Sunteți pe pagina 1din 108

Cuprins:

Capitolul 1. Eficienta economica Element hotarator in decizia de investitii in cadrul Tranzactiilor Economice internationale 1.1. Conceptul de eficien economic 1.2. Posibiliti de cuantificare a eficienei economice 1.3. Necesitatea calculrii eficienei economice a investiiilor 1.4. Corelaia economic ntre optim i eficient Capitolul 2.Indicatori de evaluare si analiza a eficientei economice a investitiilor 2.1. Particularitile indicatorilor de evaluare i eficien economic a investiiilor 2.2. Clasificarea indicatorilor de eficien economic a investiiilor 2.3. Determinarea indicatorilor de baz ai evalurii i analizei eficienei economice a investiiilor n economia de pia 2.3.1. Indicatori cu caracter general 2.3.2. Indicatori de baz 2.3.3. Indicatori suplimentari Capitolul 3. Efectele Corporatiilor Transnationale asupra eficientei economice 3.1. Tendinte in productia internationala 3.1.1 Companiile transnationale si competivitatea exporturilor 3.2. Promovarea investitiilor straine directe orientate spre export

Capitolul 4. Cauzele care duc la diminuarea eficientei economice in Tranzactiile Economice Internationale 4.1 Introducere 4.2 Forme de practici anti-concurentiale de afaceri 4.2.1 Constrangerile orizontale 4.2.2 Constrangerile verticale 4.2.3 Abuzul de pozitie dominanta 4.2.4 Fuzionarile 4.3 Impactul practicilor anti-concurentiale ale firmelor si asociatiilor profesionale asupra comertului international 4.4 Factori de facilitare a practicilor anti-concurentiale care afecteza comertul 4.5 Monopolurile si reglementarile de stat 4.6 Acorduri internationale, regionale si bilaterale care reglementeaza politica concurentei 4.7 Tratamentul anti-dumping 4.8 Preocupari de viitor Concluzii Bibliografie

Capitolul 1. Eficienta economica Element hotarator in decizia de


investitii in cadrul Tranzactiilor Economice Internationale 1.1. Conceptul de eficien economic

Pentru realizarea unui obiectiv de investiii, n practic exist mai multe posibiliti concretizate n diferite variante, fiecare avnd avantajele i dezavantajele sale. De aceea este necesar ca alegerea variantei dup care se va executa investiia s fie fcut pe baza unor criterii i calcule riguros tiinifice. Aceste calcule trebuie s indice alegerea acelei variante care prezint cele mai mari avantaje, altfel realizarea investiiei se va dovedi neinspirat. n aceast idee, realizarea unor obiective de investiii cu efort economic (de munc vie i munc trecut - materiale) mai mic dect cel propus, reprezint concretizarea unei activiti desfurat n mod eficient. n esen, prin eficiena economic a investiiilor trebuie s se neleag faptul c prin consumarea unor fonduri de investiii se impune obinerea de rezultate maxime. O expresie la modul general a eficienei economice este dat de relaia dintre efectele utile obinute dintr-o anumit activitate economic i cheltuielile, adic eforturile, realizate n activitatea respectiv. n expresie matematic, eficiena economic se exprim sub forma: Ee = Ef / Er maxim, adic maximizarea efectelor, sau Ee = Er / Ef minim, adic minimizarea eforturilor, Ef unde: Ef- efectul economic; Er - efortul economic Aadar, eficiena economic nseamn obinerea unor efecte economice utile, n condiiile cheltuirii ntr-un mod raional i economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode tiinifice de organizare a activitii. Nivelul eficienei este cu att mai ridicat cu ct este mai mare efectul util pe unitate de efort cheltuit sau cu ct este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util. Fcnd o analiz a noiunii de eficien economic a investiiilor se constat c aceasta este o sum de factori calitativi, fapt ce i confer acesteia un caracter complex, viznd perfecionarea activitii n domeniul n care are loc punerea n funciune a investiiei respective, care poate fi de modernizare, retehnologizare, reconstrucie sau dezvoltare. Studiul eficienei

economice a investiiilor presupune n fond o analiz cauzal a factorilor care determin decizia n mediul de risc aferent. De fapt analiza eficienei economice a investiiilor rspunde la ntrebrile: cum se folosesc? ct se consum din resurse? urmrindu-se att gradul de valorificare ct i economisirea lor. n acest context este necesar ca resursele s fie ct mai riguros structurate dup criterii care s corespund cerinelor analizei economice. n practica curent de realizare a investiiilor se face adesea greeala cnd se consider c noiunea de eficien economic a investiiilor este una i aceeai cu rezultatele utile ale acestora. Spre exemplu: vnzarea unor produse de un nivel calitativ superior se apreciaz ca fiind ntotdeauna o activitate eficient. n realitate, obinerea unei caliti superioare poate fi rezultatul unui consum de munc exagerat care face ca activitatea s se desfoare n mod ineficient. Realizarea unor produse de o calitate superioar constituie o condiie de baz a unei activiti eficiente, dar realizarea acesteia cu costuri foarte mari este de neadmis. Aa dup cum a fost prezentat, n urma efortului de investiii se obin diverse efecte economice reflectate de fapt i pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, n raport cu efortul investiional d msura eficienei investiiei. De regul, efectele economice obinute, n funcie i de caracterul investiiei pot fi: => de reducere a costurilor de funcionare a utilajelor, ce se realizeaz pe seama investiiilor de nlocuire a mainilor, utilajelor i instalaiilor; => de diminuare a cheltuielilor cu munca prezent (fora de munc), ca urmare a promovrii noilor tehnologii prin lucrri de retehnologizare, reutilare sau modernizare; => de sporire a rentabilitii agentului economic care de fapt este scopul tuturor lucrrilor de investiie pentru dezvoltare, modernizare, retehnologizare; => de obinere a unor efecte pe perioade ndeprtate, de natura investiiilor strategice sau cele de interes general, cum ar fi spre exemplu cheltuieli fcute pentru mbuntirea microclimatului ntr-o secie de producie. Este cunoscut faptul c prin realizarea unui obiectiv de investiii se urmrete obinerea unui efect sau altul, dar efectele au un caracter complementar, influenndu-se unele pe altele, iar determinarea eficienei se face prin cumularea tuturor efectelor. O eficien economic ridicat se obine n condiiile aplicrii n procesul de producie a unor tehnologii moderne i care valorific la cote

superioare materiile prime i energia, asigurnd produse de calitate superioar la un cost redus. Mrimea eficienei economice influeneaz n primul rnd agentul economic unde ea se nregistreaz, dar ea are importan i pentru economia naional n ansamblul ei, cci prin creterea produciei reducerea costurilor de fabricaie, sporirea rentabilitii, etc. se obine un spor al venitului naional. De fapt, n ansamblu, corelaia dintre eforturi i efecte din punct de vedere : cantitativ se exprim prin indicatori de eficien care de regul mbrac forma unui raport matematic. Dat fiind caracterul su complex, eficiena economic a investiiilor nu poate fi exprimat printr-un singur indicator. Este necesar s se foloseasc un sistem de indicatori de eficien pentru a evidenia toate corelaiile posibile. Calculat pe baza uneia sau a dou caracteristici ale mijlocului fix care realizeaz eficiena economic, un anumit indicator va reflecta doar o parte a eficienei economice a investiiei. Orict ar fi de explicit i de condensat, un indicator nu poate cuprinde sau reflecta ntreaga eficien economic a investiiilor, aceasta datorit caracterului complex al eficienei. Desigur, calcularea tuturor rezultatelor unei investiii i compararea lor cu eforturile necesare pentru realizarea sa este greoaie i foarte dificil, iar cei civa indicatori pe baza crora se face analiza trebuie de aa manier alei nct s reflecte aspectele cele mai semnificative ale fenomenului economic supus analizei. Practic, pentru caracterizarea eficienei economice a investiiilor se calculeaz civa indicatori i nu este exclus posibilitatea ca pentru o variant, unii dintre ei s fie favorabili, iar alii s fie nefavorabili. n astfel de situaii se recurge la mrirea numrului de indicatori de aa manier nct elementele dominante care determin n final opiunea, s fie scoase la iveal i s fie reprezentative. Aadar, eficiena economic a investiiilor reiese din raportarea efectelor obinute n urma punerii n funciune a unui obiectiv la eforturile necesare pentru realizarea acestuia. Eficiena economic a investiiilor reprezint de fapt corelarea rezultatelor obinute pe multiple planuri ca urmare a efecturii unei investiii prin stabilirea unei conexiuni ntre cauz i efect.

