Globalizare si schimbare sociala Semnificatii sociale ale fenomenului de globalizare

Definirea problemei Globalizarea este, cu siguranta, unul dintre termenii cu cea mai mare circulatie in ziua de azi, regasindu-se obligatoriu in vocabularul oricarei persoane si revenind in mod constant in aproape orice discutie serioasa. Se regaseste in aceeasi masura in discursul popular, in cel politic, in discursul mass-media si in acela specializat, al stiintelor sociale. Sensul initial al fenomenului de globalizare, si anume acela de integrare a sistemelor economice favorizata de progresul tehnologic si de multiplicarea relatiilor comerciale, a fost depasit iar termenul de globalizare a ajuns sa poarte puternice conotatii emotionale. Termenul provine de la adjectivul global, cu sensul de "raspandit in intreaga lume". Prima acceptiune utilizata pentru termenul de globalizare a fost aceea geografica, legata de inceputurile expansiunii coloniale europene, care au avut loc in secolul al XVI-lea. O a doua acceptiune a termenului este aceea economica, constand in dezvoltarea la nivel global a economiei prin interconectarea proceselor de productie dincolo de granitelele existente ale statelor nationale. A treia acceptiune utilizata pentru termenul de globalizare este cea politica, avand in vedere necesitatea centralizarii anumitor decizii care, datorita dezvoltarii economice la nivelul intregii planete, tind sa depaseasca competentele statelor nationale. Cea de a patra acceptiune, este cea electronica, a informatizarii si tehnologiei informatiei. In sensul sau de acum, termenul de globalizare forma gramaticala care sugereaza un proces , s-a ivit din constiinta faptului ca lumea se afla intr-un proces prin intermediul caruia va

deveni un fel de sat global (McLuhan) sau, cel putin, un singur sistem economic, socio-politic si cultural. Caracteristica actualului proces de globalizare sta in noile tehnologii. Societatea globala presupune comunicarea extrem de rapida, care da senzatia unui sat global in care orice eveniment petrecut intr-un colt al planetei este aflat in celalalt colt, aproape instantaneu. Se poate spune ca previziunile privind aparitia satului mondial s-au realizat. In prezent, asistam la nasterea unei civilizatii globale, in care cuvantul de ordine este comun. Interesele comune, valorile comune, efortul comun sunt subsumate cauzei comune a umanitatii: crearea patriei comune in vederea realizarii destinului comun al omenirii. Discutiile privind diferentele existente intre globalizare si mondializare au condus la explicatia potrivit careia, in timp ce globalizarea are in vedere latura economica a fenomenului, mondializarea se refera la dimensiunea politica. Toate incercarile de definire a globalizarii se pun de acord cu faptul ca fenomenul intereseaza intreaga lume, cele mai multe accentueaza ca avem de-a face cu un proces dinamic si de lunga durata, insa diferentele se regasesc in ceea ce priveste notele conceptului. Anthony Giddens pune accentul pe social si economic definind globalizarea ca trimitere la dezvoltarea relatiilor sociale si economice, care se extind in intreaga lume. (...) Un aspect cheie al studiului globalizarii este aparitia unui sistem mondial, ceea ce inseamna ca, intro oarecare masura, trebuie sa privim lumea ca formand o singura ordine sociala." Ideologii globalizarii definesc globalizarea ca fiind o stare a omenirii care permite dialogul pasnic intre civilizatii, pe fondul crearii de sanse egale pentru cat mai multi locuitori ai planetei (Amatyia Sen). Detractorii, la randul lor, se concentreaza in incercarile de a da o definitie globalizarii, pe mult mai vizibilele decalaje dintre bogati si saraci, pe reducerea drastica a numarului celor care (institutii sau indivizi) sunt detinatori ai resurselor, urmata de cresterea numarului celor care ajung sa fie dependenti de primii, pe alienarea tot mai mare a indivizilor si societatii in ansamblu.

