Sunteți pe pagina 1din 8

Pornind de la conceptul comun al notiunii de concurenta care semnifica o ntrecere , o rivalitate ntr-un domeniu de activitate la care participa doua

sau mai multe persoane care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat, putem spune ca medi ul concurential, concurenta n sine, se manifesta n orice domeniu. Ea este o compon enta intrinseca a laturii umane si este firesc sa existe pentru ca ea conduce la progres, autoperfectionare si chiar daca ea nu are acest efect pozitiv, competi tia interumana este omniprezenta. Ca tare, concurenta nu este specifica doar act ivitatii comerciale, dar ea prezinta un interes deosebit pentru ca daca se desfa soara prin mijloace ilicite poate conduce la prejudicierea concurentilor, a consumatorilor, ct si a pietei aferente. Nu doar concurenta comerciala ilicita este sanctionata de lege; orice ntrecere, competitie n care o persoana ncearca sa obtina un avantaj bazndu-se pe mijloace ile gale este repudiata de lege. Prin CONCURENTA ntelegem competitia dintre ntreprinderi pe o piata relevanta n care se implica mijloacele permise de lege pentru acapararea pietei, cstigarea c lientelei si obtinerea unui profit. Concurenta este comert si comertul este concurenta fara a fi un truism, doar ca raporturile dintre ele, interferenta lor trebuie sa aiba o valorizare juridica. Daca un comert nu are continut fara concurenta, o concurenta care nu echilibreaz a comertul si nu aduce o civilizatie comertului, nu face dect sa compromita comertul care da ordinea economica. Concurenta comerciala este o chestiune de ordine publica, iar raportul cerere-of erta nu poate fi lasat la nivelul cererii naturaliste, primitive, necontrolate. Exista azi un tablou al cererii economice, acceptat de majoritatea autorilor. Ac este cerinte ale concurentei economice corespund unor cerinte ale pietei. a) Ajustarea economica a cererii si a ofertei-Concurenta patologica nu reprezint a altceva dect un dezechilibru ntre cerere si oferta. ntr-un raport cerere-oferta n atural, o interventie neinspirata a legiuitorului ar aduce artificialitate n aces t raport, nu ar face dect sa conturbe si celelalte raporturi sociale si ar lipsi de fundamentare drepturile si libertatile cetatenesti, democratia politica. b) Temperarea practicilor monopoliste-Dominatia excesiva duce la suficienta, iar aceasta duce la scaderea calitatii prestatiei. c) Stimularea creativitatii tehnice-Aceasta functie justifica tratamentul legal, concesiv, pentru situatiile n care anumite manifestari patologice de concurenta produc noutate tehnica (rennoire tehnologica, creatie intelectuala, un plus de ca litate, resurse etc.). d) Repartizarea rationala a resurselor ntre comercianti-Aceasta functie nu se con ciliaza cu dirijismul economic care priveste repartizarea resurselor, ea fiind o expresie a egalitatii de sansa n comert. Nimic nu justifica favorizarea unui com erciant caruia sa-i fie repartizate anumite resurse, n dauna altuia care ar putea sa faca acelasi comert cu aceeasi abilitate. Este ilicit concurential atuncicnd consumatorul anumitor resurse si aserveste n mod deliberat pe furnizorul materiale lor respective, n detrimentul altora. e) Distributia echilibrata a rezultatelor comertului Aceasta functie nu se conciliaza cu remuneratii nejustificate, cu o colectivizar e a resurselor si a rezultatelor. Distributia echilibrata a rezultatelor comertu lui priveste o situatie de respect pentru proportii si pentru situatii n care exista nsumare de efort: cooperari, colaborari, cartelari, n care anumite rezultate sunt efectul unor contributii, ale caror dimensiuni nu pot fi apreciate de o maniera farmaceutica. DREPTUL CONCURENTEI este ansamblul normelor juridice care guverneaza competitia dintre comercianti pentru conservarea si cstigarea clientelei, conduita competito rilor, mijloacele concurentei si sanctionarea ncalcarii regulilor de concurenta. Dreptul concurentei refuza ntelegerea pietei ca o confruntare naturala de forte, de interese, fara a ignora legitatile economiei de piata. Legiuitorul dreptului concurentei face tot timpul un joc foarte delicat, cu mult e sensibilitati: pe de o parte, trebuie sa ia n considerare virtutile concurentei

