Tehnica jocului cu nisip

Psiholog Raluca Antonescu consilier colar coala 24, coala 28, Gradinita 138
Tehnica jocului cu nisip este o interventie terapeutica activa si imaginativa de nivel mondial, destinata atat copiiilor cat si adultilor. Jocul cu nisip este un proces creativ- simbolic, care ofera avantajul ca simbolurile pot fi pastrate, deplasate sau transformate. Simbolurile sunt foarte importante in terapia prin jocul cu nisip. Ele sunt caramizile care stau la baza procesului de vindecare in cadrul acestei tehnici. Simbolurile pot fi intelese si decriptate pe mai multe planuri. Exista un sens general uman, pe care elementul sau cuvantul avut in vedere il are pentru toti oamenii, indiferent de cultura lor. Exista un alt nivel de intelegere al simbolului, cel ce tine de cultura clientului. Dora Kalff, in cartea sa Jocul cu nisip- metoda de psihoterapie ofera in acest sens exemplul elementului vaca. Pentru majoritatea oamenilor si in majoritatea culturilor, vaca este un animal, o sursa de carne si lapte. Pentru locuitorii Indiei, vaca este un animal sacru, simbolizand mama universala. Ca atare, in India, vacile sunt ocrotite prin lege. Nimeni nu are voie sa sacrifice vacile sau sa le loveasca. Pentru client (de obicei copil), vaca poate avea un alt sens: poate simboliza pacea, un animal bun, un animal rau, un bunic, etc. Din acest motiv nu este indicat ca in etapa de analiza sa intrebam copilul si cu vaca de acolo ce este? ci ce poti sa-mi spui despre asta?, indicand vaca. Ca atare, in terapia prin jocul cu nisip este foarte important sensul pe care clientul il da elementelor utilizate, iar terapeutul trebuie sa fie foarte abil pentru a afla aceste sensuri, a le amplifica, fara a afecta sau influenta in vreun fel procesul. Desi numeroase teorii sustin ca simbolul tine mai mult de imaginar, de irealitate, fiind separate de planul realitatii, simbolul tine de realitatea interioara a clientului, este cel ce permite accesul la interioritatea clientului, la viata lui psihica pana la nivelurile cele mai profunde. Prin alegerile pe care le face, prin povestile pe care le creeaza si scenele pe care le joaca, copilul sau adultul care se joaca in ladita cu nisip isi pune metaforic in scena evenimente din propria viata, oferind informatii despre sine si despre situatia lui. Tocmai de aceea jocul cu nisip este atat o metoda terapeutica, cat si una de evaluare. Inca din prima sedinta de terapie, de la prima scena jucata se releva problema clientului si, implicit si obiectivele terapiei. De asemenea, prin imaginile rezultate in jocul cu nisip, terapeutul are un bun feedback si multe date despre evolutia cazului, pe parcursul intregii interventii.

Tehnica jocului cu nisip a fost denumita si terapia prin tacere. Aceasta nu pentru ca in terapia prin jocul cu nisip nu se vorbeste deloc, ci pentru ca, in cadrul ei, de cele mai multe ori exista perioade lungi de tacere, atat din partea terapeutului, cat si a clientului. In jocul cu nisip, terapeutul trebuie sa aiba abilitatea de a pasi alaturi de client, de a-l insoti in procesul de vindecare, fara a-i impune clientului propriile concepte, teorii, interpretari sau directii de lucru. Terapeutul trebuie sa fie prezent, acolo, dar fara a-si intruza clientul. De cele mai multe ori, clientul are nevoie de liniste, de tacere pentru a-si completa ladita cu nisip. Tacerea are un potential pozitiv, deoarece ii ofera clientului permisiunea de a-si aduna ceea ce-i trebuie, de a alege si a face ceea ce-si doreste cu nisipul si obiectele alese. Clientul se simte acceptat exact asa cum este, cu realitatea sa interioara, cu emotiile sale si cu sentimentele sale. Acceptarea in tacere si cu respect a imaginilor create in timpul procesului din jocul cu nisip permite clientului sa simta siguranta si libertate crescanda, iar aceasta conduce catre vindecare, catre crestere emotionala. Ken Rabone afirma ca jocul cu nisip este o ocazie cu care clientii pot sa dea glas simbolurilor lor, conducand dialoguri interne si externe cu sine si cu terapeutul. Referindu-se la importanta faptului ca terapeutul sa pastreze tacerea in timpul terapiei prin jocul cu nisip, Dora Kalff accentua faptul ca ea nu facea nimic in timpul terapiei, afirmand ca e mai dificil sa nu faci nimic decat sa faci ceva. Ceea ce incerca sa spuna Dora Kalff era ca este foarte important ca terapeutul sa taca atunci cand clientul are nevoie de liniste si asta pentru ca munca de vindecare pe care o facea nu venea dintr-o stare a eului, ci din relatia ei cu Sinele si cu inconstientul colectiv. Kalff avea dreptate, este dificil sa pui de-o parte ego-ul si sa nu faci nimic. (Linda Ellis Dean) Ladita cu nisip este o lume unde lumile se intalnesc (Ken Rabone), este un spatiu de granita, datorita elementului esential utilizat in jocul cu nisip - nisipul. Nisipul nu este nici lichid, nici solid. Nisipul uscat curge ca si apa, nu este atat de stabil ca si pamantul. El se afla la granite dintre tarm si mare, iar la nivel metaforic, dintre constient si inconstient, dintre zi si noapte. Nisipul are o mare incarcatura metaforica, alchimica. De-a lungul timpului, nisipul a fost apreciat de poeti si oameni religiosi inaintea terapeutilor. Se scria adesea despre grauntele de nisip care sunt in numar infinit, incalculabil. Nisipul este o metafora pentru timp, el fiind elementul de baza al clepsidrei. De asemenea el reprezinta ciclul vietii, fiind apreciat de toate varstele, prin jocul cu nisip, adultii intorcandu-se la copilarie. Pentru unele culturi orientale, precum cea indiana, cea tibetana, dar si pentru indienii Navajo, mandalele in nisip reprezinta parte din mostenirea spirituala lasata de antecesori, din cele mai vechi timpuri. In Japonia, gradinile de piatra si nisip sunt parti din traditia budista, nisipul reprezentant muntele si valea, simboluri ale constientului si inconstientului. Aceste gradini sunt pretext pentru autoevaluare si iluminare. Nisipul ca si reprezentant al pamantului, alaturi de apa, aer, foc sunt elemente alchimice, fundamentale care au o mare valoare simbolica si de descarcare avand un imens impact terapeutic asupra celor cu care intra in contact. Tocmai de aceea jocul cu nisip invita la vindecare pe mai multe niveluri: fizic, emotional, rational si spiritual, avand un mare potential existential si transpersonal. Scurt istoric al terapiei prin jocul cu nisip Terapia prin jocul cu nisip are o istorie accelarata. Incepe in prima parte a secolului XX cand H.G.Wells a scris despre observatiile sale asupra celor doi fii ai sai care se jucau pe
2

