Chimia Organica

Proteine
Amino-acizi

Stanciu Daniel Cls. A XI-a A

Proteinele sunt o clas de compui organici, cu structur complex i mas molecular mare, care prin hidroliz se transform n amino-acizi. Proteinele sunt cei mai importani compui din regnul animal i vegetal. Astfel, mpreun cu apa, cu unele sruri anorganice, hidrai de carbon etc. Sunt componeni ai protoplasmei. Multe funciuni ale organismelor vii depind de proteine: enzimele catalizatorii din organismele vii hormonii tot biocatalizatori aticorpii, pigmenii respiratori s-au dovedit a fi proteine. Unele proteine formeaz parte component a corpului animal: tendoane, cartilaje etc.; altele au rol de protecie: pr, ln, copite, coarne; multe constituie substane nutritive de rezerv. Plantele i sintetizeaz proteinele din compui anorganici ai azotului (amoniac i azotai) pe care i extrag din sol; ele nu elimin azotul sub nici o form. Spre deosebire de plante, organismul animal nu i poate sintetiza toate proteinele de care are nevoie; ba mai mult, el elimin azotul sub diferite forme. De aceea, pentru meninerea vieii, organismul animal necesit mereu noi cantiti de proteine, care sunt introduse n organism o dat cu alimentaia (de origine vegetal sau animal). n organism, n timpul digestiei, proteinele sunt hidrolizate enzimatic pn la amino-acizi. Aceast hidroliz se desfoar n dou etape: n prima etap proteinazele hidrolizeaz proteinele din alimente pn la peptide mari, care apoi, n a doua etap, sunt hidrolizate n continuare de peptidaze pna la amino acizi. Proteinazele i peptidazele reprezint grupuri de mai multe enzime, fiecare din aceste enzime fiind specific pentru hidroliza legturii peptidice a unui anumit amino-acid. Amino-acizii sunt indispensabili funcionrii organismului adult. Hrana animalelor trebuie s comin deci o cantitate suficient din fiecare amino-acid indispensabil pentru sinteza proteinelor specifice. Asemenea amino-acizi se gsesc, de exemplu, n proteine din lapte, carne, ou, creier, pete etc., astfel nct proteinele respective pot fi nlocuite unele prin altele fr ca organismul s sufere. Exist ns proteine n care lipsesc

unii din amino-acizii indispensabili, ca de exemplu valina sau tirosina; de aceea folosirea n alimentaie numai a unora din aceste proteine poate duce la tulburri ale organismului. Sunt ns amino-acizi de care organismul se poate lipsi. Exemple de amino-acizi neeseniali sunt glicocolul, alanina. Organismul nu poate s-i formeze rezerve de proteine. Prin aceasta rolul proteinelor se deosebete de cel al hidrailor de carbon i grsimilor de care organismul se poate lipsi temporar. Deficitul mondial de proteine animale n raport cu o alimentaie raional pentru populaia globului n continu cretere a determinat pe oamenii de tiin s studieze posibilitatea obinerii unei cantiti mai mari de proteine prin metode mai rapide. Lucrri fundamentale efectuate n ultimii ani (Champagnat) au artat c unele micro-organisme pot transforma rapid hidrocarburi parafinice n concentrate proteino-vitaminice. Astfel, tratnd un petrol parafinos (sau o motorin) cu culturi de anumite ciuperci (pe lng fostat de amoniu i alte adaosuri ieftine) rezult, ca produs al metabolismului ciupercilor, un concentrat proteinovitaminic i, ca reziduu, un ulei alctuit din izoparafine, naftene i aromate (care poate fi prelucrat mai departe fr s mai fie supus unei deparafinri). Produsul proteinic este fr miros i gust, astfel nct se preconizeaz folosirea lui ca adaos la alte alimente. Compziia i structura proteinelor. Numrul proteinelor existente n natur este foarte mare; fiecare specie animal sau vegetal are proteinele ei specifice. De aceea este destul de greu s se stabileasc structura proteinelor, cu att mai mult cu ct ele se transform cu uurin sub aciunea diferiilor ageni fizici i chimici. Compoziia diferitelor proteine este relativ asemntoare. Toate proteinele sunt formate din cinci

