INTRODUCERE

Obiectul biologiei celulare

Biologia celularl este gtiinla care se ocupi cu studiul fenomenelor biologice in context celular, adici qtiinla care investigheazh organizarea gi funcfionarea celulelor. Dar ce se in]elege prin fenomen biologic? Numim fenomen biologic o inSiruire de procese biochimice ce se desftqard intr-o anumitd secven!6, ca rezultat al nevoilor celulei de a se adapta condifiilor in care se afli gi al schimburilor de informatie gi substan{5 cu mediul inconjuritor. Altfel spus biologia celulard, cu extensia ei biologia moleculard, studiazd procesle biochimice a$a cum se desfhgari ele la nivelul celulei, adici atht in interiorul celulei, cit Ei in structurile din care celula face parte. Menirea biologiei celulare este aceea de a elucida pe de o parte mecanismele de acliune a structurilor intracelulare, cu interrelalia dintre ele gi tot ce line de ea (reglare, coordonare, modulare), iar pe de alth parte, aceea de a aduce luminl asupra modurilor in care celulele interaclione-azi intre ele pentru a acliona unitar, coerent in cadrul tesuturilor, organelor gi organismelor pe care le structureazi. Agadar, apropierea cunogtinlelor despre cum este structuratd gi cum funclioneazd celula va
necesita o abordare sub doua aspecte: o parte descriptivS" care analizeazl organizarea structurali a celulei, pe care am putea-o

(r) (i,

denumi biologie celularl analiticd; o parte fenomenologicS, ce se ocupi cu inlelegerea mecanismelor proceselor celulare, adici partea care prezintd funcliile structurilor celulare gi interrelafiile dintre aceste in mod integrativ,parle ce am putea-o numi biologie celulari integrativi. Va fi evident din ceea ce se va dezvolta in acest curs c[ aspectele de biologie celulard analitici ne vor consuma pulin timp, cea mai mare parte a eforturilor fiind alocati biologiei celulare integrative, care ne va permite sI inlelegem cum funcfioneazi structurile celulare. Chiar daci, in primd instan16, infelegerea proceselor ce se petrec la nivelul diverselor structuri celulare se va face oarecum mecanicist, rupt din contextul interrelatiilor cu celelalte componente structurale, ne vom preocupa gi de conectarea diferitelor fenomene ce se petrec in contextul celulei ca intreg. Nimic nu se petrece in celuli care sI nu depindi de fenomene desfrgurate anterior la nivelul altor structuri, sau care s5 nu determine inilierea altor procese ulterioare. Celula reprezinti un sistem integrat, in care fenomenele se inlintuiesc determin6ndu-se reciproc. Propriet5file integrative care corespund celulei, sunt mai departe proiectate asupra structurilor organizate de celule in organismele vii.

Departe de a fi o aglomerare sumativS de material organic, organismele vii sunt structuri integrate, formate din unitali individualizate bine organizate, reglate gi conectate intre ele. Aceste unitEli structurale, numite celule, asiguri procesele necesare supravieguirii gi funcfionirii normale a organismelor. Jindnd cont de cum este gi de ce face, putem deJini celula ca unitote structurald Si funclionald, elementard de organizare a lumii vii, care conservd Si transmite caracteristicile organismului din careface parle, are capacitatea de a se autoregla Si de o se autoreproduce,liind reailtotul unui indelungol proces de evolulie. Daci vom analiza cu aten{ie definilia de mai sus, vom deduce c5, prin caracterul de unitate elementar5, celula este cea mai simpl[ structur6 a lumii vii la nivelul c6reia putem vorbi de via15. Fenomenele biologice scoase din contextul celular, adici dupd distrugerea integritifii celulare, devin biochimie. Dacd nu ar exista celula nu am putea vorbi de via!6. intr-un spirit ludic, dar cu responsabilitatea cuvenitl instruirii viitorilor medici, aE putea s5 ?l parafrazim pe Marin Preda
spundnd: daci celulE nu e, via16 nu e!

Celula

- unitatea structurali qi funcfionali

a organismelor

vii

Organismul uman este alcituit din aproximativ 100 de trilioane de celule, adicd l}ta celule, dimensiunea medie a unei celule fiind de 10pm, iar masa ei de lng. Aspecte legate de istoricul

Dr. Mircea Leabu

Jntroducere tn biologia celulard. curs pentlu studentii tn medicind

nofiunii de celuld gi de teoria celular6 asupra organizdrii lumii vii, vor fi prezentate ceva maijos in
aceasti introducere. Dacd ar fi sI dim o defini1ie, atunci putem spune lapidar cd biologia celulari este gtiinla care se ocupl cu studiul organizdrii gi funclionirii acestor unit6ti elementare ale lumii vii. Altfel spus, biologia celularS, cu extensia ei biologia moleculard, studiazd procesele biochimice in contextul

celulei. Biochimia s-a dezvoltat ca gtiinli destinati studiului compugilor biochimici in sisteme omogene permipnd cuantificiri riguroase pentru reacliile pe care acegtia le pot desfiqura. in contextul celular legile biochimiei, stabilite in vitro, nu sunt contrazise, dar nu se pot utiliza ca atare deoarece in sistemele biologice procesele biochimice se petrec prin excelenld la interfa!6. DacI ad6ugim faptul cd in interiorul celulei complexitatea sistemului biochimic este deasupra celor pe care le putem imagina gi/sau crea experimental gi, in plus, prezinti o dinamicitate greu de controlat de experimentator, vom inlelege de ce cunogtiinfele de biochimie clasicd ne sunt necesare, dar nu suficiente pentru inlelegerea fenomenelor celulare. Fenomenele celulare sunt succesiuni de procese biochimice declangate de semnale pe care celula le primegte le analizeazd gi le controleazd cu scopul de a crea rdspunsuri menite sd adapteze celula la condiliile in care se afli pentru a supravielui ea gi sistemul din care face parte. Celula are capacilatea de a se adapta la,,agresiuni" induse de condiliile de mediu intr-un domeniu generos de vast. Atunci cflnd capacitatea celulei de a se adapta este depdgiti, apar condiliile deviafiilor patologice. Menirea biologiei celulare este aceea de a elucida pe de o parte mecanismele de acliune a structurilor intracelulare, cu interrelalia dintre ele gi tot ce line de acestea (reglare, coordonare, modulare), iar pe de alth parte, aceea de a aduce lumind asupra modurilor in care celulele interacfioneazd ?ntre ele pentru a ac{iona unitar, coerent in cadrul fesuturilor, organelor qi organismelor pe care le structureazd. inlelegerea normalului ne va ajuta sd definim patologicul cu mai mare exactitate gi ne va perrnite sd il depistim in stadii incipiente. Cunoagterea normalului, a patologicului gi definirea limitei dintre aceste stiri la nivel celular gi molecular ne va u$ura capacitatea de a corecta deviafiile, dflndu-ne posibilitatea si acliondm in mai mare cunogtinli de cauziin interven{iile noastre terapeutice. Dar cum putem defini normalul ?n funclionarea unui organism biologic? El reprezinti un anumit echilibru intre funcliile celulei, in funcfionarea celulelor la nivelul fesuturilor, in funclionarea .tesuturilor Ia nivelul organelor, in funclionarea organelor la nivelul organismului. Acest echilibru acneptf gi varia{ii in anumite limite. Aceste variafii nu afecteaz5 fiziologicul, at6ta timp cit nu se dep5Sesc limitele in cadrul cdrora structura biologicd are capacitatea de a se adapta, de a-qi regla funclionarea optim5. Debalansarea pind la iegirea din intervalul acceptabil duce la aparilia situaliilor patologice. Orice patologie, indiferent de locul de manifestare, igi are originea in devialii de la buna desflqurare a fenomenelor celulare dincolo de capacitatea celulelor de a se adapta la stresul care le induce. Intrarea celulelor in domeniul de comportament patologic reprezintii domeniul de interes al patologiei celulare, care se aqazdcagtiin{E de sine stititoare. Noliunea de celulb a fost introdusi in limbajul gtiinfific in 1665 de eruditul Robert Hooke (1635 arhitect, astronom, matematician, filosof naturalist gi fizician englez, ca urrnare a 1703), examindrii la microscop a structurii lemnului de pluti. El a observat cI imaginea reprezenta nigte spafii delimitate de perefi. A asemSnat aceste spalii cu niEte cimirufe gi, cum limba internalionali de comunicare in qtiinla acelor ani era latina le-a denumit cella - cellula, ceea ce inseamnd c5m6ru!i. Termenul a fost menfionat pentru prima dati in lucrarea lui Hooke ,ftlicrographia". Hooke fusese ales membru al ,,Royal Society" in 1663 gi numit profesor de geometrie la Gersham College, Londra, in 1664. Mai bine de 170 de ani au fost necesari, dup[ introducerea nofiunii de celuld, p6nd a fost elaborati teoria celular[ asupra organizdii lumii vii. Acest lucru s-a petrecut in 1839 qi s-a datorat in principal lui Matthias Jakob Schleiden (1804 - 1881), botanist gerrnan qi lui Theodor Schwann (1810 - 1882), fiziolog gerrnan, dar qi lui Rudolf Virchow (1821 - 1902), medic anatomopatolog,

