Sunteți pe pagina 1din 6

,,Tudor Arghezi- poet modernist I. Particularitile creaiei lui Tudor Arghezi ca reprezentant al modernismului romnesc.

Numele lui Arghezi nu acoper numai noiunea de poet naional, n toat plintatea termenului, i tocmai de aceea i universal, n sensul cel mai cuprinztor al cuvntului; el se confund cu nsi ideea de Poezie, n imensa ei varietate, noblee, profunzime i complexitate. Arghezi e un poet de o inegalabil originalitate n proz, n dramaturgie i eseistic, n pamflet i memorialistic. Nu este vorba, firete, de o simpl infuzie desuet de lirism, nici de folosirea unei expresii metaforice exacerbate, nesolicitat de o trire autentic sau de un coninut adecvat, ci de o atitudine permenent poetic n faa lumii, a vieii, a marilor probleme, gnduri i sentimente cu care se confrunt fiina uman n existena ei trectoare. ,,Singur poezia poate gsi vocea cast care s cnte- scria Arghezi n revista Facla, din 1913, conchiznd categoric i lapidar: ,, Cntecele ce se vor face fr geniu snt dearte. Aa cum n mitologie regele Frigiei, Midas, transforma n aur tot ceea ce atingea cu mna, la fel i Arghezi transfigurez n poezie tot ceea ce-i cade sub simuri sau sub aripa imens a imaginaiei sale creatoare. [1, p.15] ,, Poezia- scria reputatul crirtic i estetician romn Tudor Vianu- n-a fost pentru Arghezi o ndeletnicire n marginea vieii, un act de reculegere, un popas. A fost forma vieii lui. Se poate spune fr exagerare c nu a existat nici o zi din viaa lui fr ca s aib un ecou n creaie. Confruntarea aprig cu existena, chinul nobil al creaiei artistice, cuvintele ,,frmntri de sptmni pentru a-i exprima fiina, patima i nelinitea dramatic n efortul de cunoatere a tainelor lumii; fiorul dragostei, nzuina spre nalt i prbuirea cu aripile gndului arse de lumini stelare precum ale legendarului Icar de soare; biruina i nfrngerea, zbaterea ntre frumos i urt, ntre credin i tgad, ntre bine i ru, lupta i strdaniile omului de-a lungul istoriei, pentru a crea progresul umanitii, macro i microcosmosul, pe scurt, totul isc admiraia, sarcasmul, duioia, atitudinea protestatar, optimismul i pesimismul, melancoloia, nostalgia i avntul poetului, toate transformindu-se ntr-o poezie de o neobinuit spiritualitate, hrnit necontenit din existena de toate zilele, din concretul vieii, nenfrumuseate i neidealizate. Apariia lui Arghezi n universul liricii romneti, n nvlmeala de curente i mode care au dominat literatura mondial de la sfritul veacului trecut, i nceputul veacului nostru, reprezint nendoios o adevrat revoluie a sensibilitii, a gndirii i a expresiei poetice, dar nu mpotriva bunelor tradiii romneti, ci n sensul i spiritul lor, cci marea poezie romneasc a continuat s creasc pe propriul ei teren, repudiind inflienele infructuoase i modele trectoare sau reinnd din ele numai ceea ce corespundea specificului nostru naional. Vorbind despre contribuia lui Arghezi la instituirea modernismului n literatura romn, trebuie s spunem c poetul a fost cel prin care s-a produs n cea mai mare msur emanciparea lirismului romnesc de sub influena epigonismului posteminescian. Prin lirica sa, Arghezi a revoluionat sensibilitatea si lexicul poetic romnesc; cu Argezi ncepe un mod nou de a inelege i de a scrie poezie. Lirica arghezian ocheaz prin noutatea ei: fa de senintatea, armonia, reflexivitatea melancolic, gingia, muzicalitatea liricii eminesciene, poezia arghezian se definete prin expresia dur, violent, dar tipic i expresiv. Chiar de la inceput lirica

