Sunteți pe pagina 1din 13

Coperta: SORANA CONSTANTINESCU Redactor: ARGENTINA F I R ~ A Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC

David :Held

Aceasti4 editie a fost publicat5 cu sprijinul Central European University Translation Project, finantat d e Center for Publishing Development din cadrul Open Society Institute - Budapesta, precum $i a1 Fundatiei pentru o Societate Deschisti Romsnia, prin Fundalia CONCEPT.
4 . P

MODELE ALE DEMOCRATIEI


7

: * C

EU
Traducere de CIPRIANA PETRE Cuvfnt inainte de CRISTIAN PREDA
I

4 & b

DAVID HELD Models of Democracy

Copyright O 1996 David Held. First published in 1996 by Polity ~re;sin association with Blackwell Publishers Ltd Toate drepturile asupra acestei versiuni apartin Editurii UNIVERS 79739 Bucuresti, Piata Presei Libere nr. I

editura

univers

fn secolul V i.Hr., Atena s-a distins. intre multe comunit3ti rivale grece~ti.ca cel mai inovator $i sofisticat ,,era$-stat" sau polis.5 Cauzele dezvoltHrii ei $i ale instaur3rii unui mod de vial3 extraordinar de ,.democratic" nu fac obiectul principal a1 acestor rinduri, dar citeva consideratii sint necesare. Din anii 800 pin3 la aproximativ 500 iHr.. in l u m u greacH s-au cristalizat treptat modele urbane de civilizatie: pe (3rm e n o aglomerare de multe comunit3li rnici, deseori extrern de dense, h vreme ce in3untrul teritoriului existau putine a$e& (vezi Finley, 1963; 1973a: P. Anderson. 1974a, p. 29-44). Initial. aceste ora$e erau de obicei controlate de monarhiile locale, dar mai rirziu. deseori in urma unor conflicte uiolente, au ajuns sg fie dominate de conducgtori de .,clan" sau ..trib". Un comentator descrie aceste ora$e ca fiind. fn esent3. ,,noduri rezidentiale de concentrare a fennierilor $i proprietarilor de p5mAnt:in or3~elultipic acelei epoci, cultivatorii locuiau in incinta zidurilor ora~ului$i ieveau zilnic in afara lor pentru a lucra p3mintul. intorcindu-se seara - de$i perimetrul orqelor a inclus intotdeauna o zon3 agricol3 cu o populatie erninamente rural3 stabiliti acolo." (P. Anderson. 1974a. pp. 29-30). Dezvoltarea negotului maritim $i de uscat a stimulat dezvoltarea oravelor. indeosebi a celor bine plasate pe coast& dintre care unele s-au bucurat de perioade de mare dezvoltare. , Continuitatea politic3 a oravelor-stat din perioada de inceput a fost intrerupt; de aparitia ..tiranilor6' sau autocratilor (cca 650-510 i.Hr.). Acevtia reprezentau interesele celor care deveniser; de curind instiinti. fie ca proprietari de pgminturi. fie prin cornea Ordinea de clan sau trib a deschis calea instituirii mai multor regimuri tiranice. Dar stabilitatea F, acestor regimuri era vulnerabilg la schimbarea aliantelor $i a coalitiilor. Cre~tereaboggtiei unora nu era insotit2 de imbunitlfirea conditiilor claselor mai sirace. mai cu seami ale celor care nu aveau psmint sau aveau doar ferme mici sau doar un petic de pgmint, Cre~terea $ populatiei a marit presiunea asupra celor privilegiati pi a urmat o 1

28

ModeIe clasice

Dei~rntia clnsicd: Atenn

29

$i complex5 a oraqelor, trebuiau deseori acute concesii pentru a p2stra echilibrul puterii; iar aceste concesii au consolidat rnai cu seam5 in Atena, dar $i in d t e autonomia economic5 a fermierilor mici $i mijlocii. ca $i a unor categorii de t h n i , creind o comunitate de mici proprietari (vezi I Hornblower, 1992, pp. 3-4). Statutul acestor grupuri a fost ridicat rnai tfrziu de schimbgde importante care au avut loc in organizarea militar5 $i c a n au dat. printre altii, fermierilor $i (iranilor cu prosperitate moderat5 un rol principal in ap5rarea comunit5tii (vezi Mann. 1986, p p 197-204). Aceast5 schirnbare. poate mai mult decit oricare alta, a afectat viitoarea structuril politic5 a orqelor-stat I Un tot rnai mare num5r de cet2teni independenti s-au bucurat de I dezvoltarea substantial2 a activit5tilor lor, o dat5 cu expansiunea ! sclaviei (un punct la care ne vom intoarce $i asupra c h i a vom insista in cele ce urmeazil). A$a cum s-a remarcat, formarea unei economii sclavagiste - prin minerit, agricultur5 $i anumite me$te$uguri- ..a permis inflorirea brusc5 a civilizatiei urbane grecesti.. . cet5teanul liber s-a desprins, avind acum ciqtig de cauz5 fat5 de muncitorii sclavi" (P.Anderson. 1974a, pp. 30-37; cf Dickenson, 1997, cap. 2). Comunititile or5$ene$ti grece~ti dobindeau un simt din ce in ce rnai puternic Se tI-3geau linii clare de demarcatie intre ,cei din afar??' (sclavii $i alte categorii de inclusiv toti aceia, oricit de respectabili. care veniser5 din alte $i se stabiliseI-3 aici). Aceast5 identitate a fost int2rit5 de de alfabetizare. care a contribuit de asemenea la $i a1 resurselor materiale (de$i lumea antic2 a r3mas o cultulb: preponderenr oral2). Au urmat inovatii in ..constitutiile" oraselor-stat. c a n au transformat codurile de legi scrise $i nescrise transmise din generatie in \generatie (vezi Finley, 1975). Se pare c5 pe la mijlocul secolului VI a lapirut prima formi de guvernare democratic3 in Chios, deqi curind ,s-au afirmat $i altele, fiecare cu propriile lor particularittiti $i idiosincrazii. fn timp ce Atena se remarc5 drept punctul cel mai de sus a1 acestei dezvoltki, noua cultur2 politic2 se r5spindeqte destul de rapid .$;. in cadrul civilizafiei greceqti. ceea ce face s i se acorde drepturi politice tuturor cetitenilor liberi (cf. Hornblower. 1992, pp. 1-2). Merit5 subliniat faptul c2 aparitia acestor forme timpurii de democratic nu a 1 fost rezultatul unei singure serii de evenimente; mai curind. dezvoltarea lor a fost marcat5 de un proces continuu de schimbare. de-a lunpul multor generatii. Dar $mine intrebarea: de ce evolutiile la care ne-am referit rnai sus au condus la crearea unui tip de democralie?

- /perioad5. de intense lupte sociale. fn politica activi

i'

Aceasta este o intrebare dificils, al c h i rbpuns nu este deloc limpede Dintre toti factorii care ar putea fi subliniati, ceea ce a cultivat p a t e un mod d~mocraticde vial3 a fost formarea unei categorii de cet2teni independenti economic $i rnilitar, in contextul unor comunit2ti relativ mici $i compacte (cf. Finley, 1983; Mann, 1986. cap. 7; Dunn, 1992, cap. 1-3). Schimbgrile politice au avut loc in5untrul unor comunit5ti delimitate geografic $i social, numkind citeva mii de oameni care trSiiau aproape unul de altul, fie in incinta zonei urbane, fie in zona rural3 care o inconjura6 fn aceste comunitilti, comunicarea era relativ uvoa6. nout5tile erau transmise repede $i impactul diverselor aranjarnente sociale sau economice era imediat Emu inevitabile intrebme privind culpabilitatea $i responsabilitatea politic& dar obstacolele de diverse tipuri in calea participirii politice, existente in societiltile mari, complexe, nu erau inc5 semnificative. Ace$ti factori mfime, complexitate $i grad de eterogenitate politic5 - sint de mare important5 in teoria democratic& de$i, trebuie s5 spun, sffrSituleventual al democratiei clasice grece$ti nu schimba, pin5 la urm5, pierderea uneia dintte foarte putinele vanse istorice pentru o lag5 participare la treburile pubKce. Dar spunind aceasta, este bine s5 retinem totodat5 c5 - chiar $i in Atena - demos-ul era in intregime format din b5rbafi adulti. liberi $i de strict5 descendent2 atenian2i7

Idealuri $i scopuri politice

'

''

