Sunteți pe pagina 1din 39

Istoric Tenis de Camp

Joc sportiv care se disputa intre doi sau patru jucatori, acestia trimitandusi mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. O forma a acestui joc se practica inca din vechime. Grecii aduc jocul in Italia in secolul al XV lea, numindu-se de atunci, Giocco della palla. Din Italia ajunge in Spania unde bascii o numesc Pelota. Cu toate acestea se considera ca la originea acestui sport sta Jeu de paume (Jocul cu palma) practicat in Franta secolului al XII lea. Trecand Canalul Manecii jocul este repede adoptat de englezi care in secolul al XV lea il numesc pentru prima oara Tenis. La inceput terenurile de joc aveau dimensiunile de 40 metri lungime si 14 metri latime, iar obiectul cu care se lovea mingea era o paleta de lemn cu coada scurta. Mingile erau confectionate din piele groasa si umplute cu pietricele sau nisip; abia in secolul al XIX lea apar mingile din cauciuc. In anul, 1873 regulamentul existent pana atunci se modifica, iar jocul se numeste lawn tennis. In anul, 1874 F. Marschal modifica din nou regulamentul si dimensiunile terenului de joc, iar la 9 Iunie 1874 are loc primul concurs la Wimbledon si in anul 1900 premiera Cupei Davis. In anul, 1913 se infiinteaza la Paris Federatia Internationala de Tenis (International Lawin Tenis Federation I. L. T. F.) organism care, coordoneaza si conduce activitatea competitionala din tenisul amator mondial. In tara noastra jocul patrunde prin anul 1889, cand ia fiinta la Bucuresti clubul numit Tenis Raquets. In anul 1906 se disputa primele concursuri. In anul 1908 are loc un concurs, la Bucuresti, care este considerat primul Campionat National Masculin, iar in anul 1922 Romania participa pentru prima data la Cupa Davis. In anul 1929 ia fiinta Federatia Romana de Tenis (F.R.T.), care conduce activitatea competitionala. Prin practicarea acestui sport se dezvolta, forta in brate si picioare, mobilitatea, viteza de deplasare si de executie, acuitatea vizuala, reflexele, dar in special indemanarea. Jocul consta in trimiterea mingii lovita cu racheta, dincolo de fileul care imparte terenul in doua parti egale. Mingea poate fi lovita direct (din vole) sau dupa ce in prealabil a atins o data solul. Exceptie de la aceasta regula face numai mingea servita de adversar, care in mod obligatoriu trebuie sa atinga terenul o data. Serviciul este valabil daca mingea lovita din spatiul de serviciu ajunge in terenul advers (fara sa atinga fileul) in spatiul rezervat pentru acest scop. Echipele in functie de caracterul competitiei, se pot forma din cinci jucatori (Cupa Davis) plus un capitan (nejucator) care are functia de antrenor. Dintre acesti cinci jucatori se selectioneaza componentii echipei ce vor intra pe teren. In tenis nu exista Campionat Mondial, locul acestuia fiind luat de Cupa Campionilor. Pe plan international se desfasoara foarte multe concursuri si turnee mentionand ca in afara de, I.L.T.F. mai au drept de organizare si alte asociatii. Dintre cele mai 1

importante concursuri amintim : Cupa Davis, care intruneste in fiecare an reprezentativele tarilor de pe toate continentele; acestea isi disputa Salatiera de Argint, jucand in serii pe zone geografice. Alte concursuri sunt : Turneul de la Wimbledon, Roland Garos, Forest Hills, Cupa Galea, Turneul Campionilor, Cupa Natiunilor. Pe plan national se organizeaza Campionatul Republican individual pentru seniori, juniori si copii, Daciada, Campionatul Republican pe echipe, Cupa Steaua, Cupa Transilvania, etc.

Tenisul sport cu cerinte multiple


Tenisul este deopotriva sportul celor mari si mici, al fetelor si al baietilor, unii practicandu-l pentru performanta, altii pentru deconectare. Nu sunt multe sporturile care se pot practica, pana la varste inaintate. Dar ce probleme ridica tenisul cand este practicat competitional ? In ce directie sa-i pregatim pe copii ? Ce caracteristici are jocul modern ? Iata cateva din aspectele pe care le vom ridica, fara sa avem pretentia ca am epuizat toate problemele. Pentru a putea practica un joc de calitate, sportivului i se cere o pregatire multilaterala nu numai din punct de vedere al calitatilor motrice, ci si al sferei intelectuale. Asa cum se contureaza, performantele tenismanilor nostri, in conditiile pe care le au la dispozitie, vor fi in continuu progres. Un jucator de valoare ridicata participa la marile concursuri internationale la care este invitat. El se afla in atentia publicului, a presei, primeste invitatii si participa la diferite reuniuni. Pentru acestea el trebuie sa se pregateasca , sa citeasca, intr-un cuvant sa beneficieze de un grad inalt de cultura generala. Fiecare are datoria sa se intrebe : stiu sa-mi fac singur un regim de viata, de odihna, alimentar sau un regim de antrenament ? Iata numai cateva din multiplele planuri sub care trebuie sa fie pregatit si aceasta pregatire incepe treptat, inca din perioada junioratului. Un rol deosebit va trebui sa-l joace familia, scoala, antrenorul de tenis. Am subliniat aceste aspecte tocmai spre a vedea in ansamblu pregatirea copiilor pentru tenis. Nu exista calitate motrica de care un jucator de tenis sa nu aiba nevoie. Fiecare in parte va trebui sa lucreze mult, respectand indicatiile antrenorului. Participarea copilului la antrenamente, prezenta sa in aceasta colectivitate ii vor dezvolta o serie de trasaturi de caracter cu nuante specifice activitatii sportive dar si al vietii in general. Antrenorii sunt obligati sa urmareasca cu atentie si sa canalizeze preocuparile lor pe cel mai bun fagas. Tenisul modern pretinde o tehnica foarte buna, care poate fi realizata numai printr-o munca indelungata de perfectionare. In conditiile actuale, nu este suficient sa fi un bun technician pe terenurile de zgura, ci si pe cele de ciment, de iarba, de plastic, de parchet, etc. Cu cat insa bagajul procedeelor este mai complex, cu atat tehnica va fi mai adaptabila la conditiile concursurilor. De

asemenea, cu cat acestei tehnici i se va adauga o pregatire teoretica substantiala, cu atat gandirea tactica se va dezvolta mai mult. Tenisul este un sport individual, dar cu valente speciale in probele de dublu si dublu mixt. Nu putem vorbii de o influenta directa a adversarului ca in box, lupte, rugbi, etc., fileul, interpunandu-se intre cei doi adversari. Totusi un jucator depinde de adversarul sau prin tot ce intreprinde in timpul jocului. Deplasarea pe teren este determinata de felul cum iti este trimisa mingea ca si de solutia tehnica adoptata. In momentul in care un jucator, prin felul cum a trimis mingea peste fileu, isi obliga adversarul sa i-o inapoieze intr-un anumit loc, unde o asteapta, dependeta de care vorbeam capata alte nuante, ea transformandu-se in superioritate atat pe plan tehnic, cat si tactic. In tenis, imbinarea si conditionarea reciproca a tehnicii si tacticii sunt evidente mai ales in stadiul performanteleor superioare. Un jucator de tennis are nevoie de un dezvoltat spirit de observatie. Dupa M. Epuran spiritul de observatie este capacitatea de a observa in fenomene si actiuni ceea ce este mai putin vizibil, dar esential dintr-un anumit punct de vedere. El se caracterizeaza prin rapiditatea cu care se descopera, ceea ce este mai putin evident. Perceptiile specializate, de mare importanta in tenis, ca de altfel in majoritatea ramurilor sportive, presupun o imbunatatire calitativa a perceptiilor si a altor procese psihice care participa la executarea unei miscari. Vechimea individului in tenis joaca un rol deosebit in perfectionarea acestor perceptii si in special a capacitatii de diferentiere, ducand in final la aparitia asa-numitelor simturi termen intrat de mult in vocabularul sportiv. In tenis putem vorbi de : Simtul distantei la a carui formare participa in afara simtului muscular si vederea. Stim cat dureaza pana cand copilul neinitiat reuseste sa nimereasca mingea (la inceput), apoi sa o loveasca cu centrul racordajului. Lucrurile se complica cand se trece la executia din miscare, mai ales in unele situatii neprevazute in care existenta simtului distantei este obligatorie. Simtul plasamentului in functie de situatie poate prezenta doua variante : a) se spune despre unii jucatori ca acopera foarte bine terenul. Este o realitate care nu se datoreaza numai unei bune viteze de deplasare, ci si unei plecari foarte bune spre minge. Despre maestrul emerit al sportului Gh. Viziru se spunea deseori cu admiratie ca are picioare formidabile pentru ca pur si simplu exaspera prin numarul de mingii dificile pe care reusea sa le ajunga. In realitate viteza sa de deplasare nu era superioara celorlalti componenti ai lotului ; in schimb avea un deosebit simt al plasamentului, intuind directia spre care era trimisa mingea si plecand mai repede cu acea fractiune de secunda, atat de pretioasa. b) Un alt aspect care trebuie mentionat il intalnim in jocul de fileu la simplu sau la dublu. In aceasta situatie problema se complica, in sensul ca pe langa o dezvoltare mare a simtului plasamentului intervine si posibilitatea de a aplica mai riguros, fara greseala si

in mod deliberat o lege care actioneaza in tenis, denumita teoria unghiurilor. Subiectul ar putea fi tratat intr-un capitol separat al tacticii, dar pentru ca tema discutata se refera la el, vom analiza unele aspecte care sa ne ajute la completarea cunostinteleor despre plasament. In fond aceasta lege aplicata permanent in jocul de tenis, se rezuma la cunoasterea dinainte (cu aproximatie bineinteles) a zonei in care va fi trimisa mingea de adversar, obligandu-l sa o respecte, prin locul unde se plaseaza propria lovitura. Cand un jucator trimite mingea in acel loc are in vedere : - pozitia adversarului pe teren in momentul respectiv - tendinta lui de deplasare - intentia proprie de a veni sau nu la fileu. Simtul mingii se refera la aprecierea exacta a vitezei, directiei, locului unde va cadea, greutatii, formei si elasticitatii ei. Simtul rachetei vizeaza o seama de aspecte. Racheta este, daca ne putem exprima asfel, o prelungire a mainii in care este tinuta. Prin repetari nenumarate, prin joc, se ajunge ca momentul lovirii mingii sa fie simtit de parca lovitura ar fi executata direct cu palma.

Controlul medico sportiv


Inainte ca, copilul sa inceapa activitatea va fi supus unui control medical. Medicul sportiv este acela care in aceasta faza printr-un examen amanuntit ne da primele date obiective asupra potentialului biologic al copilului. Examenul medico sportiv poate fi : - initial - periodic (cel putin de doua ori pe an) Cel initial consta in : - anamneza - aprecierea starii sanatatii - examenul dezvoltarii fizice - examenul functional - diagnosticul medico sportiv si recomandarile pentru programul de antrenament si pentru regimul general de viata Mai precizam ca examenele medicale se vor efectua ori de cate ori starea copilului le reclama.

Anamneza
Prin anamneza se intelege culegerea unor date care pot fi folosite in aprecierea exacta a starii sanatatii celui examinta, privitoare la : Antecedente familiale : starea sanatatii parintilor etc. Se va acorda o atentie deosebita bolilor infecto contagioase acute si cornice. 2. Antecedente personale : - antecedente fiziologice - antecedente patologice care se refera la : bolile infectioase avute (scarlatina, pojar, tuse convulsiva, parotidita epidemica s.a) bolile de nutritie, diferitele accidente si felul cum au fost rezolvate, infectiile chirurgicale, inclusive starea copilului in momentul efectuarii controlului respective. 3. Istoricul vietii sportive. De mare importanta petru felul cum vom aborda pregatirea este nivelul deprinderilor specifice educatiei fizice. Ne vom interesa de continutul lectiilor predate la scoala, daca acestea au fost orientate catre o anumita ramura sportiva sau nu, numarul lectiilor, daca copilul a fost scutit medical si pentru care motiv. Tot la acest capitol se va tatona si interesul pe care il are copilul pentru tenis ce-l atrage mai mult, daca ii place mai mult alt sport pentru care motiv vrea sa ajunga sportive de performanta, s.a.m.d. 4. Conditiile de viata si de munca. Ne vom interesa cum este locuinta, atmosfera din familie, alimentatia, situatia scolara, ce materii ii plac mai mult, ce face sau ce prefera sa faca in timpul liber, cate ore doarme din 24 si cum sunt acestea repartizate, ii place sa se joace cu alti copii sau este retras. Astfel ne vom crea o prima imagine despre viitorul nostru elev, necesara pentru a ne fixa linia de conduita fata de el, lucru de multe ori hotarator pentru cariera lui de sportiv. 1.

Varsta si stagiul de pregatire


Selectia de tenis va incepe la varsta de 6-7 ani cand se formeaza grupele de incepatori. Dupa o pregatire fizica generala si specifica de minimum 2 ani se va promova la grupele de avansati. Pregatirea in grupele de avansati, precum si participarea la concursurile respective pe varste va dura pana la varsta de 16 ani, cand, dupa indicatiile federatiei toti jucatorii si jucatoarele intra in campionatele de seniori cu obligativitatea de a obtine punctele cerute de F.R.T., indeplinind norme fizice si tehnice de control care conditioneaza participarea sportivilor in aceste competitii.

