Comunicarea Nonviolenta (I): mai umani.

Scris de Daniela David pe 1 October 2008 Comunicarea Nonviolenta este o comunicare altfel, alcatuita insa din elemente vechi de cand lumea. Marshall Rosenberg, autorul conceptului de Comunicare Nonviolenta (CNV) spune ca CNV este un plus de constientizare, ce duce la o comunicare mai autentica, cu mai mult respect pentu sine si pentru umanitatea din celalalt. Mentionam la finalul articolului Cum te simti, de fapt? ca vom povesti saptamana asta si urmatoarea despre un alt fel de comunicare. Era vorba despre Comunicare Nonviolenta. Ce propune Comunicarea Nonviolenta Comunicarea Nonviolenta propune sa comunicam intre noi cu compasiunea necesara pentru a-l vedea pe celalalt ca pe un alt noi. Adica sa ne exprimam deschis si sa primim empatic exprimarile celor din jur. Un element important este constientizarea propriilor sentimente, pentru a nu aduce confuzie in comunicare. La fel de importanta este empatia: a te pune in pielea celuilalt si a-ti imagina ce simte si cum percepe ceea ce se intampla, a intelege de ce actioneaza asa si nu altfel. Exercitiul empatiei foloseste la perceperea si acceptarea diversitatii. Nu e asta o parte centrala a umanitatii? Comunicarea Nonviolenta propune sa nu mai folosim agresivitate cand comunicam, fie ea directa sau indirecta. Agresivitatea in contextul CNV se refera la absenta compasiunii. Marshall Rosenberg considera a fi agresive judecatile de valoare sau cele cu tenta morala, clasificarile, generalizarile, comparatiile, negarea responsabilitatii si invinovatirea altora, orice limbaj care contine formulari imperative si insinueaza obligatii sau datorii. Opusul Comunicarii Nonviolente este deci comunicarea alienanta, in care judecam, invinovatim, pretindem si clasificam oamenii. Structura unei comunicari pline de compasiune Vom lua acum un exemplu de exprimare nonviolenta si o vom diseca (sa notam totusi ca nicio exprimare nu a fost ranita in cadrul acestui procedeu!). Cand vad ca nu raspunzi intrebarilor pe care ti le pun, ma nelinistesc. Am nevoie sa stiu ca ma asculti, asta imi spune ca sunt importanta pentru tine. Vrei sa-mi raspunzi, te rog? Comunicarea Nonviolenta, disecata, are patru componente: 1. Observatia vad ca nu raspunzi. Aici e important sa separam intre observatie si evaluare. Daca am fi spus niciodata nu-mi raspunzi, am fi transmis parerea noastra, generalizatoare si furioasa. Observatia presupune fotografierea starii din exact acest moment, fara legaturi cu nemultumirile sau impresiile noastre din trecut. 2. Exprimarea sentimentului ma nelinistesc. Diferentierea importanta aici este intre sentimentele reale si cum credem noi ca ne trateaza ceilalti. Si daca am fi folosit ma simt neimportanta? Ca sa facem economie de cuvinte, zic. Oricum, de asta se plange, in cele din urma, nu? Ei bine, nu. A te simti neimportant nu este un sentiment. Este ceea ce credem noi ca ceilalti cred despre noi: ca suntem neimportanti. Sa spui ca te simti neimportant pentru cineva este o acuza mascata. 3. Exprimarea nevoilor Am nevoie sa stiu ca ma asculti, asta imi spune ca sunt importanta pentru tine. Aici e simplu: iti constientizezi nevoia si o comunici si celuilalt. E un exercitiu de constientizare, de deschidere si de incredere, pentru ca pentru multi dintre noi inseamna sa ne aratam vulnerabili.

