Sunteți pe pagina 1din 76

Universitatea “Spiru Haret”

Facultatea de Drept

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA

CURS SINTEZA

AUTOR

prof. univ. dr. Gheorghe Diaconescu

Bucureşti - 2002

PRELIMINARII

1
1. - Destinatari - studenţii anului III - cursuri de zi si invatamant la
distanta; studenţii anului IV - cursuri cu frecventa redusa.

2. - Durata - doua semestre.

3. - Obiect - studiul normelor penale speciale.

4. - Recomandări

*. - Descifrarea si intelegrerea normei cuprinse in textele


incriminatoare sunt de neconceput fara stăpânirea temeinica a
cunostintelor despre factorii, conţinutul constitutiv si formele
infracţiunii, cunostinte predate la disciplina dreptului penal, partea
generala. In consecinta, se impune, prioritar, recapitularea urmatoarelor
module doctrinare:
generic
obiectul juridic
a. - Obiectul ocrotirii penale special
obiectul material

activ
b. - Subiectii infractiunii participaţia penală

pasiv

elementul material

c. - Latura obiectiva urmarea imediată

raportul de cauzalitate

directă
intenţia
indirectă
formele cu prevedere
culpa
vinovăţiei
2
mobilul
fără prevedere
d. - Latura subiectiva praeterintenţia

actele proprie
preparatorii
improprie
perfectă
e. - Formele infracţiunii tentativa
imperfectă
absurdă
consumarea

epuizarea

*. - Intelegerea schemei de incriminare a unei fapte


socialmente periculoase, precum si de analiza si interpretare a normei
penale este incomparabil mai lesnicioasa si profitabila decat
memorizarea mecanica a prelegerilor orale sau scrise. Asadar, este util
si important a se deprinde mecanismul de patrundere in intimitatea
normei penale si de identificare a componentelor infractiunii examinate,
in cursurile consultate urmand a se cauta si retine doar particularitatile ce
caracterizeaza o infractiune sau alta.

*. - Accesul la filonul doctrinar si asimilarea acestuia sunt


considerabil facilitate de lecturarea jurisprudentei in materia infractiunii
studiate - in paralel cu literatura de specialitate -, spetele fiind publicate
in repertorii/culegeri/buletine informative de practica judiciara, indicate
in bibliografia din finalul cursului.

3
*. - Asistarea la cat mai multe sedinte de judecata ofera
viitorului jurist practician posibilitatea de a intra in atmosfera de lucru
specifica pretoriului judecatoresc, de a se familiariza cu procedurile
practicate si modul in care intervin si sustin punctele de vedere - de
regula divergente - subiectii oficiali si participantii la proces.

5. - Quid prodest.

Pe termen scurt - disciplina este programata cu examen de an


si nominalizata ca una dintre materiile la care se sustine examenul de
licenta.
Pe termen mediu si lung - disciplina este absolut implicata si
indispensabila in practicarea majoritatii profesiunilor juridice:
magistratura (parchet si instante judecatoresti), avocatura, cercetare
stiintifica si invatamant superior, cercetari penale si investigatii speciale
(politie, jandarmerie,servicii de informatii interne si externe).
Procesele penale, desi mai putin numeroase decat cele civile,
ocupa un loc insemnat in tabloul prestatiilor judiciare, iar hotararile
pronuntate de magistrati in astfel de cauze declanseaza reverberatii
severe, adesea ireversibile asupra individului, interzis sau limitat in a
participa la viata sociala in laturile esentiale ale acesteia: spirituala,
familiala, materiala, politica, profesionala, etc.
Insusirea temeinica si aprofundata a teoriei si practicii
judiciare in materie penala reprezinta - alaturi si in indispensabila
conexiune cu inteligenta, seriozitatea, spiritul justitiar, onestitatea si
pasiunea practicianului - o premisa sine qua non si de prima marime in
exercitarea nobilelor profesiuni menite a ocroti eficient interesele
societatii si ale statului, interesele, drepturile si libertatile fundamentale
ale cetateanului impotriva faptelor ilicit penale. Totodata, resursele si
valentele individuale amintite se constituie intr-un antidot redutabil al
erorilor judiciare, aceste rateuri impardonabile in instrumentarea unor
cauze, care sunt de natura a deturna dramatic si nedrept destinul unor
oameni inocenti.

6. - Structura cursului.

4
Normele penale speciale - care formeaza obiectul de studiu -
isi au sediul, pe de o parte, in Codul Penal, pe de alta parte, in
numeroase legi speciale si extrapenale.
Legiuitorul a sistematizat normele in partea speciala a
Codului penal folosind criteriul obiectului juridic generic, in alte
cuvinte, criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme - lezate sau
puse in pericol prin savarsirea faptelor incriminate.
In raport cu aceasta gandire, au fost alcatuite 11 grupuri mari
de infractiuni - individualizate prin denumirea “titluri” -, grupuri
organizate in continuare, dupa caz, in subdiviziuni - “capitole” si
“sectiuni”.
Succesiunea incriminarilor a fost ordonata pe criteriul
importantei relatiilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale, respectiv
pe o scara descrescatoare, de la cel mai important spre mai putin
important, de la cel mai grav spre o gravitate redusa. De la aceasta
ierarhizare a grupurilor de infractiuni fac exceptie infractiunile
reglementate in Titlurile X si XI, al caror obiect juridic priveste relatii de
ordin special, care nu pot intra in ierarhizarea relatiilor sociale obisnuite.
Structura integrala a Codului penal - partea speciala, este
aceea reprodusa in continuare.

5
Normele penale cuprinse in legi speciale si legi extrapenale au fost
sistematizate in literatura de specialitate, la randul lor, tot pe criteriul obiectului
juridic generic, in 8 capitole, dupa cum urmeaza:
- Infractiuni contra unor drepturi si libertati fundamentale ale
cetateanului.
- Infractiuni contra dreptului de proprietate intelectuala.
- Infractiuni contra patrimoniului.
- Infractiuni contra sigurantei circulatiei aero, navale si rutiere.
- Infractiuni contra autoritatii.
- Infractiuni contra unor activitati ori interese economice sau
financiare.
- Infractiuni contra sanatatii publice si mediului.
- Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau
altor activitati reglementate de lege.

A. INFRACTIUNILE IN
7
CODUL PENAL ROMAN.

TITLUL I

Infractiuni contra sigurantei statului

1. - Tabloul infractiunilor
Art. 155 - Trădarea
Art. 156 - Trădarea prin ajutarea inamicului
Art. 157 - Trădarea prin transmitere de secrete
Art. 158 - Acţiunile duşmănoase contra statului
Art. 159 - Spionajul
Art. 160 - Atentatul care pune în pericol siguranţa statului
Art. 161 - Atentatul contra unei colectivităţi
Art. 162 - Subminarea puterii de stat
Art. 163 - Actele de diversiune
Art. 164 - Abrogat
Art. 165 - Subminarea economiei naţionale
Art. 166 - Propaganda împotriva statului totalitar
Art. 1661 - Acţiuni împotriva ordinii constituţionale
Art. 167 - Complotul
Art. 168 - Compromiterea unor interese de stat
Art. 1681 - Comunicarea de informaţii false
Art. 169 - Divulgarea secretului care periclitează siguranţa
statului
Art. 170 - Nedenunţarea
Art. 171 - Infracţiuni contra reprezentantului unui stat străin

2. - Aspecte generale si comune

8
*. - Obiectul ocrotirii penale

Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile


sociale privind ocrotirea si apararea statului. Aceste relatii sociale sunt cele
formate in legatura cu valorile sociale fundamentale care conditioneaza
siguranta statului, in care sunt implicate asemenea valori si anume - unitatea,
integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta nationala, ordinea
constitutionala.
Obiectul material. Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de
regula, lipsite de obiect material. Exceptie de la aceasta caracteristica generala
fac unele fapte de tradare prin ajutarea inamicului - al caror obiect material il
constituie aeronave, aparate, armament, diverse valori etc. predate sau
procurate adversarului -, de tradare prin transmitere de secrete - documente sau
date care constituie secrete de stat puse la dispozitia unei puteri straine ori
agentilor acesteia -, de atentat care pune in pericol siguranta statului sau de
atentat contra unei colectivitati - corpul persoanei/persoanelor asupra carora se
actioneaza.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste


infractiuni, neparticularizat printr-o anume calitate, el putand fi deci orice
persoana. La alte infractiuni insa, subiectul activ este calificat, absenta calitatii
pretinse in textul de lege fiind de natura a conduce la o alta incadrare juridica.
Astfel, la infractiunea de tradare, in toate cele trei modalitati normative ale
acesteia, subiectul activ are calitatea de cetatean roman sau de persoana fara
cetatenie domiciliata pe teritoriul statului nostru; la infractiunile de spionaj si
actiuni dusmanoase contra statului calitatea autorului este de cetatean strain sau
de persoana fara cetatenie si nedomiciliata pe teritoriul roman; in sfarsit,
subiectul activ al infractiunilor de divulgare a secretului care pericliteaza
siguranta statului este functionar.

Infractiunile contra sigurantei statului sunt susceptibile a fi savarsite


in oricare dintre formele de participatie - coautorat, instigare, complicitate.
Unele din aceste infractiuni - complotul, subminarea puterii de stat -
presupun, necesarmente, o pluralitate de faptuitori.
Subiectul pasiv al infractiunilor contra sigurantei statului este
intotdeauna statul, iar la o singura infractiune - contra reprezentantului unui stat
9
strain - apare, alaturi de statul roman, un al doilea subiect pasiv, calificat prin
calitatea lui de reprezentant al altui stat.

*. - Latura obiectiva

Elementul material. Infractiunile contra sigurantei statului se


infaptuiesc, de regula, prin actiuni, sunt deci infractiuni comisive. Actiunile se
pot materializa in felurite modalitati: transmiterea unor secrete de stat (in cazul
infractiunii de tradare prin transmitere de secrete), actiune armata (subminare a
puterii de stat), atentat impotriva unei personalitati a statului nostru ori a unui
alt stat (atentatul care pune in pericol siguranta statului, respectiv infractiuni
contra reprezentantului unui stat strain), distrugerea de bunuri materiale (actele
de diversiune), transmiterea orala sau scrisa de idei, conceptii (propaganda in
favoarea statului totalitar), initierea unei asociatii (complotul).
In exceptie de la regula este infractiunea de nedenuntare, care se
savarseste prin inactiune, fiind deci o infractiune omisiva.
O cerinta esentiala a actiunilor-inactiunilor incriminate prin textele
Titlului I consta in provocarea unei stari de pericol pentru siguranta statului.
Aceasta cerinta, la majoritatea infractiunilor de acest gen, este prevazuta
expresis verbis in textul incriminator - “periclitarea sigurantei statului”
(art.157), “punerea in pericol a sigurantei statului” (art.160, art.169), “de natura
sa slabeasca puterea de stat” (art.161 si art.162), “de natura sa aduca atingere in
orice mod sigurantei statului” (art.163). In absenta cerintei esentiale evocate,
fapta va fi incadrata in raport de trasaturile ei caracteristice (infractiuni
impotriva patrimoniului, contra autoritatii, contra persoanei, etc).
In legatura cu latura obiectiva a infractiunilor analizate mai este de
retinut ca urmarea imediata a actiunilor-inactiunilor incriminate se
caracterizeaza prin producerea unei stari de pericol pentru siguranta statului.
Deci oricare dintre faptele descrise in primul titlu este apta sa creeze o atare
consecinta, independent daca s-a produs ori nu o vatamare efectiva uneia din
valorile proteguite penal. Ele apar, sub acest aspect, ca infractiuni de pericol,
intrucat legea nu cere a se concretiza un anume rezultat, starea de pericol fiind
implicita (intrinseca) faptei.

*. - Latura subiectiva

10
Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit, sub aspectul
laturii subiective, cu intentie. Intr-o pozitie aparte, din punctul acesta de
vedere, este doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi savarsita atat cu
intentie, cat si din culpa.
La unele infractiuni, intentia este intotdeauna directa (tradarea), dar
la cele mai numeroase infractiuni intentia se poate manifesta si ca indirecta.
Existenta si felul intentiei se desprind din insasi materialitatea faptei, deci ex re.
Nu se pretinde, pentru realizarea infractiunilor contra sigurantei
statului, existenta unui mobil sau scop (cu unele exceptii), fiind indiferent ce
interes l-a animat pe faptuitor sa faca actul prohibit (mobilul, o data dezvaluit si
probat, poate servi doar la evaluarea naturii si intinderii pedepsei aplicate
inculpatului).

*. - Formele infractiunilor

Legislatia penala in vigoare exclude, de principiu, incriminarea


actelor de pregatire a oricaror infractiuni.
Prin derogare de la acest principiu, unele acte de pregatire a
infractiunilor reglementate in Titlul I au fost asimilate tentativei si incriminate
(art.173, alin.2 Cod penal), derogare ce isi gaseste explicatia in gradul sporit de
periculozitate sociala pe care il prezinta chiar si aceasta forma imperfecta de
activitate.
Tentativa se pedepseste la majoritatea acestor infractiuni (art.173,
alin.1 Cod penal), in afara infractiunilor omisive si a infractiunilor de imediata
consumare (atentatul**xx).
Modalitati normative. Majoritatea infractiunilor contra sigurantei
statului prezinta doua sau mai multe modalitati normative, adica doua sau mai
multe feluri de actiuni care intra in continutul acelei infractiuni si sunt
incriminate prin text. Deci continutul infractiunii poate fi exprimat, alternativ,
prin mai multe variante ale laturii obiective, fiecare din acestea fiind insa
expres descrisa in norma. De pilda, textul ce incrimineaza fapta de divulgare a
secretului care pericliteaza siguranta statului prevede trei modalitati normative:
divulgarea secretului; detinerea in afara indatoririlor de serviciu de documente
ce constituie secrete de stat; detinerea in afara indatoririlor de serviciu a unor
**
- Prin conceptul de “atentat” se intelege punerea in executare a actiunii menite sa suprime viata ori sa vatame integritatea
corporala sau sanatatea persoanei care este subiectul pasiv, independent de faptul daca s-a produs rezultatul (faza consumata)
ori nu (faza de tentativa). Deci tentativa, in cazul atentatului, este asimilata, prin vointa legiuitorului, infractiunii consumate,
deoarece, inca de la incercarea actiunii, este cauzata urmarea imediata, care consista in starea de pericol pentru siguranta
statului.
11
documente in vederea divulgarii. Tot astfel, la infractiunea de complot, sunt
enuntate patru modalitati normative in care actiunea, intreprinsa in legatura cu
o asociatie sau grupare al caror scop este de a savarsi una dintre infractiunile
prevazute in art.155-156 C. pen. este incriminata: initierea, constituirea,
aderarea si, respectiv, sprijinirea.
. Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a
pedepsei - o alta particularitate a infractiunilor contra sigurantei statului -
incidente in ipoteza in care participantul la savarsirea infractiunilor prevazute
in acest titlu adopta conduita prescrisa in art.172 C. pen.

3. - Analiza (exempli gratia) infractiunii de


SUBMINAREA PUTERII DE STAT**xx

*. - Textul incriminator

Art.162. - “Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de stat se


pedepseste cu detentiune pe viata, sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Orice alte actiuni violente savarsite de mai multe persoane
impreuna, de natura sa atraga aceleasi urmari, se pedepsesc cu inchisoare de la
5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi”.