Evolutia democratiei ateniene a constituit o important5 surs5 de inspirafie pentru gindirea politic5 modern5 (cf. Finley, 1983: Bernd. 1987). Idealurile sale politice - egalitatea intre cetiteni. libertatea. respectul legii $i dreptatea - au influentat gindirea politic5 occidental5, de$i exist5 anumite idei centrale, de pild5 conceptia liberal5 modern& conform c5reia fiintele umane sint ,.indivizi" cu ..drepturiW,ale caror origini nu sint direct legate de lumea ateniang Totuqi, moqtenirea Atenei nu a fost acceptat5 cituqi de putin in mod necritic de ginditorii greci, care au analizat ideile $i cultura acesteia; ginditori printre care se num5r5 Tucidide (c. 460-399 i. Hr.), Platon (427-347 i. Hr.) qi. Aristotel (384-322 i. Hr.). Operele lor cuprind unele dintre cele rnai incitante $i durabile aprecieri ce s-au scris vreodat5 privind limitele teoriei $i practicii democratice. Este remarcabil faptul c5 nu existi nici un teoretician important af democratiei din Grecia. antic5 ale c5rui scrieri $i conceprii s5 nu fie folosite in descrierea $i justificarea conceptului democratic clasic de polis. Expunerea noastr5 asupra acestei culturi infloritoare va avea surse foarte variate. precum fragmente ale

P , Y

3 . & ,

g -. "
0

5.:

m z!.
3

8. =

s 2. 5 C 5,s 2 X Pr.
0

3 "& ?' 0 e =. =

zS - 'F ,

0"s

ntrucit acest era$-stat preamtirea ideea unor cetiteni-activi $i implicati s"'htr-un proces de huto-guvernare; cei ce guvernau trebuiau s3 fie guvernati. To$ cet3temi se intilneau s3 dezbad. s2 hot3rascg $i s3 promulge legea Principiul de guvernare era principiul unui mod de via@: parriciparea direct& f n s u ~ iprocesul de guvernare se baza pe ceea ce Pericle numea ,,dezbateri corecte", de pild5 cuvint5ri libere $i lipsite de constringeri, garantate prin isegoria. dreptul egal de a vorbi intr-o adunare suveran2 (vezi Finley. 1973b. p. $8-19). fn consecintii. olis-ul democratic antic p a t e fi privit ca o incercare de a permite unor oameni cu origini $i calit5ti diferite .,s3 exprime $i s3 transforme viziunea lor asupra binelui prin interactiune politicii" (Farrar. 1992. 1, p. 38). HotMrile $i legile se sprijineau. se declara, pe puterea de convingere forta celui mai bun argument - $i nu in virtutea traditiei, a lobiceiudor sau prin fort2 brut& Legea statului era legea cet2~eanului. Tori emu egali in fata legii $i, prin urmare. dup2 cum remarca Pericle, .,ne conform3m legii". Legea este incompatibil5 cu tirania $i. deci, libertatea implic2 respectul legii. Dupi cum bine remarc2 un comentator: ,,Atenianul nu se considera total lipsit de, constringen. ins5 a f2cut o distinctie clad intre constringerea care inseamn2 doar supunere fat2 de vointa arbitrar3 a unui alt om $i cea care recunoaqte in lege o regul2 ce are dreptul s5 fie respectati $i care, prin urmare, se impune de la sine (Sabine, 1963, p. 18). Dac2 legea este corect stabilit3 in cadrul unei vieti in comun, ea implic2 in mod legitim supunere. fn acest sens, notiunile de suprematie a legii. judecati corect2 $i procedur3 constitutional5 i$i g2sesc cea mai timpurie expresie in viata politic2 a ora$ului-stat atenian. Se pare c i atenienii in totalitate se mindreau cu o via^ politicti ,.liber2 $i deschisP, in care cettitenii puteau si-$i dezvolte $i s2-$i implineasc2 capacit5iile $i calitatile lor. Era in mod limpede acceptat faptul c i nu oricine putea, de exemplu, s i organizeze $i s i conduc2 armatalsau marina: erau recunoscute diferentele de pricepere $i de merit Ins5 atunci cind Pericle declara mindru d .,ora$ul nostru reprezinti un model educational instructiv pentru Grecia", se referea. mai presus de toate. la un mod de via15 in care ,.fiecare cetitean in numeroasele aspecte ale vietii. este capabil s2 parte, in ceea ce prive~te descopere cine este st3pinul indreptitit a1 propriei persoane $i. mai mult chiar. o face cu un har $i o pricepere ie~itedin comun." (Tucidide. Rdzboiul peloponesiac. pp. 147-148). Prin independents. statut. educatie. art& religie $i. mai presus de toate. prin participare la viata comunS. a cetifii. individul i$i poate des5vir~i..calit5tile sale

matenale" $i telos-ul (idealul sau obiectivul) ce tine de binele comun. Iar dreptatea viza tocmai siguranta $i stabilirea rolului $i locului propriu ale cettiteanului in cadrul orasului-stat Una dintre cele rnai remarcabile scrieri asupra democrafiei antice o reprezint3 Politica lui Aristotel (scrisli intre 335 $i 323 i. Hr.), o carte care, analizind formele ,Jegitime6' $i durabile ale guverngrii, a oferit o descriere aminuntit2 a democratiei; de$i o concepea ca pe un model de guvernare cu care el insuqi nu era de acord (intr-adevgr, el s e referea la democratie ca la o ,,pervertire" a bunei guverngri). El analizeaz2 .,pretenfiile, standardele $i idealurile etice" ale democratiei $i se refer2 in mod clar la tr5sgturile principale ale anumitor democratii grecevti. A 1 doilea paragraf cuprinde poate cea mai rafinat5 $i mai succinti analid a institutiilor democratice clasice. Merit3 s2 cit5m mai pe larg 'din aceasd descriere:
$6. Principiul guvern5mintului democratic este libertatea S-at credef aproape. tot auzind repetindu-se acest adevh, c5 nici nu se p a t e gisi libertate in alt5 parte; c5ci libertatea, se spune, este scopul statornic a1 orickei democratii. Cel dintii caracter a1 libertitii este alternanla comenzii $i a supunerii fn democratie, dreptul politic este egalitatea, nu dup5 merit, ci conform n~m5rului.~ Aceasti b a d a dreptului o data a~ezatil, urmeazi c5 multimea trebuie s5 fie in mod necesar suveran5 $i c i hot5rbile majorit5tii trebuie s5 fie legea cea din urm5, dreptatea absolut5; c5ci. trebuie s5 se porneasci de la principiul cai toti sint suverani inliturindu-se bogatii. pentru c5 s b c i i sint cei mai numerosi si fiindc5 vointa majoritgtii face legea Iat5 deci unul dintre caracterele distinctive ale libertgtii; iar partizanii democratiei fac din ea intr-adevilr o conditie necesaril a statului. $7. A1 doilea cancter a1 siu este dreptul l5sat fiechia de a tr5i dup5 cum ii place; aceasta este, se zice, insu~irea proprie a libertlitii, dup5 cum este partea proprie a sclaviei de a nu avea voint! libeA Acesta este a1 doilea caracter a1 libertitii democratice. Rezultil c5 in democratie cet5teanul nu este tinut s5 asculte de oricine ar fi sau, dac5 ascultii, o face numi cu conditia ca s5 comande $i el la rindul s5u; si iati cum, in acest sistem, acest a1 doilea caracter a1 libertatii se ptrive~te cu cel dintii. adic5 . cu egalitatea $8. Puterea, in democratie, fiind supus5 acestor necesitgti. iati singurele combinatii pe care ea le p a t e primi. Toti cetfitenii trebpie s i fie alegaton si eligibili. Toti trebuie s5 comande fiec5ruia si fiecare tuturor pe rind. Toate slujbele trebuie date prin soni on cel putin acelea care nu reclam5 nici o experient5. nici talent special. Nu rrebuie s5 fie nici o conditie de cens sau. dac5 este. acesta trebuie s5 fie foarte mic. Nimeni nu trebuie s5 ocupe de doui on aceeasi slujb5 dintre slujbele foarte rare $i

