Sunteți pe pagina 1din 41

1

Cap. I Administratia publica


1 Sensurile si sfera de cuprindere a notiunii de administatie publica Sens formal, organic-administratia reprezinta un ansamblu de autoritati si institutii publice care realizeaza, pe baza si in vederea executarii legii, o activitate cu un anumit specific. Sens material-reprezinta activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legilor de catre autoritatile ce compun acest sistem. Astfel, in actualul sistem constitutional si legal, administratia publica este infaptuita de doua mari categorii de autoritati; a/ autoritati de natura centrala b/autoritati autonome locale a/ Autoritati de natura centrala ; presedintele si guvernul ministerele si alte organe centrale de specialitate subordonate guvernului autoritati ale administratiei centrale autonome institutii bugetare, regii autonome si societati comerciale subordonate ministerelor sau altor autoritati centrale autonome prefectul serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale de specialitate, conduse de prefect. b/ Autoritati autonome locale; 1 Autoritati deliberative-consiliile judetene, consiliile locale 2 Autoritati executive-primarii, presedintele consiliului judetean. 3 Organisme prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local sau judetean, cum ar fi societati comerciale si regii autonome de interes local sau judetean, infiintate sau reorganizate prin hotarari ale consiliilor judetene sau locale,

2 asociatii de dezvoltare intercomunitara, furnizori de servicii sociale de drept public ori privat.

Definitia si trasaturile administratiei publice

Administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de autoritatile admnistratiei publice precum si de alte autoritati publice sau persoane juridice de drept privat imputernicite de cele administrative prin care, in regim de putere publica, se executa legea, in sens material, concret sau prin emiterea de acte normative sau se presteaza servicii publice. Deci, puteti desprinde din definitie trasaturile administratiei publice; Cele referitoare la obiectul sau, care consta in executarea legii fie in sens material, concret sau prin emiterea unor acte normative cu o forta juridica inferioara legii ca act juridic al Parlamentului sau egala cu a legii, in cazul ordonantelor de Guvern. De asemenea, obiectul poate consta si in prestarea de servicii publice, in limitele legii, de catre societati comerciale, regii autonome precum si de catre alti furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat.

O a doua trasatura vizeaza autoritatile publice care o infaptuiesc, fie ca sunt situate la nivel central sau local. O ultima trasatura releva regimul juridic specific care o caracterizeaza si anume regimul de putere publica, regim care presupune ansamblul unor prerogative specifice autoritatilor administrative si prin intermediul carora interesul public dobandeste preeminenta fata de interesul privat.

2 Corelatia executiv-administratie publica Intre cele doua notiuni se stabileste o corelatie de la intreg la parte sau de la genul proxim la diferenta specifica. In sistemul constitutional actual executivul inseamna bicefalism, respectiv Presedinte si Guvern.

3 Executivul presupune acea functie a statului , distincta de puterea legislativa si judecatoreasca, prin care se asigura executarea legii, in acceptiunea larga a termenului. El are o sfera mult mai cuprinzatoare decat administratia publica, incluzand in cuprinsul sau si alte autoritati care exercita puterea executiva. Administratia reprezinta un segment al executivului, fara a se suprapune cu acesta. Executivul presupune doua dimensiuni; a/guvernarea care inseamna a lua decizii esentiale care angajeaza viitorul natiunii b/administratia, care presupune indeplinirea sarcinilor cotidiene. Definitia dreptului admnistrativ

Dreptul admnistrativ reprezinta o ramura a dreptului public care reglementeaza raporturile din sfera admnistratiei publice active, raporturile acesteia cu celelalte autoritati publice, cu particularii, cele care privesc organizarea si functionarea ei, precum si cele de natura conflictuala dintre admnistratie, pe de o parte si cei vatamati in drepturile si interesele lor legitime, pe de alta parte. Din continutul definitiei se desprind urmatoarele precizari Sintagma administratietrebuie inteleasa in acceptiunea lato sensu, in care se include atat autoritati publice centrale cat si cele autonome locale cat si agentii privati autorizati sa presteze servicii publice. Precizam ca este vorba de o ramura a dreptului public. Dreptul admnistrativ reglementeaza doua categorii de relatii sociale; 1 /cele care concretizeaza cele trei dimensiuni ale admnistratiei publice active anume a/executarea legii b/emiterea de acte normative cu forta juridica inferioara legii, in executarea legii ca act juridic al Parlamentului c/prestarea de servicii publice ,in limitele legii. 2/ cele de natura conflictuala dintre autoritatile administrative, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.

Cap. II Izvoarele dreptului administrativ

1 Izvoare formale nescrise ale dreptului administrativ 2 Izvoare formale scrise ale dreptului administrativ

1 Izvoarele formale nescrise ale dreptului admnistrativ; Cutuma sau obiceiul juridic Jurisprudenta Doctrina Izvoarele formale scrise ale dreptului admnistrativ Constitutia si legile constitutionale Legea organica si legea ordinara Ordonanta si hotararea de Guvern Ordinul prefectului Actele admnistratiei locale Tratatele internationale

Cap. II Izvoarele dreptului administrativ

1 Izvoarele formale nescrise ale dreptului admnistrativ Cutuma sau obiceiul juridic Reprezinta uzajul care a fost implantat intr-o anumita colectivitate, pe care aceasta colectivitate il considera obligatoriu din punct de vedere juridic. Pentru ca obiceiul sa fie izvor de drept se cer indeplinite doua conditii; a/sa fie indelungat

5 b/sa fie socotit de toata lumea ca avand caracter obligatoriu in sensul legii. Tara in care obiceiul ocupa un loc important in planul teoriei dreptului este Elvetia. Doctrina elvetiana stabileste doua conditii care trebuiesc intrunite cumulativ pentru ca obiceiul sa reprezinte o norma juridica; a/practica indelungata; b/sentimentul unanim al caracterului obligatoriu. In Franta se considera ca obiceiul nu poate sa joace decat un rol minim. In Germania dreptul cutumiar este aplicat numai la nivelul autoritatilor locale, insa aplicarea lui depinde de folosirea prelungita si continua, precum si de credinta celor care participa ca aceasta folosire este legal justificata. In Italia dreptul cutumiar nu se poate aplica contra lege, ci doar secundum legem si preater legem. In Irlanda dreptul cutumiar ca si doctrina sunt considerate surse secundare ale dreptului. |n Olanda dreptul cutumiar este recunoscut ca un veritabil izvor de drept, dar nu in cazul dreptului administrativ. |n Romania, obiceiul poate constitui izvor de rang constitutional, dar in materia dreptului civil. Astfel, potrivit art. 44, alin. 6 din Constitutie, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Art. 120 alin 1 din Constitutie reglementeaza principiile care guverneaza admnistratia publica locala. Principiul autonomiei locale permite ca anumite practici specifice locului sa capete in timp semnificatia unor reguli obligatorii pentru persoalul din administratia publica. Totusi, intrucat exista un numar mare de norme scrise in aceasta materie, in tara noastra obiceiul nu are mare insemnatate pentru dreptul admnistrativ. Jurisprudenta Reprezinta modul in care instantele interpreteaza legea. Exista state unde jurisprudenta constituie izvor de drept. In Franta doctrina admite ca, dintre cele trei izvoare nescrise ale dreptului, jurisprudenta, in dreptul administrativ, ramane singura direct creatoare.

6 Doctrina franceza apreciaza ca, acest rol al judecatorului de a crea norme de drept, il transforma pe acesta in jurislator. In practica, atunci cand Consiliul de Stat consacra o regula, ea este respectata. G. Vedel afirma ca dreptul administrativ este un drept facut esential de judecator. In Anglia dreptul administrativ general poate fi gasit in primul rand in jurisprudenta precedentelor. In Belgia, jurisprudenta, cu precadere cea care apartine Consiliului de Stat este considerata ca avand un rol decisiv pentru dreptul administrativ. In Irlanda jurisprudenta este asezata pe acelasi plan cu actele Parlamentului din punct de vedere al valorii ei de izvor de drept. In Portugalia jurisprudenta administrativa nu are aceeasi semnificatie de care se bucura in Franta iar in Spania nu este recunoscuta ca izvor de drept. In Romania asistam, in prezent la o contributie deosebita a instanteleor de contencios administrativ la consolidarea statului de drept. Este posibil ca, in viitor si in tara noastra solutiile pronuntate de instantele de contencios administrativ sa capete o pondere insemnata ca si in Franta.

