Aci sosi pe vremuri

De Ion Pillat La casa amintirii cu-obloane i pridvor, Pienjeni zbrelir i poart, i zvor. Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc De cnd luptar-n codru i poteri, i haiduc. n drumul lor spre zare mbtrnir plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerbdtor bunicul pndise de la scar Berlina legnat prin lanuri de secar. Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, i din berlin Sri, subire,-o fat n larg crinolin. Privind cu ea sub lun cmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac. Iar cnd deasupra casei ca umbre berze cad, i spuse Sburtorul de-un tnr Eliad. Ea-l asculta tcut, cu ochi de peruzea... i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. i cum edeau... departe, un clopot a sunat, De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat. Dar ei, n clipa asta simeau c-o s rmn... De mult e mort bunicul, bunica e btrn... Ce straniu lucru: vremea! Deodat pe perete Te vezi aievea numai n tersele portrete. Te recunoti n ele, dar nu i-n faa ta, Cci trupul tu te uit, dar tu nu-l poi uita... Ca ieri sosi bunica... i vii acuma tu: Pe urmele berlinei trsura ta sttu. Acelai drum te-aduse prin lanul de secar. Ca dnsa tragi, n dreptul pridvorului, la scar.

Subire, calci nisipul pe care ea sri. Cu berzele ntr-nsul amurgul se opri... i m-ai gsit, zmbindu-mi, c prea naiv eram Cnd i-am optit poeme de bunul Francis Jammes. Iar cnd n noapte cmpul fu lac ntins sub lun i-am spus Balada lunei de Horia Furtun, M-ai ascultat pe gnduri, cu ochi de ametist, i i-am prut romantic i poate simbolist. i cum edeam... departe, un clopot a sunat. Acelai clopot poate - n turnul vechi din sat... De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat.
Poemul "Aci sosi pe vremuri" face parte din volumul "Pe Arges in sus" (1923),considerat de critica literara reprezentativ pentru creatia artistica a lui Ion Pillat (1891-1945). George Calinescu a afirmat ca aceasta poezie constituie capodopera lirica a lui Pillat, creatie "gratioasa, miscatoare si indivizibila paraleia intre doua veacuri, inscenare care incanta ochii si in acelasi timp simbolizare a uniformitatii in devenire". Semnificatia titlului. Titlul este cu totul original si inedit, deoarece este alcatuit dintr-o propozitie, prin care poetul comunica ideea centraia a poemului si anume apropierea pana la identificare a trecutului cu prezentul, doua valori ale existentei umane plasate intr-un spatiu si un timp neidentificate. Adverbul in forma populara "aci", verbul "sosi" la perfectul simplu si locutiunea adverbiala de timp "pe vremuri" sugereaza ideea ca existenta umana se bazeaza pe experience repetabile, reluate si retraite de fiecare generate in parte, care simte si traieste viata asemenea predecesorilor. Structura, semnificatii, limbaj artistic Poezia "Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat este structurata in 19 distihuri (strofe de cate doua versuri) si un monovers in final, care se constituie intr-o concluzie ce sugereaza esenta ideatica a discursului Uric. Primul distih defineste spatiul spiritual al stramosilor sai prin metafore - "casa amintirii cu obloane si pridvor" -, la poarta careia "Paienjeni zabrelira" intrarea, tesand o panza fina, care simbolizeaza curgerea implacabila a timpului. Al doilea distih ilustreaza ideea ca viata patriarhala a stramosilor a ramas incremenita in timp - "hornul nu mai trage alene din ciubuc"-, casa amintirii pastrand memoria unor vremuri zbuciumate, de pe cand "luptara-n codru si poteri, si haiduc". Poetul imprima o culoare arhaica locurilor natale, care pastreaza nesterse amintirile dragi. Distihurile urmatoare compun o lume de mult apusa, Pillat imagineaza o sensibila si emotionanta poveste de dragoste, pe care o traisera bunicii sai. Idila reflecta puritatea sentimentelor din vremuri stravechi, atunci cand bunica lui, "Calyopi", venise cu "berlina" (trasura de patru locuri, inchisa, in forma de cupeu - n.n.) ca sa se mute definitiv acasa la "bunicul meu", care i-a recitat, romantic, poezia "Le lac" a lui Lamartine si versuri din "Sburatorul" lui Ion Heliade Radulescu. Imaginea vizuala a bunicii pastreaza atmosfera si moda acelor timpuri, ea era o tanara "subtire", imbracata "in larga crinolina" (fusta larga si lunga, sustinuta de cercuri subtiri de otel -n.n.) si il asculta "tacuta, cu ochi de peruzea" pe bunic, traind amandoi o puternica si pura emotie erotica: "si totul, ce romantic, ca-n basme, se urzea". Cheia ideatica a intregii poezii este distihul urmator, "si cum sedeau... departe, un clopot a sunat, / De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.", in care nostalgia curgerii implacabile a timpului este dublata de eternitatea sentimentului de iubire, idee evidentiata prin schimbarea timpurilor verbale, inlocuind imperfectul "sedeau" cu perfectul compus "a sunat". Punctele de suspensie, adverbul de loc "departe", imaginea auditiva a clopotului marcheaza paralelismul dintre timpul iubirii, care este vesnic si timpul real, care-si urmeaza curgerea ireversibila, viziune accentuata si in strofa urmatoare: "Dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana.../ De mult e mort bunicul, bunica e batrana". Se simte aici influenta lui Horatiu, amintind de nostalgia curgerii timpului in mod implacabil si ireversibil, de efemeritatea vietii omului, pentru care sugestiv este memorabilul vers: "Eheu! fugaces... Labuntur anni" ("anii fug, se scurg repede" - n.n). Poetul mediteaza in continuare asupra propriei existente, utilizand persoana a II-a singular, ca si cand s-ar adresa unui interlocutor, sugerand capacitatea eului liric de a se detasa de omul muritor, poezia fiind construita pe baza formulei estetice a liricii rolurilor: "Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete/ Te vezi aievea numai in stersele portrete// Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta, / Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...". Reiese din aceste versuri ideea succesiunii generatiilor, poetul se regaseste in