1.2. Posibiliti de cuantificare a eficienei economice Adoptarea unei decizii de investiii presupune n primul rnd o analiz multifactorial din care nu trebuie s lipseasc gradul de solicitare al pieei, disponibilul financiar, necesarul i nivelul de pregtire a forei de munca, baza de materii prime i materiale, amplasarea n zon i nu n ultimul rnd condiiile economico-sociale i politice concrete cu care se confrunt ara. Desigur, o importat de necontestat n luarea unei decizii privind actul investiional l are cuantificarea fenomenului economic, aceasta ntruct stabilirea eficienei economice n domeniul investiiilor ridic probleme greu de rezolvat, care de fapt decurg din nsi caracterul complex al investiiilor. Bunoar, exist situaii cnd rezultatele economice ale unei investiii nu pot fi cuantificate sau nu se pot determina cu precizie, cum sunt spre exemplu obiectivele cu caracter social sau cultural pentru care de fapt nu se dispune de instrumente de msurare precis a rezultatelor. O alt categorie de lucrri de investiii pentru care cuantificarea eficienei economice este greoaie, dac nu imposibil, sunt cele care urmresc doar mbuntirea calitii produsului finit. Este cunoscut faptul c o calitate superioar a produsului implic costuri suplimentare, fapt ce se rsfrnge asupra preului, dar nu de puine ori mbuntirile succesive ce se aduc produselor au ca scop meninerea competitivitii acestora pe pia, ele urmnd a fi vndute la acelai pre chiar i dup mbuntirile aduse. Alte investiii se fac cu scopul mririi siguranei n exploatare sau mbuntirii microclimatului de producie, ori a echipamentului de protecie, ceea ce de asemenea nu ofer posibilitile practice de msurare a efectelor. n procesul investiional sunt frecvente cazurile cnd deciziile se refer la posibilitatea de a dezvolta un agent economic existent sau de a realiza un obiectiv nou. Oricare ar fi caracterul unei investiii, dezvoltare sau obiectiv nou, n analiza eficienei economice este necesar a se compara caracteristicile, costurile, precum i nivelul performanelor aferente capacitilor care urmeaz a fi construite i puse n funciune, cu aceleai date ce privesc capacitile existente, cu scopul de a scoate n eviden eventualele costuri suplii entare. O problem major pentru decidentul investiional este atunci cnd trebuie s aleag fie varianta care prevede mari economii cu munca vie fie pe aceea n care economia de munc trecut (materiale) este mai mare. Desigur, sunt preferate variantele care realizeaz creterea productivitii muncii, adic economii cu munca vie, dar tot cu efecte economice favorabile sunt i variantele care au ca obiectiv reducerea consumului de materiale i

materii prime, adic economii de munc trecut, mai ales cnd acestea sunt din import. Dar decizia cea mai dificil este pentru alegerea din numrul total de variante existente pe aceea care ncorporeaz cele mai mici valori de investiie n favoarea acelei variante care prevede cheltuielile cele mai reduse de exploatare a obiectivului pus n funciune. ntr-o astfel de situaie calculele de eficien economic a investiiilor constituie un bun instrument pentru alegerea acelor soluii sau variante pentru :are, cu eforturile minime s se obin efecte maxime. De precizat faptul c nu ntotdeauna varianta care prevede cele mai mici eforturi reprezint i soluia cea mai bun, dup cum nu ntotdeauna variantei care realizeaz performana cea aiai nalt i corespunde i eficiena maxim. De fapt, calculele de eficien economic a investiiilor constituie un instrument matematic, care folosit la momentul de decizie, determin luarea unei hotrri judicioase n ce privete actul investiional. n cuantificarea eficienei economice a investiiilor un mare neajuns l constituie faptul c nu ntotdeauna se poate face o confruntare elocvent i calitilor i a defectelor variantelor supuse comparrii, aceasta ca urmare a caracterului de unicat al multor obiective de investiie, conferit de nsi: parametrii obiectivului n sine. De fapt, n limbaj investiional, fiecare variant presupune existena unui proiect independent a crui elaborare necesit timp i efort financiar, iar dintr-un numr de variante posibile i elaborate una va avea indicatorii economici cei mai buni, va fi cea mai eficient, deci va fi varianta aleas. 1.3. Necesitatea calculrii eficienei economice a investiiilor

Este bine cunoscut faptul c n activitatea de investiii, chiar mai sever dect n ori care alt activitate economic: cercetare, proiectare, producie, servicii etc, cheltuielile se evideniaz cu o maxim rigurozitate, aceasta, pe de o parte se datoreaz faptului c n marea majoritate capitalul investit este mprumutat, pentru care se pltete o dobnd, iar pe de alt parte faptului c odat proiectul de investiii materializat n construcii, utilaje, etc. devine ireversibil n condiii avantajoase. De regul, erorile svrite n proiectarea sau edificarea lucrrilor de investiii sunt deosebit de pguboase, genernd uneori mari cheltuieli suplimentare pentru corectare. Stabilirea cheltuielilor de investiii precum i a efectelor acestora, rezultate ca urmare a materializrii unui proiect, exprim de fapt calculul de eficien economic al proiectului de investiii analizat. ntr-o economie concurenional, n care cererea i oferta pieei este elementul hotrtor n buna desfurare a activitii economice, compararea

rezultatelor, a efectelor economice cu eforturile depuse, adic cu costurile aferente este o necesitate a unui management eficient, raional. Practica economic a demonstrat faptul c o evaluare a eficienei economice a unei investiii se poate realizeze numai prin analiza, i compararea n comun a eforturilor i a efectelor acesteia. De fapt, efectele economice ale unui proiect care urmeaz a fi pus n oper pot fi calculate doar pe baza rezultatelor obinute de la obiective similare realizate n ar sau strintate, la care se au n vedere posibilitile de perfecionare aplicabile proiectului, eventualele devalorizri posibile i nu n ultimul rnd condiiile socio-politice ale perioadei i perspectivei, luate n calcul pe un orizont de timp suficient de mare, astfel nct s acopere cel puin previzional, durata normat de via a obiectivului. Deci, n activitatea de investiii se opereaz cu informaii avnd un avansat grad de certitudine n ceea ce privesc eforturile, costurile investiionale, i cu niveluri, valori, mrimi, intensiti, de regul previzionate n ce privete efectul. Dat fiind specificul activitii de investiii i ca urmare a documentaiilor i a proiectelor tehnice elaborate, putem cunoate cu o anumit anticipaie i cu suficient de mare exactitate mrimea eforturilor economice, adic costurile de realizare a obiectivului, n schimb mrimea efectelor scontate ca urmare a realizrii investiiei, a rentabilitii acesteia i n general a eficienei lor este rezervat doar viitorului i prezint un anumit nivel de incertitudine i risc. Datorit viitorului incert, dup cum am artat, al rezultatelor obiectivului de investiii, sunt necesare investigaii asupra viitorului, ca astfel s se poat determina nivelul de risc al investiiei. n acest sens se vor face aprecieri n legtur cu posibilele schimbri ce pot surveni n legtur cu cererea pieei, cu preul acceptat de ea, cu nivelul de calitate solicitat, cu productivitatea ce se cere - deci implicit cu mbuntirile tehnologice ce se impun, etc, funcie de care se ncearc o estimare a nivelului rentabilitii ce se poate obine. n consecin, pentru ca o investiie ce se realizeaz pe baza unor calcule de profit i a unei rate a rentabilitii s aib sori de izbnd este necesar ca aceti indicatori s fie ajustai cu indicatorii de risc posibil. Numai aa investitorul poate fundamenta deciziile cele mai realiste, evitnd surprizele neplcute. n schimb, n vederea prevenirii sau evitrii unor consecine nedorite n ce privete decizia de investire, un manager profesionist va elabora o serie de calcule probabilistice sau simulri de stri i situaii care s-i permit o estimare cu un grad mare de exactitate a unor modificri de cereri ale pieei cu privire la cantitate, pre, calitate, etc.

n aceast conjunctur, ce precede luarea unei decizii de investire, n care elementul dominant i hotrtor este realizarea unui ctig, a unei profitabiliti ct mai mari, este evident necesitatea evalurii oricrui proiect din punct de vedere al eficienei economice. De fapt, evaluarea oricrui proiect de investiii urmrete n primul rand costurile i ncasrile realizate de agentul economic, iar apoi implicaiile acestora n ansamblul economiei naionale. ntruct pentru orice investiie viitorul este mai mult sau mai puin incert, calculele de eficien trebuie s cuprind i evaluarea riscului pe care l implic investiia, risc ce urmeaz a fi asumat att de agentul economic ct i de banca finanatoare, de furnizorul de utilaje, ntr-un cuvnt de toi coparticipanii la realizarea obiectivului. 1.4. Corelaia economic ntre optim i eficient

n principiu, noiunea de optim este legat de o perfeciune care trebuie s caracterizeze o activitate ce este coordonat i realizat fr cusur, ireproabil. n acest caz vorbim de un optim absolut, ntruct pe msur ce activitatea practic se mbuntete, se ivesc noi posibiliti de perfecionare a acestora, dar care ntotdeauna are rezerve de mai bine. Din punct de vedere investiional, cnd numrul de variante de proiect este limitat, exist ntotdeauna o varinat care va avea indicatorii economici cei mai buni, deci va fi o variant optim, cea mai eficient. In acest caz este vorba de un optim relativ. n procesul de optimizare, eficiena economic apare ca un scop determinat fie de maximizarea rezultatelor, fie de minimizarea eforturilor i a consumurilor de materiale, de munc i bani. Despre o activitate se spune c este eficienta, doar atunci cnd aceasta a depit nivelul care nregistrez pierderi i se termin cu o activitate optim. Noiunea de optim i cea de eficient sunt folosite n teoria i practica economic n mod corelat i aceasta ntruct ntre ele exist o legtur necesar, de interdependen n ultim instan, ele neputndu-se confunda, dar nici nu pot fi luate n considerare separat una de alta. Confundarea celor dou noiuni ntre ele este exclus prin nsi faptul c optimul reflect starea de echilibru ce se afl n economie, ntre laturile interdependente ale produciei sociale, care rezult de fapt dintr-un anumit mod de repartizare a resurselor economice utile, n condiiile economisirii muncii sociale.