*. - Explicarea unor concepte

a. - Actiune armata. Actiunea armata presupune existenta


obligatorie a urmatoarelor elemente de fapt.
a.1. Constituirea unui ansamblu de persoane (formatiune,
grup mai numeros sau mai putin numeros), nefiind de conceput realizarea unei
actiuni armate de catre un singur autor, afara - desigur - de cazul persoanei
care participa la savarsirea infractiunii sub alte forme (instigator, complice).
a.2. Ansamblul de persoane trebuie sa fie inarmat - aceasta
stare da caracter “armat” actiunii -, adica persoanele trebuie sa poarte arme.
**
- Sub aceasta incadrare juridica a fost condamnat Miron Cosma in legatura cu actiunea din 27.09.1991. La acea data un
grup de persoane inarmate cu ciomege, rangi si alte obiecte contondente au patruns, in forta, in sediul Camerei Deputatilor,
unde se desfasurau in momentul respectiv lucrarile Parlamentului Romaniei, pe care a ocupat-o aproximativ o ora. Intr-o
atmosfera tensionata, determinata de prezenta in pretoriul puterii legislative a gruparii inarmate, Miron Cosma si unii lideri ai
miscarii au pretins demisia Guvernului Romaniei si a Presedintelui statului, atunci in functiune. In conditii contradictoriu
prezentate la acel timp si ulterior, in ziua urmatoare a avut loc demisia Guvernului.
12
Nu prezinta relevanta tipul armelor (de aparare sau de atac), daca ele sunt
purtate “la vedere” sau discret, si nici daca sunt inarmati toti indivizii care
alcatuiesc formatiunea sau numai o parte din acestia.
Prin arme, in sensul legii penale (art.151, alin.1 C. pen.), se inteleg
“instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozitiile
legale”. Dispozitiile la care se refera textul de lege penala sunt cuprinse in
Legea nr.17/1996, privind regimul armelor de foc si al munitiilor.
De asemenea, potrivit alin.2 din acelasi articol, au fost asimilate
armelor “orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost
intrebuintate pentru atac”.
a.3. Ansamblul de persoane inarmate trebuie sa atace sediul
unei institutii publice de interes central - Parlamentul, Guvernul, Presedintia,
ministere, Radioteleviziunea s.a. - sau local - primarii, posturi de
radioteleviziune, uzine cu productie speciala sau de insemnatate pentru
economia nationala etc. Atacul nu presupune si folosirea armelor, ci doar
prezenta acestora asupra atacatorilor, indiferent daca sunt exhibate sau
disimulate. De asemenea, este lipsita de relevanta durata atacului, care poate
fi doar de moment ori prelungit prin ocuparea obiectivului vizat.
b. - Actiuni violente de natura sa atraga aceleasi urmari (art.162,
alin.2 C. pen.). Aceste actiuni, altele decat cele “armate” - deci in aceasta
varianta agresorii nu sunt purtatori de arme - se caracterizeaza prin violenta cu
care se desfasoara - violentele putand fi fizice - lovirea unor functionari din
institutiile atacate, a agentilor de ordine, a militarilor care asigura securitatea
sediilor etc., dar si distrugerea unor bunuri, valori s.a. - sau psihice -
amenintarea sau batjocorirea persoanelor de mai sus.

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic al infractiunii este constituit din unul principal -


relatiile sociale privind siguranta statului, in acea dimensiune a sa care implica
exercitarea puterii de stat fara nici o amenintare ce s-ar putea naste din interior
- si unul secundar - relatiile sociale privind dreptul la viata, integritate
corporala sau sanatate a persoanei si/sau relatiile sociale referitoare la
integritatea bunurilor - atunci cand, prin actiunea pusa in lucru, sunt afectate,
simultan, si aceste relatii.
Obiectul material. Infractiunea de subminare a puterii de stat nu
are obiect material, decat in eventualitatea in care actiunea se indreapta si

13
impotriva persoanelor ori a bunurilor, situatie in care obiectul material va fi
corpul acelor persoane, dupa caz, structura si valoarea bunurilor.

*. - Subiectii

Subiectul activ al infractiunii este necircumstantiat de text deci el


poate fi orice persoana. Aceasta infractiune se caracterizeaza printr-o
pluralitate de subiecti activi, unicitatea subiectului fiind posibila - dar nu si
obligatorie - la celelalte forme de participatie (instigare, complicitate). In
literatura de specialitate s-a sustinut ca grupurile care intreprind “actiuni
armate” sau “actiuni periculoase” trebuie sa fie compuse din minim trei
persoane. Cat priveste realizarea grupului, este lipsit de relevanta daca o parte
dintre subiectii activi nu raspund penal (minori sub 14 ani, iresponsabili
mintali).
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar
poate fi persoana ale carei interese sunt lezate atunci cand actiunea ce
constituie elementul material al infractiunii se exercita asupra corpului acelei
persoane ori persoana fizica sau juridica in cazul ca actiunea s-a rasfrant asupra
bunurilor acesteia.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune, armata sau


violenta - in raport de care fapta se incadreaza in primul sau in al doilea alineat
al textului - dar, intotdeauna, printr-o fapta comisiva. Legea nu pretinde ca
actiunea armata sau violenta sa produca efectiv urmarea prevazuta de text,
respectiv sa slabeasca puterea de stat, ci doar ca ea “sa fie de natura”, deci sa
aiba aptitudinea (sa fie susceptibila) de a slabi acea putere.
In ce priveste modalitatile normative, textul prevede doua variante,
respectiv “actiunea armata” si “alte actiuni violente”.
Urmarea imediata la ambele modalitati normative consta in
producerea unei stari de pericol pentru siguranta statului sau/si pentru
integritatea fizica a persoanelor ori a patrimoniului persoanelor fizice si
juridice, stari ce apar concomitent punerii in executare a faptei.
Legatura de cauzalitate dintre actiune - armata sau violenta - si
urmarea imediata rezulta ex re, ca la orice infractiune de pericol, adica din
insasi actiunea intreprinsa.

14
*. - Latura subiectiva

Infractiunea de subminare a puterii de stat se savarseste exclusiv


prin forma de vinovatie intentie, fie directa, fie indirecta. La ambele variante
ale infractiunii nu intereseaza mobilul care a determinat subiectul sa comita
infractiunea si nici scopul urmarit de acesta.

*. - Formele infractiunii

Actele preparatorii sunt asimilate, in parte, tentativei - potrivit


art.173, alin.2 C. Pen. - si deci ele atrag raspunderea penala a celor ce le
savarsesc.
Tentativa propriu-zisa la aceasta infractiune nu exista, deoarece
urmarea imediata se produce, instantaneu, o data cu inceperea executarii
actiunii “armate” sau “violente”. Va exista tentativa la infractiunea de
subminare a puterii de stat numai in masura in care actele preparatorii savarsite
de subiectul activ cad sub incidenta legii penale.
Consumarea infractiunii se produce concomitent punerii in lucru a
actiunii, moment ce coincide cu aparitia starii de pericol pentru siguranta
statului sau/si a securitatii persoanelor.

TITLUL II
Infractiuni contra persoanei

1. - Tabloul infractiunilor

INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI


15
Titlul II
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII
Capitolul I CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Secţiunea I OMUCIDEREA
Art. 174 omorul
Art. 175 omorul calificat
Art. 176 omorul deosebit de grav
Art. 177 pruncuciderea
Art. 178 uciderea din culpă
Art. 179 determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Secţiunea II LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII


CORPORALE SAU SĂNĂTĂŢII
Art. 180 lovirea sau alte violenţe
Art. 181 vătămarea corporală
Art. 182 vătămarea corporală gravă
Art. 183 lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
Art. 184 vătămarea corporală din culpă

Secţiunea III
AVORTUL
Art. 185 provocarea ilegală a avortului

Capitolul II INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII


PERSOANEI
Art. 189 lipsirea de libertate în mod ilegal
Art. 190 sclavia
Art. 191 supunerea la muncă forţată sau obligatorie
Art. 192 violarea de domiciliu
Art. 193 ameninţarea
Art. 194 violarea secretului corespondenţei
Art. 195 divulgarea secretului profesional

INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA


Capitolul III SEXUALĂ
Art. 197 violul
Art. 198 actul sexual cu un minor
Art. 199 seducţia
Art. 200 abrogat
Art. 201 perversiunea sexuală
Art. 202 corupţia sexuală
Art. 203 incestul
Art. 2031 hărţuirea sexuală

INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII


Capitolul VI
Art. 205 insulta
Art. 206 calomnia
2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al acestei categorii de infractiuni este


alcatuit din ansamblul relatiilor sociale referitoare la apararea drepturilor
16
fundamentale ale individului, cat si a acelor valori sociale care privesc viata,
integritatea corporala si sanatatea, libertatea si demnitatea omului. La randul
lor, subcategoriile de infractiuni insumate Titlului II au un obiect juridic
propriu, constituit din relatiile sociale ce privesc fiecare dintre atributele
esentiale persoanei, atribute ocrotite juridic prin textele incriminatorii (dreptul
la viata, la integritate corporala si sanatate, la demnitate s.a.m.d.).
Infractiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material
in raport cu natura dreptului persoanei impotriva carora sunt indreptate
actiunile-inactiunile ilicite.
In cazul in care fapta vizeaza dreptul la viata, la sanatate, la
inviolabilitate sexuala etc., infractiunile au ca obiect material corpul persoanei
(victimei) asupra careia se rasfrang consecintele fizice prejudiciante.
In ipoteza agresiunilor psihice (morale) prin care se incalca un drept
subiectiv legat de persoana victimei (dreptul la demnitate, libertate),
infractiunile, in regula generala, sunt lipsite de obiect material.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor examinate poate


fi, in principiu, orice persoana; majoritatea textelor incriminatorii nu contin
prevederi referitoare la o anume calitate pe care trebuie sa o aiba acesta. In
particular insa, unele infractiuni au subiect calificat (mama la pruncucidere,
barbat la seductie) ori o anumita calitate care determina incadrarea faptei intr-o
modalitate agravata a infractiunii (sot sau ruda apropiata la omorul calificat,
conducator de vehicul cu tractiune mecanica la ucidere din culpa).
Participatia la savarsirea acestor infractiuni este, de asemenea de
regula, posibila in toate formele - coautorat, instigare, complicitate. In cazul
unor infractiuni participatia proprie este exclusa (uciderea din culpa) sau
limitata la unele din formele acesteia (de pilda la viol participatia exista doar in
modalitatea instigarii si complicitatii, coautoratul nefiind posibil).
La majoritatea infractiunilor contra persoanei subiectul pasiv este
necircumstantiat de textele incriminatorii. Acesta insa trebuie sa fie o
persoana in viata; in caz contrar, diversele agresiuni - indreptate impotriva
cadavrelor - intra sub incidenta altor prevederi penale.
La unele dintre infractiuni subiectul pasiv este calificat - ca de
exemplu copilul nou nascut la pruncucidere, persoana de sex feminin la
seductie, s.a.

17
*. - Latura obiectiva

Elementul material la infractiunile contra persoanei se exprima


printr-o diversitate de actiuni (lovire, ucidere, raport sexual, ofensa), dar unele
dintre aceste infractiuni se pot infaptui si prin inactiuni (omor, pruncucidere,
ucidere din culpa); atat inactiunile, cat mai ales actiunile specifice infractiunilor
contra persoanei pot fi realizate prin mijloace multiple si de mare varietate.
Toate asemenea infractiuni provoaca o urmare imediata, prevazuta
expres de lege (de pilda decesul persoanei la infractiunile de omucidere) sau
implicita (raportul sexual la infractiunile privitoare la viata sexuala).
La infractiunile de rezultat este necesar a se stabili raportul de
cauzalitate dintre actiunea-inactiunea autorului si urmarea imediata a acestora,
in vreme ce la infractiunile de simpla actiune nex-ul rezulta din insasi
materialitatea faptei - ex re.

*. - Latura subiectiva

In cele mai multe cazuri infractiunile contra persoanei se savarsesc


cu intentie, in ambele forme ale acesteia - directa sau indirecta (omorul,
amenintarea, violarea secretului corespondentei, violul, insulta).
Forma de vinovatie la unele dintre aceste infractiuni poate fi
exclusiv praeterintentia (lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte) sau
mixta - intentie ori praeterintentie - (vatamare corporala grava).
In sfarsit, sunt si infractiuni contra integritatii corporale sau vietii ce
se savarsesc din culpa (vatamarea corporala din culpa, uciderea din culpa).
Scopul si mobilul, ca elemente ale laturii subiective, nu prezinta
relevanta juridica, in cele mai multe cazuri, pentru realizarea infractiunilor
examinate. In exceptie insa, elementul scop constituie o cerinta a existentei
infractiunii (santaj, viol), cazuri in care intentia este calificata. Alteori mobilul
si scopul caracterizeaza modalitatile agravate ale acestor infractiuni (savarsirea
omorului din interes material, dupa caz, savarsirea omorului pentru a inlesni
sau ascunde savarsirea unei talharii ori piraterii).

*. - Formele infractiunii

Infractiunile contra persoanei, in majoritatea lor, sunt infractiuni


comisive savarsite cu intentie si deci, in aceste cazuri, ele se desfasoara in timp
si pot imbraca forma actelor preparatorii si a tentativei. Cu toate acestea,
18
actele preparatorii - cu o singura exceptie - nu sunt incriminate. Exceptia se
refera la unele acte preparatorii la infractiunea de lipsire de libertate in mod
ilegal, in modalitatea agravata reglementata in art.189, alin.3, care au fost
asimilate tentativei si pedepsite in regimul acesteia.
Tentativa este prevazuta de lege la unele dintre aceste infractiuni si
sanctionata si anume la infractiunile de omor (art.174, 175,176), vatamare
corporala grava (art.182, alin.2), provocare ilegala a avortului (art.185), lipsire
de libertate in mod ilegal (art.189, alin.1-3), sclavie (art.190), viol (art.197),
raport sexual cu un minor (art.198), perversiunea sexuala (art.201), coruptia
sexuala (art.202) si incest (art.203).
Desigur, tentativa nu este posibila la infractiunile contra persoanei
savarsite din culpa (vatamarea corporala din culpa, uciderea din culpa), precum
si la cele care se consuma instantaneu (insulta si calomnia savarsite oral).
Consumarea infractiunii survine, dupa caz, in momentul producerii
rezultatului ori in momentul aparitiei starii de pericol prevazute de textul
incriminator.

3. - Analiza unor infractiuni

OMORUL

Textul incriminator

Art.174. - “Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la


10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste”.

*. - Explicarea unor concepte

a. - Ucidere. Prin acest concept se defineste acea actiune


intreprinsa de o persoana, prin orice mijloace apte de a provoca incetarea
functiilor vitale ale organismului altei persoane si, in consecinta, decesul
acesteia.
b. - Omucidere. Este un cuvant compus din substantivul “om” si
verbul “a ucide”.

*. - Obiectul ocrotirii penale


19
Obiectul juridic il constituie acele relatii sociale referitoare la
dreptul fundamental al omului la viata.
Obiectul material este corpul persoanei in viata asupra careia se
indreapta actiunea ucigatoare.

*. -Subiectii

Subiectul activ nu a fost calificat de text.


