Sunteți pe pagina 1din 1080

Anul IV, Nr. 1

Ianuarie – Iunie 200

RECREATII

MATEMATICE

REVIST| DE MATEMATIC| PENTRU ELEVI {I PROFESORI

e i = 1
e i = 1

e i

e i = 1
e i = 1
e i = 1
e i = 1

= 1

e i = 1
e i = 1

Editura

“Crengu a IA I, 2002

Gâld u ”

Anul IV, Nr. 1

Ianuarie - Iunie 2002

RECREATII

MATEMATICE

REVIST| DE MATEMATIC| PENTRU ELEVI {I PROFESORI

e i = 1
e i = 1

e i

e i = 1
e i = 1
e i = 1
e i = 1

= 1

e i = 1
e i = 1

Apare cu sprijinul

FILIALEI IA I a SOCIET II de TIIN E MATEMATICE

IASI, 2002

Semnifica ia formulei de pe copert :

Într-o form concis , formula

matematicii:

e

i

1

leag cele patru ramuri fundamentale ale

ARITMETICA

reprezentat de

e

1

GEOMETRIA

reprezentat de

ALGEBRA

reprezentat de

i

ANALIZA MATEMATIC

reprezentat de

Redac ia revistei :

Petru ASAFTEI , Temistocle BÎRSAN, Dan BRÂNZEI, C t lin CALISTRU, Constantin CHIRIL , Constantin COCEA, Eugenia COHAL, Adrian CORDUNEANU, Paraschiva GALIA, Mihai GÂRTAN, Paul GEORGESCU, Dumitru GHERMAN (Pa cani), Gheorghe IUREA, Lucian Georges L DUNC , Gabriel MÎR ANU, Gabriel POPA, Dan POPESCU (Suceava),

Florin POPOVICI (Bra ov), Maria RACU, Petru R DUCANU,

Alin SPUM

Coordonatorul num rului : Temistocle BÎRSAN

Tehnoredactare computerizat :

Ionu AILINC I, C t lin CALISTRU, Paul GEORGESCU, Gabriel POPA, Vlad ROTARIU i un grup de elevi de la Liceul Teoretic “Gr. Moisil” i Liceul Teoretic “G. Ibr ileanu”

Adresa redac iei:

Catedra de Matematic – Universitatea Tehnic “Gh. Asachi” Ia i Bd. Carol I, nr.11, 6600, Ia i Tel. 032 – 213737 / int. 123 E-mail: acord@math.tuiasi.ro

©EDITURA CRENGU A GÂLD U

Toate drepturile rezervate ISSN 1582 - 1765 Bd. N. Iorga, Bl. K2, ap. 4 Tel. / Fax: 032 - 230598 IA I, 6600

Alin Spum

Alin

Spum

Cu mult triste e i p rere de r u anun m dispari ia în luna decembrie, anul 2001,

a unuia dintre cei mai ata a i i entuzia ti membri ai redac iei revistei noastre. S-a n scut în Ia i , la 22 noiembrie 1974. În acest ora drag lui, a parcurs în mod str lucit toate treptele înv mântului, de la cel elementar i pân la cel superior: a absolvit Liceul de informatic „Gr. Moisil” i a ob inut licen a în matematic la Universitatea „ Al. I. Cuza”. A ocupat prin concurs un post de preparator la Catedra de algebr , Facultatea de

