Sunteți pe pagina 1din 5
www.aserules.xtreemhost.com Managementul aprovizionării şi vânzării

www.aserules.xtreemhost.com

Managementul aprovizionării şi vânzării

Pg.1

Curs 5 (02-11-2010)

Metode de urmărire şi control a dinamicii stocurilor de producţie

Gestiunea economică a stocurilor presupune pe lângă conducerea proceselor de stocare, planificarea acestora, derularea propriu-zisă şi o acţiune susţinută de urmărire şi control a evoluţiei stocurilor efective de producţie la toate resursele materiale din nomenclatorul de aprovizionat al unităţilor de producţie.

Prin această acţiune, trebuie să se evidenţieze periodic starea efectivă în care se află fiecare stoc constituit în depozitul de aprovizionare al întreprinderii. Aceasta în scopul prevenirii unor fenomene negative de genul lipsei de resurse materiale în stoc, de suprastocare sau de formare a unor stocuri cu mişcare lentă şi fără mişcare.

Un proces eficient de urmărire-control presupune folosirea unor tehnici şi metode eficiente şi de utilitate practică. Între metodele şi tehnicile utilizabile în acest sens, menţionăm:

Metodă minim/maxim

Metoda ABC

Mecanografică

A comenzilor periodice

Etc.

Metoda minim/maxim presupune aplicarea aceluiaşi regim de exigenţă în urmărirea evoluţiei stocurilor la întreaga structură materială necesară unei întreprinderi în perioada de gestiune definită. Eficacitatea metodei este limitată de volumul mare de muncă pe care îl presupune acţiunea de urmărire şi control a tuturor resurselor necesare unei întreprinderi. Aplicabilitatea metodei este astăzi înlesnită prin utilizarea pe scară largă a tehnicii moderne de calcul.

Pentru procesul de urmărire-control al dinamicii stocurilor efective de resurse materiale, metoda necesită parcurgerea următoarelor etape de lucru:

1. Definirea nivelurilor maxime şi minime, a nivelurilor de reaprovizionare şi a celor de alarmă pentru fiecare tip de stoc prevăzut pentru constituire şi înscrierea acestora în fişele de evidenţă a resurselor materiale din depozit. În această etapă, gestionarul asigură urmărirea, controlul nivelurilor efective ale stocurilor din gestiunea sa în raport cu limitele menţionate în fişele de evidenţă a materialelor pentru a constata, prin comparaţie, starea reală a acestora. Aceasta în scopul prevenirii situaţiilor negative care se pot înregistra;

2. Semnalarea (atenţionarea) către lucrătorii din compartimentul de aprovizionare (către agenţii de aprovizionare) a eventualelor situaţii de atingere a nivelurilor maxime şi minime ale stocurilor, a tendinţelor care se manifestă (creşterea ritmului ieşirilor din stoc, scăderea ritmului

Curs 5 (02-11-2010)

ritmului ieşirilor din stoc, scăderea ritmului Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com

ritmului ieşirilor din stoc, scăderea ritmului Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com Managementul aprovizionării şi vânzării

www.aserules.xtreemhost.com

Managementul aprovizionării şi vânzării

Pg.2

ieşirilor din stoc, încetarea solicitărilor din stoc la anumite resurse materiale, etc.). în funcţie de situaţie, se iniţiază diverse acţiuni de genul celor din etapa următoare;

3. Luarea de măsuri de către agenţii de aprovizionare prin care se previn eventualele situaţii negative sau pentru menţinerea stocurilor în limitele maxime şi minime iniţial stabilite. Pentru tendinţa de epuizare posibilă a stocurilor efective, agenţii de aprovizionare impulsionează furnizorii pentru livrarea loturilor următoare la termenele stabilite anticipat, eventuala livrare cu anticipaţie sau în regim de urgenţă a unor loturi următoare de materiale, asigurarea resurselor materiale sub incidenţă din alte surse de furnizare (când furnizorul, partener de conlucrare, nu poate asigura resursele în regim de anticipaţie sau urgenţă, etc.).

Pentru situaţia de eventuală tendinţă de suprastocare sau de formare a unor stocuri cu mişcare lentă sau fără mişcare, măsurile agenţilor de aprovizionare au în vedere după caz: valorificarea prin vânzare a cantităţilor de materiale devenite disponibile prin adresarea la bursele de mărfuri, la unităţi specializate în comercializare, etc.

Metoda ABC are în vedere tratarea diferenţiată a stocurilor de resurse materiale în funcţie de importanţa acestora pentru activitatea de bază a întreprinderii de producţie şi de valoarea pe care o antrenează formarea şi deţinerea stocurilor.

Metoda separă pe 3 grupe de importanţă A,B,C resursele materiale necesare întreprinderii, stabilind politica de urmărire-control a evoluţiei stocurilor efective. Astfel:

Stocurile pentru resursele materiale încadrabile în zona A de importanţă (cea mai înaltă) se urmăresc cu grad maxim de exigenţă, respectiv: zilnic sau de 2-3 pe săptămână sau cel puţin 1 dată pe săptămână şi de mai multe ori pe lună. Datorită acestei politici exigente, la resursele din grupa A se poate evita formarea stocului de siguranţă, ceea ce înseamnă reducerea efectului imobilizării de resurse financiare în stocuri de materiale.