Participatia la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei
- coautorat, instigare, complicitate.
In materia omorului, practica judiciara a jalonat o linie de gandire
clara si constanta asupra participatiei sub forma coautoratului la savarsirea
acestei infractiuni, linie distantata, oarecum, de aceea “clasica”, incidenta in
alte zone ale Codului penal.
Astfel, s-a statuat ca omorul este comis in conditiile coautoratului
atunci cand autorii faptei au actionat concomitent, in cadrul unei activitati
indivizibile si in realizarea intentiei de a ucide, chiar daca viata persoanei a fost
suprimata prin actiunea exclusiva (concreta, individuala) a unuia dintre
participanti. S-a motivat, in prelungirea conceptiei, ca actiunile coinculpatilor
- care nu au aplicat lovituri letale victimei - au contribuit nemijlocit la
reducerea posibilitatilor acesteia de a se apara, la diminuarea capacitatii sale
fizice si psihice de a rezista agresiunii, consecinte care, neindoielnic, se inscriu
in nex-ul cauzal al infractiunii. Este insa evident ca savarsirea infractiunii de
omor, in forma coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana
(persoanele) prezenta la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare
activitati, de orice tip, indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla
prezenta la locul omorului (asistarea) nesatisfacand cerinta unei cooperari in
sensul notiunii penale de coautorat. Intr-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea
examina, eventual, in ce masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o
complicitate (morala) la comiterea omorului, ori ca infractiune de nedenuntare,
in cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta de omor despre
care a luat cunostinta.
In ce priveste participatia la infractiunea de omor in forma
complicitatii, aceasta se poate concretiza fie intr-un ajutor material acordat
faptuitorului - de pilda procurarea armei necesare uciderii victimei (complicele
cunoscand intentia autorului si dorind sau acceptand producerea rezultatului),
efractionarea usii de la locuinta victimei pentru a permite patrunderea autorului
20
in scopul suprimarii vietii acesteia etc. -, deci complicitate materiala, fie intr-
un ajutor moral - ca, spre exemplu, intarirea intentiei autorului de a savarsi
omorul, incurajarea sa in a purcede la executarea actiunii ucigatoare, s.a. -
complicitate morala.
Subiectul pasiv - persoana careia i s-a suprimat viata - nu a fost
circumstantiat de text.
Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii varsta sau
starea de viabilitate a victimei - care poate fi o persoana in varsta inaintata ori
grav suferinda chiar de o boala incurabila, conditii in care aceasta inceta
oricum din viata si intr-o perspectiva apropiata -, dupa cum nu are relevanta
imprejurarea ca omorul a fost savarsit de autor la cererea victimei.
In cazul in care subiectul pasiv are o anumita calitate - reprezentant
in Romania al unui stat, lider politic ucis in legatura cu activitatea sa etc. - fapta
va primi o alta incadrare juridica decat aceea de omor.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii consta intr-o actiune de ucidere,


efectuata prin acte comisive sau omisive.
In prima categorie, a celor comisive, sunt concentrate marea
majoritate a actiunilor de ucidere a unei persoane, caracterul ucigator putand fi
identificat prin examinarea modalitatilor de concepere si de infaptuire a
acesteia.
Vor imprima actiunii caracter ucigator:
- mijloacele (instrumentele) alese si folosite de autor pentru
executarea actiunii, mijloace care trebuie sa aiba aptitudinea de a provoca
decesul unei persoane - arma de foc, cutit, otrava, funie, ciomag, topor etc.;
- regiunea anatomica spre care este indreptata actiunea, regiune care
trebuie sa fie din cele vitale - cap, gat, torace, abdomen, -ori in care se gasesc
vase mari si importante de sange;
- intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau
repetabilitatea acesteia;
- gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea
autorului - traumatisme cranio-cerebrale, rupturi ale organelor interne,
sectionarea unor artere sau vase mari si importante de sange.
Elementul material se exprima si prin acte omisive - ca, de exemplu,
expunerea victimei, neputincioasa si sumar imbracata la o temperatura scazuta,
ori abandonarea intr-o zona populata de animale salbatice omnivore, sau intr-
21
un loc necirculat, unde victima nu poate fi gasita cu usurinta si transportata
spre a i se acorda tratamentul medical trebuincios, ori prin abtinerea autorului
de la a intreprinde ceva care ar fi evitat producerea mortii victimei.
Urmarea imediata consta in decesul persoanei.
Intre elementul material al infractiunii - actiunea sau inactiunea
autorului - si urmarea imediata - moartea unei persoane - trebuie sa existe o
relatie de la cauza la efect, o legatura de cauzalitate, in alte cuvinte, este
indispensabil necesar a se dovedi prin probe, ca decesul victimei a intervenit in
urma activitatii desfasurate de faptuitor. In intimitatea relatiei cauzale poate
aparea un complex de factori, concurentiali in producerea rezultatului - decesul
persoanei -, factori preexistenti (ca, de pilda, boala, chiar si grava ori incurabila
de care suferea victima), consecutivi (spre exemplu atitudinea provocatoare a
victimei care a impulsionat manifestarea agresiva a autorului) sau surveniti
(cum ar fi neglijenta victimei in a se prezenta medicului ori in a-i urma
prescriptiile, sau insasi culpa profesionala a medicului in diagnosticarea ori
tratarea urmarii faptei ilicite). Coexistenta unor factori contributivi, exteriori
activitatii ilicite, nu este insa de natura a intrerupe lantul cauzal, daca este
demonstrat ca fara actiunea-inactiunea autorului - si independent de prezenta
ori absenta altor factori -, rezultatul nu s-ar fi produs sau, altfel spus, ca
actiunea-inactiunea autorului a avut aptitudinea de a provoca decesul victimei,
independent de suprapunerea altor imprejurari cu rol accelerator in instalarea
decesului ori in neinlaturarea decesului.

*. - Latura subiectiva

Elementul subiectiv se exprima la infractiunea de omor exclusiv


prin intentie, in ambele ei modalitati - directa sau indirecta. Vinovatia
autorului, ca si a celorlalti participanti la savarsirea infractiunii, sub forma
intentiei, rezulta ex re, adica din insasi materialitatea actiunii - inactiunii
acestora. Deci se va putea stabili intentia - directa sau indirecta - cu care a
lucrat autorul dupa examinarea naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite de
acesta in agresarea victimei, a felului in care acesta le-a utilizat, a zonei
anatomice vizate prin agresiune etc.
Este insa recomandabil sa se ia in considerare si sa se analizeze
astfel de imprejurari in individualitatea, dar si in complexitatea lor - evitand a
da preeminenta uneia sau alteia dintre acestea, chiar daca una apare ca deosebit
de concludenta -, pentru a se stabili cu exactitate intentia de ucidere cu care a
lucrat autorul. Infractiunea de omor este deci realizata indiferent daca autorul
22
a urmarit sau doar a acceptat rezultatul letal al activitatii sale directionate
asupra persoanei.
Eroarea cu privire la persoana impotrivca careia este indreptata
actiunea ucigatoare - error in persona -, ori in ce priveste modul de manuire a
instrumentelor folosite pentru executarea omului - aberatio ictus - nu inlatura si
nici nu diminueaza raspunderea penala a agentului, si este si logic si legic sa fie
asa, atata vreme cat bratul legii ocroteste, fara discriminare, toti indivizii
societatii, caci valoarea sociala - viata - este egala si impersonala.
Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul
participantilor la savarsirea infractiunii, dar fiecare in parte, scop sau mobil, o
data determinat in cauza, va putea constitui o imprejurare cu valoare
circumstantiala in evaluarea gravitatii faptei si a raspunderii faptuitorului.

*. - Formele infractiunii

Infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare in timp si deci


de savarsire in forme imperfecte.
Legea insa nu sanctioneaza actele preparatorii, desi ele pot fi
infaptuite si de cele mai multe ori chiar sunt infaptuite (procurarea substantei
toxice ori a armei, culegerea de informatii despre programul viitoarei victime
etc.).
Tentativa este posibila in toate formele ei - intrerupta, terminata sau
relativ improprie - si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu se
produca din motive independente de vointa autorului.
Consumarea infractiunii are loc in momentul producerii urmarii
imediate, adica al instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment
conincide cu cel al acţiunii, ori se situează într-un plan posterior.

SANTAJUL

Textul incriminator

Art.194. - “Constrangerea unei persoane, prin violenta sau


amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este
comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine ori pentru altul, se
pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

23
Cand constrangerea consta in amenintarea darii in vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru
sotul acesteia ori pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7
ani”.

*. - Explicarea unor concepte

a. - Santajul. In vorbirea curenta, santajul este o modalitate imorala


de a obtine in mod injust de la o persoana, prin constrangerea acesteia, un folos
pentru cel care santajeaza ori pentru alta persoana. In esenta, acesta este si
intelesul conceptului care titreaza art.194 C.pen., dar, pentru a avea rezonanta
penala, santajul va trebui sa indeplineasca anumite cerinte, aratate si explicate
in continuare.
b. - Constrangere. Conceptul desemneaza actiunea prin care o
persoana este silita (obligata, fortata) sa faca ori sa nu faca ceva contra
intereselor si vointei sale. In absenta actiunii oprimatoare a autorului
santajului, persoana santajata nu ar adopta atitudinea ce i se pretinde.
Pentru ca actiunea de constrangere sa aiba semnificatia penala
atribuita de text, aceasta trebuie sa indeplineasca doua cerinte: pe de o parte, sa
fie apta a produce victimei o stare de temere (de neliniste) - indiferent daca
starea a si fost indusa acesteia - iar pe de alta parte, sa fie intreprinsa in scopul
determinarii victimei de a adopta o anumita conduita (sa dea, sa faca, sa nu
faca ori sa sufere ceva).
c. - Violenta. Exprima manifestarile fizice, de orice natura,
exercitate prin oricare modalitati asupra persoanei sau a bunurilor materiale ala
acesteia.
d. - Amenintarea este acea instiintare cu producerea unui rau, prin
savarsirea unei infractiuni ori provocarea unei pagube, instiintare susceptibila
a-i provoca victimei o stare de temere. Actiunea de amenintare cu producerea
raului este adresata direct victimei in modalitatea prevazuta in alin.1 al art.194
C.pen., dar ea poate fi adresata direct sau indirect victimei (este vizat sotul sau
este vizata o ruda apropiata) in modalitatea prevazuta in alin.2, caz in care
“raul” consta in darea in vileag a unor fapte, reale sau imaginare, de natura a
compromite una sau mai multe dintre persoanele vizate.
e. - Sa dea ceva. Sintagma are intelesul de remitere, victima
autodeposedandu-se prin luarea de la sine si darea a “ceva” altei persoane -
darea de bani, bunuri, documente etc.

24
f. - Sa faca ceva. Se intelege ca victima este constransa la un act
omisiv - la a presta o activitate, a merge la o intrunire, a intrerupe legaturile cu
alta persoana, a adopta o anumita pozitie publica, a face o declaratie etc.
g. - Sa nu faca ceva. In acest caz victima este constransa la un act
comisiv, adica i se pretinde a se abtine de la face ceva care, fara de actiunea
autorului, ea l-ar fi facut - (reversul actiunilor fata de actiunile de tipul celor
exemplificate la “f”).
h. - Sa sufere ceva. Se intelege ca victima, in acest caz, este
obligata a suporta un prejudiciu, indiferent de natura acestuia.
i. - Folos. Conceptul penal are intelesul de avantaj (castig) de ordin
material sau moral (obtinerea unui bun, a unei recomandari de serviciu etc.)
j. - Injust. Textul incriminator prevede ca actiunea de constrangere
a unei persoane “este comisa spre a dobandi in mod injust un folos”.

Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic este complex, fiind constituit, intotdeauna, din


relatiile sociale privitoare la libertatea psihica (morala) a persoanei - libertate
ingradita prin obligarea persoanei de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva -,
cat si din relatiile sociale referitoare la proprietatea privata ori, dupa caz, la cele
privind alte valori sociale ce ar fi lezate prin actiunea faptuitorului (familiale,
profesionale).
Infractiunea de santaj este lipsita, in principiu, de obiect material, ca
la orice fapta penala ce afecteaza un drept personal. In cazurile insa in care
actiunea este purtata prin violenta de catre faptuitor, obiectul material va fi
corpul persoanei agresate fizic sau bunurile materiale asupra carora s-a actionat
(prin luare, prin distrugere etc.).

Subiectii

Subiectii activ si pasiv ai infractiunii nu sunt calificati de text, deci


ei pot fi oricare persoana.
In situatia in care sunt mai multe victime ale unei actiuni unice de
santaj, vor exista tot atatea infractiuni cati subiecti pasivi au suportat actiunea
de constrangere intreprinsa de faptuitor.
Participatia este posibila in toate formele ei - coautorat, instigare,
complicitate.

25
Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii este o actiune de constrangere,


exercitata: a) prin violenta sau/si b) prin amenintare.
Actele de violenta (art.180 C.pen.) si cele de amenintare (art.193
C.pen.) sunt absorbite in latura obiectiva a infractiunii de santaj. In ipoteza insa
ca prin actele de violenta victima a suferit o vatamare grava sau foarte grava a
integritatii corporale sau sanatatii, infractiunea de santaj va fi urmarita si
sanctionata in concurs cu aceea prevazuta de art.181 C.pen., dupa caz, de
art.182 C.pen.
Este irelevant pentru realizarea infractiunii daca in urma unei
actiuni purtate prin violenta sau amenintare victima a cedat constrangerii
exercitate asupra sa si a adoptat conduita pretinsa de faptuitor. Ne aflam deci
in prezenta unei infractiuni de pericol si nu de rezultat.
Modalitatile normative sunt date de cele doua tipuri de actiuni - prin
violenta ori prin amenintare - urmate de cererea de a da, a face, a nu face ori a
suferi seva. Aceasta este forma simpla (tipica) a infractiunii de santaj,
prevazuta in alin.1.
Alin.2 al art.194 C.pen. prevede o modalitate agravata, in ipoteza
ca amenintarea consta in dezvaluirea unor fapte, reale ori imaginate, de natura
a compromite persoana amenintata ori sotul sau o ruda apropiata a acesteia.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de temere victimei,
presiunea psihica exercitata asupra acesteia punand-o in fata alternativei de a
satisface pretentiile exprimate de autorul infractiunii ori de a suporta
consecintele fizice, morale ori materiale de care a fost avizata.
Pentru intregirea laturii obiective este necesar a se demonstra ca
intre actiunea faptuitorului si virtualitatea starii de temere a victimei exista o
legatura de cauzalitate.

Latura subiectiva

Infractiunea se savarseste exclusiv cu intentie directa. Urmarind


atingerea unui scop - care este dobandirea folosului ilicit - autorul infractiunii
urmareste implicit si producerea consecintelor faptei sale, atitudine
caracteristica intentiei in forma ei directa si calificata. Unii autori considera
insa ca infractiunea poate fi savarsita atat cu intentie directa, cat si cu intentie
indirecta.

26
Formele infractiunii

Prin actiunile specifice faptei analizate (de pilda redactarea scrisorii


care contine amenintarea si pretinderea folosului, pregatirea mijloacelor
necesare incendierii casei victimei pentru eventualitatea ca aceasta nu se va
conforma pretentiilor formulate etc.), infractiunea de santaj este susceptibila de
forme imperfecte - acte preparatorii si tentativa -, dar acestea nu sunt
sanctionate de text.
Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei urmarii
imediate, indiferent daca victima a rezistat sau nu actiunii de constrangere si
deci daca s-a supus pretentiilor faptuitorului de a da, a face, a nu face ori a
suferi ceva.