matematic a universit ii ie ene. Pasionat de matematic , s-a îndreptat spre domeniul Algebrei abstracte i aplica iilor acesteia: dup doi ani de masterat, s-a înscris la doctorat i a sus inut examenele i referatele programate. Lucra la teza de doctorat i urma s plece în Germania, beneficiind de o burs de studii, în momentul dispari iei sale. Timpul a pus cap t irului de proiecte în care se avânta i pentru realizarea c rora era atât de înzestrat. A muncit cu mult pasiune i pricepere i a ob inut de timpuriu frumoase rezultate. Ca elev, a participat la fazele finale ale Olimpiadelor de matematic , Concursurilor rezolvitorilor Gazetei Matematice i multor concursuri interjude ene i a fost r spl tit cu premii i men iuni. Ca student, a fost premiat la mai multe edi ii ale Concursului studen esc Traian Lalescu i la Sesiunile de comunic ri tiin ifice studen e ti. Cadru didactic în înv mântul superior fiind, a participat cu regularitate la Conferin ele na ionale de Algebr din ultimii ani. A dorit mult ca Ia ul s aib o revist de matematic elementar i chiar a avut o ini iativ personal în acest sens. Întors în ar , dup o perioad de studii la Universitatea din Udine (Italia), s-a ata at imediat de revista „Recrea ii matematice”, care în acel moment preg tea apari ia primului s u num r. Cu competen i f r a- i menaja energia i timpul, a contribuit la cre terea calit ii revistei cu fiecare num r nou ap rut. Priceperea sa în tehnoredactarea pe calculator

a fost o ans a revistei la primele sale apari ii. A fost neobosit în promovarea i distribuirea

revistei, folosind orice prilej pe care-l avea: concursuri, tabere de matematic etc. Era atât de tân r i era o prezen atât de vie printre noi, membrii redac iei i colaboratorii revistei, încât vestea dispari iei lui a fost primit ca un fapt absurd i incredibil. Va r mâne mereu în amintirea noastr ca un exemplu de pasiune i d ruire,

h rnicie i modestie, entuziasm i competen . i nu avem alt mod mai potrivit de a cinsti memoria celui ce a fost Alin Spum , decât asigurând apari ia revistei, la care a inut atât de mult, f când-o cât mai interesant i atractiv .

REDAC IA REVISTEI

1

Petre Osmatescu ( 1925 – 2001 )

Petre Osmatescu s-a n scut în România la 20 iunie 1925 în satul V deni, comuna Moldova, jude ul Cetatea Alb . Ca o nedreptate istoric , ora ul omonim din antichitate, înfiin at în secolul VI înainte de Christos sub denumirea de Tyras i f când parte din Moldova lui tefan cel Mare, este rebotezat ast zi “Bielgorod Dnestrovski”, iar comuna Moldova - “Krutoiarovska” i apar in amândou Ucrainei. coala primar a terminat-o în comuna natal în 1938 (care, la acea dat , mai apar inea României). În perioada 1945-1947, urmeaz cursurile preg titoare de pe lâng Institutul Pedagogic “Ion Creang ” din Chi in u i apoi (1947-1951) cursurile institutului propriu- zis, începându- i cariera ca profesor de matematic i fizic la coala Medie nr. 2 din Orhei (1951-1956), unde este ales pre edintele sec iei metodice de fizic i matematic (1954- 1956). În 1956, este transferat la Institutul Pedagogic din Tiraspol. În 1962, înfiin eaz la Tiraspol Seminarul de Topologie General , Geometrie Analitic i Func ii Reale pentru studen i i tinerele cadre. În 1964, î i sus ine teza de doctorat în matematic i fizic . În 1965, devine conferen iar, iar în 1979 profesor la Catedra de matematici superioare nr. 1 de la Institutul Politehnic din Chi in u. Cu aceast ocazie, introduce metodele analizei vectoriale în cursul de analiz matematic . Tot în 1965, înfiin eaz i conduce Seminarul de Topologie General de la Universitatea de Stat din Moldova. El este membru al Societ ii Matematice din Moldova i Pre edinte al Societ ii “East-West”. A fost numit în 1996 Persoan Eminent a Educa iei Publice i a primit “Mileniul 2000. Medalie de Onoare”. El a fost fondatorul i organizatorul celor apte Simpozioane Tiraspoliene de Topologie i Aplica ii, pe care le-a editat. Cercet rile i rezultatele sale sunt de Topologie general i Teoria func iilor . A inut conferin e în Canada, Egipt, Elve ia, Germania, România, Spania i Turcia. Un întreg ciclu de conferin e l-a inut la Universitatea Tehnic din Ia i, cu care s-a semnat i un acord de cooperare interuniversitar . O maladie necru toare a întrerupt firul vie ii sale în noiembrie 2001, punând astfel cap t unei activit i prodigioase. Regretatul Profesor Petre Osmatescu , al c rui prieten am fost, s-a impus pe dou fronturi, care se întrep trund : pe de o parte, pe plan matematic, în topologie, prin introducerea spa iilor subtile , unde elementul de baz este diviziunea punctului (ceva analog cu divizarea atomului din fizic ), teorie care i-a g sit aplica ii în economie, finan e i sociologie, cât i prin înfiin area la Chi in u a revistei “Scripta Scientiarum Matematicarum”, pe care a condus-o pân în ultima clip , iar pe de alt parte, pe plan românesc, s-a dedicat luptei, prin mijloace culturale, pentru reunificarea Basarabiei cu România, deziderat, care sper m s nu r mân doar un vis al nostru.

