TARILE ROMANE SI STATELE VECINE INTRE DIPLOMATIE SI CONFRUNTARE Politica de cruciada a voievozilor romani Cucerind Peninsula Balcanica si atingand

la sfarsitul sec al XIV-lea linia Dunarii, Imperiul Otoman a ajuns o amenintare directa pentru Tarile Romane si chiar pentru intreaga Europa. Puterile europene au reactionat, declansand cruciadele tarzii pentru a-i respinge pe otomani. Au fost atrase in aceasta actiune Ungaria si Polonia, care urmareau interese proprii in sudestul Europei. 1. Mircea cel Batran -1386-1418- domnitor al Tarii Romanesti a fost primul domn care a dus o politica de cruciada. La inceputul domniei a incheiat o alianta cu regele Poloniei. Cresterea pericolului otoman l-a determinat sa-si orienteze politica externa, a semnat in 1395 la Brasov- un tratat de alianta antiotomana cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. A intrat in conflict cu otomanii din cauza stapanirii Dobrogei. Astfel, sultanul Baiazid in fruntea armatei ataca Tara Romaneasca: batalia decisiva s-a dat la Rovine- data bataliei este incerta-10 oct 1394 sau 17 mai 1395. Turcii au fost infranti, fiind nevoiti sa se retraga. Desi victorios, domnul muntean isi pierde temporar tronul ca urmare a unui complot boieresc. Victoria de la Rovine a incurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze o noua cruciada antiotomana in 1396, insa cruciatii sunt infranti la Nicopole. Dupa moartea lui Baiazid, Imperiul Otoman s-a confruntat cu o criza politica luptele pt tron intre fiii lui Baiazid. Mircea a intervenit in luptele interne din Imperiul Otoman, sprijinind diferiti pretendenti la tron, favorabili politicii sale; incercarile sale au esuat. Mehmed I, ajuns sultan, organizeaza o expeditie in Tara Romaneasca, Mircea este invins si cedeaza otomanilor Dobrogea, acceptand si plata tributului. In schimb, turcii se obligau sa nu atace Tara Romaneasca. 2. Iancu de Hunedoara 1441-1456-voievod al Transilvaniei. S-a ridicat dintr-o familie de cnezi hunedoreni; tatal sau a fost innobilat- pentru servicii aduse coroanei maghiare- cu castelul si domeniul Hunedoarei. In 1438 devine ban de Severin, in 1441 voievod al Transilvaniei, iar in 1446 guvernator al Ungariei. Credincios ideii de cruciada, a incercat sa-si asigure sprijinul Tarii Romanesti si Moldovei, unde a impus domnitori credinciosi lui si luptei antiotomane. Contextul international era favorabil, datorita implicarii energice a papalitatii, dar si a Ungariei si Poloniei. In 1441 Iancu a inceput campaniile impotriva turcilor si a invins o armata otomana la Semendria- Serbia. In anul urmator, Iancu este infrant de catre turci la Sntimbru, langa Alba- Iulia; dar Iancu ii urmareste pe turci si obtine Victoria in apropiere de Sibiu. A trecut apoi in Tara Romaneasca si a instalat un domn favorabil politicii antiotomane. In sept 1442, obtine o noua victorie, pe raul Ialomia. Pericolul otoman fiind indepartat pentru moment de la hotare, Iancu a inceput organizarea unei cruciade cu scopul de a-i alunga definitiv pe otomani din Europa; nu-l are alaturi decat pe regele Ungariei. In Campania cea lunga-1443-1444 au fost cucerite orasele Ni si Sofia, dar venirea iernii a deteminat retragerea cruciailor. S-a incheiat o pace avantajoasa la Seghedin in 1444, pe 10 ani. Pacea este rupta de regele Ungariei la cererea papei; s-a organizat o noua expeditie la sud de Dunare- la Varna in noiembrie 1444, armata cretin este infranta. In 1448 la Kossovopolje, voievodul este iar infrant. Dupa esecul de la Varna, Iancu a reluat ofensiva antiotomana, cariera sa militara fiind incununata de lupta de la Belgrad- 1456, orasul fiind considerat cheia Europei Centrale,