elemente principale: carbon (50-52%), hidrogen (6,5-7,5%), oxigen (21-24%), azot (15-18%), sulf (0,5-2,5%); unele proteine cum este hemoglobina din snge mai conin fier (o,3-0,5%), altele precum cazeina conin fosfor. Se cunosc i proteine care conin cupru, iod, etc. Pentru stabilirea structurii proteinelor s-a recurs la metode de hidroliz. Hidroliza se poate efectua cu acizi, cu baze sau cu enzime. Ca produs de hidroliz se obine un amestec de diferii amino-acizi (pn la 20), cum i amoniac, rezultat prin hidroliza grupelor CONH2 prezente n unii amino-acizi. Dupa E. Fischer (1902), proteinele sunt formate din resturi de amino-acizi,unite prin legturi peptidice, CO-NH: H2N CH CO NH CH CO....NH CH COOH I I I R1 R2 R3 Fiecare caten polipeptidic a unei proteine este format dintr-un anumit numr de resturi de amino-acizi, dispui ntr-o succesiune determinat. Se observ c la formarea polipeptidei intervin numai grupele funcionale n poziii a ; chiar dac amino acidul este un acid dicarboxilic sau o diamin, a doua grupare funcional COOH sau NH2 este cuprins n catenele laterale (R1,R2,.... R n). Catenele laterale pot fi formate din resturi nepolare sau polare. Structura lor este una din cauzele varietii proteinelor. Cercetrile efectuate n ultimii ani pentru stabilirea structurii chimice i conformaiei unor proteine au dat rezulatate deosebit de satisfctoare. Astfel, un pas nainte n acest domeniu reprezint stabilirea secvenelor de amino-acizi, adic a formulelor chimice pentru catenele polipeptidice, n insulin, hemoglobin i alte proteine. S-a stabilit apoi modelul elicoidal pentru formarea catenelor poilpetidice n a-proteine, iar unul din cele mai frumoase progrese n biologia molecular este lmurirea (cu ajutorul specrelor de raze X) a conformaiei proteinelor mioglobina i hemoglobina. Cu toate aceste realizri, structura

majoritii proteinelor este nc insuficient cunoscut i prezint un vast domeniu de cercetare pentru muli oameni de tiin. Cunoaterea ei va ajuta la nelegerea mecanismului celulei vii i va deschide calea pentru mari progrese n biologie i medicin. Proprieti. Din punct de vedere al solubilitii, unele proteine sunt solubile n ap sau n soluii diluate de electrolii ( de exemplu globulinele sau albuminele), iar altele sun insolubile n aceti dizolvani (de ex keratina sau colagenul). Proteinele solubile formeaz soluii n care toate particulele dizolvate au aceeai mrime (soluii monodisperse). Unele proteine insolubile, prin nclzire prelungit n ap, se pot i ele solubiliza. n modul acesta, colagenul, dup ce se imbib, se dizolv transformndu-se n gelatin, care se dizolv prin slab nclzire cu ap. Masele moleculare ale proteinelor sunt foarte variate, de la zeci de mii la milioane. S-a constatat ns c foarte multe macromolecule de protein sunt formate n realitate din asociaia mai multor catene polipeptidice, prin fore intermoleculare (fore de coeziune sau legturi de hidrogen). Proteinele sunt amfioni macromoleculari. Ca i la amino acizi, punctul izoelectric este o constant caracteristic proteinei respective. Fiind amfioni, proteinele pot neutraliza att acizi, ct i baze, deci au proprieti de tampon.

Reacii de indentificare. Proteinele dau o serie de reacii de culoare folosite pentru identificare. Cele mai importante sunt urmtoarele: Reacia biuretic const n apariia unei coloraii violete la tratarea cu o soluie de sulfat de cupru.

