Epidemiologie Alcolismul, notiune introdusa in literatura medicala de catre Magnus Huss in 1849, este considerata o boala cu evolutie cronica,

consecinta a ingestiei de alcool etilic, caracterizata prin toleranta si dependenta fizica, precum si prin modificari patologice ale diferitelor organe, cu tendinta la progresivitate in conditiile continuarii consumului de etanol. Spre deosebire de alcoolismul acut care poate evolua de la simpla impregnatie alcoolica pana la betie, cu remiterea fara urmari a manifestarilor odata cu eliminarea toxicului, alcoolismul cronic este consecinta unor tulburari metabolice complexe si manifesta dupa o perioada indelungata de consum etanolic, sub forma unor complicatii majore din partea diferitelor organe. Alcoolicului cronic ii este specifica pierderea controlului fata de ingestia de etanol, ceea ce are ca rezultat in timp, incapacitatea acestuia de a rezista tentatiei de a bea, existenta si desfasurarea activitatii sale habituale depinzand direct de ingestia de etanol. Incidenta alcoolismului e strans legata de productia si consumul bauturilor alcoolice care, sub forma de vin, bere sau spirtoase sunt consumate in proportii diferite de la o tara la alta sau in cadrul aceleiasi tari cu repercusiuni majore de ordin social si economic. Studii statistice efectuate din ratiuni economice sau de alt ordin, releva o crestere permanenta a productiei si respectiv penetratiei alcoolului in randul populatiei, cu tendinta si la modificarea structurii consumului . Numai in ultimele doua decenii consumul de bauturi alcoolice a inregistrat in tarile europene o crestere cu 48% pana la 337% (O.M.S. , 1980) cu depasirea chiar a valorii de 500% la anumite sortimente de spirtoase. Daca aceste tari continua sa detina primul loc in productia si consumul de bere (peste 51%), se inregistreaza in schimb o extindere a acestui consum si in tari din Africa, Oceania si Extremul Orient, in timp ce bauturile distilate au o pondere din ce in ce mai mare in detrimentul celor obtinute prin fermentatie naturala. Alcoolismul, diagnosticat ca atare sau sub forma complicatiilor medicale sau neoropshice ale consumului abuziv de etanol, afecteaza indeosebi populatia adulta, cu un maxim intre 25 si 65 de ani, mortalitatea prin alcoolism fiind de 2-4 ori mai mare ca in populatia generala (32/100.000 locuitori), iar durata de viata scurtata cu 8 12 ani la marii bautori. Riscul leziunilor cronice produse de etanol creste cu cantitatea si durata consumului de alcool. Un indicator al raspandirii acestui flagel il poate constitui morbiditatea si mortalitatea prin ciroza hepatica (ca in tabelul de mai jos), cca. 2/3 din decesele alcoolicilor datorandu-se acesteia. Desi exista o preponderenta masculina (5/1) se asista in prezent la o crestere a cazurilor de alcoolism la femei, concomitent cu coborarea limitei de varsta (cca. 10% din tineri ) si la aparitia sa la copii, iar la adolescentii bautori se profileaza tendinta stergerii diferentei dintre sexe. Profilaxia alcoolismului necesita masuri complexe in care trebuie sa se imbine masurile economice si legislative de control al productiei comerciale si consumului de

bauturi alcoolice, cu cele de ridicare a nivelului de cultura si civilizatie, constiintei proprii, precum si cu o educatie sanitara eficace.