portretele stramosilor si este cutremurat de timpul necrutator, de fiinta umana perisabila in care traieste numai amintirea, singura care poate opri trecerea vremii. Strofa a treisprezecea incepe cu o comparatie temporala, ilustrata prin adverbul de timp pus la gradul comparativ de egalitate, "Ca ieri", sugerand o paralela intre trecut si prezent. Intocmai cum sosise bunica lui, Calyopi, gingasa si emotionata, in casa bunicului, asa vine iubita acum, fara sa stie ca repeta intocmai experienta erotica a inaintasilor. Poetul pastreaza epitetul "subtire" pentru tanara de acum care vine pe acelasi drum, "prin lanul de secara", calcand sprinten pe "nisipul pe care ea sari", imaginea trecuta a bunicii fiind actualizata si foarte recenta in amintirile poetului. El o intampina, asemenea bunicului pe vremuri, recitandu-i poeme din creatia artistului francez Francis Jammes si din "Balada lunei" a poetului simbolist Horia Furtuna, poeti prin care se sugereaza inca o data curgerea timpului. S-au schimbat numai personajele cuplului erotic, dar acestea pastreaza obiceiurile, trairile, emotiile, "sufletul oamenilor si drumul lor de viata raman aceleasi" (T.Vianu). Versurile recitate de bunic apartineau unor poeti romantici, iar cele recitate de nepot unor poeti simbolisti. Iubita, ca si bunica in vremuri de demult, il asculta ganditoare, "cu ochi de ametist". Ultimul distih al poeziei, care constituie un refren ideatic, amplifica tristetea poetului privind neputinta umana in fata timpului si in fata mortii: "si cum sedeam... departe, un clopot a sunat/ - Acelasi clopot poate - in turnul vechi din sat...". Viata si moartea sunt doua valori esentiale ale existentei umane, simbolizate de imaginea auditiva a clopotului din vechiul turn, ca simbol al timpului trecator, pe care-l poate incremeni numai iubirea, idee sustinuta de monoversul care incheie poezia: "De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat". Nicolae Manolescu a evidentiat ideea repetabilitatii experientelor de viata, "timpul bunicilor s-a scurs in timpul nepotilor care iau totul de la inceput in forme imperceptibil modificate". Ideea de timp este ilustrata prin raportarea trecutului la prezent si a prezentului la trecut si este realizata prin cateva elemente stabile: spatiul si timpul nedefinit, contopind trecutul si prezentul in existenta umana: "aci", "pe vremuri", "acuma", "pe-acelasi drum". Poetul este prezent in poezie, intr-o lirica a rolurilor, prin persoana I, referindu-se la eul liric, "am soptit", "am spus", "sedeam", prin persoana a II-a, folosita in relatia cu un interlocutor, "vii acuma tu", "calci", "ai ascultat" si la persoana a III-a prin care sunt numiti predecesorii, "i-a recitat", "Ea-1 asculta", "sedeau". Eugen Lovinescu, referindu-se la universul poetic al lui Ion Pillat, remarca pietatea lui fata de familia si mosia sa, ilustrand "patriarhala casa a bunicului, de la putina de unde isi lua baia cu foi de nuc, pana la ceasul lui de pe masa, [...] bunica si mai ales bunicul domina aceasta poezie domestica".