, libertatea de expresie economica si n acelasi timp, trebuie sa tempereze excese le, sa previna o patologie a concurentei care n esenta rezida n concentrarea econo mica si n excesul de pozitie dominanta. Reglementarea unui sector economic se poate realiza printr-o interventie a prior i, realiznd un sistem de concurenta n general de o maniera coercitiva (deconcentra ri, licente fortate, cesiuni de active, separatii de functii s.a.), cum este n ca zul monopolurilor naturale (energie, transport) sau a noi sectoare (audiovizual, telecomunicatii),dar si printr-un control a posteriori, n cazul practicilor anti concurentiale. DOMENIUL DE REGLEMENTARE Acesta priveste tratamentul practicilor de monopol, practici care mpiedica promov area libertatii n comert si egalitatea de sansa. De asemenea, acesta priveste reg imul concurentei neloiale, acea concurenta contrara regulilor oneste n comert. Ra porturile reglementate de normele dreptului concurentei pot fi separate n raportu ri de drept public si raporturi de drept privat. Raporturile de drept public sunt cele care intereseaza pe toti participantii la jocul concurential. Ele sunt reglementate de normele de drept public, norme c e apar intratabile fata de comerciantii cu care intra n incidenta. Aceste raportu ri care se stabilesc ntre autoritatea de exercitare a dreptului concurentei, Cons iliul Concurentei, sunt impersonale relativ la comerciantii care acuza ilicitul concurential. Manifestarile ce dau nastere la aceste raporturi care provoaca rez olutia lor, interventia autoritatilor de concurenta, sunt marcate de principiul oficialitatii. Autoritatile de concurenta se sesizeaza chiar daca nu exista o pe titie, sesizare din partea unui comerciant vatamat. Raporturile de drept privat intereseaza concurenta neloiala. Interventia legii, a agentului de concurenta este posibila doar la sesizarea comerciantului vatamat . Solutionarea diferendelor, a daunelor cauzate din aceste raporturi este de com petenta instantelor judecatoresti, n principal a tribunalului ca instanta de drep t comun n materie comerciala. RAPORTUL JURIDIC DE CONCURENTA Raportul juridic este acel raport social reglementat de normele de drept, de leg e. Raporturile care nu-si gasesc un tratament legal, deci care nu se soldeaza cu aplicarea unor norme juridice, nu sunt raporturi juridice. Un raport juridic presupune de regula minimum doi participanti pe pozitii diferi te, presupune un obiect, continut, efecte ale acestora, implica o sanctiune pent ru nerespectarea obligatiilor si nesocotirea acelor drepturi. Subiectii raportului juridic de concurenta Subiectii sunt persoane implicate n concurenta comerciala si care sunt interesate ori trebuie sa se supuna aplicatiei normelor prescrise, pentru ca aceasta concu renta sa fie eficienta, normala, sanatoasa, pentru reprimarea abaterilor de la a ceste reguli, a deviatiei concurentiale. Legea concurentei nr. 21/1996, n functie de interesul consumatorilor, stabileste sfera subiectilor concurentei prin doua categorii: subiecte individua le si subiecte colective. n raport cu influenta actiunilor resimtite din concurenta comerciala1, subiectele acesteia sunt clasificate n: subiecte abuzive (autorii unor acte concurentiale ilicite) subiecte vatamate (cei care sunt victimele acestor acte). n literatura de specialitate2 se face distinctie ntre categoria subiectilor comunitari si cei nationali. Ceea ce face o entitate sa devina subiect al raport ului juridic de concurenta este tangenta sa, prin afetarea intereselor de activi tati concurentiale. Autoritatea nationala competenta n materia concurentei este Consiliul Concurentei . La nivel comunitar autoritatile n domeniul concurentei sunt Consiliul Europei s

i Comisia Europeana. Obiectul raportului juridic de concurenta Obiectul raportului juridic de concurenta consta n actiunile si inactiunile comer ciantilor manifestate n competitia lor pe piata. Accesul pe piata trebuie sa fie liber att pentru comercianti, ct si pentru consumatori, contribuind la o concurent a benefica stimulatorie. Obiectul raportului juridic de concurenta cuprinde conduitele, faptele asupra ca rora, activeaza regimul juridic al concurentei. Obiectul juridic are n compunerea sa o latura activa compusa din acte si fapte care au sau pot avea ca efect restrn gerea, mpiedicarea sau denaturarea concurentei , si o latura pasiva, cuprinznd valor ile care sunt ocrotite prin