Poezii scrise de Otilia Cazimir

1. Puiorul cafeniu 2. Poveste de omat 3. Mos Craciun 4. La drum 5. Baba iarna intra-n sat 6. Ninge! 7. Unde-s ochelarii? 8. Ariciul 9. De pe-o bun diminea 10. Miorii 11. Poza veche 12. Iulie 13. Martie 14. Lumini si umbre 15. nserare 16. Din fug 17. Sub iarba cmpului 18. n ploaie 19. Pentru tine, primvar 20. Interior 21. Vara 22. Gospodina 23. ara mea 24. Clopotele 25. Strofa Risipita 26. Vis Alb 27. Ghiocelul 28. Gospodina 2 29. In zori 30. Uite, vine mos Craciun 31. Un camin de pasarele 32. Scrisoare

Puiorul cafeniu
A ieit din ou la soare, Cel din urm puior. Se usuc pe-aripioare i-o pornete binior. St gina la-ndoial, C din apte puiori ase-s galbeni ,glbiori. Numai cel de la sfrit A ieit mai ponosit! i se-ntreab speriat: _Nu cumva-i de ciocolat?

Poveste de omat
Tu nu stii A fost odata O casuta fermecata Si-n casuta-o fata mica, Un pisoi si o bunica. Si-ntr-o iarna, intr-o seara, Fata s-a uitat afara Si-a vazut cum prin perdea Stelele rdeau de ea Dar pe drum cotit si nins, Umbra sura s-a desprins: Un voinic abia de-o schioapa Inota-n omat ca-n apa. Si proptinduse-n toiag, Un toiag mai nalt ca el, A-nceput sa cante-n prag, Tremurat si subtirel Dormi? Si nici n-am prins de veste! Usa s-a inchis cu cheia, Focu-si palpaie scanteia, Si povestea nu-i poveste: Eu eram fetita-aceea, Iar bunica nu mai este

Mos Craciun
Eu l-am vazut pe Mos Craciun, e un mosneag Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag, Ca toti mosnegii care trec pe drum. Departe, intr-o tara fermecata In care nimeni n-a ajuns vreodata, Sta singur cuc intr-un bordei de fum. Si trage mosul, trage din lulea. Si zilele se duc, si iarna vine, Si prin casute-ncep a-l astepta Baieti cuminti si fete mici ca tine. Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-Sfant Intinde mana-i buna spre pamant

Si-anina-n cer, de-un fir de borangic, Un pui de stea pentru Isus cel mic Atunci pe nevazute cararui, Porneste Mos-Craciun cu sacul lui, Si cnd adoarme zvonul de colinda, El bate-ncet Ia usa de la tinda. A fosit, mosneagul bun, si-acum un an, Dar tu erai prea mica si nu stii: Ti-a pus sub perinuta jucarii Si-un cercelus cu piatra de margean. Iar cnd a fost sa iasa din iatac, Maicuta l-a pndit de dupa usa, Sa nu te vre din gresala-n sac, Ca pe-o papusa!

La drum
Mo-Crciun, la urcu, S-a pornit cu sacu-n spate. Drumu-i ru, i-i lunecus, i moneagul nu mai poate. Lung se uit indrt, Scuturndu-i barba rar De omt, i ofteaz sub povar: - Greu tatuc, greu de tine! Iaca, stau i m socot Dac nu cumva-i mai bine S m mut mai ctr var, C-s btran i nu mai pot!

Baba iarna intra-n sat

Alergand, ca de napasta, Au venit buluc pe coasta Doi baieti Mai isteti, Sa dea veste La neveste C-au vazut in deal la stana, Coborand din varf de munte, Peste ape fara punte, Iarna sura si batrana Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat:

Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba Vantul sa-l strecori prin ea! Si cum sufla-n pumnii reci, Scoate pacla pe poteci, Iar pe fund de vai destrama Neguri vinete, de scama Si-au iesit baietii mici, Mici si multi Si desculti, Si cativa mai maricei Cu biciusti si cu nuiele Si cu prastii subtirele, Sa alunge de pe-aici Iarna cea cu ganduri rele Doamna-gerului, batrana, S-a sculat de la pamant. Si-naltand spre cer o mana, Ca o cumpana uscata De fantana. A pornit in jos pe vant, Incruntata, Blestemand, Si-a lasat in urma ei Promoroaca si polei; Pe ogoare, Corbi si cioare Prin paduri, Lupii suri, Si de-a lungul drumului Numai scama fumului

Ninge!
Ssst! Maicuta gerului, Cu manuta inghetata, Bate-n poarta cerului Si intreaba suparata: - Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat.

Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Si coboara-ncetisor - Oare-a nins? E un fulg si-i cel dintai Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, Zurgalai

Unde-s ochelarii?
Bunicuta-i suparata, Ca de-un ceas intreg tot cata: Cata-ncolo, cata-ncoace, Ochelarii nu-s si pace! I-a catat pe sub saltele, Si-n papuci, si-n ciubotele, Pe sub perne, pe sub oale, Pan`n-a mai putut de sale! A mai stat, a mai oftat, Iar s-a pus pe cautat! Sta si-aprinde-o lumanare: Unde sa-i mai cate, oare? Nu-s in raft, nu-s in cutie, Poate-or fi-n bucatarie.. Rascoleste pe subt scara Si pe polita-n camara, In cuptor, pe soba sus, Ochelarii nu-s si nu-s! Sa nu fie cu banat, Cine, oare, i-a furat? Cand sa-i cate si prin tinda, Da cu ochii de oglinda, Si ce vede, ce nu vede, Parca nici nu-i vine a crede: Ochelarii, pozna mare! Ii stateau pe nas calare.. Ii catase-n cui, sub pat, Dar pe nas nu i-a cata. Si de nu-i vedea-n oglinda, I-ar cata si-acum prin tinda!

Ariciul

Aseara, prin gradina amortita, Din tufe de pelin cu frunze mici A aparut in taina un arici, O mica vietate ghemuita. Copiii l-au zarit de pe cerdac Cum se misca domol pe subt gutui, Si toti au alergat in jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum il prinsese vremea pe carare, Ca o pernita sferica in care O fata rea ca sa se joace A-nfipt o sumedenie de ace. Am alungat copiii sa se culce Si-n inserarea limpede si dulce Ce se lasa din cer incetinel, Am stat acolo singura cu el. Si ma-ntrebam pe ganduri: Oare, cum A fost faptura-i la- nceput de lume ? Din care veacuri inecate-n fum Porni el oare, ca un scai, la drum, Sa se opreasca-n dreptul meu anume ? Ce vant vrajmas si mohorat Ca pe-un macies pitic l-a scuturat, De-a mai ramas dintr-insul doar atat: Un ghem de spini, ostil si speriat ? O fi avand el oare pui ? Ma-ntreb, desi nu pot pricepe: Cum sug ei fara sa se- ntepe In ghimpii lui ? Cand a simtit ca-i singur doar cu mine Si nici un dusman dinspre casa nu mai vine, A scos cu frica de subt el Un bot timid si mic, ca de catel, Si cu instinctul lui obscur A explorat terenul imprejur. Si-abia ciulindu-si tepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte si singuratate Si-a cautat incet incet de drum. S-a mai oprit in magheran o data Ca subt indemnul unei tainice porunci, Apoi a disparut pe subt poiata. Si nu l-am mai vazut de loc, de-atunci.

De pe-o bun diminea

De pe-o bun diminea Cu tulpin de crcel, A srit un gndcel Cu mustile de a. Ali gndaci, mruni i roii, Care-i poart fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroii! Iar pe-un fir de ppdie, Ce se-nal, drept, din iarb, Suie-un crbu cu barb, n hinu aurie. Suie, mndru i grbit, S vesteasc-n lumea mare: - Preacinstit adunare, Primvara a sosit!