Prof. dr. Petru CARAMAN

Niels Henrik Abel – 200 de ani de la na tere

A fost una dintre fiin ele de excep ie ce natura rareori d na tere în cursul unui secol. August Leopold Crelle

N. H. Abel (1802-1829) s-a n scut la Findöe într-o familie cu frumoase tradi ii. Moartea timpurie a tat lui i falimentul bunicului s u au dus familia la o existen precar . Se cunosc pu ine lucruri despre Abel. Ocupa iile lui favorite au fost teatrul i matematica. La 19 ani, student fiind, N. H. Abel propune o rezolvare algebric a ecua iei de gradul a cincilea. Aceasta con inea o eroare pe care tot el o g se te doi ani mai târziu. În Mémoires sur les l'équations algébriques où on démontre l'impossibilité de la résolution de l'équation générale du cinquième degré ” (1824), Abel pune cap t încerc rilor de continuare a lucr rilor lui Tartalia, Cardano i Ferrari, ce au durat mai bine de un secol. În 1825 face o c l torie de studii în Germania, Fran a i Italia. La Berlin cunoa te pe A. L. Crelle, fondatorul revistei Journal für die reine und angewandte Mathematik. Multe din lucr rile lui Abel au fost publicate în aceast revist . În iulie 1826 se afl la Paris, unde cunoa te pe cei mai importa i membri ai Academiei de tiin e: Cauchy, Laplace, Legendre .a. Preg te te i depune la acest înalt for de tiin cea mai important lucrare a sa „Mémorie sur une propriété générale d’une classe très étendue des fonctions transcendentes”. A a teptat zadarnic un r spuns din partea Academiei de tiin e, în particular din partea lui Cauchy i Legendre. Aici, în Paris, apar primele semne ale bolii sale. R spunsul mult a teptat vine la câteva luni dup moartea sa. În 1830 i s-a acordat postum, pentru aceast lucrare, marele premiu al Academiei de tiin e (împreun cu Jacobi). Memoriul a disp rut pentru un timp i a fost publicat abia în 1841. Din Paris se întoarce acas unde î i tr ie te ultimii doi ani de via împov rat de griji. Moare la numai 26 de ani, r pus de tuberculoz , boal incurabil în acea vreme. În cinci ani de crea ii originale i profunde, Niels Henrik Abel a reformat o parte a analizei matematice i a deschis drumuri noi în teoria grupurilor i în geometria analitic i algebric . A adus contribu ii în teoria ecua iilor algebrice i ecua iilor abeliene, teoria seriilor binomiale i a seriilor în general, teoria func iilor eliptice i, mai general, a func iilor algebrice. Un num r mare de no iuni i teoreme importante poart numele lui :

integrale abeliene, grupuri abeliene, teorema Abel-Ruffini privind imposibilitatea rezolv rii prin radicali a ecua iilor algebrice de grad mai mare decât patru etc.

Recent guvernul norvegian a hot rât crearea unui premiu care s poarte numele marelui matematician, Premiul Abel. Acesta este destinat domeniului matematicilor i se acord anual începând cu anul 2002. Valoarea premiului este de 200.000.000 coroane norvegiene ( 27.100.000 euro). Crearea unui Premiu Abel a fost propus i în 1902 de c tre regele Oscar II al Suediei i Norvegiei. Datorit separ rii celor dou ri în 1905, proiectul a fost abandonat. Pân acum, cel mai prestigios premiu pentru matematicieni a fost medalia Fields, acordat din patru în patru ani, începând din 1936. Premiul Abel este ca valoare i importan comparabil cu Premiul Nobel (ce nu se acord matematicienilor).