normele juridice ale acestui regim: buna-credinta, e xercitarea n mod regulat, legitim, echilibrat, proportional cu continutul lui si n mod rezonabil a unui drept n comert, profesionalismul sau uzantele cinstite. Cauza raportului juridic de concurenta Raportul juridic de concurenta are un continut determinat de dispozitiile tratat ului cu privire la practicile anticoncurentiale. Scopul reglementarii este asigu rarea unei concurente libere de orice bariera n calea circulatiei marfurilor si s erviciilor, n interesul general al comunitatii, statelor membre si consumatorilor . n raporturile si actele juridice civile, prin cauza se mai ntelege si scopul acest eia, motivul. Legea identifica doua cazuri, ambele n vederea promovarii interesel or comerciantilor: protectia, mentinerea si promovarea concurentei. Aceasta cauza agrega norme si c onduite care trebuie sa satisfaca un raport dinamic. Pe de o parte, latura de conservare, de salvare, de administrare a regimului concurentei si pe de alta parte latura agresiva a concurentei, deci stimularea acesteia. Este o reclama pentru disponibilitatea la concurenta, este un raport de salvare a ideii de comert. protectia, mentinerea unui mediu concurential normal. Se implica creatia juridic a pentru concurenta comerciala eficienta, ansamblul de masuri administrative, po litice, pe cnd n functionarea primei laturi se implica interventia la speta, la ca z. Libertatile fundamentale ale dreptului concurentei Potrivit Tratatului de la Roma, libera circulatie si concurenta constituie princ ipii de baza ale tratatului si n acelasi timp, doi dintre stlpii de sustinere ai p ietei comune. 1.3.1. LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR, CAPITALURILOR, PERSOANELOR SI SERVICIILOR libera circulatie a marfurilor -sunt interzise restrictiile cantitative la impor t pentru marfurile produse ori transformate n Uniunea Europeana, precum si cele i mportate regulamentar ntr-un stat membru. Curtea de Justitie a Comunitatii Europe ne (CJCE), analiznd domeniul de aplicare a normei europene, a statuat n speta Dass onville1 ca orice reglementare discriminatorie este considerata o masura cu efec t echivalent restrictiilor cantitative. libera circulatie a capitalurilor ntre statele membre a fost permisa prin Tratatu l de la Maastricht, chiar n raport cu statele terte, sub rezerva clauzei de salvg ardare libera circulatie a persoanelor si serviciilor Libertatea serviciilor nu poate fi restrnsa dect pentru ratiuni de ordine publica, securitate publica ori protectia mediului, daca restrictiile sunt aplicate nedi scriminatoriu si proportional (art. 16-3). Protectia consumatorilor nu este incl usa printre restrictii. Libertatea serviciilor nu poate fi restrnsa dect pentru ra tiuni de ordine publica, securitate publica ori protectia mediului, daca restric tile sunt aplicate nediscriminatoriu si proportional (art. 16-3). Protectia cons umatorilor nu este inclusa printre restrictii. 1.3.2. LIBERA CONCURENTA Libera concurenta nu poate exista dect prin prohibirea antantelor si a abuzului d

e pozitie dominanta, controlul ajutoarelor de stat si a concentrarilor economice . ntre libera circulatie si libera concurenta exista o legatura strnsa,iar distincti a dintre acestea nu s-a realizat. Spre exemplu, Curtea a stabilit ca dispozitiil e art. 43 si 49 din Tratat trebuie interpretate n sensul ca se opun unei reglemen tari nationale ce rezerva exclusiv centrelor de asistenta fiscala dreptul de a e xercita activitati de consiliere si asistenta n materie fiscala1, nsa o asemenea r eglementare poate fi analizata si din perspectiva art. 81, 82 si 86 din Tratat. IZVOARE INTERNE Constitutia din 1991, care instituie principii ce intereseaza si dreptul concure ntei (libertatea n comert si ocrotirea proprietatii private). Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de sta t ca regii autonome si societati comerciale1, asa cum a fost modificata ulterior . Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societatile comerciale1,asa cum a fos t modificata ulterior. Legea nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populatiei mpotriva unor activi tati comerciale ilicite2, cu modificarile ulterioare. Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale3, cu m odificarile ulterioare. Legea nr. 21 din 10 aprilie 1996, legea concurentei4, cu modificarile ulterioare . Ordonanta nr. 21 din 21 august 1992 privind protectia consumatorilor5, cu modifi carile ulterioare. IZVOARE EUROPENE Tratatul de la Roma, modificat prin Tratatul de la Maastricht (1992) si Tratatul de la Amsterdam (1997); Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatului privind Functionarea Uniunii Eu ropene6 Regulamentele si comunicarile Comisiei Europene, printre care enumeram: Regulame ntul nr. 1/2003 privind aplicarea art. 101 si 102 din Tratat ori Regulamentul nr . 139/2004 privind concentrarile economice. Din interpretarea textelor tratatelor, asa cum a fost realizata jurisprudential, reiese ca 3 principii fundamentale guverneaza dreptul comunitar: efectul direct prioritatea de aplicare unitatea de interpretare a) efectul direct al dreptului comunitar a fost statuat n speta Van Gend en Loos1 , afirmndu-se ca ordinea europeana priveste direct justitiabilii comunitatii; subi ectele sunt nu numai statele membre, dar n mod egal si resortisantii , iar dreptul c omunitar, independent de legislatia statelor membre, n masura n care creeaza ndator iri pentru particulari este, de asemenea, destinat sa genereze drepturi ce se afla n patrimo niul lor juridic . n consecinta, particularii pot invoca direct n fata jurisdictiilo r nationale regula europeana si nu se lasa statului responsabil vreo putere de ap reciere privind aplicarea regulii . Rezulta ca dispozitiile tratatului si regulame ntele europene beneficiaza de un efect direct. b) prioritatea dreptului comunitar asupra ordinii nationale a fost decisa de CJC E n speta Costa3, impunndu-se statelor si judecatorilor nationali. Curtea a afirma t ca este interzis unui stat a edicta masuri care sa permita ntreprinderilor priva te sa se sustraga constrngerilor impuse de art. 81-92 din Tratat (devenite 101-107 TFUE). Rezulta ca dreptul national, indiferent daca norma a fost adoptata anterior trat atului, se poate aplica numai daca nu afecteaza dreptul comunitar, iar o autorit ate nationala de concurenta trebuie sa nu aplice o legislatie nationala ce atent

eaza la dispozitiile europene. c) interpretarea uniforma a dreptului comunitar este asigurata de catre Curtea d e Justitie. Hotarrile Curtii beneficiaza de autoritate erga omnes, toti judecatorii nationali avnd obligatia sa respecte interpretarea data, cu posibilitatea de a solicita Cu rtii, atunci cnd apreciaza ca interpretarea poate fi modificata, pronuntarea unei alte hotarri. APLICAREA CONCURENTA A DREPTULUI COMUNITAR SI INTERN AL CONCURENTEI - autoritat ea europeana a refuzat sa ia n considerare sanctiunile date de autoritatile nationale, invocnd principiul prioritatii dreptului comunitar2 Din punctul de vedere al partajarii competentelor de legiferare, reglementarile europene prevad urmatoarele solutii: o competenta exclusiva a institutiilor europene de concurenta privitor la contro lul unor comportamente, cum este cazul adoptarii de reglementari de exceptare pe categorii sau controlul operatiunilor de concentrare de dimensiuni europene; o competenta partajata ntre institutiile europene si institutiile nationale, n caz ul antantelor. o competenta exclusiva a jurisdictiilor nationale cum ar fi, spre exemplu, obtin erea de daune-interese de catre victima. Autoritatile de concurenta ale statelor membre, actionnd din oficiu, pot nainta ob servatii scrise instantelor nationale din statul membru respectiv, privind aspec te legate de aplicarea art. 101 sau 102 din tratat. Cu permisiunea instantei n ca uza, autoritatile respective pot, de asemenea, nainta observatii orale instantelo r nationale din statul membru respectiv. Legatura ntre dreptul concurentei si alte ramuri de drept- Dreptul concurentei mpr umuta n continutul reglementarilor sale elemente de la mai multe ramuri de drept, dar si de la stiintele socio-umane. Activitatile economice Dreptul concurentei priveste comportamentul anticoncurential al ntreprinderilor, indiferent de statutul lor. n analiza domeniului de aplicare a concurentei vom defini notiunile de ntreprinder e si piata relevanta pentru a stabili atentatul asupra pietei Prin ntreprindere se ntelege orice entitate angajata ntr-o activitate economica, ad ica o activitate constnd n oferirea de bunuri sau de servicii pe o piata data, ind ependent de statutul