V97. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini n care s demonstrezi faptul c un text poetic studiat sencadreaz direciei tradiionaliste/ tradiionalismului. Not! n elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza,constnd n formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la tem, argumentaia (cuminimum 4 argumente/raionamente logice/ exemple concrete etc.) i concluzia/ sinteza.. III. 97 (demonstraia apartenenei unui text liric studiat la estetica direciei tradiionaliste ) Ion Pillat este un poet tradiionalist a crui activitate literara poate fi ncadrat n perioada interbelic. Opera sa se afl la confluena curentelor literare, nglobnd elemente romantice, parnasiene, simboliste clasice, dar i motive autohtone, deci tradiionaliste. Poetul debuteaz cu volumul Visri pgne n 1912 dup care urmeaz Eterniti de-o clip unde se observ ataamentul lui fa de simbolism. Poezia maturitii este reprezentat de volumele Grdina ntre ziduri i Pe Arge n sus unde se evideniaz foarte bine legtura cu pmntul i locurile natale. Volumul Biserica de altdat reliefeaz ortodoxismul, iar Limpezimi i Poeme ntr-un vers sunt volume de orientare clasic.

Poezia Aci sosi pe vremuri face parte din volumul Pe Arge n sus aprut n 1923. Acest volum este reprezentativ pentru tradiionalismul poetului ntruct poeziile incluse realizeaz imaginea spaiului natal, casa printeasc, natura cmpeneasc nsufleit de amintirile copilriei. Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul, spaiul natal i renvierea trecutului acestea fiind regsite i n poezia Aci sosi pe vremuri. Poezia este o meditaie nostalgic pe tema trecerii ireversibile a timpului asociat cu repetabilitatea destinului uman, ciclicitatea vieii. Titlul este o sintagm ce fixeaz cadrul spaio-temporal al iubirii ce va fi evocat (timp i spaiu mitic, nedefinit), prin indicii de spaiu (adverbul de loc cu form regional aci), de timp (locuiune adverbial de timp pe vremuri) i forma verbal de perfect simplu (sosi). Acestea sugereaz c existena uman se bazeaz pe experiene repetabile, reluate i retrite de fiecare generaie n parte care simte i triete asemenea predecesorilor. Compoziional, poezia este alctuit din nousprezece distihuri i un vers final avnd rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate n mai multe secvene poetice: incipitul, evocarea iubirii de ieri a bunicilor, meditaia asupra efemeritii condiiei umane, iubirea de acum a tinerilor i epilogul poeziei. Cele dou planuri, trecutul i prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentueaz ideea de ciclicitate a vieii i a iubirii. Se utilizeaz elemente de simetrie i opoziie a planurilor construite pe relaia atunci acum. Elemente de recuren sunt spre exemplu motivul clopotului, nsoind dou momente eseniale ale existenei umane nunta i moartea, simbol al trecerii timpului i laitmotivul din versul final. Primele dou distihuri reprezint incipitul poeziei i fixeaz prin intermediul unei metafore: casa amintirii, spaiul rememorrii nostalgice a trecutului. Aceste prime versuri reprezint un pastel n care este descris casa ce arat imaginea unor amintiri. Elementele asociate casei obloane, poart, zvor, versul Pianjeni zbrelir i poart, i zvor i personificarea mbtrnir plopii sugereaz trecerea timpului, degradarea elementelor survenit odat cu trecerea timpului; se contureaz astfel o imagine a unui loc pustiu i prsit, dar se i accentueaz ideea de spaiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmaului care poate renvia trecutul n amintire. Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza poeziei i a elocinei n mitologia greac). Urmeaz o zon narativ-epic unde se poate urmri ntlnirea bunicilor, ndrgostiii de altdat. Totul se desfoar respectnd un ceremonial. Bunicul ateapt sosirea berlinei din care coboar tnra n larg crinolin. Prezena