Grupele de varsta
Etapele de crestere si dezvoltare a copilului sunt caracterizate de perioade de crestere lenta si in salturi, asa numitele perioade critice. Astfel, pentru o prima orientare si in mod cu totul schematic putem deosebi : perioade de plenitudine (1-4 ani si 8-10 ani) perioade de inaltare (5-7 ani si 8-10 ani)

Fiecare perioada are caracteristicile sale morfo-fiziologice, care permit stabilirea varstei reale a copilului. Exista foarte multe clasificari, dupa unghiul din care este privita problema. Astfel, dupa unii autori vom deosebi : 1. 2. 3. 4. Varsta cronologica Varsta morfologica Varsta fiziologica (biologica) Varsta sportiva

In mod deosebit atrage atentie criteriul fiziolgic (biologic) de stabilire a varstei. Trebuie sa subliniem ca trecerea dintr-o etapa fiziologica intr-alta nu poate fi privita numai ca o avansare in timp; aceasta avansare cronologica atrage dupa sine pe langa o dezvoltare dimensionala si o diferentiere de ordin calitativ. De asemenea, este util sa stim ca o grupa de varsta in care au fost indusi copiii de aceeasi varsta cronologica, ramane totusi eterogena atat din punct de vere dimensional, cat si privind proportiile, aspect determinat de variabilitatea ritmului de maturizare sexuala a subiectilor ce o compun. Aceasta impune tratarea individuala a elevilor cu care vom lucra. Vom prezenta in continuare clasificarea cu cea mai larga circulatie, poate si datorita caracterului ei logic : a) Etapa prescolara (3-7 ani) b) Etapa scolarului mic ( perioada prepubertara) : c) Etapa scolarului mijlociu (perioada pubertatii) : d) Etapa scolarului mare (perioada adolescentei) : ~ 7-11 ani la fete ~ 7-12 ani la baieti ~ 12-14 ani la fete ~ 13- 15 ani la baieti ~ 15-18 ani la fete ~ 16-18 ani la baieti

Etapa scolarului mic


Etapa este caracterizata printr-o accelerare a ritmului de crestere, media fiind de 4-5 centimetrii pe an, in comparatie cu cresterea in greutate care este de numai 2 kilograme pe an. Scheletul creste, insa si in dauna masei musculare. Osificarea nu s-a terminat inca. Continutul mare in substante organice asigura o mare elasticitate, dar constituie si un factor favorizant pentru apartitia unor deformari (oase lungi si coloana vertebrala). Elasticitatea este prezenta si la nivelul articulatiilor si ligamentelor. La 11 ani notam urmatoarele cifre extreme : - Inaltime: 125,0 cm 151,4 cm - Greutatea : 21,5 kg 41,5 kg - Perimetrul toracic crescut cu aproximativ 6 cm; elasticitatea toracica ajunge la 5-6 cm (la sportivii de performanta maturi ea variaza intre 13-15 cm). - Capacitatea vitala marcheaza in acesti 4-5 ani un spor de 1000 cmc, atingand la 11 ani cifra de 2000 cmc. - Debitul respirator, raportat la greutatea corporala, atinge valori mai mari la 11 ani (150 cmc per kg corp) comparativ cu adultul ( 100 cmc per kg corp). - Apneea voluntara poate ajunge pana la 60 s. - Frecventa respiratorie ajunge la 11 ani la 18 respiratii per minut, dar amplitudinea lor este inca una scazuta. - Are loc o stabilizare, o fixare a tipului respirator, la baieti predominand tipul abdominal, iar a fete cel abdominal si cel toracic. Mai notam ca traseul prin care circula aerul este ingustat, aspect cu multe implicatii practice. - Aparatul cardiovascular, are o functie instabila, prezentand oscilatii datorita cautarii fagasului optim de activitate. - Debitul sistolic creste substantial la 11 ani ajungand la 34 cmc, iar debitul pe minut 29 l. Cantitatea totala de sange ajunge la aceasta varsta la 2 l pe minut, iar cea de hemoglobina la 300 g.

Etapa scolarului mijlociu


Aceasta etapa, datorita marilor transformari care o caracterizeaza, este determinanta pentru definirea morfofiziologica a viitorului tanar. Cresterea rapida in inaltime, lungimea segmentelor contrasteaza cu trunchiul mic. Baietii cresc cu aproximativ 15 cm, iar fetele cu 10 cm, fapt care ridica probleme deosebite. Si greutatea marcheaza o ascendenta de 7-9 kg. In ultimii ani s-a constatat ca media inaltimii la aceasta varsta s-a ridicat. In mediul urban viteza maxima anuala de crestere se situeaza in intervalul 13-14

ani, puseul fiind mult mai energic decat in urma cu 35 de ani, dar de durata mai scurta. In aceasta etapa glandele endocrine joaca un rol de prim ordin, in special hipofiza si tiroida. Pentru a cunoaste in mare mecanismul de actiune, amintim ca partea anterioara a glandei hipofize, prin hormonii specifici pe care-i secreta, influenteaza si stimuleaza tiroida, efectul final fiind cresterea segmentelor. Forta musculara este mica iar miscarile au un coeficient mic de coordonare. In schimb puberul isi supra evalueaza, in general fortele, aspect de care trebuie sa tinem seama cand lucram cu copiii din aceasta grupa de varsta. Capacitatea vitala la 14 ani este de cca. 2700 cmc la baieti si 2600 cmc la fete, iar frecventa respiratorie in jurul a 18 per minut. Aparatul cardiovascular este cracterizat prin cresterea rapida a masei cordonului : calibrul vaselor sanguine ramane insa redus lucru ce poate determina tulburari de ritm cardiac, oscilatii ale tensiunii artriale, predominand hipertensiunea de repaus si reactiile hipertone la efort. Din cele relatate reiese cat de dificila este aceasta perioada, ata pentru copil, cat si pentru orientarea colectivului format din antrenor, medic si metodist, care sunt obligate sa gaseasca cele mai adecvate metode si mijloace de pregatire. Referindu-ne numai la aparatul respirator si la cel cardio vascular, sa nu uitam ca ele vor trebuii sa faca fata unor solicitarii crescute, datorate efortului care se adauga cerintelor formulate suplimentar de cresterea masei musculare. Pubertatea se instaleaza mai rapid la fete. Aparitia saltului la baieti si maturizarea lor sexuala explica depasirea feteror ca inaltime si greutate. Din punt de vedere fiziologic, pubertatea se caracterizeaza prin maturizarea si intrarea in functie a glandelor sexuale. Hormonii lor modifica mult evoutia tuturor proceselor vitale, influentand starea sistemului nervos central si a sistemului nervos vegetativ. In primu rand apar asa-numitele caractere sexuale secundare (parul in regiunea pubiana si axilara, dezvoltarea glandelor mamare la fete, schimbarea vocii la baieti). Dovada certa a maturizarii glandelor sexuale si a intrarii lor in functiune este aparitia menstruatiei la fete si a polutiei la baieti.

Etapa scolarului mare


Aceasta noua etapa, a adolescentei, poate fi caracterizata ca o etapa de echilibrare a proportiilor corpolare, de perfectionare functionala. Tesutul muscular se dezvolta mult si subcutanat apare un strat subtire de grasime. Coloana vertebrala isi definitiveaza curburile, adolescentul, prezentandule pe toate (cervicala, dorsala si lombara) ca obligatorii pentru o postura corecta, bineinteles cu conditia de a se incadra in limitele fiziologice. Statura continua sa creasca, limitele la 18 ani fiind cuprinse intre 155,9 182,7 cm la baieti si intre 147,0 169,4 cm la fete. Dupa G. Lawrence Rarich, in perioada adolescentei efectul anabolizant proteic al hormonului de crestere este preluat la baieti de hormonii masculini. Muschii scheletici raspund al testosteron, marindu-si greutatea si dimensiunile 8

fibrelor. Cei feminini au un efect de inhibare a cresterii, stimuland putin anabolismul proteic. La 18 ani, capacitatea vitala atinge 4000 cmc la baieti si 2800 cmc la fete, iar frecventa respiratorie (care scade concomitant cu inaintarea in varsta) ajunge la 15-16 respiratii per minut (frecventa adultului). Apneea voluntara se amelioreaza, depasind un minut. La 18 ani globulele rosii ating cifra de 4,5 5 milioane, iar cele albe 6000 7500. de asemenea, cantitatea de hemoglobina intre 80 97 % se apropie de valorile adultului.

Tenis de camp
Jucatorul de tenis trebuie sa aiba o talie inalta (peste 180 cm baietii si 170 cm fetele), brate lungi (anvergura cu 8 10 cm mai mare ca inaltimea) si o dezvoltare fizica armonioasa. Ei trebuie sa aiba o capacitate motrica si psihica buna. Pentru orientare, redam in table inaltimea ce ar trenbui sa o aiba copiii si tinerii care vor fi selectionati, pentru a putea ajunge la maturitate la o inaltime optima pentru practicarea acestui sport. Baieti Valoare optima 180 cm 185 cm 140 cm 144 cm 146 cm 150 cm 151 cm 156 cm 157 cm 161 cm 164 cm 168 cm 171 cm 176 cm 176 cm 181 cm 178 cm 183 cm Fete Valoare optima 170 cm 143 cm 150 cm 156 cm 161 cm 167 cm 168 cm 169 cm 170 cm

Varsta 10 ani 11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani

175 cm 146 cm 154 cm 161 cm 161 cm 171 cm 173 cm 174 cm 175 cm

Dezvoltarea motricitatii
Dezvoltarea motricitatii este conditionata de factori interni si externi, care actioneaza cu intensitate mult sporita in copilarie si la adolescenta. Factorii interni pot fi recunoscuti in caracterele ereditare si in activitatea marilor functiuni ale organismului, iar factorii externi in conditii de viata, de munca sociala, de educatie, de mediu, precum si in solicitarile organismului in diversele lui activitati.

Modul in care caracterele ereditare raspund la actiunea factorilor de mediu este diferit : unele trasaturi pot fi greu modificate si in limite reduse, altele, dimpotriva sunt cu usurinta si substantial modificate de acesti factori. Trasaturile sau calitatile care pot fi mai greu modificate formeaza grupa calitatilor stabile, iar celelalte, grupa caracterelor labile, perfectibile. Aceste sublinieri au importanta deosebita, pentru ca ele impun o tratare diferentiata a selectiei in functie de caracterul perfectibil sa mai putin perfectibil al calitatilor pe care le reclama practicarea sportului ales. Nivelul performantelor in perioada de crestere este strans legat de gradul de maturizare al substratului morfofunctional al calitatilor pe care le reclama sportul sau proba respectiva, maturizare care se termina la varste diferite. Sunt necesare urmatoarele precizari in legatura cu evolutia autogenetica a calitatilor motrice de baza, pentru ca, in functie de acestea se pot emite indici referitoare la varsta la care pot fi angrenati copii si adolescentii in activtatea de pregatire pentru marile performante.

Calitatile motrice
Calitatile motrice necesare practicarii acestui sport sunt : indemanarea (generala si specifica), viteza (in special de reactie si de executie), detenta si rezistenta forta. In selectie trebuie urmarite si depistate de timpuriu indemanarea, viteza si detenta, calitati care daca nu sunt reprezentate bine, cu vaori superioare (la toate varstele) este greu sa se obtina rezultate foarte bune. Tipul somatic deci valorile longitudinale ale corpului si aceste calitati tin de fondul genetic al individului, deci ele au o importanta primordiala in selectie. Rezistenta si forta se pot dezvolta prin antrenamente. Este vorba, atat de rezistenta cardio respiratorie, cat si cea mulsculara locala care impune un nivel superior de dezvoltare, datorita faptului ca un meci poate dura pana la 3-4 ore. Efortul este mixt alternand fazele aerobe cu cele anaerobe iar recuperarea este doar partiala. Alaturi de aceste calitati motrice o deosebita importanta o au si calitatile psihice, necesare jucatorului de tenis si anume : concentrarea atentiei, combativitatea, analiza rapida a situatiei de moment, perseverenta si darzenie, care in primele etape ale selectiei pot fi descoperite doar prin observatia psihopedagogica a antrenorului.