Miorii
A ieit rchita-n drum. Ce-o mai fi i asta, oare, C-i din cap pn-n picioare Numai motocei de scrum? Cu mldiele plecate, St pe loc i se socoate: S-ar ntoarce nu mai poate, S-ar ascunde N-are unde! I-e ruine de copii, Ca din mugurii-aurii I-au ieit, n loc de flori Miori!

Poza veche
Sunt eu, fetia asta serioas Ce st pe-un scuie, cuminte, Strngnd la piept, cu minile-amndou Ppua nou, De care nc-mi mai aduc aminte? (Avea rochi alb, de mtas.) Mi-e mil de mnua ei, De trupul mic, i firav, i puin: Mi-e mil ca de-un copila strin Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei

Pe vremea ceea nu m cunoteam, Oglinzile erau aa de nalte! O dat doar, n luciul unui geam Am bnuit o clip chipul meu, Am prins n ochi sursul celeilalte i n-am tiu c-s eu. Dar ntr-o zi am cobort din cui O cadr-n care nu era nimic Dect o fat cu priviri cprui. Ca un pisoi prostu i mic, Am cercetat piezi, cu fric, Vedenia stngace. Am rs: Sraca, tare-i mititic! A rs i ea. Ai i mata cercei? De ce nu vrei s vii oleac-ncoace? Dar mna care-o cuta pe-a ei A pipit zadarnic sticla, rama, i-nspimntat am fugit la mama Azi, din fetia aceea nu mai este Dect o poz tears i-o poveste. Cu ochii mari, cu cerceluii din ureche, Mi-a adormit ppua veche Pe scauieul din grdin n suflet, printre cioburi de lumin. Dar de Crciun, cnd fulgi subiri de fum Coboar linite pe suflet i pe drum, Cnd bate-n geamuri cea dinti colind, Din ntunericul uitat n mine Eu simt, ncetior, cum vine Fetia din oglind, Cum i deschide ochii calzi i vii i-mi cere iari rs i jucrii.

Iulie
De dup dealuri arse i trudite, nal creste albe nori de plumb. S-adun-n iarb umbre nclcite i, aspru, geme vntul prin porumb. Cmpia de paragin i scrum ntinde brae lungi de colb n drum, Apoi i strnge sufletu-n pduri, Cscnd n rpi dogoritoare guri Dar norii sterpi coboar-n deprtare, i-abia vibreaz dincolo de zare

Un tunet lung, cu prabuiri de stnc Iar soarele s-arat alb i mat, i-ntia raz de lumin pare Un fulger mort, ce rtcete nc Pe cmpul prfuit i resemnat.

Martie
E-atta primvar-n noi, iubite! i-n toi fiorii care tremur-n natur, i-n zmbetul ce-i flutur pe gur Se-mbrieaz visurile noastre tinuite Ridica-i ochii n adnca strlucire A-ncremenit o horhot de nor subire i-acum i mistuie-n albastru forma fin i nu rmne-n marea de lumin Dect un punct ce-n aer se ridic Sgettorul zbor de rndunic. n iarba crud-i joac umbrele subiri Mldie verzi i lungi de trandafiri. Plutete-n atmosfera linitit Parfumul vag de floare nenflorit C liliecii i ridic-n soare Boboci mrunti, ciorchine zmbitoare, Iar din corole albe i fragile Se-nal, greu, parfumul de zabile. Mi-e sufletul mprtiat n toat firea Sub ochii umezi care-mi caut privirea, Se-mbat ca o floare pe tulpin De rou, de parfum i de lumin.

Lumini si umbre
Ai ochii negri, mincinoi i ri Fntnile cu ape moarte- ascund Pupile negre licrind n fund, Ce m atrag spre-adnc ca ochii ti. Cnd vreau s plec, m ii n loc cu un cuvnt Aa se zbat copacii n furtun; Ca pentru fug crengile- i adun, Dar rdcina- i leag de pmnt. De azi ncolo n- am s- l mai iubesc Dar cnd i vd privirile pgne i zmbetul copilresc, M jur c n- am s-l mai iubesc- de mine.