Dr. Mircea Leabu

Introducere in biologia celulard, curs oentu studentii in medicind

antropolog gi biolog geffnan. Principalele aspecte stipulate de p6rin{ii teoriei celulare in dezvoltarea acesteia au fost: toate organismele conlin una sau mai multe celule; toate celulele provin din alte celule (,,omnis cellula e cellulo", Virchow, 1858); funcliile vitale intr-un organism se petrec in celule;

toate celulele conlin ereditar informafia necesarl pentru reglarea funcliilor lor gi pentru transmiterea informaliei generafiilor urmdtoare de celule. Este ugor de observat cA toate aceste enunfuri se pot regdsi sub alte formuldri gi in definilia pe care am dat-o celulei cdteva rdnduri mai sus. Cea mai simpli formi de viafi o reprezintfl organismele unicelulare. in conformitate cu definilia de mai sus, virusurile nu sunt celule deoarece, in ciuda faptului ci sunt constituite dintr-o serie de molecule regisite gi in unita$le elementare de organizare a lumii vii gi degi contin informalia pentru multiplicare lor, pe care o conservl gi o transmite, nu au capacitatea de a se autoreproduce. Ele folosesc pentru multiplicare mecanisme specifice proceselor biologice din celulele infectate. Asta nu inseamni ci biologia viral6 nu prezintd interes pentru formarea medicilor, atdta timp cdt virusurile reprezintd agenfi patogeni pentru celule, iar cunoagterea agenlilor patogeni fasiliteaza eficientizarea tratamentelor. Biologia viralS nu va face obiectul preocupirilor noastre, aici.

Cffteva motive care si justifice interesul medicilor pentru biologia celulari O primd motivalie a interesului studentilor in medicinl pentru studiul celulei o putem

gdsi in

insagi definifia pe care am dat-o celulei. Celula este unitatea elementard de organizare a lumii vii. Agadar, pentru a infelege fenomenul viefii, adicd acel fenomen pentru care se luptd medicii ca si il menlind in situalii critice, trebuie si inJelegem cum este organizati gi cum funclioneazi celula, at6t ca sistem de sine stdtf,tor, cdt gi ca parte a structurilor pe care le formeazl (fesuturi, organe, organisme). Nu putem vorbi de viafd in afara celulelor, iar viala inseamnd funclionarea normal[, echilibralS a structurilor intracelulare, dar numai in contextul integritnlii celulare, a celulelor la nivelul fesuturilor, a lesuturilor la nivelul organelor, respectiv a organelor la nivelul organismului. Dezechilibrele care pot apirea in aceste func{ioniri integrative pot determina devialii patologice. Spuneam mai sus cE patologicul se poate instala atunci cdnd debalansErile in funcliile structurilor celulare deptrgesc limitele intervalelor de adaptabilitate. Adesea, persistenfa unor stresuri gi obligarea celulelor la un continuu efort de adaptare are ca rezultat impingerea fenomenelor celulare citre devia{ii patologice, devialii care nu ar fi posibile atunci cdnd factorii de tensiune ar fi trecitori, de scurtl duratii. in conserinlS, pentru medicini este de interes at6t cunoaqterea funclionlrii celulelor normale, cdt qi mecanismele celulare specifice diferitelor patologii. CunoaSterea a ceea ce inseamnd normal este util6 pentru a se putea determin4 mai mult sau mai pulin riguros, intervalele de adaptabilitate ale celulelor la varialiile in condiliile de mediu qi a mentinerii acestora in limitele corespunzltoare. Aceste aspecte reprezinth dezideratul medicinii preventive abordate la nivel celular. Pe de alti parte, conoa$terea fenomenelor patologice la nivel celular gi molecular permite o mai siguri diagnosticare, cu bitaie spre medicina individualizath, cdt gi interven{ia terapeutic6 in mai mare cunogtinld de cauz6, cu bitaie c6tre terapia individualizati gi fintiti. in sfhrqit, in orice intervenfie medicalS, de orice naturf, ar fi aceast4 celulele nu pot fi ignorate. Celulele recepteazl tot ce se petrece la nivelul structurilor cdrora le apadin gi reaclioneazd in consecinld. Aceste reaclii, care sunt rispunsuri celulare menite ale adapta la condiliile in care sunt puse, trebuie si nu le afecteze buna funcfionare, sd nu le inducl deviafii dincolo de capacitatea de acomodare. Agadar, orice interven{ie medicali trebuie sd fie acceptatS, sau cel pulin acomodati de celule, prin capacitatea lor de adaptare in limitele fiziologicului. Totuqi, degi cele mai sus menlionate sunt recunoscute gi acceptate ca tinte in activitatea lor de profesionigtii lumii medicale, atingerea aceestor deziderate nu este simpld qi necesiti un efort

Dr. Mircea Leabu

Introducere tn biolosia celulard, curs pentru studenlii tn medicind

susfinut qi preconizat a fi de lung6 durati. Iar asta nu se datoreazd numai nivelului la care a ajuns in acest moment cunoaSterea sau tehnologiile, ci chiar faptului cd diversitate celulari este semnificativd. in puls, chiar dacd o serie de fenomene celulare se petrec in toate tipurile celulare, diversitatea rezultati prin diferenliere fac ca unele fenomene sI se desfrqoare nuantat in diferite celule, iar altele sd fie specifice anumitor celule. Asta inseamni ci pentru orice tip celular normalul se definegte altfel, iar intervalele de adaptabilitate sunt diferite, chiar dacS uneori generos de largi. Ca o concluzie a celor comentate mai sus, se desprinde un corolar care line de inlelepciunea profesionald pentru medici: celula trebuie cunoscutd gi respectati! Este vorba de inlelepciunea practicd de care vorbea acum mai bine de 2000 de ani Aristotel, un gdnditor cu mare slibiciune pentru medicin[ (tatil lui fusese medic) gi pe care a denumit-o phronesis (ppdv4o$).