Globalizarea este vazuta ca un mod de autopropulsare oarba a societatii tehnologice, aducand unora, putini la numar, lux si prosperitate, in timp ce majoritatea este marginalizata si condamnata la saracie. Fenomenul globalizarii este o consecinta directa a proceselor de modernizare si postmodernizare care au marcat ultimele doua secole ale celui de-al doilea mileniu. Directia de propagare a fenomenului globalizarii este aceeasi ca in cazul celor doua procese amintite: dinspre tarile occidentale avansate inspre statele in curs de dezvoltare si cele apartinand lumii a treia. Globalizare si schimbare sociala De la schimbari sociale la Globalizare. Cauze ale Globalizarii

Societatea umana poate fi descrisa ca fiind o societate in continua schimbare. In decursul istoriei umanitatii, prin intermediul tehnicii si tehnologiei, a creatiei umane in general, societatea umana, omul si-a adus o contributie importanta la imbogatirea si completarea mediului ambiant cu propriile sale creatii, atat in ceea ce priveste aspectele pozitive dezvoltarea si amelioararea cadrului de viata, cat si cele negative cum ar fi deteriorarea factorilor de mediu, spre exemplu. Evolutia civilizatiei umane in ultimele doua secole a fost marcata de doua procese majore care au afectat colectivitatile umane de pe cuprinsul intregii planete. Ma refer la procesele cunoscute sub numele de modernizare si, respectiv, post-modernizare. Ambele procese presupun restructurarea fundamentala a societatii in ansamblul ei, inducand modificari in toate subsistemele vietii sociale: economic, politic, social si cultural. Secolul al XIX-lea, dominat de o revolutie industriala, tehnologica si stiintifica fara precedent in istoria umanitatii de pana atunci, cunoaste primul val al globalizarii prin extinderea imperiilor coloniale. Caracteristicile globalizarii: impartialitate, reguli abstracte si impersonale, marimea pietelor globale si a fluxurilor de capital, pastrand proportiile, se puteau regasi foarte bine si in acea perioada a industrializarii.

Modernizarea inseamna in primul rand industrializare, rationalizare, birocratizare, urbanizare, toate acestea avand drept efect individualizarea. Pe masura ce acumularea economica inainteaza, regulile traditionale ale respectului ierarhic si obligatiilor comunitar-religioase pierd teren in fata noilor valori: inovatia si individualismul. Descoperirile stiintifice conduc la dezvoltarea agriculturii si a industriei, impunand treptat moduri noi, mai eficiente de a face. In America si in tarile Europei, in special in cele din vest, manufacturile se dezvolta, pietele se maresc, comertul devine din ce in ce mai global, investitiile cresc, transporturile si comunicatiile cunosc un avant fara precedent, capitalul financiar este mobilizat prin aparitia bancilor. Si restul statelor sunt implicate, dar numai in masura in care societatile avansate intervin, atat la nivelul modurilor de productie, cat si la nivelul ideilor si sentimentelor. Schimbarea raportului in sfera economica, prin cresterea urmata de dominarea sectorului industrial asupra celui agrar impune si este impulsionata de procesul de urbanizare si de cresterile demografice. Ca urmare a acestor procese este asigurata manufacturilor o forta de munca ieftina si la indemana. Pe de alta parte aglomerarea populatiei in orase aduce cu sine moduri noi de trai. Modul de viata urbana are drept consecinta o anumita alienare datorata ruperii retelelor sociale traditionale bazate pe rudenie. Toate criteriile ierarhice tind sa fie subordonate criteriului economic. Societatea tinde sa nu mai fie una ierarhica, iar mobilitatea sociala creste atat pe orizontala (migratiile oras sat si est vest), cat si pe verticala (depasirea statusurilor sociale mostenite). Are loc o crestere treptata a credintei in puterea stiintei de a controla destinul uman avand drept consecinta secularizarea la nivelul intregii societati si regandirea intregului sistem de organizare statala pe criterii de eficienta. Ultimul secol al celui de al doilea mileniu a adus in societatea occidentala, avansata, emergenta unei societati definita drept societate post-moderna. Noua societate se caracterizeaza prin orientarea explicita a indivizilor catre nevoi superioare, printr-o toleranta crescuta si acceptarea diversitatii stilurilor de viata, prin globalizare si resurgenta guvernelor si comunitatilor locale. La nivel individual are loc o deschidere spre noi experiente, renuntarea la autoritatea traditiei si obisnuitului, planificare, investire in educatie, interes crescut pentru participarea la
4