1A

,
I

numai in cazurils- ccle nlai putin importante, cu exceptia functiilor militare. Functiile crebuie si'fie de scurti durati, d a d nu toate, cel putin acelea care pot fi supuse acesrei conditii. Toti cetilenii trebuie J fie judeckori ill toate, cauzcle. ori cel putin in aproape toate. in cele mai interesante. in ccle mai grave. precum conturile statului ~i obiectele pur pol~tice si. in fine. in conventiile pur particulare. Adunarea general5 trebuie s5 fie suvcranii in toate aceste materii, o n cel putin in cele principale. ~i trebuie s i se ia orice putere magistraturilor secundare sau s5 nu li se lase decit cu privire la rnaterii neinsemnate. $9. Un Senat cste o institutie foarte democntici acolo unde totalitatea cetiitenilor nu poate prirni din tezaurul public o indcmnizalie de prezenfii la adunriri; dar acolo unde salariul exists. puterea Senatului estc in curind anulatii Poporul. imbogitit cu salariul siu legal, reclam5 indata pentru slne toate aiaccrile de exaninat. dupi cum am spus-o in partea acestui studiu carc prclnerge nernijlocit acestria Dar rnai inainte de orice trebuic ficut astfel incit toate slujbele s l fie plitite: adunare generala. tribunale. mapistraturi inferioare. o n cel putin trebuie s i se dea leaf5 acelor magistrati. judccitori. sellaton. membri ai adunirii $i functionari care sint linuli si-$i ia pfinzurile lor in comun. Dacl caracterele oligarhiei sint nasterea. bogritin. instruirea. acelea ale democratiei vor fi mojicia. s5riicia. munca Jcgradanti profesional2 $10. Trebuie s i I ~ Use ingiduie nici o functie pe viati: iar dac5 vreo magistraturii vechc $-a plstrat acest privilegiu in ciuda revolutiei democratice. trebuie s i i se limiteze puterile si s i se constituie prin sorfi in loc de alcgere. Acestea sint institufiile comune tuturor democratiilor." (Aristotel. Politicn. E d Antet. 1999. pp. 218-219. trad. actualizat5 a ediliei din 1924. apiiruti la Cultura Nationali. in trad. sernnati El. Bezdcchi).

timp ce acest angajament ferm fat5 dc egalitate ar putea intra in conflict (a$a cum multi. printre care $i Aristotel. au sustinut) cu libertatea, privit5 din perspectiva celui de-a1 doilea criteriu (.,a tr5i dupi cum iti alegi"). democratii consider5 c5 trebuie s i existe anurnite limite in alcgere incit libertatea unui cetifean s5 nu se interfereze nejustificat cu libertatea altuia Atita timp cit fiecare cet5tean are ocazia ..s5 guvemeze ,~i s5 fie. la n^ndul sBu. guvcmat". riscurile asociate egalitatii pot fi diminuate $i. astfel. amindoua criteriile libertitii pot fi intrunite. Atunci. dup5 interpretarea lui Aristotel. democratiafi clasici presupune libertate. iar libertatea presupune egalitate politic5 I stricti - o problem5 ce I-a determinat s i - ~ exprime i mari rezerve in ceea ce prive~te democratia, in pofida pozitiei sale referitoare la natiune. care avea s5 influenteze in mare m5sur6 evolutia gindirii politice rcnascentiste: cii fiintele umane sint animale politice care nu i$i pisesc implinirea decit in cadmi yolis-ului (vezi cap. 2).

Trgsgturi institutionale
lnstitutiile pe care le descrie Aristotel in a1 doilea paragraf clarific5 rnai departe natura cu adev5rat radical5 a democratici antice. Nu este surprinz5tor faptul c5 Marx $i Engels au luat-o ca sun5 de inspiratie: propriul lor model de ordine democratici. Comuna din Paris din 1871. este schitat intr-un mod care sufereazi un num5r remarcabil de tris8turi comune cu lnodelul atenlan. Schita 1.1 prezint5 structura institutionali atenian5 fundamentalf~~ Cet5tenii formau in ansamblu corpul suvcran fundamental al? Atenei: Adunarea Aceasta se intrunea de peste patruzeci de ori pe an $i avea un forum de 6000 de cetilteni (numLul minim de oameni a cimr prezeni5 era necesar3 pentru o tranzactie corecti sau validi).' Toate chestiunile majore. cum ar fi cadrul legal pcntru mcntinerea ordinii publicc, finantele $i impozitarea directs. ostracizarea $i relatiile externe (inclusiv cvaluarea perfonnantei armatei $i a marinei. formarea de aliante. declararea r5zhoiului $i incheierea picii) erau prezentate cetitenilor adunati in vederea deliberirii $i luirii p e i hotliriri. Adunarea hotira implicarea politic5 a statului atcnian. In timp cc se c8uta intotdeauna unanimitatea (ho17ionoin).in credinta cr? problemele nu pot fi corect rczolvate decit in interesul ge-neral. cra clar recunoscutli posihilitatca unor diferente dc opinie majore ~i a unor ciocniri intre intereselc indivicluille. Adunarea permitca ca problcmclc rnai greu dc solutionat s3 lie rezolvatc printr-un vot oficial a1 majorititii (Larscn. 1948). Votul era arit un mi.jloc de a face explicite difcrcntcle de judecati. cit si u n mecanism procedt~ralprin care se Icgitima o -olutic

Pentru un democrat. libertatea $i egalitatea sint. potrivit lui Arisrotel. inevitabil legate. Exist5 douli criterii ale libertitii: I ) ..a fi. pe rind. alegltor ~i eligihil" si 2 ) ..a rrii dupi cum iti alegi". Pentru a instaura primul criteriu ca principiu efectiv de guvernare. egalitatea cste esenliali: fir3 ..cgalitatca numeric5". ..multimeaU nu poatc fi su\~crani. Democralii clasici spun c5 ..egalitatca numeric3". adic5 imp5qirea cgal5 a prllcticii guvcrn5rii. este posibilri deoarece: 1 ) participarea este remunerati astfcl incit cet5tenii s5 nu fie intr-o situafie rnai proasti ca rezultat a1 implicirii pcllitice: 2 ) cetltenii au o putere de vot ega15: si 3) existi. in principiu. sanse egale dc a detine o funclie. Astfel stind lucrurile. e;alilalca csrc fundamentul pmctic a1 libe~-ti{ii. Ea esre. in egalh rnilsuri. funcfamentul moral a1 libert5tii: deoal-ece crcdinta cii oaznenii trchuie s3 pnrticipe in mod egal la guvernare justificr? prirnul criteriu a1 libcrtl~ii(..a gu\-erna si n fi. la rindul s3u. guvernat"). In

36

Modele clasice

Dernocrnrin clnsicif: Arem

37

pentru problemele presante Grecii au fost probabil cei care au inventat folosirea procedurilor de vot oficial pentru a legitima hotiiririle, in ciuda unor pozitii conflictuale fnsg idealul r h i n e a consensul, de$i. nu 1 este sigur cii majoritatea chestiunilor emu supuse votului (vezi Mansbridge, 1983, pp. 13-15). Adunarea era o institutie prea mare pentru a stabili ordinea de zi, a schita legislatia $i a fi un punct de convergent5 pentru primirea de noi initiative $i propuneri politice Un Consiliu a1 celor 500 i$i asuma responsabilitatea de a stabili $i de a propune deciziile publice: era ajutat. la rindul lui, de un Comitet mai eficient a1 celor 50 (care detineau functia timp de o lung). avfnd un prevedinte in fruntea lui (care nu detinea aceasti4 functie decit pentru o zi). fn timp ce tribunalele erau organizate dupi acelaqi model ca Adunarea, functiile executive ale ora$ului urmau a fi indeplinite de .,magistrati". de$i propria lor putere era propagats prin asigurarea ca $i aceste posturi s i fie ocupate de un consiliu de 10 membri. Aproape toti ace$ti ,.oficiali4' erau ale$i pentru o perioadi de un an (un serviciu limitat la maximum doug mandate in viati). Mai departe. spre a evita pericolele politicii autocratice sau clientelare, asociate cu alegerile directe, a fost desfii'/$urad o wrietate de metode de alegere. peatru a mentine responsai:bilitatea administratorilor politici $i a sistemului de stat. in general. inclusiv rotatia sarcinilor, tragerile la so* $i alegerile directe.