Comparalie celuli procarioti - celull eucarioti in cursul evolu{iei s-au diferenliat trei linii celulare distincte:

archaebacteriile, eubacteriile gi

eucariotele. Pe baza observaliilor experimentale privind caracterele morfo-funclionale, cele trei tipuri celulare au fost incadrate in doui pincipale: celule procariote, lipsite de nucleu qi celule eucariote, cu nucleu. Numele lor provin de la termeni grecegti. Etimologic termenul procariot provine de la cuvintele grecegti trpd (cu inlelesul de inainte, prin extindere fbri) qi rapodv (care

inseamni sdmbure gi, prin extindere miez, nucleu). Aqadar, semantic procariot inseamni ftri nucleu. Termenul eucariot ar insemna cu nucleu adevdrat (ea - adevlrat). intre celulele procariote gi eucariote existi deosebiri esenliale in ceea ce priveqte organizarea lor, dar existi gi o serie de asem6n6ri care ateste evolulia lor din aceeaqi celul5 ancestrald. Aqadar, toate cele trei linii celulare au avut un str6mog comun, gi prin urrnare strimogii celulelor eucariote nu sunt
celulele procariote. Procariotele sunt cele mai simple forme celulare de organizare a viefii. Din aceastd categorie fac parte archaebacteriile qi eubacteriile. Procariotele nu au nucleu gi nici organite delimitate de sisteme membranare. Au doar un corp nucleoid reprezentat de ADN, neconjugat cu proteine bazice

de tipul histonelor gi ataSa! intr-o anumitl zond, la membrana celulard. Citoplasma prezintd ribozomi liberi. Membrana plasmaticE este dublati la exterior de o a doua membrani protectoare, numitd perete celular. Principalele caracteristici ale procariotelor sunt capacitatea de a prolifera rapid gi de a se adapta relativ ugor la varialiile condiliilor de mediu. Archaebactenile (figafu, lucru vechi) sunt cele mai vechi celule procariote, fiind reprezentate de bacterii ce trliesc in condilii de mediu extreme. Din acest grup fac parte bacteriile sulfuroase, bacteriile halofite gi bacteriile metanogene. Condiliile de mediu extreme sunt neobignuite in zilele noastre, dar ele au fost specifice momentului apariliei viefii pe Pimdnt. Un exemplu actual il reprezintd bacteriile termoacidofile care triiesc in izvoare sulfuroase, calde, cu temperaturi de peste 80oC gi cu valori ale pH-ului in domeniul acid extrem (<2).
Eubacteriile (bacteriile adevlrate) sunt reprezentate de forme comune ale bacteriilor actuale. Ele sunt foarte numeroase gi tr6iesc intr-o mare diversitate de medii: ap6, aer, sol, alte organisme (de exemplu bacteriile patogene). Bacteriile sunt exemple caracteristice de celule procariote. Ca model de structuri pentru celulele procariote poate fi prezentatil Esch,erichia coli,bacteie int6lniti frecvent in intestinul uman. Escherichia coli este o celulE in formd de bastonaq cu o lungime de 2 pm gi diametrul de I pm. Asemin6tor majoritilii procariotelor, E. coli este inconjurati de un perete celular

rigid alcdtuit din polizaharide gi peptide. Sub peretele celular se afl6 membrana plasmaticl
reprezentatd, de un bistrat lipidic in care sunt integrate proteinele membranare. Citoplasma conline genomul celular (ADN circular condensat sub forml de nucleoid) ribozomi gi diferite incluziuni. Procariotele pot avea ADN extracromozomal (elemente denumite plasmide). Eucariotele at o organizare celularl complexi intrucdt con{in un nucleu delimitat de anvelopa nucleara, numeroase organite at6t delimitate, cdt gi nedelimitare de membrane. Dar ce numim

Dr. Mircea Leabu

Introducere tn biologia celalard, curs oentru studenlii in medicind

organit? Orgonilul este un element intracelular cu o organiznre complexi, supramoleculard pizenffrndT arhileAurd dMinctd Si funclie/funcfii specifrce. Asta inseamnd cd este denumita organit orice structura intracelulard organizatd prin participarea unor componente moleculare diierite, care prezintZi o morfologie caracteristicd (adic6 ori de cdte ori o observim aratd la fel 9i o structuri din celul6.

putem identifica gi numi) gi la nivelul c[reia se petrec fenomene care nu se desfrSoari 9i in alte Eucariotele au apdrut in urmd cu 2 miliarde de ani. Celulele eucariote sunt caracteristice plantelor gi animaleloi. in cadrul eucariotelor sunt incluse gi o serie de organisme unicelulare: alge, protozoare, ciuperci, drojdii. Ca gi celulele procariote, eucariotele sunt inconjurate de membrani Ltrt-a. Spre- deosebiie de procariote, celulele eucariote prezinti numeroase membrane intracelulare (endomembrane) ce formeazl structuri specializate denumite organite celulare: nucleu, mitocondrii, peroxisomi, cloroplaste (la plante), reticul endoplasmic, aparat Golgi, lizosomi, cu un citoschelet, proteasomi, apoptosomi. Cel mai mare organit al celulelor eucariote este nucleul, diametru de'aproximativ 5 pm. Compartimentalizareamediului intracelular determinati de existenta endomembranelor permite celulelor eucariote sE funcfioneze mult mai eficient comparativ cu joacd un rol procariotele. Astfel, datoritii unor organite cum ar fi mitocondriile qi cloroplastele care este fundamental in cadrul metabolismului energetic al celulei, producerea de energie in eucariote cazuri in por fi folosite care prin energetice gi substratele cdt prin randament mult mai eficient6 at6t
exceptionale. baca se indep6rteazi membrana plasmaticl gi organitele, dintre structurile celulare, rimdne citosolul. Citosolul reprezintd tot matefialul biochimic atlat in spayiile dintre organite dizplvat in solventul biologic, apa.El are, de regul6, consistenlaunui gel gi reprezinti locul de desftgurare a gel in cea numeroase r"u"6i metabolice. Adesea, dinamica citosolului constii in treceri din starea de celulei nevoile 9i de de sol (consistenlE mai fluidi) pe arii mai extinse sau mai limitate, in funclie de fenomenele care au loc cu implicarea organitelor nedelimitate de endomembrane. in ciuda diferenfelor marcante privind organizarastructuralS, toate celulele, alAt cele procariote c6t gi cele eucariote prezintd o serie de asemindri. Astfel, membrana celularh prezintii o organizare u."*Aneto*" gi indeplinegte roluri similare pentru ambele tipuri de celule. Membrana separd mediul intem intracetutar ai mediul extracelular, dar gi regleazl schimburile de informa{ie (primegte 9i emite semnale) gi substange (molecule gi ioni) ale celulei cu mediul extracelular mentinend

potenlialul eleitri" al celulei. Trebuie menfionat faptul ci membrana celulari a plantelor 5i a procariotelor este de obicei invelitii de un perete celular. Toate celulele posedi ADN ca material L.editar, gi diferite tipuri de ARN utilizate pentru sinteza proteinelor. O comparalie mai sistematizati a caracteristicilor structurale diferentiate intre procariote 9i eucariote este prezentati sinoptic in Tabelul I.