Prof. dr. Temistocle BÎRSAN

4

ARTICOLE SI NOTE MATEMATICE

Asupra ipotezei lui Goldbach

Petru MINU 1

Una din problemele care au impulsionat considerabil dezvoltarea teoriei numerelor i care nu este înc rezolvat , în ciuda eforturilor f cute în ultimii 250 de ani de matematicieni dintre cei mai renumi i, este a a numita ipotez a lui Goldbach. Problema a fost pus pentru prima dat în coresponden a dintre Christian Goldbach i Leonhard Euler, la vremea respectiv matematicieni la Academia din Sankt Petersburg. La 7 iunie 1742, Goldbach îi scrie lui Euler: “Evident, orice num r (natural) este suma a trei numere prime”. La 30 iunie 1742, Euler îi r spunde:

“Consider ca o teorem pe deplin adev rat c orice num r par este suma a dou numere prime, de i nu pot s o demonstrez”. Prin tradi ie s-a p strat sub denumirea de ipoteza lui Goldbach urm toarea afirma ie:

Propozi ia 1. Orice num r natural par, mai mare ca 2 , este suma a dou numere

prime (de exemplu,

4 = 2 + 2 ,

6 = 3 + 3 ,

A fost formulat i o ipotez mai tare:

8 = 3 + 5 , 10 = 3 + 7 = 5 + 5 etc.).

Propozi ia 2. Orice num r natural par, mai mare ca 6, este suma a dou numere prime diferite. Propozi ia 2 a fost verificat de Pipping pentru toate numerele pare pân la 100000.

Teorema 1. Propozi ia 2 este echivalent cu afirma ia: orice num r natural mai mare ca 17 este suma a trei numere prime diferite. Demonstra ie. Observ m c dac n se reprezint sub forma n p q r , p, q, r

prime, în cazul când n este impar toate trei numerele p, q, r sunt impare, iar în cazul când n este par unul dintre ele este par (deci 2) i celelalte dou impare. S mai observ m c nu exist numere n N care s admit patru reprezent ri de

prime).

Ca

,

forma:

n

3 3 r ,

1

n

5 5 r

2

,

n 7 7 r

3

,

n

r

1

r

4

, atunci

k

3

16

,

11 11 r

4

r

2

r

4

1

12

,

2

r

, r

3

, r

4

3

r

4

8

.

k

3

1

r 1 este multiplu de 3, absurd.

( r , r

Într-adev r, în caz contrar ar rezulta c

urmare, dac

atunci

r

4

este de forma r

4

r

3

este multiplu de 3 i dac

r

3k

4

2

r

2

este multiplu de 3; dac

, atunci

r

4

Presupunem c Propozi ia 2 este adev rat í fie n 17 , n impar. Numerele pare

n 7 , n 11 sunt mai mari ca 6 i se scriu sub forma unei sume de dou

n 3 ,

n 5 ,

numere prime diferite: n 3 p q , n 5 p

1

1

2

q

2

,

n 7 p q , n 11 p q .

3

3

4

4

Conform observa iei de mai sus, din aceste patru reprezent ri ale lui n ca sume de trei numere prime exist cel pu in una în care to i termenii sunt diferi i.

Dac n

este par, n 2 este par i se poate scrie sub forma n 2 p q , unde

p

i q sunt dou numere prime impare diferite, deci n 2 p q .

1 Prof. dr. , Catedra de algebr , Univ. “Al. I. Cuza”, Ia i

5

Invers, presupunem c orice num r mai mare ca 17 este suma a trei numere prime

diferite. Dac n

diferite. Pentru 6 n 15 avem: 8=3+5, 10=3+7,

12=5+7, 14=3+11. Cu aceasta demonstra ia este complet .