Viteza
Viteza are ca substrat morfofunctional sistemul nervos, a carui structura si functie se maturizeaza in jurul varstei de 14 ani. Aceasta este solicitata permanent in timpul jocului de tennis. Tenisul modern nu accepta ca un jucator

10

sa fie deficitar la acest capitol, indifferent daca este viteza de repetitie sau de cea de reactie dar mai ales ultima. Conform opiniei lui Krum Ratschev la varsta de 10 ani frecventa pasilor atinge cifra maxima, dupa care scade brusc (mai ales la baieti) pentru a creste din nou in jurul varstei de 17 ani. Concluziile practice sunt usor de stabilit. Inutil sa insistam in cazul copiilor care depasesc 10 ani, daca acestia pe zi ce trece isi inrautatesc viteza. Aceasta nu trebuie sa ne faca sa intelegem ca la copii de 12 13 ani exercitiile de viteze vor fi scutite, mai ales daca le facem fara ingreuieri. Aceasta inseamna ca selectia definitiva a celor care vor sa se dedice sporturilor care reclama viteza (de reactie, de executie si de repetitie), poate fi facuta, cu toata raspunderea, in jurul varstei de 14 ani. Este indicat totusi, sa se urmareasca inca din clasa a IV a elementele care prezinta un nivel ridicat al acestei calitati, deoarece la aceasta varsta fetele realizeaza peste 85 % iar baietii cca. 75 % din viteza pe care o vor dezvolta la sfarsitul cresterii si dezvoltarii lor somatofunctionale, procente sufficient de ridicate pentru a permite o predictie intemeiata. Acordand vitezei de deplasare, manifestate la varsta de 17 ani, un procent de 100 %, s-a apreciat, pe baze experimentale, ca aceasta evolueaza intre 12 si 17 ani astfel La 12 ani baietii dezvolta 83 %, 13 86 % 14 89 % 15 95 % 16 97 % 17 100 % iar fetele 94 % din viteza de la 17 97 % 98 % 99 % 100 % 100 %

Indemanarea
Indemanarea isi face simtita prezenta ori de cate ori apar factori neprevazuti in desfasurarea unei actiuni, pretinzand o orientare promta si corecta. In tenis aceste situatii sunt permanente. Parerile specialistilor privind aceasta calitate fizica difera poate si pentru ca aprecierea acestei insusiri este de cele mai multe ori de natura subiectiva. Prin indemanare se intelege, de obicei, capacitatea de a gasi cu usurinta si a executa cu precizie, cat mai repede, unele miscari in situatii complicate, in alte cuvinte, de a gasi cea mai buna rezolvare in minimum de timp. Baza fiziologica a indemanarii, o constituie plasticitatea scoartei cerebrale, precum si unitatea dintre sistemul nervos central si celelalte organe. Stiind toate acestea intelegem de ce indemanarea intervine in invatarea unor exercitii noi, complexe si dificile, ea manifestandu-se asa cum am arata ori de cate ori apar factori neprevazuti in desfasurarea unei actiuni. Din cele aratate deducem ca indemanarea ar trebui sa fie supusa unor procese de transformare cantitativa si calitativa, ca urmare a unei pregatiri dirijate. 11

Discutand latura cantitativa a indemanarii, subscriem pareri emise de Lubomir Facek care arata : Indemanareanu poate fi influentata cantitativ, dupa cum nu se poate mari, de exemplu cantitatea normala de sange in corp. Indemanarea are ca substrat morfofunctional principal aria motrica a scoartei cerebrale si analizatorul chinestezic. La 12 ani structura ariei motrice are acelasi aspect ca la adulti, iar analizatorul chinestezic la 14 ani este asemanator cu cel al maturilor. Maturizarea precoce a substratului acestei calitati asigura posibilitatea obtinerii de performante valoroase la sporturile care reclama, indemanare, selectia si specializarea putandu-se face de timpuriu la gimnastica sportiva si moderna, patinaj artistic si sarituri in apa. Daca pana la varsta de 8-10 ani copilul nu da dovada de indemanare deosebita pentru aceste sporturi, este greu de presupus ca o va castiga ulterior, motiv pentru care exigenta la selectia initiala trebuie sa fie foarte mare. Indemanarea, atat cea generala cat si cea specifica, este o calitate motrica complexa, din tructura careia fac parte o serie de factori care pot fi insisi catalogati drept psihomotrice ca de pilda : simtul echilibrului, simtul de orientare a corpului in spatiu, simtul de cordonare a miscarilor membrelor, simtul de coordonare a activitatilor marilor grupe musculare, simtul de anliza si descompunere a miscarilor, simtul de diferentiere si reproducere a directiei, vietzei si amplitudinii miscarii, simtul de diferentiere si reproducere a intensitatii contractiilor musculare, etc. Exercitiile pentru indemanare vor fi plasate la inceputul partii fundamentale sau chiar intercalate printer exercitiile de pregatire fizica specifica, inainte de a se fi instalat oboseala, cand organismul dispune de capacitatea maxima de lucru. Recomandam si in acest caz folosirea mingii de tennis si a rachetei in executarea diferitelor exercitii (baterea mingii de pamant in diferite moduri, miscari cu racheta fara si cu minge intr-o faza mai avansata jucarea mingii pe rama rachetei, etc)

Rezistenta organica generala


Est conditionata la omul sanatos de stadiul de dezvoltare a aparatului cardiovascular si apreciata din punct de vedere biologic prin consumul maxim de oxigen pe minut. Inima, principalul organ al aparatului cardiovascular, atinge volumul ei maxim de dezvoltare si nivelul cel mai intalt al consumului de oxigen dupa 19 ani, varsta la care substratul morfofunctional al rezistentei organice poate fi considerat maturizat si capabil sa raspunda solicitarilor specifice. Depistarea copiilor si adolescentilor pentru sporturile care cer indeosebi aceasta calitate se poate face insa cu mult inainte de aceasta varsta, adica in jur de 14 an la fete si 16 ani la baieti, cand, atat volumul inimii cat si consumul maxim de oxigen ajung la cca. 80 % din valorile pe care le vor avea la varsta adulta.

12

Detenta
Este o calitate combinata, la care iau parte viteza si forta, find expresia puterii musculare maxime dezvoltata in minimum de timp, puterea musculara fiind acea calitate care permite muschiului sau lantului muscular sa produca travaliu in mod exploziv. Nivelul detentei depinde de numarul si viteza cu care sunt angrenate in lucru unitatile neuromusculare. Viteza ar permite o selectie primara, relativ precoce, dar numarul unitatilor neuromusculare este determinat de masa musculara, motiv pentru care selectia trebuie facuta in momentul cand si aceasta va atinge un nivel de dezvoltare corespunzator. Cercetarile arata ca atat baietii cat si fete prezinta intre 14 si 16 ani o adevarata explozie a ritmului de dezvoltare a acestei calitati combinate, permitandu-ne sa tragem concluzia ca la aceasta varsta se poate preciza daca acestia au sau nu sanse sa realizeze mai tarziu rezultate de valoare la sarituri si alergari.

Forta
Are ca substrat morfofunctional sistemul neuromuscular. Acordand fortei manifestate la varsta adulta un procent de 100 % se apreciaza ca aceasta evolueaza intre 10 si 20 de ani astfel : 10 14 ani baietii dezvolta 56 % 14 16 68 % 16 18 80 % 18 20 92 % 20 30 100 % iar fetele 56,2 % 81,25 % 87,5 % 93,75 % 100 %

Din datele de mai sus rezulta ca atat fetele cat si baietii nu pot face fata satisfacator cerintelor de forta mai inainte de 16 ani fetele si 18 ani baietii. Totusi fetele la 14 ani si baietii la 16 ani dezvolta 4/5 din forta pe ca o vor avea la maturitate, acest nivel fiind sufficient de ridicat pentru a ingadui inceperea antrenamentelor specializate inca de la aceste varste.

13

Alergarea
Este utile pentru intarirea si dezvoltarea : - aparatului respirator - aparatului cardio vascular - sistemului muscular - sistemului osteo articular - rezistentei - vitezei Alergarea in conditii speciale (la deal, pe trepte) ajuta la dezvoltarea fortei. De asemenea, trebuie sa existe o buna coordonare intre brate si picioare, fiind atenti ca elevul sa nu-si blocheze respiratia. Si alergarea poate prezenta diferite variante : alergarea cu schimbarea tempoului, alergarea cu pasi incrucisati, alergarea laterala, alergarea cu pendularea gambelor inapoi, etc. Mai putem apela la o serie de alergari cu diferite teme (cu aplecarea exagerata a trunchiului inainte sau inapoi cu pasi lungi, cu pasi scurti, combinata, pe teren variat etc.). Pentru alergarile de viteza se recomanda starturile individuale si in grup, stafete, s.a. Pe langa variantele de alergari mentionate se vor invata si repeta, in timpul afectat pregatirii fizice speciale si a celei tehnice, formele de alergare specifice jocului de tennis (pasi marunti, schimbari bruste de directie, alergare in zigzag, etc.), efectuate pe cat posibil cu racheta de tenis in mana (pentru a se putea imita loviturile in conditii cat mai apropiate de joc)

Sariturile
Dezvolta forta, viteza, indemanarea, simtul de orientare si coordonare si ajuta la educarea curajului, a hotararii si a increderii in fortele proprii. De altfel, ele sunt foarte des intalnite in jocul de tennis. Vom insista asupra : - sariturii ca mingea, pe un picior sau pe ambele - sarituri cu atingerea unor obiecte suspendate - sarituri in lungime fara elan sau cu elan redus de 2-3 pasi - sariturilor usoare de pe loc si cu deplasare. Concomitent mingea de tennis este batuta de pamant, ca la baschet - sariturii cu coarda, pe un picior sau pe ambele, folosindu-se cat mai multe variante. Este un exercitiu care nu trebuie sa lipseasca din pregatirea nici unei grupe de varsta. Pentru cei mici, cu scopul de a le dezvolta forta bratelor si centura scapulo humerala, vom folosi corzile de cauciuc (mai grele decat cele obisnuite).

14

Aruncari si prinderi
Aceste exercitii au o importanta deosebita in pregatirea copiilor, dezvoltandu-se forta, indemanarea, precizia, viteza de reactie si de executie si ajutand la insusirea unor elemente de tehnica specifica jocului de tennis.

Numarul de antrenamente si durata lor


Problema numarului de antrenamente necesita o serie de discutii. Deoarece toti copiii si juniorii de care ne ocupam sint elevi, nu putem si nici nu avem dreptul sa-i sustragem de la invatatura. Programul scolar ridica probleme serioasa atit in ceea ce priveste fixarea numarul de antrenamente, cit si orele in carre se desfasoara. In ceea ce ne priveste, vom expune punctul nostru de vedere. O posibilitate ar fi ca programa analitica sa acorde mai multa atentie, continutului orelor de educatie fizica, profesorul avand obligativitatea (dar si timpul material) sa resolve la nivelul scolii aspectul dezvoltarii fizice multilaterale a elevilor. In aceste conditii antrenorilor le-ar reveni numai sarcina desavarsirii acesteia si a completarii cu pregatirea fizica speciala si tehnico tactica. In orice caz numarul antrenamentelor si durata lor va fi conform tabelului : Pentru copii din grupele 7 8 si 9 10 ani se prevad 3 antrenamente pe saptamana a cate 90 minute fiecare, deci un total de 270 de minute de pregatire pe saptamana. Subliniem ca pe parcursul acestor ani vom mentine acelasi numar de antrenamente (3 pe saptamana), dar vom avea grija sa modificam treptat durata acestora, in asa fel ca la iesirea din grupa de 9 10 ani copilul sa fie obisnuit cu solicitarile timp de 120 de minute pe zi, ramanand ca la intrarea in grupa de 11 12 ani sa marim doar numarul de antrenamente pe saptamana (de la 3 la 4). Pentru copii din grupa 11 12; numarul antrenamentelor pe saptamana va fi de 4, fiecare a cate 120 minute. In total 480 minute de pregatire pe saptamana respectiv dupa un an vom creste treptat durata lectiilor, astfel ca la varsta de 12 ani copilul sa realizeze 150 de minute de pregatire intr-un antrenament. Pentru copii din grupele 13 14, 15 16 si 17 18 ani numarul antrenamentelor pe saptaman este de 4, fiecare de 150 minute, deci un total de 600 minute de pregatire pe saptamana. Desigur ca treptat va fi modificat continutul antrenamentelor, in functie de particularitatile morfofiziologice ale grupei de varsta din care face parte elevul si de valoarea tehnica pe care o poseda. De asemenea este necesar un raport echitabil intre volum si intensitate corespunzator perioadei de pregatire in care se afla jucatorul (volum mare in perioada precompetitionala si competitionala).

15

Acestea sunt valabile in situatia in care avem de-a face cu un elev cu program scolar normal. Nu am mentionat exceptiile (in vacanta, elevii scolilor profesionale s.a.) acestea constituind situatii care se rezolva de la caz la caz. Grupa de virsta 7 - 8 ani 9 - 10 ani 11 - 12 ani 13 - 14 ani 15 - 16 ani 17 - 18 ani Numarul de antrenamente pe saptanina 3 3 4 4 4 4 Durata unui antrenament 90 min. 90 min. 120 min. 150 min. 150 min. 150 min. Total minute pe saptamina 270 min. 270 min. 480 min. 600 min. 600 min. 600 min.