viata politica si sociala. Deschiderea catre nou si promovarea pe scara larga a inovatiilor si inovarii sprijina progresul tehnologic si difuzarea rapida a acestuia, conducand astfel la acumularea si la cresterea rapida a nivelului de trai care, la randul sau, conduce la satisfacerea nevoilor de baza pentru majoritatea membrilor societatilor avansate. Acum accentul cade pe afirmarea identitatii individuale si pe realizarea propriului stil de viata. Toleranta si acceptarea diferentelor sunt singurele care garanteazaexprimarea propriei personalitati fara a afecta dezvoltarea celorlalti si a societatii in ansamblu. Multitudinea stilurilor de viata implica multiplicarea comportamentelor de consum, ceea ce conduce la necesitatea resimtita de agentii economici de a furniza pietei produse extrem de variate. Are loc o diversificare extrema a productiei, specializarea slariatilor devenind flexibila, iar necesitatea de a face fata unor situatii noi ofera angajatilor mai multa autonomie si putere de decizie. Atat in epoca industriala, cat si in epoca post-moderna, procesul de extindere si de integrare la nivel global a pietelor a fost favorizat de progresul tehnic si tehnologic. Ceea ce au fost electricitatea, telegraful, telefonul, motorul cu abur si cu explozie, motorul electric, dar mai ales caile ferate pentru secolul XIX, sunt acum internetul, comunicatiile mobile, tehnica de calcul, inteligenta artificiala. Amplificarea cunostintelor stiintifice a inlesnit si stimulat activitatea creatoare, iar noile creatii tehnice au creat mijloace noi pentru investigarea stiintifica. Acestea ar fi si explicatia modului exponential in care s-a accelerat in timp dinamica descoperirilor stiintifice si a creatiilor tehnice. Mentionam domeniul cel mai dinamic al high-tech-ului contemporan tehnologia informatiei viteza uluitoare cu care se innoiesc atat produsele hardware, cat si cele software. In zilele noastre, globalizarea devine sursa unor schimbari istorice care bulverseaza sistemele de cunostinte, mentalitatile, comportamentele, actiunea guvernelor si institutiilor statelor, conceptiile privind suveranitatea, ordinea statala, drepturile si libertatile cetatenesti, principiile cooperarii, formele de munca si de productie, criteriile justitiei sociale, practic intreaga viata a natiunilor schimbandu-se. Se schimba modurile de productie, modalitatile de
5

administrare si stabilire a scopurilor organizarii sociale, pattern-urile de integrare si relationare sociala, ca si mentalitatile si modul de a gandi al indivizilor, modul de structurare si restructurare a institutiilor. De la Globalizare la schimbare sociala. Efecte ale Globalizarii Schimbarea pe care fenomenul globalizarii o aduce vizeaza acumularea si cresterea economica, dezvoltarea tehnologica, eficientizarea modurilor de organizare sociala, stabilirea scopurilor societatii si a tipului de interactiuni sociale, modificarea valorilor impartasite de indivizi, grupuri si comunitati. Pe masura ce efectele globalizarii se manifesta, noi si noi amenintari isi fac simtita prezenta, noi necunoscute apar si asteapta raspunsuri. Deciziile politice se dovedesc greu de structurat, fie si numai pentru faptul ca unele dintre ele pot produce efectele scontate pe termen lung sau se pot dovedi catastrofale dupa multi ani. Stiinta si cunoasterea vor trebui sa joace un rol central in procesul de dezvoltare a societatii globale care este pe cale sa se nasca. Distante care acum nu foarte mult timp se parcurgeau in cativa ani, se acopera astazi in cateva ore. Putem comunica oricand, cu oricine din orice colt al lumii. In ciuda apropierii mai mari ca niciodata si a depasirii barierelor in urma cresterii fara precedent a vitezei de circulatie a informatiei, capacitate de a comunica emotii si stari sufletesti profunde este in scadere. Singuratatea tinde sa devina o tara sociala grava, in plina epoca a comunicarii, in SUA spre exemplu, peste 26 de milioane de oameni traiesc singuri. Niciodata in istoria umanitatii o societate nu a mai cunoscut un asemenea grad de solitudine. Timp de secole, oamenii si-au imbogatit experienta prin contact cu natura si cu alti indivizi. Azi, cautam noi experiente pe ecranele calculatoarelor si ale jocurilor video. Are loc modificarea relatiilor inter-umane, rasturnarea valorilor si dorinta de emancipare totala a indivizilor. Un fenomen caracteristic globalizarii il constituie redirectionarea productiei industriale catre state in curs de dezvoltare si slab dezvoltate. In cautarea profiturilor si a presiunii legislatiei