Pe zi ce trece- i semn tot mai mult; Aa izvorul ce se- arunc- n balt, Se- nvluie cu mlul laolalt i- n loc s- i spele apele verzui, i tulbur izvorul apa lui. M iscodeti ca pasrea de prad, M urmreti cu ochii reci i ri, Dar uii c dac- s urme pe zpad, Noroiul e lsat de paii ti. Mi- e faa mpietrit ca o masc i- n ochi lumina- i gata s se stng Chiar diamantului ca s sclipeasc i trebuie o raz s- o rsfrng. Iubirea ta nu crete i nu moare, Ci totdeauna- i rece i egal E ca o floare artificial Pe- o pajite cu maci arznd n soare. Cnd voi pleca, m vei uita uor i tiu c nici nu s- ar putea altfel: Abia o clip valul cltor Pstreaz chipul oglindit n el. Am vrut n ciuda zmbetelor tale, Din ochii sterpi o lacrim s storc i am plecat s nu m mai ntorc, Dar azi, din zori de zi i umblu- n cale. Ce demon oare mi te- a scos n drum?! De- ar vrea viaa azi s m dezlege i raiul ei s mi- l ofere- acum Tot iadul nostru dulce l- a alege. Azi mi- a venit cu ochii calzi i buni i nu l- am ntrebat de unde vine Pe floarea de pe marginea de drum N- o- ntrebi de- i nflorit pentru tine. Te vd mereu ca- n clipa de pe urm; ncremenit n capul scrii Cu zmbetul uitat n colul gurii i- n ochi, tiul crud al nepsrii. Eti ru. Dar cnd aud c- o spune altul M uit n jos i strng din pumni i tac. C numai eu n toat lumea asta Am dreptul s te cert i s te- mpac. Eu am s plec cu sufletu- mpcat C nu las nimnuia motenire

Un suflet greu de ur i iubire Bnuitor i trist i- nfrigurat. M- am resemnat; att a fost s fie. M uit cum cade soarele- n apus i- atept rspunsuri care n- or s vie La ntrebri pe care nu le- am pus.

nserare
Un deal cosit i pe oseaua prins De coasta lui, un car dispare-n fund. i sun drumul ca o dob-ntins Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund. Prin nori, apusu-mprtie uor Un vag reflex rtcitor i-ncet, Pe ochii vinei i-mpietrii ai zrii, Se las moi pleoapele-nserrii.

Din fug
Se scald soarele n iaz Un mr sucit de btrnee Arunc-n tren cu mere pduree, i-un crd de gte albe face haz. S-abat la geam priveliti iui De cri potale colorate, i-un deal vrgat se scarpin pe spate Cu plugul tras de doi clui

Sub iarba cmpului

Am pus s moar-n umbr, ntr-o carte Pe care-o tiu cuvnt dup cuvnt, Petale vii i tinere de flori, S-mi mai aduc aminte uneori De cei plecai departe, De cei ce nu mai sunt. i rsfoind cu mini ovitoare, ntr-un trziu, de dorul nimnui, Din cartea veche-mi cade-o floare : Suntem mereu tot mai puini sub soare, i tot mai muli sub iarba cmpului

n ploaie

n gara asta nimeni nu coboar, i plou-adnc, pe cmp, pe gar Un tnr cu manta de cauciuc St zgribulit la adpostul unui nuc. Doar, indolent i greoaie, O vac-i plimb vistoare De-a lungul liniei, n ploaie, Progenitura viitoare.

Pentru tine, primvar

iruri negre de cocoare, Ploi cldue i uoare, Fir de ghiocel plpnd, Cntec ngnat n gnd, Stbtoare Zumzet viu prin zarzri. Oare Cnt florile la soare? C pe crengi de floare pline Nu tii: flori sunt, ori albine? Pentru cine? Pentru tine, primvar, Care-aduci belug n ar, Care vii, Peste cmpii, Cu bnui de ppdii i cu cntec de copii!

Interior
Ramai! Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai -Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica. As vrea sa-mi spuie cineva pe nume Ma simt asa de singura si mica De parca numai noi am fi pe lume. Prin geamul aburit si transparent, Se uita-afara florile din glastre Cu gatu-ntins spre soarele absent. Se-ntuneca. Si focul prin unghere Invalmaseste palpairi albastre Cu umbre nestatornice si moi. - Asculta oare ce s-aude?