arghezian s-a definit prin contrastul violent dintre imaginea ginga, rafinat, i expresia dur, aspr, care merge uneori pina la invectiv. Apariia volumului Cuvinte potrivite (1927), a reprezentat un moment important in biografia spiritual a poetului, dar si un eveniment n evoluia liricii romnesti. Elita criticii romneti prin Eugen Lovinescu, George Clinescu i erban Cioculescu, a recunoscut n Arghezi al doilea mare poet dup Eminescu. Sursele inovaiei argheziene snt considerate a fi: -un contact cu totul nou cu creaia popular. Fa de naintaii si contemporani si, care au reinut din creaia popular expresia frumoas, ingrijit, placut, Arghezi reine cuvntul aspru, expresia dur dar autentic; -o atitudine activ fa de materialul lingvistic. Arghezi a avut geniul limbii; el a dat drept de cetaenie tuturor cuvintelor limbii romne; poetul a mbinat ingenios neologismul rar cu arhaisme si termeni religioi; poetul a modificat sensuri, a creat cuvinte noi, a obinut efecte deosebite din ordinea si imbinarea cuvintelor; -experiena monahal. Anii petrecui in mnastire l-au influenat pe viitorul poet: i-au stimulat interesul pentru frmintarile metafizice; i-au imbogit lexicul poetic printr-un mare numr de termeni religiosi; sintaxa vechilor texte a influenat profund sintaxa poetic arghezian; -anii petrecui n strintate au contribuit la lrgirea orizontului su spiritual, trezindu-i interesul pentru experienele moderniste. De numele lui Arghezi se leag estetica urtului. Pentru prima dat Arghezi valorific cuvinte, expresii considerate pn la el ca fiind nepoetice. Obinerea frumosului din elemente urte, dezagreabile, este marturisit programatic n poezia Testament: ,,Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei si preuri noi. Far ndoial, Arghezi a fost printre contempoarnii si, un poet al noului. ,,Nici un alt autor romn nu posed, n msura care este proprie lui Tudor Arghezi, capacitatea nencetatei autonnoiri. Creatorul Cuvintelor potrivite ,,debuteaz timp de apte decenii, n fiece zi, fapt care l-a i recunoscut: ,,Scriu de patruzeci de ani, dar debutez n fiecare zi, ca prima dat, cnd am acoperit un ochi de hrtie cu slove. Snt un colar etern. Mai putin dect un colar, snt un biat repetent. Numrul de coal de pe mnec mi-a trecut prin postav pe bra, ocna n perpetuitate al gndului ngropat n cuvnt i cimentat cu el laloalalt.[2, p.5]

Universul imaginarului poetic, tematica operei argheziene


n lirica arghezian nu se poate vorbi de o succesiune a temelor, pentru c poetul a cultivat simultan lirica erotic, filozofic, social, etc. Temele lirici argheziene: 1.Arta poetic: Testament, Ruga de sear, Portret , Plugule; 2.Poezia frmntrilor metafizice: Psalmi, Duhovniceasc, ntre dou nopti, Dou stepe, Nehotarre; 3.Lirica sociogonic: Cntarea omului;

4.Lirica social: Cuvinte potrivite, Flori de mucigai, Peizaje; 5.Lirica erotic: n toate volumele; Mirele, Mireasa,Cntec tcut ; Lirica universului mic: Crticic de sear, Cartea cu jucrii, Ce-ai cu mine vntule. Primul volum de poezii apare foarte tarziu, in 1927, la vrsta de 47 de ani, cu un titlu sugestiv -"Cuvinte potrivite"-, care-l impune definitiv in literatura romn, critica literar plasndu-l pe locul al doilea dup Mihai Eminescu. Sintetizand temele creaiei argheziene, pe primul loc se situeaza tema filozofic, din care fac parte: arta poetic si poezia existential. . Crezul artistic al lui Tudor Arghezi esenializeaz importana cuvntului n Univers, n concepia liric a poetului cuvntul fiind atotputernic/ omnipotent i incrcat de for creatoare. Arta poetic arghezian se nscrie in creaia filozofic i se fundamenteaz pe energia pe care o degaj cuvntul n Univers, prin glorificarea lui in opere literare originale, idee ilustrat in poezii ca: "Rug de sear", "Testament", "Flori de mucigai", "Ex libris", "Stihuri", "Inscriptie pe biserica, "Poetica"etc. n spirit modernist, Arghezi inoveaz estetica urtului, un procedeu artistic n care innoirea stilistic se materializeaza prin revalorificarea cuvintelor, crora le d noi sensuri, n ideea c acestea sunt atotputernice i pot schimba esena Universului. Lirica existenial este ilustrat de "Psalmi", a cror tem general exprim raportul spiritual dintre om si Divinitate, definirea omului i a Divinitii ntr-o viziune filozofic. n "Psalmii" arghezieni, Eugen Simion delimiteaz patru subteme:- religioasa - in sensul c Dumnezeu este atotputernic i se identific in mod desvrit cu intreaga fire, intr-o viziune de factur popular;- gnoseologic - Divinitatea este adevrul absolut si idealul suprem al fiinei umane;- etic - Divinitatea vegheaz "voia de bine, frumos si adevr" a omului;estetic - Dumnezeu este visul purificator al omului: "Eti visul meu, din toate, cel frumos". Tudor Arghezi incearca sa se apropie de Dumnezeu prin negaie, oscilnd intre "credin" i"tgad", cernd, uneori imperativ, alteori smerit, dovezi palpabile privind existena Lui. Poezia iubirii proiecteaz un sentiment protector, o necontenit i timid chemare a iubitei, eul liric amnand intlnirea pentru a prelungi fericirea de care se simte cuprins, in care presar ironii ncnttoare: "Melancolie", "Cntare", "Creion". n alte creaii, iubirea este starea superioar a ingemnrii indragostiilor, ca in "Psalmul de tain", una dintre cele mai frumoase poezii din lirica erotic romneasc: "Femeie raspandit-n mine/ ca o mireasmntr-o pdure,/ Scris-n visare ca o slov,/ infipt-n trunchiul meu: scure". Viziunea asupra morii profileaz spaima, ca in poezia "Duhovniceasc", sau percepie ludic, prin care se induce ideea c fiecare om trebuie s invete "sa se joace de-a moartea": "Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Aa e jocul,/ l joci in doi, in trei,/ l joci n cte ci vrei,/ Arde-l-ar focul!" ("De-a v-ai ascuns") Poezia social exprim o atracie surprinztoare a poetului pentru faa dizgraioas a lumii, o plcere a cruzimii, crend un autentic spectacol al degradrii umane. Lumea mahalalelor citadine, a pungailor, a ucigailor, a pucriailor, cu care a intrat n contact n timpul