Doctrina Reprezinta literatura de specialitate. Scoala franceza exprima teza ca opinia unui jurist, a unui numar de juristi, nu are, prin ea insasi, forta juridica obligatorie. Insa un mare numar de reguli pe care legea sau jurisprudenta le-a transformat in drept pozitiv isi au originea in lucrarile autorilor de drept. Astfel se recunoaste contributia deosebita a autorilor de drept in dezvoltarea dreptului public francez. Potrivit autorilor francezi, sarcina doctrinei, cu precadere in dreptul admnistrativ francez, care nu este codificat si este in mare masura jurisprudential, consta in; a/a organiza acest drept de o maniera sistematica, degajand principiile care inspira solutii legislative si jurisprudentiale b/de a divulga, de a face cunoscut dreptul prin lucrari, articole c/de a judeca, a evalua acest drept din punct de vedere al adecvarii sale la scopul social pe care-l urmareste, al conformitatii sale cu justitia.

2 Izvoare formale scise ale dreptului administrativ Constitutia si legile constitutionale Constitutia reprezinta principalul izvor de drept , in general , si de drept administrativ in special. Calificam Constitutia ca fiind cel mai important izvor de drept administrativ deoarece; a/consacra principiile cu caracter general care guverneaza statul roman; b/reglementeaza principiile si institutiile fundamentale privind administratia publica; c/ consacra izvoarele propiu-zise ale dreptului administrativ, facand trimitere la actul normative in speta. Legile constitutionale sunt legile prin care se revizuieste constitutia. In doctrina, din punct de vedere al aptitudinilor de a fi revizuite, constitutiile se impart in suple si rigide. Constitutiile suple sau flexibile se caracterizeaza prin aceea ca regulile de conduita pe care le stabilesc au aceeasi valoare din punct de vedere juridic ca si legile ordinare, putand fi modiicate potrivit procedurii legislative obisnuite. Constitutiile rigide nu pot fi modificate pe calea legislatiei obisnuite. Constitutia Romaniei este o constitutie semirigida, conditiile derevizuire fiind destul de complicate.

Legea organica si legea ordinara Art. 73 din Constitutie consacra trei categorii de legi; a/ legi constitutionale; b/ legi organice; c/ legi ordinare. Legile organice, fata de cele ordinare prezinta deosebiri dar si asemanari. Le vom analiza impreuna prin comparatie, astfel; Daca avem in vedere criteriul distinctiei ne referim la;

8 a/ criteriul domeniilor in care intervin cele doua categorii de legi 3 Legea organica intervine in domeniile pe care I le rezerva art. 73. Alin. 3. lit. a-s din Constitutie sau fie prin lit. t din acelasi aliniat, respectiv domeniile pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice. Legea ordinara-Constitutia nu prevede in ce domenii intervine legea ordinara, astfel, prin eliminare presupunem ca aceasta intervine in toate celelalte domenii care nu fac obiect al legii organice.

b/ criteriul modului de adoptare Potrivit art. 76 legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere. Legile ordinare si hotararile sunt adoptate, potrivit art. 76 alin. 2 cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera.

Avand in vedere elementele comune ale regimului juridic al legilor organice si ordinare, distingem; a/ obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial; potrivit art. 78 din Constitutie legea se publica in Monitorul Oficial sub sanctiunea inexistentei actului. b/ intrarea in vigoare a legii-potrivit art. 78 legea poate intra in vigoare la doua momente; 1/ fie la trei zile de la data publicarii in Monitorul Oficial 2/ fie la o data ulterioara prevazuta in textul ei. Pentru a fi izvor de drept administrativ atat legea organica cat si cea ordinara trebuie sa reglementeze relatiile sociale care fac obiect al acestei ramuri de drept. Aceste relatii sunt cele care apar in procesul de organizare a executarii si de executare a legii de catre anumite autoritati publice. Ordonantele si Hotararile de Guvern A. Ordonantele de Guvern Sunt consacrate de art. 108 si 115 din Constitutie, ele reprezentand rolul delegarii legislative, al imputernicirii pe care o primeste Guvernul de a emite acte normative cu o forta juridica egala cu a legii. 1/ Ordonantele obisnuite sunt emise pe baza unei legi speciale de abilitare adoptata de catre Parlament in domenii care nu fac obiect al legii organice. 2/ Ordonantele de urgenta intervin in situatii extraordinare.

9 Ele se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului care, printr-o lege organica fie le poate aproba, fie le poate respinge. Acestea intra in vigoare numai dupa ce au fost depuse spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata, si dupa ce au fost publicate in Monitorul Oficial. Ordonantele de urgenta intervin in domeniul rezervat legilor organice. In cazul ordonantelor de urgenta abilitarea provine de la chiar legiuitorul constituant. Ordonantele de Guvern sunt izvoare exprese ale dreptului administrativ cand reglementeaza relatiile sociale specifice acestei ramuri de drept. B. Hotararile de Guvern Sunt acte administrative, acte inferioare legii ca forta juridica. Ele se adopta, potrivit art. 108 alin. 2 pentru organizarea executarii legilor. Pot avea caracter normativ sau individual. Ele se semneaza de catre Primul-ministru si se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare. De asemenea, exista regula obligativitatii publicarii lor in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei. Art. 108 alin. 4 ingaduie o exceptie de la aceasta regula pentru hotararile cu caracter militar si care urmeaza sa se comunice numai institutiilor interesate.

Ordinul prefectului Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. Potrivit legii sale de organizare si functionare nr. 340/2004 modificata si complectata, pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin, prefectul emite ordine, in conditiile legii. Aceste ordine pot avea caracter normativ sau individual.

Actele administratiei locale

10 1/ Hotararile Consiliului judetean Potrivit Legii nr. 215/2001, modificata si complectata prin Legea nr. 286/2006, in exercitarea atributiilor ce-I revin, Consiliul judetean adopta hotarari, care pot avea caracter normativ sau individual. Hotararile se semneaza de presedinte, iar in lipsa acestuia de vicepresedintele care a condus sedinta, si se contrasemneaza pentru legalitate de catre secretarul Consiliului judetean. 2/ Hotararile Consiliului local Potrivit Legii nr. 215/2001 modificata si complectata, in exercitarea atributiilor sale, Consiliul local adopta hotarari care pot avea caracter normativ sau individual. Legea prevede ca anumite hotarari se pot adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie sau cu votul majoritatii consilierilor in functie. 3/ Dispozitiile primarului Potrivit art. 120 din Legea 215/2001 modificata si complectata, actele pe care primarul le emite in exercitarea atributiilor sale se numesc dispozitii, care pot avea caracter normativ sau individual. Ele devin executorii dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost communicate persoanelor interesate. Legea prevede ca actele autoritatilor autonome locale sunt supuse controlului de legalitate al prefectului, in conditiile legii. Tratatele internationale a/ Tratatul este izvor de drept si nu legea de ratificare a acestuia. Potrivit art.11 alin. 2 din Constitutie, tratatele ratificate de catre Parlament fac parte din dreptul intern, deci acesta si nu legea de ratificare. Daca exista neconcordante intre tratat si Constitutie, ratificarea tratatului se poate face numai dupa revizuirea Constitutiei. b/ Prin art. 20, alin. 1 din Constitutie se instituie regula conform careia dispozitiile din legea fundamentala in materia drepturilor omului se vor interpreta si aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si tratatele la care Romania este parte. De asemenea, un regim special este instituit prin art.148 alin. 2 din Constitutia revizuita si republicata, potrivit caruia, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu

11 caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un tratat international pentru a constitui izvor de drept administrativ; a/ sa fie ratificat de catre Parlament; b/ sa fie de aplicatie directa in legislatia statului respectiv; c/ sa reglementeze relatii sociale specifice dreptului administrativ.