Diversitatea celulari in organismul uman

Numdrul de celule din organismul uman adult este de ordinul lOa. Pentru exemplificare, putem spune c6 num6rul de hematii este ?n jur de 2,5x1013. Pentru descrelirea frunlilor prin aceste exemplific6ri, putem spune cd stim mai prost la capitolul neuroni, al clror num6r este de ordinul l0rr- desi valorile sujtinute de unele sau altele dintre grupurile cu preocupare in domeniu se pL"-a'6" la lge la l0r2 [l-3]. Disputa se-datoreaza aproape exclusiv incertitudinilor asupra numirului de celule granulare din cerebel t3]. in ciuda faptului ci neuronii sunt cu doui ordine de m6rime mai puline decflt alte tipuri celulare din organismul uman, este cunoscut cd potenlialul creierului uman este departe de a fi exploatat la adeviratul lui potenlial. Nevrogliile, alte celule din jur de 2,1xl0rr [4], sistemul nervos, ,rnii" ordinul l0t2'[2,3]. Numarul de hepatociie este in considerind greutatea medie a ficatului uman adult de 15009.

Dr. Mircea Leabu

- Introducere in biologia

celulord. curs oentru studentii tn medicind

Tabelul L Compara$e privind organizarea strudurald gi func{onald a celulei procariole 9i eucariote.

PROPRTETATI CARACTERISTICE PROCARIOTE Eubacterii Archaebacterii EUCARIOTE Protiste (EK unicelulare): alge, protozoare, drojdii Fungi Plante

Tipuri de organisme Dimensiunea celulei Metabolism Organite Acid deoxiribonucleic (ADN) Cromozomii

Animale

Mici, circa O,2-2vm

Divers, anaerob gi aerob Nu au organite delimitate de membrane ADN circular, necomplexat cu

Mare, de obiei 1G100 pm Aerob (or excep$a celulelor fird mitocondrii) Numeroase organile: nucleu, mitocondrii, lizozomi, peroxizomi,

doronlaste
ADN de dimensiuni mari, oroanizat la nivelul nucleului Numeroase molecule de ADN liniar ARN biosintetizat gi prelucrat in nucleu Proteinele au biosintetiza iniliata

nroleine
O singurd molecul6 de ADN

circular

Acid ribonucleic (ARN) 9i

proteine

ARN-ul gi proteinele sunt sintetizate in acelagi compartiment intracelular

in citoplasmi gifinalizatd tot acolo, sau in organite care le preiau in timpul traducerii sau
r{rrn5

Ribozomi Citoschelet
Perete celular

70s
Absent
Peptidoglican Prin fisiune (diviziune binari)

80s
70S in mitocondrii si cloroplaste Relea omplexi alcituiti din microtubuli, microfilamente qi filamente intermediare Celulozi sau dritinS; Absent la animale Prin mitozi Fisiune gi inmugurire la EK inferioare Sexuati, cicluri de meiozSfertilizare la animale gi plante srroeriore Multe pluricelulare, cu diferenlieri in numeroase tipuri de celule Suportd varia$i limitate ale

Diviziunea celulari
Reproducerea

Prin fisiune binarS, inmugurire

Organizarea

Unicelulari Proliferare rapidi

gi

adaptabile la

Toleranla la mediu

varia$i mari ale faclorilor de mediu

fadorilor de mediu

ldeea diversitilii celulare poate fi suslinuti qi exemplificati, la nivelul cunoaqterii din acest moment al studenlilor cdrora li se adreseaz6 cursul, printr-o serie de aspecte descriptive de genul: 1. Dimensiunile celulare. Din cele cunoscute pini in prezent cea mai mici celuld este o micoplasmd (Micoplasma pneumoniae, n:umitd gi agent Eaton, care produce pneumonia atipicd). Dimensiunea acesteia este de 0,lpm. Cea mai mare celuld este ovocitul, care la om este de -150pm. La om cea mai mic[ celuld este spermatozoidul, care fhrd flagel este de *41tm (flagelul ajunge insi la -40pm). DacL ar fi si considerim o dimensiune medie a celulei umane, aceasta ar putea fi de -l 0pm, degi valoarea nu are mai mult dec6t o
semnifi calie statistic6.

Masa celulard. Tot aga, dacd ar fi sE mediem masa celulei umane am ajunge la o valoare de -lng. Singurul comentariu pe care l-am putea face pentru aceasti valoare ar fi unul, dincolo de vreo semnificafie biologicd, prin care sd atragem atenlia ci, degi insignificante ca masl in raport cu cea a organismului din care fac parte, nu putem iglora" totugi, celula. 3. Formn celulard. Existd o mare diversitate de forme celulare, toate ddnd socoteali funcliei acestora la nivelul lesuturilor din care fac parte. Celulele pot fi sferice: de exemplu, celule sanguine cum ar fi limfocitele, monocitele, polimorfonuclearele, atita timp ctt circulS in fluxul sanguin gi sunt lipsite de interacliuni cu alte celule, sau cu structuri mai rigide tisulare, igi p6streazi aceasti form6. DupE trecerea din singe in lesuturi (vom vedea intr-unul din cursurile urmdtoare ce determind acest proces) ele igi rnodifici forma fie gi numai pentru faptul ci trebuie si se migte dintr-un loc intr-altul, iar asta nu o fac printr-o rostogolire pe vreun plan inclinat. Alte forme celulare pe care le-a5 aminti ar fi: cuboidale, columnare sau prismatice, piramidale, trunchi de piramidi, poligonale, discoidale, fuziforme, pavimentoase. Tofuqi, realitaiea diversitiilii celulare are semnificafie biologici major6 prin potenlialul de il poate asigura. Pentru suslinerea acestei afirmafii putem sf, facem, in primul r6nd, o situalii p" "*" analizd-anum6ruiui de stiri posibile in creierul uman. Se consideri c[ num[rul de sinapse pe care il po,t realizaneuronii de o mare diversitate din creier este de 1014. DacA fiecare sinaps6 poate prezenta ioul stiri activ6, respectiv inactivd, atunci numdrul de stdri posibile pentru activitatea creierului uman este de 2laputerea l0la. Dar comunicare intercelular[ nu este un fenomen specific neuronilor. Toate celulele comunicd intre ele, printr-o diversitae de moduri (se va detalia acest lucru la semnalizarea celulard). Diversitatea celulard alEturi de diversitate de modalitdti de comunicare reprezinld o problemd pentru eforturile necesare in cunoaqterea celulei, dar o oportunitate pentru viali gi capacitatea celulelor de a r5spunde condiliilor de mediu in care se afld qi de a se acomoda schimbdrilor de la nivelul acestor condilii. Consideralii asemf,ndtoare celor de mai sus, referitor ins6 la ceea ce se intdmpli in interiorul unei celule se pot face plecind de la diversitaea de molecule ce organizeazi 9i determini funcfia structurilor celulare. poten$alul de situafii care se pot intdmpla intr-o celul6, de fapt capacitatea celulei de a rbspunde unor situafii dintre cele mai diverse in care este pus[ este practic nelimitat. Teoretic, orice moleculd dintr-o celula poate interacliona cu toate celelalte dacd sunt intrunite condiliile favorabile acestei interacliuni. Spun teoretic, deoarece unele dintre aceste posibile in viafa unei celule. interacfiuni 'in nu se petrec niciodati de situalii care pot apirea intr-o celuli, sau in funclionarea unei enoffn num6rul concluzie, care face parte reprezintd o dificultate majord in ceea ce priveqte din celule in ansamblul lesuturilor

2.

capacitateanoastrd de a cunoagte c6t mai bine celul4 in ceea ce reptezintA comportamentul ei normal gi, binein{eles, in ceea ce privegte cunoagterea devialiilor de comportament de naturi patologic6. Totugi aceastA complicare in abilitatea noastri de a ad6nci cunoa;terea celulei, datorati comptexitalii de situalii, reprezinti o qansi imens[ pentru via{6, pentru c6, a;a cum menlionam, asiguri imense posibilitnli de adaptare la schimblrile din condiliile de mediu.