Istoria natural a alcoolismului O serie de studii, stabilesc urmtoarea succesiune a evenimentelor legate de consumul de alcool - de la etapa experimental, n perioada adolescentei, pn la consumul integrat social, acceptat de anturaj si caracteristic unei populatii si unei zone culturale sau pn la constituirea abuzului/dependentei. Vrsta la care are loc primul contact cu alcoolul, n populatia general, este de 12-14 ani, iar prima intoxicatie acut se produce n intervalul 14-18 ani; riscul de dependent este cu att mai mare, cu ct consumul este mai precoce, naintea vrstei de 15 ani. Specialisti Organizatiei Mondiale a Sanatatiii( O.M.S)trag un semnal de alarma cu privire la acest fenomen.Cu ct tinerii (prin programe eficiente de preventie primar) vor ncepe mai trziu experimentarea consumului de alcool, cu att va creste probabilitatea de a avea un procent mai sczut de dependenti de alcool n populatia general. Ratele mai mari ale debutului precoce al consumului de alcool se coreleaz pozitiv cu niveluri mai crescute de delicvent si comportamente antisociale. Probleme minore legate de consumul de alcool (absente de la serviciu, de la scoal, conflicte interpersonale etc.) apar n decada a III-a de viat (18-30 de ani). Criteriile abuzului si dependentei sunt ntlnite ntre 23 si 33 de ani, rareori dup 45 de ani - cu alte cuvinte acesta este intervalul n care un individ devine "alcoolic" n sensul clinic al cuvntului. Alcoolicii se prezint la tratament, pentru prima dat, n jurul vrstei de 40 de ani, dup mai bine de un deceniu de probleme sociale, familiale, profesionale, medicale sau tentative esuate de a stopa consumul abuziv; dac dependenta nu se remite, alcoolicul risc s-si gseasc sfrsitul, n medie, cu 15 ani mai devreme dect vrsta decesului n populatia general, adic la 55-60 de ani; cauzele principale ale exitus-ului sunt bolile cardiovasculare, cancerul, accidentele, suicidul. Dup diferite studii, ntre 11 si 25% din decesele premature, n general, se datoresc alcoolismului. Se estimeaz c peste 90% din pacientii cu alcoolism, care se prezint la tratament psihiatric, au complicatii somatice: ciroz hepatic, hipertensiune arterial, ulcer gastric si/sau duodenal, gastrite, epilepsie simptomatic secundar alcoolismului, cardiomiopatii. n "cariera" alcoolicului pot exista perioade variabile de abstinent autoimpus, ceea ce face cu att mai important o anamnez relevant, recurgnd la ct mai multe surse care s ofere o imagine complet a pattern-ului de consum pe termen scurt si lung. Rareori se pot ntlni tipuri "pure" de consum; un model este asa-numitul "alcoolism mediteranean", ntlnit mai ales n Franta, dar caracteristic si Romniei; subiectul este un butor moderat, dar constant, pn apar alterrile strii de sntate/socio-profesionale care evidentiaz fr tgad c individul este dependent - altfel spus, consumul este controlat, inclus ntr-un stil de viat adaptat acestui mod de a bea regulat, la fiecare mas, o cantitate relativ fix de alcool, dar lipseste capacitatea de a se abtine, iar

individul nu realizeaz c are o problem legat de alcool pn la aparitia complicatiilor, n primul rnd somatice, pentru c, n societate, complicatiile sociale nu sunt vizibile, de vreme ce stilul acesta de a bea apartine mai tuturor membrilor grupului.

Tabloul clinic al dependentei la alcool si tratamentul adecvat Specialistii in domeniu au descris dou tipuri de alcoolici: tipul I - debut tardiv, dependenta psihologic este mai puternic dect cea fizic, apar sentimente de culpabilitate dup abuz; tipul II - cu probabilitate crescut de transmitere ereditar (transmitere tat-fiu), asociaz alcoolismul cu un comportament antisocial accentuat si cu unul de explorare a nouttii - novelty seecking behavior. Markerii consumului de alcool: gama glutamil transpeptidaza (GGT) trdeaz consumul cronic, dar scade sub valoarea normal (40 U.I./l) dup o abstinent mai mare de o sptmn, n cazul alcoolicilor. Sensibilitatea GGT este ntre 43 si 62% si poate fi un bun indicator al controlului abstinentei la un pacient monitorizat cu tratament de ntretinere (creste din nou la valorile normale dac pacientul bea pe ascuns). volumul corpuscular mediu (VCM) este mai putin sensibil, decelnd mai putini alcoolici, dar este mai specific (90-95%, deci doar 5-10% rezultate fals pozitive); trebuie s fie peste 95 3 la femeie si peste 100 3 la brbat transferina deficient n carbohidrat are o sensibilitate mare (ntre 76 si 91%).

Actiunea alcoolului asupra creierului Alcoolul este o otrava care actioneaza supra intregului organism si in primul rand asupra sistemului nervos central. Aceasta actiune se manifesta chiar la doze foarte mici de alcool (de ex. 20-30 g) si priveste in primul rand segmentul superior al sitemului nervos scoarta cerebrala, de care este legat psihicul nostru. Ulterior actiunea paralizanta a alcoolui se propaga si la segmentele inferioare ale creierului; in acest stadiu de intoxicatie alcoolica se tulbura toate functiile organismului, pe care creierul le controleaza si le dirijeaza. Cercetarile lui I.P.Pavlov arata ca alcoolul paralizeaza procesele nervoase cele mai fine ale inhibitiei active interne. De aceea in creier incep sa predomine procesele de excitatie. Acestea explica particularitatile de comportament ale bolnavului care sunt

