BIOETANOLUL

Studenti:Mihai Alin Gabriel Martinescu Mihai Ion Ingineria Mediului Anul: IV

Bioetanolul

Bioetanol-ul este un combustibil ecologic, formula chimica fiind aceeasi cu cea a alcoolului etilic gasit in bauturile spirtoase. Materia prima din care se produce bioetanol-ul este reprezentata de resturi din industria lemnului (cherestea, bucati de lemn, hartie reciclata), trestie de zahar, sfecla de zahar, porumb etc. Bioetanol-ul este folosit ca o alternativa la benzina, in amestecuri de proportii diferite cu aceasta sau in stare pura (E100). Cea mai importanta sursa de obtinere a bioetanolului, din punct de vedere cantitativ, o reprezinta materiile prime lignocelulozice sub forma de deseuri agricole (paie de cereale, deseuri de trestie de zahar, fibre si deseuri de bumbac etc.).Continutul in energie al bioetanolului este apreciat a fi in jur de 65% din cel al benzinei. La nivelul cercetarilor si productiei actuale, cele mai utilizate materii prime pentru obtinerea de bioetanol raman cerealele. Bioetanolul reprezinta in etapa actuala o sursa importanta pentru carburanti si combustibili, dar disponibilitatea materiei prime (mai ales cerealele), constituie una dintre constrangerile majore pentru a dezvolta fabricarea si utilizarea acestui carburant.

Proprietati
Caracteristicile fizice si chimice ale sale, redate in tabelul 1, se refera la densitatea energetica, la caldura de vaporizare, raportul molecular dintre reactanti si produsii de combustie, energia specifica, limita de inflamabilitate, viteza de transmitere a scanteii si temperatura acesteia, la continutul de hidrogen si carbon. Din punct de vedere al caracteristicilor bioetanol-ului, acesta are o cifra octanica mai mare decat benzina, de aici rezultand o ardere mai eficienta (implicit si emisii de CO2 mai reduse decat in cazul motoarelor care functioneaza doar cu benzina, emisii fara sulfuri si hidrocarburi). Brazilia este tara cu cea mai lunga traditie in utilizarea bioetanol-ului, folosit acum in proportie de 30 % din totalul combustibililor auto.La acest lucru contribuie plantatiile din trestie de zahar (o materie prima din care se produce bioetanol), ce sunt recoltate de 3-4 ori pe an.

TABEL 1

Consideratii generale
Utilizarea bioetanolului drept carburant pentru motoarele cu ardere interna nu este o inventie recenta, fiind practicata de aproape un secol si jumatate.ideea folosirii bioetanolului drept

carburant pentru motoarele cu aprindere prin scanteie dateaza din primele decade ale secolului al 19-lea.In 1860 Nicolaus A. Otto a utilizat etanolul pentru alimentarea prototipului motorului sau, precursorul motoarelor cu aprindere prin scanteie de astazi. Marele constructor de automobile Henry Ford a proiectat motorul modelului T in anul 1908, ca sa functioneze cu etanol si a construit impreuna cu Standard Oil, o uzina pentru producerea acestui carburant in Midwest.astfel, s-a ajuns ca in anul 1920 etanolul sa reprezinte circa 25% din vanzarile firmei Standard Oil.Ford a continuat promovarea folosirii etanolului, dar in 1940 uzina a trebuit sa fie inchisa sub efectul preturilor extrem de scazute oferite de industria petroliera. Redescoperirea in ultimii ani a bioetanol-ului ca si carburant s-a datorat necesitatii de gasire a unor surse de energie alternative care sa inlocuiasca treptat resursele minerale. Criza titeiului din anii 1970 a determinat guvernele multor tari sa promoveze producerea si utilizarea biocarburantilor. Productia mondiala de bioetanol pentru autovehicole este dominata de Brazilia si SUA, ea atingand in 2006 nivelul de 32 milioane de tone (circa 51 milioane de litri). Este de remarcat ca in Brazilia, bioetanolul (produs din trestie de zahar, fara a afecta productia de alimente) asigura circa 40% din consumul de carburanti pentru motoarele cu aprindere prin scanteie. In SUA bioetanolul este produs in principal din porumb, dar in acest caz balanta energetica este mai putin favorabila decat in cazul sfeclei de zahar sau a trestiei de zahar. In tarile UE utilizarea bioetanoluui drept combustibil este facuta ca atare sau prin obtinerea etil-tertbutileterului (ETBE) din bioetanol si izobutene.Ultima varianta, desi nu este in intregime bazata pe surse regenerabile, are avantajul ca foloseste un produs petrolier de valoare relativ scazuta si procese chimice foarte bine stapanite.