Cap III Norma de drept administrativ

1 Definitia si structura normei de drept administrativ

Definitia si structura normei de drept administrativ a/ Definitie Reprezinta o regula sociala de comportament caracterizata prin generalitate, impersonabilitate si obligativitate, instituita sau recunoscuta de autoritatea publica, a carei aplicare se asigura prin acceptarea constienta de catre destinatarii ei, nerespectarea acesteia fiind sanctionata prin forta de coercitie a statului. b/ Stuctura Ipoteza normei de drept administrativ

Reprezinta primul element al normei si se poate referi la; imprejurarile,conditiile, situatiile in care se va aplica norma juridica; subiectele de drept care cad sub incidenta normei; definitii; principii; scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumite activitati; explicarea semnificatiei unor termeni.

12 In cazul normei de drept administrativ ipoteza este mai dezvoltata decat in cazul altor norme de drept, fiind necesar sa se precizeze exact imprejurarile care dicteaza adoptarea si aplicarea normei.

Dispozitia normei de drept administrativ

Reprezinta acea parte a normei care contine prescriptia, permisiunea sau autorizarea de a face sau de a nu face ceva. Deoareca administratia publica se desfasoara in regim de putere publica si are drept scop realizarea binelui public, este clar ca dispozitia normei de drept administrativ va fi imperativa, categorica. Sunt cunoscute trei categorii de dispozitii; a/ dispozitii imperative, prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept, ex. Obligatia de a amenaja spatiile verzi; b/ dispozitii prohibitive, prin care se interzice o anumita conduita subiectului de drept, ex. De a nu depasi viteza legala, in cazul conducatorilor auto; c/ dispozitii permisive, atunci cand se prevede o anumita actiune, lasandu-se la alegerea subiectului de drept daca va face ceea ce norma ii permite dar nu-l obliga

Aceasta clasificare trebuie privita in sensul ca, in cuprinsul aceleeasi norme putem sa identificam atat dispozitii onerative, prohibitive sau permisive.

Sanctiunea normei de drept administrativ

Reprezinta consecintele, urmarile care intervin in cazul nerespectarii dispozitiei normei juridice. Sunt situatii in care sanctiunea nu este prevazuta in mod expres in continutul normei. Asta nu inseamna ca aplicarea ei este lasata la voia intamplarii, ci este garantata in permanenta si asigurata la nevoie prin forta de coercitie statala. Norma nu trebuie respectata numai prin folosirea fortei de constrangere a statului.

13 Ea trebuie respectata si dintr-un spirit de responsabilitate, dintr-o constiinta civica, din convingerea ca aceasta este conduita ce trebuie urmata. Deosebim urmatoarele criterii de clasificare a diferitelor categorii de sanctiuni; a/ dupa obiectul la care se refera; Sanctiuni cu privire la acte juridice,ex. Anulari, suspendari; Sanctiuni cu privire la persoane, institutii, autoritati publice, ex. Amenda, avertisment Sanctiuni cu privire la bunuri, ex. Demolarea unei constructii ilegale; Sanctiuni mixte, ex. Destituirea unui functionar public si anularea actului emis de acesta.

b/ din punct de vedere al temeiului obiectiv, deosebim; Sanctiuni administrativ-contrventionale care intervin in cazul ilicitului contraventional; Sanctiuni administrative-disciplinare, care intervin in cazul savarsirii unor abateri disciplinare, administrative; Sanctiuni administrativ-patrimoniale care intervin atunci cand s-a savarsit o fapta cauzatoare de prejudicii materiale si morale.

2 Clasificarea normelor de drept administrativ a/ Dupa criteriul obiectului de reglementare, identificam; Norme de drept material care se refera la drepturile si obligatiile corelative ala autoritatilor administratiei publice sau agentilor autorizati implicati in administratie; Norme de drept procedural referitoare la procedura de concretizare a activitatii administrative.

b/ Din punct de vedere al caracterului normelor, deosebim; norme imperative, care impun subiectilor de drept o anumita conduita, anumite obligatii; norme permisive, care ingaduie o anumita conduita determinata.

c/ Din punct de vedere al intinderii sferei de aplicare, deosebim;

14 norme cu caracter general, care se aplica tuturor autoritatilor administratiei publice sau unei sfere mari de autoritati; norme speciale, care se pot referi la o autoritate determiata, ex. Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare.

d/ Din punct de vedere al izvoarelor de drept care le consacra; norme cuprinse in Constitutie; norme cuprinse in legi organice si ordinare; norme cuprinse in Ordonante de Guvern; norme cuprinse in Hotarari de Guvern si acte ale autoritatilor centrale de specialitate; norme cuprinse in acte ale autoritatilor autonome locale.

3 Codificarea normelor de drept adminisrativ Problema codificarii normelor de drept administrativ a constituit si constituie o problema care preocupa specialistii in materie, cu atat mai mult cu cat, in ultimii ani state ca Germania, Grecia, Polonia si-au elaborate coduri in domeniul procedurii administrative. Ceea ce este denumit cod administrativ, reprezinta o culegere de acte normative aplicabile administratiei publice. Codul are forta juridica a unei legi, neputand fi insa conceput ca o lege obisnuita-el trebuie sa reflecte structura interna a ramurii de drept respective. Dificultatile pe care le ridica o eventuala codificare a dreptului administrativ ar consta in; diversitatea si caracterul eterogen al materiilor care constituie obiect de reglementare al dreptului administrativ; numarul mare de autoritati publice competente sa edicteze reguli administrative; multitudinea textelor care reglementeaza activitatea administratiei; specificul administratiei publice, aflata intr-o schimbare, transformare.

15

Cap. IV Raportul de drept administrativ

1 Definitia raportului de drept administrativ Un raport de drept administrativ reprezinta o relatie sociala care apare in sfera de realizare a administratiei publice si care este reglementata de normele dreptului administrativ.

2 Clasificarea si trasaturile raporturilor de drept administrativ Casificare

Potrivit actualului sistem constitutional si legal, identificam urmatoarele categorii de raporturi specifice dreptului administrativ. a/ raporturi de subordonare, ex. Raporturile dintre Guvern si ministere, dintre Guvern si prefect;

c/ raporturi de tutela administrativ, ex. Raporturile intre autoritatile autonome locale, inclusive la nivelul judetului, si Guvern, prin reprezentantul sau in teritoriu, prefectul; d/ raporturi de coordonare, ex. Raporturile dintre consiliul local si primar, pe de o parte si consiliul judetean, pe de alta parte. Trasaturi

Avand in vedere elementele unui raport juridic, deosebim; 1/ din punct de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au in mod obligatoriu un purtator al autoritatii publice, care poate fi; a/ statul, prin organelle sale; b/ unitatile administrative teritoriale; c/ o autoritate a administratiei publice sau o alta autoritate publica, potrivit art. 52 din Constitutie;

16 d/ stabilimente publice si de utilitate publica. 2/ din punct de vedere al continutului, ele sunt formate din drepturile si obligatiile partilor care participa la procesul de infaptuire a administratiei; 3/ avand in vedere obiectul lor, actiunea sau inactiunea subiectelor, conduita partilor se realizeaza intr-un regim de putere publica, deoarece aceste raporturi sunt raporturi de putere. In ceea ce priveste raporturile de tutela administrativa, acestea prezinta anumite trasaturi specifice; a/ subiectele acestor raporturi au o determinare constitutionala si legala-art. 123 din Constitutie, alin. 5 si Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului; b/ nasterea si realizarea lor exprima vointa legiuitorului; c/ ele se stabilesc intre Guvern, respectiv prefect, si autoritatile administrative autonome.