Teorema 2. Dac ipoteza lui Goldbach este adev rat , orice num r natural impar, mai mare ca 7, este suma a trei numere prime impare. Demonstra ie. Dac 2n 1 7 , 2n 1 3 2 n 1 4 i conform ipotezei lui

Goldbach 2n 1 3 p

Observa ie. I.M. Vinogradov a demonstrat, în 1937, c orice num r natural impar

mai mare ca

17 , n 2 2 p q , deci

este par,

n 15 , avem

n 2

par ,

n 2

n p q , p i q numere prime

q

,

p, q prime, impare. Deci 2n 1 3 p q .

3

3

16

este sum de trei numere prime.

Consider m propozi ia:

Propozi ia 3. Orice num r natural impar, mai mare ca 7, este sum de trei numere prime impare.

Pentru a ar ta c Propozi ia 3 este o teorem (propozi ie adev rat ) ar trebui

verificat c orice num r natural impar n, numere prime impare.

Teorema 3. Dac ipoteza lui Goldbach este adev rat , atunci orice num r întreg impar n se poate reprezenta, într-o infinitate de moduri sub forma n p q r , unde p, q, r sunt numere prime. Demonstra ie. Fie n un num r întreg impar. Putem alege, într-o infinitate de moduri, un num r prim impar r astfel încât n r 4 . Conform ipotezei lui Goldbach exist dou numere prime impare p i q astfel încât n r p q .

se poate scrie ca o sum de trei

7 n 3

3

16

Teorema 4. Orice num r natural mai mare ca 11 este suma a dou numere compuse. Demonstra ie. Dac n este par, n 4 este par (deci compus) i n 4 n 4 .

Dac n este impar, n 9 este par (deci compus) i n 9 n 9 .

G.H. Hardy i J.E. Littlewood au formulat ipoteza c orice num r

natural n, suficient de mare este suma unui num r prim i a unui p trat :

prim, k N . Ipoteza nu a putut fi înc confirmat sau infirmat . O alt ipotez a lui Hardy i Littlewood a devenit teorem prin demonstra ia dat de I.V. Linnik în 1959 :

Teorema 5. Orice num r natural, suficient de mare, este suma între un num r

Observa ie.

n p k

2

,

p

prim i dou p trate:

n p k

2

h

2

,

p prim ,

k, h N .

Demonstra ia acestei teoreme nu poate fi f cut cu mijloace elementare.

Bibliografie

1. D. A. Buh tab Teoria cisel, Moskva, 1960.

2. C. Creang , C. Cazacu, P. Minu , Gh. Opai , C. Reischer Introducere în teoria

numerelor, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti , 1965.

3. P. Minu Teoria numerelor. Capitole introductive, Ed. “Crengu a Gâld u”, Ia i, 1997.

4. W. Sierpinski Ce tim i ce nu tim despre numerele prime, Ed. tiin ific , Bucure ti,

1966.

6

Generalizarea teoremei de omologie a lui Barbilian

Constantin COCEA 1

Str lucitul matematician Dan Barbilian a demonstrat c dou triunghiuri echilaterale, de acela i centru, sunt triomoloage. Vom extinde în cele ce urmeaz acest rezultat. Are loc urm toarea

punctele de

A

circumscris în I i invers asemenea cu

concurente (adic triunghiurile ABC i

Demonstra ie. Fie 0, a, b, c afixele punctelor I, A, B, C , iar C (I,1) cercul înscris de raz unitate. Atunci:

un triunghi având centrul cercului

contact ale cercului înscris cu laturile, iar

sunt

Teorem . Fie ABC un triunghi cu centrul cercului înscris I;

A

A

A

1

B

2

B

2

B

1

C

2

C

1

2

C

2

. Atunci dreptele sunt omologice)

2

1

, B

AA

2

1

,C

1

, BB

2

, CC

2

Triunghiul

A

2

B

2

C

2

fiind

a 1 b c 1 1 1 invers asemenea
a 1
b
c
1
1
1
invers
asemenea

cu

A

1

B

1

C

1

circumscris I , rezult c exist C încât

a

2

a , b b , c c

1

2

1

2

1

 

(1)

,

cu

centrul

cercului

 

(2)

În loc s demonstr m concuren a dreptelor

în vedere teorema lui Desargues) c punctele

AA

AB A

2

B

2

sunt coliniare.

