Sunteți pe pagina 1din 4

Nuvela apare in primul numar al revistei iesene Dacia Literara din 1840 sub titlul de Scene istorice din

cronicele Moldaviei. Alexandru Lapusneanul. Izvorul de inspiratie al prozatorului il constiutuie Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, cu paragrafele referitoare la cea de-a doua domnie a lui Alexandru-Voda Lapusneanu. Aici nuvela se afla in nucleu si Negruzzi e tentat chiar a transcrie, la un moment dat, o replica vestita a Lapusnenului consemnata de Grigore Ureche insusi: Daca au mersu solii Tomsi si-i i-au spus, zic sa le fie zis Alexandru Voda: << De nu ma vor, eu ii voi pre ei, si de nu ma iubescu, eu ii iubescu, pre dansii si tot voi merge, ori cu voie, ori fara voie>>. Uimitoare ramane mereu la Negruzzi, in urama oricator lecturi repetate (mai ales daca avem in vedere ca nuvela e scrisa inainte de 1840), detasarea de eroul sau pus sub observatia caracterologului si privit ca un produs al imprejurarilor istorice, predestinat parca. Pe Lapusneanu il caracterizeaza cruzimea nemasurata, provenuita dintr-o ura fara margini, dusa la paroxism, fata de boierimea tradatoare, lacoma de averi, spoliatoare a taranimii. E viclean, ipocrit, de o inteligenta diabolica, isi incarca juramintele, e cinic si de un umor macabru, atunci cand ii arata sotiei sale Ruxandra, piramida de capete, considerandu-le drept un leac de frica. Este in stare, vazandu-se popit, sa profere injurii la adresa clerului lucru infiorator pentru acea vreme, cu atat mai groaznic cu cat eroul e la un pas de moarte. Ar fi fost capabil chiar sa-si ucida sotia si pruncul sau, atunci cand presimte alianta cu dusmanii lui neimpacati: M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu! Iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei, ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si dusmanilor mei. Ca la toti scriitorii vechi, de sub pana lui Costache Negruzzi apare adesea ceea ce am putea numi vorva memorabila, atrasa de aceeasi tendinta, spre lapidaritate. Toate cele patru motto-uri sunt asemenea vorbe memorabile, iesite din text, cu vremea, si devenite bun comun. Mai sunt si altele, intre care ne marginim a semnala numai celebra replica a lui Lapusneanu: Prosti, dar multi! Descrierile sunt minime in nuvela. Cateva amanunte vestimentale, enumerarea bucatelor de la banchet, facuta, cum zice George Calinescu:

cu o pensula flamanda si cam atat. Intr-un singur loc, apare o scurta descriere tipic romantica: Cetatea [Hotinului] era muta si pustie ca un mormant de uries. Nu se auzea decat murmura valurilor Nistrului, ce izbeau regulat stancoasele ei coaste, sure si goale, si strigatul monoton al ostasilor de staja, carii intru lumina crepusculului se zareau razimati pe lungile lor lance. Pe boieri, Lapusneanu ii omorea din cand in cand, nimeni nu indraznea a grai impotriva lui, cu cat mai vartos a lucra ceva; o gvardie de lefecii albanezi, serbi, unguri, izgoniti pentru relele lor fapte, isi aflasera scapare langa Alexandru, platindu-I bine, ii avea haraziti; incepu a sili pre straini si pre catolici asi lepadare legea, in inima nordului via inca pomenirea lui Rares; Ajunga atata sange varsat, atatea vaduvii, atatia sarmani (=orfani); Spun (=se zice) ca in minutul aceal, el era foarte galben la fata si racla sfantului ar fi tresarit, incepura a zice (=a canta) din surle; la spatele fiestecaruia boier dvorea cate o sluga, care dregea(=turna vin); acum era aproape a se scula de la masa(la impersonal); milostivul Dumnezeu sa te intareasca in ce ai pus de a nu mai strica pe boieri si a bantui norodul; lovindu-l dreot in frunte il dobori la pamant; slugi si oameni boieresti burzuluisera norodul; sa-i improaste cu tunurile; sa-i de istov; Lapusneanu scotea ochii, taia maini ciuntea si seca (din lat. secare = a taia, scurta)pe care avea prepus. Spancioc si Stroici sedeau la Cameninta (forma nearticulata a numelui propriu) asteptand si pandind vremeetc. Imitatorul lui Negruzzi, Alexandru Odobescu, va avea mai putin geniu in a intui specificul artei cuvantului si va da in Mihnea voda cel Rau si Doamna Chiajna, descrieri de epoca foarte amanuntite, iesite de sub condeiul arheologului, frumoase si interesante insine, dar devenite mai curand piedici in calea torentului epic. Descrierile lui Negruzzi sunt facut pentru culoare, pentru sugestie si atmosfera, si marginite numai la cateva amanunte semnificative. Culoarea de epoca e data insa nu atat prin descrieri, cat mai ales prin limbaj, inspirat cu multa grija din cronica si adus in contexte perfect inteligibile contemporanilor. Nu atat vocabularul, care prin forta lucrurilor nu se mai foloseste azi (zobron, benisel, felendares, samuri, surguci, filaliu, junghiu etc., fiind vorba de costumatie sau de arme), dar mai ales cuvintele al caror continut semantic s-a schimbat, cat si fonetismele si constructiile sintactice arhaice, au o functie stilistica superioara, urmata si aplicata consecvent de Mihail Sadoveanu in romanele sale istorice de mai tarziu.

Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi


Negruzzi este creatorul nuvelei istorice romneti. Nuvela Alexandru Lpuneanul a fost publicat n primul numr al revistei Dacia Literar n anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoper, o culme nentrecut pn n prezent. Adevr i ficiune: n scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informaia despre ntoarcerea lui Lpuneanul mpotriva dorinei marilor boieri i episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetrile recente pun n lumin faptul c Lpuneanul nici nu a fost un domn att de crud; n realiate nici nu au omort 47 de boieri i c mai aspr era soia sa. Vinovat de acest deformare este ns cronicarul Ureche. Important ns este, c pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul i imaginaia sa- a reuit s creeze o ficiune credibil. Nuvela nfieaz ntmplri din a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul. Este o perioad frmntat, tensionat din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere. Structura nuvelei: nuvela este alctuit din patru pri, fiecare avnd un moto semnificativ. 1. Dac voi nu m vrei, eu v vreu! - ilustreaz hotrrea lui Lpuneanul de a ocupa tronul mpotriva dorinei marilor boieri 2. Ai s dai sama, doamn! - sunt cuvintele rostite de vduva unui boier i adresate doamnei Ruxandra, ca o ameninare pentru crimele nfptuite de soul ei 3. Capul lui Mooc vrem! - exprim nemulumirea poporului din cauza numeroaselor dri i din cauza asupririi boiereti 4. De m voi scula, pre muli am s popesc i eu! - sunt cuvintele lui Lpuneanul, care, revenit la realitate, i amenin pe cei care voiau s-l clugreasc. Nuvela are o compoziie echilibrat i a fost asemnat cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expoziia o reprezint sosirea lui Lpuneanul n Moldova, intriga: aciunile domnitorului ndreptate mpotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri i a lui Mooc, iar deznodmntul este moartea lui Lpuneanul. Alexandru Lpuneanul este un personaj complex, alctuit din lumini i umbre, asemenea oamenilor adevrai. Cruzimea domnitorului este motivat istoric i psihologic: el i pedepsete pe marii boieri, care i doreau puterea i pentru c l trdaser n prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii n minile domnitorului mpotriva tendinelor marii boierimi. Cuvintele lui Lpuneanul sunt memorabile, exprimnd hotrre i o voin de fier. Chiar de la nceput domnitorul dovedete vederi progresiste, naintate, rspunznd boierilor: Voi mulgei laptele rii, dar a venit vremea s mulg i eu pre voi!

Pentru a se rzbuna, domnitorul se preface, simuleaz mpcarea cu marii boieri. De asemenea i-l apropie pe Mooc. Totui violena i cruzimea lui depesc la un moment dat limitele normalului n scena uciderii boierilor i a alctuirii piramidei de capete. n caracterizarea personajului Negruzzi noteaz gesturi, mimica, comportarea, replica: -Bine ai venit boieri, zise Lpuneanul, silindu-se a zmbi ; rspunse Lpuneanul, a crui ochi scnteiar ca un fulger i celelalte personaje sunt bine caracterizate (iretenia mitropolitului, care i sugereaz doamnei Ruxandra s-i otrveasc soul, fr ca el s se implice). Pentru prima oar n literatura romn Negruzzi caracterizeaz personajul colectiv: mulimea adunat sub zidurile palatului.