Cap. V Actul administrativ


1 Definitia si trasaturile actului administrativ Definitia actului administrativ

Reprezinta forma principala de activitate a administratiei publice, care consta intr-o manifestare de vointa expresa, unilaterala si supusa unui regim de putere publica precum si controlului de legalitate al instantelor de contencios administrativ, care emana de la autoritati administrative, alte autoritati publice sau de la persoane private autorizate de autoritatile administrative, prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii correlative. Trasaturile actului administrativ

Din cuprinsul definitiei se desprind urmatoarele trasaturi ale actului administrativ; a/ actul administrativ este forma juridica principala de activitate a administratiei publice. Rezulta deci, ca actul administrativ nu reprezinta singura forma de infaptuire a administratiei. In activitatea lor, autoritatile administratiei publice incheie si alte acte juridice, desfasoara operatii administrative si alte fapte materiale;

17 b/ actul administrativ reprezinta o manifestare expresa. Caracterul expres este determinat de regimul de putere publica in care se emit actele administrative. Vointa juridica se exprima in mod expres , neindoielnic, in scopul de a aduce o modificare in realitatea juridica existenta, de a da nastere, de a modifica si de a stinge drepturi si obligatii juridice. c/ actul administrativ reprezinta o manifestare unilaterala de vointa juridica; Este o trasatura care deosebeste actul administrativ de alte acte juridice, de operatiile administrative si alte fapte materiale. Aceasta trasatura exprima calitatea actului administrativ de a reprezenta concretizarea unei singure vointe juridice, anume a autoritatii emitente. Caracterul unilateral al actului se pastreaza si in cazul actelor adoptate cu participarea mai multor persoane. Ex. Actele adoptate de organele colegialeGuvern, consilii locale, consilii judetene. Acest caracter se pastreaza si in cazul in care actul administrativ este emis in comun, de doua sau mai multe autoritati administrative, precum si in cazul actelor emise cu acordul , confirmarea sau autorizarea altei autoritati. In aceste cazuri, vointa celor care participa la adoptarea actului nu reprezinta mai multe vointe juridice, ci modalitati procedurale care concura la exprimarea in conditiile legii a unei singure vointe juridice. Caracterul unilateral al actului se pastreza si in cazul actelor administrative emise la cerere, intrucat aceasta cerere nu are semnificatia unui acord de vointa in ceea ce priveste emiterea actului. Vointa, si in acest caz, apartine doar autoritatii emitente, iar cererea reprezinta doar o modalitate procedurala necesara pentru emiterea actului. d/ actul administrativ este emis in regim de putere publica; De aici rezulta caracterul obligatoriu al actului administrativ si executarea lui din oficiu. Principiul executio ex officio semnifica calitatea actului administrativ de a fi executoriu prin el insusi, nemaifiind necesara emiterea unui alt act care sa constituie titlu executoriu. e/ actul administrativ este supus controlului de legalitate al instantelor de contencios administrativ;

18 Prin art. 52 si 126 alin. 6 din Constitutie este consacrat acest principiu, iar prin Legea nr. 554/2004 a fost dezvoltat. Exista insa unele acte care, desi emise de autoritati administrative, sunt sustrase controlului de legalitate prevazut de Legea 554/2004- asa numitele fine de neprimire. De asemenea exista acte care, desi nu sunt emise de autoritatile administratiei publice ci de alte autoritati publice, sunt supuse controlului de legalitate al instantelor de contencios administrativ. f/ actul administrativ emana de la autoritatile administratiei publice, de la alte autoritati publice sau de la structuri autorizate de autoritatile administrative sa presteze anumite servicii publice. Deosebim; acte administrative tipice care emana de la autoritati ale administratiei publice; acte administrative asimilate, care emana de la alte autoritati publice sau structuri autorizate de autoritatile administrative. g/ ca orice act juridic, actul administrativ da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii correlative. Deci, actul administrativ este o manifestare de vointa care are loc in scopul de a produe efecte juridice a caror realizare este garantata prin forta de constrangere a statului. 2 Clasificarea actelor administrative Criterii de clasificare; a/ Dupa organul de la care emana; acte care emana de la autoritati administrativecentrale sau autonome locale; acte care emana de la alte autoritati publice decat cele administrative; acte care emana de la persoane private autorizate sa presteze anumite servicii publice. b/ dupa intinderea efectelor juridice; acte administrative normative; Actele administrative normative cuprind reglementari de principiu aplicabile unui numar nedeterminat de personae.

19 Acte administrative individuale. Aceasta categorie de acte produce efecte juridice fata de un subiect de drept determinat. Actele administrative individuale se clasifica, la randul lor in; Acte prin care se stabilesc drepturi sau obligatii pentru cei carora li se adreseaza ,ex. Autorizatii Acte prin care se atribuie un statut personal pentru un subiect de drept determinat, ex. Diplome, premise, certificate. Acte prin care se aplica diferite forme ale constrangerii administrative, ex. Procese verbale contraventionale.

Acte cu caracter intern, care se aplica doar in interiorul unei autoritati sau institutii publice. Aceste acte pot avea caracter normativ, ex. Regulament de organizare si functionare a unei autoritati administrative. Pot avea si un caracter individual, ex. O decizie de numire a unui functionar public.

3 Legalitatea actului administrativ Principiul legalitatii este un principiu care guverneaza intregul sistem de drept romanesc. El semnifica; a/ suprematia legii, In sensul ca toate subiectele de drept public sau privat trebuie sa se supuna legii; b/ se refera si la baza legala, in sensul ca actiunea acestor subiecte de drept trebuie sa se incadreze in limitele dreptului. Conditii de legalitate;

a/ respectarea principiului suprematiei Constitutiei in emiterea actului administrativ; b/ actul administrativ trebuie sa fie emis de catre organul competent; In cazul in care actul emana de la alt organ decat cel competent, intervine sanctiunea inexistentei actului.

20 c/ respectarea principiului legalitatii in adoptarea actului administrativ- se are in vedere legea in acceptiunea sa lato sensu. d/ forma actului si procedura de emitere sa fie cea prevazuta de lege. Definitia legalitatii

Legalitatea presupune conformitatea actului administrativ cu legea fundamentalConstitutia-, cu legea ca act juridic al Parlamentului, cu toate celelalte acte normative care au o forta juridica superioara. Definitia oportunitatii

In ceea ce priveste oportunitatea, aceasta reprezinta capacitatea pe care o are organul care emite actul administrativ de a alege dintre mai multe solutii posibile si egale in aceeasi masura, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit. Prin putere discretionara a administratiei intelegem facultatea pe care legea o acorda acesteia de a alege intre mai multe solutii posibile, aplicabile la cazul concret, pe cea mai in masura de a servi interesul public. 4 Forma actului administrativ Conceptul de forma se refera la structura interna si externa a unui continut, modul de asezare al elementelor din care se compune. De regula, actul administrativ trebuie sa imbrace forma scrisa. Trebuie sa realizam o distinctie intre actele normative si cele individuale. Actele administrative individuale pot imbraca, pe langa forma scrisa, uneori, si forma orala. Ex. avertismentul. In majoritatea cazurilor, actele administrative individuale trebuie sa imbrace forma scrisa, avandu-se in vedere obligativitatea comunicarii lor. In cazul actelor administrative normative, ele trebuie sa imbrace intotdeauna forma scrisa. Actele adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice centrale-actele Guvernului, actele administratiei centrale de specialitate-fie ca au caracter normative sau individual, se publica in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei lor.