Bibtiografie specificf, l. httn://facult)'.washinston.eddchudler/facts'h1ml 2. Azevedo FA, Carvalho LR, Grinberg LT, Farfel
3. Williams RW, Herrup K. 4.

JM, Ferretti RE, Leite RE, Jacob Filho W' Lent R, Herculano-Houzel S. (2009) Equal numbers of neuronal and nonneuronal cells make the human brain an isometrically scaled-up primate brain. J Comp Neurol.5l3: 532-541'
(1988) The control of neuron number. Annu Rev Neurosci(http://wwrv.nervenet.ordpaoersA"iUMBER-REV-l 988'html# 1 )
and mouse livers from protein concentration measurements. Toxicol

11

423-453.

rat Sohlenius-Sternbeck AK. (2006) Determination of the hepatocellularity number for human, dog, rabbit,

In Vitro,20: 1582-1586.

Dr. Mircea Leabu. Membrana celulard osoecTe eenerole. cun oefiru studenrti tn mcdicind

MEMBRANA CELULARA
Consideratii senerole
DeJinilia noyiunii de membrand celulard Pentru ca o celulE si supravieluiasci pi sn-gi desfrgoare eficient activitatea trebuie si igi asigure o independenlE relativi fafi de mediul inconjurdtor. Asta inseamni ci trebuie at6t sd-gi proteieze structurile 9i echilibrele moleculare interne, cit si qi fie capabild si recepteze informalii despre ce se int6mpl[ in jurul s5u, sd le interpreteze gi si iqi adapteze corespunzdtor comportamentul. Pentru rezolvarea acestor nevoi ale celulei trebuie sE existe o componenti a organizdni celulare care sd delimiteze gi si protejeze celula de varialiile necbntrolabile din mediu. Aceastl componenti acceptatd intuitiv a fost la inceput denumiti membranii plosmaticd. Noliunea ipi are originea in lucrdrile lui Wilhelm Friedrich Benedikt Hofmeister (1824 - 1877) care, in 1867, a postulat cE fiecare mas[ plasmaticl este mErginitd Ia suprafala exterioari de un strat sublire mai translucid, cu indice de refracfie a luminii mai mare gi cu densitate gi tenacitate sporite in comparafie cu interiorul celular. Hofmeister a mai numit aceastii structur[ de mSrginire ca strat de piele al protoplasmei (Hautschicht). Noliunea de membrani plasmatici gi caracterul siu semipermeabil au inceput sE fie menlionate in manuale numai dup[ studiile de osmolaritate ale botanistului, chimistului qi farmacistului german Wilhelm Friedrich Philtip Pfeffer (1845 - 1920), respectiv de permeabilitate ale botanistului gi geneticianului olandez Hugo Marie de Vries (184S 1935). O alti denumire sinonimi, sub care poate fi intSlniti ceea ce acum se denumegte membrand celulari este aceea de plasmtlemdAm putea defini lapidar membrana celularl ca acaa ultrastructard, formatd tn principal din lipide polare Si proteine, care separd, dar gi unegte celula cu mediul. Se va vedea cd pe misur6 ce vom inainta in prezentarea organizirii moleculare gi a funcliondrii membranei celulare definiEia se va incirca de semnificalii. Este aici momentul s5 menliondm o conventie: vom numi ultrastructuri in cursul acestui manual orice componenti supramolecularl din structurile vii, in acest context din celule, care nu poate fi observati la microscopul optic (a cirui putere de rezolulie este de 0,2pm), ci doar la microscopul electronic. Membrana celulard qi, in general, biomembranele, unde includem gi endomembranele, au o grosime de 7-l0nm, adicd sunt de -20 de ori mai subliri dec6t o structurS observabild la microscopul optic. O scurti incursiune in istoria evoluliei cunoqtinlelor depre organizarea moleculard a membranei celulare poate fi util6 formirii g6ndirii qtiinlifice a tinerilor interesati si se indrepte citre cercetarea biomedicalE.
Repere istorice tn cunoasterea organizdrii mcmbranei celalare Prezen{a unei ultrastructuri care si inveleasci celula pentru a o separa de mediu gi a menline homeostazia intemd a fost intuit6, a$a cum am amintit mai sus, dinainte de a se cunoaqte din ce este formatd la nivel biochimic Ai cum este organizatd pentru a indeplini funcliile de bazl: separarea mediului intracelular de cel extracelular gi permiterea interacfiunilor celulei cu mediul, frri de care nu ar fi posibild supravieluirea. Aceasti intuire areprez,entat totodati o provocare pentru oamenii de gtiin$ din domeniu. Dupd studiile de pionierat menlionate mai sus, primul care a contribuit la obfinerea unor informa{ii utile in dezvoltarea cunogtinlelor despre natura (bio)chimicl a membranei celulare a fost Charles Ernest Overton, care in 1899 [1] a raportat o serie de rezultate ce au arltat

permeabilitatea prin membran6 a unor compugi chimici este cu atAt mai ridicati cu cit solubilitatea lor in lipide este mai ridicatS. Aceste rezultate au dus la ideea c6 lipidele sunt componente majore ale membranelor celulare. Experimentele au fost efectuate atdt pe celule vegetale, cit qi pe eritrocite, dovedindu-se ci lipidele structureazi membranele celulare indiferent de

ci

Dr. Mireea Leabu. Membruu celulatd asoecre Senerale. curs Denlru sludcnlii in medicind