in materie de mediu din tarile dezvoltate, marile concerne transfera capacitatile de productie catre statele aflate in plin proces de modernizare sau catre statele lumii a treia. Aceasta tendinta este insotita de rezistente venite atat din tarile de export a industrializarii in care muncitorii isi vad amenintate locurile de munca, cat si in tarile de destinatie a exportului de industrie care acuza transferul de capacitati de productie invechite si poluante si sufocarea initiativei particulare locale. Din punct de vedere istoric, comertul a fost o sursa de dezvoltare economica si de schimb cultural pentru un numar insemnat de civilizatii. In prezent comertul este o arma si un instrument de santaj care se bazeaza pe regulileputerii si ajuta la polarizarea lumii. Accesul tarilor mici si sarace la instrumentele de decizie, intr-un mod echitabil, este blocat si aproape imposibil. Ca si accesul la bunastare, si accesul la cunoastere nu este egal pentru toti.Polarizarea sociala, impartirea lumii in bogati si saraci este dublata acum de polarizarea educationala si informationala. Din aceasta cauza este vital pentru tarile mai slab dezvoltate sa-si pastreze si sasi extinda sistemele publice de educatie, sa-si dezvolte puternice sisteme de cercetare stiintifica si tehnica, sa beneficieze cat mai mult de oportunitatile oferite de noile tehnologi informationale si de internet. Sfidarile noului secol obliga la regandirea problemelor dezvoltarii, plecand dela premisa ca resursele de care dispunem sunt un bun public universal si, invirtutea drepturilor fundamentale ale omului, fiecare locuitor al planetei trebuiesa aiba acces la ele: apa, energie, hrana, medicamente , dar si la educatie sau la retelele de comunicatii globale. Razboaiele viitorului nu vor mai fi motivate atat de ideologii sau de conflicteidentitare, ci mai degraba de accesul la resurse. Epuizarea resurselor de catre natiunile sarace, in conditiile mentinerii unor ritmuri ridicate de crestere demografica si a unor cresteri economice modeste, va determina mari fluxuri migratoare, generatoare de noi surse de tensiuni si stari conflictuale. Problemele saraciei si subdezvoltarii, marile discrepante economice si sociale la scara mondiala impun reconsiderarea rolului statului. Totodata s-a pus cu pregnanta problema