21 Actele adoptate de autoritatile administrative autonome se aduc la cunostinta publica fie prin afisare, publicare intr-o publicatie de larga circulatie sau prin comunicare. Forma scrisa este necesara deoarece se impune; a/ necessitate cunoasterii exacte si complete a continutului actului; b/ necesitatea verificarii legalitatii lui in vederea sanctionarii celor vinovati de eventualele vicii de legalitate ale actului sau a celor vinovati de nerespectarea actului legal emis; c/ necesitatea de a constitui mijloc de proba in caz de litigiu; d/ realizarea rolului educativ al actului aministrativ emis. Forma scrisa reprezinta o conditie de validitate a actului, ea fiind impusa ad validitatem si nu ad probationem. Actul trebuie redactat in limba romana care este limba oficiala a statului. In ceea ce priveste motivarea actului, actele administrative normative se motiveaza intotdeauna. Obligatia motivarii vizeaza si unele acte administrative individuale-ex, Hotararile de Guvern cu caracter individual. 5 Procedura emiterii sau adoptarii atelor administrative Autoritatile administrative unipersonale emit acte administrative. Ex. primarul emite dispozitii, prefectul emite ordine. Autoritatile administrative colegiale adopta acte administrative. Ex. Guvernul adopta ordonante, consiliul local sau cel judetean adopta hotarari. Identificam trei categorii de forme procedurale, in functie de momentul in care intervin; a/ forme procedurale anterioare emiterii sau adoptarii actului; b/ forme procedurale concomitente emiterii sau adoptarii actului; c/ forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptarii actului. Dintre acestea veti studia formele procedural anterioare sau prealabile emiterii sau adoptarii actului. In cadrul acestora o importanta mai mare o au avizele si acordul prealabil. Avizele-Definitie

22 Avizele reprezinta opinii pe care un organ al administratiei publice le solicita altui organ al administratiei publice intr-o problema sau in mai multe probleme, pentru a se informa si a decide in cunostinta de cauza. Cuvantul aviz are trei acceptiuni; a/ instiintare scrisa cu caracter official; b/ parere, apreciere competenta emisa de cineva din afara, o autoritate externa, asupra unei probleme aflata in dezbatere sau in procesul decisional; c/ rezolutie a unei autoritati competente. Clasificare

In functie de regimul lor juridic, avizele sunt de trei categorii; 1/ Avize facultative-organul emitent al actului nu este obligat nici sa solicite avizul, nici sa-l respecte in cazul in care l-a solicitat si l-a obtinut; 2/ Avize consultative-este acel tip de avize pentru care legea prevede obligativitatea obtinerii lor si facultatea de a le respecta sau nu; c/ Avize conforme-sunt acele avize care se caracterizeaza prin trasatura lor obligatorie atat din punct de vedere al cererii cat si din punct de vedere al respectarii lor. Intre avize si actele administrative exista deosebiri fundamentale dar si unele asemanari; Si avizele si actele administrative reprezinta manifestari de vointa cu caracter unilateral; Daca manifestarea de vointa pe care o concretizeaza actul administrativ este facuta in scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, avizele nu au nici acest scop si nici aceste consecinte. Avizele nu produc prin ele insele efecte juridice, nu modifica realitatea juridica existenta. Rolul avizelor consta in a contribui la caracterul legal al actului administrative sau a intari legalitatea acestuia. Si avizele si actele administrative sunt emise de diferite categorii de autoritati.

Acordul-definitie

23 Reprezinta consimtamantul pe care il da un organ public altui organ, in vederea emiterii de catre acesta din urma a unui anumit act administrativ. In functie de momentul in care intervine, acordul poate fi; Prealabil; Concomitent; Ulterior emiterii actului administrativ.

Identificam urmatoarele elemente ale regimului juridic al acordului; Reprezinta o manifestare de vointa cu caracter unilateral emisa de un organ administrativ; Emiterea lui, atunci cand este prealabil, atrage adoptarea unui act administrativ care este rezultatul manifestarii de vointa a doua organe, a celui care a emis actul si a celui care a emis acordul-dubla vointa juridica. Acordul nu are drept consecinta obligarea organului emitent al actului la emiterea acelui act. Desi conditioneaza legalitatea unui act administrativ, acordul, prin el insusi, nu acopera viciile de legalitate ale actului ; Acordul nu produce prin el insusi efecte juridice. Nefiind act administrativ el nu poate forma obiectul unei actiuni de sine statatoare in contenciosul administrativ.

6 Forta juridica a actului administrativ Specific actelor juridice este faptul ca ele reprezinta manifestari de vointa facute in scopul de a modifica realitatea juridica existenta, de a da nastere, de a modifica si de a stinge drepturi si obligatii juridice. Ceea ce fundamenteaza forta juridica a efectelor pe care le produc actele administrative este prezumtia ca ele au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege. Deosebim, astfel, trei forme ale prezumtiei Prezumtia de legalitate- se refera la conformitatea actului administrativ cu legea, in sens larg.

24 Este o prezumtie relativa, care se afla la baza regimului juridic al actului administrativ. Ea poate fi rasturnata in cazul in care actul a fost atacat in fata instantelor de contencios administrativ si acestea constata nelegalitatea lui. Prezumtia de autenticitate care prezuma conditia ca actul administrativ sa fie emis de organul mentionat prin forma sa exterioara, si anume stampila, antet, semnaturi. Prezumtia de veridicitate, potrivit careia actul administrativ este prezumat a corespunde adevarului. Forta juridica a actului administrativ este conditionata de mai multe elemente; Locul autoritatii emitente in sistemul autoritatilor administratiei publice; Natura autoritatii emitente, din punct de vedere al caracterului si competentei sale materiale si teritoriale; Categoria de act, act cu caracter normative sau individual.

Pentru a se putea face apel la forta de constrangere a statului, trebuie ca un act juridic sa fie executoriu, sa fie investit cu forta juridica executorie. In cazul actelor administrative o asemenea operatiune nu se mai impune, deoarece actul insusi este titlu executoriu. Actului administrativ ii este aplicabil principiul execution ex officio, in sensul ca, executarea actului administrativ are loc direct in baza lui, fara a mai fi necesara investirea cu forta juridica executorie. Actul administrativ este executoriu prin el insusi. 7 Efectele juridice ale actelor administrative In ceea ce priveste efectele juridice ale actelor administrative ne vom raporta la trei aspecte; a/ momentul de la care incep sa se produca; b/ intinderea efectelor juridice; c/ incetarea acestor efecte juridice. a/ Momentul de la care actul incepe sa produca efecte juridice Daca avem in vedere organul emitent, actul administrativ produce efecte juridice din momentul adoptarii sale.

25 Pentru celelalte subiecte de drept, trebuie facuta distinctia intre felul actului, daca este un act normativ sau individual. Actele normative produv efecte juridice de la data publicarii lor, iar cele individuale de la data comunicarii lor. Totusi, aceasta problema nu mai poate fi privita asa categoric deoarece, sunt acte individuale pentru care Constitutia prevede obligativitatea publicarii lor in Monitorul Oficial. Deci, putem spune ca actele administrative incep sa produca efecte juridice din momentul in care au fost aduse la cunostinta, in formele prevazute de lege. De la acest principiu exista unele exceptii care vizeaza; actele administrative recognitive sau declarative.

Exemple-certificatul de nastere, certificatul de deces Aceste acte produc efecte juridice de la o data anterioara emiterii lor. Actele administrative care produc efecte juridice de la o data ulterioara aducerii lor la cunostinta. Ex. Ordonantele de Guvern, hotararile de Guvern, Decretele Presedintelui Romaniei

Ordonantele adoptate de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la trei zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, partea I, sau la o data ulterioara prevazuta in textul lor. Ordonantele de urgenta intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, sub conditia depunerii la Camera competenta sa fie sesizata, daca in continutul lor nu este prevazuta o data ulterioara. b/ Intinderea efectelor juridice Actele cu caracter normativ produc efecte juridice pentru dreptul administrativ dar si pentru alte ramuri de drept, cu exceptia dreptului penal. Actele cu caracter individual, produc, de regula, efecte juridice pentru dreptul administrativ, dar pot produce efecte si pentru alte ramuri de drept. Ex. actele de stare civila, care produc efecte si pentru dreptul civil. c/ Incetarea producerii de efecte juridice Actul administrativ, ca si alte acte juridice, produce efecte pana la scoaterea din vigoare a sa. Scoaterea din vigoare a unui act administrativ poate avea loc prin;

26 Anulare, de catre instanta de judecata; Revocare, de organul ierarhic superior; Retractare, de organul emitent. Abrogare dispusa de organul emitent, organul ierarhic superior sau Parlament; Incetarea efectelor in alte moduri, ex. prescriptia.

