Tudor MUSATESCU

Tudor MUSATESCU (n. 22 febr. 1903, Campulung Muscel - m. 4 nov., 1970, Bucuresti) dramaturg, prozator si poet, in urma succeselor ca autor dramatic isi va permite sa-si dedice viata exclusiv literaturii, gazetariei si boemei. Colaboreaza la Rampa, Saptamana muncii intelectuale si artistice, Cetatea literara, Adevarul literar s.a. Inspector general al teatrelor (1930-1940). Director al unor companii teatrale: "Teatrul din Sarindar" (1940, impreuna cu Maria Filotti), "Teatrul Tudor Musatescu" (1941-1942), "Teatrul din C. A. Rosetti", "Teatrul Nostru", "Teatrul Colorado" (1943-1944). Membru in comitetul de conducere al Soc. Autorilor Dramatici Romani (1945). Autor a zeci de comedii, vodeviluri, piese intr-un act, scenete si cuplete (Opere complete. Teatru, I, 1945; Teatru, 1958, Scrieri l-IX, 1969-1990), precum si a unor volume de schite umoristice (Nudul lui Gogu, 1928; Ale vietii valuri, 1929; Doresc ca micile mele randulete, 1945; Fiecare cu pararea lui, 1970). A publicat volumul de versuri: Vitrinele toamnei (1926) si romanul: Mica publicitate (1935). A scris mai multe piese, nepublicate, in colaborare cu Sica Alexandrescu (Blockhnaus; Figura de la Dorohoi; Sinaia la domiciliu; La iarba verde; Teoria cocosului; Calugarul din vechiul schit; Dumnezeu sa-l ierte; Miss Romania; Birlic s.a.) si cu V. Timus (Primavara, bat-o vina!; Dragoste pe note; Asa incepe dragostea s.a.). Adaptari si localizari dupa D Ennery si Cormon, G. Gataldi, Mouezy-Eon si J. Guitton, Armont si Gerbidon, Carlo Roti, Fodor Laszlo etc. A tradus singur sau in colaborare, din Moliere, V.I. Maiakovski, Ilf si Petrov, D. Ciorbagiiski, Gustaw Morcinek, Karel Capek. Primul volum, publicat in orasul natal (Vitrinele toamnei, versuri), dateaza din 1926, dar e greu de precizat care a fost adevaratul debut al lui Musatescu, intrucat

inca din scoala, la Campulung, ar fi scos reviste proprii (Ghiocelul, Zori de ziua, Muguri), ar fi colaborat la altele (Revista copiilor si a tinerimii, Romania, Scena), ar fi scris si reprezentat piese de teatru (Ardealul, Povestea violetelor), pentru a nu mai pune la socoteala alte diverse productiuni: epigrame, cronici rimate, schite, insemnari si povestiri din razboi, cuplete pentru reviste teatrale, jucate in anii primului razboi mondial etc. La solicitarile imediate ale scenei, Musatescu a scris mult (si, fireste, inegal); nu a publicat insa tot ce a scris, alte eventuale informatii n-au fost inca puse in circuitul istoriei literare, astfel ca nu ramane decat sa fie crezut pe cuvant atunci cand marturiseste ca numarul pieselor sale "originale" s-ar ridica la 113, iar impreuna cu diverse prelucrari, adaptari, localizari, - la 367 (intr-o alta versiune, se dau "aproape 60 piese originale si vreo 300 de traduceri si localizari"). In mod curent, se da drept debut scenic Focurile de pe comori, piesa prezumtiva, scrisa in limba franceza si reprezentata la Paris in 1923, dar nepublicata. Tot nepublicate au ramas alte doua piese, T.T.R. ("Tanar cu termen redus") si Datoria, jucate la Craiova, in unitatea militara unde-si satisfacea Musatescu stagiul, prin 1925. Nu peste mult, Asociatia criticilor dramatici ii premia Pantarola (reprezentata in 1928, fara prea mare succes la public), vodevil care a atras si atentia lui E. Lovinescu. Comedia Sosesc deseara (1932), amuzament benign pe seama ticurilor si prejudecatilor provinciale, a fost un succes, dar consacrarea si notorietatea i le va aduce, in acelasi an, Titanic Vals, "comedie in trei acte", ramasa pana azi piesa de rezistenta a lui Musatescu, tradusa si jucata frecvent si peste hotare. Comedie de moravuri (familiale si politice) "genul" in care exceleaza Musatescu, Titanic Vals reinvie burghezia romaneasca intr-o alta ipostaza istorica (epoca interbelica) si la un alt diapazon decat acela al satirei caustice, sarcastice, consacrat candva prin I. L. Caragiale - maestrul de necontestat al lui Musatescu. Temperament funciarmente optimist, tolerant, umorist, flegmatic si amabil care, in fond, accepta lumea pe care o supune