Deci, ntre cele dou noiuni, de optim i de eficien, exist o dependen indisolubila, adic eficiena economic dobndete un caracter real, concret i aceasta doar atunci cnd este legat de o anumit structur a resurselor, de posibilitile optime de utilizare a acestora, n concordan cu mrimea nevoilor, iar optimul economic trebuie s se supun unui scop anume, concretizndu-se ntr-un criteriu de eficien economic. Desfurarea unei activiti optime apare ca o consecin de strict necesitate pentru fiecare agent economic n parte, aceasta cu scopul asigurrii unei eficiente economice ct mai ridicate. n fapt, procesul de optimizare asigur echilibrul cel mai avansat ntre factorii de producie, ntruct se realizeaz n raport cu anumite restricii existente i n numele unui scop bine stabilit. n acest timp, optimizarea activitii economice de producie permite o fundamentare a nivelului real, concret al eficienei economice, cutndu-se posibilitatea de atingere a mrimii sale externe, fie prin maximizarea efectelor cu mijloacele existente, fie prin minimizarea cheltuielilor totale ce privesc realizarea obiectivului propus. La nivelul macroeconomic, procesul de optimizare se exprim prin echilibrul ce se statornicete ntre resursele materiale i de munc existente ntr-o anumit perioad dat i structura produciei, corespunztoare cerinelor societii i se fundamenteaz pe caracteristicile ramurilor i a produselor precum i pe rolul funcional al acestora. n ce privete optimul structurii economiei naionale, acesta se asigur att prin respectarea criteriilor obiective ale diviziunii sociale, ct i prin aplicarea principiilor eficienei produciei sociale.

Capitolul 2. Indicatori de evaluare si analiza a eficientei economice a


investitiilor 2.1. Particularitile indicatorilor de evaluare i eficien economic a investiiilor n analiza eficienei economice a investiiilor un instrument important de investigare l constituie indicatorii economici. Rolul lor este acela de a exprima coninutul real al diferitelor caracteristici ale fenomenului economic, din activitatea investiional, supus analizei, cum ar fi bunoar: raportul dintre mrimile acestor caracteristici, corelaiile dintre ele, evoluia lor n timp, etc. Aceti indicatori fac parte din instrumentul de baz folosit pentru msurarea i analiza eficienei economice n cadrul evalurii proiectelor de investiii, reprezentnd caracteristici cantitative, mrimi i valori, cu ajutorul crora se exprim nivelul eficienei economice. n esen, indicatorii economici au menirea de a ateniona decidentul asupra condiiilor concrete n care funcioneaz sistemul economic n perioada analizat, iar neluarea lor n seam sau ignorarea informaiilor furnizate de ei pot conduce la o funcionare ineficient a sistemului sau chiar blocarea acestuia. Indicatorii de eficien economic se obin prin calcule i prin prelucrarea informaiilor iniiale, existente n documentaia de proiectare. Fiecare indicator economic, prin exprimarea pe care o are, face referire la una sau mai multe caracteristici, ceea ce denot c un fenomen economic poate fi caracterizat printr-un numr mai mic sau mai mare de indicatori, potrivit complexitii acestuia, scopului urmrit i nu n ultimul rnd a nsuirilor sale. O analiz pertinent a unui fenomen economic din activitatea de investiii, i nu numai, depinde de gradul de cunoatere a trsturilor fundamentale ale fenomenului studiat, precum i de fidelitatea cu care indicatorii construii reflect coninutul real al acestor trsturi. Ori, tocmai aceast ultim condiie ridic cele mai mari dificulti n activitatea practic i aceasta din mai multe considerente. n primul rnd datorit faptului c n majoritatea cazurilor fenomenele economice au i caracteristici atributive care nu se preteaz la cuantificare. n alt ordine de idei, din interaciunea mai multor caracteristici rezult altele noi care nu sunt constituite doar dintr-o simpl sum a celor primare, ci pe baza unor reguli mult mai complexe, iar nu n ultimul rnd trebuie avut n

vedere faptul c o caracteristic se poate exprima nu numai printr-o valoare ci i printr-un sistem de valori, fapt ce complic analiza economic fcut activitii de investiii. n acest context, indicatorii economici au menirea de a ajuta la fundamentarea adoptrii deciziilor de aa manier nct resursele financiare disponibile s fie consumate n valorile cele mai mici posibile, dar cu realizarea de efecte economice dintre cele mai mari. Indiferent sub ce form se va materializa activitatea de investire (obiective noi, modernizri, retehnologizri, dezvoltri, plasamente de capital, etc.) a agentului economic, un aspect al problemei rmne sigur i anume acela al obinerii de profit maxim. Desigur, n activitatea practic, pentru realizarea unui obiectiv de investiii exist mai multe posibiliti concrete, iar pentru fiecare dintre acestea, mijloacele de realizare difer att ca structur ct i ca volum, evident cu rezultate diferite. Aadar, problematica investiional este complex i arareori identic sau cel puin asemntoare, de fapt, fiecare obiectiv de investiii avnd particularitatea sa, fapt pentru care analiza eficienei economice a acestora trebuie s se fac pe baza unui sistem larg de indicatori. n practica investiional niciodat nu se recurge la realizarea unui obiectiv dintr-o singur variant, fr s se fi analizat de fapt dou, trei sau chiar mai multe variante, desigur fiecare cu avantajele i dezavantajele sale, pentru care doar analiza indicatorilor de eficien economic a investiiilor va recomanda n final varianta cu eforturile cele mai mici i efectele cele mai mari. innd seama de cele prezentate, acum vom putea aprofunda i mai mult noiunea de indicator al eficienei economice a investiiilor, considernd ca fiind acea mrime care exprim o anumit caracteristic a procesului investiional, precum i pe cea de recuperare a fondurilor consumate, cu meniunea de a servi la scoaterea n eviden a rezultatelor, comparativ cu resursele consumate. La conceperea i formularea indicatorilor de eficien economic a investiiilor este necesar s se aib n vedere o serie de prioriti i exigene metodologice i practice de utilizare. Pentru nceput, s subliniem faptul c orice indicator de eficien economic a investiiilor va trebui s aib coninut i semnificaie clar din punct de vedere economic, s poat fi uor calculat i evaluat, iar interpretarea care i se d s fie plin de semnificaie i s rspund cerinelor decidentului/investitorului sau a creditorului care finaneaz proiectul.

Deasemeni, orice indicator al eficienei economice trebuie s fie n concordan cu scopul urmrit prin materializarea proiectului i s poat reliefa pe variante de proiect avantajele i dezavantajele fiecruia, s reflecte i s rspund trsturilor psihologice ale investitorului, modului su de comportare n diferite condiii de incertitudine i risc. n fapt, indicatorii de eficien economic a investiiilor reprezint o informaie calitativ nou, cu alt coninut economic i cu alte semnificaii n raport cu datele iniiale ale proiectului referitoare la eforturi i efecte. Tocmai aceste noi informaii dau factorilor de decizie n domeniu posibilitatea cunoaterii gradului de utilizare raional a investiiilor ntr-o variant sau alta de proiect, care este rentabilitatea financiar a investiiilor, la ct se ridic mrimea capitalului angajat, dup ct timp se recupereaz capitalul investit pe seama veniturilor, care este profitul pe care l va aduce proiectul de investiii. ntruct scopul nemijlocit al fiecrui investitor este ctigul, profitul, se impune utilizarea n calculele de eficien economic, indicatori de tipul diferenei dintre veniturile integrale i costurile totale, ceea ce se explic prin faptul c aceti indicatori sunt mai aproape de noiunea de ctig, de profit. n cazul n care rezultatele economice sunt egale pe variantele de proiect, n condiii identice de producie i protecie a mediului nconjurtor, se vor evalua pentru nceput costurile totale de investiie i apoi cele de exploatare. De fapt, orice indicator de eficien economic are o anumit capacitate de exprimare, de informare, caracteriznd un anumit aspect al eficienei investiiilor i aceasta n funcie de categoria de eforturi i efecte ce se compar.