8 Suspendarea actelor administrative Definitie

Reprezinta intreruperea producerii de efecte de catre un act administrativ sau incetarea temporara a efectelor actelor administrative. a/ Cauzele care pot determina interventia suspendarii sunt; In general suspendarea intervine atunci cand exista dubii cu privire la legalitatea unui act administrativ. Suspendarea poate intervini cand se aplica o anumita sanctiune administrativ-disciplinara unui functionar public sau unei alte persoane incadrate intr-un organ public. b/ efectele juridice ale suspendarii au ca nota dominanta faptul ca ele produc o intrerupere a acestor efecte, o incetare vremelnica a producerii lor. c/ In ceea ce priveste organele care pot dispune suspendarea, intalnim; Suspendarea dispusa de organul emitent al actului; Suspendarea dispusa de organul ierarhic superior; Suspendarea dispusa de instanta de judecata; Suspendarea dispusa de legiuitor sau de autorul actului. d/ in ceea ce priveste tipurile de suspendare, deosebim; o o Suspendarea de drept sau legala; Suspendarea dispusa de anumite autoritati publice.

27 Potrivit art, 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, instanta poate sa procedeze la suspendarea actului in cazul in care exista motive bine justificate si pericolul producerii unor pagube iminente. Cererea poate fi formulata odata cu sesizarea facuta in cadrul procedurii administrative prealabile. Suspendarea mai poate fi solicitata odata cu actiunea principala, prin aceeasi cerere sau printr-o cerere separata.

Revocarea actelor administrative Definitie

Reprezinta operatiunea juridica prin intermediul careia organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia desfiinteaza, scoate din vigoare un act. Revocarea este de doua feluri; a/ retractare, atunci cand este realizata de organul emitent; b/ revocarea propiu-zisa, cand se realizeaza de organul ierarhic superior celui emitent. Cauze care determina revocarea

a/ din punct de vedere al caracterului cauzei, deosebim; Revocarea intervenita pentru cauze de nelegalitate a actului; Revocarea care intervine pentru cauze de neoportunitate a actului. b/ din punct de vedere al momentului in care intervin fata de emiterea actului, cauzele revocarii, indiferent ca vizeaza nelegalitatea sau neoportunitatea, pot fi; Cauze anterioare emiterii actului, care determina ca efectele juridice ale revocarii sa fie pentru trecut-ex tunc; Cauze concomitente cu emiterea actului, determina efecte juridice ex tunc; Cauze ulterioare emiterii actului, care produc efecte juridice ex nunc-pentru viitor. De la principiul revocabilitatii actelor administrative, exista exceptii care privesc exclusive actele administrative cu caracter individual, deoarece actele administrative normative sunt oricand revocabile.

28 Revocarea se deosebeste de anulare si de suspendare, din mai multe puncte de vedere; a/ din punct de vedere al cauzelor care le determina, constatati ca atat anularea cat si revocarea intervine atunci cand exista certitudinea ca actul este viciat, pentru cauze de nelegalitate sau de neoportunitate a lui, pe cand suspendarea intervine cand exista dubii cu privire la nelegalitatea actului. b/ din punct de vedere al autoritatilor care pot dispune cele trei tipuri de operatiuni juridice, deosebim; Revocarea poate fi dispusa atat de organul emitent cat si de cel ierarhic superior; Suspendarea poate fi dispusa de autoritatile competente sa decida revocarea,precizand situatia autoritatilor administrative autonome, care nu au organ ierarhic superior, dar poate fi dispusa si de instanta de judecata; Anularea poate fi dispusa atat de organul ierarhic superior, daca exista, cat si de instanta de judecata sau exclusiv de instanta de judecata in cazul existentei unor acte emise de autoritatile administrative care nu au organ ierarhic superior. c/ din punct de vedere al efectelor produse, suspendarea produce doar intreruperea acestor efecte, in timp ce anularea si revocarea produc incetarea cu caracter definitiv a acestor efecte. De la principiul revocabilitatii actelor administrative exista exceptii deduse fie din natura actului, fie din efectele pe care actele le-au produs sau fie din vointa legiuitorului. Categorii de exceptii; actele administrative cu caracter jurisdictional-sunt emise dupa o procedura speciala, guvernata de principii similare procedurii judiciare; ele intervin in cazul existentei unui litigiu in domeniul administratiei, care trebuie solutionat. actele administrative care fie dau nastere la raporturi de drept privat, fie sunt emise ca urmare a unor contracte civile sau administrative; actele administrative care au fost executate material, deoarce revocarea lor nu va duce la restabilirea situatiei materiale anterioare; actele administrative declarate irevocabile printr-o dispozitie a legii sau care au generat drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilitatii;

29 actele administrative prin care se aplica sanctiuni specifice celor trei forme de raspundere din dreptul administrativ-raspunderea administrativ disciplinara, raspunderea contraventionala si raspunderea administrativpatrimoniala.

Anularea actelor administrative Definitie

Reprezinta operatiunea juridica care consta intr-o manifestare de vointa in scopul de a determina in mod direct desfiintarea actului si, deci, incetarea definitiva a efectelor juridice produse de acesta. Repere ale teoriei actuale a nulitatii actului administrativ

Institutia anularii actului administrativ este consacrata de art. 52 din Constitutie care se refera la anularea dispusa de instanta de judecata. a/ Nulitatea absoluta are drept specific faptul ca sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un interes general. Nulitatea absoluta intervine pentru incalcarea conditiilor de fond, esentiale pentru validitatea actului. b/ Nulitatea relativa are drept specific faptul ca sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului, a unor norme care ocrotesc un interes particular, individual ori personal. Nulitatea relativa intervine in cazul incalcarii unor conditii de mai mica importanta, care privesc forma actului. Din punct de vedere al efectelor juridice, nulitatea actului administrativ difera de cea a actului civil; Astfel, indiferent de conditiile care au fost incalcate, organul competent va putea sa dispuna anularea actului; Daca in dreptul civil nulitatile relative pot fi confirmate de cel lezat, iar nulitatile absolute nu pot fi confirmate, in dreptul administrativ pot fi confirmate ambele categorii de nulitati sau numai nulitatile relative. Organele care pot dispune anularea unui act administrativ sunt;

30 a/ organul ierarhic superior, in virtutea raportului de subordonare ierarhica; b/ instanta de judecata, potrivit dispozitiilor legii 554/2004, modificata si complectata; c/ Ministerul Public, care poate anula doar actele locurilor de detentie. Efectele anularii Ca regula, anularea produce efecte juridice ex tunc-pentru trecut-in sensul ca actul este desfiintat ca si cand nu ar fi existat. Atunci cand anularea are loc pentru motive de neoportunitate, efectele juridice produse trbuie sa fie ex nunc-pentru viitor. Anularea unui act administrativ atrage dupa sine anularea tuturor actelor a caror legalitate este conditionata de legalitatea actului administrativ anulat.

10

Inexistenta actelor administrative

Inexistenta reprezinta o sanctiune a actului administrativ care intervine atunci cand viciile de legalitate sunt evidente. Dimensiuni ale regimului juridic actual al actelor inexistente; a/ actele inexistente nu se mai bucura de prezumtia de legalitate a actului administrativ; b/ subiectele de drept destinatare ale actului sau care cad sub incidenta sa au dreptul de a se preleva de inexistenta actului si de a refuza indeplinirea obligatiilor care rezulta din acel act; c/exista obligatia celorlalte subiecte de drept, a autoritatilor publice in special, de a lua act de inexistenta intervenita, astfel incat ele nu pot proceda , in baza actului la executarea din oficiu si la impunerea fortei de constrangere a statului; d/ in actualul sistem, institutia inexistentei a devenit de rang constitutional. e/ actul inexistent poate fi retras in orice moment de catre administratie, in timp ce actul nul nu poate fi retras decat in interiorul termenului de recurs.

11 Contractul administrativ

31 Reguli speciale cu privire la contractul administrativ

Atat in doctrina romaneasca cat si in cea franceza, notiunea de contract administrativ este legata de notiunea de domeniu public si de serviciu public. Aceste reguli speciale privesc urmatoarele aspecte; a/ forma contractului, aceasta fiind prestabilita de legiuitor; b/ puterile exorbitante ale administratiei; c/ anumite facilitati pe care administratia le da celor cu care a contractat; d/ competenta tribunalelor administrative, pentru solutionarea eventualelor litigii, care ar putea aparea in executarea unui astfel de contract. Definitie

Reprezinta un accord de vointa, dintre o autoritate publica, aflata pe o pozitie de superioritate juridica, pe de o parte, si alte subiecte de drept, pe de alta parte, prin care se urmareste satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrari publice sau punerea in valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publica.