4. Cererea Vrei sa-mi raspunzi, te rog? Nu orice incepe cu vrei sa este o cerere insa. Mai exista si pretentiile. Le recunoastem usor pentru ca genereaza agresivitate daca nu sunt satisfacute. Legea de aur a cererilor este ca nu poti determina pe cineva sa faca ceva ce nu vrea. Pamantul e putin cam rotund pentru a ne permite sa fim agresivi. Nu poti cere decat ceva ce interlocutorul tau e dispus sa iti ofere. Cum poti aplica pana saptamana viitoare

Observa, nu evalua. Fotografiaza momentul de acum si uita ca s-a intamplat la fel si data trecuta. Asta daca vrei intr-adevar sa rezolvi ceva. Daca de fapt vrei doar sa fii agresiv si sa aduci acuzatii, adu tot trecutul ca martor. Ba chiar ai putea spune ceva de genul tu mereu, tu niciodata nu, observ un pattern la tine. Garantez eu pentru postura de zid pe care o va lua interlocutorul tau. Continua exercitiul de saptamana trecuta. Opreste-te si constientizeaza-ti sentimentele. Incearca sa descoperi nuante. Intre deznadejde si disperare, de exemplu, sunt multe diferente. E in regula sa ceri ceva, daca iti exprimi o nevoie. Nu mai pretinde insa. Pretentiile implica o amenintare ascunsa: daca nu face ce-i spui tu, vor exista consecinte neplacute.

Saptamana viitoare o sa povestim despre empatie si despre cum sa ne exprimam sentimente mai dificile: furia fara a fi agresivi si a inspaimanta si aprecierea, fara a crede ca se subintelege.

Comunicarea Nonviolenta (II): mai simtim.

Scris de Daniela David pe 8 October 2008 Povestea de azi continua articolul despre Comunicarea Nonviolenta (CNV) de saptamana trecuta si e despre ce simtim si cum aratam asta. O sa povestim despre doua aspecte ale sentimentelor: empatia si furia. O sa vedem cum e sa incerci sa intelegi si sa simti ca celalalt si cum e (mai bine) sa fii pe o culme a unui fel de a simti. Optiunea nonviolenta Inainte de toate astea vreau sa clarific ceva in legatura cu CNV. Comunicarea Nonviolenta este o alta modalitate de a comunica, un alt limbaj pe care Marshall Rosenberg il numeste al compasiunii. Motivatia sa de a cauta sa dezvolte un alt limbaj a fost aceea a prea multor neintelegeri cauzate de limbajul folosit de oameni zi de zi: acuzatii, incercari de manipulare, invinovatirea altora, neasumarea responsabilitatii pentru propriile sentimente, sageti camuflate, reprosuri dar hai sa nu mai continui. Datorita abordarii diferite pe care o aduce, Comunicarea Nonviolenta functioneaza de minune in solutionarea unor situatii tensionate cauzate de modul de comunicare. In acelasi timp, abordarea sa e foarte sanatoasa emotional, umana si calda, ceea ce ar putea garanta o comunicare mai buna si mai umana de acum incolo in viata ta. Totusi, Comunicarea Nonviolenta nu este decat o optiune. O poti privi cu curiozitate intelectuala, o poti folosi ca pansament pentru a remedia o situatie de comunicare defectuoasa, in care au ramas multe nespuse candva sau o poti integra in viata ta. Alegi ce ti se potriveste tie. Cert este ca in unele relatii a avea curaj sa fii vulnerabil, a nu acuza, a fi transparent, a respecta si a fi responsabil par a da rezultate mai bune decat comportamentul opus. Hai sa trecem acum la povestea noastra de azi. Empatia inseamna sa fii acolo