foarte evidente : irascibilitate, limbutie excesiva, instabilitatea dispozitiei, senzatie amagitoare de usurinta in miscari si gandire. Dupa cum au dovedit experientele si observatiile facute de medici, in ciuda mobilitatii aparente si senzatiei unui surplus de putere, de fapt, chiar sub influenta unor doze mici de alcool puterea de munca scade, se reduce deosebit de accentuat preciziunea miscarilor, se inrautateste calitatea muncii, slabeste atentia. Totodata creste numarul greselilor, omul incepe sa priceapa mai incet, gandirea sa devine superficiala. Cu cat munca este mai fina si mai complexa, cu atat sunt suficiente doze mai mici de alcool pentru ca s-o afecteze. Aceasta se refera in special la munca creatoare. Extrem de periculos este consumul, chiar in cantitati minime, de bauturi spirtoase inainte de lucru si in timpul lucrului in transporturi. Aceasta deoarece aici se cer reactii rapide si exacte si exacte pentru ca sa se preintampine un accident, cum se intampla de exemplu in cazul aparitiei inaintei masinei a unui pieton sau a unei alte masini.

Encefalopatie Wernicke (A si B: sectiuni prin diencefal si C: leziune emisferic)

1. Intoxicatia acut (betia acut) se manifest prin euforie, dezechilibre comportamentale, dislalie, labilitate emotional, ataxie. 2. Sevrajul necomplicat (sindromul de abstinent) cuprinde semne (elemente fizice) si simptome (elemente subiective) aprute la un dependent de alcool cnd se ntrerupe brusc consumul. Se instaleaz simptome de obicei opuse celor produse de drog.Durata si debutul sevrajului depind de timpul de njumttire al substantei (pentru alcool este de 45 ore - n consecint, chiar si o noapte de somn este suficient pentru aparitia primelor semne de sevraj, de unde necesitatea ingerrii primei ratii de alcool chiar dimineata, la sculare). De cele mai multe ori apare la circa 12 ore de la ultima ingestie, atinge maximum de intensitate la 48-72 de ore si se reduce progresiv pn n ziua a 4-a, a 5-a. n 95% din cazuri sevrajul este mediu/moderat ca intensitate si se manifest, la jumtate din pacienti, prin simptome neuro-vegetative (transpiratii, tahicardie, tahipnee, temperatur) sau neurologice (hiperreflexie osteo-tendonoas, tremor) mai rar semne gastrointestinale (great, vrsturi etc.). Anxietatea este simptomul psihic principal, cel mai des si precoce ntlnit, fiind nsotit sau nu de disforie (stare depresiv iritabil), insomnie cu/fr cosmaruri. Pe durata sevrajului are loc o hipoperfuzie a cortexului frontal si temporal. Simptomele sevrajului sunt asimilabile unei hiperactivitti neuro-vegetative si centrale de tip rebound, cu

originea ntr-o hiperactivitate a sistemului receptorului NMDA. Dup stingerea strii acute de sevraj se poate observa sindromul de sevraj alcoolic tardiv manifestat prin: tremor discret, disforie, disconfort care persist sptmni, chiar luni; aceast stare este o justificare pentru pacient s reia consumul de alcool. Psiho-educatia, includerea ntr-un program de preventie a recderilor l vor ajuta pe bolnav s traverseze aceast perioad fr a face o recdere. Obiectivele terapeutice sunt: revitaminizare cu preparate polivitaminice orale (trebuie s contin obligatoriu tiamin, acid folic, niacin) administrare de formule farmaceutice cu Zn, Mg, vit. D hidratare per os tratament psihofarmacologic cu psihotrope care au o tolerant ncrucisat cu alcoolul - benzodiazepinele (diazepam p.o. 20-40 mg/zi, n prima zi, apoi se reduce zilnic cu 20% doza, astfel nct se renunt dup 4-5 zile); alte preparate: clordiazepoxid (Napoton, Librium) dou-trei tablete la 6-8 ore, timp de 4-5 zile, cu scdere progresiv cotidian; medazepam, lorazepam betablocante (propranolol, atenolol) si agonisti a-adrenergici (clonidina) - reduc tremorul, tahicardia, HTA, diaforeza si, n doze mai mari, aritmiile din miocardiopatia alcoolic preexistent la acesti pacienti exist unele controverse n legtur cu utilizarea barbituricelor n sevrajul la alcool. 3. Sevrajul complicat sevrajul complicat cu delirium tremens (DT) apare la circa 5% din pacientii intrati n sevraj; se instaleaz la 72 de ore (sau mai trziu) dup ntreruperea consumului. Complicatii: crize epileptice simptomatice (rum fits) la 48-72 de ore, la marii butori, cu o "carier" ndelungat de alcoolici. Mortalitatea este de 0,2% si n primele 48 de ore entitatea nosologic constituie o urgent medical ce trebuie tratat n serviciul de terapie intensiv. Comorbiditate: insuficient hepatic, pancreatit, infectii bronho-pulmonare, hematoame subdurale posttraumatice, miocardiopatie metabolic cu tulburare de ritm, polineuropatii periferice toxice sevrajul complicat cu crize epileptice este modalitatea de debut a sevrajului n 1% din cazuri, sub forma unei crize convulsive unice. Complicatiile psihiatrice ale alcoolismului: tulburarea psihotic (halucinoza Wernicke) tulburri amnestice (sindromul amnestic - Korsakoff indus de alcool) back-out-urile (episoade tranzitorii de amnezie anterograd - de fixare) dementa alcoolic tulburarea de dinamic sexual indus de alcool tulburarea de somn indus de alcool. Complicatiile somatice ale alcoolismului complicatii digestive - steatoza hepatic, esofagita, gastrita, ciroza hepatic, risc de pancreatit acut si sechele functionale pancreatice (deficienta de insulin si enzime)