deteniei la inchisoarea Vcreti, este ilustrat "in poeziile "Doi flamnzi", "Genera ii", "Ceasul de apoi", "Cina" i n proza "Poarta neagr". Poezia de revolt social exceleaz in volumul "1907- Peizaje" din 1955, n care poeziilepamflet "Cuvnt nainte", "Pe rztoare", "Lipsesc morminte" reflect drama rscoalei raneti ntr-un ton acuzator si o atitudine plin de revolt i ncrncenare. Arghezi ramne solidar cu cei muli, care trudesc n anonimat, nfrumuseai de munca aspr, dar cinstit i dispreuitor faa de cei "plini de bube", trndavi si degradai moral. . Tema inedit, poezia jocului, a boabei si a frmei exprim fascinaia pe care o are Arghezi pentru universul nconjurator, alctuit, cu candoare unic i fermecatoare, din lumea gazelor, a florilor i a animalelor domestice. Poezia inscripiilor, lirica inedit in peisajul literaturii romne, proiecteaz refleciile profunde ale poetului cu privire la indatoririle pe care oamenii le au faa de semenii lor, fa de familie, faa de ar, fa de credina strmoeasc, cuprinznd un imens univers, de la gaze la oameni, de la urtul regasit intr-o multitudine de ipostaze, la sublim. Poeziile au ca titlu cuvntul "inscripie",urmat de materialul pe care poetul isi "ciopleste" ideile. "Inscripie pe biseric" poteneaz arta poetic arghezian ce exprim aspiraia artistului spre nemurire prin creatia sa literar, amintind de "Numai poetul", poezie programatica eminescian: "Toi au fost un timp. Eu sunt./ Eu in cer. Ei n pamnt." Poet modern, Tudor Arghezi aduce in literatura romn o oper ce se distinge printr-o noutate izbitoare att n teme, ct i n limbajul poetic, arsnd o revoluie in poezia romneasc: "n poezia arghezian intlnim o alt vegetaie, o alt conuraie a spatiului i a cosmosului, un alt sentiment al timpului dect acelea cu care eram obinuii din poezia anterioar, dar mai ales un alt spirit.(Ion Simut) [3, p. 4]

Arta poetic arghezian


Critica literar a nregistrat de mult bogia si plasticitatea expresiei poetice argheziene. Aceasta din urm este un soi de reafirmare a realitailor, prin expresia cea mai concret, cea mai tangibil, prin folosirea unor cuvinte att de grele de nelesuri: profunde inct, cum spunea George Calinescu, 'odat deschide o u, zece pori se dau la o parte'. [4, p.16] Arta lui Arghezi are un pronunat caracter naional, vizibil n universul imagistic, constituind prin excelen peisajul autohton. Rdcinile artei lui sale sunt nfipte puternic n tradiia cultural, pornind de la savoarea primelor noastre cri bisericesti si trecnd prin experiena artistic a generaiilor anterioare (I. Heliade Rdulescu, Eminescu, Caragiale, Macedonski). Dar Arghezi se folosete din plin de tezaurul artistico-popular. El folosete numeroase forme poetice mprumutate din creaia popular, compunnd doine, colinde, cntece. Apar in opera sa motive populare, ritmuri si msuri si chiar tipuri de rime populare. Limba arghezian nsi cuprinde toate straturile graiului romnesc: cuvinte si construcii arhaice, vorbe cmpenesti, expresii argotice, nenumarate neologisme. Tudor Arghezi este unul dintre poeii care abordeaz diferite teme n creaiile sale literare, distingndu-se astfel poezia filosofic, de dragoste, poezia boabei si a farmei si arta poetic. Un exemplu de art poetic este poezia Ex libris (inclus n volumul Cuvinte potrivite) care