VIOLUL

Textul incriminator
Art.197. - “Actul sexual, de orice natura, cu o alta persoana, prin
constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de
a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.
Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, daca:
a). - fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane;
b). - victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in
tratamentul faptuitorului;
b1). - victima este membru al familiei;
c). - s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau
a sanatatii.
Pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani daca victima nu a
implinit varsta de 14 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani.
Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin.1 se pune in miscare
la plangerea prealabila a persoanei vatamate”.

*. - Explicarea unor concepte

27
a). Act sexual. Potrivit definitiei de lexicon, actul sexual poate fi
considerat ca fiind actiunea, fapta, faptul omului care se refera la sex si il
caracterizeaza, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre sexe,
care se refera la viata sexuala.
Actul sexual se poate realiza prin raporturi sexuale, relatii sexuale
intre persoane de acelasi sex, perversiuni sexuale.
b). Raport sexual. (Raport heterosexual). Este acea conjunctie a
organelor de sex masculin si feminin, in alte cuvinte, actul de intromisiune a
organului sexual barbatesc in organul sexual al femeii.
Pentru realizarea infractiunii de viol este lipsit de relevanta daca
raportul sexual s-a epuizat, suficienta fiind penetrarea sexuala.
c). Relatii intre persoane de acelasi sex. (Relatii homosexuale).
Sunt relatiile sexuale de invertire sau pervertire a instinctului sexual purtate
intre persoane de acelasi sex, barbati sau femei.
Relatiile sexuale dintre barbati poarta denumirea de pederastie,
indiferent daca apetitul sexual este satisfacut pe cale anala ori orala, iar cele
dintre femei sunt denumite safism - amorul lesbian - sau tribadism - imitarea
actului sexual normal.
d). Perversiuni sexuale. In clasa “sodomiilor” se includ, alaturi de
sodomia ratione sexus (relatiile homosexuale), sodomia ratione generis
(sodomia de specie), perversiunea mijloacelor si perversiuni diverse.
Sodomia ratione generis - cunoscuta sub numele de zoofilie - se
refera la actele sexuale dintre oameni si animale.
In categoria perversiunea mijloacelor intra, in principal, sadismul -
satisfacerea instinctelor sexuale prin provocarea unor crude suferinte
partenerului - si masochismul - realizarea aceluiasi efect prin suferirea
maltratarii de catre autorul actului pervers.
Perversiuni diverse: necrofilia , narcisismul, fetisismul,
voaierismul, azoofilia, gerontofilia s.a.
e). Constrangerea. In cazul infractiunii de viol, constrangerea se
poate realiza explicit sau implicit.
e.1. - Constrangerea explicita (manifesta). Aceasta forma de
constrangere se poate realiza, pe de o parte, prin exercitarea unor acte violente
asupra victimei - lovire, maltratare etc., - ori prin folosirea de catre autor a
fortei fizice pana la infrangerea rezistentei (opunerii) persoanei agresate. Din
acest ultim punct de vedere doctrina medico-legala a apreciat ca o femeie
adulta, in deplinatatea facultatilor fizice, nu poate fi violata de catre un singur

28
barbat, fiind capabila de a se apara si de a opune rezistenta, putandu-se ajuta si
de miscarile bazinului.
Constrangerea se poate realiza, pe de alta parte, prin amenintari,
adresate fie victimei, fie unor persoane fata de care aceasta nutreste sentimente
puternice de afectiuni ori de recunostinta.
Pentru ca infractiunea de viol sa fie realizata, constrangerea
explicita (manifesta) trebuie sa preceada ori sa fie concomitenta actului sexual.
Exercitarea unor acte de violenta, fizica sau psihica, in posterioritatea actului
sexual, este de natura a-l scoate pe acesta de sub imperiul constrangerii - deci
fapta nu va constitui infractiunea de viol -, in vreme ce actele respective
urmeaza a fi tratate prin prisma uneia dintre prevederile care incrimineaza
astfel de manifestari.
S-a mai considerat ca victima nu este obligata sa opuna rezistenta
presiunilor fizice ori psihice exercitate de autor, si nici sa continuie rezistenta -
in ipoteza ca realizeaza zadarnicia acesteia -, suficient fiind a-si exprima,
verbal sau prin maniera comportamentala, refuzul de a participa la actul sexual.
e.2. - Constrangerea implicita. Acest tip de constrangere se
realizeaza de autorul infractiunii prin profitarea (abuzarea) de situatia in care
se afla victima, situatie care o pune in imposibilitate a de a se apara impotriva
agresiunii sexuale ori de a-si exprima vointa ei in legatura cu actul sexual tentat
de autor.
Sintagma “profitand de imposibilitatea de a se apara” se refera la
situatia in care victima este inapta a evita agresiunea sexuala ori de a riposta la
aceasta. O asemenea stare poate fi datorata unei incapacitati fizice -
infirmitate, imobilizare in aparat gipsat, suferinta de o maladie epuizanta fizic,
stare de somn, stare de intoxicatie (provocata de alcool, stupefiante,
medicamente), varsta (frageda ori inaintata), ori psihice - stare de hipnoza,
bolnav psihic etc.
Unele dintre starile exemplificate - afectiuni psihice, imaturitate sau
senilitate, somn s.a. - constituie si cauza pentru care victima este in
“imposibilitate de a-si exprima vointa”.
Esential pentru realizarea infractiunii de viol in aceasta modalitate
este ca autorul sa fi cunoscut, anterior savarsirii faptei, starea de incapacitate a
victimei de a se opune actului sexual ori de a nu-si putea manifesta vointa.
Este irelevant la infractiunea de viol daca aceasta stare a fost
provocata de autor ori ea preexista actiunilor de agresiune sexuala, legea
cerand doar ca faptuitorul sa profite de starea respectiva.

29
f). - Savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna.
Terminologic, sintagma nu obliga la explicitari.
In aceasta ipostaza normativa, care agraveaza violul, este deci
necesar ca agresiunea sexuala sa fie intreprinsa, concomitent, de o pluralitate de
faptuitori.
Legiuitorul a considerat mai grav violul comis intr-o atare
circumstanta, deoarece cooperarea mai multor persoane la savarsirea faptei
sporeste sansele infaptuirii, pe de o parte pentru ca actiunea este purtata cu mai
multa eficienta, iar pe de alta parte, pentru ca victimei ii este redusa sau
anihilata posibilitatea de aparare.
Nu prezinta relevanta pentru incidenta agravantei imprejurarea ca
doar unul dintre participanti a realizat raportul sexual, iar ceilalti au actionat in
calitate de instigatori sau complici. Unica cerinta este aceea ca faptuitorii sa
agreseze impreuna sexual victima, indiferent de modalitatea participarii lor
penale.
In ipoteza ca toate persoanele au avut succesiv raporturi sexuale cu
victima, fiecare dintre acestea va raspunde, in aceeasi modalitate normativa, ca
autor al infractiunii.
g). - Victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in
tratamentul faptuitorului.
Sunt realizate cerintele acestei modalitati normative in cazul in care
persoana indeplineste una din urmatoarele calitati in raporturile cu victima:
- la îngrijire - personalul de îngrijire din unitati sanitare sau sociale
(asezaminte, azile, internate) sau persoane angajate particular pentru ingrijirea
unor bolnavi sau batrani, sotul care ingrijeste copilul din alta casatorie a
celuilalt sot etc;
- la ocrotire - tutori, curatori;
- la educare - invatator, profesor, educator, institutor, mester (la
scolile profesionale), profesor meditator la diferite discipline stiintifice ori
profesori de muzica, pictura etc.;
- la paza - agent al institutiei publice avand ca atributie de serviciu
paza persoanelor retinute ori arestate preventiv sau condamnate, ori
persoanelor internate in institutii de reeducare;
- la tratament - medic, antrenor de medicina sportiva recuperatorie,
supraveghetor, masor s.a.
h). - S-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale
sau a sanatatii. Aceste urmari, grav vatamatoare pentru integritatea corporala
sau sanatatea victimei, sunt consecinte aparute in procesele de constrangere a
30
persoanei la act sexual ori de profitare de incapacitatea acesteia de a se opune,
dar ele nu sunt nici dorite si nici acceptate de autorul faptei. Deci acestea sunt
rezultatul neprevederii sau usurintei faptuitorului.
Este lipsit de relevanta momentul aparitiei rezultatului grav
vatamator pentru victima, prezentand interes doar momentul exercitarii
violentelor, care, trebuie sa fie plasate anterior actului sexual si in scopul
constrangerii victimei la act sexual.
i). - Victima nu a implinit varsta de 15 ani.
Violul este calificat in aceasta modalitate normativa ori de cate ori
victima nu a implinit varsta de 15 ani, situatie cunoscuta sau prevazuta de
autor; chiar si in ipoteza in care a avut dubii cu privire la varsta victimei
subzista aceasta agravanta intrucat autorul a acceptat o atare posibilitate.
j). - Fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Si in aceasta varianta normativa, ca si in aceea in care se produce
vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, rezultatul mai grav -
moartea sau sinuciderea victimei - este datorat neprevederii sau usurintei
victimei - este praeterintentionat. Deci autorul, prin constrangeri fizice sau
psihice, ori prin profitarea de incapacitatea victimei de a se opune, tenteaza sau
realizeaza un act sexual, iar concomitent sau posterior acestuia intervine
decesul victimei ca urmare a faptei de viol.

*. - Obiectul ocrotirii penale.

Obiectul juridic este constituit din relatiile sociale referitoare la


libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei. Actiunile specifice acestei
infractiuni afecteaza insa, de regula, si alte relatii sociale, cum sunt cele privind
dreptul la viata, la integritate fizica si psihica, la libertatea de miscare. Asadar,
în cele mai multe cazuri, obiectul juridic al infractiunii de viol este complex,
fiind alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale ce privesc individul.
Infractiunea de viol are ca obiect material corpul persoanei asupra
caruia se inderapta actiunea autorului faptei. Corpul agresat sexual este al unei
persoane aflate in viata; in cazul ca persoana asupra careia se indreapta
actiunea este decedata, suntem in prezenta unei alte infractiuni, prevazuta de
art.319 C.pen.
*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de viol este diferit în


raport cu modalităţile normative ale textului.
31
Astfel, la modalitatea de tip (alin.1), subiectul activ poate fi oricare
persoana, indiferent de sex. Pentru a fi insa autor al infractiunii, bărbatul
trebuie sa aibă capacitatea fiziologică de a realiza un raport sexual (nu şi la
celelalte ipostaze biologice ale actului sexual), adică să aibă capacitatea de
coabitare (copulaţie), in lipsa acestei capacitati comiterea faptei nefiind
posibila. In ipoteza intreprinderii unor acte violente, fizice sau psihice, asupra
unei alte persoane, barbatul lipsit de capacitate de coabitare va raspunde numai
in limitele prevederilor penale ce incrimineaza atari fapte (amenintare, lovire,
vatamare corporala etc.).
La alin.2, lit.b), subiectul activ insa este circumstatiat de text,
respectiv acesta poate fi doar persoana, de asemenea indiferent de sex, care are
calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau
educator, calitate de care autorul faptei sa se foloseasca.
La lit.b1) a aceleasi modalitati normative subiectul activ al
infractiunii are calitatea de membru al familiei, in intelesul dat de dispozitiile
art. 1491 C.P.
Participatia este posibila sub forma instigarii sau a complicitatii.
Doctrina de specialitate si practica judiciara in materie sunt unanime
in opinia ca infractiunea de viol nu este susceptibila de savarsire in forma
coautoratului, deoarece actul sexual nu poate fi realizat simultan de mai multi
faptuitori.
Subiectul pasiv, in modalitatea tip (alin.1), este necalificat de text,
el poate fi deci oricare persoana, indiferent de sex.
In prima modalitatea agravata (alin.2), subiectul pasiv are insa
calitatea de pupila, eleva, pacienta, etc. – la lit.b) – si de membru al familiei –
la lit.b1).
In sfarsit, la cea de a doua modalitatea agravata – alin.3, teza I-a -,
subiectul pasiv este circumstatiat la segmentul de minori care nu au implinit
varsta de 15 ani.
Este irelevant pentru realizarea infractiunii, din punctul de vedere al
subiectului pasiv, varsta persoanei supuse agresiunii sexuale - de la “0" la “n”
ani -, imaginea ei imorala - reala (prostituata) sau presupusa - perceputa de
atentatorii sexuali ori de cei care le-au servit informatii despre victima, precum
si imprejurarea ca aceasta, anterior comiterii faptei de viol, a mai intretinut
raporturi sexuale cu autorul infractiunii ori cu ceilalti participanti. Legea
pretinde doar ca persoana in oricare din aceste ipostaze, sa refuze raportul
sexual.

32
In situatia in care subiect pasiv al violului este copilul minor al
autorului si, prin consecinta, acesta se afla in ingrijirea, ocrotirea si educarea
lui, fapta constituie infractiunea de viol, prevazuta de art.197, alin.2, lit.b) si
aceea de incest, prevazuta de art.203 C.pen., ambele sub forma concursului
ideal.

*. - Latura obiectiva

Elementul material se exprima printr-o actiune, realizata in doi


timpi: in primul, autorul infrange rezistenta victimei prin constrangere explicita
(manifesta) sau profita de incapacitatea acesteia de a se opune ori de a-si
exprima vointa - constrangere implicita; in timpul doi se comite actul sexual, in
contextul faptic din primul timp.
Modalitatile normative. In forma tip a violului (art.197, alin.1
C.pen.) sunt prevazute doua modalitati normative: a) infrangerea rezistentei
victimei prin constrangere si b) profitarea de neputinta victimei de a se opune
actului sexual, contexte in care se realizeaza actul sexual ori se tenteaza la
acesta.
Osebit modalitatilor normative de la forma tip, textul prevede si
modalitati agravate - in art.197, alin.2, lit.a) - c) si alin.3 - caracterizate, fiecare
modalitate, prin anumite imprejurari considerate de legiuitor ca circumstante
agravante speciale.
Urmarea imediata consta intr-o vatamare adusa libertatii sexuale a
unei persoane, dar de regula, asa cum s-a vazut, pot apare multiple urmari care
constau in vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii (psihoze, contaminare
venerica etc.), ilegitima graviditate, moartea victimei, alte prejudicii de ordin
social.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea
imediata rezulta din insasi materialitatea faptelor - ex re.

*. - Latura subiectiva

Infractiunea de viol se comite exclusiv cu intentie directa si, nu


numai atat, cu intentie calificata, pentru ca in elementul volitiv este insumat si
scopul, care este acela de a realiza un act sexual cu victima.
Cu toate ca autorul poate fi animat la comiterea violului de un
anumit mobil - razbunarea unui afront pe fondul relatiilor dintre sexe,

33
batjocorirea victimei dintr-un resentiment format pe un fond identic etc. -,
textul nu pretinde existenta mobilului.
La modalitatile agravate prevazute in alin.2, lit.c) si alin.3, teza II,
forma de vinovatie cu care lucreaza autorul este praeterintentia, intrucat
rezultatul mai grav - vatamarea corporala grava a integritatii corporale sau a
sanatatii, decesul ori, dupa caz, sinuciderea victimei - este datorat culpei
acestuia.