Sensul conceptului de empatie este acela de a-l intelege pe celalalt. E un fel de tranzitivitate: daca eu as fi in locul, contextul si felul lui de-a fi, m-as simti cam la fel. In Comunicarea Nonviolenta, empatia are multe de-a face cu tacerea si cu a fi pur si simplu alaturi de celalalt. Tu, de exemplu, ceri de fapt empatie de la cineva cand vrei sa fii ascultat, sa te eliberezi. Ce nu vrei? Nu vrei sa fii reparat, nu vrei sa ti se ofere 3+1 solutii, nu vrei sfaturi, oricat de binevoitoare, nu vrei sa stii ca in Africa exista copii flamanzi asa ca ai face bine sa nu te mai plangi atata, nu vrei sa vezi partea buna a lucrurilor si in niciun caz nu vrei sa auzi ca trebuie sa te inveselesti pentru ca lumea e de fapt mi-nu-na-ta (pe-asta nu o stii de la mine: chiar este!). Pentru a fi empatic e bine sa iti blochezi pentru moment ratiunea. Nu incerca sa intelegi de ce simte ce simte si mai ales cum. Doar fii acolo, alaturi. Asculta. Si foloseste parafrazarea. Reia spusele lui/ei si vezi daca ai inteles exact ce-l/o doare. !!!!!??#*##!!!!!?@##!!!! Comunicarea Nonviolenta ne mai scoate inca o data din cadrul nostru obisnuit de referinta: nu exista furie, exista doar nevoi nesatisfacute, acuzatii, judecati si asteptari. Ceea ce noi numim furie, cu toate manifestarile ei, nu este decat o nevoie ineficient exprimata. Sau deloc. Ne infuriem pentru ca ii acuzam pe ceilalti de ceva ce ne-au facut sau nu ne-au facut si incepem sa ne simtim (unii chiar sa ne comportam) ca in subtitlu O intrebare e importanta in abordarea nonviolenta a furiei: ce iti doresti mai mult? Sa poti acuza si sa poti pedepsi sau sa-ti satisfaci acea nevoie pe care asteptai sa ti-o satisfaca ea sau el? Cu acelasi consum de energie si timp, ai de ales intre aceste doua optiuni. Ca sa nu mai fii furios, empatizezi cu tine insuti/insati. Marshall Rosenberg identifica patru pasi in exprimarea furiei: 1. 2. 3. 4. Ne oprim. Respiram. Identificam gandurile acuzatoare. Intram in contact cu nevoile noastre. Ne exprimam sentimentele si nevoile nesatisfacute.

Completarea mea: la Ne oprim. Respiram. Ia-ti cat de mult timp simti ca ai nevoie. Nu numara pana la zece, cum iti recomanda cartile. Numara pana la 587 sau pana la 921 daca de atat ai tu nevoie. (M-am tot gandit pe parcursul saptamanii si am ajuns la concluzia ca pe apreciere am sa o las sa straluceasca singura. Asa ca saptamana viitoare va straluci exact in acest loc aprecierea. Nu uita ochelarii de soare!)

Comunicarea Nonviolenta (III): apreciere, multumire, stralucire.

Scris de Daniela David pe 15 October 2008 Asa cum ne reprezentam iubirea sub forma unei inimioare roz ar trebui sa reprezentam aprecierea sub forma unei ploi de artificii stralucitoare: cand iti exprimi aprecierea tu te simti ca la un foc de artificii iar persoana careia ii multumesti straluceste toata. Spuneam saptamana trecuta ca mi s-a parut potrivit sa abordez exprimarea aprecierii in Comunicarea Nonviolenta ca un articol separat. Si asta pentru ca e mult si concentrat de spus iar asa un sentiment merita, spuneam eu, sa straluceasca singur. Hai sa vedem de ce straluceste aprecierea si care e legatura dintre ea si petreceri.