Trasaturi a/ contractul administrativ este o conventie, deci un accord de vointa icheiat intre mai multe parti; b/ una dintre parti este un subiect determinat, respectiv o autoritate publica, o autoritate administrativa sau un alt subiect de drept autorizat de aceasta; c/ spre deosebire de contractele civile unde partile se afla pe pozitii de egalitate juridica, in cazul acestui contract partile nu se afla pe pozitii de egalitate juridica; una dintre ele, si anume subiectul determinat-autoritatea-are o pozitie de superioritate fata de celalalt subiect al contractului. d/ obiectul contractului este determinat, el urmarind satisfacerea unui interes general si putand imbraca una din urmatoarele forme; prestarea unui serviciu public; punerea in valoare a unui bun public;

32 efectuarea unor lucrari publice.

e/ clauzele contractului sunt stabilite atat pe cale reglementara, prin lege, cat si pe cale conventionala; f/ pozitia de superioritate a subiectului investit autoritate publica determina posibilitatea ca aceasta sa poata modifica sau rezilia unilateral contractual, atunci cand interesul public o cere, spre deosebire de contractele de drept comun care nu pot fi modificate decat prin acordul partilor, iar in absenta acestuia de catre instanta de judecata; g/ sunt guvernate de un regim de putere publica, spre deosebire de contractele civile, care sunt guvernate de dreptul comun; h/ prezinta forma scrisa iar, ca si actul administrativ, nu pot avea caracter consensual, deoarece implica o autoritate care actioneaza in numele puterii publice; j/ se instituie competenta instantelor de contencios administrativ in solutionarea eventualelor litigii care ar putea apare din executarea unui astfel de contract

Cap. VI Teoria generala a controlului exercitat asupra administratiei publice

1 Definitia notiunii de control

Notiunea de control evoca o activitate de verificare a conformitatii unei anumite activitati cu anumite valori, de regula cele consacrate in normele juridice. Pentru dreptul administrativ avem in vedere conformitatea activitatii de infaptuire a administratiei publice cu acele valori consacrate prin lege.

2 Fundamente constitutionale ale controlului exercitat asupra administratiei publice

Forme de control necontencios exercitat asupra administratiei publice centrale

33

-activitatea Presedintelui Romaniei este, potrivit unor dispozitii constitutionale, sub controlul Parlamentului-ex. art. alin 2 si 3 care reglementeaza masurile pe care le poate lua Presedintele in cazul unei agresiuni armate, art. 95 si art. 96 care instituie cele doua forme de raspundere, penala si politica, art. 100 care consacra un control indirect al Parlamentului asupra Presedintelui, care rezulta din contrasemnarea unora dintre decretele acestuia de catre Primul-ministru, care, alaturi de Guvern, raspunde politic in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, deci inclusiv pentru decretele Presedintelui pe care le-a contrasemnat. -art. 111 aseaza intreaga administratie publica, inclusiv Gvernul sub control parlamentar, concretizat in obligatia de a prezenta documentele si informatiile cerute de cele doua Camere, prin intermediul presedintilor lor. art. 109 instituie principiul raspunderii politice a Guvernului numai in fata Parlamentului -art. 112, 113 si 114 consacra forme concrete si directe de exercitare a controlului parlamentar-sistemul intrebarilor si al interpelarilor, motiunea de cenzura, angajarea raspunderii Guvernului; -art. 115 reglementeaza statutul ministerelor, ca organe de specialitate ale administratiei de stat care pot fi organizate doar in subordinea Guvernului.

Forme de control contencios exercitat asupra administratiei publice centrale

Art. 52 si 126, alin.6 consacra dreptul de control al instantelor judecatoresti asupra actelor administrative emise de autoritatile publice, inclusiv asupra actelor emise de autoritatile administratiei publice;

34 Art. 146, lit. d se refera la faptul ca, printe atributiile Curtii Constitutionale se numara si aceea de a se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind Ordonantele Guvernului.

Forme de control necontencios exercitat asupra administratiei publice locale

- art. 111 alin. 1 reprezinta un drept comun de exercitare a controlului parlamentar asupra intrgii administratii publice; Cap. 4 al titlului II, art. 58-60, consacra institutia Avocatului Poporului a carei menire constitutionala este sa apere drepturile si libertatile cetatenilor impotriva abuzurilor administratiei.

Prin intermediul Avocatului Poporului se exercita si un control direct din partea Parlamentului, asupra administratiei publice centrale si locale, deoarece Avocatul Poporuli prezinta organului legiuitor rapoarte, anual sau la cererea acestuia, cu privire la activitatea desfasurata, care pot contine si recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura menite sa contribuie la apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor. Raporturile dintre Avocatul Poporului si puterea executiv, reprezinta raporturi de control si colaborare.

Forme de control contencios exercitat asupra administratiei publice locale

- art. 123, alin. 5 consacra dreptul prefectului, ca reprezentant al Guvernului, de a ataca in contenciosul administrativ actele emise de consiliul local, consiliul judetean si primar, actul atacat fiind suspendat de drept; Art. 126, alin. 6 coroborat cu art. 21, 52 si 53 stabileste cadrul constitutional de exercitare a dreptului persoanei vatamate prin actele administrative ale autoritatilor publice, inclusiv ale autoritatilor administratiei publice centrale dar si locale.

2 Clasificarea formelor de control exercitat asupra administratiei publice

35

In functie de organul care exercita controlul;

A. Un control parlamentar; Un control parlamentar traditional, exercitat de catre Parlament in mod direct, prin mijloacele prevazute de Constitutie; Un control parlamentar modern, exercitat prin intermediul unor autoritati publice care depind de Parlament-Avocatul Poporului, Curtea de Conturi;

A. Un control administrativ, care este infaptuit de administratia publica asupra propriei sale activitati, in conformitate cu legea; Din punct de vedere al locului pe care il are organul de control fata de cel controlat, deosebim;

a/ un control administrativ intern, exercitat de agenti din interiorul organului controlat. Specific acestei forme de control este ca, atat cel care exercita controlul cat si cel controlat fac parte din interiorul aceleiasi autoritati administrative. b/ un control administrativ extern; in acest, caz organul de control face parte din structuri administrative plasate in afara organului controlat. Acest control poate fi impartit in mai multe categorii; un control contencios, exercitat de organe administrative cu atributii jurisdictionale si un control necontencios, exercitat de organe de specialitate ale administratiei publice. Din punct de vedere al modului in care intervine, controlul administrativ extern, ca si cel intern, pot fi realizate; a/ la sesizarea organului controlat; b/ la sesizarea unui alt subiect de drept; c/ din oficiu. B. Un control judiciar sau judecatoresc exercitat in baza art. 21 si 52 din Constitutie, raportate la prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, atat pe cale de actiune directa cat si pe cale de exceptie. C. Un control exercitat de alte autoritati publice decat cele care realizeaza prerogativele celor trei puteri in stat.

36 Vorbim astfel de controlul exercitat de Curtea Constitutionala asupra ordonantelor de Guvern, de controlul exercitat de Avocatul Poporului, care este un control necontencios. D. Un control politic, a carui legitimitate se afla inserata in misiunea administratiei, aceea de a pune in aplicare decizia politica.

In functie de obiectivul urmarit;

A. Un control general, care priveste intreaga activitate a organului controlat, atat din punct de vedere al legalitatii cat si al oportunitatii; B. Un control de specialitate, care vizeaza anumite segmente ale organului controlat.

Din punct de vedere al procedurii aplicabile, distingem;

A. Un control jurisdictional, de natura contencioasa, care poate fi exercitat de Curtea Constitutionala, instantele judecatoresti, organele administrative cu atributii jurisdictionale. B. Un control nejurisdictional, de natura necontencioasa, care poate viza controlul parlamentar traditional, controlul administrativ intern si extern, controlul exercitat prin autoritatile publice de specialitate.