sau juridic si de modul de finantare. ntreprinderile sunt partile care participa la concentrare sau la o ntelegere. Esential este ca ntreprinderea sa dispuna de autonomie n comportamentul sau pe pia ta, constnd n asumarea riscului1 printr-o strategie proprie comerciala, financiara si tehnica. Daca entitatea are libertate de actiune tehnica si juridica, nsa nu si financiara, ea nu este autonoma; la fel si n situatia unei simple delegari de competente ori a mandatarului care aplica instructiunile mandantului. Daca entit atea nu realizeaza o activitate economica, nu este supusa regulilor de concurenta. PIATA RELEVANTA - Piata este definita ca locul de ntlnire a ofertei cu cererea de produse si servicii substituibile. Orice ntreprindere actioneaza ntr-o piata a pro dusului realizat sau serviciului prestat. Conceptul de piata relevanta este diferit de alte definitii ale pietei utilizate frecvent n alte contexte. De exemplu, ntreprinderile utilizeaza deseori termenul p iata pentru a desemna zona n care si vnd produsele sau pentru a se referi, n sens lar g, la sectorul economic n care activeaza. Piata relevanta n cadrul careia trebuie evaluata o anumita problema de concurenta se determina prin analiza att a pietei relevante a produsului, ct si a pietei rel evante geografice.

ATENTATUL ASUPRA PIETEI Antantele, practicile anticoncurentiale, operatiunile de concentrare, ajutorul d e stat nu sunt reprimate dect daca afecteaza piata, iar n cazul dreptului comunita r se cere si o conditie speciala privind afectarea comertului intracomunitar. PRINCIPIUL EGALITATII DE TRATAMENT Concurenta legala impune principiul egalitati i de tratament ntre sectorul public si cel privat, dreptul comunitar al concurent ei si cel intern reglementnd ntreaga activitate economica si comportamentul antico ncurential, indiferent de statutul competitorilor, de ntreprinderi private sau or ganism public. De la acest principiu sunt reglementate trei exceptii: a) activitatea de autoritate publica n situatia n care persoana publica se afla n exercitarea misiunii sale de autoritat e publica, aceasta nu este supusa regulilor concurentei deoarece actiunea sa nu constituie o activitate economica b) actul de alegere a unui prestator de servicii publice Un asemenea act este considerat administrativ, iar nu o activitate economica. c) deciziile de realizare a prerogativelor puterii publice Asemenea decizii privesc activitati de interes general, mai precis nevoile servi ciului public, cum ar fi cele privind telecomunicatiile, audiovizualul, exploata rea liniilor aeriene, distributia de electricitate, serviciul postal, dar si act ivitatile legate de securitate, justitie, politie ori educatie. Domenii nchise concurentei Determinarea acestor domenii se face dupa urmatoarele criterii: criteriul subiectiv priveste incapacitatile ce afecteaza anumiti competitori. Co nform acestui criteriu, concurenta este nchisa unor comercianti si aceasta nchider e functioneaza de regula pe temeiul unei afinitati care exista ntre cel afectat, restrictionat si cel pe care l-ar afecta participarea deschisa la competitie din partea celui dinti. criteriul obiectiv priveste conditiile speciale, restrictive, de operare pe piat a. Astfel, se stabilesc zone de piata pe criteriul geografic, se determina o anu mita clientela ori un anumit vad comercial. Nu este restrictionat competitorul r elativ la calitatea sa, criteriul fiind obiectiv deoarece sunt vizate operatiuni le, conditiile n care ele pot fi realizate. DOMENII NCHISE CONCURENTEI PE CRITERIUL SUBIECTIV a) n relatiile dintre comerciant si prepus Prepus, conform dreptului civil, este o persoana subordonata alteia, numita comi tent. Raportul de prepusenie se stabileste n general prin contractul de munca. Ca litatea de prepus al unui comerciant are o alta fizionomie fata de prepusul din civil. b) interzicerea concurentei n raporturile dintre societatile n nume colectiv si as ociatii sai Interzicerea de concurenta priveste 2 aspecte: asociatii n nume colectiv nu au voie sa faca operatiuni n contul lor sau al altora ntr-un comert identic sau asemanator cu cel al societatii; interdictia de asociere constnd n dobndirea de aceeasi calitate n alte societati com erciale sau n societati care au acelasi obiect cu societatea originara. c) interdictia de concurenta n cazul societatilor pe actiuni Aceasta interdictie priveste persoanele care fie ca au, fie ca nu au calitatea d e actionar, dar fac parte din organele societatii. La societatea pe actiuni, fat a de societatea n nume colectiv, interdictia nu priveste pe simplul actionar (aso ciatii au raspundere limitata), ci pe administratori, directori executivi si cen zorii societatii. d) interdictia n cazul societatii cu raspundere limitata Priveste att pe administratori, ct si pe cenzori si este aceeasi ca si la societat ea pe actiuni, mai putin interdictia de a functiona ca administrator n mai mult de 5 societati. Daca administratorul este dintre asociati, functioneaz

a aceasta interdictie. Sanctiunile sunt aceleasi. e) interdictia de concurenta n cazul societatilor n comandita La societatea n comandita simpla interdictia priveste pe comanditati ce suporta a celeasi interdictii la fel ca si asociatii n nume colectiv. La societatea n comandita pe actiuni se aplica att regulile de la societatea n coma ndita simpla, ct si cele de la societatea pe actiuni. Comanditatii au regimul de interdictie al concurentei de la societatea n comandita simpla cu trimitere la so cietatea n nume colectiv. CLAUZE PROHIBITIVE DE CONCURENTA: interdictia concurentei vnzatorului unui fond de comert fata de dobnditorul acelui fond de comert; clauza prin care continuatorul unui fond de comert, fie cumparator, locatar, ar surpa, ataca vadul comercial al fondului preluat; clauza ce intereseaza distributia marfurilor. Ea poate fi n avantajul furnizorulu i, al cumparatorului, clientului ori al ambilor. O expresie a acestei prohibitii este exclusivitatea de distributie ntr-o anumita zona geografica. Conform acestei clauze n acea regiune marfurile furnizate sunt vn dute doar cumparatorului, clientul n cauza, ori desfacute doar prin acesta. Obligatia de neconcurenta Principiul libertatii comertului permite participarea la viata economica sub rez erva respectarii obligatiilor aferente statutului de comerciant. O restrngere a acestei libertati nu poate interveni dect prin lege, sub forma obligatiei de neco ncurenta, ori dintr-o conventie ce contine o clauza de neconcurenta CONTRACTE IMPLICND OBLIGATIA DE NECONCURENTA a) contractul de munca - Salariatul are obligatia de fidelitate fata de angajato r si, n consecinta, nu trebuie sa-l concureze pe durata contractului de munca. Totusi, obligatia de fidelitate nu semnifica n mod necesar exclusivitate, salariatul avnd posibilitatea sa munceasca pentru doua societati neconcurente. b) contractul de societate comerciala-Asociatii participanti la initierea unei s ocietati comerciale se supun regulii affecto societatis si trebuie sa aiba un comportament loial. Aceas ta regula se impune n societatile comerciale marcate de intuitu personae, nu nsa s i la societatile de capitaluri. c) contractele de distributie - n contractele de distributie exista o legatura ie rarhica ntemeiata pe reprezentare si interesul comn de dezvoltare a unei clientele comune, context n care partile contractante sunt tinute de obligatia de neconcurenta. d) contractul de cesiune a fondului de comert - Proprietarul fondului de comert, n care un element important l constituie clientela, are obligatia de a nu-l concu ra pe dobnditorul fondului. CONCURENTA NELOIALA reprezinta ansamblul de manifestari ale comerciantilor care n raporturile contractuale si n general, n realizarea obiectului lor de activitate, uzeaza de practici si operatiuni fondate pe rea-credinta si contrare uzantelor cinstite. a) buna-credinta-Buna credinta este o valoare, o expresie comportamentala c ompozita ce agrega norme si prescriptii morale prin care se contureaza o conduit a compatibila cu normalitatea juridica. b) uzantele cinstite Legea nu defineste uzantele cinstite, cum de altfel nu a fa cut precizari nici referitor la buna-credinta, ci prefera sa stabileasca faptele contrare uzantelor comerciale cinstite- utilizarea n mod neloial a secretelor co merciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a c ontractului sau utilizarii unor proceduri neloiale, abuzului de ncredere, incitar ii la delict si achizitionarii de secrete comerciale de catre tertii care cunost

eau ca respectiva achizitie implica astfel de practici, de natura sa afecteze po zitia comerciantilor concurenti pe piata.