CETATENJI
(Mrbati atenieni de peste 20 de ani, subdivizati in 10 .,clmurin in funqie de resedinfi) (clanurile acopereau un total de 140 de demes sau zone teritoriale locale: unitlti locale de guvernm)
AD

(sau Ecclesia) (inswnla suvemni esential&cu un minimum de 40 de intruniri pe an si un forum de 6000 de cetileni in sedintele plenare si in alte ocazii specide)

" l
AREA

CONSILlUL CELOR 500

(t"'

(Comitetul executiv conducltor al Adunlrii, format din birbati de peste 3 0 de ani)

10 GPlERAU h W A W

(B)

(funqie ocupW in (cu largi jurii general de un comitet populare de (C) format din pin6 la 201 si d e s a chiar 501 de cetiteni I0 rnembri) (A) in virst5 de peste 30 de mi)
(A)
COMJTETUL CELOR 50 (indruma si Wcea propuneri Consiliului)

Exclusivismul democratiei antice


Inovatiile extraordinare ale democratiei ateniene se bazau in mare m5suri pe exclusivismul ei. Polis-ul clasic se caracteriza prin unitate. solidaritate, participare $i statutul de cetitenie deosebit de restfins. Statul influenta profund vietile cetiltenilor. dar nu cuprindea decit o mica parte din populatie. Cetitenii erau angajati impreunil nu doar in activitiiti precum administratia, serviciul militar. elaborarea de legi. sistemul juridic, ceremonii religioase, jocuri $i festivaluri, ci $i in supravegherea $i controlul unui mare numir de oameni care nu puteau s i joace nici un rol in cadrul statului. fn primul rind, cultura politici atenianii era una masculini. matur5. Doar bgrbatii de peste 20 de ani. locuitori ai Atenei. puteau dobindi o cet5tenie activgl0 Democratia 'antic5 era o democratic a patriarhilor: femeile nu aveau drepturi politice, iar drepturile lor civice erau strict limitate (deqi femeile miritate o duceau. intr-o oarecare m5sur5. mai bine in aceasti ultim5 privintli. decit femeile necis5torite). RealizHrile democratiei clasice au fost direct legate de muncli. nerecunoscut5 politic. $i de scrviciul domestic ale femeilor ( ~a1 i copiilor).

PRESEDINTELE COMlTETULUl
(detinea functia doar pentru o zi)
Metode de alegere sao selectie
( A ) Fiecare dinve cele 10 clanuri Villlit 5 0 de consilieri in Consiliu. ale$i din demes. Demes-urile isi

alegeau candidatii proponional. in functie de fn&imea lor. penvli a fi reprezenlate in Consiliu si in celelalte fUnc\ii. A l e g e ~inilia15 a candidatilor era facuta prin Iragere la soni. Cei ,,ale$iU se alatumu. raai depane. unui ..ansal~iblu"de candidali In cele din mna. candidalii care unnau s2 deli115efectiv funclii erau alegi din acest ansatltblu. tot prin uagere la soni. Se considera c2 actan2 111etcd5 fkea ca gansele fiecmia de a ocupa o functie fie egalc Durata unei funclii en. s c u a (un an) I 3 1 3o clauz2 special5 de re-alegere ilnediaa Toti delnnilarii alepi emu pl3tirl pentru xrviciile lor. tor aga cut11 era platit5 $i participarea la Adunare in anu~nite perioade. (B) Acestia erau ale$i de cave toti cetalenii prin \.ot direct $i aveau posibilitatea s2 fie realesi in I I I repetat. (C) Co~llitetul era fonlia~ prin rotalie. din ~nelnbriiConsiliului $i functions tinip de o zecil~r din durata anus15 a serviciului.

Schita 1.1 Democratia clasici: Atena (Bazatii pe constitutia lui Clistene. ale c5rui refome au fost adoptate in 507 E Hr. $i modificate mai tirziu. in anii 460 $i 403. prin includerea pl5tii pentru functiile publice $i a pljtii pentru participarea la Adunare.)
Slcrse: Finley (1963: 1983): Sabine (1963); P. Anderson (1974a): Homblower ( 1992).

38

Modele clasice

Denwcrofia clnsicn: Atem

39

I participa la dezbaterile oficiale. Dintre aceqtia fsnau parte ,,imigran{iC4 ale c&or familii se stabilises Sh Atena cu mai multe generatii inainte.
I

.Exista un mare numPir de rezidenti in Atena care nu puteau

1'\ Dar, de departe, pate, cea mai important5 categorie de persoane marginalizate politic era cea a popula(iei sclave. Se atimeazdi c5
I

j era de cel putin 3:2, cu o populalie de sclavi de 80.OM)-10aOM)

proporfia dintre sclavi $i cet3tenii liberi din Atena, in timpul lui Pericle.

\ (Andrewes, 1967; P. Anderson, 1974a). Sclavii erau folosifi in aproape toate formele de agricultur5, industrie $i minerit, ca $i in muncile domestice. Sclavia $i democfatia atenianii p5ireau s8 fie indivizibile. Hiatusul dintre baza oficialg $i cea real3 in via@ politic3 ateniani era izbitor. Conceptiile clasice asupra egalitgoi politice erau departe de a insemna ideea de ,,putere egal3" pentru toti indivizii maturi; egalitatea politic8 era o f o d a egalitgtii pentru aceia care aveau un statut egal (bilrbati $i nkcup in Atena), $i, mai mult chiar, dup3 cum vom arninti pe scurt, statut egal nu insemna cu adevilrat posibilitatea unei influente politice egale. DemocMa legendad era in mod intim legat3 de ceea ce s-ar putea numi ,,tirania cet8tenilor". Astfel, dac3 ne putem referi in mod legitim la Atena in intregul ei ca la o democratic, exist3 cel putin o problemg care trebuie ridicaa Indiscutabil, politica Atenei antice se sprijinea pe o b a d extrem de nedemocratic& Merit5 ins5 subliniat, cum o face Finley, faptul c i alegerea intre ,.guvernarea de cItre putini" $i ,.guvernarea de cdtre cei mul[i" era ,,o alegere plini d e semnificatii", $i c5 ,,drepturileGpe care diferitele grupuri le revendicau $i pentru care luptau cu indirjire. aveau cea mai important5 semnificatie, chiar dacg ,,cei m u l v erau in fapt ,doar o ,,minoritate a populafiei" (Finley, 1983, p. 9). Atit realizikile remarcabile. ch $i limitele stricte ale democraoei ateniene trebuie sd fie recunoscute. , Daci l5s5m la o Darte chestiunile ce privesc calitatea rgUictiv3 de membru a1 oraSului~rkpublic5 $i tensiunile $i conflictele pe care aceasta le-ar fi generat in mod inevitabil, $i ne concentrim asupra unora dintre tr3siiturile interne ale noii ordini democratice, atunci este posibil s i sesizim dificultitile importante create de f o m a inovatoare a politicii ateniene: dificultati care, intr-o manieri controversat8, au contribuit la inwpacitatea ei de a se perpetua dincolo de secolele a1 V-lea $i a1 IV-lea i. Hr. Consemnilrile istorice ne ofer5 putine informafii despre experienlele $i practicile reale ale democratiei antice. fnsH una dintre ceie rnai fascinante relatHri pe care 1e avem despre calitilile ei negative ~i despre cele mai mari const6ngeri ale ei p a t e fi g3siti in scrierile lui Xenofon (in Rodewald. 1974). Extrasul ce urmeazi ilustreazi multe dintre trisiturile institutionale elaborate mai devreme. descriind (sau

remind) o serie de evenimente i dezbateri ce au avut l w to preajma anului 406 t H r . Aceasti4 ilustrare pune In evidenv atit raponsabilitatea politic5 dmsebit de impresionanU instituit5 in Atena -! implicaxa direct5 a cetatenilor Tn insuli pmcesul de hare public2 a deciziilor - cil ti uncle dintre cauzele dificult8~or pe care aceasta le \ presupunea. Fragmentul se referil la o celebrii victorie naval%a Atenei 1 care. totu$i, a dus la moartea multora d i n k marinarii invingdtori 1 Conduciitorii expeditiei au fost acuzafi c5 i-au lasat s3 se inece inulil. pe cei ce se atlau pe vasele naufragiate. Ca $i 2n cazul multora dintre relatide pe care le avem, ar trebui s i ne amintim cii aceasa descriere a fost fScut5 de cineva care era departe de a sirnpatiza cu ideile democratice. Cu toate acestea, pare a fi o ilustrare Iucidi a viefii politice a$a cum era ea atunci, $i, prin urmare, merit3 a fi reprodus5:

fntors scad, Poprml i-a rndepdnn din functii pe 1qi Generalii. cu exceptia lui Kenon Doi dintre Generalii care au luat pane la b5t5lie, Protomachos $i Aristogenes, nu s-au intors in Atena Cind ceilalti $ase Perikle [fiul celebrului Perickl, Diomedon. Lysias. Aristohtes, Thrasyllos $i Erasinides - au sosit, Archedemos, care era in acea vreme un politician important $i popular, $i can controla pe atunci Fondul de Ajutorare p e n w Razboi, a p q h s ca Erasinides s5 fie arnendat $i adus h fata Cuqii de Justitie.. .Curtea a decis ca Erasinides s5 r h f n i in custodie. Apoi. Generalii au dat declaratii, la o intilnire a Consiliului, in leg5tur5 cu Mtdlia $i cu violenta fununii Tymokrates a propus atunci ca $1 ace$ti Generali sli fie arestati $i aduvi fn fata AdunGi, iar Consiliul a ordonat ca ei s5 fie arestati. Ulterior, a avur loc o inuunire a Adunikii, in cursul cdreia o serie de persoane, $i in mod special Theramenes, i-au atacat pe Generali, spunfnd c5 ei ar trebui chemati s5 explice de ce nu i-au salvat pe cei ce naufragiased.. . Fiecare dintre Generali a vorbit apoi b pmpia a p h r e - p scurt, deoarece nu li s-a oferit ocazia s5 rosteascd un discurs a$a cum cerea legea Ei au explicat ce se intfmplase: cum ei fn$i$i umau s3 navigheze in urmiirkea dugmanului. diidused sarcina de a-i salva pe cei naufragiali unor cspitani de vase care emu ni~te oameni capabili $i can slujiser2 ca Generali in trecut ... Dac5 ar trebui invinuit cineva, singurii culpabili pentru e~eculoperatiunilor de salvare erau cei cbora li se fncredintase aceast5 misiuni ,,$id. au adiiugat ei. ..nu vom face falsa declaratie c2 ei sint vinonti doar pentru cd tocmai ei ne aculj pe noi acum Susfinemin continuan c B violenta furtunii a fost cea care a ficut. salvarea imposibilZ" fn acea sens, ei i-au adus martori p cirmaci $i pe mulli altii care au navigat cu ei. Cu astfel de argumente au fost pe punctul de a convinge Adunarea; mulfi cetiiteni se ridicaser2 $i se oferised s5 se pun2 chezavi pentru ei. Totu~i, s-a decis ca problems s5 fie aminatd

40

Modele clasice

pentru o alta d i n t 5 a Adunfii, deoarece se ficuse tirziu $ ar ifi fost imposibil s5 se numere voturile, iar Consiliul urma s5 schiteze o mofiune privind tipul de proces pe care acevtia il vor avea Apoi a urmat festivalul Aparturia, la care tatii $i familiile lor se htilneau Astfel, Theramenes $i sustin5torii s5i au aranjat ca oameni imbr5cati in negru $i cu p&ul ras, cum erau foarte multi la festival, s5 participe la Adunare, ca $i cum ar fi rude ale celor ce au pierit, iar acevtia 1-au determinat pe Kallixenos s5-i atace pe Generali in Consiliu Apoi a urmat intrunirea Adunfii, la care Consiliul a prezentat motiunea, care a fost inaintata de Kallixenos. Ea suna astfel: ,,S-a decis ca, de vreme ce discursurile de acuzare a Generalilor $i discursurile Generalilor in propria ap&are au fost ascultate in timpul Adunfii anterioare, ceea ce trebuie s5 faci atenienii acum este s l i$i exprime opinia prin vot secret, pe circumscriptii; in fiecare circumscriptie vor fi dou5 ume; in fiecare circumscriptie un vestitor va anunp c5 oricine crede c5 Generalii au ratat salvarea celor care au obtinut victoria in b5t5lia naval5 va vota in prima um5, iar cine nu crede acest luau va vota in a doua um5; $i, d a d se decide c5 au procedat greqit, ei vor fi condamnati la moarte $i vor fi predati Celor ~ns~rezecel iar l , averea lor va f i confiscata.. Atunci a i e ~ iin t f a g un om $i a spus c5 s-a salvat ag5findu-se de un butoi de f&5 $i c5 aceia care se inecau i-au spus c5, dac5 va scgpa, s5 declare Poporului c5 Generalii nu i-au salvat pe cei ce au luptat cel mai vitejeste pentru patrie. Pe urm5 s-a eliberat o citatie pentru Kallixenos, deoarece a Gcut o propunere ilegalg; Euryptolemos, fiul lui Peisianax, $i alti cifiva, erau initiatorii acesteia 0 parte din Popor $i-a manifestat aprobarea, ins5 marea mas5 striga c5 era monstruos ca Poporului d i nu i se permit2 s5 fac5 ceea ce dore~te.Lykiskos a preluat aceast5 idee $i a propus ca, in cazul in care nu se retrage somatia, cei ce au sustinut-o s5 fie judecati prin acela~i vot (ca Generalii); $i, deoarece multimea izbucni din nou in striggte de aprobare, au fost forlati s5 retrag5 somatia Atunci, cftiva membri ai Comitetului de Prezidare au declarat c5 nu vor supune la vot motiunea, de vreme ce era ilegalg La aceasta. Kallixenos se urc5 iar pe platform5 $i Gcu iar. impotriva lor, aceea~i plingere pe care o f5cuse impotriva lui Euryptolemos, iar multimea strig5 c5, dac5 vor refuza s5 supun5 la vot motiunea, vor fi urm5riii in justitie. Acest lucru ii ingrozi pe membrii Comitetului, $i toti au fost de acord s5 voteze motiunea. cu excepfia lui Socrate, fiul lui Sophroniskos; Socrate a spus c5 nu va face nimic care s5 fie contrar legii.

."

'

Atunci, Euryptolemos se ridici $i vorbi in a p h r e a Generalilor dup5 cum urmed: ,,Locuitori ai Atenei, am urcat pe platform5 pentru a-1 acuza in parte pe Perikle, de$i imi este cbnaci $i imi este drag, $i pe Diomedon, de$i imi este prieten, in parte s5 vorbesc in a p h a ' lor, in pane s5 recomand m5surile care par s5 fie in interesul comunit5tii in general.. . Drumul care trebuie urmat este unul care va face imposibil sli fiti inplati, de mine sau de oricine altcineva, $i care v5 va permite s5 actionati in deplin5 curio$tint5 de caud cind ii pedepsifi pe cei ce au actionat gresit $i s i le dati, colectiv sau individual, orice pedeaps5 doriti Ceea ce eu propun este ca voi s5 le acordaficel putin o zi, dac5 nu mai mult. s i vorbeasci in propria aphre. astfel incit s5 v5 bazati pe propria voastr5 judecat5, $i nu pe a celorlalti... Dati-le acestor oameni un proces legal. locuitori ai Atenei.. . un proces separat pkntru fiecare dintre e i Daci urmati aceast5 procedur5, cei ce au gre~it vor primi pedeapsa suprema, iar cei ce sint nevinovati vor fi eliberati prin hoturea voastr5, locuitori ai Atenei: cei ce nu au mcut nici un r5u nu vor f i condamnati la moarte. Veti respecta indemnul la smerenie $i invoielile pe care le-ati ficut, oferindu-le un proces legal... De ce v5 este fric5, ca s5 actionati intr-o atit de mare grab5 ?.. ." Dupg rostirea acestui discurs. el a inaintat o motiune care recomanda ca oamenii s5 fie judecati conform decretului lui Kannonos. fiecare separat: motiunea Consiliului prevedea ca judecata s i fie ficur5 printr-un singur vot pentru toti. Cind au ridicat mfinile s i decid5 fntre cele doua motiuni. s-au hota;n^tmai intii in favoarea propunerii lui Euryptolemos, dar in momentul in care Menekles a facut o obiectie sub jur5mint (pretinzind ilegalitatea), s-a votat din nou $i de aceast5 data a fost aprobatli propunerea Consiliului. Apoi au votat in problema celor opt Generali care au luat pane la b5t5lie. Votul le-a fost impotrivi, iar cei $ase care se aflau in Atena au fost condamnati la moarte. Nu mult dupli aceea, atenienii s-au c5t $i au votat s5 fie inaintate acuzatiile in mod preliminar impotriva celor ce au dezamggit Poporul, ca ace~tia sii ofere garanlii pin5 cind vor apwa la proces, iar Kallixenos sa fie inclus lntre ei. Au fost inaintate acuzatii $i impotriva celorlalti patru care au r5mas in custodia garantilor lor. dar mai tirziu, in timpul unei tulburlri populare, au scapat, inainte de a fi adusi la proces. Kallixenos s-a intors [mai tirziu].. . in oras. dar toti il detestau, $i a murit de foame. (Xenofon. Istoria Greciei, 1.7. in Rodewald. 1974. pp. 2-6) Relatarea lui Xenofon pune in evident2 responsabilitatea demnitarildr $i a cetiitenilor in cadrul Adunirii. controlul popular asupra functionarilor care comandau, dezbaterea deschisg $i larg2 $i luarea deciziilor prin intrunirea mulfimii. precum $i o varietate de alte trisgturi ale ora$ului-stat atenian. Ea ilustreazi. in egal2 mgsurg, cum a fost alc2tuit2 aceasti bogati structur2 de participare: dependenla