Productia de biobenzine
Etanolul poate fi fabricat sintetic din petrol sau prin conversia microbiana a biomasei in procesul de fermentatie.In 1955, aproximativ 93% din etanolul de pe glob a fost produs prin fermentatie si numai 7% prin metoda sintetica. Utilizarile actuale ale etanolului drept combustibil, necesita concentratii mult mai mari ale acestuia fata de cele 8-10% ale etanolului brut obtinut din fermentatie, iar concentrarea acestuia este realizata in prezent prin procedeee de fractionare-distilare.Se poate avea in vedere o crestere considerabila a eficientei energetice a etanolului din biomasa, promovand deci utilizarea sa drept combustibil eficient (indirect) regenerabil si prietenos pentru mediu in sursele de energie curata. O noua tehnologie ce ar permite utilizarea etanolului diluat provenit din biomasa drept combustibil, ar creea totodata o piata largita pentru produsele agricole.o astfel de tehnologie noua ar putea pune la dispozitie o sursa alternativa de energie comoda, eficienta si nepoluanta pentru comunitatile mici sau rurale izolate, sau surse de alimentare cu energie electrica in cazurile de urgenta. Etanolul este usor de transportat si are o toxicitate redusa, ceea ce il face avantajos din punct de vedere al protectiei mediului.Etanolul este o importanta sursa regenerabila.Etanolul bioderivat este de regula produs sub forma unei solutii apoase continand intre 8-12% masa etanol.Poate fi utilizat sub forma de combustibil alternativ, ca materie prima pentru producerea altor substante (etilena, acetona), sau poate fi convertit in hidrogen care sa alimenteze pile de combustie in scopul producerii de electricitate, mentionand faptul ca apa este necesara ca materie prima.

Avand in vedere proprietatile sale adecvate si disponibilitatea sa cvasi-universala, etanolul a fost considerat ca un carburant posibil pentru motoare, practic in cursul intregii istorii a motoarelor cu explozie. Din totalul biomasei pentru fabricarea etanolului se deosebesc doua tipuri fundamentale de materii prime: - direct fermentescibile - amidonoase si celulozice Din materiile prime direct fermentescibile cea mai mare utilizare o au sfecla de zahar si diferite produse intermediare ale fabricarii zaharului. In tara noastra exista o bogata traditie privind obtinerea alcoolului din melasa de sfecla de zahar. Obtinerea alcoolului etilic din materii prime amidonoase (cartofi, porumb, grau, orz) presupune transformarea amidonului in zahar fermentescibil, proces ce se realizeaza sub actiunea enzimelor aminolitice.Pentru favorizarea procesului de hidroliza este necesara fierberea sub presiune a materiilor prime, tratament care determina gelificarea amidonului, necesitand un consum ridicat de energie. Sursa cea mai importanta de alcool o reprezinta materiile prime celulozice sub forma de deseuri agricole, deseuri industriale, vegetatie nevalorificata. Productia de biobenzine de generatie I se bazeaza pe aplicarea biotehnologiilor, fie prin fermentarea materiilor prime zaharoase, fie prin hidroliza amidonului din cereale sau a materiilor ligno-celulozice.

Avand in vedere experienta fermierilor din tara noastra, cultura sfeclei de zahar poate furniza materia prima pentru producerea cantitatii de biobenzine necesare satisfacerii cerintelor UE privind energia regenerabila, fara a periclita aprovizionarea cu alimente a populatiei. Astfel, un hectar cultivat cu sfecla de zahar, poate furniza materia prima pentru producerea a circa 6240 litri de biobenzine ce inlocuiesc 4160 litri de benzina minerala.

Materia prima de baza utilizata in tara noastra pentru obtinerea etanolului, respectiv a biobenzinei, este melasa.Ea rezulta de la fabricile de zahar fiind o valoroasa materie prima pentru industria fermentativa si de asemenea un valoros furaj pentru vite. Productia de bioetanol din sfecla de zahar cuprinde doua faze distincte: 1.Producerea in fabricile de zahar a sucului (zemii) si a siropului verde 2.Distilarea zemii si a melasei prin fermentare cu drojdii, urmata de distilare inalta pentru a creste concentratia etanolului, si de dehidratare pentru obtinerea bioetanoului anhidru. Procesul tehnologic de obtinere a bioetanolului din sfecla de zahar nu este unul de sine statator, dedicat in totalitate productiei de bioetanol, deoarece in decursul sau rezulta o serie de alte produse. Astfel, taieteii de sfecla de zahar sunt un subprodus extrem de importanta al procesarii sfeclei de zahar, ei putand fi folositi in mai multe moduri.

Avand in vedere aceste considerente industriale si comerciale, intregul lant de procesare a sfeclei de zahar trebuie diviat intre obtinerea etanolului si cea a zaharului. In Franta, tara europeana care se afla pe primul loc la procesarea sfeclei de zahar, 50% din productia de bioetanol provine din prelucrarea zemii, iar cealalta jumatate din prelucrarea siropului.cu acest raport, la fiecare kg de bioetanol se produc 3,96 kg de zahar.

Utilizarea biobenzinelor
Bioetanolul este etanol (C2H5OH) produs prin fermentarea biologica a carbohidratelor derivate din materii vegetale.el poate fi folosit fie ca aditiv, fie ca substituent pentru benzina.Etanolul anhidru poate fi combinat cu benzina in orice proportii, pana la etanol pur 100%.

Din punct de vedere practic exista urmatoarele alternative de a folosi bioetanolul in motoarele cu ardere interna: a.aditiv pentru benzine (ETBE), procedeul este simplu si ieftin, dar actualmente nu exista suficiente capacitati de productie pentru ETBE. b.prin folosirea amestecurilor bogate in etanol (E85, E95, 85-95% etanol de fermentatie), utilizate pentru a inlocui benina si motorina. Este de subliniat ca la nivelul consumurilor circa 1,5 litri de etanol inlocuiesc 1 litru de benzina.Acest raort se are in vedere la stabilirea necesarului de productie de biocombustibili si la intocmirea bilanturilor de mediu. Utilizarea bioetanolului are un efect extrem de benefic asupra nivelului reducerii principalelor emisii poluante din atmosfera.