podea cu figuri miniaturale si si-a dat seama ca ei isi lucrau problemele pe care le aveau unul cu celalalt si cu alti membrii ai familiei. Mai tarziu, Margaret Lowenfeld, psihiatru de copii din Londra, cauta o metoda de a ajuta copii sa exprime inexprimabilul. Inspirandu-se din experimentul lui Wells, a adaugat miniaturi pe rafturile camerei de joc din clinica ei. Primul copil care le-a vazut le-a luat si le-a dus la ladita cu nisip din camera si a inceput sa se joace cu ele in nisip. Astfel un copil a inventat ceea ce Lowenfeld a inceput sa identifice ca fiind Tehnica Lumii. Dora Kalff, analist Jungian din Zurich, a auzit de descoperirile facute de Lowenfeld si s-a hotarat sa plece la Londra pentru a studia cu renumita psihiatra londoneza. Curand a recunoscut ca tehnica nu numai ca permitea exprimarea temerilor si frustrarilor copilului, dar si incuraja si precedea procesele de transcendenta si individuare pe care le-a studiat cu C.G. Jung. Pe masura ce a dezvoltat metoda, Kalff a denumit-o jocul cu nisip (Kalff, 1980, citata de Kay Bradway, 1999). Lui Kalff i s-au alaturat analisti jungieni din 5 tari si au infiintat Societatea Internationala de Terapie prin Jocul cu Nisip in 1985. Societatea Americana afiliata, Terapeutii de joc cu nisip din America, a fost infiintata in 1988. Primul articol din Jurnalul de Terapie prin jocul cu nisip a aparut in 1991. Fundamente teoretice ale metodei Jocului cu nisip La baza metodei Jocului cu nisip stau doua teorii: cea a lui Jung, avand ca si concept de baza inconstientul colectiv si arhetipurile, si Teoria lui Erich Neumann care vizeaza fazele de evolutie a eului, cat si datele teoretice si practice ale psihiatrilor care au dus la crearea metodei. Teoria arhetipala a lui Jung asupra psihicului uman aduce in discutie doi termeni esentiali in intelegerea terapiei prin jocul cu nisip: inconstientul colectiv si arhetipurile. Jung definea inconstientul colectiv ca pe un nivel profund al psihicului uman, ca pe o instanta psihica care contine elemente si sensuri comune oamenilor, iar in centrul sau are Sinele, nucleul umanitatii. Sinele se exprima de obicei prin metafore, imagini arhetipale, creatii, picturi, desene, vise. In jocul cu nisip, Sinele se exprima prin imagini arhetipale, cel mai frecvent prin mandale. Dar Sinele nu se poate manifesta in afara unui cadru securizant. Tocmai de aceea terapeutul trebuie sa apeleze la tacere cand este cazul, sa-l insoteasca pe client fara a-i impune o directie sau o organizare jocului, sa paseasca alaturi de el in timp ce-i permite psihicului pacientului sa inceapa sa se vindece. Daca se ofera un cadru terapeutic securizant, in care clientul se simte acceptat, respectat si liber, imaginile rezultate in ladita cu nisip, chiar daca la inceput au fost produse in totalitate de ego, pe masura ce procesul terapeutic avanseaza, aceste imagini par sa provina din ce in ce mai putin din ego si din inconstientul personal si mai mult din nivelurile profunde ale psihicului uman sau din inconstientul colectiv. Daca, asa cum credea Jumg, psihicul uman are abilitatea de a-si reglementa propria carare catre plenitudine, vindecarea provine din acest nivel profund al psihicului mai degraba decat din afara. In jocul cu nisip interpretarea reductiva nu este utilizata deoarece imaginile vin deseori dintr-un nivel arhetipal foarte adanc si sunt necenzurate de ego. Interpretarea mai degraba inhiba procesul. Este recomandat in acesta terapie ca teraputul sa aiba incredere in inteligenta psihicului clientului si sa-i permita acesteia sa se desfasoare in serie de imagini in nisip, fara a
3