tipurilor de regnul cerora acestea apa4in. Acestei informalii i s-au adiugat rezultatele studierii abundente mai molecule din diverse organisme, care au dovedit cd lipidele sunt de departe cele membranelor ftzice ale molecule hidrofobe din sistemele celulare. Investigaliile asupra proprietIlilor celor oblinute in domeniile in sunt capacitanla sau electric[ lor rezistenfa celulare au ar1tat ci sisteme create prin folosirea lipidelor izolate' film pe o Evideniierea de citre Irving Langmuirr cd lipidele amfifile intinse intr-un reprezentat a aer, c[tre hidrofobe parlile cu ap6 polar c6tre 9i suprafala apoasa se orienteaza cu capul uu dus Ia aprofundarea cunoatterii modului de organizare a premizele unor experimente "ur" Evert Gtirter (1881 - 1954) 9i membranelor celulare. Aceasta pentru cd"in 1925, medicul olandez ci lipidele extrase din au descoperit asistentul siu Frank Grendel, folosind tehnica lui Langmuir suprafala populafiei fala de membrana eritrocitar6 acopera o suprafala dubl6 de monofilm, sunt organizate in lipidele eritrocitare din care lipideie au fost extrase l2l. Ei au propus cd model de actualului perinlii membranele celulare sub forma unui bistrat gi pot fi considerali jos' detaliat ceva mai o,rgunirar"a membranei celulare, pe care il vom dezvolta Si analiza a membranei celulare a fost in moleculare organizirii in inlelegerea Urm6torul moment Davson (1909 *1996), ambii de la 1935, c6nd James Frederic Danielli (1911 - 1984) 9i Hugh existe qi proteine intruUnlrersity College, London au stipulat ci la nivelul membranelor trebuie sd decat cele de la ridicate mai mult sunt lipidic bistrat unui cat tens;unit. ,of"rfr"iule de la suprafala bistrat lipidic a unui formare de mediul proteine in ,uprafala membianelor celulare. Addugarea de Danielli experiemntale rentltate 9i Davson duce la sc[derea tensiunilor superficiall. Pebazaacestor este aceasta c5ruia conform celulare uu propu, ,,modelul sondwici" de organizare a membranei globulare' proteine formati dintr-un bistrat lipidic plasat intre doui straturi de electronoModelul Danielli-bavson a pdrut si fie confirmat de aspectul trilaminar evidenfiat intrmembranelor a electronic microscopic pentru membranele celulare. Examinarea la microscopul (1923 Robertson pe J. David o diversitate de celule qi observalia ci toate aratilafel, l-a determinat se evidenliau ca doui membranele Toate membrand'. modelul 1957, in ,gnit - lrfi, ,t lanseze, Modelul menlinea ideea ci straturi (lamine) electrono-opace ce delimitau unul electrono-transparent' proteice, iar observarea membranele sunt alc6tuit" iintr-.rn bistrat lipidic plasat intre doui straturi interior [3]' atenthsugera ci proteinele din exterior sunt diferite de cele din dezvoltiri care au dus in 1972la unor perioada reprezentat au XX Anii '60 -,70 aisecolului -siogut L. Nicolson (n' 1943) a qi Garth (n. ]Fl2$ Jonathan elaborarea de c6tre seymour celulare membranei a [4], model valabil 9i pentru modelului in mozaic Jlaid de organizare care a introdus denumirea Articolul biomembrane. endomembrane, adic6 ientru toate tipurile de in care au definit principiile 1971 noiembrie din modelului a fost anticipat ae o lucrare a celor doi structura debazd a model acest cu organizdriimoleculare a membranei celulare t5]. in conformitate mozaicat cu bidimensional, unei membrane este un bistrat lipidic cu proprietifi fluide manifestate in acesta cufundate sunt proteine care fie sunt ata$ate de o parte iau de cealaltA a bistratului, fie unui forma sub ltraUranau-l complet sauparfial. Labazaconceptului de organizare a membranei de pin tehnica mozaicfluid au stat observaliiie din preparatele de microscopie electronicd oblinute se globulare ce tnghe\are-fraclurare, care dovedeau prezenla in membrana a unor structuri nivelul la ,"iuirur- ne pe o fald" fie pe cealalia a suprafe{ei de fracturd, cdnd aceasta treceala fractura' rezistenli minimi de linia afli se unde foile ale bistratului, membranei printre cele doui prin pentru studiile emulalie de moment un reprezentat Lansarea *-od"lrlui mozaicului fluid a eforturile canalizat Unii a membranelor. $i-au metode biochimice asupra organizlrii mofeculare allii (chiar dacl nu declarat) ,pr" oblirr".ea de rezultate experimentale care sI infirme modelul,
1957), aprimit in 1932 Premuil Nobel in chimie pentru lucrlrile sale in chimist gi fizician (1881 ("for his discoveries and investigations in surface chemistry"). motivat a cum iuriul aga chimia*suprafefelor,

, I-irg Langmuir,

Dr. Mircea Leabu. Membrano celulard asoecle senemle. cun oenlru *udentii in ntedicinli

pentru a-l confirma. Rezultatele oblinute nu numai cd au confirmat valabilitatea modelului, dar l-au qi nuanfat, sporind ideea de organizare mozaicatd, a5a cum se va vedea pe misur6 ce vom avansa tn studiul organizdrii moleculare a membranei. MeriG de amintit aici confibuliile aduse de Theodore L. Steck [6-8], sau Vincent T. Marchesi [9-16]. Aceste contribulii au ajutat atdt la elaborarea modelului cat gi la confirmarea lui. Modelul mozaicului fluid evidentiazd, caracteristicile definitorii ale or ganizdni membrane I or. Membranele se caracterizsazd prin eterogenitate compozifionala (bazatd pe o mare diversitate de tipuri de molecule ce intd in alcituirea lor), prin aranjare asimetricd (care este conferite chiar de structura de ba"d, bistratul lipidic, la nivelul clreia foila externd confine preponderent anumite tipuri de lipide, iar foila intemi altele). Asimetria este sporita de proteinele ce completeaz[ organizarea membranelor, cele absorbite pe fa,ta extemi fiind diferite de cele prezente pe fala internd, in timp ce proteinele cufundate in structura lipidicd de bazi expun porfiuni diferite

ale lanplui polipeptidic de o parte, sau de cealalti a bistratului. Pe de alt6 parte, componenta glucidici a membranelor se gdsegte numai la suprafala acestora, cresc6nd caracterul asimetric al organizdrii lor. In sfhrgit, diversitatea de molecule care organizeazA membranele prezinti o permanentii dinamicitate ceea ce Ie conferi un comportament fluid. Mai mult, migcarea componentelor Iipidice, sau proteice se realizeazl numai in planul membranei, fdri rhstrundri ale moleculelor care sI permit2i trecerea lipidelor dintr-o foi15 a bistratului in cealalti, sau proteinelor sd treac6 porfiunile expuse la exterior citre interior, sau invers. Aceastii mobilitate restriclionatii la migcdrile in plan determind caracterul fluid manifestat bidimensional al membranelor. Toate aceste
caracteristici datorate comportamentului componentelor moleculare ale membranelor se risfrdng, intr-un mod fericit, asupra functionalitilii lor, aga cum se va vedea in detaliile de mai jos asupra organizirii ulfastructurii care separ6, dar gi unegte celula cu mediul inconjurdtor. In ceea ce urmeazi ne propunem si abordlm organizarea moleculard gi func{ionarea membranei celulare parcurg6nd drumul de la molecule la o structur[ functional6.
Compoziqia chimicd globald a membranei celulare Pentru o abordare logici Ei angajarea in drumul pe care ni l-am propus in fra"a anterioari, putem pleca de la ceea ce conline sub aspect chimic, global membrana celulard. in compozilia membranelor se afl6 api intr-un procent de 20-30, restul de 70-80% fiind reziduu uscat. Cdt privegte compozilia acestui reziduu uscat, substanlele minerale (anorganice) sunt slab reprezentate (p6n6 la l7o), restul de 99%o fiind substan{e organice, reprezentate de lipide 40-5}yo, proteine 50-60% gi o componenti glucidicn ce este ataSati pe lipide sau proteine pe elemente care ajung pdni la l0% din masa acestora2.