reusind sa-I infranga pe turci. La scurt timp dupa acest succes, a murit de ciuma la Zemun, fiind inmormantat la Alba- Iulia. 3. Vlad Tepes - 1456- 1462- domnitor al Tarii Romanesti. Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, rolul de aparator al crestinatatii la Dunarea de Jos a fost asumat de Vlad Tepes. Pe plan intern a dus o politica autoritara, indreptata impotriva abuzurilor boierimii soi de sprijinire a comertului romanesc. A declansat revolta antiotomana, refuzand plata tributului in 1459. In iarna anului 14611462, domnul muntean a organizat o expeditie la sud de Dunare. Sultanul Mehmed al II-lea, a organizat o campanie de pedepsire, atacand Tara Romaneasca. In noaptea de 16/ 17 iunie 1462 Tepes a atacat oastea otomana la Targoviste- Atacul de noapte de la Targoviste; nu a fost o victorie decisiva, Tepes fiind nevoit sa se retraga in Transilvania, unde cade victima unui complot initiat de negustorii sasi si Matia Corvin-regele Ungariei; Vlad este inchis la Buda. Turcii au instalat domn pe Radu cel Frumos, tara platind din nou tribut turcilor. In 1476, la cererea lui Stefan cel Mare, Vlad Tepes a fost eliberat si inscaunat ca domn, dar la scurt timp a fost asasinat de boieri. 4. Stefan cel Mare- 1457-1504- domnitor al Moldovei. Expansiunea otomana a continut si in a doua jumatate a sec. al XV-lea, urmarind stapanirea bazinului Marii Negre si ocuparea cetilor Chilia si Cetatea Alb. A ocupat tronul cu ajutorul lui Vlad Tepes. Obiectivele politicii externe ale lui Stefan urmareau: a. nchegarea unui sistem de aliante care sa-i permita evitarea confruntarilor militare cu doi dusmani simultan; astfel a acceptat suzeranitatea Poloniei, iar in 1467 l-a infrant pe Matia Corvin in batalia de la Baia. b. nlturarea suzeranitatii otomane: a incheiat un sistem de aliante cu Venetia, a refuzat plata tributului, a intervenit in Tara Romaneasca inlocuindu-l pe Radu cel Frumos cu Laiota Basarab, favorabil politicii antiotomane. In 1475, o numeroasa armata otomana, condusa de Soliman-Pasa a atacat Moldova, dar este infranta de armata lui Stefan la 10 ian 1475, la Vaslui. In acelasi an, a incheiat un tratat de alianta cu Matia Corvin. In anul urmator -1476- sultanul Mohamed al II-lea, cu sprijin muntean si ttar a atacat din nou Moldova. Batalia de la Valea Alb- Rzboieni s-a incheiat cu victoria turcilor care au beneficiat de avantajul numeric; Stefan desi invins, a reusit sa alunge trupele turce din tara. Din pacate, statele crestine-Venetia, Polonia si Ungaria au incheiat pace cu turcii; ramas fara aliati, Stefan a semnat in 1489 pace cu otomanii. La sfarsitul domniei, in 1497, il infrange pe regele Poloniei, Ioan Albert, care atacase prin surprindere Moldova, suzeranitatea poloneza fiind nlaturata. Raporturile romano- otomane in sec XVI Relatiile dintre Tarile Romane si Poarta erau reglementate prin acorduri si capitulaii, prin care: domnii romani recunosteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului si promiteau sa urmeze politica externa otomana, iar otomanii se obligau sa nu atace tarile romanesti si sa le ofere protectie impotriva otomanilor. In sec al XVI-lea Tarile Romane intra sub dominaie otomana, isi pierd independena, dar isi pastreaza autonomia.