proiecta propriile concepte, teorii sau modele limitate. In contextual dat terapeutul este ca o moasa pentru aceste imagini, primindu-le exact asa cum sunt ele, permitandu-le sa-si faca aparitia in lumea exterioara. Totusi terapeutul trebuie sa stie destul de mult despre emergenta materialului simbolic deoarece imaginile arhetipale pot coplesi un ego slab. De aceea este preferabil sa se faca in prealabil o munca analitica cu clientul adult inainte de a trece la jocul cu nisip. De semenea o observatie atenta concentrata pe imaginile simbolice emergente din nisip este critica pentru monitorizarea relatiei dintre egoul clientului si inconstientul sau. In timpul unui proces corect de joc in nisip, ca si in alte terapii de adancime, se pare ca un altul decat teraputul si clientul un al treilea intra in continutul analitic. Este ca si cum un altul un vindicator interior dintr-un nivel profund al inconstientului a creat imaginile. Imagini ale totalitatii care apar in nisip par sa provina din ceea ce Jung descria ca Sine, centrul regulat al psihicului si un aspect al inconstientului colectiv. In jocul cu nisip un alt inconstient este concretizat in imagini. La inceput ego-ul poate crea imaginile, dar in timpul jocului, intrun cadru liber si securizant, ego-ul este capabil sa se dea la o parte permitand Sinelui sa se manifeste. Aceasta idee este confirmata de numeroasele studii de caz realizate pe copii si adulti din toata lumea (Linda Ellis Dean, 2002). Aceste imagini profunde par sa fie dotate cu o viata a lor. In aceste imagini contrariile se unesc si procesul vindecarii partilor personalitatii devine evident. In terapia prin jocul in nisip imagini ale partilor intunecate, necunoscute ale psihicului clientului sunt premise, chiar binevenite sa apara in lumina constientului. In actul construirii imaginilor in nisip se produce o integrare a materialului inconstient, iar relatia dintre ego si sine poate suferi schimbari profunde care transforma personalitatea catre plenitudine. Totusi o experimentare a Sinelui nu este suficienta. Aceasta experienta, acest moment al sensului trebui sa fie constientizat si recunoscut de terapeut si client, chiar daca fara cuvinte. Este ca si cum in relatia dintre fat si mama este nevoie de o recunoastere mutuala a ceea ce este nou aparut in psihic. Evolutia emergenta a copilului este ancorata in personalitatea acestuia prin recunoasterea si validarea ei impartasita in relatia mama-copil. Una din sarcinile terapeutului- moasa in cadrul terapeutic este sa fie suficient de constient pentru a recunoaste procesul subliminal din terapia prin jocul cu nisip. Un element central in terapia prin jocul cu nisip este simbolul. C.G. Jung , in cartea sa Psihologie si religie scria: este foarte important ca simbolurile totalitatii sa fie recunoscute de medici. Ele reprezinta mijloacele de a rezolva disocierile nevrotice adaugand constientului aceasta dimensiune, aceasta spiritualitate, pe care umanitatea a resimtit-o dintotdeauna ca pe o eliberare si vindecare. Reprezentarile colective, inca din cele mai vechi timpuri, sunt cele care au permis uniunea indispensabila intre constient si inconstient. Aceasta uniune nu poate fi realizata intr-o maniera doar intelectualizata sau practica, deoarece, in primul caz sfera instinctelor s-ar rascula, iar in cel de-al doilea caz, motivul este moralitatea. Fiecare disociere in nevroza psihogena se bazeaza pe o astfel de disociere pe care doar simbolul o poate elimina (citat de Dora Kalff, 1966). Reprezentarile colective nu sunt altceva decat arhetiputile care au ocupat un loc central in teoria elaborata de Jung. C.G. Jung, studiind mitologiile si religiile multor culturi din intreaga lume, a devenit constient ca exista anumite teme universale recurente, cunoscute ca arhetipuri, care au aparut in toate societatile si in toate timpurile. Arhetipurile sunt fara timp si spatiu. Terapeutii jungieni incearca sa localizeze legaturile dintre mintea constienta a clientului si arhetipurile inconstiente care au dus la suferinta, la conflict interior si dezechilibru emotional. Clientul se poate identifica cu un
4

arhetip daca acesta ramane doar in inconstientul clientului, ceea ce va crea probleme. Individul poate intra in patologie daca este prins in plasa unui arhetip. Contactul si medierea cu imaginile arhetipale se face prin mai multe metode printre care vise, creatie artistica, scriere sau joc in nisip. Arhetipurile caracteristice procesului de intregrare psihica la adult sunt persona, umbra, animus si anima, vrajitoarea, batranul intelept si Dumnezeu. Pentru copii, arhetipul mamei (buna sau rea) este deseori important; alte arhetipuri care apar sunt eroul, trickster, copilul, familia, tatal, personajul negativ. Copiii pot vedea aceste aspecte mai mult in termeni de animale, insecte, supranatural (fantome) sau personaje din povesti (vrajitoare, regi, regine, mastere, printi si printese). Arhetipul mamei este important si cu dublu sens. Pe de-o parte Marea Mama este creativa si iubitoare, hranitoare, protectiva, pe de alta parte este distructiva si ambivalenta. Ca apa si ca mare, mama reprezinta originile intregii vieti. Fordham afirma ca mama rea este portretizata prin vrajitoare, fantome si animale si Stevens include dragonul, monstrul si sarpele de mare. Janet West si Eduard Arnold (1992) prezinta doua cazuri: unul al unei fetite pe nume Polly si al unui baiat de 7 ani, pe nume Andrew, care au produs prin jocurile lor imagini arhetipale ale mamei rele, devoratoare si ambivalente. In cazul Polly personajele din joc erau vrajitoare, fantome si Dracula, iar in cazul Andrew personajele din joc erau fantome. Terapia, la ambii, s-a desfasurat sub forma unor jocuri seriale, desfasurate pe mai multe sedinte, a caror actiune se desfasura in jurul acestor personaje, dar care in timpul procesului au inceput sa capete roluri pozitive. Au fost implicate si terapeutii in joc. In terapia prin jocul cu nisip, arhetipul mamei apare descrisa prin munti si cavitati, pesteri, grote, animale (vaci, ursi, balene, etc). In forma sa negativa, in jocul cu nisip, arhetipul mamei apare sub forma dragonilor care trebuie infruntati si invinsi sau ca vulcan in eruptie. Jocul cu nisip este in mod particular potrivit pentru lucrul cu problemele generate de arhetipul Marii Mame datorita utilizarii nisipului, element de pamant, care are potentialul de a purta individul direct pe taramul Mamei Pamant intr-o maniera tactila. Arhetipul Eu-Sine este un arhetip central. Eul este localizat in taramul constient al psihicului, iar Sinele este adanc ingropat in inconstient. Sinele nu se refera la persoana individuala, ci la partea transpersonala, spirituala a personalitatii cu care s-a nascut individul. Jung considera Sinele ca arhetip al Intregului si totalitatii. Arhetipul Eu-Sine are puterea de a reconecta si echilibra opusele. Aceasta reconectare este baza pentru aparitia unei vindecari profunde. Jung considera ca psihicul are potential de autovindecare ca si corpul, cu conditia sa i se ofere un spatiu continator, securizant. Dora Kalff si discipolii sustin ca acest potential poate fi activat prin jocul cu nisip. Sinele apare in vise, mituri, legende, basme si jocul cu nisip. Apare ca regina, rege, erou, profet, salvator, ca cerc magic, patrat, cruce sau ca mandala. Mandala este denumita de Dora Kalff, manifestare a centrului. In viziunea lui Janet West si Eduard Arnold, mandala este un simbol stravechi care apare transcultural si care, in moduri variate, poate fi produs de copii intr-un anumit punct al terapiei. Mandalele sunt modele concentrice, simetrice compuse din patru elemente (apa, aer, pamant, foc). In conceptia lui Jung, cercul trebuie luat ca un simbol al totalitatii si al fiintei perfecte; el exprima in mod curent cerul, soarele si pe Dumnezeu si reprezinta arhetipul omului si al sufletului. Patratul se manifesta cu anuntul
5

