Politica, o vocatie si o profesie

Max Weber
Max Weber a fost un sociolog german, fiind considerat unul dintre intemeietorii sociologiei moderne. Lucrarea Politica, o vocatie si o profesie este printre cele mai importante lucrari ale sale, in care Weber defineste statul ca o entitate ce poseda monopolul asupra folosirii legitime a fortei de constrangere. Cartea are rolul de a prezenta analize asupra vietii politice, a conducerii si eticii politice din diferite timpuri si tari. Problematica generala dezbatuta de Max Weber in acest discurs o reprezinta politica privita ca vocatie sau profesie, dupa cum ne putem da seama si din titlu. Notiunea de politica este larga, Max Weber referindu-se doar la conducerea sau influientarea conducerii unui stat care se intemeiaza pe constrangere. Weber afirma ca a face politica inseamna a participa la puterea statului si a contribui la influientarea puterii politice, pentru a satisface anumite interese personale sau colective. De aici reiese faptul c doar cel ce aspir la putere poate face politic. Puternic este i statul, fiindc e considerat un raport de dominare a oamenilor de ctre oameni. In continuare se evidentiaza o tipologie a tipurilor de dominatie. Dominatia traditionala prin care puterea guverneaza si se mentine prin intermediul credintei celor guvernati in sacralitatea traditiilor, obiceiurilor si normelor, care asigura dreptul guvernantilor la dominatie. Acest tip se bazeaza pe respectul servitorilor pentru figura tipica, monarhul ereditar in regimul politic specific. Dominatia carismatica se bazeaza pe recunoasterea gratiei sefului, dictatorului de exceptie de catre adeptii sai. Dominatia birocratica este cea care isi sprijina legitimitatea pe un corp de reguli legale, reguli generale, se bazeaza pe credinta in legalitatea reglementarilor date. Figura tipica de dominatie este cea a superiorului, a functionarului care prin ratiune este urmat de cetatenii dintr-o democratie parlamentara.

Printr-o serie de exemple, autorul doreste a expune faptul ca inca de la inceput in toate structurile politice cei dominati depind intr-un fel sau altul de cei ce sunt la putere. Astfel conducatorul, statul (stapanul) incearca sa controleze puterea prin propriile mijloace. Astfel, se ajunge la concluzia ca statul modern este o unitate de dominatie institutionalizata care incearca si reuseste, in cadrul unui anumit teritoriu, sa monopolizeze, ca instrument al dominatiei, constrangerea fizica legitima, concentrand in acest scop mijloacele materiale ale administratiei in mainile unui conducator, asezandu-l in varful ierarhiei.

Max Weber a incercat sa reliefeze diferenta dintre un politician de profesie si un politician de vocatie, fiind precizate doua moduri prin care se face profesie din politica: sa traiesti pentru politica sau din politica. Max Weber este de parere ca aceste doua moduri de fapt se completeaza, singura distinctie fiind cea economica. Ideea ar fi ca un om ce traieste din politica este acela pentru care profesia de om politic reprezinta o sursa permanenta de venituri , si care pentru a trai pentru politica ar trebui sa fie independent de veniturile pe care politica i le-ar putea aduce, dar si disponibil. Autorul afirma ca politicienii si-au facut din politica un mod de a-si castiga existenta si de a trai. Din punctual lui de vedere politicienii se impart in politicieni de ocazie (care suntem cu totii atunci cand ne manifestam vointa politica intr-un anumit mod) si politicieni ca ocupatie secundara (care sunt membrii unui partid politic,ai unui consiliu sau alti oameni de incredere). Politicianul de profesie este acela care fiind lipsit de mijloace trebuie sa fie subventionat sau salariat. Max Weber gaseste trei calitati deosebite pe care trebuie sa le aiba un politician acestea fiind: pasiunea, simtul responsabilitatii si intuitia. Pasiune este privita ca devotamentul pentru o cauza, acesta trebuind sa fie insotita de responsabilitatea pentru acea cauza. Pentru ca acestea sa fie posibile este necesara principala calitate psihologica a politicianului - intuitia si de capacitatea de a lasa realitatea sa lucreze asupra ta pastrand distanta fata de lucruri si oameni.

Conducerea unui stat sau partid de catre oameni care traiesc exclusiv pentru politica presupune o neconditionata recrutare plutocratica. Politicianul profesionist care traieste din politica e salariat sau subventionat. Luptele dintre partide nu au devenit doar lupte pentru promovarea unor programe politice, ci mai cu seama lupte pentru controlul asupra repartizarii posturilor. Astfel statul si institutiile au devenit un sistem de asigurat posturi profitabile, un mijloc in vederea atingerii unui scop, a unor castiguri. Acestei tendinte i se opune functionarul modern specializat in ani lungi de studiu. In ultima parte a pre-legeri sunt analizate etica convingerilor si etica responsabilitatii. Cel care se ghideaza dupa etica responsabilitatii ia in considerare toate defectele curente ale oamenilor si se face raspunzator pentru propriile sale fapte spunand: aceste urmari trebuie puse pe seama faptelor mele. Cel care este adeptul eticii convingerilor se simte responsabil pentru mentinerea aprinsa a flacarii protestului impotriva nedreptatii sociale. Ca o concluzie, politica este o lupta tenace si lenta impotriva imposibilului alaturi de pasiune si de intuitie. Cel care reuseste sa poarte aceasta lupta trebuie sa fie un bun conducator dar si un erou pentru ceilalti. Max Weber incheie prelegerea printr-o ultima definitie a persoanei cu vocatie pentru politica si anume: acel om care in lupta cu viata si cu lumea este capabil sa spuna si totusi! si sa continue sa se zbata.

Puterea se bazeaza pe competenta si nu pe traditie sau forta