I,

:
I

intregii participZlri de iscusinp oratoricit; ciocnirile btre grupurile rivale de conduc3tori; refelele neoficiale de cbmunicare $i de intrigi; aparitia unor factiuni puternic opuse, care erau preg3tite s3 foqeze luarea unor h0tilrb-i rapide $i decisive: vulnerabiiitatea Adunilrii in fap emulafiei de moment; fundamentul instabil al anumitor decizii populare; $i potentialul de instabilitate politic5 de o natur3 foarte general3, datorat absentei unui sistem de control asupra comportamentului impulsiv (vezi obsemfiile utile ale lui Rodewald, 1974, pp. 1-2. 19). Ulterior, o serie de m3suri constitutionale de control au fost adoptate in structura democrafiei ateniene, tocmai pentru a o feri de hotikiri pripite, ireversibile. Aceste schimb3ri au avut ca scop sii echilibreze suveranitatea popularii cu un cadru constitufional capabil s3 protejeze legea sau procedurile promulgate, deqi este indoielnic c5 pmedurile emu suficiente (presupunind c3 fiind constitutionale ar putea fi vreodatii protejate in fap unor oponenti extrem de hotilriti). i Viap politic3 a Atenei pare a fi fost deosebit de intens5 $i competitivg Mai mult, cei ce au dominat Adunarea $i Consiliul erau de ! obicei de origine sau rang ,,inaltU,din elita familiilor bogate $i cu o 1 pozitie bun& care aveau suficient timp s3-$i cultive rela(iile $i s3-$i I urmSireasc3 interesele. Deoarece puterea nu era structurat3 in&-un sistern constitutional $i guvernamental stabil, b5taiile politice luau o form3 personal& sfirSind cel rnai adesea prin indepgrtarea oponentilor prin ostracizare sau moarte (Finley, 1983, pp. 118-19). Este u$or s3 exagerdim frecvenp'acestor lupte, valoarea reprezentativg a relathii lui Xenofon ca fiind o descriere a vietii politice ateniene, $i s3 uitim c5 Atena s-a bucurat, pentru o perioad5 relativ lung3. de stabilitate poli' tic%Cu toate acestea, stabilitatea politic2 a Atenei se explic3, probabil, , rnai putin prin functionarea intern& $i rnai curind prin succesul ei ca ~~ in activititi militare de succes a insotit ,,stat c u ~ e r i t o r " .Angajarea dezvoltarea Atenei; putini au fost anii fiW riizboi sau conflict militar. Iar succesul militar a adus beneficii materiale aproape tuturor catego-' riilor de cetiifeni atenieni, ceea ce GriI indoial3 a contribuit la formarea unui tel comun, un tel care, probabil. a fost foarte solid - de vreme ce victoria a durat
I

/printre ace~tianumihfndu-se $i Platon. Merit3 s3 insist3m asupra 'acuzelor pe care Platon le aduce dewrrayiei, in Republico, deoarece aceasta cuprinde comentarii critice care o vizead $i azi, dacZ democrqia inseamn3 rnai mult decit un vot periodic, $i chiar dac5 inseamn5 doar atit, cum e apreciat5 de c3tre unii (juri~ti democrati). Tineretea lui Platon a fost umbrit2 de Rbboiul Peloponesiac, care s-a Thcheiat cu infringerea Atenei. Dezamggit de dec5derea ora~ului $i a conducZtorilor, de nivelul din ce in ce mai sc5zut al moralit3tii $i al legilor, care au culminat cu procesul $i moartea lui Socrate, in 399 E H r . , Platon a devenit treptat adeptul ideii c5 trebuie incredintat controlul' politic unei minoritgti (vezi Lee, 1974, pp. 11 $i urn). El i$i cl5deqte concepfia pe un cadru cuprinzind patru tipuri de guvernare: oligarhia \ (un sistem de guvernare care avea ca model aristocratia militar5 a L Spartei), aristocratia (guvernarea de care cei insttixiti), democralia/; (guvernarea de c2tre popor), $i tirania (guvernarea de cgtre un dictator i unic). fn analiza democrafiei, Platon se baza in esent5 pe propria sa experiene in Atena Deqi critica aspecte ale tuturor celor patru modely de guvernare, se ar2ta foarte sever in privinta democraliei, p care definea drept o form5 de societate care .,ii consider5 pe toti oamenii' egali, fie c5 sint egali fie c5 nu" $i care garanta cg ,,fiecare individ este Liber s2 faca ceea ce ii placeL' (Platon, Republico, pp. 282. 2833.1~' \ Acest angajament la ,,egalitate politid" $i ,.libertate6' reprezint5, potrivit lui Platon, sernnul distinctiv a1 democrafiei $i st2 la baza celor/\ 1 mai regretabile tr2s5turi ale acesteia Democratia are o serie de sl5biciuni care se coreleaz5 (vezi Lee. 1974. pp. 27-30). Acestea pot f i descoperite, intre alte surse, in acele doug celebre metafore din Republica, cea a cgpitanului de vas ( p 282) $i cea a paznicului ,,dihgniei celei man" (p. 288). Merit5 s5 incepem cu povestirea despre cgpitanul vasului.

o/

Criticile
Drepturile egale ale cet3fenilor de a participa la Adunare. de a fi ascultati in cadrul ei $i de a detine o funcjie public5. cu siguranl3 nu I reuyeau s5 instituie o putere egalg pentru toti. dar emu suficiente in j sine pentru a fi privite cu dispref de cei rnai celebri critici ai Atenei.

fnchipuie-$ intimplarea udtoare, apmt5 fie in cazul multor nave. fie intr-a1 uneia singure: exist5 un proprietar care ii dep5$e$tepe toti cei din navii prin mihime ~i fort%. dar care e putin surd, nu vede prea bine $i nu e st5pin pe $tiinla navigatiei. Marinarii se sfidesc intre ei in leg5tud cu cirmuirea, fiecare socotind c5 el trebuie s H cirmuiasc5, !%I% ins5 s5 fi inv5tat vreodat5 meseria / de cirmaci I, f&5 s5-1 poatii numi pe inviitiltorul s5u. on &timpul cind a inviitat-o. fn plus, ei afirm5 cg arta cirmuirii nici nu se inva~il. iar pe cel ce sustine contrariul, sint gata s5-1 taie in buc5ti. Ei il inconjoarii mereu pe proprietar, stikuind $i ficind &ce, pentru ca el s5 le incredinteze-cAma;iar cind s-ar inntimpla ca nu ei, ci altii s5-1 induplece. ori ii ucid pe ace~tia, on ii zvirle de pe nav& Pe vrednicul propnetar il opresc cu m5tdgun5 sau cu bHutur5 mult5 sau cu altceva s5 conduc5 nava ~ islujindu-se , de oarnenii pe care ii au, bind $i osp5tindu-se. navighead a$a cum e de crezut c5 astfel de oameni pot naviga Pe