complicatii cardiovasculare si cerebrovasculare - HTA, coronaropatie, cardiomiopatia alcoolic, tulburri grave de ritm (pot fi fatale), microhemoragii n vasele cerebrale, risc (considerabil) de AVC complicatii hematologice - leucopenie, scderea imunittii, afectarea celulelor stem ale seriei rosii, cresterea volumului eritrocitar mediu peste 95 complicatii neurologice encefalopatia hepatic cu confuzie, agitatie, alterri de personalitate si apoi flapping tremor; sindromul amnestic Korsakoff; neuropatia periferic; degenerare cerebral ce se poate asocia psihozei Wernicke-Korsakoff; dementa alcoolic complicatii psihiatrice: sindromul de sevraj complicat/nu cu delirium tremens, tulburarea amnestic (sindromul Korsakoff alcoolic), dementa alcoolic, depresia alcoolic etc.

a Ficat cirotic - aspect macroscopic (a) si n sectiune (b)

Tara

Consumul de alcool si mortalitatea prin ciroza hepatica in diferite tari Consumul de alcool (litri Decese prin ciroza hepatica alcool absolut/ an /locuitor) la 100.000 locuitori de peste 20 ani 24.66 18.00 17.57 14.47 13.63 10.71 10.27 8.95 8.42 7.66 7.64 7.50 6.19 4.16 51.7 30.3 48.0 38.5 29.0 7.8 14.8 11.6 14.2 4.1 5.0 11.6 5.7 5.4

Franta Italia Portugalia Austria R.F.G. Australia Cehoslovacia Canada Belgia Anglia Irlanda Danemarca Olanda Finlanda

Sindromul alcoolic fetal Sindromul alcoolic fetal (SAF) este un ansamblu de malformatii care apar la ftul a crui mam a consumat alcool n cantitti semnificative pe durata sarcinii (peste 80 g alcool pur/zi si se manifest prin: greutate la nastere si crestere post-natal reduse cu cel putin 10% n raport cu vrsta sau numrul sptmnii de sarcin, crize de epilepsie, orice tip de anomalii neurologice, aplatizarea regiunii centrale a fetei, ngustarea filtrum-ului, deficite de atentie sau intelectuale, tulburri hiperkinetice, microcefalie, dificultti de nvtare, tulburri de comportament n copilrie sau adolescent. Persistenta dificulttilor de nvtare, ndeosebi a matematicii, a tulburrilor de atentie n adolescent si la vrsta adult genereaz tulburri de comportament si adaptare. n SUA, SAF apare la fiecare 750 de nou-nscuti; handicapul mental este prezent la 85% din copiii afectati, iar factorii (favorabili) de mediu si educationali nu compenseaz pe termen lung deficitul intelectual. SAF este considerat principala cauz a retardrii mentale, naintea sindromului Down.