2

,

BB

2

, CC , vom demonstra (având

2

BC B C

2

2

,

CA C A i

2

2

Panta complex a dreeptei IA 1 este a 1 . Cum BC este tangent cercului
Panta complex a dreeptei IA 1 este
a 1 . Cum BC este tangent cercului înscris,
k IA
1
a
1
rezult c ecua ia lui BC este
a
1
(BC)
z
a
z
a
sau
z a
za
2
0
.
(3)
1
1
1
1
a
1

Se tie c raportul în care o dreapt de ecua ie z z 0 împarte un segment (BC), afixele lui B i C fiind b respectiv c, este

b b R . c c
b
b
R
.
c
c

Prin urmare, inând seama de (2) i (3), avem :

B b b a 2 2 1 a 1 1 1 . C c a
B
b
b a
2
2
1 a
1
1
1
.
C
c
a
c a
2
2
1
1
1
1

Având în vedere expresiile analoage cu (4) ale rapoartelor

1 Profesor , Liceul Teoretic “D.Cantemir”, Ia i

7

C A 2 2 i A B 2 2
C
A
2
2
i
A
B
2
2

(4)

, ob inem:

B

2

C

2

A

2

C

2

A

2

B

2

1

ceea ce probeaz coliniaritatea punctelor , , , deci triunghiurile ABC i

omologice. Observa ie. Dac ABC este echilateral , I este centrul comun al triunghiurilor ABC i

sunt

A

2

B

2

C

2

A 1

B C

1

1

i se ob ine:

Teorema lui BARBILIAN. Dou triunghiuri echilaterale de acela i centru, ABC i

A

2

B

2

C

2

, sunt în trei moduri omologice:

A A

B

B

2 2

C

C

2

,

B A

2

B

C

2

C

A

2

,

C A

2

B

A

2

C

B

2

.

Demonstra ia decurge din teorema anterioar , deoarece dou triunghiuri echilaterale sunt în trei moduri invers asemenea.

Observa ie. Teorema se poate extinde i astfel:

Teorem . Fie ABC un triunghi cu

1

1

1

2

2

2

I

a centrul cercului exînscris corespunz tor laturii

A , B , C punctele de contact ale acestui cerc exînscris cu laturile BC, CA

A B C un triunghi invers asemenea cu triunghiul A B C având

BC, iar

respectiv AB. Fie

1

1

1

centrul cercului circumscris în

I a . Atunci triunghiurile ABC si

A

2

B

2

C

2

sunt omologice.

Consecin a 1. Fie ABC un triunghi, iar

B

A

1

,

B

1

,

C 1 punctele de contact ale cercului

. S

înscris C (I,r) cu laturile. Paralelele prin

se arate c dreptele

1

i C

1

i

A

2

la BC retaie cercul C în

B

2

C

2

B

2

, C

2

AA

1

, BB

2

,

CC

2

A 1

1

1

sunt concurente.

B C

Demonstra ie. Triunghiurile

au acela i centru al cercului

circumscris (punctul I) i sunt invers egale, deci invers asemenea.

, C

înscris C (I,r) cu laturile. Not m cu

un diametru oarecare al cercului C . Atunci dreptele AA

Consecin a 2. Fie ABC un triunghi, iar

A

A

2

, B

2

, C

2

1

, B

simetricele punctelor

1

1 punctele de contact ale cercului

fa de

A

1

, B

1

, C

1

2

, BB

2

, CC

2

sunt concurente.

Demonstra ie. Centrul

cercului

circumscris

triunghiului

A

2

B

2

triunghiurile

A

2

B

2

C

2

i A

1

B C

1

1

sunt invers egale, deci invers asemenea.

C

2

este

I,

iar

Bibliografie

1. D. Barbilian - I. Barbu - Pagini inedite, Editura Albatros, Bucure ti, 1981.

2. C. Cocea - Propriet i remarcabile ale triunghiurilor invers asemenea, S în elegem matematica, Bac u, 1992.

3. C. Cocea - Teoreme de triortologie i triparalelogie, 1992.

4. P. S. Modenov - Probleme de geometrie , Editura “Nauka”, Moscova, 1979.

5. N. Mih ileanu - Utilizarea numerelor complexe în geometrie, Ed. Tehnic , Bucure ti,

1968.