necesitatii aparitiei unor institutii de vocatie universala care sa actioneze atat pentru a promova reguli clare, transparente si echitabile de functionare a pietelor globale, cat si pentru a atenua si corecta esecurile acestor piete, in favoarea tarilor slab-dezvoltate, pentru reducerea decalajelor dintre tarile bogate si cele sarace. Abordarea problemelor sociale la scara globala tine de drepturile si libertatile cetatenesti, de valorile democratiei. Exista o legatura directa intre dezvoltarea economica si sociala a unei societati si democratie. Nu poate exista o democratie dezvoltata intr-o tara saraca. Decalajele de dezvoltare intre natiunile bogate si cele sarace se accentueaza permanent, desi in ultimii cincizeci de ani a avut loc o dinamica fara precedent a cresterii economice la nivel mondial. Produsul global mondial a crescut de sapte ori. Cu toate acestea, intr-o lume de sapte ori mai bogata, saracia a crescut. 2,8 miliarde de oameni traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi, iar din acestia 1,2 miliarde traiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi. Zilnic, 10.000 de copii mor doar din cauza faptului ca nu au acces la surse de apa. Raportul Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie arata ca, la nivelul anului 1995, 20% din populatia globului traitoare in tarile avansate era responsabila pentru 63% din totalul emisiilor poluante si consuma 86% din totalul resurselor existente, in vreme ce alta cincime, din tarile lumii a treia, producea 2% din totalul noxelor si consuma 1,3% din resurse. Aproape 60% dintre saraci lumii sunt lipsiti de cele mai elementare mijloace de subzistenta, o treime nu au acces la apa salubra, un sfert nu au o locuinta corespunzatoare, 20% nu au acces la servicii moderne de sanatate si 20% dintre copii parasesc scoala inainte de clasa a V-a. Din cele circa 500 de companii multinationale, aflate in clasamentul celor mai mari transnationale dupa cifra de afaceri, nu mai putin de 244 (aproape jumatate) sunt detinute de SUA, 46 de Japonia, 23 de Germania, iar restul sunt impartite intre celelalte state. Dar decalaje de dezvoltare nu sunt numai intre nord si sud, intre tarile bogate si cele sarace. Asemenea decalaje exista si in statele dezvoltate, cele mai observabile situatii fiind cele din tarile fostului bloc comunist, care se confrunta cu grave probleme generate de polarizarea sociala excesiva.

Corporatiile si bancile transnationale sunt beneficiari clari ai globalizarii, fuziunile dintre giganti asigurand, pe langa diversificarea si integrarea productiei, maximizarea profiturilor si acapararea unor portiuni din ce in ce mai mari din piata. Daca transferul bogatiilor catre elita financiara mondiala este doar o consecinta a fenomenului globalizarii sau daca este un scop pentru promovarea globalizarii este o problema controversata. Ce putem constata pana in acest moment este faptul incontestabil ca decalajele nu s-au estompat ci au sporit. La toate intrunirile la varf, la toate summit-urile si conferintele care au ca subiect globalizarea, fie ca sunt organizate de OMC, G8 ori Banca Mondiala demonstratii de strada sunt organizate de militantii antiglobalizare. Praga, Seattle, Davos, Goteborg, Genova sunt luate cu asalt de protestatarii care denunta pe diferite tonuri si din diferite motive globalizarea. Tunicile Albe, YA Basta si Rete Liliput din Italia, Jubilee South din Argentina, Miscarea de Rezistenta Globala (Spania), World Social Forum si Sem Terra (Brazilia),Centrala Americana a Muncitorilor si Public Citizen din SUA, francezii de la Confederatia Taranilor, anarhistii reuniti in Black Block, radicalii ecologisti din Direct Action Network, ori nationalisti si radicali de dreapta din Europa siAmerica de Nord, cu totii refuza globalizarea, se impotrivesc marilor corporatiitransnationale. Atata timp cat opozantii globalizarii se vor putea manifesta, avem garantia ca eventualele derapaje in sensul urmaririi exclusive a intereselor celor putini care detin puterea nu vor avea loc, iar evolutia globalizarii va putea conduce la un moment dat la asigurarea bunastarii pentru majoritatea cetatenilor planetei.

Bibliografie 1. GIDDENS ANTHONY, Sociologie, Ed. Bic All, Bucuresti, 2000. 2. BAUMAN ZYGMUND, Globalizarea si efectele ei sociale, Ed. Antet, Buc., 1999. 3. BOUDON RAYMOND, Tratat de sociologie, Ed. Humanitas, Buc., 1997. 4. FRIEDMAN TH.L., Lexus si maslinul, Ed. Pro, Buc., 2001. 5. REVEL JEAN-FRANCOIS, Revirimentul democratiei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995. 6. TANSE RAZVAN, (Anti) Globalizarea, articol in revista Cariere, Nr. 3, 2003, http://www.cariere.ro 7. TOFFLER ALVIN, Al treilea val,

10