Detectia precoce, triajul sau screening-ul alcoolismului Exist trei mijloace de screening: teste de laborator clinic - dozarea enzimei gama glutamil transpeptidaza examenul clinic (hepatomegalia, tremorul limbii si al minilor, vascularizatia anormal a pielii si hiperemia conunctival chestionare si scale de autoevaluare. Primele dou metode au o rspndire limitat din cauza costului ridicat. n mod obisnuit, fiecare medic trebuie s solicite unui adult/adolescent s descrie consumul (lui) de alcool indiferent de problemele medicale pentru care acesta s-a adresat doctorului. Aceasta este o regul de bun practic clinic n toate trile avansate economic. Mult timp s-a considerat c raportrile prin chestionare sau scale ale subiectului ce consum alcool nu sunt de ncredere datorit nclinatiei acestuia de a nega comportamentul de consum; s-a demonstrat ns contrariul si astzi este un consens c mrturia bolnavului poate fi luat n considerare; dar, evident, subiectul nu trebuie s se afle sub influenta buturilor alcoolice n momentul examinrii. Fiecare test de screening

furnizeaz un scor-prag (cut-off point) dincolo de care se poate considera c subiectul este "pozitiv", identificat sau detectat.

Pasii caractertistici unei proceduri de screening: identificarea consumului de alcool - un rspuns pozitiv implic trecerea la urmtorul pas determinarea cantittii/frecventei consumului; unitatea international standard este numit "drink" si este definit conventional ca egal cu 12 g de alcool pur (echivalentul unei sticle de bere de 330 ml, unui pahar de vin de 200 ml sau a 40 ml de butur spirtoas de 40); sunt considerati "la risc" un brbat ce bea mai mult de 14 drinkuri/sptmn sau mai mult de 4 ntr-o ocazie ori o femeie ce trece peste 7 drinkuri/sptmn sau 3 ntr-o ocazie; un vrstnic ce depseste 7 drink-uri/sptmn sau mai mult de un drink ntr-o ocazie dac se doresc rezultate de finete pentru aprecierea consumului de alcool se recurge la chestionare de screening, de exemplu cele cunoscute prin acronimele CAGE si AUDIT un alt pas este screening-ul biochimic, la care se apeleaz dac exist dubii serioase privind onestitatea rspunsurilor subiective. Sensibilitatea si specificitatea testelor este mic, n jur de 10-30%, si n consecint sunt putin rspndite.

Rolul medicului de familie in vindecare Medicul de familie poate face INTERVENTII SCURTE: s ofere sfaturi s informeze pacientul s consilieze pacientul; omnipracticienii sunt ntr-o pozitie favorabil pentru a practica asemenea interventii; unii bolnavi si schimb n mod semnificativ comportamentul de consum (chiar si) dup o singur consultatie; altii au nevoie de mai mult timp si de mai multe consultatii. Este responsabilitatea medicului de prim contact s selecteze acei

pacienti care vor beneficia cel mai mult de pe urma interventiilor scurte si s-i ndrume pe ceilalti ctre alte specialitti (de exemplu, subiectii cu o depresie sever) EVALUARE, SCREENING SI MOTIVARE: medicul, mpreun cu pacientul, apreciaz consumul de alcool, circumstantele n care se produce etc.; toti clientii, indiferent de vrst, sunt chestionati referitor la consumul de alcool/tutun/droguri; doctorul apreciaz interesul motivational - motivele pentru care subiectul ar trebui s fac schimbarea + existenta obstacolelor n calea schimbrii - este o tehnic util n a ajuta o persoan s evalueze natura si nivelul de risc asociat unui anumit comportament si stil de viat precum si s decid dac este pregtit sau nu s fac vreo schimbare n aceast etap. O sarcin important este sublinierea responsabilittii proprii si exprimarea clar a faptului c este n totalitate n sfera de competent a clientului s ia deciziile si s fac schimbrile pe care le consider necesare. Dac pacientul decide s NU se schimbe, i se va comunica faptul c este oricnd primit si tratat, dac hotrste c are nevoie de ajutor n procesul de schimbare; dac persoana consider c vrea s fac o schimbare, urmtorul pas este s-si dea seama cum anume va face aceast schimbare - stabilirea obiectivelor. Este important s se clarifice modul n care acestea vor fi atinse (medicul poate da sfaturi clientului), dar clientul alege singur calea de urmat (si asum responsabilitatea), n functie de potrivirea cu propriul stil de viat, alturi de identificarea suportului social (de la un prieten, coleg, membru de familie, grup de autoajutor sau de la un profesionist) MONITORIZAREA - clientul tine un jurnal de monitorizare a "schimbrii de comportament" (cel mai bun mod de a verifica amploarea consumului real de alcool); unii pacienti vor s urmreasc si rezultatele bune (nu mai beau, dar sunt mai sntos, mai fericit) pentru a mentine motivatia (de exemplu medicul arat progresele nregistrate n dinamica unor parametri biochimici - gama glutamiltranspeptidaza. EVALUAREA - la o consultatie-evaluare se discut modurile de mentinere a "schimbrii" si se formuleaz planuri pentru prevenirea recderilor (se elaboreaz strategii adecvate pentru rezolvarea problemelor, se ofer date cu rol de feedback, se ntreste motivatia si, dac pacientul apreciaz c schimbrile sunt prea dificile pentru a le pune n practic, se hotrste de comun acord asupra oportunittii unei strategii alternative sau trimiterea clientului la un alt serviciu medical). Medicul de familie face apel, pentru bolnavul su, la un specialist/serviciu medical specializat dac: exist dependent sever si/sau probleme multiple legate de consumul de alcool exist co-morbiditate (diagnostic psihiatric + dependenta de alcool) este necesar detoxifierea apar esecuri terapeutice