berlinei accentueaz imaginea trecutului. Bunicul i recit iubitei capodopere ale literaturii romantice, iar sunetul clopotului nsoete protector cuplul de ndrgostii. Acetia par c vor s conserve momentele, dar trecerea timpului a afectat pn i aceast atmosfer de basm. Meditaia poetic, tonalitatea elegiac evideniaz ideea c eternizarea fiinei umane este posibil doar prin iubire. Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmat n versul urmtor de revenirea la realitatea timpului care trece ireversibil: De mult e mort bunicul, bunica e btrn, portretele fiind singurele care pstreaz imaginile de odinioar ale strmoilor(Ce straniu lucru: vremea! Deodat pe perete/ Te vezi aievea numai n tersele portrete.) Prin intermediul unei comparaii se realizeaz o paralel trecut-prezent i se face trecerea la planul prezentului: Ca ieri sosi bunica...i vii acuma tu. Ca ntr-un ritual, nepoii repet gesturile bunicilor. Diferenele in de moda vremii: iubita coboar acum din trsur, iar ndrgostitul i recit poeme simboliste. Din portretul fizic al iubitei se reine doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, ieri ochi de peruzea, acum ochi de ametist. Sunetul clopotului nsoete din nou momentul ntlnirii ndrgostiilor i sugereaz repetabilitatea existenei umane, iar versul final accentueaz trecerea iremediabil a timpului (De nunt sau de moarte, n turnul vechi din sat). Muzicalitatea e conferit att de elementele prozodiei clasice rima mperecheat, ritmul iambic, msura de 13-14 silabe, de motivul clopotului care este un posibil refren ct si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad, Le lac, Sburtorul) i moderne de la nceputul secolului al XX-lea (Francis Jammes, Horia Furtun) La nivel morfo-sintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut i planul prezent evocate n poezie. Verbele la timpul prezent fie ilustreaz permanena sentimentului de iubire (vii, calci) fie nsoesc meditaia pe tema trecerii timpului (te vezi, te recunoti). Verbele la perfectul simplu (sosi, sri, spuse) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor. O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice i regionale n evocarea trecutului: haiduc, poter, berlin, crinolin. Din punct de vedere stilistic, la nivel structural se utilizeaz paralelismul, simetria, antiteza, iar dintre figurile de stil se folosete cu precdere metafora: casa amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist i comparaia care susine ideea ciclicitii (Ca ieri sosi bunica ...i vii acuma tu). n concluzie, prin tematic - amintirea trecutului, evocarea copilriei, ciclicitate, simetria povetilor i tonalitatea elegiac poezia Aci sosi pe

vremuri aparine liricii tradiionaliste. (Ramona Dnac, 12 L; coord. prof. Luminia Paraipan)