GPS-ul Sistem de Pozitionare Globala (GPS), sistem de radio navigatie ,alcatuit din 24 de sateliti cu suport global, ce determina precis,

pozitia tri-dimensionala, foarte rapid, 24 de ore pe zi, in fiecare zi, oriunde in lume, si in orice conditii meteo. Pentru ca utilizatorul nu comunica cu satelitul GPS-ul serveste un nr. nelimitat de utilizatori. Istoria si Producerea Folosit si intretinut de Departamentul American de Aparare, Sistemul de Pozitionare Globala Navstar a fost initiat in 1973 pt. a reduce nevoia de ajutor in navigatia aeriana. Creand un sistem care depasea limitele multor sisteme de navigatie, GPS-ul a devenit atractiv pentru un foarte mare nr. de oameni. De la producerea primilor sateliti el s-a auto-impus in aplicatiile clasice ale navigatiei. Pentru ca capabilitatile sale sunt obtinute cu echipamente mici, nu foarte scumpe, GPS-ul a fost folosit si in alte aplicatii mai noi. Capacitati GPS-ul este disponibil in doua tipuri de baza: Service de Pozitionare Standard (SPS) si Service de Pozitionare Precis (PPS). SPS produce o pozitie orizontala care are o eroare de 100 m. Acuratetea orizontala a PPS-ului este de 20 metri. Pentru utilizatori autorizati, de obicei militarii Armatei SUA si aliatii sai, PPS produce o mai mare rezistenta la bruiaje si imunitate la semnale defectuase. Tehnicile avansate ca GPS-ul diferentiat (DGPS) cu frecventele sale electromagnetice foarte inalte permit utilizatorilor DGPS-ului sa aiba o precizie orizontala de 3 m. Cum Functioneaza GPS-ul Satelitii GPS-ului poarta ceasuri atomice ce masoara timpul cu o foarte mare acuratete. Informatia timpului este stocata in codurile transmise de satelit asa ca cel care primeste informatia poate permanent determina timpul la care semnalul a fost transmis. Semnalul contine date pe care receptorul le foloseste pt. a determina pozitia satelitului si pentru a face alte ajustari necesare pt.o pozitionare de mare acuratete. Receptorul foloseste diferenta dintre timpul la care mesajul a fost transmis de satelit si timpul la care acesta a fost primit pt. a determina distanta pana la satelit. Receptorul trebuie sa tina cont si de intarzierile receptiei produse de reflectia cauzata de ionosfera si troposfera. Cu trei distante pana la trei sateliti, si cunoscand ora satelitului cand i-a fost transmis semnalul, receptorul poate
1

procesa cele trei dimensiuni personale. Pentru a procesa distante mai direct, receptorul trebuie sa aiba un ceas atomic sincronizat cu cel al GPS-ului. Luand masuratoarea de la un satelit auxiliar, receptorul evita nevoia de un ceas atomic. Rezultatul este ca receptorul foloseste 4 sateliti pentru a determina latitudinea, longitudinea, altitudinea si timpul. Partile GPS-ului GPS-ul are trei segmente: spatiu, control si utilizator. Segmentul spatiului include satelitii si rachetele Delta care lanseaza satelitii pe orbita. Satelitii GPS-ului zboara pe traiectorii circulare la 17,440 km altitudine fiecare taiectorie fiind completa in 12 ore. Orbitele sunt concentrate la ecuator la 55 pentru a se asigura o acoperire si in regiunile polare. Alimentate de celule solare, satelitii se orienteaza singuri cu panourile solare in directia din care cad razele soarelui si cu antenele inspre Pamant. Fiecare satelit poarta 4 ceasuri atomice. Segmentul controlului include statia principala de control si statiile de monitorizare. Segmentul controlului foloseste masuratorile colectate de statiile de control pentru a stabili traiectoriile esentiale ale fiecarui satelit si timpul. Segmentul controlului are grija de asemenea ca orbitele satelitilor sa ramana constante si ca ceasurile sa nu se deregleze prea mult. Segmentul utilizatorului este un termen asociat de multe ori cu receptorii militari si cu receptorii civili. GPS-ul este acum folosit de aeronave si nave pt. navigatie en route si de aeroporturi pentru a stabili manevrele de apropiere si aterizare. Este acum inclus si in echipamentul de bord al unor automobile de serie fiind folosit pentru a indica drumul sau traiectoria cea mai scurta pana la destinatie. Mai este folosit si pentru a monitoriza si controla efectele fertilizatorilor si pesticidelor. Cu capabilitatile sale de a produce siguranta si de a ajuta la un consum mai mic de carburanti, GPS-ul va fi un instrument esential in navigatia internationala si va fi folosit la decolare, la zborul propriu-zis si aterizare.

Navigatia dupa VOR Peste tot in lume, principalul ajutor electronic in navigatie este VOR-ul. Cum functioneaza Statiile de emisie si receptie ale VOR-ului functioneaza intre frecventele 108.0 117.95 MHz. Statia de emisie trimite doua semnale. Primul semnal, cel principal, este raspandit in toate directiile. Al doilea semnal, secundar, are unghiul variabil si se roteste la 360 de grade ca lumina unui far (farul din navigatia maritima). Ambele semnale au acelasi unghi cand semnalul variabil trece de 360 grade (dupa nordul magnetic) si sunt la180 grade cand semnalul variabil trece de 180 grade. Cele doua semnale din transmitatorul VOR genereaza 360-de linii, la fel ca spitele unei roti de bicicleta. Fiecare linie se numeste un radial . Acest echipament de navigatie, VOR, este capabil sa determine pe care din aceste radiale se afla. Pilotul avionului poate de asemenea sa aleaga unul din radiale pe care vrea sa le urmeze. Astfel el urmeaza un curs magnetic spre sau dinspre statia VOR. Echipamentul VOR indica pozitia avionului spre sau dinspre statia VOR, si felul in care acesta este abatut de la cursul stabilit (stanga sau dreapta). Limitele Semnalele radio ale VOR-ului sunt la fel ca orice semnal radio obisnuit. Ele depind de formele de relief sau orice alt obstacol care se poate pune intre statia vor si avionul care foloseste acest sistem de navigatie. Semnalul VORului este de asemenea limitat. Sub 18000-ft. (5860 m), raza de actiune a statiei VOR este cam intre 40-130 mile marine. Peste 18000 ft. aceasta este mai mare de 130 mile marine. Cum se vede si in poza aparatul are doua linii,

cea orizontala indica cursul ce trebuie urmat, iar cealalta indica pozitia relativa a avionului fata de curs. In poza, avionul este abatut dreapta cu un unghi de 45 grade fata de curs. Mai este si un indicator care pote avea doua pozitii: cand indica TO inseamna ca zburam dinpre statia VOR spre un alt aeroport care si el poate avea o statie VOR. Sau FROM, cand zburam de la un alt aeroport fara statie VOR pe un VOR care apartine de aeroportuldestinatie.

Venirea la aterizare cu VOR-ul De obicei VOR-ul se foloseste atunci cand un pilot face primele manevre de apropiere de pista. Acesta seteaza heading-ul* pistei, pune indicatorul pe TO (adica zboara spre pista cu heading-ul selectat), si lasa avionul sa se puna singur pe cursul selectat. Avionul face cateva manevre dupa care se pune chiar deasupra pistei. Dupa aceasta pilotul opreste pilotul automat si aterizeaza in siguranta, facand ultimele retusuri pentru ca aterizarea sa fie cat mai reusita.