2.2. Clasificarea indicatorilor de eficien economic a Investiiilor Deoarece rezultatele obinute prin edificarea unui obiectiv de investiii se pot rsfrnge pe mai multe planuri, la fel ca i resursele consumate pentru punerea n funciune a investiiilor, care la rndu-i afecteaz diverse domenii, n cadrul analizei economice sau financiare pot interveni o diversitate de indicatori, mai mult sau mai puin ncadrai n astfel de analize, motiv pentru care n literatura de specialitate sunt prezentate diferite modele sau clasificri ale acestor indicatori i anume: I. O prim clasificare a indicatorilor de eficien economic a investiiilor, exprimat sub forma unor modele este: a) modelul raportului matematic de forma: efecte economice la eforturile corespunztoare eforturi economice la efecte economice iar la calculul acestor indicatori se pot lua n considerare efectele anuale dar mai ales efectele economice integrale, costurile de investiii dar i costurile totale de investiii i de exploatare. Acest gen de indicatori se exprim sub forma: eforturi (costuri) specifice pentru obinerea unor uniti de efecte economice efecte (rezultate) ce sunt specifice pe unitatea de msur a costurilor necesare, antrenate de realizarea proiectului n varianta dat: rate de rentabilitate i inversul acestora coeficieni b) modelul diferenei ntre veniturile (ncasrile) totale i costurile (cheltuielile) totale, considerate pe un orizont de timp egal cu durata de realizare a investiiilor, la care se adaug durata de funcionare eficient a capacitilor ce se pun n funciune Indicatorii obinui pe baza acestui model sunt de tipul ctigului sau a profitului net obinut pe seama realizrii unui anumit proiect. c) modelul costurilor totale de investiii i de exploatare, corespunztoare necesitilor de construire i funcionare a capacitilor de producie sau servicii. Cu astfel de indicatori se evalueaz angajamentul de capital, format din costurile iniiale de investiii i costurile totale de exploatare. d) modelul indicilor de structur, att pentru costuri ct i pentru unele efecte economice.

Acest gen de indicatori se exprim sub form de cot-parte, greutate specific sau n procente. II. Din punct de vedere al capacitii de informare, de cunoatere, indicatorii de evaluare a eficienei economice a investiiilor se pot clasifica n: a) indicatori analitici, care se determin i se analizeaz la nivelul detaliilor de proiect, pe costuri i pe diferite categorii de resurse b) indicatori sintetici, ce se calculeaz pe subsisteme c) indicatori compleci, a cror determinare se face pe ansamblul proiectului de investiie, privit ca un tot unitar (sistem) III. Dup modul cum reflect sau nu impactul factorului timp n economie, indicatorii de eficien economic a investiiilor se clasific n: a) indicatori statici b) indicatori dinamici, care sunt predominant folosii n analizele economice i financiare, cu luare n considerare a aciunii factorului timp IV. Dup modul de fundamentare a deciziei n domeniul investiiilor, indicatorii se mai pot clasifica n: a) indicatori naturali b) indicatori valorici a) Indicatorii naturali caracterizeaz valoarea de ntrebuinare a investiiilor sau a rezultatelor acestora i exprim aspectele cantitative i calitative, proprii diferitelor elemente ale obiectivului de investiii. Aceti indicatori pot fi grupai dup trei caracteristici de baz i anume: Coninutul economic i material, care cuprinde: indicatorii mijloacelor de munc indicatorii obiectelor muncii indicatorii forei de munc Sfera de producie, care include: indicatori cu caracter general indicatori specifici Fazele principale pe care le parcurge obiectivul de investiii pn la scoaterea lui din funciune, care grupeaz: indicatorii construciei indicatorii exploatrii indicatorii productivitii muncii indicatorii calitii indicatorii de amplasare (ex: amplasamentul, suprafaa terenului, suprafaa construit, gradul de ocupare a terenului, etc.) indicatorii de valorificare: a materiilor prime i a materialelor, a normelor i normativelor de consum, a stocurilor de materii prime i semifabricate, etc.

Dat fiind sfera lor de cuprindere, care este destul de limitat, indicatorii naturali n cadrul analizei de eficien economic sunt mai puin relevani, comparativ cu indicatorii valorici. b) Indicatorii valorici caracterizeaz cel mai bine investiia, motiv pentru care ei sunt folosii n calculul de eficien economic, n vederea lurii deciziei finale i exprim: valoarea investiiei costul de producie profitul investiia specific producia obinut la 1000 lei capital fix durata de recuperare a investiiilor coeficientul de eficien economic a investiiilor cheltuieli la 1000 lei producie marf gradul de utilizare a capacitilor de producie profitul la 1000 lei capital fix cifra de afaceri la 1000 lei capital fix normative de calitate i de nnoire a produciei Exist situaii n care acelai indicator exprim pentru o variant de proiect o situaie favorabil, iar pentru alt variant a aceluiai proiect o situaie defavorabil, motiv pentru care se impune creterea numrului de indicatori ce trebuie determinai n vederea realizrii unei analize economice adecvate. Ori tocmai indicatorii celor patru grupe rspund unei astfel de analize de eficien economic, completndu-se reciproc n calcule, rednd n final o imagine suficient de cuprinztoare asupra fenomenului economic n general i n special asupra eficienei economice a proiectului de investiii.

2.3. Determinarea indicatorilor de baz ai evalurii i analizei eficienei economice a investiiilor n economia de pia 2.3.1. Indicatori cu caracter general Dup nsi denumirea grupei, aceti indicatori exprim i n acelai timp contureaz expresii cu caracter general privind condiiile concrete de eficien economic n care se va materializa proiectul de investiii. n cadrul acestei grupe se cuprind urmtorii indicatori: a) Capacitatea de producie (Q) Acest indicator reprezint principala modalitate de msurare a rezultatelor utile obinute ntr-o unitate de timp, n condiii normale de funcionare a obiectivului i a elementelor adiacente ale acestuia (fora de munc, resursele financiare i materiale, organizarea judicioas a procesului de producie, etc). Capacitatea de producie se determin la nivel de documentaie, lundu-se ca baz de calcul utilajul conductor al procesului de producie i se exprim n general n uniti fizice de producie, respectiv: tone, buci, m2, m3, etc, dar i n uniti valorice, n activitatea neproductiv se poate exprima n: numr de locuri de paturi - n spitale, n m 2 suprafa comercial, n numr de locuri - n sli de spectacole, etc. Dac fondurile de investiii sunt aceleai la mai multe variante de investiii, atunci varianta de investiii ce prevede o capacitate de producie mai mare este cea mai eficient. n cadrul acestui indicator o implicaie deosebit o are: a) atingerea parametrilor proiectai, pentru care durata de timp trebuie s fie ct mai scurt, iar varianta de proiect care satisface aceast cerina este prioritar, fiind cea mai eficient. b) numrul schimburilor de lucru, care determin n fond capacitatea de producie efectiv, iar varianta de proiect care asigur o producie efectiv mai mare, este varianta cea mai eficient. Capacitatea de producie este un indicator de volum, care concretizeaz, n fapt, un prim efect al efortului investiional fcut, prezentnd o imagine de ansamblu a dimensiunii obiectivului de investiie. b) Profitul (P) Acest indicator trebuie neles ca fiind esena, scopul investiiei, el determinndu-se ca diferen ntre veniturile i cheltuielile efectuate. El este n fapt o concretizare a eforturilor de investiie, are un efect economic pozitiv, pe baza cruia se creaz premizele creterii de capital. Relaiile de calcul pentru profitul brut, profitul impozabil i cel net sunt: PB=V - C

P,=PB + Csrf Pn=P, + IP n care: PB - profitul brut V - veniturile obinute C - cheltuielile efective P, - profitul impozabil Csrf - cheltuieli suportate direct din rezultate financiare P - profitul net Ip - impozit pe profit Nivelul acestui indicator constituie un element de baz i de greutate n balana deciziei de investiie privind realizarea unui obiectiv. Pe baza acestui indicator, agenii economici determin rata profitului sau rentabilitatea investiiei, care exprim n fond capacitatea de a produce profit. c) Rentabilitatea (r) Indicatorul se mai numete rata profitabilitii sau rata rentabilitii i este n economia de pia cel mai important indicator de eficien economic. El se determin ca raport ntre mrimea profitului i costurile aferente, cifra de afaceri sau capitalul folosit (cheltuielile de producie). De neles c n analiza economic se va opta pentru varianta care are rentabilitatea cea mai mare. d) Costul de producie (C) Este un indicator ce exprim o mare putere de sintez, reprezentnd costurile necesare pentru crearea unei uniti de produs. Nivelul costurilor de producie trebuie s prezinte o tendin de scdere ca urmare a promovrii progresului tehnic, a reducerii consumurilor specifice, a unei organizri mai judiciase, etc. n analiza eficienei economice a investiiilor este necesar existena mai multor variante de proiect, fiind considerat ca cea mai eficient, varianta cu costurile cele mai mici. Costurile de producie reprezint un instrument principal n conducerea proceselor economice. O apreciere a eficienei economice se realizeaz: fie prin calculul cheltuielilor de producie ce revin la 1000 lei producie fie lund n considerare cheltuielile materiale ce vor fi apreciate ca o pondere n volumul total al cheltuielilor de producie e) Numrul de salariai (Ns)