8

Asupra unor iruri de integrale

Iuliana GEORGESCU 1

i

Paul GEORGESCU 2

Articolul de fa prezint un mod de calcul al limitelor unor iruri

x

n

n 1

de termen

b

a

general

particular, se pot determina limitele irurilor

x

n

f

/ 2

0

n

x dx , cu

f

sin

n xdx

, b

n

0

satisf când anumite ipoteze ce vor fi precizate ulterior. În

de termen

a

n

n 1

, a

n

,

b

0

n 1 / 2

n

,

c

n

tg

n xdx

n 1

, a

,

d

n

n 1

/ 2

general

n xdx

n

e

1

ln

n xdx

.

a

n

cos

Insist m mai întâi asupra unei solu ii eronate date în [2] pentru faptul c lim

n

a

n

0

.

ii eronate date în [ 2 ] pentru faptul c lim n a n 0 .

Solu ie.“ Aplicând teorema de medie, c 0, / 2 astfel încât

0

/ 2

sin

n

2 sin

n

c

. Deoarece sin c 0,1 , avem lim sin

n

n

c 0

i, deci, lim

n

/ 2

0

sin

n

xdx

xdx

0.

Totu i, c nu este constant, ci depinde de n , i nu putem deduce c lim sin

n

n

c

0.

În cele ce urmeaz vom indica un mod de calcul al unor limite de acest tip.

Teorema 1. Dac f : a, b

0,1 este continu , iar U f x

a,b ; f x 1 este

finit , atunci

lim

n

b

a

f

n

x dx 0.

Demonstra ie. Presupunem c

a , b

, x

I i l I / k 1

i

k

U

f

x

i

1

, x

2

k

Consider m

intervalului

I

i

i

i

cu

a

x

i

I

i

(daca x

1

sau x

b

, atunci

I

1

a

1

, b

,

1

i fie 0 arbitrar, dar fixat.

= lungimea

, b

i 1, k

, respectiv I

a

i

k

l

I

i

k

k

).

Fie

D

1

k

2

a

i

,

b

i

i

D

i 1

intervale închise i m rginite, i f

a b

,

\

k

i 1

a

i

,

b

i

. Cum

este continu , exist M

D

2

este o reuniune finit de

sup

x

D 2

f x , iar M 1. De aici,

rezult

c

D

2

f

n

x dx

M

n

/ 2

.

Deoarece

f x 1 ,

x a,b ,

se

deduce

c

k

f

D

1

n

x dx

i

1

n

b

i

a

i

/ 2

. În consecin ,

a

f

b

x

dx

k

/

1

k M

n

/ 2

.

1 Profesor, Liceul cu Program Sportiv, Ia i

2 Profesor, Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Ia i

9

b

a

f

Alegând acum

n

0

n

x dx

,

n

astfel încât

M

,

n

0

deci

lim

n

b

a

n

f

n

/ k

/ 2

x dx 0.

1 ,

n

n

0

, se ob ine c

Observa ia 1. Ipoteza „U f este finit ” din enun poate fi înlocuit cu „U f este Jordan neglijabil ”, teorema r mânând valabil cu aceea i demonstra ie.

Corolar 1.

Dac

f : a, b

0,1

este continu i strict cresc toare (sau strict

descresc toare), iar f b 1 (respectiv f a 1 ), atunci

lim

n

b

a

f

n

x dx 0.

Demonstra ie. Suntem în ipotezele teoremei , cu U f {b}, respectiv U f {a} .

Aplica ia 1. Are loc rela ia

Solu ie.

lim

a

n

lim

b

n

lim

c

n

lim

d

n

0

.

n

n

n

n

Se aplic Corolarul 1, inându-se seama de monotonia func iilor de sub

semnul de integral .

În cele ce vor urma vom nota cu D f mul imea punctelor de discontinuitate ale unei

func ii f . Observ m c este valabil deasemenea urm toarea îmbun t ire a Teoremei 1.

Teorema 2. Dac

f :

a, b

1, 1 ,

atunci

lim

n

b

a

f

n

x dx 0 .

iar

f : a , b 1, 1 , atunci lim n b a f n x

D f

i

Demonstra ie. Deoarece f este integrabil Riemann,

U

f
f

sunt Jordan-neglijabile,

f ,
f
,

f

n i

f
f

n sunt de asemenea

integrabile Riemann. Fie acum 0 arbitrar, dar fixat. Deoarece D f este Jordan-negli- k k
integrabile Riemann. Fie acum 0 arbitrar, dar fixat. Deoarece
D f
este Jordan-negli-
k
k
*
jabil ,
k N
i
I
astfel încât
I
a ,b
,
D
f
I
i
b
a
/ 2 .
i
1
i
k
i
i
i
k
i
i
i 1
i
1
k
k
Not m
D
2
a
,
b
,
D
a b
,
\
i
a
,
b
. Mai departe,
n
f
x dx
/ 2
, i cum
1
i
i
i
D
1
i
1
i
1
f
f

n este continu pe

D

2 ,

n

f

D

2

x dx

se poate majora cu ajutorul Teoremei 1. Rezult de

aici c

lim

n

b

b

a

n f
n
f

x dx

0

, deci

lim

n

n

a

f

x dx 0.

Aplica ia 2.

Fie

b 0 ,

iar

f

x

sin

0

1

x

,

,

x

x

0,

0

b

.

Atunci

f este integrabil

Riemann, iar

lim

n

b

a

f

n

x dx 0 .

10

. Atunci f este

integrabil Riemann, conform criteriului Lebesgue de integrabilitate Riemann. Mai departe,

Solu ie.

Se

observ

c

1 f 1, x 0, b i

Solu ie. Se observ c 1 f 1, x 0, b i D f 0 U

D f

0

ie. Se observ c 1 f 1, x 0, b i D f 0 U f

U f

2

2

k

k N

1 ;

este de m sur Jordan nul i se poate aplica Teorema 2.

Observa ia 2.

Folosind no iuni de teoria m surii i integralei Lebesgue, mai precis

teorema lui Egorov, se poate demonstra urm torul rezultat:

g

n

Teorema 3. Fie f : a, b I continu , g : a, b R integrabil Riemann i

,

n 1

un ir de func ii continue, g : I R

n

, astfel încât g

f x

g x

a b

,

x

n

i M , x a b , . Atunci b g f x dx b
i
M ,
x
a b
,
. Atunci
b
g
f x dx
b
g x dx
.
n
a
a
0,
x
0,
2
n
Aplica ia 3. Pentru a 0 , b
2 ,
g
x
g
,
x
x
,
f x sin x
,
n
1,
x
2
2
remarcând c sunt îndeplinite condi iile Teoremei 3, iar
g
x dx
0
,
ob inem c
0
lim
a
0
. Analog deducem c
lim
b
n lim
c
n lim
d
n 0 .
n
n
n
n
n

Aplica ia 4 (V. Drul i I. Paralescu, Problema 24154, G.M. 7-8/1999 ). Calcula i:

a) a

b) a

sin 2 x

2

1

sin

2

x

sin

2 n

dx

x

a) lim

n 0

b) lim

n

1

2

0

1

sin

x

sin

2 n

x

dx

.

Solu ie. Aplic m Teorema 3. Lu m 2 2 x 1 x 0 ,
Solu ie. Aplic m Teorema 3. Lu m
2
2
x
1
x
0 , b
2 ,
g
x
,
f x
sin x
,
n
2
n
1
x
x
1
0 , b
2 ,
g
x
, f x sin x ,
n
2
2 n
1
x
x

g

x

g

x

sin 2 x x 0, 2 2 , 1 sin x 1/ 3, x 2
sin 2 x
x
0,
2
2 ,
1 sin
x
1/ 3,
x
2
2
1
1
x
,
x
0,
2
.
1 3,
,
x
2

Bibliografie

,

1. D. M. B tine u et al. Primitive