totalitatii. Cifra patru apare in evolutia psihica inaintea simbolului cercului sau direct in raport cu el, conceptie confirmata cu ocazia studiului desenelor unor copii de 2-4 ani, desene colectionate si expuse de Rhoda Kellog in Nursery School (Dora Kalff). In Orient, mandalele sunt instrumente de contemplare. Pentru Jung, mandala este o reprezentare simbolica a centrului psihic, a sinelui. Jung remarca faptul ca mandalele apar cel mai frecvent in situatiile de neliniste si joaca un rol compensator, consteland o schema de ordine. Mandalele, producand ordine interioara in mod compensator, apar in serii si urmaresc frecvent stari haotice, de dezordine, marcate prin conflicte si anxietate. Ele exprima ideea de refugiu sigur, de pace interioara si totalitate. Fordham considera ca mandalele pot fi produse cand copilul este pe cale de a integra un nou element sau sa se disocieze. Structurile de tip mandala produse de copii in sandplay pot precede anumite schimbari interioare care pot deveni manifeste in vietile lor. Sinele, ca si arhetip este unirea totala a opuselor, masculine si feminine, sus si jos, intuneric si lumina, trecut si viitor. Sinele, activat prin jocul cu nisip este totdeauna resimtit ca moment echilibrat, senin si este trait de client si terapeut ca un moment de insight. Manifestarea Sinelui este un moment privilegiat de evolutie a personalitatii, afirma D Kalff. Arhetipul Batranului Intelept se exprima in forma pozitiva prin salvator, guru, Inteleptul Solomon. In forma sa negativa se exprima prin puer aeternus, barbatul etern tanar care refuza sa se maturizeze, dar care isi traieste viata intr-o totala lipsa de griji, fiind deseori o persoana dependenta de alcool, droguri erc. Un alt aspect negativ al Batranului Intelept este Judecatorul Interior care este critic, cere, nu face complimente; ataca stima de sine si este o forta distructiva pentru individ si pentru cei din jur. Arhetipul Eroului este reprezentat de personajul principal al povestii sau jocului, care are sarcina de a invinge monstrii, de a face sa triumfe binele asupra raului si dominanta constiintei asupra inconstientului. Latura negativa a eroului este Trickster-ul, iar caracteristicile lui sunt capriciul haotic, malitiozitatea glumelor, viclenia intelepciunii. Este un arhetip al nonconformismului, care detine umbra divinului si demonicul, binele si raul. Arhetipul Anima este arhetipul contrasexual feminin in psihologia masculina. Reprezinta idealul feminin al barbatului. Anima pozitiva poate fi vazuta ca o femeie tanara, zeita, o figura care ii ofera ajutor, iar in forma ei negative, ca o scorpie rea sau vrajitoare, suprema castratoare, amenintatoare. Arhetipul Animus este partea arhetipala masculina in psihologia feminina. Este vazut fie ca supercontrol sau judecatorul interior, pedepsitor sau ca o figura masculina care ajuta, un tanar frumos, un print. Arhetipul Copilului Interior este cel mai adesea reprimat in adult, fiind totusi acea parte promitatoare pentru cresterea creativa. Este un simbol universal al posibilitatilor latente si necunoscute ale psihicului. Simbolizeaza momentul prezent, deschiderea, receptivitatea, spontaneitatea si creativitatea, veselia, imaginatia si sarbatorirea. In forma sa pozitiva apare ca si copilul divin, iar in forma negative, ca un diavol rautacios. Teoria lui Erich Neumann se refera la dezvoltarea copilului care cuprinde cinci stadii ce nu apar in mod necesar intr-o ordine linear, ci se intrepatrund de-a lungul terapiei copilului. Aceste stadii pot avea semnificatie in descifrarea lumii descrise de client in constructia din jocul cu nisip.