*. - Formele infractiunii

Infractiunea de viol este susceptibila de savarsire in forma actelor


preparatorii - culegerea de informatii asupra programului victimei ori al
persoanelor care o antureaza, procurarea spray-ului cu substante narcotizante
pentru imobilizarea victimei s.a. -, dar legea nu le pedepseste.
Tentativa este posibila si sanctionata de text. In aceasta forma
imperfecta de savarsire a infractiunii se incadreaza actiuni de constrangere
fizica si morala executate in scopul de a realiza actul sexual, ori actiuni de
apropiere de victima profitand de neputinta acesteia de a se apara sau de a-si
exprima vointa, actiuni insa neurmate de intretinerea actului sexual (in intelesul
deja enuntat). Deci granita intre tentativa si infractiunea consumata este
marcata de momentul inceperii efective a actului sexual.
Pentru a constitui tentativa la viol este necesar ca intreruperea
actiunii, in aceasta faza, sa fie determinata de factori exogeni faptuitorului, ca,
de pilda, interventia unor persoane alertate de strigatele victimei sau ajunse
intempestiv la locul faptei, defenestrarea victimei (aruncarea de la etaj),
incapacitatea fiziologica temporara a faptuitorului de a realiza raportul sexual
s.a.
Renuntarea temporara la inceperea raportului sexual - dezistare -
din indiferent ce considerente - cedarea in fata rugamintilor victimei,
constientizarea riscurilor la care se expune etc. - apara autorul faptei de
raspundere penala pentru tentativa la viol, dar nu si de raspundere penala
pentru actiunile intreprinse pana in acel moment, in masura in care acestea
intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni.
Consumarea infractiunii survine in momentul inceperii actului
sexual. In cazul repetarii actului sexual, sub imperiul constrangerii initiale ori
al profitarii de incapacitatea victimei de a se opune acestuia, sunt incidente
dispozitiile referitoare la infractiunea continuata (art.42 C.pen.).

34
TITLUL III
Infractiuni contra patrimoniului
1. - Tabloul infractiunilor
FURTUL

FURTUL CALIFICAT

FURTUL PEDEPSIT LA PLÂNGEREA PREALABILĂ


35
TÂLHĂRIA
PIRATERIA

ABUZUL DE ÎNCREDERE

GESTIUNEA FRAUDULOASĂ

ÎNŞELĂCIUNEA

DELAPIDAREA

ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT

DISTRUGEREA

DISTRUGEREA CALIFICATĂ

DISTRUGEREA DIN CULPĂ

TULBURAREA DE POSESIE

TĂINUIREA

2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al tuturor infractiunilor patrimoniale este


format din fasciculul de relatii sociale privitoare la patrimoniu - public si privat
- ce se cer ocrotite impotriva feluritelor actiuni cu efecte prejudiciante
indreptate impotriva acestuia.
Prin infractiunile contra patrimoniului sunt insa protejate nu numai
relatiile sociale ce se formeaza in jurul dreptului de proprietate - privata ori
36
publica - ci, in egala masura, posesia si detentia - chiar si aceea precara - a
bunului. Caci prin patrimoniu se intelege complexul de drepturi si obligatii
privind entitati care, in genere sau in particular, sunt susceptibile a fi evaluate
economic. Deci conceptul de patrimoniu are un continut si o sfera mult mai
larga decat acela de proprietate, conceptul patrimoniu insumand toate
drepturile reale, toate drepturile cu caracter patrimonial, toate obligatiile,
precum si orice situatie care prezinta chiar numai o aparenta de drept.
Obiectul material al infractiunilor patrimoniale este insusi bunul
asupra caruia se indreapta actiunea ilicita, bun care, la unele infractiuni, este
intotdeauna un bun mobil - furt, insusirea bunului gasit, delapidare, talharie,
abuz de incredere si tainuire -, la altele poate fi mobil ori imobil - inselaciune,
distrugere, gestiune frauduloasa -, iar la infractiunea de tulburare de posesie,
bunul poate fi numai imobil.
Sunt insa infractiuni in care apare ca obiect material adiacent si
corpul persoanei violentate fizic - talharia si pirateria.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestor infractiuni este, in regula


generala, necircumstantiat de text, deci el nu trebuie sa aiba o anume calitate.
Infractiunea de delapidare are insa subiectul activ calificat - functionar -, iar la
alte infractiuni subiect activ nemijlocit poate fi chiar proprietarul bunului - furt,
distrugere, distrugere din culpa.
Infractiunile patrimoniale sunt susceptibile de savarsire in toate
formele participatiei penale - coautorat, instigare, complicitate - cu unele
exceptii.
Subiect pasiv este persoana - fizica sau juridica - care sufera o
paguba in urma infractiunii, dar, la infractiunile savarsite prin violenta, subiect
pasiv va fi si persoana agresata fizic.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii analizate se exprima prin actiuni -


de regula - dispuse pe o plaje larga, ce au drept consecinta afectarea
patrimoniului.
Unele din aceste infractiuni au caracter complex, deoarece in
continutul lor intra - ca element constitutiv sau circumstanta agravanta - fapte
care, altminteri, sunt incriminate distinct - talharia si pirateria.
37
Urmarea imediata consta, in regula generala, in provocarea unor
daune patrimoniului - public sau privat - si, in particular, in producerea de
vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii ori decesul victimei - talharia si
pirateria.
La unele infractiuni, raportul de cauzalitate rezulta din insasi
materialitatea faptelor - ex re -, dar la altele nex-ul cauzal dintre actiune si
consecinta trebuie dovedit.

*. - Latura subiectiva

Infractiunile patrimoniale se savarsesc cu intentie, unele chiar cu


intentie calificata - furtul, talharia, inselaciunea. In exceptie, distrugerea din
culpa, infractiune care, asa cum se desprinde din chiar denumirea ei, implica
vinovatia sub forma culpei.

*. - Formele infractiunii

Actele pregatitoare, desi posibil de infaptuit, nu intra sub incidenta


penala in lipsa unor dispozitiuni legale in acest sens.
Tentativa, potrivit dispozitiilor art.222, este sanctionata la
infractiunile prevazute in art.208-212, 215, 2151, 217 si 218.
Consumarea infractiunilor patrimoniale survine in momentul
aparitiei urmarii periculoase, adica al provocarii pagubei materiale.

3. - Analiza infractiunii de FURT

*. - Textul incriminator

Art.208. - “Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia,
fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se
pedepseste cu inchisoare de la unu la 12 ani.
Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare
economica, precum si inscrisurile.
Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in
parte faptuitorului, dar la momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau
detinerea legitima a altei persoane.

38
De asemenea, constituie furt luarea in conditiile alin.1 a unui
vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept”.

*. - Explicarea unor concepte

a. - Conceptul de a lua are, in sensul art.208 din Codul penal,


intelesul de a scoate un bun din stapanirea persoanei - fizice sau juridice - care
il are in posesie sau detentie, adica de a-l sustrage acesteia.
Prin actiunea de sustragere se schimba, prin urmare, situatia de fapt
a bunului, care trece din sfera de dispozitie a posesorului, in sfera de dispozitie
a autorului faptei.
Deposedarea persoanei de acel bun si imposedarea autorului faptei
se realizeaza, de regula, prin varii actiuni - subtilizare, apucare, dosire etc. - si,
mai rar, prin inactiuni - retinerea unora din bunurile pe care faptuitorul le
remite celui in drept a le detine.
b. - Bun mobil. Prin acest concept se intelege lucrul care poate fi
miscat dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economica.
In aceasta categorie conceptuala intra bunurile mobile prin natura
lor, cat si cele devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile
(demontarea pieselor de la un strung, dizlocarea caramizilor sau grinzilor unei
constructii - operatiuni urmate de insusirea acestor componente ale bunului
mobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului,
cat si bunurile imobile prin destinatie (animale de munca), susceptibile de a fi
sustrase.
Prin “bun”, ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se intelege orice
obiect insumat intr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare
pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila
sau evaluabila in bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite
stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara (de
folosinta pentru anumite activitati).
Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cat omul este in viata
- nu poate fi obiect material al furtului, dar aparatele si protezele folosite de
acesta (stimulator cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot
constitui obiect material al infractiunii.
Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin
cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin unui
patrimoniu.

39
Potrivit art.208, alin.2 din Codul penal, sunt considerate bunuri
mobile si energiile (electrica, nucleara, hidraulica) daca au valoare economica.
De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate bunurilor
care pot face obiectul unei fapte de furt si inscrisurile de orice fel
(corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.), fara
ca textul sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica.
In sfarsit, alin.4 al art.208 din Codul penal incrimineaza fapta de
sustragere a unui vehicul, dar nu in scopul insusirii lui - pentru ca in acest caz
sunt incidente dispozitiile alin.1 -, ci in scopul de a-l folosi pe nedrept.
Obiectul furtului in situatia data nu va mai fi “bunul”, in integralitatea acestuia,
obiectul furtului va fi deci valoarea de intrebuintare a bunului. Furtul are, prin
urmare, un caracter temporar.
c. - Posesia sau detentia altuia.
c.1. - Posesia. Este o stare de fapt care consta in stapanirea
materiala a unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de
acesta ca proprietar sau titular al altui drept material. De cele mai multe ori
posesia este exercitata de insusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata
si de catre o persoana care nu este titulara a acestui drept.
c.2. - Detentia. Se intelege tot o stapanire de fapt a unui lucru,
insotita insa de obligatia de a-l restitui proprietarului.
Din lectura textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca
legea penala nu apara impotriva unor fapte numai proprietarul unui bun, ci, in
egala masura, si pe cel care il detine in posesie sau detentie. De fapt textul nici
nu se refera la raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv,
ci doar la raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult de
cat atat, dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului
sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar in situatia ca
bunul este sustras de insusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun - art.208,
alin.3 C.pen.

*. - Obiectul ocrotirii penale

Infractiunea de furt are ca obiect juridic acele relatii sociale cu


caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile.
Obiectul material al infractiunii ii constituie bunul mobil insusit de
autorul faptei din patrimoniul privat ori public.

*. - Subiectii
40
Subiectul activ este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice
persoana. In varianta normativa de la alin.3, faptuitorul are insa calitatea de
proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care il detine
legitim in posesie sau detentie.
Infractiunea de furt este susceptibila de savarsire in toate formele de
participatie - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea insa ca in cazul
coautoratului si al complicitatii concomitente - deci atunci cand actele sunt
executate de doua sau mai multe persoane, din care cel putin una in calitate de
autor - fapta constituie infractiunea de furt calificat, prevazuta de art.209,
alin.1, lit.a). Asadar formele de participatie proprii infractiunii analizate -
art.208 - sunt doar instigarea si complicitatea anterioara.
Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a
carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil.
Pluralitatea de subiecti pasivi este posibila in ipoteza in care, prin
aceeasi fapta - deci aceeasi actiune - sunt sustrase bunuri apartinand unor
persoane diferite, cat si in cazul cand bunul sustras este in coproprietatea mai
multor persoane, ipostaza cunoscuta in doctrina de specialitate si in practica
judiciara sub denumirea de unitate naturala a infractiunii.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii se exprima, asa cum s-a aratat,


printr-o actiune (cel mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras un
bun mobil din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice.
In cazul cand bunul este sustras din locuinta partii vatamate, in care
autorul a patruns fara drept, sunt savarsite doua infractiuni - de furt si violare
de domiciliu - aflate in concurs real.
In cazul actiunii de sustragere de energie electrica, doctrina si
practica judiciara au considerat ca fapta se incadreaza in infractiunea de furt in
paguba proprietatii publice.
In ce priveste furtul prevazut in alin.final al art 208, este de retinut
ca, prin actiunea de sustragere a vehiculului, autorul nu vizeaza insusire lui, nu
urmareste sa-l instapaneze, ci doar sa-l foloseasca, pe nedrept, vremelnic.

41
Urmarea imediata a infractiunii consta in schimbarea starii de fapt a
bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - deci de sub controlul si
posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat in posesia subiectului activ.
Cele doua momente - ale deposedarii partii vatamate si imposedarii autorului
faptei - nu trebuie sa se suprapuna, sa fie simultane, esential fiind doar primul
moment pentru realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea
imediata in situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-l
ascunde undeva - fie chiar si in locuinta (incinta) partii vatamate - de unde,
direct ori prin intermediul altei persoane, sa-l ia ulterior pentru a intra efectiv
in posesia acestuia.
Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materiala,
care consta in lipsirea sa de folosinta acestuia.
Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de sustragere a bunului si
aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta din
insasi materialitatea faptei - ex re.

*. - Latura subiectiva

Infractiunea de furt se savarseste exclusiv cu intentie si anume cu o


intentie calificata, intrucat intentiei ii este asociat si scopul.
Textul art.208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii
subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau
detentia unei presoane sa fie fara consimtamantul acesteia si in scopul de a si-l
insusi pe nedrept.
Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant
pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul
insusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este
necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si insusi acel bun,
adica de a-l trece definitiv in posesia lui.
In cazul modalitatii normative prevazute in alin.4, scopul urmarit de
faptuitor nu este acela de a-si insusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si insusi
folosinta lui.
Pentru realizarea infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul
care l-a animat pe autor.

*. - Formele infractiunii

Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art.222 C.pen.


42
Se considera in faza de tentativa fapta unei persoane de a incepe
executarea actelor de sustragere a unui bun, actiunea intrerupta, desigur din
motive independente de vointa acestuia, mai inainte de a se imposeda cu acel
bun.
Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de imposedarea
cu acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta in perimetrul tentativei si nu in
acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei apropriatiunii, care guverneaza
Codul nostru penal in materie, furtul este consumat doar in momentul in care
bunul a trecut in posesia efectiva, in stapanirea de fapt a autorului infractiunii,
indiferent daca autorul a reusit sau nu sa pastreze acea posesie ori daca el a
izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde a sustras.
Va constitui deci tentativa la infractiunea de furt fapta unei persoane
de a introduce mana in buzunarul sau poseta victimei, de a prinde portmoneul
si chiar de a-l extrage din acel loc, actiune ce este intrerupta mai inainte ca
bunul sa iasa efectiv de sub controlul posesorului si sa intre sub stapanirea
faptuitorului.
In raport cu aceasta delimitare de principiu, infractiunea de furt este
consumata in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras.
Furtul folosintei unui vehicul se consuma in momentul punerii in
miscare a acestuia.
Infractiunea de furt poate avea caracter continuu ori continuat.
TITLUL IV

Art.223 - 235 - abrogate

TITLUL V
Infractiuni contra autoritatii

1. - Tabloul infractiunilor

Art. 236 - Ofensă aduse unor însemne


Art. 2361 - Defăimarea ţării sau a naţiunii
Art. 237 - Abrogat
Art. 238 - Abrogat
Art. 239 - Ultrajul
Art. 240 - Uzurparea de calităţi oficiale
Art. 241 - Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive 43
Art. 242 - Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Art. 243 - Ruperea de sigilii
2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate in Titlul V il


constituie relatiile sociale referitoare la autoritatea institutiilor publice, al caror
prestigiu se impune a fi asigurat si ocrotit.
Majoritatea infractiunilor au ca obiect material corpul victimei,
respectiv bunurile asupra carora se indreapta actiunea ilicita; este insa lipsita de
obiect material infractiunea de uzurpare de calitati oficiale.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este


necircumstantiat de text. La unele infractiuni, legea prevede o anumita calitate
a faptuitorului - functionar, alt salariat - ca modalitate de agravarea raspunderii.
Participatia este posibila, de regula, in toate formele acesteia -
coautorat, instigare, complicitate. In exceptie, infractiunea de port nelegal de
decoratii sau semne distinctive, care poate fi savarsita doar in persoana proprie
si deci este susceptibila de participatie numai in forma instigarii si
complicitatii.
Subiectul pasiv principal este reprezentat de autoritatea publica al
carei prestigiu a fost periclitat. In particular, poate apare si un subiect pasiv
adiacent - functionarul asupra caruia se rasfrange actiunea ilicita.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunilor se exprima, de regula, prin


actiuni - adesea multiple si alternative - si mai rar prin inactiuni.
44
Urmarea imediata consta in crearea unei stari primejdioase pentru
valoarea sociala ocrotita de lege - autoritatea institutiilor publice.
Raportul de cauzalitate, ca la toate infractiunile de pericol - rezulta
ex re.