Acesta se stabilete funcie de producia necesar, productivitatea muncii, numrul de schimburi, dotarea tehnic, etc. Indicatorul trebuie cunoscut n structur, pe categorii de specialiti, etc. i anume: nr. salariai direct productivi nr. salariai indirect productivi sau nr. salariai muncitori nr. salariai TESA nr. salariai brbai nr. salariai femei nr. salariai navetiti nr. salariai localnici f) Productivitatea muncii (W) Orice calcul de eficien economic consider acest indicator ca fiind un dement de baz n decizia de investiie, ntruct ca raport ntre valoarea produciei i numrul de salariai, reprezint n fond o comparaie direct ntre efortul util (producie) i efortul realizat (consumul de resurse - numr de salariai. n practica investiional este de neconceput ca o variant de investiie s poat fi luat n discuie n cazul n care nu prevede un nivel nalt al productivitii muncii, n comparaie cu realizrile nregistrate la obiective similare, puse n funciune anterior. Acest indicator rspunde criteriilor eficienei economice a investiiilor i exprim de fapt eficiena muncii sociale, determinnd opiunile fundamentale generatoare de progres al ntregii societi. Creterea productivitii muncii se materializeaz prin obinerea de venituri suplimentare i ar duce la creterea capitalului fix.

2.3.2. Indicatori de baz


Indicatorii acestei grupe sunt proprii analizei eficienei economice a investiiilor, fiind considerai cei mai importani n adoptarea unei decizii judicioase de a investi. a) Valoarea investiiei (I) Mrimea fondurilor necesare pentru realizarea unui obiectiv de investiii constituie unul dintre cei mai importani indicatori ce se au n vedere la luarea deciziei de investiii i principalul indicator care caracterizeaz eforturile necesare. El este i o mrime de calcul pentru stabilirea unor indicatori de eficien derivai. Pentru ca valoarea investiiei s reflecte cu fidelitate cheltuielile ocazionate de materializare a obiectivului, aceasta trebuie s includ urmtoarele mrimi:

1) pentru obiectivele de investiii noi: I=Id+Icol+Icon+Ei+Ac+Pt-Epjf 2) pentru investiiile de modernizare, dezvoltare sau reutilare: I=Id+Icol+Icon+Ei+Pt+Pv,,Ac+(VC.F.-Sv) n care: Id - investiia direct (cldiri, utilaje, terenuri, proiectare) ICol - investiia colateral (de infrastructur) Icon - investiia conex Ei - efectul economic al imobilizrilor fondurilor de investiii pe durata de execuie a unui obiectiv de investiii deaiciAc - necesarul de active circulante, reprezentnd prima dotare P t pierderile din ocuparea terenului Epif - efectul punerii n funciune mai devreme a unor module (capaciti de producie pariale) Pvn. - pierderile de venit ca urmare a ntreruperii produciei n seciile n care urmeaz a se efectua lucrrile de investiii VC.F. - valoarea neamortizat a capitalului fix casat nainte de amortizarea integral Sv - sumele obinute din casare n urma valorificrii acestora n metodologia actual, pierderile din ocuparea terenurilor cuprind: cheltuieli pentru exproprieri cheltuieli pentru eliberarea amplasamentului (demolri, defriri, regularizri cursuri de ape, etc.) cheltuieli pentru amenajarea terenului n vederea folosirii lui ca amplasament pentru investiii cheltuieli cu strmutarea unor obiective, n cazul n care eliberarea amplasamentului o impune alte cheltuieli Determinarea indicatorului "valoarea investiiei" odat fcut, acesta se -scrie n tabelul indicatorilor din care se separ: lucrrile de construcii-montaj propriu-zise, din care: lucrrile de construcii lucrri de montaj lucrrile de instalaii valoarea utilajelor, din care: utilaje cu montaj: din ar i din import utilaje fr montaj (independente) din ar i din import lucrrile geologice diverse alte cheltuieli (de natura licenelor, documentaiei tehnico-economice, asistena tehnic, etc.) din import n totalul utilajelor:

b) Termenul de realizare a investiiei (T) Termenul de realizare a investiiei sau durata edificrii obiectivului de investiii se caracterizeaz prin aceea c n aceast perioad surse financiare i materiale importante sunt retrase din circuitul economic rar a produce nimic pn la punerea n funciune a obiectivului. Aceasta este de fapt i motivaia pentru care att constructorul ct i beneficiarul de investiii trebuie s concure la reducerea duratei de execuie a obiectivului. O importan deosebit n acest context trebuie acordat modului de ealonare a cheltuielilor de capital pe ani, n cadrul perioadei de edificare, urmrindu-se ca valorile cele mai mari ale fondurilor s fie alocate ctre sfritul duratei de execuie. Orice punere n funciune mai devreme dect este planificat sau realizarea unor puneri n funciune a unor capaciti de producie pariale, este un element favorabil proiectului de investiie. Din cele prezentate mai sus, rezult faptul c potrivit acestui indicator, proiectul de investiie care are termenul de realizare a obiectivului cel mai mic, sau realizri de puneri n funciune pariale, este considerat ca fiind cel mai eficient. Desigur, prelungirea termenului de realizare a unui obiectiv poate conduce la o serie de aspecte negative, cum ar fi: creterea valorii investiiei creterea perioadei de imobilizare SL surselor financiare scderea cererii de pe pia pentru produsul respectiv solicitarea altor parametri tehnico-economici i calitativi pentru produsul n cauz. O bun organizare a santierului de construcii, cu o bun aprovozionare cu materiale si utilaje cu montaj, va conduce cu siguranta larespectarea termenului de edificare a obiectivului de investitii. c) Durata de functionare a obiectivului (D) Durata de functionare a unui obiectiv de investitii incepe din momentul punerii in functiune a obiectivului si se incheie odata cu scoaterea din functiune a acestuia (casarea). In analiza eficientei economice, durata de functionare a unui obiectiv nou construit este un indicator de o importanta deosebita. Se consider ca, cu cat un obiectiv de investitii are o durata de functionare mai mare, cu atat efectele obtinute sunt mai mari. Pe axa timpului de functionare a unui obiectiv de investitii se pot delimita patru durate esentiale in procesul cresterii economice, care intr-o reprezentare grafica ar corespunde cu fig.6.1., si anume: a) durata de atingere a parametrilor proiecta^i, segmentul "b"

b) durata de recuperare a fondurilor de investitii, segmentul "c" c) durata normata de functionare cu profit de dupa recuperarea fondurilor mvestite, segmentul "d" d) durata de declin, cand volumul productiei exprimat in pret de productie este mai mic decat eel exprimat in cost de productie, segmentul "e Durata de funcionare a obiectivului, este un indicator nc mult mediatizat, att de proiectant, dar mai ales de beneficiar, care l dorete a fi ct mai mare cu putin, ntruct i efectele nete de profit vor fi mri mari, iar ansele unei dezvoltri ulterioare cresc. n acest sens, se impune luarea unor msuri ferme pe linia asigurrii funcionrii n bune condiii a utilajelor, efectuarea la timp a reviziilor i a reparaiilor curente, de aa manier nct toate acestea s concure la prelungirea duratei de funcionare normale a capitalului fix. d) Termenul de recuperare c investiiei (T) Acesta este un indicator sintetic de eficien economic a investiiei care reprezint termenul (perioada) n care fondurile de investiii consumate au fost recuperate din profitul rezultat al produciei marf vndut i exprim corelaia dintre efortul I de capital investit, reprezentat grafic prin suprafaa Si (fig.6.1.) i efectul obinut sub forma profitului P asimilat suprafeei S2 din aceeai figur, suprafee care de fapt sunt egale. n fapt, egalitatea dintre cele dou suprafee se produce la un moment T de pe scara timpului, care nu este altul dect termenul de recuperare a capitalului investit. Este considerat investiie optim acea documentaie care are termenul de recuperare cel mai mic. Considerm necesar precizarea i anume, dac pentru calculul termenului de recuperare a investiiei, n cazul unor obiective noi, indicatorul exprim n ci ani se va recupera investiia din profitul anual obinut, n cazul modernizrilor, dezvoltrilor, retehnologizrilor, termenul de recuperare al investiiei reflect n ci ani se va recupera investiia din sporul de profit anual obinut ca urmare a investiiei respective. Cnd se determin termenul de recuperare a investiiei pentru modernizri, dezvoltri sau retehnologizri de capaciti de producie, se impune a se lua n considerare pierderile de profit datorate ntreruperii fluxului de producie pe durata lucrrilor de investiie, apoi trebuie inut seama de valoarea neamortizat a capitalului fix ce urmeaz a fi dezafectat, precum i de sumele ce se obin din valorificarea mijloacelor fixe casate. e) Investiia specific (s) Acest indicator se calculeaz ca raport ntre efortul investiional I i efectul obinut sub forma capacitii de producie, adic, n cazul investiiilor noi:

n care: 1 - volumul investiiei q - capacitatea de producie exprimat n uniti fizice (m2, tone, buc. etc.) Investiia specific exprim n fond volumul de investiii necesar pentru realizarea unei uniti de capacitate, uniti monetare (lei) investite pe unitate de produs (lei/buc; lei/m2; le/t; etc). Calculul acestui indicator se face uor i are avantajul c exprimarea valorii prin preuri nu se face dect pentru volumul investiiilor, motiv pentru care este mult utilizat. Ca un neajuns al acestui indicator este faptul c el coreleaz efortul total investit cu efectul de capacitate obinut numai la nivelul unui an, fapt pentru care indicatorul trebuie completat cu ali indicatori cu exprimri i mai reale. Indicatorul exprim eficiena economic cea mai bun pentru acea variant de proiect care are valoarea cea mai mic. n aceast form de calcul indicatorul reflect cte uniti monetare (lei) -efort de capital investit revin pe unitatea fizic - spor de capacitate rezultat n urma modernizrii, dezvoltrii, retehnologizrii. f) Coeficientul de eficien economic a investiiei (e) Acest indicator de eficien economic reprezint inversul termenului de recuperare a investiiilor, adic raportul dintre profitul anual obinut n urma realizrii investiiei i efortul de capital investit. Coeficientul de eficien economic reflect ci lei profit anual se vor obine la un leu capital investit i se calculeaz att n form absolut ct i n form relativ, i anume: De menionat faptul c acest coeficient al eficienei economice (e) se calculeaz i la nivelul ramurilor sau pe ansamblul economiei naionale. g) Cheltuieli recalculate (echivalente) (K) n practica investiional pot aprea urmtoarele variante de proiect: variant de proiect cu un volum de investiii mai mare, comparativ cu alte variante, dar dup punerea n funciune a obiectivului, costurile de producie sunt mai sczute, adic Ii=max.; Ci=min. variant de proiect ce prevede un volum mic de investiii, dar la costuri sporite n exploatare, adic I2=min.; C2=max. Desigur, apare necesitatea fireasc de a lua o decizie cu caracter eficient. Ori, tocmai aceast decizie se va putea lua prin calcularea indicatorului de cheltuieli recalculate (echivalente), care cuantific efortul total, att cel de investiii ct i de exploatare, utiliznd relaia: K. =Ii+C-DsauK1 =I;+CT unde:

i - variant de proiect Ii - investiia total n varianta i Cj - costurile anuale de funcionare a obiectivului D - durata eficient de funcionare a obiectivului Tj - timpul de recuperare a investiiei n varianta i Acest indicator este un indicator de efort economic i reflect efortul total (investiii i costuri de producie) necesare pentru realizarea i funcionarea viitorului obiectiv i asigur comparabilitatea datelor numai n situaia n care toate variantele au capaciti de producie egale. Randamentul economic al investiiei (R) n cadrul analizei eficienei economice a investiiilor, este important ca fondurile de investiii consumate I s se compare nu numai cu profitul (beneficiul, acumulrile) anual, ci i cu ntregul profit rezultat pe toat durata de funcionare eficient a proiectului de investiii (capitalului fix). Deci, un indicator de substan sau mai sincer, n a determina i exprima eficiena economic a investiiilor trebuie s se realizeze o comparaie a rezultatelor (profitului, beneficiului, acumulrilor) finale, nete cu resursele consumate (fondurile de investiii). Acest indicator este numit impropriu randamentul economic al investiiei. Cu alte cuvinte, randamentul economic al investiiei se definete ca fiind raportul dintre profitul net (Pn) i efortul necesar (I) pentru investire (capitalul investit) n literatura de specialitate se mai numete profitul final i reprezint profitul rezultat dup recuperarea investiiei din profitul total al obiectivului. Pentru o nelegere mai uoar a acestui indicator s revenim la fig.6.1., n care: Pt=S2+S3, pe scara timpului Pt=(b+c+d) Pri=S2, pe scara timpului Prj=(b+c) Pn-S3, pe scara timpului Pn=b Pt - profitul (beneficiul, acumulri) totale Pri - profitul (beneficiul, acumulri) de recuperare a investiiei Semnificaia economic al indicatorului randamentul economic al investiiei const n aceea c arat cte uniti monetare (lei) de profit net (final) se obin la o unitate monetar (leu) investit. Indicatorul arat o situaie cu att mai convenabil cu ct nivelul su va fi mai sczut. ntruct acest indicator are o semnificaie mare pentru investitor, este necesar a se cunoate i cile de mbuntire ale acestuia, astfel ca eficiena economic a investiiei s fie maxim prin aplicarea lor, i anume prin:

- reducerea timpului de recuperare a investiiei - puneri n funciune nainte de termen, eventual puneri n funciune pariale (module de capaciti) - reducerea cheltuielilor de producie - creterea productivitii muncii i mbuntirea calitii produselor

2.3.3. Indicatori suplimentari


n paralel cu indicatorii generali i de baz, n analiza eficienei economice a investiiilor se folosesc i o serie de indicatori suplimentari care caracterizeaz diferite aspecte i particulariti ale procesului de producie, motiv pentru care ei sunt apanajul managementului de ramur, subramur sau a sectorului productiv. In cadrul indicatorilor suplimentari menionm urmtoarele"plaje" mari de indicatori specifici: -grupa consumurilor specifice -grupa gradului de mecanizare -grupa gradului de automatizare -grupa preul de cost la lOOOlei (uniti monetare) producie marf -grupa gradului de prelucrare a materiilor prime Aceti indicatori specifici, a cror niruire poate continua, nu ridic de fapt probleme deosebite n determinarea lor.

Capitolul 3. Eficienta economica sub impactul Corporatiilor Transnationale 3.1 Tendinte in productia internationala Rolul Companiilor Transnationale n economia mondiala n globalizare este n crestere. Productia internationala continua sa creasca deoarece corporatiile transnationale (CTN) si extind rolul n economia n globalizare. Estimarile recente sugereaza faptul ca astazi exista aproximativ 65.000 de corporatii transnationale, cu aproximativ 850.000 de afiliati staini pe ntreg globul. Impactul lor economic poate fi masurat n diverse moduri. n anul 2001, afiliatii straini nsumau 54 milioane de angajati, n comparatie cu cele 24 de milioane din 1990; vnzarile lor de aproximativ 19 000 miliarde dolari SUA au fost de doua ori mai mari dect exporturile lumii n anul 2001, n comparatie cu anul 1990 cnd vnzarile si exporturile au fost aproximativ egale; stocul pentru investitiile straine directe a crescut de la 1 700 miliarde dolari SUA la 6 600 miliarde dolari SUA n aceeasi perioada. Afiliatii straini reprezinta acum a zecea parte din PIB mondial si a treia parte din exporturile mondiale. Mai mult dect att, daca s-ar lua n considerare valoarea activitatilor corporatiilor transnationale din ntreaga lume asociate cu relatiile non-capital propriu (de exemplu subcontractari internationale, licente, producatori pe baza de contract), atunci corporatiile transnationale ar detine o parte si mai mare n aceste agregate mondiale. Cele mai mari corporatii transnationale ale lumii domina aceasta imagine. De exemplu, n anul 2000, primele 100 corporatii transnationale

ne-financiare (cu grupul Vodafone, General Electric si Corporatia ExxonMobil n frunte) au reprezentat mai mult de jumatate din vnzarile totale si din locurile de munca pentru afiliati (vezi tabelul 2 pentru primele 25 dintre aceste firme). Ca rezultat n primul rnd al fuziunilor si achizitiilor majore (M&As) din anul 2000, activele straine ale primelor 100 corporatii transnationale au crescut cu 20% n anul 2000, locurile lor de munca au crescut cu 19%, iar vnzarile lor au crescut cu 15%. Fuziunile si achizitiile au afectat, de asemenea, compozitia industriala, avnd ca rezultat o crestere a numarului de companii de telecomunictii si media nregistrate la bursa. Toate acestea, binenteles, reprezinta doar o fotografie la minut a situatiei chiar nainte de ncetinirea economica globala. Euforia legata de firmele de tehnologii noi si de piata bursiera n general s-a evaporat, nascndu-se problema auditarii neregulilor dintr-un numar de corporatii transnationale. Pentru prima data de cnd UNCTAD a nceput colectarea de date n legatura cu cel mai mari corporatii transnationale, cinci firme record cu sediul n cadrul economiilor n curs de dezvoltare Hutchinson Whampoa (Hong Kong, China); Petronas (Malaezia); Cemex (Mexic); Petr?leos de Venezuela (Venezuela); si LG Electronics (Republica Coreea) si-au facut intrarea n topul celor 100 de companii nregistrate la bursa n anul 2000. Acestea sunt, de asemenea, companii care au condus continua transnationalizare a primelor 50 de companii din tarile n curs de dezvoltare (vezi tabelul 3 pentru primele 25 dintre aceste firme). Aceste 50 de companii din top au fost mai putin afectate de nviorarile pietei bursiere si de valul de fuziuni si achizitii.