In conceptia lui Neumann, eul se manifesta mai intai in jocuri unde predomina animalele si vegetatia. In etapa urmatoare isi fac aparitia scenele de lupta care sunt mai dese spre pubertate. Atunci copilul este destul de puternic pentru a-si asuma si a purta lupta impotriva influentelor exterioare. In cele din urma este primit in colectivitate si integrat ca persoana (D. Kalff). Cele cinci etape ale dezvoltarii copilului sunt: haosul, nivelul animalvegetativ, lupta, axa Eu-Sine, adaptarea la colectiv. 1. Haosul este revelat ca o timpurie nediferentiere la nivelul eului: multe elemente incluse la intamplare, nelegate. Este asociat cu experienta timpurie a legaturii mama-copil; copilul nu se poate distinge pe sine de mama. In imaginile din jocul cu nisip este o confuzie totala, nu exista legaturi intre elemente. 2. Nivelul animal-vegetativ este revelat de aparitia animalelor si a vegetalelor. Neumann il vede ca pe un inceput al perioadei de crestere unde copilul invata sa se separe de mama. Tipul de animal ales in jocul cu nisip este semnificativ. Diverse stadii de dezvoltare sunt ilustrate prin folosirea unui animal domestic sau primitiv. 3. Lupta se poarta intre bine si rau. Uneori conflictul ia forma celui dintre barbat si femeie. Lupta poate fi portretizata prin utilizarea animalelor masculine si feminine sau a unor oameni. Este stadiul luptei oedipiene, insotite de anxietatea de castrare si rezolvarea identitatii sexuale. 4. Axa Eu-Sine reprezinta momentul in care Eul si Sinele sunt intr-o buna relationare. Consta in realizarea unei identitati a copilului separate de cea a mamei. Acum copilul are o idee despre un sine interior. Exista o uniune a opuselor integrate si echilibrate, adesea sub forma masculinitatii si feminitatii. Eul si Sinele relationeaza cu sens. In jocul cu nisip apare un simt al echilibrului si seninatatii, iar in majoritatea scenelor apare o dimensiune spirituala. 5. Adaptarea la colectiv este un stadiu ce reflecta viata cotidiana. Neumann considera ca aceasta etapa apare atunci cand copilul este gata sa inceapa o relatie cu lumea: merge la scoala, experimenteaza relationarea cu egalii, cu alti adulti decat mama. In jocul cu nisip acest stadiu semnaleaza terapeutului ca pacientul este gata sa-si reia viata in lumea reala si nu este departe de finalul terapiei. Tehnica jocului cu nisip - descriere si administrare Terapia prin jocul cu nisip este o metoda prin care sunt create imagini intr-o cutie umpluta partial cu nisip uscat sau umed, in timp ce terapeutul sta in apropierea clientului, in tacere, in mod aparent nefacand nimic. De regula, in terapia prin jocul cu nisip, se pun la dispozitia copilului doua ladite cu nisip de marimi satandard- una cu nisip umed, alta cu nisip uscat. Este la alegerea copilului cu care va lucra. I se pun la indemana clientului cupe cu apa pentru udat nisipul daca este nevoie. A adauga o cana de apa intr-o ladita cu nisip si amestecarea nisipului cu apa poate avea un impact dramatic asupra clientului deoarece atat nisipul, cat si apa, sunt elemente fundamentale care permit linistirea, descarcarea emotiilor negative. Dimensiunile cutiei sunt standard, insa exista mai multe variante. Dora Kalff utilizeaza cutii cu dimensiunile 57x 72 x 7 cm sau cutii de 23 x 28 x 4 cm. M. Minulescu, in volumul Tehnici proiective precizeaza ca dimensiuni standard ale cutiei cu nisip 43,2 cm x 55,2 cm x 8,4 cm. Aceste dimensiuni
7

corespund limitelor campului vizual. Limitele cutiei actioneaza ca factor de reglare si protectie pentru imaginatia celui care se joaca. Cutia are peretii si interiorul vopsit in albastru azuriu rezistent la apa pentru a simboliza cerul si apa. Nisipul poate fi adus de pe plaja, cernut si lasat intins , la uscat pentru a se obtine un nisip fin, care sa nu fie nici solid, nici lichid. Se poate utiliza si nisip din comert, pentru terapeutii mai ocupati care nu si-l pot procura din natura. Se pot utiliza si seminte in locul nisipului sau nisip artificial. In nisip, clientii pot crea castele, munti, coline, pesteri, cavitati, toate simboluri ale pamanului, alaturi de insusi nisipul. Apa este simbolizata si ea prin albastrul de pe cutie, prin lacurile, raurile si marile rezultate prin inlaturarea partiala a nisipului, lasandu-se sa se vada albastrul utiei. Cerul (aerul) este simbolizat prin albastrul de pe peretii cutiei, prin aparate de zbor (avioane). Adaugand si lumanari, ca simboluri ale focului, rezulta cele patru elemente primordiale care se reunesc in creuzetul alchimic al vindecarii descris de Jung, dar regasit si in modelele de gandire orientala. Alaturi de ladita cu nisip mai sunt utilizate si alte instrumente, precum figuri miniaturale care sunt mici ca dimensiune si reprezinta regnul uman, animal, vegetal si mineral. In terapia prin jocul cu nisip, regula principala este sa colectionezi, nu sa acumulezi, spune Ken Rabone. Terapeutul care isi construieste o colectie de figuri miniaturale pentru terapia prin jocul cu nisip trebuie sa acorde o atentie deosebita diversitatii culturale. El trebuie sa se asigure ca are miniaturi specific cat mai multor culturi. Cladirile, de obicei reflecta culturile in care se regasesc. Miniaturile trebuie sa se incadreze in mai multe categorii: oameni (de diferite varste, reprezentanti ai ambelor sexe, familii), umanoizi (ingeri, demoni, personaje de desene animate si din povesti), animale (preistorice, domestice si salbatice, pasari, animale marine, reptile, insecte), vegetale (copaci, arbusti, plante, flori, etc), minerale (roci, pietre pretioase), elemente naturale (conuri, seminte, ghinde, castane, scoici, melci, etc). De asemenea trebuie sa fie prezente jucarii de razboi (arme, soldati, tancuri), masini, trasuri, avioane, vapoare, cladiri de tot felul, garduri, poduri etc. Trebuie sa existe atat obiecte concrete, naturale, cat si obiecte abstracte. Roger si Christine Day, terapeuti prin jocul cu nisip utilizeaza si jucarii rupte sau stricate, deorece unii copii au nevoie sa repare ceva din ei. Actiunea curativa, reparatorie se manifesta asupra acestor jucarii. Din colectie nu trebuie sa lipseasca jucariile senzoriale, obiecte de diferite marimi, culori, texturi, mirosuri. Nu exista o colectie standard, fiecare terapeut panandu-si amprenta asupra colectiei sale. Miniaturile pot fi cumparate sau construite de terapeut. Aceste miniaturi sunt asezate pe rafturi de-a lungul peretilor incaperii de joc. Unii terapeuti sustin ca miniaturile trebuie puse pe o masuta, la indemana copilului pentru ca acesta sa poata alege dintre ele pe cele care ii sunt necesare pentru joc. In aplicarea metodei este important ca si copilul sa isi manifeste interes pentru ladita cu nisip si sa isi doreasca sa se joace in nisip. Terapeutul are rolul de a incuraja copilul in jocul sau si in a face alegeri, de a-i oferi libertare de exprimare si de a-l securiza. Copilul este invitat sa se joace cum vrea el cu tot ce are la dispozitie. Este incurajat sa faca alegeri cat mai multe pentru a-si completa ladita cu nisip. Daca terapeutul este empatic, copiii rar au nevoie de incurajare pentru a incepe sa faca imagini sau scene si sa se joace in nisip. Ei ajung la asta in mod natural. Daca un copil refuza sa intre in joc, exista posibilitatea unui coparticipant copil. Pentru a intra in joc, nivelul afectiv pozitiv si negativ trebuie sa fie optim. Extremele il impiedica pe copil sa-si traiasca problemele. Metoda jocului cu nisip este una individuala. Pe
8