*. - Latura subiectiva

Toate infractiunile contra autoritatii se savarsesc cu intentie, directa


sau indirecta. La una dintre modalitatile de savarsire a infractiunii de
sustragere sau distrugere de inscrisuri (art.242, alin.2), forma de vinovatie este
culpa.
Scopul si mobilul nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii.

*. - Formele infractiunilor

Tentativa este pedepsita doar in cazul infractiunii de sustragere sau


distrugere de inscrisuri.
Toate infractiunile contra autoritatii se consuma in momentul
comiterii actiunii incriminate, care coincide cu acela al aparitiei starii
primejdioase pentru autoritatea institutiilor publice.

3. - Analiza infractiunii de ULTRAJ

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special este complex, fiind alcatuit, in principal, din


relatiile sociale care privesc autoritatea statului, si in secundar, din relatiile
sociale referitoare la onoarea, libertatea ori integritatea corporala sau sanatatea
functionarului care reprezinta acea institutie publica.
Obiectul material. In modalitatea tip prevazuta in alin.1 al art.239,
infractiunea este lipsita de obiect material, dar in modalitatea reglementata in
alin.2 - comiterea faptei prin loviri sau alte acte de violenta -, infractiunea are
ca obiect corpul functionarului ultragiat.

*. - Subiectii

45
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii nu este
circumstantiat de text.
Participatia penala este posibila in toate modalitatile sale.
Subiectul pasiv este insa calificat si complex, fiind reprezentat, pe
de o parte si in principal, de institutia care exercita autoritatea publica, pe de
alta parte si adiacent, de functionarul care indeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii in forma tip de la alin.1 se


exprima prin actiuni de insulta, calomnie sau amenintare, in vreme ce la forma
agravata, de la alin.1, actiunile sunt de lovire sau alte acte violente.
O cerinta esentiala pentru realizarea infractiunii este ca actiunea
ilicita sa fie intreprinsa impotriva functionarului “aflat in exercitiul functiunii”
ori “pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii”.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru
autoritatea publica reprezentata de functionarul ultragiat, dar si intr-o vatamare
cauzata victimei in ipoteza in care infractiunea este savarsita in modalitatea sa
agravata.
Raportul de cauzalitate rezulta ex re.

*. - Latura subiectiva

Infractiunea de ultraj se savarseste cu intentie, directa sau indirecta.


Pentru existenta intentiei este insa necesar a se stabili ca autorul
faptei a avut reprezentarea ca persoana agresata - psihic sau fizic - are calitatea
de reprezentant, in functie, al unei autoritati de stat.
Scopul si mobilul nu sunt implicate in realizarea infractiunii.

*. - Formele infractiunii

Tentativa este pedepsita de lege, iar consumarea acesteia survine in


momentul efectuarii actiunii care naste urmarea periculoasa a faptei.

46
Cap. III – Infracţiuni Cap. IV – Infracţiuni
contra siguranţei privitoare la regimul stabilit
circulaţiei pe căile pentru unele activităţi
ferate reglementate de lege

Art. 273 – Art. 279 – Nerespectarea


Neîndeplinirea regimului armelor şi
îndatoririlor de muniţiilor
serviciu sau Art. 2791 – Nerespectarea
îndeplinirea lor regimului materialelor
defectuoasă, din culpă nucleare sau al altor materii
Art. 274 – radioactive
Neîndeplinirea cu Art. 280 – Nerespectarea
ştiinţă a îndatoririlor regimului de ocrotire a

1. - Tabloul infractiunilor
de serviciu sau unor bunuri
îndeplinirea lor Art. 281 – Exercitarea fără
defectuoasă drept a unei profesii
Art. 275 – Părăsirea

TITLUL VI
postului şi prezenţa la
serviciu în stare de
ebrietate
Art. 276 – Distrugerea
şi semnalizarea falsă
Infractiuni care aduc atingere
Art. 277 – Accidentul
unor activitati de interes public
şi catastrofa pe cale
ferată
sau altor activitati reglementate de lege

47
de mita s.a.
tratamente).
Cap. I – Infracţiuni de Cap. II – Infracţiuni care
serviciu sau în legătură cu împiedică înfăptuirea
serviciul justiţiei

Art. 246 – Abuzul în serviciu Art. 259 – Denunţarea

*. - Subiectii
contra intereselor persoanelor calomnioasă
Art. 247 – Abuzul în serviciu Art. 260 – Mărturia
prin îngrădirea unor drepturi mincinoasă
Art. 248 – Abuzul în serviciu Art. 261 – Încercarea de a

activitati reglementate de lege.


contra intereselor publice determina mărturia
Art. 249 – Neglijenţa în mincinoasă
serviciu Art. 2611 – Împiedicarea
Art. 250 – Purtarea abuzivă participării la proces
Art. 251 – Abrogat Art. 262 – nedenţarea unor

*. - Obiectul ocrotirii penale


Art. 252 – Neglijenţa în infracţiuni
păstrarea secretului de stat Art. 263 – Omisiunea

2. - Aspecte generale si comune


Art. 253 – Abrogat sesizării organelor
Art. 254 – Luarea de mită judiciare
Art. 255 – Darea de mită Art. 264 – Favorizarea
Art. 256 – Primirea de foloase infractorului
necuvenite Art. 265 – Omisiunea de a
Art. 257 – Traficul de încunoştinţa organele
influenţa judiciare
Art. 266 – Arestarea
nelegală şi cercetarea
abuzivă
Art. 267 – Supunerea la
rele tratamente
Art. 2671 – Tortura
A t 268 R i

exemplu, infractiunile de favorizare a infractorului sau de supunere la rele


privesc normala evolutie a raporturilor de serviciu, precum si buna infaptuire a

48
justitiei, siguranta circulatiei pe caile ferate, regimul stabilit pentru anumite

pilda la infractiunile de abuz si neglijenta in serviciu, purtarea abuziva, luarea


circumstantiat de lege, prin calitatea de functionar public sau functionar, ca de
Subiectul activ nemijlocit al majoritatii infractiunilor este
bunurile sau corpul persoanei impotriva carora se indreapta actiunea ilicita (de
sunt lipsite de obiect material, dar, unele dintre acestea au ca obiect material
Obiectul material. In regula generala, infractiunile din Titlul VI
Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care
Alte infractiuni - ca de exemplu darea de mita, traficul de influenta -
sunt lipsite de obiect material.
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia, cu
exceptia infractiunilor savarsite din culpa, la care participatia poate fi doar in
forma improprie.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar
este persoana juridica sau fizica, care a suportat consecintele infractiunii.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunilor se exprima prin actiuni ori


inactiuni de mare varietate privitoare la un act de serviciu de competenta
subiectului activ, ale caror efecte se rasfrang asupra subiectului pasiv.
Unele infractiuni au ca urmare imediata producerea unei tulburari
bunului mers al unei unitati sau o paguba (abuzurile si neglijenta in serviciu),
dar altele nu sunt conditionate de existenta unui rezultat, fiind, asadar,
infractiuni de pericol (infractiunile care impiedica infaptuirea justitiei).
In raport cu natura infractiunii - de rezultat ori de pericol - se cere
sau nu stabilirea raportului de cauzalitate dintre actiunea/inactiunea ilicita si
consecintele acesteia.

*. - Latura subiectiva

Forma de vinovatie predominanta la aceste infractiuni este intentia -


directa sau indirecta - exceptia localizandu-se la infractiunile de neglijenta in
serviciu si neglijenta in pastrarea secretului de stat.
Scopul si mobilul sunt irelevante pentru realizarea infractiunii.

*. - Formele infractiunilor

Tentativa este pedepsita doar la cateva infractiuni (impiedicarea


participarii in proces, tortura,evadarea s.a.), majoritatea textelor incriminatoare
din acest titlu neprevazand sanctionarea tentativei.
Consumarea are loc, dupa caz, la momentul in care
actiunea/inactiunea ilicita a declansat starea de pericol pentru valoarea sociala
ocrotita sau la care a produs rezultatul pretins de text.

3. - Analiza infractiunii de LUARE DE MITA


49
*. - Textul incriminator

Art.254. - “Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde


ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea
unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini
ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in
scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de
la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Fapta prevazuta in alin.1, daca a fost savarsita de un functionar cu
atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea
unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de
mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la
plata echivalentului lor in bani”.

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale


referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu si la interdictia impusa
functionarului de a-si apropria avantaje materiale ilicite prin exercitarea
serviciului sau.
Infractiunea este lipsita de obiect material.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este calificat de text,


el nu poate fi decat un functionar.
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia; in cazul
coautoratului este insa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea de functionar.
Subiectul pasiv este autoritatea publica, institutia publica sau
persoana juridica in serviciul careia faptuitorul presteaza serviciul.

*. - Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii se exprima prin actiuni -


“primirea”, “pretinderea” sau “acceptarea” - ori inactiune - “nerespingerea”
unor “promisiuni”, aceste alternative vizand foloase materiale injuste.
50
Elementul material, indiferent de forma sa de manifestare, se
plaseaza, in timp, anterior efectuarii/neefectuarii actului de serviciu, intarzierii
ori infaptuirii lui necorespunzatoare.
Folosul material ilicit este dobandit (sau tentat) de autor in schimbul
indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii de a indeplini un act privitor la
indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar indatoririlor
lui de serviciu.
Nu prezinta importanta daca folosul ilicit este remis anterior sau
posterior momentului in care functionarul a indeplinit, nu a indeplinit, a
intarziat ori a efectuat un act de serviciu contrar indatoririlor legale, dupa cum
nu prezinta importanta nici daca folosul pretins sau promis nu a mai fost predat
efectiv functionarului.
Prezinta insa importanta pentru realizarea infractiunii ca momentele
de mai sus sa fie precedate de pretinderea/primirea de foloase materiale, sau de
acceptarea/nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase.
Urmarea imediata consta in crearea unei stari primejdioase pentru
normala desfasurare a activitatii in unitatea in care faptuitorul presteaza
serviciul, pe de o parte, pe de alta parte, pentru prestigiul acelui serviciu public.
Raportul de cauzalitate - ex re.

*. - Latura subiectiva

Infractiunea se savarseste de faptuitor cu intentie directa si


calificata, intrucat insumeaza si elementul scop, care este acela de a-si trafica
functia pentru obtinerea unor avantaje materiale.
Mobilul nu joaca vreun rol in realizarea infractiunii.

*. - Formele infractiunii

Tentativa nu este sanctionata de lege.


Consumarea infractiunii are loc, instantaneu, in momentele in care
faptuitorul pretinde, primeste, accepta sau nu respinge promisiunea de bani ori
alte foloase ce nu i se cuvin.
In art.3 al art.254 C.pen. este prevazuta masura confiscarii speciale
a banilor, valorilor sau a oricaror alte bunuri care au facut obiectul luarii de
mita; in ipoteza ca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor in bani.

51
TITLUI VII

Infractiuni de fals

1. - Tabloul infractiunilor

Cap. I – Falsificarea de Cap. II – Falsificarea Cap. III – Falsuri în înscrisuri


monede, timbre sau alte valori instrumentelor de autentificare
sau de marcare

Art. 282 – Falsificarea de Art. 286 – Falsificarea Art. 288 – Falsul material în
monede sau de alte valori instrumentelor oficiale înscrisuri oficiale
Art. 283 – Falsificarea de Art. 287 – Folosirea Art. 289 – Falsul intelectual
timbre, mărci sau bilete de instrumentelor oficiale false Art. 290 – Falsul în înscrisuri
transport sub semnătură privată
Art. 284 – Falsificarea de Art. 291 – Uzul de fals
valori străine Art. 292 – Falsul în declaraţii
Art. 285 – Deţinerea de Art. 293 – Falsul privind
instrumente în vederea identitatea
falsificării de valori Art. 294 – Falsul prin folosirea
emblemei Crucii Roşii

2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care se


intemeiaza pe increderea publica (fides publica) in autenticitatea anumitor
52
lucruri (entitati) cu valoare probatorie, adica a acelor lucruri care, potrivit legii,
exprima sau atesta adevarul.
Obiectul material. Infractiunile de fals, in majoritatea lor, au obiect
material si acesta este exprimat prin acele lucruri (entitati) ocrotite de legea
penala (monede, timbre, instrumente oficiale, inscrisuri etc).

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor de fals este, de


regula, necircumstantiat de texte.
In exceptie, infractiunea de fals intelectual, la care subiectul activ
are calitatea de functionar, calitate care, in cazul infractiunii de fals material in
inscrisuri oficiale - in modalitatea prevazuta in alin.2 - constituie o
circumstanta agravanta.
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia: coautorat,
instigare, complicitate.
Subiectul pasiv este, in toate cazurile, statul roman, care, prin
faptele incriminate in acest titlu, poate fi stanjenit in procesul de formare si
consolidare a increderii publice fata de lucrurile, valorile si inscrisurile cu
functie probatorie.
La unele infractiuni pot aparea subiecti pasivi secundari si anume,
acele persoane - fizice sau juridice - ale caror interese sunt lezate prin
infractiunea savarsita.

*. - Latura obiectiva

Infractiunile reglementate in Titlul VII se subdivid in infractiuni de


fals propriu-zis si infractiuni derivate.
Elementul material al infractiunilor din prima categorie consta din
actiuni ce pot fi realizate in doua modalitati: contrafacere si alterare.
Prin contrafacere (sau plasmuire) se intelege acea activitate de
confectionare, in intregime, a lucrului sau valorii ce formeaza obiectul material
al infractiunii (monede, cecuri, titluri de valoare, inscrisuri etc.), efectuata in
asa maniera incat creeaza aparenta ca produsul realizat prin imitare reprezinta
entitatea autentica.
Alterarea implica o activitate de modificare a continutului sau
aspectului acelui obiect supus operatiunii de falsificare, cu acelasi efect,
respectiv de a crea falsa aparenta a autenticitatii.
53
La infractiunile derivate elementul material se exprima in alte
modalitati, anume prevazute de texte: punerea in circulatie, detinerea in
vederea punerii in circulatie, uzul de fals etc.
Urmarea imediata la infractiunile de fals consta in crearea unei stari
primejdioase pentru valoarea sociala ocrotita de lege - increderea publica.
Aidoma tuturor infractiunilor de pericol, raportul de cauzalitate la
infractiunile din acest grup rezulta ex re.