Stocurile pentru resursele materiale încadrabile în zona B de siguranţă se urmăresc la un interval relativ mai mare, respectiv: o dată de două ori pe lună, de mai multe ori pe trimestru. Politica de urmărire-control poate avea în vedere gradul de apropiere prin importanţă şi valoare a resurselor materiale de zona A de importanţă sau de zona C de importanţă;

Stocurile pentru resursele materiale din zona C de importanţă urmează a fi urmărite la intervale mai mari de timp, respectiv: o dată, de 2 ori pe trimestru, pe semestru; se are în vedere că în general resursele materiale din această zonă C de importanţă atrag o valoare mică la achiziţionare, în stocare şi consum influenţând, de regulă, nesemnificativ volumul activelor circulante şi, prin acesta, viteza de rotaţie aferentă subsistemului aprovizionare.

În aplicarea procesului de urmărire şi control se parcurg aceleaşi etape specificate la metoda minim/maxim. Aceste două metode constituie obiectul aplicabilităţii mai extinse în practica de specialitate.

Curs 5 (02-11-2010)

mai extinse în practica de specialitate. Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com

mai extinse în practica de specialitate. Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com Managementul aprovizionării şi vânzării

www.aserules.xtreemhost.com

Managementul aprovizionării şi vânzării

Pg.3

Lipsa de stoc; suprastocarea; stocurile cu mişcare lentă şi fără mişcare

În evoluţia stocurilor efective de resurse materiale, în procesul de formare şi consum al acestora, se pot înregistra fenomene considerate negative de genul: lipsei de resurse materiale din stoc în anumite secvenţe de timp ale perioadei de gestiune şi suprastocarea, formarea de stocuri cu mişcare lentă şi fără mişcare la anumite categorii de resurse materiale.

Ambele situaţii generează, la înregistrare, consecinţe economice nefavorabile, după caz, semnificative (cu deosebire în cazul lipsei de resurse materiale din stoc)

Lipsa de resurse materiale în stoc presupune, pentru prevenire, următoarele acţiuni:

1. Impulsionarea furnizorilor, parteneri de conlucrare, pentru livrarea cu anticipaţie sau în regim de urgenţă a loturilor următoare de materiale;

2. Solicitarea aprobării de către factorii de conducere a consumului de din stocul de siguranţă dacă

este constituit;

3. Achiziţionarea resurselor materiale sub incidenţă din alte surse, după caz, indiferent de preţul de cumpărare al acestora;

4. Folosirea de eventuali substituenţi ai resurselor materiale intrate în penurie;

5. Acceptare lipsei de resursă materială în stoc şi reprogramarea , după caz, a realizării produselor, lucrărilor pentru care nu se poate asigura resursele materiale necesare.

Suprastocarea reprezintă acumularea în stoc a unor cantităţi suplimentare de resurse materiale care depăşesc nivelurile maxime prestabilite considerate normale. Suprastocarea înseamnă în acelaşi timp resurse financiare suplimentare antrenate la cumpărarea acelor materiale, situaţie care conduce la amplificarea efectului imobilizărilor de acest gen (credite suplimentare, dobânzi, etc.). Totodată, la suprastocare sunt necesare spaţii de depozitare mai mari, dotare tehnică suplimentară, etc. sporind astfel cheltuielile de stocare a unor asemenea resurse materiale. Totodată sporeşte efectul uzurii morale, se amplifică eventualele cheltuieli cu taxele de proprietare, de asigurare, etc. Suprastocarea trebuie evitată.

Suprastocarea se interpretează sub aspectul acceptării în funcţie de natura resurselor materiale, de sursa de provenienţă, de evoluţie preţurilor, de alţi factori cu influenţă semnificativă în procesul de aprovizionare al resurselor materiale.

De exemplu: pentru resursele materiale strategice, de bază care se asigură prin import din zone cu instabilitate politico-economică, cu caracter deficitar, pentru care potenţialul de furnizare este în scădere sau la care preţurile de achiziţionare înregistrează frecvente fluctuaţii cu tendinţă de ascensiune, suprastocarea se poate accepta chiar pe perioade mai mari de un an.

În cazul resurselor materiale care au potenţial de furnizare mare şi foarte mare, nu sunt influenţate de situaţiile de mai sus, se pot asigura ritmic în cantităţi suficiente, etc. nu se acceptă suprastocarea.

Curs 5 (02-11-2010)

suficiente, etc. nu se acceptă suprastocarea. Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com

suficiente, etc. nu se acceptă suprastocarea. Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com Managementul aprovizionării şi vânzării

www.aserules.xtreemhost.com

Managementul aprovizionării şi vânzării

Pg.4

Pe parcursul derulării proceselor de formare şi consum al stocurilor, la anumite categorii de resurse materiale, se poate constata că ieşirile din stoc se înregistrează la intervale relativ mari de timp chiar dacă stocurile se menţin în limitele iniţial estimate. Asemenea stocuri îmbracă denumirea de stocuri cu mişcare lentă şi se consideră neeconomice.