n consecinta, activele, vnzarile si angajarile lor n strainatate s-au extins mai modest, dupa cum reiese din daca s-ar exclude primele cinci companii de pe lista. Datele referitoare la primele 25 de companii transnationale din Europa Centrala si de Est (ECE) confirma faptul ca companiile transnationale rusesti sunt mai mari si mai raspndite dect alte companii transnationale din regiune (vezi tabelul 4 pentru primele 15 dintre aceste firme). Lukoil, de exemplu, cu active n strainatate de peste 4 miliarde dolari SUA, se afla la paritate cu unele dintre cele mai mari companii transnationale din tarile n curs de dezvoltare. n anul 2000, mare parte dintre primele 25 de companii transnationale au continuat sa creasca, iar expansiunea lor n strainatate a depasit activitatea interna. Cu toate acestea, nu toate companiile transnationale din topul regiunii se afla pe traseul cresterii. Unele firme cehesti, slovace si poloneze trec prin restructurari majore, care adesea implica retragerea din activitatile din strainatate. Expansiunea productiei internationale este dirijata de o combinatie de factori care se manifesta diferit pentru industrii diferite n tari diferite. Principalele prghii sunt trei. Prima se refera la liberalizarea politicilor: deschiderea pietelor nationale si permiterea tuturor tipurilor de investitii directe staine si aranjamente non-capital. n anul 2001, s-au produs 208 schimbari n legile investitiilor directe straine n 71 de tari (tabelul 5). Peste 90% din ele vizau realizarea unui climat investitional mai favorabil pentru investitiile straine directe. n plus, anul trecut, 97 de tari au fost angajate n semnarea a 158 de tratate de investitii bilaterale, iar la finalul anului 2001 totalul

unor astfel de tratate s-a ridicat la 2.099. n mod similar, s-au ncheiat 67 de noi tratate de dubla taxare. Mai mult chiar, problema investitiilor a reprezentat elementul proeminent al celei de-a patra Conferinte a Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO) care a avut loc la Doha, Qatar, n noiembrie 2001. Parte a activitatii urmatoare implica un efort substantial pentru a sprijini tarile n curs de dezvoltare sa evalueze mai bine implicatiile unei cooperari multilaterale mai strnse n domeniul investitiilor pentru procesul lor de dezvoltare. Cea de-a doua prghie este schimbarea tehnologica rapida, cu costuri si riscuri n crestere, ceea ce reprezinta o solicitare imperativa pentru firme de a patrunde pe noi piete si de a mparti costurile si riscurile. Schimbarea tehnologica, n special costurile n scadere la transporturi si comunicatii decesul distantei a condus la integrari mai eficiente ale operatiunilor la distanta si la transporturi de produse si componente pe ntreg globul n cautarea eficientei. Aceasta contribuie, n special, la investitii straine directe n cautare de eficienta cu implicatii importante pentru competitivitatea exporturilor tarilor. Cea de-a treia prghie, un rezultat al celorlalte doua, este competitia n crestere. Competitia tot mai acerba obliga firmele sa exploreze noi modalitati de crestere a propriei eficiente, inclusiv prin extinderea posibilitatii lor de a atinge noi piete n faze incipiente ale acestora si de a permuta anumite activitati de productie pentru reducerea costurilor. desi fluxul investitiilor staine directe a avut un declin acut n anul 2001, ca rezultat al ncetinirii economice . Aceste forte motrice actioneaza pe termen lung. Comportamentul investitional al firmelor este de asemenea puternic influentat de schimbarile

pe termen scurt ale ciclurilor de afaceri, lucru dovedit de recentele tendinte ale investitiilor straine directe. Dupa nivelurile nalte record ale anului 2000, fluxurile globale au scazut puternic n anul 2001 pentru prima data ntr-un deceniu. Acesta a fost rezultatul declinului economiei globale, mai ales n cele mai mari trei economii ale lumii, care au intrat toate n recesiune, urmata de o scadere a valorii fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere. Valoarea totala a acestor fuziuni si achizitii transfrontaliere ncheiate n anul 2001 (594 miliarde dolari SUA) a fost numai la jumatatea celor din anul 2000. Numarul fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere a scazut de la peste 7.800 n anul 2000 la aproximativ 6.000 n anul 2001. Numarul tranzactiilor transfrontaliere n valoare de 1 miliard de dolari SUA a scazut de la 175 la 113, valoarea lor totala scaznd de la 866 miliarde dolari la 378 miliarde dolari SUA. Ca rezultat, declinul investitiilor straine directe (ISD) a fost concentrat mai ales n economiile dezvoltate, n care influxurile de ISD s-au redus cu 59%, n comparatie cu 14% n economiile n curs de dezvoltare. Influxurile catre Europa Centrala si de Est au ramas n general stabile. Influxurile mondiale de investitii straine directe s-au ridicat la 735 de miliarde dolari SUA, din care 503 miliarde dolari SUA s-au ndreptat spre economiile dezvoltate, 205 miliarde dolari SUA catre economiile n curs de dezvoltare, iar restul de 27 miliarde dolari SUA catre economiile n tranzitie din Europa Centrala si de Est. Partile destinate tarilor n curs de dezvoltare si celor din Europa Centrala si de Est din influxurile globale de ISD au ajuns la 28% si respectiv 4% n anul 2001, n comparatie cu o medie de 18% si respectiv 2% n cei doi ani anteriori. Cele 49 de tari cel mai putin dezvoltate

(LDC) ramn recipienti marginali, cu numai 2% din investitiile straine directe catre tarile n curs de dezvoltare sau numai 0,5% din totalul global. ncetinirea economica a intensificat presiunile competitive, accentund nevoile de cautare de locatii la costuri mai scazute. Aceasta poate avea ca rezultat investitii straine sporite n activitati care beneficiaza de realocari catre, sau expansiune n, economii cu salarii scazute. Fluxurile catre exterior pot aparea si din tari n care pietele interne cresteau mai lent dect pietele externe. Exista semnale ca ambii factori au contribuit la recentele cresteri de investitii straine directe ale Japoniei catre China si la cresterile de fluxuri catre Europa Centrala si de Est. ntre timp, fluxurile catre lumea n curs de dezvoltare si catre Europa Centrala si de Est ramn distribuite n mod inegal. n anul 2001, cei mai mari cinci primitori au atras 62% din totalul influxurilor catre tarile n curs de dez voltare, n vreme ce cifra corespunzatoare pentru Europa Centrala si de Est a fost de 74%. Printre primele 10 tari cstigatoare n termeni de cresteri absolute, opt au fost tari n curs de dezvoltare, n frunte cu Mexic, China si Africa de Sud. n mod contrar, dintre cele 10 tari care au experimentat cele mai abrupte declinuri ale inluxurilor de investitii straine directe, opt au fost tari dezvoltate; Belgia si Luxemburg, Statele Unite siGermania au raportat cele mai acute declinuri. S-ar putea argumenta ca anul 2001 a fost martorul unei reveniri la niveluri normale ale investitiilor straine directe (ISD) dupa activitatea febrila de fuziuni si achizitii din cei doi ani precedenti. n tarile n curs de dezvoltare si n economiile n tranzitie, ISD s-au dovedit destul de flexibile, n ciuda declinului economic global si a tragicelor evenimente din 11 septembrie.