deriziunii, "o ia asa cum este", induiosandu-se uneori sentimental de conditia ei mizera, autorul compenseaza lipsa incisivitatii prin irezistibilul situatiilor comice, combinate cu impecabila virtuozitate scenica si fructificate la maximum prin replica "de efect", in care scriitorul a ramas mereu sclipitor si inepuizabil, in scris, ca si in conversatie. "Simtul scenei" in comicul de situatie si in comicul de limbaj, "bun-simt" psihologic in comicul de caracter: Musatescu dispune de darul de a crea fara cazna personaje distincte, pe deplin constituite caracterial si imposibil de confundat intre ele in limitele uneia si aceleiasi piese -, personaje fara profunzime, cele mai multe statice si "canonice", dar creionate sigur, neezitant, din cateva replici ori gesturi. Solutia predispune insa la tipizare, la inscrierea in serii caracterologice, si piesele lui Musatescu reiau, intr-adevar, nu putine "clisee" interbelice, teme, situatii si personaje "la moda" in epoca. Astfel, "inadaptabilul" inceputului de secol apare metamorfozat si diversificat in galeria interbelica a "idealistilor" cu capul in nori, inocenti si cumsecade, comic dezarmati in fata "vietii", dar carora un qui pro quo sau o alta intamplare le ofera, o data in viata, sansa unei revanse spectaculoase: Chirica din Omul cu Martoaga de G. Ciprian, Miroiu din Steaua fara nume si Andronic din Ultima ora de Mihail Sebastian, Lica Pintilie din piesa lui Felix Aderca, 1 din 36, Ion Anapoda al lui G. Zamfirescu, chiar Mitica Popescu al lui Camil Petrescu s.a. La loc de frunte in galeria acestor "pagubosi care castiga" - triumfatori de-o seara asupra rapacitatii si perfidiei vesnic triumfatoare - se situeaza si Spirache Necsulescu, protagonistul din Titanic Vals: functionar marunt la o prefectura provinciala, terorizat, vexat si ridiculizat "la sange" de o familie tentaculara si rapace, ridicola pana la paroxism ea insasi, in frunte cu Chiriachita, "soacra perfecta" -Spirache isi va savura, intr-o buna zi, revansa asupra tuturor, gratie unei mosteniri inopinate si unei la fel de senzationale alegeri ca deputat. Comedia Eseu (1933) urmareste traiectoria odraslelor lui Spirache - Traian, Decebal si Sarmisegetuza (Miza) - intr-o noua etapa a

ascensiunii lor sociale, prilej de satirizare a imoralitatii si coruptiei, a tembelismului si mitocaniei high life-ului bucurestean. Autor "spiritual", sarmant si nonsalant, debordand de o inepuizabila verva "spumoasa", Musatescu a continuat sa-si savureze succesele de public si de moment, exploatand expert acelasi filon al comediei "bine facute", al teatrului "de bulevard": minima rezistenta ce se razbuna in timp, facandu-l sa apara azi demodat, perimat odata cu genul insusi. Un strop de fiere neagra ar fi coagulat poate mai consistent aceasta "spuma" debordanta, agreabila, dar prea de multe ori facila.

Titanic Vals - povestire

Piesa de teatru Titanic Vals incepe cu o didascalie ce cuprinde o ampla prezentare a cadrului, a familiei si a atmosferei tipice unei dupa-amiezi in provincie. Membrii familiei isi fac aparitia purtand ceea ce pare a fi discutie normala in casa lor: Spirache,capul familiei,un sot iubitor si devotat doar putin prea moale din punctul de vedere al sotiei sale Dacie si Chiriachitei, soacra sa, tipuri clasice de sotie cicalitoare si soacra autoritara. Apar si cei 4 copii ai familiei: Traian, baiatul cel mare, despre care se mentioneaza inca din inceput ca a reusit cu greu sa adune 3 clase de liceu in cei 20 de ani ai sai, Sarmisegetuza, fiica cocheta si fandosita, Decebal, mezinul familiei si cel mai nazdravan totodata si nu in ultimul rand, Gena, fiica lui Spirache din prima casatorie, ea spre deosebire de ceilalti, mostenind caracterul tatalui sau.

