Promovand modernismul, curent literar al literaturii interbelice, revista "Sburatorul", sub indrumarea lui Eugen Lovinescu, avea ca obiective

imprimarea unor tendinte moderniste in evolutia literaturii romane si promovarea tinerilor scriitori, "lampadoforii" artei de maine, dupa cum ii numea Lovinescu, care sustinea ca "Elementul esential al talentului este originalitatea si originalitatea inseamna diferentiere.". Acesta afirmatie surprinde esenta artei si a valorii estetice: originalitatea. Faptul ca "originalitatea inseamna diferentiere" se reflecta in diversitatea si in valoarea vocilor poetice ale perioadei interbelice: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, stilul fiecaruia fiind specific, inconfundabil, un timbru poetic aparte, asimiland elemente ale avangardismului, expresionismului, ermetismului si simbolismului. Sub imperiul modernismului cu influente expresioniste, ce promoveaza "pathosul" si cunoasterea "ecstatica", opera lui Lucian Blaga induce sentimentul confuz al unei prezente misterioase si lanseaza invitatia de a contesta aparentele, tema, eroii, conflictul, subiectul fiind structurate pe conceptul de cunoastere. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", asezata in fruntea volumului "Poemele luminii" 1919, are rolul de program literar, fiind insa realizata cu mijloace poetice. Este o arta poetica moderna, autorul exprimandu-si crezul liric, accentul cazand insa nu pe tehnica poetica, ci pe conditia artistului, pe relatiile dintre poet, lume si creatie; spiritul eului creator nu ia forma lucrului care-l sesizeaza, nu ramane pasiv, multumindu-se sa inregistreze totul cu maxima fidelitate, ci esentializeaza si sublimeaza in metafore cu incarcatura metafizica. Imaginile poeziei sugereaza astfel prezenta vie a unui univers rasfrant in adancul fiintei omului prin considerarea "lumii" ca un receptacul al spiritului, ca o prelungire a cosmosului prin miscarile sufletului, o explozie a sentimentului care da omului forta demiurgica a reintegrarii lui in propria sa demnitate si spiritualitate, astfel in conceptia lui Dumitru Micu in "Scurta istorie a literaturii romane" "modernismul blagian este, inainte de orice, <>". Primul argument in dovedirea faptului ca poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" se incadreaza directiei moderniste si reprezinta in acelasi timp o < il reprezinta sistemul filozofic a lui Blaga asupra problemei cunoasterii care in conceptia poetului se intrupeaza intr-o dihotomie: luciferica si paradiziaca, poetul optand pentru prima cale, considerand ca adevarata cunoastere este cea care potenteaza misterul, deoarece este sigura modalitate de a imita actul divin al creatiei realizat de Marele Anonim, tot ce este terestru cautand acest lucru: "lacul oglindeste stelele pentru ca vrea sa fie cer", omul nefacad exceptie. Aceasta cunoastere, prin actul sau, considera obiectul despicat in doua: fanicpartea care se arata si criptic- partea care se ascunde, "manifestarea zeului in absenta lui", avand ca scop potentarea, adancirea misterului, si nu lamurirea lui.

Ea este specifica sensibilitatii poetului, este indirecta si imbogateste fiinta artistica. Un al doilea argument adus in vederea demonstrarii ca poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este un text poetic modernist validat ca < ilustreaza atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului, cunosterea lumii in planul creatiei poetice fiind posibila numai prin comunicare afectiva totala aceasta reprezentand tema moderna centrala a operei, in jurul careia converg toate celelate teme si motive ale operei. Blaga opteaza pentru un lirism subiectiv, ale carui marci lexicogramaticale figureaza inca din titlu, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" presupunand o situare orgoliosa, de sorginte expresionista, a eului creator in centrul universului liric, in care "totul se raporteaza la etern." - K. Edschmidt. Imaginile poeziei sugereaza astfel prezenta vie a unui univers rasfrant in adancul fiintei omului prin considerarea "lumii" ca un receptacul al spiritului, ca o prelungire a cosmosului prin miscarile sufletului, o explozie a sentimentului care da omului forta demiurgica a reintegrarii lui in propria sa demnitate si spiritualitate. Discursul liric este organizat in jurul unor antiteze moderne: intuneric -lumina, trup -spirit, cunoastere paradiziaca -cunoastere luciferica, in trei secvente poetice, marcate prin scrierea cu initiala majuscula la inceput de vers. Modernismul blagian se manifesta si la nivel prozodic prin uzitarea versului liber, lipsit de constrangerile formale, accentul fiind pus pe curgerea ideilor poetice. Pompiliu Constantinescu reduce arta poetica la "o ampla comparatie, cu un termen concret, de puternic imagism, si un termen spiritual de transparenta intelegere". Titlul este format din pronumele de persoana I, marca a eului liric exprimat subiectiv, negatia care anuleaza lexemul a carui signaletica dominanta este duritatea -"strivesc" in raport cu eul liric, si "corola de minuni a lumii"ansamblu de minuni ale divinitatii, ce beneficiaza de un caracter exhaustiv, acesta evidentiind gustul pentru mister al lui Blaga. Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/[]/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte". Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Al treilea argument ce statuteaza opera "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" ca fiind un text poetic apartinand directiei moderniste validat ca "metafora revelatorie" il reprezinta viziunea si imaginarul poetic modern ale lui Blaga ce isi gasesc o expresie concentrata in metafora centrala din poezie, plasata inca din titlu. Pentru poet, "metafora revelatorie", adica cea care potenteaza misterul poeziei, "corola de minuni a lumii", imagine a perfectiunii,

rezultat al incongruentei dintre lumea concreta si cea a notiunilor abstracte, semnifica misterele universale, iar rolul lui este de a adanci taina. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterele lumii: flori -viata/ efemeritatea/ frumosul, ochi -cunoasterea/ contemplarea poetica a lumii, buze -iubirea/ rostirea poetica, morminte -tema mortii/ eternitatea/ transcenderea. Un alt argument ce demonstreaza caracterul modern al poeziei "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" il reprezinta faptul ca Lucian Blaga utilizeaza terminologia abstracta. Limbajul si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan filosofic secundar, avand rolul de a revela un mister esential pentru insusi continutul faptului; eufonia versurilor libere sugereaza amplificarea misterului. Blaga este primul poet care a demonstrat in literatura romana " identitatea in spirit a poeziei cu filozofia" transformand poezia intr-o "reprezentare subiectiva a constiintei"- Hegel. Afirmatia criticului E. Lovinescu despre originalitate si talent este definitorie pentru zona artei. Ea isi gaseste o deplina ilustrare in creatia marilor poeti interbelici, care au innoit lirica noastra, la nivelul conceptiei si al limbajului, realizand saltul in modernism. In concluzie, poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" a lui Lucian Blaga este un text poetic apartinand modernismului filozofic, atat prin conceptia poetului asupra marilor taine ale universului, cat si prin evolutia eului poetic blagian, centru generator al universului poetic, ca sens al destinului uman fapt ce il determina pe criticul Dumitru Micu sa afirme in "Scurta istorie a literaturii romane" ca "modernismul blagian este, inainte de orice, <>".