*. - Latura subiectiva

Infractiunile de fals se savarsesc, fara exceptie, cu intentie - directa


sau indirecta. In cazul unor infractiuni (detinerea unor instrumente in vederea
falsificarii de valori, uzul de fals s.a.), intentia este chiar calificata, insumand
elementul scop, care este acela al producerii efectelor enuntate in text.
La toate celealte fapte incriminate in Titlul VII scopul, ca si mobilul
nu prezinta relevanta in realizarea infractiunii respective.

*. - Formele infractiunii

Actele pregatitoare la aceste infractiuni nu se pedepsesc, dar, intr-


un tratament cu totul special, actele pregatitoare in modalitatea detinerii de
instrumente in vederea falsificarii de valori sunt prevazute si sanctionate ca
infractiune autonoma in art.285 C.pen.
Tentativa este pedepsita la infractiunile prevazute de art.282, 283,
286, 288, 289 si 290 C.pen.
Consumarea infractiunilor de fals survine in momentul efectuarii
actiunii de denaturare a adevarului, de falsificare, de punere in circulatie, de
folosire a inscrisului falsificat, cu conditia insa ca actiunea respectiva sa fie de
natura a produce consecinte juridice.
Provocarea unui prejudiciu material nu constituie, de regula, o
cerinta in consumarea infractiunii. In exceptie, falsul prin folosirea emblemei
Crucii Rosii si forma agravata in teza a doua a falsificarii de monede sau de
alte valori, unde infractiunea se consuma doar la aparitia pagubei.

3. - Analiza infractiunii de FALS MATERIAL


54
IN INSCRISURI OFICIALE

*. - Textul incriminator

“Falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a


subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natura sa produca consecinte
juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.
Falsul prevazut in alineatul precedent, savarsit de un functionar in
exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5
ani.
Sunt asimilate cu inscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte
imprimate producatoare de consecinte juridice.
Tentativa se pedepseste”.

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale


referitoare la increderea publica in autenticitatea sau veridicitatea inscrisurilor
oficiale.
Indiferent de modalitatea in care este comis falsul - contrafacere sau
alterare - obiectul material al infractiunii il constituie inscrisul oficial -
plasmuit ori adevarat, dar alterat in continut.
“Inscrisul oficial” a fost definit de legiuitor in art.150, alin.2 C.pen.,
acestei categorii notionale alaturandu-se, potrivit prevederilor art.288, alin.3
C.pen., categoria alcatuita din bilete, tichete sau orice alte imprimate
producatoare de consecinte juridice.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit nu a fost circumstantiat de text, deci autor


al infractiunii poarte fi oricare persoana. In ipoteza comiterii falsului de catre
un functionar in exercitiul atributiilor sale de serviciu, infractiunea este
savarsita in modalitatea agravata, prevazuta in alin.2
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia - coautorat,
instigare, complicitate.
Subiectul pasiv principal este autoritatea publica sau oricare
persoana juridica de drept public careia ii apartine sau de la care emana
inscrisul. In cazul in care inscrisul oficial fals a fost folosit, apare si un subiect
55
pasiv adiacent, si anume persoana fizica sau juridica vatamata in interesele sale
prin actiunea ilicita.

*. - Latura obiectiva

Elementul material se exprima, exclusiv, prin actiuni de


contrafacere a scrierii ori subscrierii sau prin alterarea inscrisului oficial in
orice mod.
Prin “contrafacerea scrierii” se intelege plasmuirea, confectionarea
prin imitare a unui inscris oficial, in vreme ce “contrafacerea subscrierii”
consta in plasmuirea pe inscrisul oficial - adevarat ori fals - a semnaturii
persoanei care trebuia sa semneze actul.
“Alterarea” inseamna denaturarea continutului unui inscris oficial,
deci inscris preexistent, prin stersaturi, adaugiri ori prin orice alte procedee
tehnice cu care se opereaza asupra actului.
Cerinta esentiala pentru ca actiunea de falsificare sa constituie
elementul material al infractiunii rezida in aptitudinea inscrisului oficial
falsificat de a produce consecinte juridice in cazul folosirii lui.
Infractiunea are ca urmare imediata crearea unei stari primejdioase
pentru valoarea sociala ocrotita de lege - increderea publica in adevarul
exprimat in inscrisuri oficiale.
Specific infractiunilor de pericol, si la infractiunea analizata
raportul de cauzalitate decurge ex re.

*. - Latura subiectiva

Forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea este intentia,


directa sau indirecta.
Mobilul, ca si scopul urmarit de autor nu prezinta relevanta pentru
existenta infractiunii.

*. - Formele infractiunii

Textul incriminator prevede sanctionarea tentativei in alin 4. Fapta


ramane in faza de tentativa atunci cand actiunea de falsificare este intrerupta,
din motive independente de vointa faptuitorului, mai inainte de masluirea sau
alterarea completa a inscrisului oficial.

56
Consumarea infractiunii survine in momentul in care s-a finalizat
actiunea de falsificare si s-a obtinut inscrisul oficial fals, indiferent daca
inscrisul a fost sau nu intrebuintat si deci daca acesta a produs sau nu
consecinte juridice.

TITLUL VIII

Infractiuni la regimul stabilit


pentru anumite activitati economice

1. - Tabloul infractiunilor

Art.295. Specula
Art.296. Inselaciunea la masuratoare
Art.297. Inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor
Art.298. Divulgarea secretului economic
Art.299. Contrafacerea obiectului unei inventii
Art.300. Punerea in circulatie a produselor contrafacute
Art.301. Concurenta neloiala
Art.302. Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export
Art.3021. Deturnarea de fonduri
Art.3022. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri

2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este complex, el fiind alcatuit din relatiile


sociale referitoare la optima formare si desfasurare a activitatilor economice
reglementate de lege, cat si din relatiile sociale care privesc protejarea
populatiei, uneori si a persoanelor juridice de drept public, impotriva acelor
actiuni contrare reglementarilor legale in domeniul economic.
57
De regula, infractiunile din acest titlu au obiect material, ca de
exemplu marfurile sau produsele - speculate, falsificate, subdimensionate
cantitativ ori diminuate calitativ - sau deseurile si reziduurile ilegal importate.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit, in principiu, poate fi oricare persoana,


textele incriminatorii nepretinzand ca autorul sa aiba o anume calitate.
In exceptie, infractiunea de divulgare a secretului economic, unde
autorul este un functionar care, in virtutea atributiilor de serviciu, cunoaste si
deconspira anumite informatii economice cu caracter secret.
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia - coautorat,
instigare, complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul, al carui interes major consta in
cerinta de a fi respectate dispozitiile legale care asigura formarea si dezvoltarea
economiei nationale. Subiectii pasivi adiacenti sunt persoanele fizice si
persoanele juridice ale caror interese patrimoniale sunt afectate.

*. - Latura obiectiva

Elementul material se exprima, la majoritatea infractiunilor, prin


actiuni - de inselare a cumparatorilor, de divulgare a secretului economic, de
import sau export contrar normelor legale, de schimbare a destinatiei fondurilor
banesti sau a resurselor materiale.
In general, urmarea imediata la aceste infractiuni consta in crearea
unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatilor economice si
comerciale, ori pentru sanatatea populatiei si a mediului.
In unele cazuri insa, actiunile sunt producatoare de consecinte materiale, ca
spre pilda pagube cauzate cumparatorilor (art.296, art.297) sau unitatilor la care
s-au deturnat fondurile banesti (art.302 C.pen).
In consecinta, raportul de cauzalitate decurge, de regula, ex re.

*. - Latura subiectiva

58
Infractiunile din Titlul VIII se savarsesc, sub aspectul laturii
subiective, numai cu intentie - directa sau indirecta. In cazul in care latura
subiectiva insumeaza si elementul scop (la infractiunea de concurenta neloiala
scopul urmarit de faptuitor este acela de a induce in eroare beneficiarii),
intentia apare chiar calificata.
Mobilul nu joaca vreun rol in realizarea infractiunii.

*. - Formele infractiunii
Tentativa, desi posibila la aproape toate infractiunile reglementate
in titlu, este prevazuta si sanctionata doar in art.296, 297 si 3022 C.pen.
Consumarea infractiunii se produce, in regula generala, la comiterea
faptei, cand apare starea periculoasa pentru valoarea sociala ocrotita de lege,
dar, in particular, la momentul provocarii pagubelor, asa cum s-a vazut mai sus.

In legatura cu infractiunile reglementate in Titlul VIII, este de


retinut ca textele incriminatorii, in majoritatea lor, au suferit nuantari, amendari
si chiar amplificari semnificative prin legi penale speciale, ce vor fi
evidentiate in partea a doua a cursului (Sectiunea B), capitolele II si VI.

59
Cap. II – Infracţiuni Cap. III – Cap. IV – Alte
contra sănătăţii publice Infracţiuni infracţiuni care aduc
privitoare la ating ere unor relaţii
asistenţa celor în privind convieţuirea
primejdie socială
Art. 308 – Zădărnicirea Art. 314 – Punerea în Art. 317 – Propaganda
combaterii bolilor primejdie a unei naţionalist-şovină
Art. 309 – Contaminarea persoane în neputinţă Art. 318 – Împiedicarea
venerică şi transmiterea a se îngriji libertăţii cultelor
sindromului imunodeficitar Art. 315 – Lăsarea Art. 319 – Profanarea de
dobândit fără ajutor morminte
Art. 3091 – Sustragerea de Art. 316 – Lăsarea
la tratament medical Art. 320 – Tulburarea
fără ajutor prin folosinţei locuinţei
Art. 310 – Răspândirea
omisiunea de Art. 321 – Ultrajul
bolilor la animale sau
înştiinţare
1. - Tabloul infractiunilor

plante contra bunelor moravuri


Art. 311 – Infectarea apei şi tulburarea liniştii
Art. 312 – Traficul de publice
stupefiante Art. 322 – Încăierarea
TITLUL IX

Art. 313 – Falsificarea de Art. 323 – Asocierea


alimente sau alte produse pentru săvârşirea de
infracţiuni
Art. 324 – Instigarea
Infractiuni care aduc atingere

publică şi apologia
infracţiunilor
unor relatii privind convietuirea sociala

Art. 325 – Răspândirea


de materiale obscene
Art. 326 – Cerşetoria
Art. 327 – Vagabondajul
Art. 328 – Prostituţia
Art. 329 – Proxenetismul
Art. 330 – Jocul de
noroc

60
Art. 307 – Nerespectarea
Art. 305 – Abandonul de

încredinţarea minorului
Cap. I – Infracţiuni

Art. 304 – Adulterul


Art. 303 – Bigamia

tratamente aplicate

măsurilor privind
Art. 306 – Relele
contra familiei

minorului
familie

2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale privind


convietuirea sociala sub diferitele ei aspecte (relatii de familie, cele referitoare
la sanatatea publica, respectul si buna convietuire intre oameni, buna-cuviinta,
raporturile dintre locatari, linistea publica etc).
La unele dintre infractiunile reglementate in acest titlu exista obiect
material, ca de exemplu infractiunile de rele tratamente aplicate minorului, de
contaminare venerica si transmitere a sindromului imunodeficitar dobandit ori
de lasare fara ajutor - corpul persoanei -, de trafic de toxice - produsele sau
substantele toxice -, de profanare de morminte - mormant, monument, urna
funerara. Alte infractiuni sunt insa lipsite de obiect material, ca de pilda
bigamia, adulterul, propaganda nationalist-sovina, instigarea publica si
apologia infractiunilor s.a.

*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit este necircumstantiat la majoritatea


infractiunilor. In exceptie, la infractiunea de abandon de familie subiectul
activ este persoana care are fata de o alta persoana obligatia legala de
intretinere, iar la aceea de rele tratamente aplicate minorului subiectul activ este
reprezentat de parintii ori persoana careia minorul i-a fost incredintat spre
crestere si educare.
Participatia penala este posibila, de regula, in toate formele acesteia.

61
Subiectul pasiv principal este statul, la unele infractiuni aparand si
un subiect pasiv secundar, si anume, persoana care a suferit prin savarsirea
infractiunii - persoana abandonata, imbolnavita, a carei viata, sanatate sau
integritate corporala este pusa in primejdie, victima a unei incaierari s.a.

*. - Latiura obiectiva

Elementul material, la majoritatea acestor infractiuni, se exprima


prin actiuni, ca spre exemplu relatii sexuale extraconjugale - la adulter -,
infectarea surselor sau retelelor de apa - la infectarea apei -, indemnarea
publicului la nerespectarea legilor ori de a savarsi infractiuni - la instigarea
publica si apologia infractiunilor -, vanzarea, raspandirea sau confectionarea de
obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen - la raspandirea de
materiale obscene - s.a.
In exceptie, elementul material se exprima alternativ,
actiuni/inactiuni - infractiunea de abandon de familie - sau doar prin inactiuni -
infractiunea de lasare fara ajutor prin omisiunea de instiintare.
Urmarea imediata la majoritatea infractiunilor privind convietuirea
sociala consta in crearea unei stari primejdioase pentru valorile sociale
proteguite de lege, ca spre pilda pentru intretinerea unor persoane - abandonul
de familie -, pentru sanatatea populatiei - traficul de toxice -, pentru ordinea de
drept - instigarea publica si apologia infractiunilor -, pentru moralitatea publica
- raspandirea de materiale obscene, cersetoria, vagabondajul, prostitutia s.a.
La unele infractiuni legea pretinde si producerea unui rezultat, ca in
cazul infractiunilor de zadarnicire a combaterii bolilor sau de raspandire a
bolilor la animale sau plante - raspandire a bolii -, de contaminare venerica si
transmitere a sindromului imunodeficitar dobandit, ori de falsificare de
alimente sau alte produse - imbolnavirea persoanei.
Raportul de cauzalitate decurge, in majoritatea cazurilor, ex re.

*. - Latura subiectiva

62
Infractiunile examinate se savarsesc, in regula generala, cu intentie -
directa sau indirecta.
In exceptie, unele infractiuni se savarsesc si din culpa, cum sunt
lasarea fara ajutor, raspandirea bolilor la animale sau plante.

*. - Formele infractiunii

Infractiunile din Titlul IX, in majoritatea lor, sunt susceptibile de


desfasurare in timp. Cu toate acestea, legea nu sanctioneaza actele
pregatitoare, iar tentativa se pedepseste doar in cazul infractiunilor de trafic de
toxice si proxenetism.
Consumarea infractiunii survine in momentul aparitiei starii de
pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, moment asociat la infractiunile
semnalate mai sus cu acela al producerii rezultatului prevazut de text.