deasupra, fl laudii pe &I iscusit fn a-i ajuta s H condud fie prin convingerea, fie prin silirea proprietamlui, numindu-l navigator, cirmaci $i ~tiutor al artei navigafiei.Iar pe cel ce nu-i astfel, il ocikiisc ca pe unul nefolositor $i nici nu vor si dea ascultare adevilratului c-maci, nici nu vor sii inteleagti d lui ii este necesar sii se preocupe de an, anotimp, cer, stele, vinturi $i tot ceea ce este trebuincios meseriei, dacii, intr-adev&, urn& ca nava sii aibH o carnuire. $i rnai socotesc cii, pentru ca cineva sii cirmuiascll, nu este cu putin@ ca el sii posede, deopotrivH, $tiinla $i zelul studios a1 /adev&atului c-maci /, laolaltii cu experienp practicii a navigafiei, indiferent dac5 unii oameni ar voi, sau nu, sii le posede 1 laolaltii I. Cind a$a ceva se fntimplg, nu crezi cll adeviiratul c-maci este numit ucu capul in nori*, alimbut~$i ainutib de catre cei ce navigheaz.3 in navele astfel rinduite?" (Platon, Republica, in Opere, vol. V, Ed StiintificH $i EnciclopedicH, Bucure~ti, 1986, pp. 282-283) ,,Navigatoml veritabil" intruchipeazil rninoritatea care, dofat2 cu calitiIfle $i indemfnarea necesare, este cea mai in m2sula s2 pretindii a guverna legitim. deoarece poporul (echipajul) actioneaz.2 dup2 impuls, sentiment $i prejudeciifi Nu are nici experienta nici cunovtin ele necesare privind o navigare corect2, adic2 o judecat2 politici. n plus. singurii conduc2tori pe care ii pot admira sint ni$te linguqitori: ,.politicienii;. . sint respectati cum se cuvine.. . [ d a d ] se prezintii pe ei ca fiind prietenii popomlui" (Republica). Toti cei care ..se amestec2 cu multimea $i vor s2 fi: simpatizati de aceasta" pot fi direct ,,cornparati ... cu marinarii". Intr-o democrafie nu p a t e exista o conducere corecd; conduc2torii depind de amabilitatea maselor $i, in consecint5. vor actiona pentru a-$i p2stra propria popularitate $i propriile lor pozitii. Conducerea politic5 este sl2bid de acordul dat cu privire la cererile populare $i de fundamentarea strategiei politice pe ceea ce poate fi ,,vindut6'.Judec2ve atente, hot2firile dificile. optiunile incomode, adevhrile neplficute vor fi, in mod inevitabil. evitate, in general. Democratia il marginalizeaz3 pe cel intelept Pe deasupra, pretentiile Ia libertate $i egalitate politic2 sint incomlipatibile cu mentinerea autoritiitii, ordinii $i stabilitgtii. Cind indivizii sint liberi s2 fac2 ceea ce le place $i s5 cear5 drepturi egale, fik2 a tine seama de capacititile $i contributiile lor, rezultatul pe termen scurt va fi crearea unei societ2ti ce atrage prin diversitatea ei. Totui, pe termen ',i lung, efectul este o libertate a dorintei $i o permisivitate care erodead respectul pentru autoritatea politic2 $i moral% Celor tineri nu le mai este team2 $i nu-$i mai respect2 profesorii; ii provoac2 in permanent2 pe cei rnai virstnici. iar acevtia din urn5 ..ii irniti3 pe cei tineri" (Republica, p. 372). Pe scurt, ,,mentalititile cetgtenilor devin atit de sensibile incit cea mai mic2 urm5 de codstrfngere este perceput5 ca
'

I:,

intolerabiiii. ping cind, in cele din urmii... in hoMrea lor de a nu avea nici 'un stgpin, ei ajung s2 nesocoteascii toate legile". ,,InsolenpU este numit5 .,bune maniere, libertinajul libertate, extravaganta generozitate $i lipsa de m$ine curaj". 0 ,,fals5 egalitate a p12cerilor6'il detenning pe ,,omul democratic" s5 tr5iasc2 de pe o zi pe alta fn consecintg, este amenintat2 coeziunea social5, viap politic5 devine din ce in ce rnai Wrnitat2, iar viap politici ajunge s2 fie dezbinat2 de disputele dintre diferitele grupuri. Rezuld, inevitabil, un conflict puternic intre interesele de grup, pe m2sur2 ce fiecare factiune face presiuni mai cutind in avantajul propriu dech in cel a1 statului ca intreg. 0 angajare general5 pentru binele comuniti3tii $i pentru dreptate social2 devine imposibilg Aceasti3 stare de lucruri duce invariabil la permanente intrigi. la manevre de culise $i la instabilitate politick o politic5 a dorintei nestgpinite $i a ambitiei. Toti cei implicati pretind c2 reprezintg interesele comunidtii, ins5 cu totii nu se reprezintg, de fapt, decit pe ei in$i$i, $i o poft2 egoist2 de putere. Cei care au resurse, fie din avere fie dintr-o pozitie de autoritate, se vor trezi inevitabil atacati, aprecia Platon; iar conflictul dintre bogafi $ s5raci i va deveni deosebit de acut fn aceste conditii, sustinea el, este posibil2 dezintegrarea democratiei ,,fn fapt, cind ceva se face in exces determin2 o schimbare in directia unui exces contrar... libertatea excesivii pare c5 nu se preschimb2 in nnimi altceva dech intr-o robie excesiv2..." (Republica, ed. cit, p. 373). fn lupta dintre factiuni, conduc2torii sint indemnati s2 sustin2 cauze specifice, $i este relativ u$or pentru aceqti lideri populari s2 c a r 5 ,,o gard2 de corp personal3" pentru a se ap2ra de atacuri. Cu un asemenea ajutor, pentru apk2torul popular nu mai este decit un pas pin2 la a apuca ,.friiele statului". Pe mhur5 ce democratia este dezbinat2 de disensiuni $i conflicte. se p a t e aprecia c2 ap2r2torii populari pot oferi o viziune clar2, o conducere femi2 $i promisiunea de a in2bu~ionce opozifie. Sustinerea din proprie inifiativ5 a unui tiran devine,astfel o alternativg tentant2 fns2, desigur, odat5 ce au dobindit puterea in stat, tiranii obivnuiesc sii se ocupe numai de ei in$$. Pentm Platon, tirania nu reprezenta o rezolvare durabil2 a problemelor democratiei Tiranii sint foarte rar niqte ,.navigatori veritabili". fn cea de-a doua binecunoscut2 metafor5 a ,.animalului mare $i puternic" (masa de oameni), Platon afirm2 limpede c l nu ajunge ca paznicul s2 $tie cum s5 struneasc5 fiara studiindu-i manifesdrile, nevoile $i obiqnuintele. Dac2 animalul trebuie s5 fie corespundtor ingrijit $i instmit, este important de qtiut care dintie gusturile $i dorintele lui sint ,,demne de admiratie sau reprobabile. bune sau rele, corecte sau gre$ite6' (Reprcblica). Pe scurt. pozitia lui Platon este c2 problemele lumii nu pot fi rezolvate pin2 cind nu vor guverna filosofii

(clasa ,,paznicilor"); deoarece doar aceqtia, avind o educ*e $i o instruire des5vaqite, au capacitatea mental3 de a armoniza toate elementele vietii sub ,,domnia intelepciunii". Precum Socrate, Platon credea c5 ,,virtutea fnseamn5 cunoa$tereU-; adic5, ,,o via15 bunif'. atit pentru fiecare individ, cit $i pentru colectivit3ti, reprezint3 un fenomen obiectiv; c5 ea exist5 independent de diferitele s t & i ale fiintei la un moment dat $i se p a t e ajunge la ea prin studiu sistematic. Tocmai cunoqterea riguros dobindid a fiosofului justific5 faptul c3 doar el este potrivit s3 detin5 puterea. fns3$i capacitatea sa de a potrivi lucrurile in cel mai avantajos mod ant3 c5 principiul de guvernare este principiul despotismului luminat Detaliile din concepoa lui Platon nu ne preocup5 deloc aici; va fi de ajuns s i $rim c3 pozifia lui in Republica este motivat5 de dorinw de a &punde la fntrebarea ,,ce este dreptatea?". Pornind de la concepoa intemeiaa pe diviziunea natu1.al3 a muncii, in care clasele de indivizi i$i pot g5si un rol corespunziitor (in general in calitate de condudtori, soldafi sau muncitori), sarcina menit2 filosofului este aceea de a cerceta aceasta diviziune in scopul de (1) a incuraja virtuwe sped5ce fi&i tip de munc5 (intelepciune. curaj, cumpgtare) $ (2) a se asigura c3 indivizii i$i indeplinesc funcpa in mod corespunziitor. Indivizii $i statele sint concepute ca intreguri organice in care, atunci cind intregul este s3n5tos. este posibi ca oarnenii 6-$i indeplineasc3 funcpile, s5-$i satisfacg nevoile, s5 se implineasc3 $i, astf51, s5 Miasci intr-un stat eficient, sigur $i puternic (vezi Ryle, 1967). In aceste imprejur&i dreptatea p a t e triumfa $ o via@ bung este realizabil5 (vezi Annas, 1981). Din conceptia lui Platon $i, in general, din gindirea Greciei antice. merit5 a fi retinut faptul c3 libertatea pe care o asigur3 statul nu are o important3 prea mare pentru individul per se. ci pentru capacitatea sa de a-$i implini rolul in univers. 0 asemenea'teorie difer5 clar, dup5 cum remarc5 un comentator, ,,de cea care prezint5 relatiile sociale in termeni de contract sau intelegere [intre fiintele umane ca .,indivizi"] $i care, deci, concepe statul ca fiind fundamental interesat de mentinerea libedtii de a alege" (Sabine, 1963, p. 49). Aceast3 idee. dominant2 in traditia liberal5 din secolul. a1 XVII-lea, ar fi fost o anatems pentru Platon. Opera sa a p M ideea unei unit3ti armonioase intre ,,publicu $i ,.privatU. Statul ofer5 baza pe care cedteanul i$i exersea23 vocatia - Conceptia elaborat3 de Platon in Republica a fost modificat5 in lucr5ri ulterioare, cu preczdere in Omul politic $i in hgile. Aceste scrieri afirm5 c3 intr-un stat real, spre deosebire de unuI ideal, puterea nu p a t e fi sustinut5 f2r5 o form2 oarecare de consimt2mfnt $i de participare populnrll Importanla domniei lepii ca mi,jlac dc delimilare