Ce se subintelege si ce pierdem Idealul nostru este sa fim intelesi din priviri. De cele mai multe ori asta e una din definitiile pe care le atasam unei relatii importante pentru noi. Ma intelege din priviri, E nevoie doar sa ma uit la el si stiu cum se simte. Aprecierea, multumirea si recunostinta sunt sentimente destul de transparente. Oricine intelege ca un zambet larg, care crapa de fericire si o privire cu luminite in ea inseamna Multumesc! Multumesc mult!. Ce pierdem? Pierdem plusul de bucurie si de senzatie placuta generate de sinergia care apare cand impartasim ceva. Comediile sunt mai amuzante cand radem alaturi de cineva, mancarea e mai buna cand o oferim si altora, Sighisoara si Brasovul sunt si speciale pe langa fabuloase pentru ca le vizitam cu cineva Pierdem diferenta de la placut la fabulos. Asa da si asa nu ale aprecierii nonviolente Spunem rar cuvinte bune, de apreciere. Poate ca nu suntem obisnuiti cu ele. E explicatia pe care o gasesc eu faptului ca adesea, cand auzim o lauda ne gandim inauntrul nostru hmmm, si-acum ce vrei de la mine?. Percepem laudele ca incercari de manipulare indreptate asupra noastra, ne temem ca suntem dresati Marshall Rosenberg foloseste la un moment dat o anecdota tare hazlie pentru a ilustra acest lucru: un nene vrea sa-i arate altuia cum aplica el tehnici de incurajare calului sau. Isi duce prietenul suficient de aproape de cal si incepe sa-i spuna vaaai, ce cal harnic si rapid si muncitor am eu, cel mai tare cal din imprejurimi!. La care calul se intristeaza si-si spune: ia uite, m-a si inlocuit, si-a luat un alt cal!. Modul in care se exprima aprecierea in Comunicarea Nonviolenta elimina astfel de neclaritati. In Comunicarea Nonviolenta aprecierea si multumirea se exprima mai elaborat si direct. Daca vreau sa-i multumesc sincer surorii mele pentru ca restituie la biblioteca si cartile mele atunci cand eu nu mai ajung, voi spune: Si azi ai dus cartile la biblioteca in locul meu. Multumesc, m-am bucurat si m-am linistit in acelasi timp pentru ca uneori simt ca nu mai pot sa fac fata dar stiu ca tu esti aici si ma ajuti. Daca sunt o tanti care vrea sa-si exprime aprecierea fata de prietena ei care ii asculta mereu problemele, multe si complicate, am sa spun: Iti multumesc pentru ca m-ai ascultat si de data asta, cum faci tu mereu. Am nevoie sa vorbesc despre problemele mele si cand vorbesc cu tine simt ca am un sprijin. Dupa cum ai observat, tiparul e asemanator pentru exprimarea oricarui sentiment intr-o maniera nonviolenta: situatia prezenta + ce simt eu despre + nevoia mea. La exprimarea aprecierii, a multumirii, e la fel. Doar ca e cu artificii de bucurie. Bataia pe umar la modul general (esti un baiat bun) poate fi interpretata ca manipulare pentru ca lipsesc coordonatele clare: cand si cum am fost baiat bun si mai ales, ce inseamna bun? Cand oferi coordonatele generezi mai multa bucurie si mai multa claritate: te referi la o situatie anume si apreciezi acea prestatie. Aprecierea e o sarbatoare! Diferenta dintre o lauda care poate parea manipulativa si aprecierea exprimata in limbaj nonviolent se gaseste la nivelul intentiei.

Daca vrei pur si simplu ca omuletul sa mai faca ce-a facut ca a fost bine, nu se cheama ca-ti exprimi aprecierea fata de comportamentul lui sau fata de el. Pentru a-ti exprima aprecierea nu ai nevoie de un motiv anume. Cand iti exprimi aprecierea de fapt te bucuri pentru ca o actiune a celuilalt a venit in intampinarea uneia dintre nevoile tale: s-a intamplat o mica magie. Nu vrei nimic in schimb, desi probabil ca vei primi cel putin un zambet fericit. De fapt, sarbatoriti impreuna: cel care ofera vorbele de apreciere si cel care le primeste. Exprimarea aprecierii e o petrecere in doi: ca sa iasa bine e nevoie ca aprecierea sa fie primita. Fara modestie falsa, fara a ne subaprecia, doar cu gratie. Un secret: un zambet te scoate din multe incurcaturi si presupune si mai putin efort, atunci cand nu stii ce sa spui sau daca e cazul sa spui ceva. Ce poti face tu: 1. Gandeste-te ca toti avem nevoie de apreciere, chiar daca am fost educati sa nu ne aratam slabi, vulnerabili si sa nu cerem. Ne place sa o primim, chiar daca facem pe modestii. 2. Propune-ti sa-ti exprimi aprecierea de doua ori pe zi, pentru inceput. Ai putea incepe cu persoane cu care te simti mai in largul tau: un anumit membru al familiei sau un prieten special. Tu vezi daca e mai bine sa spui multumesc cuiva caruia i-ai mai spus sau unei persoane careia nu i-ai multumit niciodata pentru ce a adus in viata ta. 3. Cat mai multe sarbatori, sincere si cat mai dese, ca in zicerea cu pauzele si succesul.