Corelarea factorilor antrenamentului in functie de grupele de virsta


Vom completa aspectele dezbatute prin stabilirea corelatiei dintre factorii antrenamentului, cu referiri speciale la pregatirea tehnico-tactica si la cea fizica. In legatura cu pregatirea fizica, la grupele de copii ea poate fi impartita in doua componente : Pregatire fizica generala destinata dezvoltarii armonioase, adaptarii functiilor la eforturi diverse (ca gen si intensitate), crearii multilateralitatii necesare jocului de tenis modern, se rezolva prin mijloace nespecifice (exercitii din gimnastica, atletism, diverse stafete si jocuri, inot, baschet, handball, fotbal). Pregatirea fizica speciala, in schimb apeleaza la elemente tehnico tactice specifice jocului. Cum este si firesc, pe parcurs ea va evolua invers proportional cu pregatirea fizica generala, avand o pondere din ce in ce mai mare, paralel cu ridicarea calificarii sportive. Jocul dintre cele doua laturi ale pregatirii fizice este determinat (in etapa de pregatire speciala si in cea a perfectionarii) si de perioada de pregatire in care se afla sportivul, de locul unde se desfasoara antrenamentul, adica de sarcinile prevazute in planul de etapa. Noi apreciem ca pregatirii fizice trebuie sa i se reserve intre 20 % si 40 % din totalul minutelor afectate pentru antrenament cu specificatie sa nu lipseasca din nici o etapa de pregatire (nici din cea competitionala).In ceea ce priveste pregatirea tehnico tactica ii este rezolvata cea mai mare parte din lucru, de altfel firesc. Chiar la inceput, in prima luna de pregatire, nu putem sa ne axam antrenamentele exclusive pe pregatirea fizica, deoarece copilul a venit sa joace tenis, daca nu-i dam racheta si mingea in mana va renunta. Desigur ca trebuie rezolvat aspectul pregatirii fizice, gasind cele mai adecvate mijloace si metode de realizare si trezind totodata interesl copiilor. Inainte de a trece la prezentarea unor date, concrete, subliniem ca in tenis pregatirea tehnica si cea tactica sunt inseparabile, perfectionarea lor facandu-se concomitent. Acesti doi factori ai 16

antrenamentului sunt atat de strans legati intre ei, incat poate nici nu ar trebui tratati separat in materialul de fata acelasi lucru facandu-se si in pregatire. Evident ca in primele faze numai dupa ce o lovitura a fost insusita, raportul dintre tehnica si tactica se va schimba. In orice caz o gandire tactica superioara va putea fi valorificata numai pe o baza tehnica foarte solida. Problema poate fi privita si din unghiul opus. Consolidarea mecanica a loviturilor fara legatura fireasca cu gandirea tactica, va transforma jucatorul in robot; el va executa foarte bine orice lovitura dar va lasa impresia (si poate e adevarat) ca nu gandeste, ca nu tine cont de situatiile schimbatoare ce se ivesc in jocul de tenis. Astfel el poate sa execute foarte corect toate loviturile sa nu greseasca din punct de vedere tehnic nici o executie, dar sa piarda cu 6 0 un set in care adversarul a gandit mai mult. Nu cred ca avem nevoie de acest gen de jucatori ci de tenismani completi cu o buna pregatire tehnica dar si cu posibilitat tactice adecvate. In continuare vom prezenta corelatia dintre factorul fizic si cel tehnic pe grupe de varsta. Tabelul reprezentat centralizeaza datele cifrice care se refera la pregatirea tehnico tactica si la pregatirea fizica. Pentru a fi cat mai bine inteles este necesar sa reamintim afirmatia facuta la inceputul acestui capitol, privind necesitatea trecerii treptate de la o grupa de varsta la alta. Sa luam un exemplu : am aratat ca spre sfarsitul pregatirii cu Grupa de 9 10 ani incepem sa crestem treptat numarul minutelor afectate unui antrenament de la 90 minute la 100 minute, apoi la 110, ajungand ca odata cu intrarea in grupa urmatoare (cea de 11-12 ani) copilul sa fie obisnuit cu un efort de 120 minute urmand sa adaugam inca un antrenament pe saptamana. In acest fel trebuie sa ne explicam variatiile cifrice pe verticala intre doua casute alaturate ale tabelului. Procentajele si minutele mentionate nu ne arata decat momentele de mijloc ale corelatiei factorilor antrenamentului in pregatirea unei grupe, respective media acestor procentaje. Este evident ca nu putem vorbi la 7 ani in prima zi de 54 minute de tennis. Poate in prima zi nici nu se fac 90 minute de antrenament cum nici la terminarea pregatirii cu grupa de 9 10 ani nu este vorba de 90 de minute, ci de 120 minute. Dar media trebuie sa fie de 90 minute de antrenament pe sedinta. De asemenea insistam asupra importantei pe care o impun particularitatile individuale ale elevilor, care nu pot fi prevazuti intr-un asemenea tabel. De la caz la caz in functie de varsta, de cunostintele sportive din alte ramuri, de calitatile fizice, de indemanarea specifica si de insusirea materialului, antrenorul este obligat sa adapteze procentajele prezentate, tabelul constituind doar un criteriu de orientare in acest dome

17

Grupa de virsta ( ani )

Numarul de antrenamente pe saptamina

Durata Pe antrenamente Pe saptamina

Pregatirea tehnico tactica in %

Pregatirea tehnico tactica in min. pe antrenament

Pregatirea tehnico tactica in min. pe saptamina

Pregatirea fizica in %

Pregatirea fizica in min. pe antrenament

Pregatirea fizica in min. pe saptamina

Pregatirea fizica generala in min. pe antrenament

Pregatirea fizica generala in min. pe saptamina

Pregatirea fizica speciala in min. pe antrenament

Pregati rea fizica speciala in min. pe saptamina

7-8

90

270

60 %

54

162

40 %

36

108

30

90

18

9-10

90

270

60 %

54

162

40 %

36

108

20

60

16

48

1112 1314 1516 1718

120

480

70 %

84

336

30 %

36

144

18

72

18

72

150

600

77 %

115

460

23 %

35

140

17

68

18

72

150

600

80 %

120

480

20 %

30

120

13

52

17

68

150

600

80 %

120

480

20 %

30

120

10

40

20

80

18

Folosirea jocurilor si ponderea pregatirii fizice in antrenamentul copiilor si juniorilor


Tinem sa mentionam intr-un capitol aparte problema jocurilor si unele aspecte ale pregatirii fixice, data fiind importanta si ponderea lor deosebita in munca noastra cu copii.Exista suficiente materiale care trateaza separate aceste probleme, dar aplicarea lor in practica lasa mult de dorit. Asistand la antrenamentele cu copii si juniorii constatam ca jocurile sunt omise cu regularitate sau apar cu totul sporadic. In ce ne priveste, sustinem necesitatea unei revizuiri a continutului antrenamentelor la aceste grupe, in sensul acordarii lui cu particularitatile de varsta. Desigur ca nu pretindem ca lectia de tenis sa fie o copie a celei de educatie fizica din scoala. Aceasta din urma are sarcini precise, vizand multilateritatea, pe cand antrenamentul de tenis se refera la invatarea jocului. Nu trebuie nici sa cadem in extrema opusa adica sa alcatuim o lectie numai cu elemente din tenis, sa neglijam faptul ca jocurile, atat de iubite de copii, ne ajuta in foarte mare masura in rezolvarea unor aspecte ale pregatirii. Natural ca in alegerea pe care o vom face va trebui sa ne orientam in primul rand dupa varsta elevilor nostrii, deoarece caracterul si dificultatea jocului sau exercitiului, complexitatea regulilor, natura si dozarea efortului etc. sunt determinate de lectie. Dar nu numai varsta, si sexul, nivelul cunostintelor, numarul de elevi de care dispunem sunt tot atatea elemente de care trebuie sa tinem seama cand alegem un joc. Sa nu uitam ca oricare ar fi el, isi va atinge scopul numai daca va fi accesibil, corespunzator posibilitatilor fizice si intelectuale ale copiilor. De asemenea, eficienta jocurilor si a exercitiilor pregatitoare, aportul lor in formarea deprinderilor specifice si in dezvoltarea calitatilor fizice de baza sunt in mare masura determinate de modul in care sunt predate, de posibilitatile de intelegere a regulilor si de echilibrul de forte dintre echipele angajate. Antrenorul, ca arbitru in aceste pasionante intalniri va trebui sa urmareasca corectitudinea executiilor tehnice. Arbitrajul va fi cat mai atent si nepartinitor, incurajand permanent atat pe castigatori, cat si pe cei mai slabi. Datorita caracterului lor atractiv, jocurile sau exercitiile pregatitoare organizate sub forma de joc sau intrecere asigura o stare emotionala ridicata. Ca atare ele vor fi privite cu mult interes atat de cei mici, cat si de juniori in varsta de 17-18 ani. Va trebui sa avem in vedere insa o permanenta crestere a gradului de dificultate care depinde de : - durata si intensitatea efortului; - caracterul efortului; - durata si continutul pauzelor; - forma, dimensiunea si greutatea obiectelor; - complicarea regulilor, de desfasurare a sarcinilor ce revin executantilor; - numarul de repetari La 7 8 ani copiii sunt foarte dinamici, dar cu o rezistenta foarte scazuta in effort vointa este slab dezvoltata ca si atentia si posibilitatea concentrarii

19

ei.Se dezvolta forta (proportionala cu varsta) indemanarea, coordonarea, precisia fantelor s.a. Din acest motiv vom prefera : - jocuri cu alergari scurte, cu si fara schimbari de directie, sarituri peste mici obstacole imaginare sau reale, jocuri cu obiecte, in special cu mingi si cu rachete de tenis, cu accentul pe elemente de prindere, aruncare, catarare etc. - jocuri insotite de text si de un material ilustrativ viu colorat - jocuri care nu necesita o impartire in echipe sau stafete simple cu elemente din alergare, transport de obiecte usoare, rostogolirea unei mingi s.a. La 9 10 ani copiii inclina spre jocurile de echipa, in cadrul careia fiecare vrea sa-si aduca o cat mai mare contributie personala. Vom prefera, in general, jocurile in care nu se intra in contact direct cu adversarul, dar nici pe acestea nu le vom exclude in totalitate (de exemplu, lupa cocosilor). Vom creste treptat insa durata si gradul de complexitate. De exemplu : prindere mingii din alergare, stafete cu trecerea unor obstacole mici, etc. Recomandam aceleasi jocuri pentru baieti si fete. La 11 14 ani sistemul nervos central al copiilor este foarte excitabil si datorita transformarilor fiziologice survenite pe parcurs vom constata posibilitati fizice diferite la baieti fata de fete. Fetele se orienteaza catre elemente de dans, suplete, gratie, ritmicitate, muzica, pe cand baietii catre jocuri sportive manifestand o pregnanta tendinta de afirmare, de independenta, de victorie, inclinatii ce trebuie incurajate. La 15 18 ani vor predomina antrenamentul sportive specific, cu intarirea diferitelor deprinderi motrice, cu dezvoltarea in continuare a calitatilor motrice de baza. Bineinteles ne vom ocupa in continuare de cresterea nivelului de pregatire fizica multilaterala. Jocul este prezent si in aceasta perioada, cu reguli mai complicate, capatand un aspect de amuzament, de deconectare foarte util de altfel in anumite momente ale antrenamentului. Copiii trebuie intelesi ca atare si nu ca niste jucatori de tenis in miniatura. Pregatirea fzica a copiilor si juniorilor trebuie sa vizeze o serie de aspecte pe cat de numeroase, pe atat de importante. Aceasta problema fiind prezentata in numeroase lucrari de specialitate, nu ne vom opri asupra ei, ci vom puncta doar liniile directoare care trebuie sa ne calauzeasca. Pregatirea fizica va fi orientate spre : - Formarea deprinderilor motrice de baza. - Pregatirea aparatului locomotor - Dezvoltarea indemanarii.

Sistemul de probe si norme de control


Pentru verificarea nivelului si ritmului de dezvoltare al calitatilor motrice sunt necesare si norme fara de care procesul selectiei si pregatirii nu si-ar atinge scopul, fiind unul din criteriile de baza ale Sistemului National Unic de Selectie.

20

Distingem urmatoarele categorii de probe si norme, stabilite in functiie de nivelul de pregatire : Probe si norme pentru selectionarea elevilor talentati in grupele de pregatire sportiva cu ajutorul carora se apreciaza pregatirea fizica generala in procesul de depistare si initiere, din scoli. Aprecierea nivelului de pregatire fizica generala expresie a gradului de dezvoltare al fiecarei calitati motrice in parte si al tuturor la un loc se face prin cele 8 probe ale testului international de capacitate fizica al Federatiei Internationale pentru Educatie Fizica (F.I.E.P) cunoscut sub numele de Standard Fitness Test a carui descriere o dam mai jos : Sprint 50 m Proba se efectueaza atat de fete cat si de baieti, distanta fiind aceeasi pentru toate varstele. Startul de sus, cu cronometraj la miscare. Se acorda 2 incercari cu apuza de 15 minute intre ele si se inregistreaza cel mai bun rezultat. Concurentii nu au voie sa foloseasca pantofi cu cuie, ci pantofi de tenis sau desculti. Sa nu se foloseasca terenuri in panta sau denivelate. Rezultatul se inregistreaza in secunde si in zecimi de secunda, punctele cuvenite pentru performanta respective fiind precizate la proba, varsta, sexul respective, in tabele de punctaj. Saritura in lungime de pe loc Proba este comuna ambelor sexe. Se permite o singura pendulare a bratelor pentru elan. Se acorda 2 incercari si se inregistreaza cea mai buna. Se masoara distanta de la varfuri (pozitia de plecare) la calcaie (pozitia de aterizare) Suprafata pe care se sare trebuie sa fie neteda si nealunecoasa. Se sare descult sau cu pantofi de tennis. Rezultatele se inregistreaza in cm, si se puncteaza conform tabelelor. Alergarea de rezistenta Fetele si baietii pana la 12 ani alearga 600 m; de la 12 ani in sus fetele alearg 800 m iar baietii 1000m. Toate distantele de alearga pe teren contracronometru. Se acorda o singura incercare. Transformarea alergarii in mers se considera abandon. Se alearga descult sau cu pantofi de tennis. Rezultatul se exprima in minute si secunde si se puncteaza conform tabelelor. Aruncarea mingii de oina la distanta Se arunca de pe loc, mingea trebuind sa plece din mana pe deasupra capului.