- Cu haina rupta, plina de noroi, Cu plete ude, Se uita Toamna in odaie Si bate-n geam cu degete de ploaie. I-e frig. Si a simtit de-afara, Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara Oglinda a cuprins odaia toata In apa-i plumburie si-nghetata. - Ramai! Afara ninge cu petale De micsunele artificiale, Si nu mai trece nimenea pe strada Din mana mea intinsa las sa cada Risipa alba-a gandurilor tale. Si ne-om privi, can tu vei fi tacut, Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.

Vara
Apune soarele-n vapai Si inserarea, ca un val, Pe subt rachitile din deal Se lasa-n liniste pe vai. Coboara-ncovoiat la pod Un biet pescar, de pe Siret, Si-n umbra sura pier incet Pescar, si apa, si navod. De jos, din ceata de pe prund, Doi pescarusi au aparut Si-n zbor ingemanat si mut Se duc spre baltile din fund. Inchid pleoapele s-ascult

De pacea larga leganat Mi-adoarme sufletu-mpacat. Ca un copil ce-a plans prea mult.

Gospodina
Greu e cnd eti gospodin! Uite, eu, ct sunt de mic, Iute-s ca o rndunic, Harnic-s ca o albin. Cum m scol, cobor n grab Colivia din perete, S dau boabe la sticlete, C-i un cntre de treab. Vreme mult nu-mi rmne; Pisicua, de cu noapte, Miaun i-mi cere lapte Iar Grivei mi cere pine. nv leciile toate La citit, la socoteal C doar n-o s plec la coal Fr lecii nvate! Cu ppua-i alt bucluc! Din indril i din bee, Trebuie s-i fac ptuc Dup sob s nu-nghee. Uf, ce mare-i bucuria Cnd sunt gata toate-n prip! Nu stau locului o clip Tare-i grea gospodria!

ara mea
Frumoas mi-e ara strveche, ntins pe muni i pe vi, Cu fete cu flori la ureche, Cu mndri i ageri flci! Frumoas mi-e ara cea nou, Cnd rde cu rs tineresc, Cum rde grdina cnd plou i florile cnd nfloresc.

Clopotele
Clopotnii sure, cuiburi pentru vnt, Cu trepte mcinate de vreme i de cari, Spate-n inimi calde de stejari, i-att de vechi, c parc-s de pmnt. n bolile de piatr scunde, Doar ntunericul prginit s-ascunde Prin pnze de pianjen colbite, Sub grinzi pe unde trec, pe nesimite, Fantomele frnte, fumurii i reci De lilieci, i st acolo toat ziua neclintit, Pn ncep s plpie-amorit, n intirim cu lespezi i cu scai, Luminile verzui de putregai. Atunci, clopotniele mari de scrum Rstoarn ntunericul din ele-n drum. Acolo sus, sub grinzile-afumate, Dorm toat noaptea clopotele grele, Flori negre de aram rsturnate, Dar cnd se uit soarele la ele, ncep, odat toate, s-i clatine sub cer Staminele de fier. i cntecele lor de tuci ntrzie prin boli, s-anin-n cruci, Trezesc ecouri vechi prin paraclise i bat n toate geamurile-nchise. Apoi se-ntorc, curate i cumini, C le ateapt stranele cu sfini, i Duhul Sfnt, ce-n chip de porumbel Se leagn-n pridvor Legat de-un lnisor. Iar Maica Domnului, fiindc-i primvar, ntinde o mn subiric, bizantin, S prind-n vrful unei lumnri de cear Un pui de flacr, ct o albin.

Strofa Risipita
Eu niciodata nu pot fi de vina Cand ploua sau e cerul innorat

Si mor pe straturi florile-n gradina, Sa stii ca numai tu esti vinovat.