masura ce copilul lucreaza in ladita cu nisip, este urmarit cu atentie comportamentul sau verbal si nonverbal. Terapeutul trebuie sa consemneze cu grija toate aspectele observate la copil in tinpul jocului. Dupa plecarea copilului, terapeutul fotografiaza imaginea realizata de acesta, inainte de a reaseza lucrurile. Prin compararea acestor imagini de la o sedinta la alta, terapeutul are un feedback asupra evolutiei clientului si, implicit, asupra procesului terapeutic. Aceasta este dimensiunea diagnostica a metodei. Tehnica jocului cu nisip- valoare diagnostica In prima parte a lucrarii de fata am insistat asupra jocului cu nisip ca metoda terapeutica. In majoritatea lucrarilor de specialitate care prezinta studii de caz, se precizeaza dubla valoare a jocului cu nisip: terapeutica, dar si diagnostica. Valoarea terapeutica a tehnicii jocului cu nisip a fost surprinsa de Jeannette Pruyn Reed in cartea sa Sand-magic; Experience in Miniature: A nonverbal therapy for children, unde a prezentat cazurile unor copii, in principal cu probleme de vorbire, citire, hiperactivitate, mutism electiv, copii carora li s-a aplicat terapia prin jocul cu nisip. Imaginile din jocul cu nisip au relevat o imbunatatire a calitatii vietii emotionale a copiiilor, o evolutie semnificativa si o constelatie a sinelui dupa 89 luni de terapie prin jocul cu nisip. Primele imagini erau de obicei caracterizate prin haos, incoerenta, lipsa de structura. Treptat au ajuns la o mai buna organizare si o mai mare coerenta. Si-au rezolvat problemele de vorbire si odata cu acesta si imaginea de sine. Prin terapia prin jocul cu nisip, copiiilor li s-a oferit un mediu continator, securizant, liber, unde sau simtit acceptati si incurajati sa se exprime si sa se autodescopere. Aceasta a favorizat procesul vindecarii lor. Valoarea diagnostica a metodei jocului cu nisip se releva din faptul ca aceasta poate fi interpretata ca reprezentare tridimensionala a unei situatii psihice. In cutia cu nisip iese in lumina constientului o problema inconstienta, punandu-se in joc asemeni unei drame. Conflictul devine vizibil pentru terapeut prin acest mod de exprimare. Jocurile imaginare influenteaza dinamica inconstientului si astfel, actioneaza asupra psihicului. Terapeutul interpreteaza pentru sine simbolurile aparute in seria de imagini din jocul cu nisip. Atmosfera din sala de joc va fi influentata de intelegerea vietii interioare a copilului de catre terapeut si va evolua inspre incredere, un fel de unitate mama copil care isi exercita rolul ei vindicator (D.Kalff). Desi s-a pus accentul pe neutilizarea interpretarilor reductive in terapia prin jocul cu nisip, uneori jocurile sunt explicate copilului prin raportarea la viata cotidiana, utilizand termeni comprehensibili pentru copil. Problema interna devine astfel vizibila si evolutia psihica face un pas inainte. Valoarea diagnostica a metodei a fost pusa in valoare de M. Minulescu, citand studiile facute de un grup de teraputi jungieni din Milano (S. Marinucci, E. Mintecchi, G. Nagliero, D. Tortolani) asupra unor copii diagnosticati cu cancer. Ea prezinta in acest sens 4 studii de caz ale unor copii diagnosticati cu cancer, asupra carora s-a aplicat metoda jocului cu nisip. Autorii mentionati mai sus au observant ca acei copii care sufereau de cancer si au murit aveau ceva in comun: tulburarea dimensiunii prihologice a timpului; permanenta sau fixatia la un stadiu oral arhaic; relatia pacientilor cu impulsurile lor agresive, acestea fiind respinse, negate; nu sunt in contact cu sinele sau axa eu-sine a fost perturbata ireparabil mult prea
9

