un compartiment al fizicii- dinamica. Miscarea este emanenta materiei. Monoda are insusire , activitate care este reflectare, gindire. Dupa Leibniz monodele se clasifica in dependenta de claritate: -monade confuze- caracterul materiei vii -monade confuze si clare caracter animal -monade confuze, clare si aperceptivecaracter. Omului. Leibniz distinge monada monadelorDumnezeu, care are reprezentari aperceptive . Dezvoltarea rationalismului in filosofia lui Leibniz, atinge punctul extrem care este spiritualism, prin care se admite ca

materiei ii este imanenta spiritul. Prin Leibniz se admite cunoasterea rationalaA PRIORI, libera de experienta. Orogonalitatea sistemului filosofic , elaborat de Leibniz este concentrata in afirmatiile:monadele sunt aspecte ale universului, fiecare include in sine univesrul intreg; nomadele nu lasa nimic in afara de sine.acest unul singur exista de un numar infit de ori si constituia numai unul din nesfirsitele aspecte ale realitatii vazute din puncte de perspectiva diferite. Aceste afirmatii explica fraza : monadele nu au ferestre si nu actioneaza unele asupra altora. 36.Caracteristica general a gndirii filosofice n epoca Iluminismului. Iluminismul prezint un curent, ideologic i cultural al gndirii sociale, care reflect lupta burgheziei timpurii i a maselor populare mpotriva feudalismului n perioada de trecere de la Evul Mediu la capitalism. Ideologii iluminismului se pronunau mpotriva despotismului sistemei de caste, bisericii, fanatismului religios. Concepiile despre natur, societate, stat, formele de guvernare; instituiile statale, religia, etica i normele etice, procesul de instruire i educaie totul a fost supus unei critice aspre, unei judeci a raiunii umane, fiind apreciate ca iraionale, inutile i, prin urmare, nevalabile, sortite la pieire. Iluminitii cerea libertatea gndirii tiinifice i filosofice, optau pentru dominaia raiunii umane, laice i a cercetrilor ce evideniau adevrul, realitatea aa cum este ea, liber de camuflarea misticismului. ntemeietorii iluminismului francez din sec. al XVIIIlea au fost Montesquieu i Voltaire, ei au pus temelia acestei micri, fiind numii pe bun dreptate patriarhi ai ei. La sfiritul anilor 40 ai sec. XVIII n Frana a aprut o nou pleiad de iluminiti, generaia a doua, cu mult mai radicali n concepiile lor despre lume: La Mettre, Rousseau, Diderot, Holbach, Helvetius. Iluminitii francezi s-au ridicat mpotriva dualismului lui Descartes, au adus mult nou n comparaie cu raionalismul i fizica acestuia, au atacat gndirea metafizic a lui Spinoza, empirismul lui Bacon, sensualismul lui Locke, scepticismul lui Beyle, i idealismul, folosind de la ei tot ce socoteau raional i de valoare. La Mettre, Diderot, Helvetius au negat concepia creaionist n privina apariiei lumii i argumentau faptul c natura i are cauza n ea nsui, c materia prezint unica substan existent venic ce st la temelia ansamblului compus de fenomene ale naturii. Pentru iluminiti un interes mare prezentau problemele legate de istorie: sistema social-politic, formele de guvernare, omul, procesul de instruire i educaie, etica, religia, viaa spiritual i material a societii. 37. Filosofia iluminista franceza: Fr. Voltaire, Ch. Montesquieu, J.-J. Rousseau

Iluminismul prezinta un current, ideologic si cultural al gindirii morale, care reflecta lupta burgheziei timpurii si a maselor populare impotriva feudalismului in perioada de trecere de la Evul mediu la capitalism. Ideologii iluminismului se pronuntau impotriva despotismului sistemei de caste, bisericii, fanatismului religios. Conceptiile despre natura, societate, stat, forme de guvernare; institutiile statale, religia, etica si normele etice, procesul de instruire si educatie totul a fost supus unei critice aspre, unei judecati a ratiunii umane, fiind appreciate ca irationale, inutile, si , prin urmare, nevalabile, sortite la pieire. Fr. Voltaire Reprezentant de vaza a iluminismului francez, scriitor, filosof, psiholog. El cunostea bine operele predecesorilor si contemporanilor sai, mai ales operele lui Bacon, Loke, Hobbes, Descartes, prelungind traditiile lor. Succesele stiintelor naturale si a filosofiei, sustinea el, ne demonstreaza realitatea si obiectivitatea naturii, ca lucrurile, obiectele si sistemele, prezinta pur si simple diferite forme ale materiei. In continuare ginditorul arata ca corpurile si toate celelalte organizari materiale, sint alcatite din parti componente mai mici, si asa pina la atom, care nu poate fi distrus. De aici reiese principal concluzie filosofica, ca material nu poate fi nimicita, ca ea fiind active numai se transforma in alta forma. Ch. Montesquieu El a studiat operele filosofilor din grecia si roma antica, din epoca evului mediu, renastere, moderne, si a contemporanilor sai. Montesquieu este unul dintre reprezentantii timpurii ai deismului francez desi accepta crearea lumii de catre Dumnezeu, argumenta faptul despre neamestecul acestuia in chestiunile ei de mai departe. Mare atentie dadea problemelor de caracter social. Studiind istoria el evidentiaza si rolul economiei, in viata societatii la baza careia sta munca J.-J. Rousseau Cugetar despre provenirea si temelia neegalitatii intre oameni, despre contactul social, sau despre educatie si altele care lau facut sa fie recunoscut ca filosof si scriitor. Conceptiile lui filosofice s-au format sub influienta deismului englea si francez. El recunostea existent reala si obiectiva a materiei, influienta ei asupra organelor de simt, ce da nastere denzatiilor. Dupa parerea sa, material enerta si nu este in stare sa duca la aparitia constiintei, ratiunii. El recunostea existent lui dumnezeu ca vointa, ratiune universal si sursa a caritatii. In conceptiile lui locul central il ocupa ideile social-politice. Societatea este privita ca dezvoltare ascendenta. El arata ca despotismul prezinta ultima instant a inegalitatii, a fardelegilor unde dispare dreptul, politica, etica, si domneste numai voluntaristul, ambitiile, capriciile dictatorului.

38.Materialismul mecanicist francez in sec. XVIII: J. Lamettrie, P. Holbach si Cl. Helvetius Ginditorii materialishti ei sustineau si argumentau principiul materialitatii lumii,adika a naturii si societatii,ca materia prezinta faktorul primordial,iar conshtiintsa cel sekund,ca insushire a materiei organice. Materie o intelegeau k substantsa ce exista veshnik,nelimitata,fara inceput si fara sfrishit,ne creata de nimeni, temelie a tot ce a fost,este si va fi, izvor din kare a luat nashtere toata varietatea compusa de lukruri,fenomene,organisme ale lumii. Ei au generalizat cunoshtintele despre materie si au elaborat notiunea folosofika a materiei.. In sistema naturii, Holbach mentioneaza,ca materia este tot ceea ce exista si actioneaza intr-un fel sau altul asupra organelor de simt, iar calitatile ce le atribuim noi diferitor lukruri materiale,se bazeaza pe diferite impresii sau skimbari,produse in noi de catre aceste lukruri.