Vis Alb
As vrea cu tine sa ma duc departe, La Polul Nord, sub cerul de opal, Cand gheata marii clare se desparte In blocuri plutitoare de cristal. Desfasurand culorile-i spectrale, S-ar inalta deasupra noastra ca un fald Dantela aurorii boreale, De purpura, de aur si smarald. Banchiza alba ne-ar asterne-n fata Covoare de omat imaculat. Si-n adapostul mic, scobit in gheata, Am arde-un foc de spirt denaturat. Din larga-mparatie de zapada, S-ar aduna fantasticul norod Al noptilor polare, sa ne vada: Ursi albi, de vata foce mari, de glod Iar cand natura-n soare nou invie Si cand vazduhul nu mai e opac, Intr-un bazin de sticla argintie Ar licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastra M-as duce-n zori de ziua sa ma scald Si cat ar fi de frig, iubirea noastra M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!

Ghiocelul
De sub un bulgare-nghetat Cu caciulita alba de zapada, Un ghiocel sfios si speriat Isi scoate capusoru-n vant sa vada. Ce minunata-i dimineata-n crang Si ce caldut si bine e afara!... De ce-ar intarzia-n pamant, natang, Cand are strai nout de primavara? E liniste in jur...Si-i cel dintai, Si-i singurel: un firicel de viata... Doar iepurasul fara capatai Se-apropie tiptil si-i iese-n fata. I-e foame - insa cum sa se indure? - Esti prea subtire, fraged ghiocel... Si s-a tot dus. In urma lui peste padure Incepe-a ninge-ncet, incetinel.

Iar bietul ghiocel abia se vede Prin fulgii moi de puf ce prind sa cearna. Se-nalta-n piciorus, nu-i vine-a crede... - Ia uite, frate, parca-i miez de iarna! Si capusoru-i cade ostenit. Invinetit de frig, se infioara: - Nu-mi pare rau ca mor...M-am cam grabit, Dar am adus o noua primavara!

Gospodina2
O furnica duce-n spate Un graunte jumatate. -Incotro , fugi surioara? -Ia , ma duc si eu la moara! Si-s grabita , si-s grabita, Ca mi-i casa neingrijita, Si mi-s rufele la soare Si copiii cer mancare... Ca la noi, In musuroi, Nu e timp pentru zabava Si de n-am fi de isprava Ar fi vai si-amar de noi.

In zori
Vntul noptii, speriat Navaleste printre ramuri. Trandafirii de pe strat Bat cu crengi uscate-n geamuri. Ratacita prin gradini, Pe covoare lungi de roua, Toamna goala se-nfioara. Si cu minile-amndoua Isi arunca-nfrigurata Peste trupul ei de spuma, Argintie si usoara Mantie de bruma.

Uite, vine mos Craciun

Prin nameti, n fapt de seara, A plecat catre oras Mos Craciun c-un iepuras nhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite, Noaptea vine, gerul creste... Cu urechile ciulite Iepurasul se grabeste. Uite-o casa colo-n vale, Cu ferestre luminate. Mosul s-a oprit din cale, Cu toiAgu-n poarta bate: - Buna seara, buna seara! Iaca, vin cu sanioara Si cu daruri proaspete. Bucurosi de oaspete? - Bucurosi, bucurosi, Striga glasuri de copii. Mosule, de unde vii? - Iaca, vin din mosi-stramosi, ncarcat cu jucarii! ... Noapte rece si albastra. Ies copiii la fereastra, Sa se uite cum coboara, Prin troianul urias, Mos Craciun c-un iepuras nhamat la sanioara...

Un camin de pasarele
In padure, la camin Zarva mare in pridvor. Unii pleaca, altii vin De la treburile lor. La bucatarie Si prin dormitoare, Bat din aripioare, Fac gospodarie: Doua codobaturi Matura sub paturi, Doua gheonoaie Spala rufe-n ploaie, Doua pitulici Aduna furnici Si doua ratuste

Rasucesc galuste! Numai cucul, mos-portar, Care n-are alta treaba, Sta pe-o varga de artar Si pe toata lumea-ntreaba: -cu? cu?...

Scrisoare