devreme. Substitutul ei este o fantezie primordiala a Raiului si reprezentarea ideii ca este necesar sa tii la distanta de acest Rai orice impuls agresiv sau orice eveniment transformativ. Timpul si spatiul sunt intr-o dimensiune fara istorie, iar daca au o istorie, aceasta este cea a parintilor si ei nu se pot separa de ea. La acesti pacienti faza identificarii sinelui nu a aparut, iar separarea, cand este accesata prin boala, merge catre moarte. Copii care au trait, din cele patru cazuri prezentate au manisfestat capacitatea de confruntare, de iesire din stagnare. Ei au fost capabili sa-si confrunte valentele agresive orale fara sa le nege. Acesti pacienti au un eu intreg, incluzand experienta terifianta a unor umbre arhetipale. Ei au posibilitatea sa faca fata impulsurilor lor psihice, sa le accepte, sa le contina, sa le transforme si sa le dea un sens. Nevoia primara a acestor copii este de a fi sprijiniti in lupta lor, sa fie ajutati sa pastreze speranta vie in ciuda ororii pe care o traiesc. Ei nu au renuntat la viata, sunt hotarati sa lupte cu boala pentru a se salva. Charlotte Buhler identifica trei semne patognomice importante in interpretarea testului lumii, semne care pot fi utilizate si in interpretarea imaginilor din jocul cu nisip: indici de tip A, indici de tip E si indici de tip CRD. Indicii de tip A sunt cei ce sugereaza agresivitate, de exemplu soldati in lupta, distrugeri, animale care se lupta. Un anumit grad de agresivitate este normal la copii si se manifesta cel mai frecvent in creatiile care urmeaza dupa construirea in nisip a primei imagini. Cand apar de la inceput semne de tip A, acesta este un indicator care poate fi interpretat ca o agresivitate mai intensa decat media. Indicii de tip E, sunt cei legati direct de gol. Exemple de astfel de indici sunt situatiile cand copilul utilizeaza un numar mic de elemente. Sau cand jucariile fac parte in mod repetitiv din aceeasi categorie de obiecte sau sunt omise categorii largi si semnificative de obiecte precum oameni si animale. Pentru copiii sub 8 ani se considera normalitate ca si cutia cu nisip sa fie relativ goala, fiind un indice pentru golul interior, pentru sentimentul de singuratate sau pentru nevoia complementara de a fi singur. Lipsa de obiecte poate sugera o rezistenta fata de sarcina, o fixatie emotionala pe anumite obiecte sau blocarea creativitatii spontane. Daca copilul omite sa puna oameni poate insemna ca vrea sa scape de oameni sau are dorinta de a-i sfida. Indicii de tip CRD reprezinta lumi inchise, rigide, dezorganizate. De exemplu lumi complet ingradite sau lucruri asezate intr-o maniera fixa, inghetata; de asemenea lumi dezorganizate, intr-o forma haotica. Semnele CRD indica o nevoie neobisnuita de protectie, securitate, rigiditate sau confuzie. Gardurile construite inaintea oricaror alte elemente indica nevoie de protectie si siguranta. Haosul, dezorganizarea nu are semnificatii deosebite la copiii mici, insa la copiii mai mari si la adulti semnifica diverse grade de confuzie si de disolutie a structurii de personalitate. Buhler atrage atentia asupra faptului ca indivizii retardati au in mod semnificativ imagini mai goale sau mai tulburate decat ceilalti. Ei au reprezentari mai sarace, o evolutie lenta, necesitand un proces de durata. Pentru copiii cu ideatie mai saraca, imaginea construita va fi mai putin colorata, obiectele alese mai simple, concrete, banale, iar verbalizarea este cu intarzieri si anevoioasa, relativ neclara. La acesti copii progresul este mai lent, regresiile sunt mai frecvente, iar schimbarile sunt mai putin evidente. Fenomenul de perseverare dureaza si este caracteristic si pentru tulburarile organice cerebrale. Copiii cu tulburari emotionale progreseaza mai rapid si mai consistent. Cand copiii mai mari de 8-9 ani ingroapa jucarii in nisip si apoi le cauta (joc specific copiiilor de 2-3 ani) este un semn de regresie la un stadiu timpuriu de reprezentare.

10

Cand copilul hraneste animalele in jocul sau le ofera o sursa de apa este semn ca isi poate oferi singur hrana emotionala de care are nevoie. In acest caz terapia se apropie de sfarsit. De obicei, copii construiesc scene dinamice in ladita cu nisip, iar adultii imagini, constructii statice, tip fotografii. Pentru a elabora o diagnoza pe baza metodei jocului cu nisip, trebuie luate in considerare urmatoarele categorii de informatii: utilizarea nisipului si a cutiei de nisip; alegerea obiectelor; constructia reala; utilizarea spatiului; verbalizarea si comportamentul nonverbal. Utilizand metoda jocului cu nisip ca si metoda de diagnoza, J. Pruyn Reed a pus la punct o scala de observatie pentru copii la jocul cu nisip, scala ce permite gruparea indicatorilor principali pentru mai multe sedinte, intr-o organizare sumativa. Scala este anexata la finalul lucrarii de fata. Avantajele jocului cu nisip Tehnica jocului cu nisip este extrem de profitabila pentru copii si nu numai. Principalul avantaj al metodei este materialul cu care se lucreaza, nisipul care are un efect linistitor asupra clientului. Prin natura sa, nisipul il transpune pe client intr-o alta lume, a basmelor, a jocului si a magiei. Nisipul are in sine o valoare terapeutica, stimuland clientul atat tactil, cat si imaginativ. Al doilea element cheie in jocul cu nisip este tacerea, care in context terapeutic, inseamna acceptare, respect pentru lumea interioara a clientului, dar si incredere in capacitatea de autovindecarea a psihicului clientului. Jocul este cel de-al treilea element cheie in aceasta metoda terapeutica. Jocul, ca si nisipul, este terapeutic prin sine insusi. Jocul are atribute unice: reimprospateaza si da sentimentul de libertate, intr-o lume plina de reguli, nu cere evaluare si judecare, securizand clientul, incurajeaza fantezia si utilizarea imaginatiei, stimuland creativitatea, creste implicarea personala si interesul si incurajeaza dezvoltarea sinelui personal. Jocul cu nisip, ca orice forma de joc, are toate aceste atribute. In plus, construind o imagine unitara, care poate fi cuprinsa intr-un cadru bine delimitat, copilul traieste sentimentul complementar al intregului, al totalitatii. Poate vedea si simti imaginea completa. Prin jocul cu nisip, copiii invata sa accepte limitarile in timp, spatiu si materiale, ceea ce-i ajuta sa se adapteze mai rapid la realitate. Aceste limite si granite intalnite in cadrul metodei de joc cu nisip produc siguranta clientului. Jucandu-se cu nisip, copii incep sa-si formeze treptat ideile lor proprii, pe care apoi sunt capabili sa le exprime coerent. Jocul cu nisip este un mediu necesar si eficient pentru clientii cu indemanare verbala saraca. In cadrul lui se trece usor la verbalizare si explicatii. Jocul cu nisip da expresie problemelor emotionale neverbalizate. Comentarea finalului scenei imaginate de copil il apropie pe acesta de concretitudine si completitudine. In terapia prin jocul cu nisip exista o evolutie progresiva a relatiei cu psihoterapeutul de la dependent la independent, copilul ajungand sa-si confrunte ideile cu cele ale terapeutului. Aceasta metoda are ca efecte imbunatatiri rapide in plan comportamental si emotional. Jocul cu nisip este o metoda cu dubla valenta: diagnostica si terapeutica. Prin utilizarea ei se poate discrimina intre copiii creativi si cei cu o ideatie slaba, copiii inhibati de cei
11