 Reacia xantoproteic const n apariia unei coloraii galbene intense la tratarea soluiei de protein cu acid azotic concentrat. Reacia Millon const n apariia unui precipitat de culoare roie la tratarea proteinelor cu o soluie concentrat de azotat mercuric n acid azotic ce conine i acid azotos. Reacia Adamkiewiez-Hopkins const n apariia unei coloraii albastre-violete la tratarea proteinei cu acid sulfuric care conine i acid glioxilic. Reacia Pauly const n apariia unei coloraii roii la tratarea cu acid diazobenzensulfuric a unei soluii de protein alcanizat cu carbonat de sodiu. Clasificarea proteinelor 1. Dupa sursa de provenienta : - proteine de origine vegetala - proteine de origine animala 2. Dupa solubilitatea electoliti : - insolubile (fibroase) - solubile (globulare) 3. Dupa produsii rezultati la hidroliza totala :

in

apa

si

in

solutii

de

proteine propriu-zise ( dau prin hidroliza totala numai - aminoacizi) proteine conjugate sau proteide ( prin hidroliza totala se obtine, pe langa - aminoacizi, si o alta substanta, care in structura proteinei apare ca grupa prostetica)

Proteinele fibroase se gasesc in organismul animal in stare solida si confera tesuturilor rezistenta mecanica (proteine de schelet) sau protectie impotriva agentilor exteriori. KERATINELE- proteinele din epiderma, par, pene, unghii, copite si coarne se disting printr-un continut mare de sulf. Keratinele sunt insolubile in apa atat rece cat si calda, precum si in solutii saline. Din cauza aceasta keratinele prezinta o mare inertie fata de agentii chimici, precum si fata de enzime. FIBROINA componenta fibroasa din matasea naturala, se gaseste in acest material inconjurata cu o componenta amorfa, cleioasa, sericina, care reprezinta cca. 30 % din greutatea totala. In cele doua glande ale viermelui de matase, proteinele sunt continute sub forma de solutie concentrata, vascoasa. COLAGENUL - este componenta principala a tesuturilor conjunctive, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor, pielii, oaselor, solzilor de peste. Exista numeroase varietati de colagen. Colagenul are o compozitie deosebita de a keratinei si fibroinei, caci este bogat in glicol, prolina si hidroxiprolina, nu contine cistina si triptofan. Prin incalzire prelungita cu apa, colagenul intai se imbiba,apoi se dizolva transformandu-se in gelatina sau clei. ELASTINA - constituie tesutul fibros, cu o elasticitate comparabila cu a cauciucului, a arterelor si a unora din tendoane, cum este de exemplu tendonul de la ceafa boului. Elastina nu se transforma in gelatina la fierbere cu apa si este digerata de tripsina. Ca si colagenul, fibrele de elastina sunt compuse din aminoacizi simpli, mai ales leucina, glicocol si prolina. In regnul vegetal nu se gasesc proteine fibroase; functia lor este indeplinita in plante de celuloza. Proteinele fibroase se dizolva numai in acizi si baze concentrate, la cald, dar aceasta dizolvare este insotita de o degradare a

macromoleculelor; din solutiile obtinute nu se mai regenereaza proteina initiala. Proteinele fibroase nu sunt hidrolizate de enzimele implicate in digestie si deci nu au valoare nutritiva. Proteinele solubile sau globulare apar in celule in stare dizolvata sau sub forma de geluri hidratate. Ele au insusiri fiziologice specifice si se subimpart in albumine si globuline. Albuminele sunt solubile in apa si in solutii diluate de electroliti (acizi, baze, saruri),iar globulinele sunt solubile numai in solutii de electroliti. Toate proteinele contin elementele: C, H, O, N si S; in unele proteine se mai gasesc, in cantitati mici: P, Fe, Cu, I, Cl, si Br. Continutul procentual al elementelor principale este de: C 50-52 %, H 6,8-7,7 %, S 0,5-2 %, N 15-18 %. Prin hidroliza, proteinele se transforma in aminoacizi. Hidroliza proteinelor se poate efectua cu acizi, cu baze sau cu enzime. Hidroliza acida se face prin fierbere indelungata (12-48 ore) cu acid clorhidric de 20% sau mai bine cu acid formic continand HCl (2 ore). Hidroliza cu hidroxizi alcalini sau cu hidroxid de bariu are loc intr-un timp mai scurt. Prin hidroliza se obtine un amestec care poate sa contina circa 20 L-aminoacizi. Se formeaza si amoniac prin hidroliza grupelor CONH2 ale asparaginei si glutaminei.