Sunteți pe pagina 1din 4

Politica vamala este unul dintre fundamentele Uniunii si este esentiala pentru existent pietei unice, care nu poate

functiona correct fara reguli commune aplicate uniform la toate granitele externe ale Comunitatii. Acest set de reguli formeaza politica vamala si reprezinta motivul pentru care cele cincisprezece autoritati vamale ale statelor membre lucreaza ca o singura entitate. Fara uniune vamala, politica comerciala si de dezvoltare a Uniunii Europene, piata agricola si coordonarea eficienta a politicilor economice si monetare nu ar fi posibile.

Obiectivele politicii vamale


Uniunea vamala are ca obiective: Sa incurajeze comertul mondial; Sa promoveze un comert echitabil; Sa prezinte o Unitate Europeana cat mai atractiva, in calitate de zona de implementare a activitatilor industrial si comerciale sis a contribuie la crearea de noi locuri de munca; Sa incurajeze dezvoltarea tarilor mai putin prospere din afara Uniunii Europene; Sa pregateasca candidatilor la aderarea pentru rolul pe care il vor indeplini in viitor; Sa asigure protectia intreprinderilor din Uniunea Europeana in toate sectoarele in care sunt efectuate importurile sau exporturile, intr-o maniera clara, uniforma si simpla si cat mai eficient posibil; Sa inconjoare ca o bariera piata interna, garantand astfel fiecarui membru maximum de avantaje provenind din aceasta piata; Sa faciliteze punerea in practica a unui system de percepere a incasarilor (drepturi de vama, TVA si accize);

Intrumentele politicii vamale


1.Tariful vamal comun Chiar daca libera circulatie a marfurilor in interiorul Uniunii Europene reprezinta principal realizare interna a uniunii vamale, tariful vamal comun contituie realizarea sa de baza daca privim din exterior. El poate aplica marfurile importate care traverseaza frontierele externe ale uniunii vamale.

Politica comerciala comuna fiexeaza nivelul drepturilor pentru impozitele vamale de care sunt pasibile marfurile importate in Comunitate, precum si exceptiile, restrictiile si interdictiile de la aceasta regula. Toate acestea sunt urmarite si controlate de personalul vamii. Tariful vamal comun este acelasi pentru membrii Uniunii, dar nu toate importurile sunt supuse acelorasi tarife: acestea variaza in functie de natura marfurilor si de provenienta lor. Ele depind de sensibilitatea economica a produsului si constituie un mijloc de a proteja interesele economice ale Comunitatii. Prin intermediul tarifului vamal, Comunitatea aplica principiul conform caruia producatorii nationali trebuie sa poata concura, intr-o maniera echitabila si pe picior de egalitate, pe piata comunitara cu producatorii care exporta din tarile terte. Materiile prime si produsele semifabricate pe care Comunitatea nu le produce, dar de care are nevoie pentru fabricarea anumitor produse, beneficiaza de tarife mai putin ridicate. Exista, de asemenea, si suspendari de drepturi vamale, temporare sau permanete, atunci cand producatorii comunitari trebuie sa utilizeze materiile sau competentii provenind din statele terte pentru fabricarea unor produse destinate a fi exportate de catre Comunitate. Acest fapt permite producatorilor din Uniunea Europeana sa dispuna de materii prime si produse semifabricate ieftine in aceleasi conditii de concurenta ca si intreprinderile straine de transformare. Sistemele de exonerare a drepturilor de vama sunt denumite perfectionare activa sau suspensia drepturilor, dupa caz. In anumite sectoare ale economiei este necesar sa se stimuleze concurenta prin drepturi de vama mai putin ridicate; se observa acest fenomen in sectorul farmaceutic si in cel al tehnologiei informatiei. Comunitatea adapteaza in mod constant tariful vamal comun care reprezinta un instrument de orientare a comertului mondial. Ea a participat la opt faze de negociere tarifara, reducand in mod considerabil drepturile de vama (in cadrul Acordului General asupra Tarifelor si Comertului GATT si sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului OMC). Ultimul accord multilateral, Runda Uruguay, a fost axat pe suprimarea si/sau reducerea drepturilor de vama pentru produsele tehnologiei informationale. Stabilindu-si tariful vamal dupa regulile OMC, Uniunea Europeana a demosntrat ca ia in serios responsabilitatile sale in cadrul sistemului de lober schimb care exista la nivel mondial. 2.Nomenclatura comunitara Un element important in elaborarea declaratiilor vamale este nomenclatura comunitara. Nomenclatura comunitara are la baza un instrument international de clasare, un sistem administrat de Organizatia Mondiala a Vamilor. Lista sistematica de produse are numeroase utilizari si este aplicata in schimburi de catre cea mai mare parte a tarilor. Ea este baza pe care se