pacienta este gravid/alpteaz. SERVICIUL (slujba) este un motiv de mare ngrijorare si, de aceea, un determinant major al succesului; deoarece satisfactia la locul de munc este foarte strns legat de recuperarea pe termen lung, este important ca pacientii s fie asistati n rezolvarea problemelor legate de acesta.

Concluzii
Majoritatea populatiei care traieste in conditii foarte grele, munca peste puteri si fara bucurii, pericolul permanent al saraciei si foametei, lipsa de drepturi si lipsa unor preocupari culturale accesibile, favorizeaza raspandirea in masa a alcoolismului,si au silit multi oameni sa-si caute in betie posibilitatea de a uita si a se distrage de la nevoi si amaraciuni. Ca sa se duca cu success lupta impotriva alcoolismului, este necesara o cunoastere larga a datelor stiintei contemporane privind influenta alcoolului asupra organismului omului, cunoasterea urmarilor grave pe care le aduce dupa sine excesul de bauturi alcoolice. Experienta istoriei arata ca scoaterea din comert a bauturilor alcoolice, in conditiile persistentei solicitarii lor, care se manifesta la o parte a societatii, a dus la prepararea basamacului si a altor surrogate de alcool. Toate aceste surogate si bauturi de fabricatie proprie contin pe langa alcool si alte substante si mai toxice(ulei de basamac, alcool metilic etc.) si de aceea chiar cantitati mici consumate o singura data pot sa dea intoxicatii care pun in pericol insasi viata. In aceste conditii, scoaterea completa a bauturilor alcoolice din comert este inutila si ar putea avea urmari periculoase. Alcoolicii anonimi Alcoolicii anonimi (AA) sunt o comunitate de brbati si femei care si mprtsesc experienta, puterea si speranta cu scopul de a-si rezolva problema lor comun si de a-i ajuta (si) pe altii s-si recapete sntatea ,singura cerint pentru a participa ca membru este dorinta de a abandona consumul excesiv de alcool Clinica de Drogodependenta din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola Clinica de Drogodependenta ofer un program complex si unitar de interventie bio-psihosocial n tulburrile legate de consumul de alcool si si propune s ofere un rspuns adecvat, coordonat si mbunttit la problema cresterii continue a consumului de alcool si a efectelor asociate. . Activittile desfsurate n prezent n centrul de alcoologie sunt:

10

evaluare complex a functionrii pe ariile bio- si psiho- social internare, n regim de ambulatoriu prin serviciul de ambulatoriu, cu administrare de medicatie psihotrop interventii individuale de crestere a motivatiei si a aderentei la tratament interventii individuale si de grup de prevenire a recderilor grupuri de suport trimitere ctre alte centre si forme de tratament (AA, detoxifiere). Criteriile de includere n program sunt vrsta peste 18 ani si consumul problematic de alcool.

11

BIBLIOGRAFIE

1. Prof. D.A Jdanou-

Cartea sanatatii , EdituraMedicala, Bucuresti

2. Prof. Dr. Iulian Mincu- Boli de metabolism si nutritie,Editura Medicala, Bucuresti 1986. 3. Ghe. Scripcaru , V. Astarastoae , P. Boisteanu Psihiatrie medicolegala
V. Chirita , C. Scripcaru

4. Prof. Dr. Petru Boisteanu Alcolismul si implicatiile psoho-sociale in socetate, Editura Polirom, Iasi 2002

12