21

Se acorda 2 incercari si se inregistreaza cea mai buna. Proba este comuna ambelor sexe. Rezultatul se exprima in m si in cm si se puncteaza conform tabelelor. Atarnarea la bara fixa cu bratele indoite Proba se executa de catre fete la toate varstele, iar de catre baieti numai pana la 12 ani. Bara se apuca cu palmele privind spre corp, bratele indoite din coate, barbia deasupra barei, picioarele fiind initial sprijinite pe un scaun. Se ia scaunul si in acelasi moment se porneste cronometrul, executantul trebuind sa ramana atarnat, cu bratele indoite si barbia deasupra barei timp cat mai indelungat. Daca barbia a atins bara, sau a trecut sub nivelul ei executia se considera terminate si cronometrul se opreste. Corpul executantului nu trebuie sa se atinga de nimic in timpul executiei. Se acorda o singura incercare. Rezultatul se exprima in minute si secunde si se puncteaza conform tabelelor. Tractiuni in brate Aceasta proba se executa numai de catre baietii care au deposit 12 nai. Priza barei se face cu palmele, privind spre corp, bratele fiind perfect intinse din coate, picioarele trebuind sa nu atinga solul in timpul executiilor. Tractiunile in brate se considera a fi correct executate numai daca barbia depaseste de fiecare data nivelul barei. Bratele se intind complet la fiecare revenire, dupa care, executia se continua fara pauza. Se repeta pana cand executantul nu mai poate sa treaca cu barbia deasupra barei. Daca executia se intrerupe mai mult de trei secunde, examinarea se considera terminata. Avantul cu picioarele (balansarea) nu este permis. Rezultatul se exprima in numar de repetari correct executate si se puncteaza conform tabelelor. Naveta (culesul cartofilor) Se traseaza pe pamant doua linii paralele la distanta de 10 m una de alta. In spatele fiecarei linii se traseaza 2 cercuri, tangente intre ele, avand fiecare diametrul de 50 cm. In cercurile situate in spatele uneia dintre linii se aseaza in fiecare cate o bucata de lemn in forma cubica, avand latura de 5 cm. Executantul se gaseste initial in celelalte doua cercuri, situate vizavi, cu fiecare picior intr-unul din cercuri. La semnalul conducatorului, executantul pleaca cu maximum de viteza si adduce un cub pe care-l planteaza intr-unul din cercurile din care el a plecat, dupa care, tot in viteza, pleaca sa aduca sis a planteze si cel de-al 2 lea cub. Nu este permisa aruncarea cubului de la distanta. Cronometrul se opreste in momentul in care cel de-al doilea cub a fost plantat corect in cerc. Rezultatul se exprima in secunde si zecimi de secunda si se puncteaza conform tabelului.

22

Ridicari de trunchi din culcat in sezand Executantul se afla initial culcat pe spate, cu mainile inclestate la ceafa, coatele pe saltea, genunchii indoiti, talpile pe saltea, varfurile picioarelor fiind sprijinite sub scara fixa (sau sprijinite de un coleg). La semnal, executantul isi ridica trunchiul la verticala in pozitia sezand, atingand genunchii cu coatele, dupa care, revine in pozitia initiala pentru a repeat executia. Se retin ca executii corecte numai cele in care s-au atins genunchii cu coatele la ridicare in pozitia sezand si salteaua la revenirea in pozitia culcat. Rezultatul se exprima in numar de executii corecte, reusite in timp de 30 de secunde, si se puncteaza conform tabelelor. Cursa de rezistenta Scop : Marirea rezistentei in alergare Categorii : - 1000 m pentru barbati si baieti de la10 ani in sus - 800 m pentru femei si fete de la 10 ani in sus Descriere : La semnalul fiti gata, start jucatorii demareaza. Li se cere sa parcurga distanta intr-un timp cat mai scurt posibil. Este permis si mersul. E binensa fie prevenite persoanele testate de semnificatia unui bun ritm de alergare si de utilitatea unei curse regulate. Stabilirea rezultatelor : Timpul este masurat in minute si secunde. Regulament : - timpul se masoara cu cronometrul - pentru testele in grup trebuiesc aplicate urmatoarele reguli : ~ fiecare alergator trebuie sa dispuna de un ajutor care trebuie sa stea pe linia de plecare alaturi de cronometru; ~cronometrorul care dispune doar de un cronometru anunta timpii secunda dupa secunda. Cei care ajuta iau nota de timpul inregistrat de alergator si il scriu pe un carnet. Material : cronometru, lista alergatori Pregatire : masurarea si balizarea circuitului.

Compasul alergarea laterala cu atingerea unei mingi medicinale cu racheta


Scop : Masurarea adresei combinata cu viteza Descriere : Jucatorul se aseaza intr-un spatiu bine delimitat (un careu cu latura de 40 cm). La semnalul start, jucatorul efectueaza pasi mari incrucisati alternative spre stanga apoi spre dreapta. Spre drapta de exeplu, se executa o miscare asemanatoare unui vole de jos de dreapta. Jucatorul incruciseaza piciorul stang prin fata piciorului drept si atinge cu racheta mingea medicinala care este plasata pe sol la o oarecare distanta. O conditie necesara pentru o buna executie este a piciorul din spate sa ramana intins si sa nu paraseasca careu de 40 X 40 cm. Jucatorul repeta acest exercitiu cat mai repede posibil intro perioada de 1 minut.

23

Stabilirea rezultateor : Se marcheaza numarul atingerilor mingii intr-o perioada de 1 minut, cu conditia ca pasirea sa fie facuta cu picorul corespunzator. Regulament : a) distanta dintre cele 2 mingi este in functie de talia jucatorului si este definita astefel : inainte de inceperea exercitiului se masoara talai concurentului. Talia astfel obtinuta este majorata cu 20 cm si masurata in cele doua directii laterale, incepan cu centrul careului. In acest loc se pune mingea medicinala. Se recomanda ca mingiile sa ramana stabile, pentru a nu se deplasa in timpul atingerii. b) nu se acorda decat o singura incercare Materiale : doua mingii medicinale, o racheta, cronometru, ruleta.

Quadrosalt fara elan


Scop : Masurarea membrelor inferioare. Descriere : Candidatul se aseaza in pozitia gata de a sari, in spatele liniei de start. El realizeaza bataile respective astfel : pe piciorul drept, stang, drept si aterizarea pe ambele picioare. Se masoara distanta de la linia de plecare pana la ultimul semn, marcat de tocul pantofului. Stabilirea rezultatului : Lungimea sariturii in cm Regulament : Doua incercari sunt autorizate. Cea mai buna saritura este luata in considerare. Organizare : Spatiu de sarit, ruleta.

Aruncarea mingii medicinale


Scop : Masurarea fortei de detenta a bratului activ al jucatorului. Descriere : Jucatorul sta in spatele unei linii, el tine mingea in mana dreapta (stanga) in spatele umerilor si o sprijina cu ajutorul celuilalt brat. Dupa o miscare de pregatire (usoara inclinare inapoi, o miscare a bratelor inapoia umerilor) jucatorul arunca mingea cu o miscare a bratului similara celei de serviciu, cu toata forta si cat mai departe posibil. Stabilirea rezultatului : Masurarea aruncarii in cm. Regulamen : ~ trei incercari sunt autorizate. Se ia in considerare cea mai buna. ~ in caz de depasire a liniei, incercarea este anulata. Material : mingie medicinala de 2 kg, ruleta

24

Exercitii de abdomen
Scop : Masurarea rezistentei la efort a muschilor abdominali, lombari, coxali si fesieri. Descriere : Executantul este intins pe un covor (saltea) pe spate, cu picioarele departate la o distanta de circa 30 cm; genunchii sunt usor indoiti, mainile sunt unite sub cap in asa fel ca dosul palmei sa poata atinge covorul. Un alt jucator fixeaza gleznele persoanei testate. In momentul semnalului atletul isi ridica trunchiul astfel incat sa atinga genunchiul stang cu cotul drept, apoi revine in pozitia de plecare (culcat). Apoi el intoarce trunchiul la dreapta si atinge genunchiul drept cu cotul stang. Jucatorul repeta exercitiul fara intrerupere de cate ori poate. Stabilirea rezultatelor : Se socoteste numarul de atingeri ale genunchilor cu coatele reusite in 2 minute; pentru obtinereea unui exercitiu corect se cere executarea intregii miscari. Regulament : a ) picioarele trebuie sa ramana in contact permanent cu covorul b) degetele mainilor sunt impreunate si trebuie sa ramana in contact cu capul. Mainile nu se pot desface din aceasta pozitie c) atunci cand se fac flexiunile catre inainte, coatele trebuie sa ramana indepartate deasupra umerilor, ele nu se pot apropia d) genunchii trebuie sa ramana usor indoiti e) capul trebuie sa revina de fiecare data in pozitia initiala, iar fata dorsala a degetelor trebuie sa atinga covorul f) se recomanda realizarea testului pe un covor moale (saltea) g) impingerea coatelor inainte, in vederea facilizarii ridicarii de pe covor, este interzisa h) executantul trebuie sa faca efortul de a realize exercitiul fara intrerupere. In caz de pauza prelungita, exercitiul trebuie interrupt i) se pot testa mai multe perosane in acelsi timp Material : Cronometru, saltea.

Pregatirea fizica a jucatorului de tenis


In acest capitol ne propunem sa analizam problema calitatilor fizice si metodica dezvoltarii lor, plecand de la premisa ca aspectele generale sunt tratate in multe lucrari de specialitate si ca pe cititor il intereseaza indeosebi date concrete legate de practicarea tenisului.

25

In executia fiecarui exercitiu fizic sunt solicitate, intr-o masura mai mare sau mai mica, toate calitatile fizice, insa in fiecare caz in parte, intr-o forma si marime specifice acelei activitati. Deci, in fiecare ramura de sport intalnim o stare calitativa anumita, care reprezinta o combinatie a calitatilor fizice principale. Tinand seama de natura efortului, exercitiile fizice pot fi impartite in urmatoarele grupe : A. Exercitii cu caracter selectiv, in care una dintre componente are caracter dominant (indice calitativ ridicat). Astfel : - cand in exercitiu predomina gradul inalt de coordonare a miscarilor, il definim exercitiu de indemanare; - cand predomina repeziciunea miscarilor, il denumim exercitiu de viteza - cand predomina durata, distanta sau numarul de repetari, il denumim exercitiu de rezistenta; - cand predomina incarcatura, il denumim exercitiu de forta B. Exercitii in care predomina doua componente ale efortului fizic. - exercitii de forta viteza, ca, de exemplu, alergarile de scurta durata (pana la 20 s); - exercitiile de rezistenta viteza, ca, de exeplu, in alergarile a caror durata variaza in jurul a 1 minut; - exercitii de rezistenta forta. C. Exercitii in care se combina mai mult de doua calitati fizice. In grupele B si C ale acestei clasificari intra deci exercitiile fizice combinate, cele mai raspandite in activitatea sportiva. Cu cat natura efortului depus in sportul respectiv reclama prezenta unui numar mai mare de combinari intre mai multe calitati fizice, cu cat metodica dezvoltarii lor devine mai complicate, deoarece trebuie sa respecte particularitatile calitatilor fizice ce intra in combinatie si care, la un nivel superior de manifestare, sunt uneori contradictorii. De asemenea, mentionam ca in practica este exclusa posibilitatea de a actiona izolat numai asupra unei singure calitati. De regula, folosind mijloace cu caracter selectiv ce se adreseaza dezvoltarii unei singure calitati se actioneaza in mod indirect si asupra altor calitati. Antrenorul de tenis trebuie sa tina seama de toate interactiunile posibile intre calitati, sa apeleze la maximum de transferul pozitiv (atunci cand acesta poate avea loc) si sa evite actiunile contradictorii prin alternarea si imbinarea corecta a mijloacelor care se adreseaza cu precadere dezvoltarii unei singure calitati fizice. El trebuie sa cunoasca faptul ca fiecarui jucator ii este necesara nu dezvoltarea calitatilor fizice in general, ci a complexului optim. In incheiere, mai amintim faptul ca, in etapa pregatirii initiale, cresterea indicilor tuturor calitatilor fizice este posibila fara o selectionare deosebita a mijloacelor. Ulterior, in etapa de pregatire speciala si in cea de perfectionare si consolidare, dezvoltarea calitatilor fizice la un nivel superior nu mai este posibila decat prin folosirea unor anumite exercitii fizice. Contributia calitatilor fizice la realizarea performantei este determinate de : a) raportul dintre calitatile fizice, corespunzator cu necesitatile jocului de tennis;

26

b) nivelul cat mai ridicat al indicilor tuturor calitatilor fizice, cu pastrarea raportului amintit mai sus. Utilizarea exclusive a antrenamentului specific rezolva numai primul aspect, adica asigura raportul necesar intre calitatile fizice, in schimb cresterea la un nivel superior a indicilor fiecarei calitati fizice in parte nu este posibila fara folosirea exercitiilor cu character selectiv. Efortul fizic depus de un jucator de tenis presupune : - prezenta (in ordinea importantei) a indemanarii, vitezei, rezistentei si fortei; - multiple posibilitati de combinare intre aceste calitati.