a sferei legitime de manifestare a acelora aflati in functii &e puterii ,,publice" - regii-filosofi - este $i ea a f m a t g In mod semnificativ, a fost introdus5 o teorie a unui ,,stat mixt", care combing elemente de monarhie $i de democrafie, anticiphd anumite conceptii, dezvoltate ulterior de Aristotel $i de republicanii ~enav1erii.l~ Platon a inventat chiar un sistem de vot proporfional care avea s5-$i gilseasc3 ecoul in scriede unor ginditori ca John Stuan Mill. ins5 aceste idei nu erau, in general, dezvoltate sistematic, iar incercarea lui Platon de a introduce un element de democratic in conceptia sa asupra unui sistem dezirabil de guvernare nu s-a concretizat intr-un model democratic nou.
Rewrnat: Model I Democrava clasicg

Pril ~cipii de justificare Cetgtenii ar trebui s5 se bucure de egalitate politic5 in scopul de a s5 conduc5 $i s3 fie, la rfndul lor, conduvi;
saturi principale ticiparea direct3 a cet3tenilor la functiile legislative $i ore$ti; marea cet5tenilor are puterea suprem5; acopul puterii supreme de a include toate actividwe comune ale ora$ului; Metode multiple de selectare a candidardor pentru functiile publice (alegeri directe, tragere la soqi, rotafie); Absenta o r i c h i privilegiu care s3-i diferenfieze pe cet2tenii obi$nuili de demnitarii publici; Cu excepfia functiilor legate' de actiunile de fizboi, aceeavi funcfie ---'e fi delinut3 de mai mult de dou5 ori de acelaqi individ; mene scurte ale tuturor functiilor; la serviciilor publice; ondilii generale lm$-stat mic cu terenuri agricole in vecingtate; conomie bazaril pe munca sclavilor, care asigur3 timp .,liber6' pcntru cetillcni: Scrviciul casnic. adicil munca femeilor, care dil posibilitatea hllrhr~lilorrrh ac o c u p de tndatoririle publice; mic de persoane. .-- ('ctfilcnia rcatrfnali In un numilr relativ . - ---.--.--

(I'

---

--

48

Maiele clasice

Modelul clasic de democrafie (rezumat in modelul I) $i critica lui au avut, in egal2 m2sur3, un impact durabil asupra gindirii politice occidentale moderne: modelul, ca surs2 de inspiratie pentru mai multi ginditori democratici, iar critica sa ca un avertisment asupra pericolelor nici modelul $i nici critica sa nu au avut politicii democratice. Totu~i, o influent3 teoretic2 $i practic3 imediad dincolo de viata orqelor-stat antice. Modelul insugi nu a reintrat in gindirea politici european2 pins la Renaqterea italian2 $i inflorirea oraqelor-republici italiene: abia prin Rousseau (1712-1778) $i, chiar mai tirziu, prin Marx (1818-1883) $i Engels (1820-1895) rnai multe aspecte ale ideii de participare directZ a cet2teanului au fost pe deplin reanalizate, rearticulate $i resustinute (vezi cap. 2 $i 4). Critica lui Platon, alGturi de reflectiile critice ale altor ginditori politici ai Greciei antice, au avut o influent5 deosebit de adinc2 in vremuri relativ recente. Scrierile lui despre limitele morale ale democraliei ,,nu au fost niciodatG". dup2 cum bine remarca un autor, ,,intrecute ca foq5 $i important$' (Dunn, 1979, p. 17). Va trebui SG a n a l i z h mai tirziu m2sura in care putem lua in serios critica $i aplicarea ei la alte modele democratice. Cu siguranti, conceptii aseminstoare in spirit cu cea a lui Platon au fost, din punct de vedere istoric, de cea mai mare important& DupG cum bine sublinia un critic al teoriei democratice, ,,cea mai mare parte a ginditorilor politici ... au insistat asupra caracterului pervers a1 guvern5rilor democratice. asupra caracterului dezordonat a1 politicii democratice $i asupra depravtirii morale a personajului democratic" (Corcoran. 1983, p. 15). R n i la inceputul secolului a1 XVIII-lea, cei citiva ginditori care $i-au exprimat pe larg opiniile considerau democratia ca fiind un mod dezirabil de organizare a viefii politice. Dec2derea democratiei ateniene, in contextul aparitiei imperiilor, a statelor puternice $i a regimurilor militare. p a t e fi explicat2 atit prin factori interni cit $i prin destinul schimbator pe plan extem. Statul atenian se baza pe un sistem productiv care depindea in mare m2sur2 de sclavi - pentru a lucra in minele de argint din Laureion -. care furnizau fonduri pentru importurile vitale de grine (cf. P. Anderson. 1974a, cap. 1 $i 2: Hansen, 1991). Aceast3 structurg economics era vulnerabilil in fata tulburiirilor $i conflictelor interne $i externe. Natura radical democratic2 a statului pare a fi amplificat aceasti4 vulnerabilitate; deoarece absenta unui centru birocratic. care. in cel mai bun caz. s-o insoteasci, nu ficea decit s2 coordoneze confuz diviziunile institutionale din cadrul ..guvern~rii" $i s i exacerbeze greut2tile in administrarea economiei, a unui cornea extins $i a sistemului teritorial. Mai mult chiar, dati fiind creqterea costurilor de rhboi ca rezultat al schimbGrilor in tehnica de luptii. in annamentul folosit $i in angajarea

mercenariior, Atena nu putea s2 se descurce u$or in coordonarea centralizata:a unor forte militare rnai mari $i mai diversificate, f31-3a-$i subrnina proprule structuri politice $i sociale (vezi Mann, 1986, p 223-8). Organizate mult mai amplu. statele autoritare nu intimpinau astfel de dificuldti $i, in consecint5, atit Atena cit $i Ate ora$e grece~ti$i-au pierdut in cele din urm2 statutul independent $i au fost incorporate in imperii $i puteri rivale. Oravul-stat atenian avea tr2s2turi comune cu Roma republican2 (vezi Finley, 1983, p. 84 $i urn). AmEndouil erau, preponderent, societ& conflictuale $i culturi orale; amindoui5 aveau elemente de participare populad la problemele guvernilrii; $i amindou2 aveau un foarte mic, sau chiar inexistent, control birocratic centralizat. Pe deasupra, amindou3 c2utau s2 cultive un simt pmfund al datoriei publice, o traditie a virtufii civice sau a responsabilit2tii fa@de ,.republicH" - fat3 ' / de chestiunile specifice domeniului public. fn egal2 m2sud, in ambele ( forme de organizare politick cerinfele statului aveau prioritate absoluts i fat2 de cele ale cet5leanului individual. Dar, in vreme ce Atena a fost 11 o republici democratic& gindirea politici in general afum2 c2 Roma a fost, dimpotriv2, un sistem esenoalmente oligarhic. In ciuda prezentei concepfior grece~tidespre stat in operele ginditorilor mmani (cu preclldere la Cicero, 106-43 i. Hr.), $i a includerii @ranilor n2scufi cetiileni $i a sclavilor eliberati in comunitatea politics, elitele dominau ferm toate aspectele vietii politice a Romei. Istoria militar3 a Romei performanta ei extraordinar2 de expansiune $i de cucerire teritorialil ne ajut2 s2 explidm cum $i de ce Roma a fost capabil2 s&$i susting angajamentul oficial de participare popular& pe de-o parte, $i, pe de nltg parte, un control popular propriu-zis extrem de limitat. Dqi, dupil cum vom vedea in capitolul urmgtor, Roma avea s2 defin2 o influenti3 fundamentalg in dspindirea ideilor asociate unei ordini de auto-guvernare, ea este succesoarea gindirii grece~ti clasice, din lumea antics, $i in sspecial a modelului democratiei ateniene care are o importanti5 capital2 in istoria gindirii $i practicii democratice, in general.

I: