Organizatiile internationale

Multa vreme, din Antichitate pana in secolul XXI, marile ansambluri economice si geopolitice ale lumii au fost reprezentate de imperiile colonial, metropolele fiind cele care, stapanind impuneau profilul economic al regiunilor cucerite: practicarea anumitor culture, cresterea anumitor specii de animale, exploatarea de minereuri, etc. Aceste ansambluri teritoriale au disparut o data cu procesul decolonizarii, micile teritorii care inca sunt dependente nemaicontand, practice, nici ca suprafata si populatie, nici ca forta economica in plan mondial. Secolul XX, desi a contituit un triumph al rationalitatii tehnice si al modernitatii, a ilustrat cel mai pregnant divizarea lumii in ansambluri si grupari de state, separate si opuse unele altora atat din motive politice si ideologice, cat si din motive economice; astfel, lumea a fost polarizata intre EST (tarile comuniste, adepte ale unei economii centralizate si planificate), respective, VEST (tarile capitaliste, cu o economie de piata). O data cu caderea Zidului Berlinului (1989) si a regimurilor totalitare din Europa Centrala si de Est, si cu toate ca exista inca tari comuniste pe Glob (R.P.D. Coreeana, Cuba, Vietnam), nu se mai resimte aceasta opozitie.

A. Organizatia Natiunilor Unite

Este cea mai importanta si cuprinzatoare organizatie internationala avand in componenta 192 de state. A fost infiintata in 1945, in urma semnarii Cartei O.N.U de catre 50 state, si isi are sediul principal la New York, plus alte sedii pe fiecare mare regiune a lumii, in Europa aflandu-se la Viena. Are o serie de organe (Adunarea Generala in care sunt reprezentate toate tarile member - ,Consiliul de Securitate 15 membrii, dintre care 5 sunt permanenti: China, Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A s.a), comisii regionale economice si sociale (cea europeana avandu-si sediul la Geneva), organism (UNICEF, UNCTAD, PNUD, PNUE, s.a) si agentii specializate (FAO, UNESCO, OMS s.a). Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Naiunilor Unite. Atrocitile celui de-al Doilea Razboi Mondial i genocidurile au determinat ca noua organizaie s previn tragedii similare n viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua n considerare i a lua hotrri asupra violarilor drepturilor omului.

24

B. Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

A fost infiintata in 1949, are sediul la Bruxelles si numara in prezent 28 membrii. Are ca obiecative mentinerea si dezvoltarea capacitatii individuale si collective de rezistenta impotriva unui atac armat military adecvat, pentru descurajarea oricaror forme de agresiune. A aparut ca o consecinta a Razboiului Rece dintre S.U.A si U.R.S.S, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Membrii: Albania, Bulgaria, Canada, Croatia, Cehia, Danemarca, Estonia, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Romania, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite, Turcia.

C. Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC)

A fost infiintata in 1960 (cu sediul la Viena), prin asocierea unor tari din Asia, Africa si America de Sud (Algeria, Angola, Indonezia, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Venezuela). Acest grup restrans de tari concentreaza peste doua treimi din rezervele mondiale de petrol, asigura circa patru zecimi din productia modiala si controleaza cea mai mare parte a exporturilor de petrol. Principalul obiectiv il constituie unificarea si coordonarea politicilor petrliere ale statelor member, pentru salvgardarea intereselor lor economice. Similar U.E, dar fara a atinge gradul de integrare al acesteia, s-au infiintat ASEAN, NAFTA (Canada, S.U.A si Mexic) si MERCOSUR (Argentina, Brazilia, Paraguay si Uruguay).

25

D. Uniunea Europeana (U.E)

A luat nastere ca urmare a Tratatului de la Roma, din 25 martie 1957, sub numele Comunitatea Economica Europeana; are actualul nume din 1992, in urma Tratatului de la Maastrich. Initial a avut numai sase membrii (Italia, Franta, Belgia, Olanda, Luxembourg si R.F Germana), in prezent ajungandu-se la 27. Pricipalele sale obiective sunt: crearea unei piete commune prin coordonarea si apropierea progresiva a politicilor economice, precum si a unor relatii politice mai stranse, inlaturarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor si capitalurilor intre statele membre.Constructia progresiva a integrarii europene a dat roade: tarile Uniunii Europene au format o piata unica, granitele interne ale tarilor membre s-au deschis pentru cetatenii din intreaga Uniune, acestia putandu-se stabili, trai si munci in oricare dintre statele component; marfurile circula liber, a fost create o moneda unica, etc. Constituirea acestei piete unice nu este insa decat o etapa spre realizarea unui proiect mai ambitios: unitate politica, aceasta constituind, de altfel, obiectivul principal declarat de Consiliul Europei pentru inseputul secolului XXI. Se poate spune ca aceasta este, probabil, calea spre crearea Statelor Unite ale Europei. Drumul catre acest obiectiv este insa unul lung, intrucat mai exista neintelegeri si chiar frictiuni intre tarile membre, care au tendinta de a-si apara mai mult interesele proprii decat pe cele comune. Uniunea Europeana a ajuns, la sfarsitul secolului XX cea mai mare putere economica mondiala, dominanad lumea in multe privinte: - Volumul produsului intern brut - Productia industrial din variate domenii, mai ales autovehicule, masini si utilaje, petrochimie, produse chimice si farmaceutice, medicamente, unele produse textile si confectii, produse lactate, etc; - Exporturi pe ansamblu detasandu-se fata de oricare alta regiune a lumii - In acelasi timp, este cel mai mare importator mondial mai ales in privinta materiilor prime: petrol, gaze naturale, carbine, minereu de fier, bauxite, cupru, plumb, zinc si alte minereuri neferoase, produse agricole tropicale, etc; - Are cea mai diversificata, dezvoltata si moderna retea de cai de comunicatie si mijloace de transport de pe Glob; - Turism: concentreaza cele mai mari fluxuri turistice din lume si realizeaza cele mai mari venituri turistice dintre regiunile planetei.
26

E. Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)

A luat fiinta prin Declaratia de la Bangkok, din 8 august 1968, avand 5 membrii fondatori: Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore si Thailanda state orientate catre economia de piata si avand puternice legaturi cu tarile ocidentale. Ulterior au aderat si alte tari, radicand numeral membrilor la 10. Principalele obiective: accelerarea, prin actiuni comune, a cresterii economice, a progresului social si a dezvoltarii cultural in regiune, promovarea pacii si stabilitatii in zona, cooperarea activa si asistenta mutual in problem de interes comun (economice, sociale, cultural etc.), colaborarea in vederea folosirii cat mai complete a capacitatilor de industrie si a potentialului agricol, echilibrarea relatiilor comerciale. O mare realizare a contituit-o stabilirea zonei de liber schimb in ASEAN, incepand cu anul 1993, intrucat multa vreme statele membre au refuzat calea liberalismului economic. Un aspect important, care o diferentiaza de alte asemenea grupari economice, il constituie cooperarea in domeniul securitatii si stabilitatii regionale, punandu-se accentual pe prevenirea oricarei forme de ingerinta externa. In politica regional, ASEAN are doua obiective importante: includerea Chinei intr-o forma de colaborare regional atabila si constanta, iar in al doilea rand, mentinerea interesului S.U.A pentru aceasta regiune, ca o contrabalansare a influentei chineze in zona. ASEAN se inscrie printer cele mai dinamice ansambluri regionale de pe Glob, la concurenta cu Asia de Est (Japonia, China, Coreea de Sud).

27