sprijina negocierile comerciale international, precum si reglementarea diferendelor in materie tarifara si statistica referitoare la schimburi. Marfurile importate si exportate trebuie sa fie declarate cu indicarea subpozitiei pe care o ocupa in nomenclator. Pe aceasta baza se determina nivelul tarifului care li se aplica, precum si maniera in care ele sunt tratate in scopuri statistice. De fapt, depinde de acest clasament, dat fiind faptul ca toate masurile comerciale utilizeaza nomenclatura pentru a descrie tratatul care trebuie sa fie aplicat uneia sau alteia dintre marfuri. Acest instrument este esentiale atunci cand desemnarea precisa a marfurilor si clasarea lor trebuie sa fie utilizata de legislatia comerciala. Ea este utilizata, de exemplu, pentru notificarea marfurilor la care se aplica masuri nontarifare, sau pentru produsele care sunt supuse contingentelor la import sau unei anumite supravegheri, ori pentru a impiedica importarea anumitor produse. De asemenea, ea serveste la elaborarea si aplicarea regurilor de origine, dat fiind faptul ca aceste reguli se sprijina, intr-o mare masura, pe faptul ca produsul finit se afla pe o pozitie tarifara diferita de cea a produselor importate utilizate pentru fabricarea lor.

Teritoriul vamal
Politica tarifara reprezinta un ansamblu de reglementari de natura publica, prioritar cu caracter fiscal, pentru a controla bunurile care trec granita vamala a statului respective. Aplicarea regimului vamal presupune respectarea urmatoarelor operatiuni: controlul bunurilor si al mijloacelor de transport care trec granita vamala; verificarea documentelor insotitoare ale fluxurilor comerciale (declaratia vamala dispozitia de transport si vamuire, etc.); impunerea vamala, adica calculul si plata drepturilor vamale.

Teritoriul vamal este spatiul geografic in interiorul caruia se aplica acelasi regim vamal, aceeasi legislatie comerciala. Forme de restrangere a teritoriului vamal sunt: portul liber sau portul franco; zona libera; perimetrul liber; zone economice speciale.

Extinderea teritoriului vamal reprezinta aplicarea aceluiasi regim vamal pe teritoriul a 2 sau mai multe state. Forme de extindere a teritoriului vamal sunt:
3

1. uniunea vamala; 2. zona de liber schimb. 1. Uniunea vamala reprezinta ansamblul teritoriilor comerciale a 2 sau mai multe state care decid ca: a. schimburile comerciale reciproce sa fie complet liberalizate; b. in relatiile comerciale externe cu terii, sa practice o politica comerciala unica, comuna. Uniunile vamale sunt de 2 feluri: o perfecte (complete), care supun procesului de liberalizare toate produsele o imperfecte (incomplete). 2. Zona de liber schimb este o forma a integrarii regionale care implica participarea a 2 sau mai multe state, care convin: liberalizarea pariala sau totala a schimburilor comerciale reciproce; ca in materie de politica comerciala externa, fiecare ara sa-si pastreze autonomia. Efecte ale creerii de uniuni vamale si zone de liber schimb: a.crearea de comert; b.deturnarea (devierea) de comert. a.Crearea de comert reprezinta inlocuirea unor surse de furnizare mai putin avantajoase din punct de vedere al costurilor de productie, cu altele mai eficiente, mai competitive din punct da vedere al costurilor de productie. Crearea de comert poate fi interna sau externa. b.Deturnarea de comert reprezinta inlocuirea unor surse de aprovizionare mai avantajoase ca si costurile de productie din afara uniunii vamale, cu surse de aprovizionare mai putin avantajoase ca si costuri de productie din interior, care devin mai eficiente ca pret, ca urmare a diferentei de tratament comercial intre furnizori.