63
Cap. I – Infracţiuni
săvârşite de militari
Cap. II – Infracţiuni
Cap. I II– Infracţiuni
Secţ. III – Infracţiuni săvârşite de militari sau
săvârşite de civili
specifice aviaţiei şi marinei de civili
militare

Art. 340 – Zborul Art. 348 – Sustragerea Art. 353 – Sustragerea de


neautorizat de la serviciul militar la recrutare
Art. 341 – Părăsirea navei Art. 349 – Defetismul Art. 354 – Neprezentarea
Art. 342 – Părăsirea Art. 350 – Jefuirea celor la încorporare sau
1. - Tabloul infractiunilor

comenzii căzuţi pe câmpul de concentrare


Art. 343 – Neluarea luptă
măsurilor necesare în Art. 351 – Folosirea
operaţiile navale emblemei Crucii Roşii în
TITLUL X

Art. 344 – Coborârea timpul operaţiilor militar


pavilionului Art. 352 – Sustragerea
Art. 345 - Coliziunea de la rechiziţii militare
Infractiuni contra capacitatii de aparare a Romaniei

64
Secţ. II – Infracţiuni
pe câmpul de luptă

Art. 339 – Părăsirea


câmpului de luptă
Capitularea
Art. 338 –
Infracţiuni contra

Insuborodnarea
disciplinei
ordinii şi
Secţ. I –

militare

nejustificată

superiorului
Lovirea sau

Lovirea sau
Călcarea de

inferiorului
Dezertarea
Art. 331 –

Art. 332 –

Art. 333 –

Art. 334 –

Art. 335 –

Art. 336 –
consemn
Absenţa

insulta

insulta
2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate in Titlul X


este constituit din ansamblul relatiilor sociale care privesc capacitatea de
aparare a Romaniei.
Majoritatea infractiunilor sunt lipsite de obiect material. Totusi, in
particular, au obiect material infractiunile de lovire a superiorului/inferiorului -
corpul militarului agresat fizic -, de capitulare - mijloacele de lupta predate
inamicului -, de jefuire a celor cazuti pe campul de lupta - bunurile sustrase
mortilor si ranitilor -, de coliziune - nava avariata.
*. - Subiectii

La cele mai numeroase infractiuni contra capacitatii de aparare a


tarii subiectul activ nemijlocit este calificat de text, el trebuie sa aiba calitatea
de militar.
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia, cu
precizarea insa ca la unele infractiuni - absenta nejustificata, dezertarea,
sustragerea de la incorporare s.a. - modalitatea coautoratului este exclusa,
deoarece asemenea fapte, prin natura lor, pot fi comise doar de autor unic.
Subiectul pasiv principal, in toate cazurile, este statul. La unele
infractiuni apare ca subiect pasiv secundar unitatea militara a carei activitate a
fost tulburata, iar la alte infractiuni subiectul pasiv secundar este militarul lovit
sau insultat ori jefuit pe campul de lupta.

65
*. - Latura obiectiva

Elementul material la majoritatea infractiunilor examinate consta in


actiuni: de lovire ori insulta - infractiunile de lovire sau insulta a
superiorului/inferiorului -, de a executa un zbor ilegal - infractiunea de zbor
neautorizat -, de raspandire sau publicare de zvonuri sau informatii false -
infractiunea de defetism -, de provocare a unor vatamari ale integritatii
corporale sau sanatatii - infractiunea de sustragere de la serviciul militar.
In mai mica masura aceste infractiuni pot fi savarsite si prin
inactiuni, cum sunt cele de absenta nejustificata si dezertare, neprezentarea la
incorporare sau concentrare, sustragerea de la rechizitii militare.
Urmarea imediata la toate infractiunile din Titlul X consta in
crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege -
capacitatea Romaniei de aparare. In cazuri putine, legea conditioneaza
existenta infractiunii de producerea unui anume rezultat, ca de exemplu
avarierea navei la infractiunea de coliziune.
Raportul de cauzalitate decurge, de regula, din insasi materialitatea
faptelor - aidoma tuturor infractiunilor de pericol -, dovedirea acestuia
impunandu-se doar la infractiunile de rezultat.

*. - Latura subiectiva

Forma de vinovatie cu care se savarsesc infractiunile din acest titlu


este intentia - directa sau indirecta.
Infractiunile comise prin inactiune pot fi insa savarsite atat cu
intentie cat si din culpa.
Intr-un singur caz - forma simpla a infractiunii de coliziune - este
prevazuta posibilitatea savarsirii acesteia din culpa.

*. - Formele infractiunii

Actele pregatitoare nu sunt sanctionate la nici una dintre


infractiunile de referinta.
Tentativa se pedepseste la infractiunile de capitulare, parasirea
campului de lupta, zborul neautorizat, parasirea navei, parasirea comenzii,
coborarea pavilionului si coliziunea savarsita cu intentie, adica la acele
infractiuni cu incarcatura semnificativa de pericol social.

66
Consumarea infractiunii survine, de regula, instantaneu, la
momentul executarii actiunii - de exemplu lovirea/insulta militarului
superior/inferior, parasirea comenzii -, dar la unele infractiuni - absenta
nejustificata, dezertarea, neprezentarea la incorporare sau concentrare -
consumarea infractiunii are loc in momentul expirarii acelui termen prevazut in
text.

TITLUL XI

Infractiuni contra pacii si omenirii

1. - Tabloul infractiunilor

Art.356. Propaganda pentru razboi


Art.357. Genocidul
Art.358. Tratamentele neomenoase
Art.359. Distrugerea unor obiective si insusirea unor bunuri
Art.360. Distrugerea, jufuirea sau insusirea unor valori culturale

2. - Aspecte generale si comune

*. - Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din ansamblul relatiilor


sociale care asigura apararea pacii si a omenirii.
Majoritatea infractiunilor din Titlul XI au obiect material, si anume
corpul persoanei - la infractiunile de genocid si de tratamente neomenoase -,
bunul sau valorile culturale - la infractiunile de distrugerea unor obiective si
insusirea unor bunuri si de distrugerea, jefuirea sau insusirea unor valori
culturale.
In exceptie, infractiunea de propaganda pentru razboi, care este
lipsita de obiect material.

67
*. - Subiectii

Subiectul activ nemijlocit al acestor infractiuni este necircumstantiat


in textele incriminatorii, deci ele pot fi savarsite de orice persoana.
Participatia penala este posibila in toate formele acesteia - coautorat,
instigare, complicitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de colectivitatea umana, mai
restransa la scara entitatilor precizate in text - in cazul infractiunii de genocid -
sau la scara nationala - in cazul celorlalte infractiuni din acest titlu - care sufera
in urma actiunilor ilicite proscrise de lege.

*. - Latura obiectiva

Elementul material se exprima prin actiuni, ca de pilda de ucidere,


de vatamare grava a integritatii fizice sau mintale - la infractiunea prevazuta de
art.357 C.pen. -, de deportare, de condamnare fara judecata prealabila - la
infractiunea prevazuta de art.358 C.pen. -, de distrugerea unor spitale sau
depozite de materiale sanitare - la infractiunea prevazuta de art.359 C.pen. -, de
distrugerea unor monumente, opere de arta etc., sau de jefuirea unor valori
culturale - la infractiunea prevazuta de art.360 C.pen.
In exceptie, unele modalitati normative ale infractiunii prevazute de
art.358 C.pen. pot fi infaptuite si prin acte omisive.
Urmarea imediata a tuturor infractiunilor examinate consta in
crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale universale de pace si
omenire.
La unele dintre infractiuni, legea pretinde si producerea unei
anumite urmari materiale - uciderea de persoane, distrugerea de bunuri, etc.
Raportul de cauzalitate decurge din insasi materialitatea faptelor.

*. - Latura subiectiva

Infractiunile contra pacii si omenirii se savarsesc cu intentie -


directa sau indirecta. La infractiunea de genocid intentia este chiar calificata
intrucat insumeaza elementul scop, care este acela de a distruge in intregime
sau in parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau religios.
Mobilul nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii.

68
*. - Formele infractiunii

La toate infractiunile din acest titlu tentativa se pedepseste.


Consumarea infractiunii survine la momentul aparitiei starii
primejdioase pentru pace si omenire.

BIBLIOGRAFIE

Obligatorie

- C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache - Institutii de drept penal - Curs


selectiv pentru examenul de licenta 2001 si 2002, Ed. Trei, Buc., 2001.
- Gh. Diaconescu - Infractiunile in Codul penal roman, Ed.Oscar Print,
Buc., 1997.
- Gh. Nistoreanu si col. - Drept penal - partea speciala, Ed.Europa Nova,
Buc., 1999.

Facultativa

- V. Dongoroz si col. - Explicatii teoretice ale Codului penal roman,


vol.III si IV, Ed. Academiei, Buc., 1972
- T. Vasiliu si col. - Codul penal comentat si adnotat - partea speciala,
vol.I si II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1975.

69
B. INFRACTIUNILE
IN LEGI SPECIALE
SI LEGI EXTRAPENALE

1. - Infractiuni contra unor drepturi si libertati fundamentale ale


cetateanului

1.1. Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei


1.2. Legea nr.54/1991 cu privire la sindicate
1.3. Legea nr.70/1991 privind alegerile locale
1.4. Legea nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a
Senatului
1.5. Legea nr.90/1996 - Legea protectiei muncii
1.6. Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la regimul juridic
al adoptiei
1.7. Legea nr.130/1999 privind unele masuri de protectie a
persoanelor incadrate in munca
1.8. Legea nr,168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
1.9. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si
deconspirarea securitatii ca politie politica
1.10. Legea nr.189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de
catre cetateni
1.11. Legea nr.3/2000 privind organizarea si
desfasurareareferendumului
1.12. Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale

70
1.13. Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
1.14. Legea nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului
de persoane
1.15. Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si
stimularea ocuparii fortei de munca
1.16. Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
munca si boli profesionale

2. - Infractiuni contra dreptului de proprietate intelectuala

2.1. Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie


2.2. Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor
industriale
2.3. Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor
integrate
2.4. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
2.5 Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice

3. - Infractiuni contra patrimoniului

3.1. Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea


de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor
economici, autoritatilor sau institutiilor publice
3.2. Decret-lege nr.24/1990 privind sanctionarea ocuparii abuzive a
locuintelor din fondul locativ de stat
3.3. Legea nr.18/1991 - Legea fondului funciar
3.4. Legea nr.26/1996 - Codul silvic
3.5. Legea nr.84/1996 - Legea imbunatatirilor funciare
3.6. Legea nr.103/1996 - Legea fondului cinegetic si a protectiei
vanatului
3.7. Legea nr.107/1999 privind unele masuri pentru ameliorarea
prin impadurire a terenurilor degradate
3.8. Legea nr.141/1999 privind reglementarea regimului silvic si
administrarea fondului forestier national
3.9. Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
national mobil

71
3.10. Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si
acvacultura
3.11. Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protectie

4. - Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei aero, navale şi rutiere

4.1. Decretul nr.328/1996 privind circulaţia pe drumurile publice


4.2. Decretul nr.443/1972 privind navigaţia civilă
4.3. Legea nr.130/2000 - Codul aerian

5. - Infracţiuni contra autorităţii

5.1. Decret-lege nr.88/1990 privind unele măsuri de ocrotire a organelor


de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi formaţiunilor politice, a
liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept
5.2. Legea nr.61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor
norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice
5.3. Ordonanţa de Urgenţă nr.1/1999 privind regimul stării de asediu şi
regimul stării de urgenţă
5.4. Ordonanţa de Urgenţă nr. 105/2001 privind frontiera de stat a
României
5.5. Ordonanţa de Urgenţă nr.159/2001 pentru prevenirea şi combaterea
utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism
5.6. Legea nr.252/2002 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în
România
5.7. Legea nr.472/2002 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a
unor fapte de încălcare a ordinii publice
5.8. Ordonanţa de Urgenţă nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor
şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului
persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii
5.9. Ordonanţa de Urgenţă nr.55/2002 privind regimul de deţinere al
câinilor periculoşi sau agresivi

6. - Infracţiuni contra unor activităţi ori interese economice sau


financiare

6.1. Decret-lege nr. 15/1990 privind urmărirea, judecarea şi pedepsirea


72
unor infracţiuni de speculă
6.2. Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor
activităţi comerciale ilicite
6.3. Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului
6.4. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale
6.5. Legea nr.l1/1991 privind combaterea concurenţei neloiale
6.6. Legea nr.82/1991 - Legea contabilităţii
6.7. Legea nr.82/1992 privind rezervele materiale naţionale
6.8. Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere
6.9. Legea nr.91/1993 privind datoria publică
6.10. Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori
6.11. Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale
6.12. Legea nr.21/1996 - Legea concurenţei
6.13. Legea nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat
6.14. Legea nr.109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei
de consum şi a cooperaţiei de credit
6.15. Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României
6.16. Legea nr.58/1998 - Legea bancară
6.17. Legea nr.255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante
6.18. Legea nr.81/1999 - Legea datoriei publice
6.19. Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale

7. - Infractiuni contra sanatatii publice si mediului

7.1. Legea nr.42/1975 cu privire la productia bunurilor alimentare


7.2. Legea nr.4/1995 privind donarea de sange, utilizarea
terapeutica a sangelui uman si organizarea transfuzionala in Romania
7.3. Legea nr.137/1995 - Legea protectiei mediului
7.4. Legea nr.107/1996 - Legea apelor
7.5. Legea nr.2/1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si
organe umane
7.6. Ordonanta de Urgenta nr.152/1999 privind produsele
medicamentoase de uz uman
7.7. Ordonanta de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor

73
7.8. Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului
ilicit de droguri
7.9. Legea nr.665/2001 privind protectia atmosferei
7.10. Legea nr.466/2001 privind siguranta barajelor
7.11. Legea nr.72/2002 - Legea zootehniei
7.12. Legea nr.244/2002 a viei si vinului in sistemul organizarii
comune a pietei vitivinicole

8. - Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau


altor activitati reglementate de lege

8.1. Decretul nr.340/1981 privind regimul emitatoarelor


radioelectrice
8.2. Decretul nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind
exploatarea si intretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor,intarirea ordinii si
disciplinei in munca in unitatile cu foc continuu sau care au instalatii cu grad
ridicat de pericol in exploatare
8.3. Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii
constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor
8.4. Legea nr.10/1995 privind calitatea in constructii
8.5. Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea
profesiei de avocat
8.6. Legea nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic,
infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania
8.7.Legea nr.126/1995 privind regimul materiilor
explozibile
8.8. Legea nr.7/1996 - Legea cadastrului si a publicitatii
imobiliare
8.9. Legea nr.16/1996 - Legea Arhivelor Nationale
8.10. Legea nr.18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor,
bunurilor si valorilor
8.11. Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de
identitate
8.12. Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a
activitatilor nucleare
8.13. Legea nr.115/1996 privind declararea si controlul averii
demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii
de conducere
74
8.14. Legea nr.56/1997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei
privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice
si distrugerea acestora
8.15. Ordonanta de Urgenta nr.63/1998 privind energia electrica si
termica
8.16. Ordonanta de Urgenta nr.75/1999 privind activitatea de audit
financiar
8.17. Legea nr.21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii
banilor
8.18. Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala
8.19. Legea nr.29/2000 privind sistemul national de decoratii al
Romaniei
8.20. Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie
8.21. Legea nr.139/2000 privind activitatea de meteorologie
8.22. Legea nr.123/2001 privind regimul strainilor in Romania
8.23. Legea nr.504/2002 - Legea audiovizualului

BIBLIOGRAFIE

- George Antoniu, Infractiuni prevazute in legi speciale, Ed. Stiintifica si


Enciclopedica, Buc., 1976

- Gh. Diaconescu, Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale, Ed.


ALL, Buc., 1997

- Gh. Diaconescu, Infractiuni in legi speciale si in legi extrapenale.


Culegere de acte normative - comentate si adnotate. Doctrina si
jurisprudenta, Ed. Fundatiei “Romania de Maine”, Buc., 2000

- A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispozitii penale din legi speciale romane,


comentate si adnotate cu jurisprudenta si doctrina, Ed. Lumina Lex, Buc.,
1996
75
76