Compozilia chimicl global[ mai sus men{ionati poate pirea contradictorie cunoqtintelor noastre despre cantitatea de apf, din sistemele biologice. Este corect, in sistemele biologice apa rcprezinti aproximativ 70-80yo, iar substan{a uscatii numai 20-30%. Care este logica acestei situalii rlsturnate? O putem inlelege plecdnd de la insagi definilia membranei celulare: ultrastructura care separS, dar gi uneqte celula cu mediul. SE dezvoltim rafionamentul. Ce caracter fizico-chimic are interiorul celular? Unul hirdofil. Apa este solventul biologic fbri de care reacfiile biochimice care stau labaza proceselor celulare nu s-ar putea desfEqura. Dar ce proprietili fizico-chimice are mediul extracelular? Tot hidrofile. AOadar, membrana celulara trebuie sd separe doui medii hidrofile. Este de aqteptat, in conformitate cu legile fizicii, ca o bariert eficientii intre doud medii hidrofile sd aib6 caracter hidrofob. Aga st6nd lucrurile, aceasti ultrastructurd cu caracter hidrofob trebuie sE exclud6 masiv ap4 de unde procentul rdus de apd aflat
2

glucide

Repartizarea procentelor intre substanlele organice se raporteazi la totalul acestora; adici totalul lipide + proteine + l00o/o. Atragem aten[ia cititorilor ca in toate situa{iile in care se opereazi cu procente, acestea trebuie corecl raportz;te labaza de referinfi-

Dr. Mircea Leabu. Membrana celulard uoecle eenerale. can oerdlru studerrli in ,rgdicind

la nivelul structurii membranelor. Agadar, solutia optime s-a dovedit a fi o ultrastructurd bazati pe lipide. Care sunt modaliElile de aranjare qi rolurile lipidelor, proteinelor gi componentei glucidice din organizarea moleculari a membranelor vom dezvolta in cele ce urmeaz6, abordind pe rdnd acesteiomponente gi av6nd in minte in permanenfi modelul mozaicului fluid de organizare a lor. Ceea ce mai putem menliona aici este faptul cI a$a cum se sugera din definilia noliunii de membran6 celulard aceasta trebuie sI se comporte ca o barierd intre mediile extracelular, respectiv intracelular, insl aceasta barierl nu trebuie si fie una absolutd ci selectivi, adici sd permita

interacfiunea celulei cu mediul. De acee4 putem afirma cd membrana celulard trebuie sd indeplineascl dou6 mari categorii de func{i t: (i) lunclie de barietd Si (ii) funa,rc metabolicd (adicd s6 asigure celulei schimburi de informa{ie gi de substanti cu mediul, in ambele sensuri: dinspre exterior spre interior Ei dinspre interior spre exterior) Referin{e

l. Z. 3. 4. 5. 6. 1. g.

Overton E. (1899) Uber die allgemeinen osmotischen Eigenschaften der Zelle, ihre vermutlichen Ursachen und ihre Bedeutung fiir die Physiologie. Vierteljahrsschr. Naturforsch. Ges Ziirich 44: 88-l 14. Gortel E, Grendel F. (1925) On bimolecular layers of lipoid on the chromocytes of the blood. J Exp Med. 41,

43H43.
Robertson JD. (1957) New observations on the ultrastructure ofthe membranes offrog peripheral nerve fibers' J Biophys Biochem CYtol-3: 1043-8. Singer SJ, Nicolson GL. (1972) The fluid mosaic model of the structure of cell membranes. Science. 175:72031.

Singer SJ, Nicolson GL. (1971) The structure and chemistry of mammalian cell membranes. Am J Pathol. 65:.
427-37. Steck TL, Weinstein RS, Straus JH, Wallach DF. purifi cation. Science. 168:. 255-7 (I

970) Inside-out red cell membrane vesicle s: preparation and

9.

Steck TL. (1972) Selective solubilization of red blood cell membrane proteins with guanidine hydrochloride. Biochim Biophys Acta.255: 553-6. Steck TL. (1974) The organization of proteins in the human red blood cell membrane. A review. J Cell Biol. 62: l-19. Marchesi SL, Steers E, Marchesi VT, Tillack TW. (1970) Physical and chemical properties of a protein isolated from red cell membranes. Biochemistry- 9: 50-7 . 10. Tillack TW, Marchesi SL, Marchesi VT, Steers E Jr. (1970) A comparative study of spectrin: a protein isolated from red blood cell membranes. Biochim Biophys Acta.200 125'31.

ll.

Tillack TW, Marchesi VT. (1970) Demonshation of the outer surface of freeze-etched red blood cell
membranes. J Cell Biol- 45:649-53.
a reevaluation of the molecular weight as determined by SDS polyacrylamide gel electrophoresis. Biochem Biophys
Res Commun.

12. Segrest JP, Jackson RL, Andrews EP, Marchesi VT. (1971) Human erythrocyte membrane glycoprotein:

M:390'5.

13. Nicolson GL, Marchesi VT, Singer SJ. (1971) The localization of spectrin on the inner surface of human red blood cell membranes by ferritin-conjugated antibodies. J Cell Biol. Sl:265-72.

14. Marchesi VT, Tillack TW, Jackson RL, Segrest JP, Scott RE. (1972) Chemical characterization and surface
orientation of the major glycoprotein of the human erythrocyte membrane. Proc Natl Acad Sci
9.

ll S A.69l.1445-

15. Tillack TW, Scott RE, Marchesi VT. (1972) The structure of erythrocyte membranes studied by freeze-etching' II. Localization of receptors for phytohemagglutinin and inlluenza virus to the intramembranous particles. J
Exp Med. 135: 1209-27.

16. Segrest JP, Kahane

I,

Jackson RL, Marchesi

VT. (1973) Major glycoprotein of the human

er)'throc)'te

1n..br*.,

evidence for an amphipathic molecular structure. Arch Biochem Biopfus.155: 167-83.

Dt

Mircea Leabu - Intoducere in biologia celulard (iconogofie curc)

Biologie celulard

Biologie celulard umane

. Studiul fenomenelor biologice in contextul

.
.
.

celulei - cum este organizatd gi cum funclioneazd celula Fenomen biologic - Tngiruire, intr-o anumitd secvente, de reaclii/procese biochimice Aspecte descriptive (analitice) - organizarea (ultra)structural5 a celulei Aspecte integrative (sintetice) - cum funcfioneazd structurile celulare (individual gi Tn cooperare)

Dr- Mircea Leobu - Introducere in biologia celulari (iconografie curs)

Celula
Unitotea structurald gi funcyionsld elementard de organizare a lumii vii core: . conservd qi transmite caracteristicile organismului din core face parte; . aFe capucitatea de a se autoregla gf de a se
autoreproduce;

. este rezultotul unui tndelungat proces de evolufie.

Un pic de istorie
CuvAntul celuld din latinescul cella I cellula cdmaruld; introdus de Robert Hooke, in 1665, ca urmare a examindrii la microscop a structurii lemnului de pluti Teoria celulari asupra organizdrii lumii vii introdusi de Matthias Jakob Schleiden gi Theodor Schwann, in 1839, completati de Rudolf Virchow, in 1858

htts :/en.wiki@ia.org^irlki/Robert_Hooke

toate organismele conlin una sau mai multe celule toate celulele provin din alte celule (omnis cellula e cellulo) funcliile vitale intr-un organism se petrec in celule toate celulele conlin ereditar informalia necesard pentru reglarea funcliilor lor gi pentru transmiterea informaliei generaliilor urmdtoare de celule.

Dr. Lfircea Leabu - Intrc&rcerein

biologitcelabfi (ieonogafie am)

De ce se studiem celula?
Definitia celulei, un rdspuns? a Fenomenul viefii - rezultatul activit5fii celulelor a Fiziologic vs. patologic o Orice interventie medicali acomodatd de celule
a

Corelarul: celula trehuie cunoscute $i respectatd!