Şi stocurile cu mişcare lentă sunt interpretabile în funcţie de natura resurselor materiale sub incidenţă şi destinaţia de utilizare a acestora. Astfel: în cazul materialelor,pieselor de schimb, diferitelor componente de produse şi chiar produse finale destinate realizării unor intervenţii tehnice de genul reparaţiilor accidentale, stocule constituibile se consideră normale chiar dacă consumul din cadrul lor se manifestă o singură dată, de două ori, etc. sau niciodată într-un an.

În cazul resurse materiale care nu intră în categoria exemplului de mai sus, formarea stocurilor cu mişcare lentă nu se justifică. În acest caz, cauza formării ţine de programarea achiziţionării şi aducerii resurselor sub incidenţă în raport cu momentele la care acestea ar fi necesare. Cauza este necorelarea ritmului aprovizionărilor de asemenea resurse cu cel la care se manifestă cererile pentru consum.

Acest ultim exemplu intră în categoria de stocuri cu mişcare lentă care trebuie evitate prin armonizarea ritmurilor între aprovizionare şi producţie

Pe parcursul perioadei de gestiune, la anumite categorii de resurse materiale (piese, componente,etc.) nu se mai înregistrează solicitări (consum) din stocurile aferente. Asemenea stocuri se numesc fără mişcare şi reprezintă de fapt un balast pentru situaţia economico-financiară a unităţilor de producţie. Asemenea stocuri presupun valorificare prin vânzare sau altă cale în regim de urgenţă.

Cauzele care conduc la lipsa de stoc, la suprastocare şi la formarea stocurilor cu mişcare lentă şi fără mişcare sunt, în general, următoarele:

1. Lipsa de fundamentare tehnico-economică a planurilor şi programelor de aprovizionare materială;

2. Comandarea resurselor materiale în formate, dimensiuni, sortimentaţie sau calitate diferite de cele necesare cererilor de consum din întreprindere;

3. Livrarea de către furnizori a resurselor materiale în altă sortimentaţie, configuraţie, dimensiune, calitate în raport cu cele comandate;

4. Înregistrarea de modificări în planurile şi programele de fabricaţie fără adaptarea corespunzătoare a planurilor şi programelor de aprovizionare materială;

5. Cumpărarea de către agenţii de aprovizionare a resurselor materiale în cantităţi şi so rtimentaţie diferite de cele corespunzătoare cererilor de consum din întreprindere;

6. Nerespectarea de către furnizori a termenelor de livrare;

7. Renunţarea de către clienţi sau rezilierea contractelor de către anumiţi clienţi pentru anumite categorii de produse fără înştiinţarea în timp util a compartimentului de aprovizionare pentru acţiuni în consecinţă în raport cu furnizorii de conlucrare;

8. Păstrarea în condiţii improprii a resurselor materiale care conduce la deprecieri calitative ale acestora transformându-le în inutilizabile pe destinaţiile iniţiale de consum;

9. Necorelarea ritmului aprovizionărilor cu cel la care se manifestă cererile de consum;

Curs 5 (02-11-2010)

cu cel la care se manifestă cererile de consum; Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com

cu cel la care se manifestă cererile de consum; Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com Managementul aprovizionării şi vânzării

www.aserules.xtreemhost.com

Managementul aprovizionării şi vânzării

Pg.5

În cazul înregistrării suprastocării, a stocurilor cu mişcare lentă şi fără mişcare stocuri considerate neeconomice se impune valorificarea operativă a cantităţilor de resurse materiale devenite disponibile. Căile de valorificare sunt, în general, următoarele:

1. Folosirea resurselor materiale disponibile pe alte destinaţii de consum din întreprindere.

2. Valorificarea prin vânzare la terţi utilizatori potenţiali;

3. Desfăşurarea unor ample acţiuni de informare a pieţei despre materialele, produsele, echipamentele disponibile pentru vânzare;

4. Apelarea la unităţi specializate în comercializare de materiale şi produse;

5. Apelarea la unităţi specializate în colectarea şi valorificarea de resurse reutilizabile

6. Apelarea la instituţii de studii şi cercetări cu acţiune pe piaţa internaţională a reprezentanţilor şi reprezentanţelor comerciale care acţionează pe zone mai extinse;

7. Pentru materialele şi produsele care nu-şi mai găsesc utilizare în forma iniţială, valorificare poate avea loc prin recuperarea substanţei utile pe care o conţin resursele respective.

8. Cea mai importantă cale de valorificare este cea de prevenire a formării stocurilor economice menţionate.

Curs 5 (02-11-2010)

prevenire a formării stocurilor economice menţionate. Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

www.aserules.xtreemhost.com

prevenire a formării stocurilor economice menţionate. Curs 5 (02-11-2010) www.aserules.xtreemhost.com aserules@gmail.com

aserules@gmail.com