hiperactivi si se pot formula si prognostice in cazul unor afectiuni sau boli precum cancer. Ca si metoda terapeutica, metoda jocului cu nisip este unanim acceptata de adulti si copii, facand placere ambelor categorii de clienti. De asemenea jocul cu nisip permite crearea unei distante terapeutice care securizeaza clientul. Nu in ultimul rand, aceasta metoda, aplicata familiilor, duce la o adevarata experienta de includere.

Bibiografie:
Journal of Sandplay Therapy (1999), Volume 8, Number 2 (Article Sandplay with Children by Kay Bradway). http://www.sandplay.org/whatis.html, accesat pe data de 7.01.2009, ora 21:40 (articolul Doing Nothing- One more approach to Sandplay Therapy, autor Linda Ellis Dean) http://www.therapytoday.net/archive/aug2003/cover_feature.htm, accesat pe data de 7.01.2009, ora 21:41 (articolul The Silent Therapy, autor Ken Rabone) West, Janet, Arnold, E. (1992) Child Centred Therapy, cap. The Unconscious and Symbolism (p.154-157) Kalff, Dora M. (1973), Le jeu de sable Methode de psychotherapie, Epi s.a. Editeurs, Paris. Pruyn Reed, Jannette (1976), Sand-Magic. Experience in Miniature: A nonverbal Therapy for Children, J.P.R. Publishers, New Mexico. Minulescu, Mihaela (2001), Tehnici Proiective, Editura Titu Maiorescu, Bucuresti.

12

Scala de observatie pentru copii -Testul jocului cu nisipJ. Pruyn Reed

Numele subiectului: Terapeut: Varsta: Problema: I. Abordare: entuziast - Schimbari: II. Alegerea tipului de nisip: uscat

Data: Numar de imagini in serie:

apatic

nu se implica

ud

III. Orientare - dreptaci / stangaci - lucreaza de la: dreapta spre stanga / stanga spre dreapta - cele mai apropiate obiecte de locul unde sta copilul - se misca in jurul cutiei - lucreaza dinspre acelasi colt IV. Forma - o logica a intregii imagini nediferentiere

mai multe idei

confuzie,

V. Alegerea materialelor a. Personaje - oameni: barbati, femei, copii, familie - altele decat oameni: fantastice, grotesti, caricaturi, mitologice, simbolice b. Animale: preistorice, salbatice, domestice, pasari, creature marine, amfibii, serpi, dragoni in habitat / separate c. Obiecte: scoici marine, oase, pietre, fosile, bijuterii, vegetatie, vehicole de transport, castele, case, biserici, material de razboi, posuri d. Formatii geologice topologice: - vulcani, cutremure de pamant - munti, coline, lacuri, oceane, ape (reale) VI. Miscare actiuni:
13

oameni VII.

animale

obiecte

apa (barci, peste)

Nivel conceptual: proiect a. intreaga logica a imaginii secventa progres perseverare regres mai multe idei confuzie nediferentiere b. schimbarea ideii un singur proces (niciunul) c. teme generale DOMESTICA MILITARA BIZARA DISTRUCTIVA

numar de schimbari

REALITATE AGRESIVA

FANTEZIE

VIII.

Sentimente proiectate impresie (raspunsul nonverbal al terapeutului la imagine) a. plin de culoare umor vesel fericit b. confuz nonexpresiv c. linistit calm d. lipsa de culoare depresiv negativ e. pozitiv spontan miscator

IX. Nivel creativ a. in general: exceptional bun corect b. ingenuitate (adaptarea materialului la indemana) exceptional bine corect X. Verbalizare in timpul realizarii linistit putin

constant

XI. Raspunsul subiectului la imaginea terminata: satisfacut ( verbal, vizual, tactil) excitat (entuziasmat) usurat mandru emotionat indiferent XII. Rolul terapeutului: mama tata observatii intamplatoare (cand lucreaza independent de subiect) asistent (care lucreaza exprimandu-se creativ, independent de subiect) Motive pentru care subiectul realizeaza imaginea (jocul): intalnire obisnuita deviatie in comportament sugerata de terapeut

XIV.

14