Diversitatea celulard
Ordinul de mirime al numdrului de celule in organismul uman matur: 1A14

t
o

Hematii:2,5 x 1013 Neuroni: -19tt (10e - 1012) Nevroglii: -10t2 Hepatocite: -2x 1011

o a

Dimensiunea medie -1 Opm Dimensiuni: 0, 1 pm (Micoplasma pneumoniae, agent Eaton, pneumonie atipicd) - 150pm (ovulul) Masa medie -1ng "lnfinitatea" de stdri/situatii: creierul uman 2 la puterea 1A14 stdri (10r+ sinajse, fiecare sinapsi 2 stdri) Forme celulare

Ib. Mircealeaht - Introfrtcereln biolqia eelnlarfr (ieonografie cun)

Dimensiunea celulard

Comparafie procariote
CARACTERISTICI PROCARIOTE eubacterii archaebacterii
micd, in intervalul 0,1-2 ym

v,s. eu

cariote

EUCARIOTE protiste (EK uniceluhre): alge, protozoare, drojdii; fu ngi; plante; animale
mare, de obicei 1&100 pm

Tipuri de organisme

Dimensiunea celulei Metabolism Organite

divers (anaerob sau aerob)

aerob (exceplie celule fSrd mitocondrii) numeroase organite: nucleu delimitat de anvelopd nucleari, mitocondrii, reticul endoplasmic, lizosomi, peroxisomi, cloroplaste ADN de dimensiuni mari, cu capete libere, organizat sub formd de cromatind la nivelul nucleului mai mufte molecule deADN liniar, capetele protejate de telomere ARN biosintetizat gi prelucrat in nucleu; biosinteza proteinelor incepe in citoplasmd; unele prelulate co- sau post-trad ucere de organite 80S (citosol), 70S (mitocondrii, cloroplaste)

firi

organite delimitate de endomembrane

Acid deoxiribonucleic
(ADN)

ADN circular, necomplexat cu proteine

o singuri moleculd de ADN circular (in bucld inchisi)
si

Cromozomii

Acid ribonucleic (ARH) proteine

ARN-u! qi proteinele sunt sintetizate in acelagi compartiment intracelular

Ribosomi

70s

i
I

Ilr. Mirceu Leaha - Introfrrcerc in biologia celulard (iconografie cun)

I I

Comparafie procariote
CARACTERISTICI PROCARIOTE absent
fl

y,s.

eucariote

EUCARIOTE

Citoschelet Motilitate
Perete celular

repa complexd alcdtuiti din microtubuli,

microfilamente gi filamente intermediare

ageli, glisare, zvicniri,

fl

reorganiziri ale citosc*reletului celulozi sau chitind (plante); absent (animale)

prin mitozi (meiozd, la celulele sexuale) fisiune gi inmugurire (EK inferioare); sexuat6, cicluri de meiozd-fertilizare (animale gi plante superiore) multe pluricelulare, cu diferenlieri in numeroase tipuri de celule suportd varialiilimitate ale factorilor de
mediu

mod ifi dri ale

otabilititii

peptidoglican

Diviziunea celulari prin fisiune (diviziune binard) Reproducerea

prin fisiune binar5, tnmugurire

Organizarea Toleranla la mediu

unicelulari
proliferare rapidd, adaptabilitate la varialii mari ale factorilor de
mediu

Compara{ie procariote
Capsula

y,s.

eucariote

Citoplasme Ribozoni

l,1 - nucleol, 2- nucleu, 3- ribozom, \ 4 -vezicule, 5 - reticul endoplasmic \ rugos, 6 aparat Golgi, 7 element
citoscheletal, 8 - reticul endoplasmic neted, 9 - mitocondrii, 10 - vacuolS, 1 1 - citosol, 12 - lizozom, 13 - centrioli.

.r(

ffi

P ,@
*-@
@

Ih. Mbeea Leahr - fnfioducere tn biologia cefulard (ieonografie carc)

Comparafie procariote
{al Celuli

y^s.

eucariote

pocaliri

[b)

C*#erE iol,

Irrnbr6nE lltcr*rana mdsots

ar.Eni

tEefittpLslrrlaflS,

,o.uu*,i

,fu

I{udeo3

Definirea nofiunii de organit

I I

t_

O rga n izarea cu rsu ri lor

Curs introductiv (Obiectul biologiei celulare. lntroducere in studiul membranei celulare) (1 prelegere) Organizarea molecul ard a biomembranelor (lipide membranare, proteine membranare, componenta glucidicS a membranei)
(1 prelegere)

Dr. Mircea Leabu

Funclionarea membranelor ca sistem integrat (2 pretegeri)

Semnalizarea membranard Transportul transmembranar

Dr. Mihai Hinesor

Organite nedelimitate de endomembrane (ribozom, proteazom, citoschelet) (1 pretegere)

Dr"

Vas#baBaq;.b

Dr. h{ircet Leabu - fnfioducere in biologia celalard

O rgan

izarea cu rsu ri lor

Organite delimitate de endomembrane (reticul endoplasmic, aparat Golgi, lizozom) (1 pretesere) Biosinteza si dinamica intracelulara a proteinelor 1t prelegere) Biogeneza 9i traficul intracelular al membranelor (cooperarea RE-Golgi-lizozom i-sistem endozomal-membrani celulari) (1 prelegere) Organite semiautonome (peroxizom, mitocondrie) (1 pretegere)
a

Dr. Sanda Cretoiu

Energeticd celulard $ pretesere) lnteracfiunea biomecanici a celulelor cu mediul

(1 prelegere)

Dr. Eugen Radu

Nucleul (2 prelegeri) Moartea celulari (programatd sau accidentala)

(1 prelegere)

Bibliografia

http://www. ncbi.nlm. nih.qov/bookslN BK2 1 0541

http:/Amryw.whfreema

n.

com/lod ish4e/

http :/lwww. ncbi. nlm. nih. oov/bookshelflbr. fcq i?book=mcb

Site-ul Pub Med: http:l/vrrvurv.ncbi.nlm.nih.gov/siteslentrez?db=pubmed

Ib. Mbcea Leaht - hdrofuceretn hiolqia celulod ficonogafie cars)

Avertisment
Cunoagterca in biologia celulari

Un rdspuns dat...

... nagte multiple intrebdri!

Se aveti spor Tn infelegerea celulei!

Performanta? Se ajungefi si gfindifi prin prisma celulei!

Dr. Lfttcea Leafut -

fnfi&tcere in biolasia ceblmd ficonografie cun)

ORGAN IZAREA MOLECU LARA

A MEMBRANELOR CELULARE
De la molecule lo o structurd func{ionold

Membrana celulard

. Definifia
Ultrastructara core
uneste

sepord

celula de mediu

Dt Mircea Leabu - Intru*rcerc

tn biologia celalofi (iconografie cun)

CONSIDERATI! GENERALE ASUPRA

ORGANIZARTI MOLECULARE

A MEMBRANELOR
20-304/o 70-80o/o
-1o/o

' Ap5: . Rezidiu uscat:

- Substanle minerale: - Substanle organice:
. Lipide: . Proteine:
. Componenti glucidicS:

-99o/o
4O-50o/o

50-60%
1-1Oo/o

Aranjarea componentelor chimice Tn biomembrane conform modelului mozaic fluid

Singer SJ, Nicolson CL {1972\ The fruitt npsaic model of the structure of cell membranes. Scrbnce. 175:72&731 componenff glucldlcn
.

Funcfiile membranei celulare

1. Functie de barierd 2.

Funaie mctabolicd

Ilr. Dfrrculeabt - hlbo&.eere?n btolagia

c&Iti

(toilografre

fffi)

Imagini de mozaic

caracteristici fizice, chimice gi biologice ale membranelor celulare

. Eterogenitate
. Fluiditate bidimensionald
' Care esfe semnificalia biologicd a acestor caracteristici?
'cine participd la asigurarea acesfor caracteristici?
t1

o Asimetrie