reprezint totodat si o definire metaforic a poetului zamislitor. Eul liric red atitudinea deosebit, sentimentul de admiraie fa de poet i creaia acestuia Carte frumoas, cinste cui te-a scris. Poezia glorific actul creator si creaia, dovad a faptului ca este o arta poetic. Cartea, simbol al creaiei literare, este asemanat inti cu o floare Eti ca o floare, anume nflorit/ Minilor mele, care te-au deschis, apoi cu o vioar Eti ca o vioar, singur ce cnt. Aceste comparaii relev nobleea si frumuseea sentimentelor transmise si demonstreaz adevrata valoare sfnta si etern a crii. Condiia creatorului este surprins Un om de snge ia din pisc noroi/ i zmislete marea lui fantom, iar creaia lui constituie o enigm pe care o pogoar vie printre noi. Poezia incepe cu un ton optimist si se finalizeaz cu unul trist, deoarece misterele lumii nu pot fi descifrate, ci doar redate prin jertfa lui zadarnic se pare/ Pe ct e ghiersul crtii de frumos/ Carte iubit, far de folos,/ Tu nu raspunzi la nici o intrebare. Fcnd parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioda interbelic , Testament de Tudor Arghezi, aezat n fruntea primului volum arghezian, "Cuvinte potrivite(1927)", are i ea rolul de program literar, realizat ns cu mijloace poetice. Poezia este o art poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica poetic. Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire "cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Condiia poetului este concentrat n versul "dect un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca bun spiritual i peren: "Nu-i voi lsa drept bunuri dup moarte...". Metafora "seara rzvrtit" face trimitere la trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare, prin "carte", creaia poetic, treapt a prezentului: "n seara rzvrtit care vine/De la strbunii mei pn la tine". Enumeraia "rpi i gropi adnci", ca i versul urmtor "Suite de btrnii mei pe brnci", sugereaz drumul dificil al cunoaterii i al acumulrilor strbtut de naintai. Un alt poem reprezentativ pentru lirica arghezian este elegia "De-abia plecasei". Elegia ilustreaz o tem mai puin cercetat a poeziei argheziene, tema erotic. Evocarea iubirii implic regretul, ntreinut de sentimentul apastor al nemplinirii, dar si interogaia dilematic, de natur s sugereze contradictoriul unei triri dramatice, ravsirea interioar strnit de ntrebarile ce se succed chinuitor: "Voiam sa pleci, voiam i sa rami/Ai ascultat de gndul cel dinti/Nu te oprise gndul far glas./De ce-ai plecat ? De ce-ai mai fi rmas ?" Arghezi aduce n prim-plan problema iubirii ca relaie. Sentimentul iubirii nemplinite pare a fi legat de constatarea c actul comunicrii nu este total, ci ramne n ordinea exterioar, a gndului rostit, fara acces la ordinea interioar, a "gndului far glas". n absena comunicrii eseniale, adic a uneia indiferente la "discursul ndrgostit" exterior si vibrnd la inefabile latente, se justific sensul de inutilitate din ntrebarea final: "De ce-ai mai fi rmas?".

Ruptura care intervine ntr-un moment de indecizie, "voiam sa pleci, voiam si sa rami", acuz limitele i inconsistena relaiei ce capta aspectul unei simple desfurri n planul srac al aparenelor. Reproul, "Nu te-ai uitat o dat napoi !", si face loc pentru a amenda lipsa ndoielii, fertil n ordine existenial, i, prin urmare, suficient n receptarea unei situaii limit. Este sugerat astfel o anumit modalitate de nelegere a iubirii ca relaie absolut, instaurat prin comunicarea dincolo de "gndul rostit". Numai aceast form de comunicare, prin conectarea la viaa interioar a celuilalt, este de natur s conduc la o unitate real a cuplului, sa nale dualul la unitate.

Bibliografie:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Poeme, poems, Tudor Arghezi, Bucureti, 19997 Opera lui Tudor Arghezi, Dumitru Micu, 1965 http://ru.scribd.com/doc/40092450/Tudor-Arghezi Tudor Arghezi (Studiu Critic), ,,Jurnalul Literar, Clinescu George, 1954 ,,Sfinte firi vizionare. Tudor Arghezi, Mihai Cimpoi http://ru.scribd.com/doc/66670713/Testament-Tudor-Arghezi-COMENTARIU http://www.versuri.ro/versuri/meffd_tudor+arghezi+testament.html