Indemanarea si metodica dezvoltarii ei


Cand ne referim la indemanare, avem in vedere posibilitatile individului de a rezolva cu cat mai mare usurinta si precizie, intr-un timp scurt, o situatie cu un nivel ridicat de complexitate, situatie cu care jucatorul s-a mai intalnit sau pe care o intalneste pentru prima data. Deoarece practicare unui tenis de valoare presupune executii tehnico tactice cat mai precise, cat mai rapide si un inalt grad de complexitate, situam indemanarea pe primul loc al importantei si pretindem sa se afle pe cea mai inalta treapta a dezvoltarii ei. Indemanarea capata aspecte foarte diferite de la jucator la jucator, avand un pronuntat caracter individual, fiind conditionata de nivelul de coordonare al centrilor sistemului nervos central si de plasticitatea scoartei cerebrale. In acest context, o importanta deosebita prezinta legatura dintre senzatiile vizuale si musculare, legaturile temporare existente in scoarta cerebrala si gradul de dezvoltare a celorlalte calitati fizice. Referitor la selectie subliniem in mod deosebit importanta pe care trebuie sa o acorde antrenorul gradului de indemanare a copilului, pentru ca numai pe fondul unei bune reprezentari cantitative a acesteia putem dezvolta conditii corespunzatoare, prin antrenamente, latura sa calitativa. In dezvoltarea complexa a indemanarii exista trei etape : - Treapta intai este caracterizata prin precizia in spatiu a coordonarii miscarilor, fara sa se tina cont de viteza de executie. Aceasta treapta corespunde etapei initiale de pregatire in care trebuie sa se dezvolte insusirea miscarilor necesare executarii corecte a loviturilor tehnice de baza (lovitura de pe partea dreapta, de pe partea stanga, seviciul, voleul si smeciul). In aceasta etapa nu se va insista asupra vitezei de executie si a unor elemente cu un nivel ridicat de complexitate. Trebuie stiut ca precizia depinde, in primul rand, de prefectionarea senzatiilor musculare in cadrul contractiilor musculare relative lente. Sportivul va urmari permanent cu privirea zborul mingii, saritura ei si daca miscarea sa este corecta (la inceput pe fragmente, iar apoi intotalitatea ei). Sa nu ne grabim sa trecem la treapta a doua pana cand nu am rezolvat toate cerintele primei trepte. - Treapta a doua se caracterizeaza prin precizia miscarilor in spatiu, 27

executate de data aceasta intr-un timp cat mai scurt. In manifestarea indemanarii pe aceasta treapta este necesar ca analizorul motric sa se afle la nivel mai inalt de dezvoltare si sa se bazeze pe un reflex motric bine intarit. Sarcinile acestei trepte sunt rezolvate in etapa pregatirii speciale pentru tenis, etapa in care loviturile se executa din miscare, in conditii specifice de joc si in care se pune accentul pe precizie si pe viteza de executie. Si in aceasta etapa se va evita crearea unor situatii de mare complexitate, deoarece cele deja existente sunt suficiente (efectele mingii, conditiile atmosferice, ivirea unor situatii de joc nemaintalnite pana in acel moment). - Treapta a treia se caracterizeaza prin manifestarea indemanarii in conditii variate si neobisnuite. Sarcinile acestei trepte constituie obiective ale etapei de perfectionare si consolidare, in care caracteristic este faptul ca jucatorului trebuie sa i se ceara sa execute miscarile nu numai fara greseli, ci si in raport cu situatia creata, neprevazuta. El trebuie ca in orice moment al jocului, in situatii complicate, sa actioneze corect, rapid si, ceea ce este principal, cu maximum de eficacitate, gasind in cel mai scurt timp posibil cea mai buna solute de rezolvare. Din punct de vedere fiziologic, notam doua situatii ce se ridica in fata jucatorului : a) prezenta unui numar mare de deprinderi motrice care s-au format in timpul antrenamentelor; b) conditiile variabile ale situatiilor de joc. Rezolvarea indemanatica consta in selectarea acelei deprinderi motrice care corespunde cel mai bine situatiei de joc aparute. In metodica dezvoltarii, indemanarii elemental decisive il constituie complicarea continua si progresiva a actiunilor motrice, respectand in gradare mijloacele care corespund celor trei trepte de dezvoltare a indemanarii. In mod corect se incepe cu exercitii cu ajutorul carora se mareste precizia perceptiei spatiului, prn aprecierea corecta a : - distantei fata de adversar; - vitezei mingii; - distantei fata de minge, dupa saritura ei; - dimensiunea rachetei, pentru a se lovii cu centrul racordajului; - miscarii pentru lovitura respective, la inceput pe fragmente, iar apoi in totalitatea ei; - limitelor terenului. Odata ce aceste aspecte au fost rezolvate, se introduce treptat exercitii care se refera la precizia perceptiei spatiului intr-un timp cat mai scurt. Intelegem prin aceasta ca jucatorul va trebui sa loveasca mingea corect, precis, cu o viteza de executie sporita si din miscare. Pentru atingerea unei inalte maiestrii este necesara cresterea gradului de complexitate mai ales prin complicaera artificiala a conditiilor de lucru. Aceste obiective se rezolva in etapa perfectionarii si a consolidarii, putandu-se folosii : pozitii de baza neobisnuite; joc cu bratul opus (bratul stang pentru dreptaci); schimbarea ritmului de joc (alternarea jocului rapid cu cel lent, mingi cu traiectorii inalte); impartirea terenului in zone cu dimensiuni din ce in ce mai mici, jucatorul

28

trebuind sa trimita mingea numai in zina indicata; joc contra doi adversari, fixandu-se teme ce cresc in dificultate (pasarea celor doi adversar pe mijlocul terenului sau in unghi, sub fileu, pasarea prin lob liftat, pasarea numai in lungul liniei, etc.); joc in conditii atmosferice dificile (temperatura ridicata, vant, soare); joc contra unor adversari cu stiluri variate de valori tehnico - tactice diferite, cu preferinta pentru unele executii tehnice (lovitui plate, liftate, taiate, efecte combinate); joc in prezenta unui public galagios (creat artificial la inceput), etc. Tinem sa accentuam importanta pe care o capata (incepand cu jumatatea celei de-a doua etape) meciul oficial, el fiind singurul care poate oferii jucatorlui, in conditii reale, toate situatiile enumerate mai sus. Cu toate acestea, nu trebuie sa uitam ca indemanarea este o calitate fizica innascuta si ca atare nu ne putem astepta la ameliorari spectaculoase aduse de antrenament. Ea poate fi insa inbunatatita in cariera unui jucator, fiind legata direct de insusirea deprinderilor motrice si de progresul tehnic.

Viteza si metodica dezvoltarii ei


Exprimarea mecanica a vitezei este redata prin raportul dintre spatiu si timp, intelegand prin aceasta capacitatea de a executa actiunile motrice intr-un timp cat mai scurt. Cunoastem trei forme de manifestare ale vitezei : 1. Viteza de reactie (viteza perioadei latente a reactiei motrice); 2. Viteza de executie (viteza miscarilor separate); 3. Viteza de repetitie (frecventa miscarilor in unitatea de timp). De la inceput trebuie mentionat faptul cu multe implicatii practice ca nivelul de dezvoltare al celor trei forme de manifestare a vitezei le face sa fie independente una de alta si ca unele neconcordante se pot intalni chiar in cadrul aceleiasi categorii. De asemenea, stiind ca miscarile caracteristice din tenis necesita un grad inalt de coordonare, putem concide ca prezenta celorlalte calitati fizice, ca si nivelul de dezvoltare si solicitare al acestora in efectuarea actelor motrice influenteaza si determina manifestarea vitezei, precum si posibilitatile ei de dezvoltare. Din aceste motive, la nivel de performanta viteza capata un pronuntat caracter specific, in timp ce la copiii incepatori, cu un nivel scazut al pregatirii fizice, viteza are caracter de generalizare, cu un grad mai mare de corelatie intre diferitele ei forme de manifestare.

Viteza de reactie
In general, jucatorii de tenis au un bun timp de reactie la excitantul visual (in jur de 0,14 s ). Studiind aceasta latura a vitezei, specialistii au tras o serie de concluzii :

29

b) bratele au o reactie mai rapida in comparative cu alte segmente ale corpului ( de exemlu, a muschilor care asigura postura) c) antrenarea si imbunatatirea vitezei de reactie nu au influenta asupra celorlalte forme de manifestare a vitezei (R. J. Toomslan). d) Timpul de reactie poate fi ameliorat iar cand devine stabil la un indice superior, exprima un grad inalt de antrenament (A. N. Krestovnikov). e) Incalzirea bine efectuata atrage dupa sine a timpului de reactie si stabilizarea lui (Balko). f) In tenis, timpul de reactie are o mare importanta, actiunea putand fi declansata : - cat mai rapid, in functie de viteza mingi si de distanta fata de adversar; - cu intarziere (cu toate ca jucatorul a sesizat actiunea adversarului), asteptand momentul cel mai prielnic Pentru imbunatatirea timpului de reactie, cea mai folosita metoda este repetarea unor lovituri (de exemplu, voleul) in care distanta fata de adversar (zidul de antrenament) se va micsora treptat, viteza mingi va creste, iar directia acesteia se va schimba continuu, pentru ca locul unde va sosii sa constituie o surpriza pentru cel ce se antreneaza. Pentru a completa aceste aspecte, aducem o serie de precizari. Exista o diferenta intre timpul de reactie la semnal visual si cel la un semnal sonor. In tenis, ambele forme de semnal trebuie luate in consideratie cu deosebirea ca : - in jocul practicat in aer liber semnalul visual are o imortanta hotaratoare; - in jocul din sala, semnalul creste in insemnatate, apropiindu-se ca importanta de cel visual. Ca urmare, viteza reactiilor motrice se va regla in functie de raportul dintre cele doua semnale, lucru demn de luat in consideratie in perioada de adaptare la jocul din aer liber (dupa antrenamentele si concursurile din sali), cand accentul va trebui pus pe urmarirea mingii cu privirea, deoarece sunetul produs de lovitura este mult mai diminuat fata de cel din sala, in asemenea situatii putand sa se produca dereglari in dinamica miscarilor. Senzatia pe care o are un jucator in primele zile de joc in aer liber (dupa iarna petrecuta in sala) este ca si cum ar juca cu o paleta acoperita cu burette. Acomodarea in sens invers din aer liber in sala se face mult mai usor , deoarece in aceasta situatie se intareste un excitant (cel sonor), nu ca in cazul precedent, in care forta acestui excitant se diminua. Cunoscand faptul ca manifestarea maxima a vitezei de reactie depinde de caracterul impulsurilor nervoase si de calitatea transmiterii acestora prin caile neurale, notiunea de (ameliorare) a timpului de reactie trebuie interpretata in directa dependenta de antrenamentul specific si de nivelul etnic al jucatorului. Deci, ca si in cazul indemanrii, nu credem ca putem vorbii de o imbunatatire cantitativa a vitezei de reactie,ci numai de latura ei calitativa.

30

Viteza de executie
Fara a intra in intimitatea mecanismelor fizioogice care determina viteza contractiei musculare si renuntand la analiza cercetarilor si a teoriilor formulate in aceasta directie, ne rezumam la urmatoarele date : a) tenisul modern reclama o buna viteza de executie, de aceasta depinzand rezolvarea multor situatii de joc (imprimarea unei intensitati crescute, surprinderea adversarului, etc.). b) o buna viteza de executie se poate obtine numai dupa ce miscare a fost bine insusita moment in care jucatorul se poate preocupa de rapiditatea executiei, fara sa fie atent la forma miscarii, cu alte cuvinte, se va pune accent pe viteza de executie incepand cu etapa pregatirii speciale pentru tenis. c) In functie de nivelul de pregatire a spotivului, se pot folosi doua metode pentru dezvolaterea vitezei de executie : 1. prima consta in dezvoltarea vitezei folosind miscarea integrala, viteza manifestandu-se in corelatie cu celelalte cerinte. Prin aceasta metoda se urmareste marirea directa a vitezei in cadrul concret al miscarii respective. 2. a doua metoda consta in dezvoltarea analitica a factorilor care determina posibilitatile de manifestare a vitezei maxime a miscarii (deplasare spre minge, pozitia segmentelor corpului inainte, in timpul si dupa lovire, situarea momentului optim de lovire a mingii pe traiectoria acesteia, viteza cu care soseste mingea, saritura si efectul ei, etc.). Prin aceasta metoda perfectionam tehnica, dezvoltam forta dinamica si mobilitatea, imbunatatim capacitatea de concentrare si increderea in posibilitatile proprii etc. Dupa cum subliniem si in capitolul referitor la dinamica efortului in jocul de tenis, viteza de executie este elementul determinant in stabilirea intensitatii efortlui, acesteia revenindu-i sarcina in ultima instanta de a aduce pe jucator in starea de forma sportiva.