ei discuta in legatura cu numele copiilor ales de catre bunicul lor, acestea amintind de perioada razboaielor intre daci si romani, apoi fiecare dintre ei pleaca, ramanand acasa doar Gena care il ajuta pe Decebal la teme. Sunt, insa, curand intrerupti de Dinu, un bun prieten al lui Traian care era indragostit de Miza (Sarmisegetuza) si care gaseste orice pretext pentru a veni sa o vada, nestiind ca si Gena, la randul ei il iubea in secret. Dupa ce au vorbit putin despre Traian si mai apoi despre Miza si de dragostea pe care i-o poarta, sunt surprinsi de intoarcerea ei acasa. Miza ii cere Genei sa ii lase sa vorbeasca intre patru ochi si il determina pe Dinu sa-i marturiseasca sentimentele lui fata de persoana ei. Apoi, dupa ce le-a aflat ii propune sa se insoare cu el si organizeaza o intalnire la cina pentru a-i cere mana oficial de fata cu familia ei. Dupa ce Dinu pleaca in culmea fericirii, Gena vine la Miza si, auzind discutia celor doi dinainte, o intreaba pe aceasta ce a determinat-o sa ia aceasta decizie, iar ea ii marturiseste ca e insarcinata cu iubitul ei Gigi, care a plecat in armata inainte de a afla ca va fi tata. Din dragoste si din dorinta de a-l salva pe Dinu din aceasta capcana, Gena ii propune surorii sale un plan, in care cele doua pleaca pentru o vreme in provincie, pana se va naste copilul, iar ea il va trece pe numele ei si va prelua aceasta responsabilitate a Mizei. Planul vine ca o scapare pentru Sarmisegetuza si accepta fara sa mai stea pe ganduri, prin urmare anuleaza intalnirea cu Dinu . Mai spre seara, cand se adunasera toti la masa, veni vorba despre fratele lui Spirache, putred de bogat si singur pe lume care a plecat cu intr-o croaziera pe mare. Dacia si Chiriachita isi fac planuri si dau in carti, ca vasul sa se scufunde, iar astfel toata averea sa ii revina lui Spirache si familiei lui. A doua zi, ca o coincidenta nefericita, in gazeta apare o lista cu numele decedatilor in urma furtunii de pe mare care a avusese loc seara precedenta, pe care figureaza si numele bogatului unchi Tache. In sfarsit se indeplineste dorinta femeilor din casa ce sunt

in culmea fericirii, insa nu si Spirache ce in sufletul sau plange pierderea neasteptata a fratelui. Dupa ceva timp, dupa ce Miza s-a si intors din calatorie, totul era schimbat, familia se mutase la Bucuresti, iar pozitia lor sociala era aceea pe care Dacia si Chiriachita si-o dorisera. Intr-o dimineata, pe cand Chiriachita isi asculta slujba la radio, Dacia era ingrijorata de intarzierea lui Nercea, responsabilul cu infiltrarea lui Spirache pe lista candidatilor la postul de deputat. Intra si Miza cu catelul ei, continuand si ea dicutia celor doua femei, dar sunt intrerupte de Traian care vine cu vesti despre Gena care, dupa cum vorbeste gura targului, traieste la Targoviste. Foarte iritata de aceasta veste, Dacia incearca sa schimbe subiectul, nu inainte de a mai arunca cateva acuzatii la adresa ei nestiind ca de fapt Miza este cea care a nascut copilul. Dupa toate acestea, vine vestea ca Spirache a ocupat locul cuvenit lui pe lista candidatilor, care bucura toti membrii familiei, insa nu si pe candidat. Dupa multa munca de convingere depusa de familie, au castig de cauza si Spirache accepta candidatura. Dupa ce se retrage toata lumea, apare si servitoarea care anunta vizita avocatului Procopiu. Dupa ce Dacia il primeste si raman intre 4 ochi, avocatul ii marturiseste femeii ca a gasit un testament prin care, unchiul Tache ii lasa toata averea lui primului nepot nascut dupa moartea lui, iar acesta era copilul Genei. Dupa o luna de ragaz pe care avocatul i-a acordat-o Daciei pentru a-l pregati pe Spirache sa primeasca vestea, Gena se intoarce acasa cu copilul. Dupa ce Miza si Dacia afla ca in tot acest timp Gena a trait cu Dinu la Targoviste, el le face o vizita, dupa cum i-a promis Genei pentru a discuta despre viitorul relatiei lor. Dupa un lung dialog cei doi hotarasc sa se casatoreasca. Urmatorul care vine in vizita este

chiar Gigi, iubitul Mizei si tatal copilului, care in tot acest timp comunicase cu Spirache (care stiuse tot acest timp adevarul) si aflase ca este tata. El venise cu ganduri pasnice de a se impaca cu Miza si a forma o familie, bucuros fiind ca este tata. El ii daruieste copilului jucarii si mamei acestuia un inel prin care o cere in casatorie, ea accepta fericita. Dupa toate acestea, care erau chiar in ziua alegerilor, surorile merg in sufragerie pentru a le spune intreg adevarul familiei. Dupa ce au marturisit si reactia acestora a fost una cat de poate de intelegatoare, avand in vedere ca averea ii revinea acum fiului Mizei, avocatul apare din nou si face o observatie in legatura cu testamentul, si anume ca acesta este un act fals, intocmit de Spirache pentru a-si aduna familia la un loc. Spirache isi ia si el inima-n dinti si se duce sa-si exprime nemultumirea in legatura cu candidatura lui printr-un discurs prin care ii roaga pe alegatori sa nu-l voteze. Acest gest i-a impresionat pe oameni atat de mult, incat toti se indreptau spre sectiile de votare pentru a-i acorda votul,si astfel Spirache a fost noul deputat. Pentru a nu fi uitat acest moment, Nercea cheama un fotograf sa faca o poza de familie.