4 Jurisdictia administrativa si actul administrativ jurisdictional Prin Constitutia revizuita jurisdictiile administrative speciale au fost recunoscute expres. Intre termenul de jurisdictie si cel de justitie nu exista identitate. Jurisdictia, lato sensu, poate fi definita ca o activitate de solutionare a unor litigii, dupa o procedura asemanatoare celei judecatoresti si in urma careia se pronunta o solutie motivata. In functie de autoritatea publica in a carei competenta intra solutionarea litigiului respectiv, deosebim mai multe tipuri de jurisdictii;

37 Jurisdictie constitutionala, exercitata prin Curtea Constitutionala; Jurisdictie judiciara sau justitie, realizata prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante stabilite prin lege. Intre termenii de justitie si jurisdictie exista o relatie de la intreg la parte, sau de la genul proxim la diferenta specifica. Justitia este specie, iar jurisdictia este genul. Jurisdictie administrativa, realizata prin intermediul unor organe administrative cu atributii jurisdictionale.

Definitia si trasaturile jurisdictiei administrative si ale actului administrativ jurisdictional

Jurisdictia administrativa reprezinta un tip special de jurisdictie, realizat de organe de natura administrativa, care sunt investite cu atributii jurisdictionale. o Din punct de vedere a obiectului, ea reprezinta o solutionare a unei cai de atac. Din punct de vedere al procedurii, regasim principiul specific procedurii judiciare, astfel; posibilitatea acordata partilor de a fi ascultate de instanta, posibilitatea de a avea reprezentant legal, contradictorialitatea si independenta partilor. Din punct de vedere al rezultatului, specific acestei jurisdictii este faptul ca, din ea rezulta o hotarare motivata, respectiv un act administrativ jurisdictional.

Definitia jurisdictiei administrative

Jurisdictia sdministrativa reprezinta activitatea de solutionare a unui litigiu administrativ, dupa norme procedurale specific procedurii judiciare, care are drept rezultat un act administrativ cu caracter jurisdictional. Potrivit art. 21, alin. 4 din Constitutie, jurisdictiile speciale administrative sunt recunoscute, dar, pentru a se inlatura abuzurile administratiei, se proclama caracterul lor facultativ si gratuit.

38 Actul adoptat de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale se numeste act administrativ jurisdictional.

Definitia actului administrativ jurisdictional

Reprezinta actul administrativ tipic emis de un organ al administratiei publice investit prin lege cu atributii jurisdictionale, prin care se solutioneaza cu putere de adevar legal un litigiu din sfera administratiei, dupa principii specifice procedurii judiciare. o Trasaturile actului administrativ jurisdictional

Este un act administrativ tipic care emana de la o autoritate publica investita prin lege cu solutionarea unor litigii; Este adoptat in urma solutionarii unui conflict juridic nascut intre doua sau mai multe personae fizice sau juridice, de drept public sau de drept privat; Actul are un caracter individual; Litigiul se solutioneaza cu forta de adevar legal, trasatura care apropie acest tip de act de hotararile pronuntate de instantele judecatoresti; Stabilitatea mai mare de care se bucura si in baza careia este exceptat de la principiul revocabilitatii actelor administrative, insa aceasta nu este similara stabilitatii de care se bucura hotararile judecatoresti; Procedura dupa care se elibereaza este similara procedurii judiciare, in ea regasindu-se principii comune acesteia din urma-contradictorialitatea, independenta, posibilitatea partilor de a fi reprezentate de un aparator; Obligatia motivarii actului, care il apropie pe acesta de sentintele pronuntate de instantele judiciare.

o o

o Cap. VI domeniul public


1 Definitia si trasaturile domeniului public

39 Domeniul public este alcatuit din ansamblul bunurilor mobile si imobile, publice sau private, care prin natura lor sau prin vointa legiuitorului sunt supuse unor norme speciale de protectie, deduse din faptul ca au o utilitate publica, satisfacand in mod direct sau indirect un interes public. Aceste bunuri sunt supuse preponderent unui regim de putere publica, asupra lor exercitandu-se de catre o persoana morala de drept public, un drept de proprietate publica sau un drept de paza si protectie administrativa.

Trasaturile domeniului public Prin natura sa ori prin vointa legiuitorului bunul mobil sau imobil, public sau privat, sa prezinte acele particularitati care sa justifice protectia speciala de care se bucura. Bunurile domeniului public au o utilitate publica, ele au rolul de a satisfice interesul public, in mod direct sau indirect, prin intermediul unui serviciu public Bunurile care apartin domeniului public sunt guvernate, in ansamblul lor, de un regim de putere publica, astfel; a/ fie un regim de putere publica exclusiv, pentru bunurile proprietate publica apartinand domeniului public; b/ despre preeminenta unui regim de putere asupra unuia de drept comun,deci un regim mixt; Regimul de putere publica aplicabil unui bun domenial poate imbraca doua forme; Un regim de exercitare a dreptului de proprietate publica, subiectul fiind statul si unitatea administrativ teritoriala; Un regim de limitare a exercitiului dreptului de proprietate privata, pentru bunurile private care apartin domeniului public.

Un bun domenial implica o persoana morala de drept public, care poate exercita urmatoarele drepturi; a/ titularul unui drept de proprietate publica, fiind vorba despre stat sau unitatea administrativ-teritoriala; b/ titularul unui drept de paza si protectie , drept care poate fi exercitat de orice persoana publica care actioneaza in numele statului sau al unitatilor administrativteritoriale

40

2 Regimul constitutional al proprietatii publice. Relatia domeniu publicproprietate publica

Intre cele doua concepte este o relatie de la genul proxim la diferenta specifica. a/ se stabileste care sunt titularii proprietatii publice-potrivit art. 136, alin. 2 din Constitutie-si anume, statul si unitatile administrative teritoriale Identificam astfel o proprietate publica a statului, care cuprinde bunuri de interes national, si o proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale care cuprinde bunuri de interes local. b/ se stabileste de catre constituantul roman ce bunuri pot intra in sfera proprietatii publice, fara a epuiza toate bunurile care o compun; c/ din opozitia dintre regimul juridic de putere aplicabil unor categorii de bunuri si regimul juridic de drept comun aplicabil proprietatii private, rezulta existenta a doua domenii-domeniul public si domeniul privat. In Romania proprietatea este publica sau privata.-art. 136 din Constitutie, art. 44 din Constitutie d/ Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Ea nu exclude existenta unor forme de valorificare si de antrenare in circuitul social si juridic. Aceasta se realizeaza prin icheierea unor contracte administrative-de concesionare, de administrare, de inchiriere si de folosinta gratuita. Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.

3 Regimul juridic aplicabil domeniului public

Bunurile proprietate publica care apartin domeniului public sunt guvernate in exclusivitate de un regim juridic de drept public.

41 Bunurile proprietate privata care apartin domeniului public sunt guvernate, concomitent, de doua tipuri de regimuri juridice diferite-un regim juridic mixt, de drept comun si de putere, cel de putere fiind predominant. Principiile aplicabile proprietatii publice

A Inalienabilitatea Bunurile proprietate publica nu pot fi instrainate, ci doar valorificate, respectiv date in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii. Bunurile proprietate privata care apartin domeniului public, pot fi instrainate, dar este vorba de o alienabilitate limitata, conditionata. B. Insesizabilitatea Bunurile apartinand domeniului public nu pot fi supuse executarii silite, mobiliare sau imobiliare, nu pot constitui obiectul unor drepturi reale accesorii-gaj, ipoteca, privilegii. Bunurile proprietate privata apartinand domeniului public se bucura insa de sesizabilitate limitata. C. Imposibilitatea grevarii cu sarcini sau servituti Asupra bunurilor apartinand domeniului public nu se pot constitui garantii reale. D. Imprescriptibilitatea Din punct de vedere al prescriptiei achizitive, titularii unor astfel de bunuri pot sa le recupereze oricand si fara nici obligatie de despagubire de la particularii care le detin, indiferent de buna sau reaua credinta a acestora. In raport cu prescriptia achizitiva, nu este posibila dobandirea bunurilor domeniale pe calea uzucapiunii sau a posesiei de buna credinta.