Viteza de repetitie
In unele ramuri de sport (atletism alergari, ciclism) discutarea frecventei miscarilor este destul de simpla deoarece de aceasta depinde in principal performanta. In tenis lucrurile se complica, aparind doua laturi ale aceleiasi probleme: a. viteza de deplasare depinde de numarul de pasi pe unitatea de timp; b. viteza de repetitie a unei miscari specifice (a unei lovituri) depinde de timpul de reactie de viteza de executie si de nivelul tehnic al jucatorului. Daca primul aspect al - frecventei pasilor se incadreaza in regulile generale ca descriere si ca metodica de pregatire, in schimb cel de al doilea, acela al posibilitatilor de a executa cit mai multe lovituri pe unitatea de timp, este dependent de prea multi factori pentru a fi trecut usor cu vederea. In cazul jocului de dublu de exemplu, punctele se disputa in mare parte din timp la fileu intre cei

31

patru jucatori aflati la o distanta de 4 - 5 metri. Schimburile de voleuri - care dau in fond aspectul spectaculos la jocului de dublu sint dese, mingea circula rapid. Urmarind finala de dublu barbati de la Wimbledon 1972, am notat faptul ca un punct jucat numai din voleu a durat 9 secunde, interval in care sau executat nu mai putin de 12 voleuri. Exista totusi factori care limiteaza frecventa mare a miscarilor; printer acestia, mentionam: 1. Mobilitatea proceselor nervoase si, derivata din ea posibilitatea de a alterna rapid inhibitia si excitatia in zonele motorii ale scoartei cerebrale care conduc miscarile diferitelor grupe musculare cu actiune contradictorie. 2. Pe masura cresterii frecventei regimul de lucru se apropie de forma izometrica ( Stetson, Bouman, Hubard), timpul de actiune al muschilor devenind foarte scurt. 3. Frecventa miscarilor scade odata cu marirea incarcaturii. Descarcarea neuronilor motori se face sub forma unor salve de impulsuri, de mare importante fiind repartizarea acestora in timp pentru utilizarea totala a incordarii interioare a muschilor. O incarcatura redusa da posibilitatea formatiunilor neuromusculare sa lucreze prin alternare, ceeace permite o recuperare partiala, chiar in timpul lucrului. Poate ca si din aceste motive jucatorii au renuntat sa foloseasca rachetele grele si cu miner gros, foarte des intilnite in urma cu 15 20 ani. 4. Prelungirea duretei efortului scade posibilitate de a se realiza o frecventa crescuta. Pentru edificare iata citeva date din intilnirea Ilie Nastase Stan Smith (Wimbledon 1972): din 162 minute cit a durat inilnirea, sau jucat efectiv numai 27 de minute si 30 de secunde, timp in care jucatorul roman a executat 660 de lovituri, ceeace inseamna in medie o lovitura la 2 secunde 5/10. Desigur, acest calcul este pur informativ deoarece pauzele dintre doua executii tehnice nu sunt egale. In tenis pentru a putea mentine ritmul loviturilor dupa 2-3 ore de joc jucatorii experimentati recurg la modalitatea recuperarii fortelor prin pause mai mari si mai dese timp in care executa miscari de respiratie si de relaxare musculara, precum si la schimbarea ritmului de joc. Viteza este o calitate determinata in mare masura de inzestrarea naturala a individului. Cu ajutorul antrenamentului se poate obtine o oarecare imbunatatire a vitezei, dar fara transformari positive prea mari. Cunoastem jucatori care, aparent, in afara terenului de tenis sint lenti, greoi, insa atunci cind este nevoie devin rapizi, vioi, dupa cum exista jucatori aparent rapizi, vioi si plin de neastimpar, dar care, pusi in situatii de joc nu reactioneaza la nivelul de rapiditate cerut. In tenis conteaza nu aparenta prezenta a vitezei cu posibilitatea de a actiona rapid atunci cind situatia de joc o cere. Pentru acest motiv si cunoscand faptul ca perfectionarea acestor procese merge paralel cu aprofundarea specializarii, recomandam repetari de exercitii folosind din ce in ce mai multi excitanti specifici din jocul de tenis (vezi capitol modelare). Un rol deosebit in exercitiile de viteza il joaca procesele volitive, care permit o concentrare maxima a atentiei. Ca si in alte ramuri sportive (scrima, tir), nivelul atentiei este determinant in calitatea si viteza executiei deci in reusita actiunii.

32

In afara faptului ca viteza este o calitate fizica putin perfectibila dezvoltarea ei prezinte dificultati si de ordin metodic. Principala dificultate consta in aceea ca repetarea multipla a eforturilor repetate cu cea mai mare viteza de executie cerinta principala a procesului de perfectionare, a vitezei, contine in ea si un important element de frinare, si anume: stabilizarea stereotipului dinamic la viteza maxima ce poate fi realizate la un moment dat. Apare asa numita bariera de viteza, care dupa unii autori constituie cauza principala in oprirea procesului de crestere a posibilitatilor de viteza. Caile de prevenire a formarii barierei de viteza sint diferite. In cazul incepatorilor specializarea si folosire unor eforturi de acest gen mari ca volum ( fata de volumul general al pregatirii), trebuie sa apara cit mai tirziu de preferat in etapa a doua, aceia de pregatirii speciale pentru tenis. La jucatorii de performanta se renunta temporar la lucrul specific cu volum mare. In aceasta perioada se dezvolta calitatile care influenteaza indirect manifestarea vitezei (indeminarea, rezistenta specifica, forta dinamica). Consideram ca metodica dezvoltarii vitezei necesre jucatorului de tenis trebuie sa apeleza la urmatoarele genuri de efort: 1. Repetarea unor eforturi cu viteza din ce in ce mai mare pina la atingerea vitezei maxime deoarece prin repetare se urmareste pe linga perfectionarea tehnicii si dezvoltarea vitezei. In legatura cu frecventa miscarilor consideram necesar sa se tina seama si de durata eforturilor care urmeaza sa fie repetate, in asa fel ca acestea sa fie cit mai scurte. Eforturile care depasesc ca durata 9 secunde se adreseaza deopotriva dezvoltarii vitezei, cit si rezistentei. 2. Reducerea amplitudinii miscarilor in scopul realizarii unui ritm de joc mai rapid, lucru posibil cresterii vitezei de executie In incheiere accentuam urmatoarele aspecte: 1. Calitatea vitezei, fiind innascuta, este deci putin perfectibila. Datorita acestui fapt se cere ca in momentul selectionarii elementelor pentru tenis sa se urmareasca ca viteza sa fie cit mai bine reprezentata inca de la inceput. 2. Viteza sub toate cele trei forme este absolute necesara practicarii tenisului de performanta. 3. Posibilitatile functionale pentru dezvoltarea frecventei miscarilor se pot pune in evidenta mai usor in primele etape ale antrenamentului. Cresterea indicilor acestei forme de viteza ia apare chiar dupa citeva lectii de antrenament, ca rezultat al activitatii reflex conditionate permite sa se emita parerea ca la incepatori se poate conta, in etapa pregatiri initiale, pe un efect remarcabil al antrenamentului orientat selectiv spre dezvoltarea frecventei miscarilor. In ceea ce priveste cresterea vitezei de executie, preocupari in aceasta directie apar odata cu inceperea etapei de pregarire speciala. 4. Recomandam ca dezvoltarea vitezei sa se faca tinindu-se seama de cerintele specifice ale efortului din tenis.

33

Rezistenta si metodica dezvoltarii ei


Intelegem prin rezistenta timpului limita in cursul caruia se poate executa un efort de o anumita intesitate. Factorul care limiteaza continuarea unui efort este oboseala, deci aceasta este factorul trofic hotaritor de adaptare a organismului pentru rezistenta. Ca urmare numai efortul efectuat pina la oboseala si incercarile de a o invinge pot grabi procesul de dezvoltare a rezistentei. Manifestarea unei bune rezistente este determinata intr-o masura condiderabila de posibilitatile aparatelor cardio-vascular si respirator considerate ca factor comun pentru majoritatea formelor de rezistenta. Dezvoltarea acestei calitati fizice este conditionata de folosirea unor eforturi care necesita un deosebit efort volitiv. Luindu-se ca baza de discutie criteriul interdependentei dintre durata efortului si viteza cu care se efectueaza, sa cazut de accord asupra impartirii eforturilor din punct de vedere fiziologic, in patru grupe de intensitate: maximala, submaximala, mare si moderata. Prezenta pauzelor in jocul de tenis determina ca intensitatea efortului sa fie submaximala si maximala. In stabilirea principalelor componente ala eforturilor fizice, in metodica dezvoltarii fiecarei forme de rezistenta specifica punctul de plecare il constituie corelatia dintre forta, viteza si rezistenta, privind incarcatura efortului, viteza de executie si numarul repetarilor. In tenis tinand seama de aceste consideratii trebie sa mentionam mecanismul corelatie de marime invers proportional intre forta, viteza si rezistenta. Cu alte cuvinte, rezistenta specifica pretinzind o mare viteza de executie si de repetitie va atrage dupa sine reducerea numarului de repetari sau a duratei efortului, insa, in orice situatie media valorilor principalelor componente ale eforturilor trebuie sa ramina constanta. Datele numeroaselor cercetari arata dependenta dezvoltarii diferitelor forme de rezistenta de volumul efortului si de viteza de executie. Intr-adevar, daca factor hotaritor pentru dezvoltarea rezistentei este un element de volum (durata, numarul de repetari), se intelege ca posibilitatea suportarii unui anumit volum de efort este legata de viteza de executie. Cu cit aceasta va avea valori mai ridicate, cu atit se va reduce posibilitatea efectuarii unui mai mare de repetari. Dinpotriva, eforturile de intensitate mai scazuta (viteza mica de executie) pot fi repetate intr-un volum incomparabil mai mare si, in consecinta, indicii dezvoltarii unei asemenea forme de rezistenta vor fi mult mai mari decit ai unei rezistente de viteza. Rezistenta generala reprezinta capacitatea organismului de a presta eforturi variate de intensitate moderata un timp cat mai indelungat. Consideram ca dezvoltarea rezistentei generale sta la baza dezvoltarii rezistentei speciale pentru tenis si celorlalte calitati fizice. Ea se dezvolta in mod obisnuit prin alergari sau prin preacticarea altor sporturi, urmarindu-se sa se angreneze in activitate intreg organismul si, in special, aparatele cardio-vascular si respirator. Caracterul general al acestei forme de rezistenta rezida in spacificul relativ universal al posibilitatilor aerobe. Deoarece posibilitatile aerobe depind in principal de capacitatea functionala a aparatelor circulator si respirator, si nu de forma exterioara a miscarilor ceea ce s-a obtinut prin alergare se transfera pozitiv si 34

asupra altor eforturi. In mod concret jucatorii de tenis de performanta i-si dezvolta rezistenta generala prin practicarea altor sporturi ca: fotbal, baschet, hochei sau atletism, prin alergari (1500 3000 m) efectuate pe un fond de oboseala la sfirsitul antrenamentelor si al meciurilor intr-un tempo mediu. Mai consideram util sa mentionam ca dezvoltarea rezistentei generale face in principal obiectul lectiilor de antrenament din etapele perioadei pregatitoare, fiind firesc ca inceputul noului sezon sa coincida cu ridicarea nivelului functional al organismului pentru o cat mai buna adaptare la eforturile impuse de practicarea tenisului competitional. Nu va fi neglijate insa nici in celelalte perioade de pregatire. Rezistenta speciala se refera la o anumita forma de rezistenta necesara practicarii tenisului, si anume rezistenta la eforturi intrerupte si repetate. Aceasta forme de rezistenta se caracterizeaza prin eforturi de intensitate submaximala si maximala, intrerupte de pauze, de a caror durata depinde intensitatea efortului urmator. Dezvoltand rezistenta, antrenorul trebuie sa tina seama de o serie de factori, prin care amintim: 1. Varsta, sexsul, particularitati individuale. 2. Elemente caracteristice ale efortului depus in jocul de tennis. 3. Obiectivele dezvoltarii calitatilor fizice luate in ansamblul lor si pe fiecare calitate in parte. 4. Interdependenta dintre indicii calitatilor fizice si deprinderile motrice specifice 5. Folosirea intregii game de intensitate a eforturilor, indiferent de forma specifica a rezistentei asupre careia se actioneaza. 6. Asigurare caracterului specific al fiecaruei forme de rezistenta, prin folosirea cu precadere a eforturilor cu intensitate apropiate de efortul specific din tennis. 7. Principalul element de progresie in metodica dezvoltarii rezistentei il constituie variatia volumului efortului. Referindu-ne insa la rezistenta specifica, putem arata ca, incepind cu eforturi maximale si terminind cu cele de intensitate moderata, rezistenta este combinata in diferite proportii cu viteza. Din acest motiv, dezvoltare rezistentei specifice trebuie sa foloseasca ca principal element de progresie variatia intensitatii. Pe masura ce ne deplasam spre eforturile de intensitate moderata, relatia se inverseaza, astfel ca la aceasta extremitate, principalul element de progresie este variatia volumului. 8. Pentru dezvoltarea rezistentei trebuie folosite eforturi care sa depaseasca 3 minute, pentru ca numai in aceasta situatie se poate conta pe influenta pozitiva a posibilitatilor aerobe. 9. Importanta pauzelor dintre eforturi si continutul lor: micsorarea pauzelor de odihna determina o orientare suplimentara spre procesele energetice anaerobe, iar daca pauza este activa, adica efortul se continua cu o intensitate scazuta, orientarea suplimentare se face spre procesele energetice aerobe. Iata care sint dupa parerea noastra metodele cele mai indicate pentru cresterea rezistentei jucatorilor de tenis:

35

Metoda eforturilor uniforme este specifica dezvoltarii rezistentei generale. Ea se caracterizeaza prin uniformitatea intensitatii efortului, prin continuitatea si durata relativ crescuta a acestuia. Unicul element de progresie il constituie cresterea duratei. Astfel penru fiecare caz in parte se va stabili volumul exprimat in distanta, durata sau numar de repetari, cu valorile lui minime (de inceput) si maxime, precum si intensitatea efortului (ce se va mentine constanta). Stabilirea acestor valori se va face in functie de virsta, sex, vechime in tenis, valoare individuala, perioada de pregatire si programul competitional. Metoda eforturilor uniforme este cea mai des folosita de catre jucatorii de tennis, In alergari, distanta variaza intre 300-500 m pentru copii si juniori si 1500-3000 m seniori. Metoda eforturilor variabile se foloseste in special in antrenamentul pe teren variat. O recomandam mai ales in perioada de pregatitoare, dar poate fi folosita pe tot parcursul sezonului daca jucatorul a apelat la ea in mod constant. Metoda variatiei pauzelor. Oricit ar parea de paradoxal cea mai economicoasa cale pentru cresterea posibilitatilor aerobe ale jucatorilor de inalta performanta este repetarea unor eforturi de scurta durata cu viteze supracritice, deci cu character anaerob, intercalate cu intervale scurte de odihna, care permit o restabilire incomplete (situatia din jocurile de tenis). Se apreciaza ca, in asemenea conditii, contractarea datoriei de oxigen constituie stimulentul prceselor aerobe, transformind pauza intr-un element activ (in timpul pauzei nivelul consumului de oxigen este superior celui din timpul efortului), mergind astfel pina la dublarea eficientei activitatii. Data fiind relatia de dependenta a pauzei fata de efortul premergator si de cel ce urmeaza, se intelege ca efectul acestei cai de perfectionare a capacitatii aerobe depinde de imbinarea optima a efortului cu pauza. In mod practic, putem realiza sarcinile propuse prin aceasta metoda in doua situatii: In cadrul unui antrenament de pregatire fizica in care ne-am propus dezvoltarea rezistentei vom intercala o serie de pause cu un continut si durata cit mai apropiate cu cele din mecilu official; In cadrul antrenamentelor specifice sau al meciurilor oficiale, in care se dezvolta rezistenta specifica jucatorului de tenis.

Forta si metodica dezvoltarii ei


Este evident ca solicitarile efortului specific in directia fortei sunt minime in comparative cu alte sporturi in care aceasta este calitatea fizica principala (de exemplu, haltere). Orice jucator, incepind cu copilul venit pentru selectie si terminind cu performerul, are forta necesara pentru practicarea jocului de tenis. Conideram insa ceea ce lipseste jucatorilor nostri incepatori este dezvoltarea la un nivel corespunzator a fortei unor anumite regiuni des solicitate in aceasta directie de catre efortul specific. Ne referim in mod deosebit la: dezvoltarea fortei centurii 36

scapulo-humerale (necesara in special, pentru executarea serviciului si smeciului), a muschilor pectorali, abdominali si ai membrelor inferioare in ansamblu. In aceasta enumerare includem si forta necesara in elementele articulare respective. Jocul de tenis reclama, in primul rind, o buna indeminare; el se bazeaza de cele mai multe ori pe executiile de mare finete si nu pe cele de forta. Forta unei lovituri nu rezida numai in forta musculara care asigura executia respectiva, ci in principal, in stapinirea la perfectie a procedeului tehnic. Dezvoltind la un tenisman o musculature globuloasa, tipica halterofililor, nu facem decit sa-I scadem din indemanare si din viteza de executie. Jucatorul de tennis are nevoie de o musculature lunga, apte pentru executii de finete si de viteza. In ceea ce priveste dezvoltarea fortei in regiunile mai sus amintite, consideram ca este o necessitate pentru a putea practica un tenis modern si totodata o baza pentru perfectionarea procedeelor tehnice care apeleaza in mod deosebit la aceste regiuni. Tinand seama de aceste considerente, facem urmatoarele observatii si recomandari: 1. Exista un raport invers proportional intre forta pe de o parte indeminare si viteza pe de alta parte. 2. Unii specialisti recomanda folosirea exercitiilor izometrice pentru dezvoltarea fortei jucatorilor de tenis. In aceasta privinta, parerea noastra consta in faptul ca , desi aceasta metoda prezinta multe avantaje (economice de timp, simplitatea amenajarilor, localizarea actiunii etc.), eficacitatea ei, in special la sportivii avansati, este mai scazuta si dupa o perioada are tendinta de a stabiliza rezultatele. Deoarece reglarea neuro-musculara si modificarile morfologice si biochimice difera fata de regimul de lucru dinamic, coeficientul de corelatie cu acesta din urma este scazut. Prelungirea folosirii exercitiilor izometrice duce la modificari adaptive in neconcordanta cu cerintele eforturilor dinamice depuse in jocul de tenis. 3. in privinta modului cum poate fi rezolvata forta facem urmatoarele precizari: a. pentru dezvoltarea fortei in incheietura maini si a musculaturii antebratului se executa flexi ale antebratului pe brat, rotari ale pumnului s.a. cu gantere. La copii, in locul ganterei se utilizeaza racheta, greutatea ei fiind suficienta; b. pentru dezvoltarea fortei in brate: tractiuni si flotari: c. pentru dezvoltarea fortei la nivelulcenturii scapulo-humerale: exercitii simple cu benzi elastice: d. pentru dezvoltarea fortei musculaturii pectorale: exercitii cu benzi elastice, din pozitia pe spate culcat, impingerea unei haltere de la piept (haltera sa aiba 1/3 din greutatea corpului); e. pentru dezvoltarea fortei in musculature abdominala: din pozitia atirnat cu spatele la scara fixa: ridicarea genunchilor la piept: pe spate culcat: mers ca pa bicicleta la 45 grade si coborire lenta (in 8-10 timpi); f. pentru dezvoltarea fortei trenului inferior: alergari pe teren variat;

37

alergari cu greutati in spate; alergari cu ingreuiere: cu bocanci de schi in picioare, pe nisip, zapada etc. 4. Lucrul pentru dezvoltarea fortei trebuie efectuat pe fondul unei stari de prospetime a sistemului nervos central. De aceea, pentru a marii eficacitatea acestor lectii, recomandam prelungirea duratei sedintei de antrenament, masura care face sa intirzie instalarea oboselii si permite efectuarea unui numar mai mare de repetari. 5. In dezvoltarea fortei trebuie evitat lucrul pina la oboseala. 6. Recomandam ca pentru preocuparile pentru dezvoltarea fortei sa fie centrate in perioada pregatitoare. 7. Reamintim ca relaxarea este obligatorie dupa fiecare exercitiu pentru dezvoltarea fortei. Dupa un exercitiu de flexie, relaxarea se va face in extensie si invers. Pauza intre exercitii poate fi active, cuprinzind mers relaxat si intinderi din atirnat, sau pasiva, culcat pe spate, cu picioarele flexate din articulatiile genunchilor. 8. Prin antrenament se obtine formarea si diversificarea legaturilor reflexelor conditionate, singurele in masura sa realizeze coordonarea fine si contractia simultana. Cresterea formei musculare, care apare in scurt timp de la inceputul pregatirii, nu este insotita si de cresterea masei musculare, care se observa mult mai tirziu. Rezulta deci ca formarea raporturilor reflex-conditionate se realizeaza mult mai rapid decit modificarile structurale. 9. In cazul in care intr-un exercitiu se folosesc mai multe repetari pentru aceeasi grupa musculara, ele se efectueaza alternative. De exemplu: - exercitiu pentru brate, o executie; - pauza un minut; - exercitiu pentrupicioare, o executie; - pauza 3 minute; - exercitiu pentru brate, o executie; - pauza 1 minut; - exercitiu pentru trunchi, o executie. 10. recomandam ca inaintea exercitiilor pentru dezvoltarea fortei sa se faca o incalzire constiincioasa. O buna pregatire a organismului, in general, si a musculaturii, in special, creste eficacitatea exercitiilor si evita accidentele. 11. Contraindicam exercitiile de forta cu ingreuieri mari si maxime) la tineri pina la 17 ani, deoarece: - sistemul osteo-articular este inca in dezvoltare: - ridicarea halterelor se face cu blocarea toracelui (cu effect negative asupra reincarcarii inimii drepte, datorita cresterii presiunii intratoracice). 12. Contraindicam dezvoltarea fortei la tinerele fete prin ridicarea halterelor, tot pentru motive de ordin medical. Incheiem acest capitol cu o privire de ansamblu asupra calitatilor fizice, tratarea lor separate facandu-se doar din motive didactice. In orice efort fizic gasim prezente toate calitatie fizice, intre ele existand o stransa interdependenta. Predominarea unei calitati este pe deplin posibila, lucru verificat dealtfel si in practica. Ceea ce prezinta un interes deosebit din punct de

38

vedere metodic este cunoasterea marimii indicilor celorlalte calitati fizice, ce modificari sufera acestia si care este raportul dintre ei. Interdependenta in dezvoltarea calitatilor fizice este un fapt de mult cunoscut. Relatiile existente sunt determinate de gradul de asemanare sau deosebire cu efortul specific. Ele pot avea un caracter pozitiv, in sensul ca, folosin exercitii pentru dezvoltarea unei calitati, se produce o crestere si a indicilor altei sau altor calitati (transfer pozitiv). O asemenea situatie este mai de intalnita la sportivii cu un nivel scazut al capacitatii motrice. La acestia, utilizarea exercitiilor cu caracter selectiv se va rasfrange asupra tuturor calitatilor motrice. Odata cu urcarea pe scara maiestriei sportive, aceasta influenta pozitiva relativ paralela asupra tuturor calitatilor fizice se limiteaza din ce in ce mai mult, pana cad dispare complet si incepe o actiune inversa, care are un caracter negativ cresterea indicilor la o calitate fizica asupra careia s-a actionat este insotita de o scadere relativa a indicilor altor calitati (transfer negativ). Atunci cand aceste aspecte au fost cunoscute, s-a putut stabili in ce sens actioneaza exercitiile cu caracter selectiv. Astfel, exercitiile care urmaresc dezvoltarea cu precadere a fortei pot determina un transfer negativ in anumite conditii atat indicilor de rezistenta, cat si celor de viteza. Exercitiile cu caracter selectiv pentru dezvoltarea vitezei nu influenteaza negativ alte calitati, avand intotdeauna un caracter pozitiv neutru. In practicarea jocului de tenis apare necesitatea dezvoltarii complexe a tuturor calitatilor fizice. Preocuparile in acest sens trebuie sa inceapa inca din etapa pregatirii initiale, cand se pune baza pregatirii fizice multilaterale. Pentru realizarea acestui scop, cel mai des se foloseste metoda cunoscuta sub numele de antrenament in circuit si care consta in repetarea unor complexe de exercitii, dinainte stabilite atat inceea ce priveste marimea ingreuirilor, a numarului de repetari, a vitezei de executie, cat si ordinea in care se efectueaza. Alegerea exercitiilor se face fie urmarin o dezvoltare fizica armonioaza, fie respectand particularitatile si cerintele efortului specific din tenis. Selectionarea exercitiilor se face in asa fel, incat sa cuprinda mijloace care se adreseaza atat succesiv, cat si simultan tuturor calitatilor fizice. Aceasta metoda prezinta avantaje, in special in ceea ce priveste organizarea si dozarea individuala a efortului, precum si posibilitatea depistarii cu usurinta a starii de oboseala. In efectuarea antrenamentelor in circuit se recomanda alternarea in lucru a grupelor musculare, alegandu-se in acest sens exercitii cu actiune selectiva asupra diferitelor segmente ale corpului. Ordinea de efectuare a exercitiilor va fi urmatoarea : exercitii pentru musculature membrelor inferioare, apoi pentru musculature bratelor si centurii scapulo humerale, a musculaturii abdominale si in sfarsit aceea a spatelui. Noi apreciem ca exercitiile efectuate in acest circuit trebuie sa rezolve atat cerintele dezvoltarii fizice generale armonioase, cat si pe cele ale specializarii in tenis. Orientarea ponderii exercitiilor spre multilateralitate sau spre specializare depinde de etapa de pregatire si de nivelul atins de calitatile fizice ale jucatorului respectiv. Putem spune, deci, ca pregatirea multilaterala are, in primele faze ale formarii viitorilor performeri, un caracter variat in forma si continut, iar in continuare ea devine o pregatire multilaterala specializata.

39