Aceasta flexibilitate este mai pronuntata n comparatie cu influxurile de investitii de portofoliu si de mprumuturi bancare. Apelnd la o baza neta (influxuri minus fluxuri externe), fluxurile de ISD au reprezentat singura componenta pozitiva a fluxului de capital privat catre tarile n curs de dezvoltare si catre economiile n tranzitie n perioada 2000 2001. Fluxul total net de capital privat a fost proiectat pentru un minim de 31 miliarde dolari SUA n anul 2001. n ciuda impactului descurajant al cererii slabe din economiile cele mai mari, perspectivele pe termen lung ale ISD ramn promitatoare. Un numar de analize asupra planurilor de investitii sugereaza faptul ca marile companii transnationale vor continua expansiunea lor internationala. Mai specific, acestea sugereaza ca cele mai preferate destinatii vor include marile piete ale tarilor dezvoltate (ca cele ale Statelor Unite, ale Germaniei, Regatului Unit si Frantei), precum si un numar de destinatii cheie n tarile n curs de dezvoltare (n special China, Brazilia, Mexic si Africa de Sud) si n Europa Centrala si de Est. Este interesant de remarcat faptul ca aceste tari n curs de dezvoltare si economii n tranzitie au avut succes n special n atragerea de ISD orientate spre export cu diferente regionale majore Recentele dezvoltari ale investitiilor straine directe variaza semnificativ de la o regiune la alta. Asa cum s-a mentionat anterior, ncetinirea activitatii de ISD din anul 2001 s-a datorat mai ales la tarilor dezvoltate. Att influxurile ct si fluxurile externe de ISD au scazut dramatic n aceste tari, cu mai mult de jumatate, la 581 miliarde dolari SUA si respectiv 503 miliarde dolari SUA, dupa ce au atins un vrf n anul 2000. n ciuda

ncetinirii economice si a evenimentelor din 11 septembrie, Statele Unite siau pastrat pozitia de cel mai mare primitor de ISD, dar influxurile au scazut mai mult de jumatate, pna la 124 miliarde dolari SUA. Tara si-a recstigat pozitia de cel mai mare investitor al lumii, desi fluxurile externe de 114 miliarde dolari SUA au reflectat o scadere cu 30%. Partenerii majori pentru ISD interne si externe au fost si de aceasta data tarile Uniunii Europene (UE); cu toate acestea, a crescut importanta partenerilor Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA) ca destinatie pentru ISD ale Statelor Unite, partial datorita achizitionarii Banamex (Mexic) de catre Citygroup. n ceea ce priveste ISD interne, acestea au continuat sa intre pe piata primordial prin fuziuni si achizitii, recordul fiind detinut deachizitionarea corporatiei VoiceStream Wireless de catre Deutshe Telekom pentru 29,4 miliarde dolari SUA, aceasta fiind cea mai mare tranzactie transfrontaliera din ntreaga lume n anul 2001. Influxurile catre si iesirile din Uniunea Europeana n anul 2001 au scazut cu aproximativ 60% pna la 323 si respectiv 365 miliarde dolari SUA. Aceasta s-a datorat mai ales declinului n ceea ce priveste fuziunile si achizitiile n legatura cu ISD. Influxurile catre Regatul Unit (principalul receptor din Europa Occidentala) si Germania au scazut cel mai mult, n vreme ce acelea catre Franta, Grecia si Italia au crescut. Declinul ISD catre exterior au fost si mai mare, singurele exceptii find Irlanda, Italia si Portugalia. Ca si n anii precedenti, iesirile au constat mai ales n fuziuni si achizitii transfrontaliere. Franta a devenit cel mai mare investitor extern din regiune, urmata de Belgia si Luxemburg. Fluxurile intra-regionale au reprezentat o parte mai mare a investitiilor straine directe din UE.

Alte tari din Europa Occidentala au experimentat evolutii similare, Elvetia detinnd 75% din ISD catre aceste tari. n ceea ce priveste alte tari dezvoltate, iesirile de fluxuri din Japonia au crescut n anul 2001, n vreme ce investitiile interne precum si investitiile straine directe au scazut, mai ales din cauza recesiunii economice. Iesirile de fluxuri dinpre Australia s-au dublat; deoarece aceasta tara are legaturi economice mai stnse cu regiunea Asia-Pacific, ea a fost mai putin afectata dect Canada (unde influxurile au scazut cu 60%) de evolutiile ce au avut loc n Statele Unite. Influxurile de investitii staine directe (ISD) catre tarile n curs de dezvoltare au scazut, de asemenea, de la 239 miliarde dolari SUA n 2000 la 205 miliarde dolari SUA n anul 2001. Cu toate acestea, volumul acestui declin s-a limitat la un numar relativ mic de tari gazda. n special trei economii Argentina, Brazilia si Hong Kong (China) au cunoscut declinul n ceea ce priveste influxurile de ISD care s-au ridicat pna la 57 miliarde dolari SUA. Africa ramne un receptor marginal de ISD, desi acestea au crescut de la 9 miliarde dolari SUA n anul 2000 la mai mult de 17 miliarde n 2001. La prima vedere, aceasta crestere pare impresionanta, dar ea mascheaza faptul ca pentru majoritatea tarilor africane fluxurile de ISD au ramas mai mult sau mai putin la acelasi nivel ca n anul 2000. Cresterea cu 8 miliarde dolari s-a datorat n mare ctorva proiecte de investitii straine mari, mai ales n Africa de Sud si Maroc, si modului n care acestea sunt reflectate n statisticile investitiilor straine. Totusi, desi continentul a primit numai 2 procente din influxurile de ISD globale, n comparatie cu marimea sa economica, cantitatea de ISD catre Africa nu a fost mult diferita de cea directionata catre alte regiuni n curs de

dezvoltare. De asemenea, modelul general ascunde unele evolutii dinamice la nivel de tara, inclusiv la nivelul tarilor cel mai putin dezvoltate, ca de exemplu Uganda. Mai mult, existaindicatii ca anumite initiative de politici, si n special Legea Cresterii si Oportunitatii Africane (AGOA), din Statele Unite, au contribuit la cresterea ISD n unele tari care beneficiaza de accesul mbunatatit la piata. Cifrele recente arata, de asemenea, ca se schimba aspectul sectorial al influxurilor de ISD catre continentul african. n vreme ce mai mult de jumatate din fluxurile de investitii straine directe s-au ndreptat catre sectorul primar, n mod special cel al petrolului si titeiului, fluxurile de ISD catre industriile serviciilor (ca de exemplu banci si finante si transporturi) au devenit aproape la fel de importante n ultimii doi ani. Aceasta sugereaza o largire gradata a oportunitatilor de investitii n timp, n ciuda ritmului ncet. Influxurile de ISD catre tarile n curs de dezvoltare din regiunea Asia si Pacific au scazut de la 134 miliarde dolari SUA n anul 2000 la 102 miliarde n anul 2001. Mare parte a declinului s-a datorat unei scaderi cu peste 60% n fluxurile catre Hong Kong (China) de la un nivel record de 62 miliarde dolari SUA n anul 2000. Astfel, daca am exclude Hong Kong (China), influxurile anului 2001 au atins acelasi nivel ca si n anii de vrf ai deceniului 1990. n timp ce influxurile au stagnat n Asia Nord-Estica si Sud-Estica, acestea au crescut semnificativ n Asia Centrala si de Sud (cu 32% si respectiv 88%). Partea ce a revenit regiunii Asia-Pacific din influxurile mondiale a crescut de la 9% la n anul 2000 la aproximativ 14% n anul 2001. n cadrul acestor tendinte generale, economiile au evoluat inegal. China si-a recstigat pozitia pierduta n favoarea Hong Kong, China n anul 2000 de cel mai mare recipient din regiune precum si din lumea n

curs de dezvoltare n general. India, Kazakhstan, Singapore si Turcia erau recipienti semnificativi n subregiunile lor. Asociatia Natiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN) a experimentat scaderea nivelurilor investitiilor straine directe n ultimii ani, provocnd o serie de temeri n rndul statelor membre: n perioada 2000 2001, influxurile de investitii straine n aceasta regiune au fost de numai 12 miliarde dolari SUA anual, ceea ce corespunde numai unei treimi a apogeului perioadei 1996 1997. Iesirile de ISD din Asia n curs de dezvoltare, de aproximativ 32 miliarde dolari SUA, au atins cel mai scazut nivel de la mijlocul anilor `90, n special din cauza scaderilor iesirilor de fluxuri ale celui mai mare investitor traditional Hong Kong, China. Companiile transnationale chuneze devin tot mai vizibile pe pietele mondiale. Investitiile straine directe catre America Latina si Caraibe au cunoscut declinul doi ani la rnd, n special datorita unei scaderi a ISD n Brazilia, unde procesul de privatizare al ultimilor ctiva ani aproape ca s-a oprit si datorita Argentinei, unde criza economica si financiara a descurajat orice noua investitie. ntre timp, Mexic a devenit cel mai mare recipient regional prin achizitia bancii Banamex de catre Citicorp (Statele Unite) pentru suma de 12,5 miliarde dolari SUA. Iesirile de fluxuri din economiile Americii Latine au ramas modeste si directionate n special spre alte companii din regiune. ISD din cele 49 de tari mai putin dezvoltate (LDC) au fost mici n termeni absoluti, dar au continuat sa aiba o contributie la formarea capitalului local, asa cum este sustinut de rata ridicata a ISD n formarea de capital intern brut ntr-o serie din acele tari. Ca procent al investitiilor totale acestea s-au ridicat la 7% pentru tarile mai putin dezvoltate ca grup n perioada 1998 2000, n comparatie cu cele

13% pentru toate tarile n curs de dezvoltare. Cu toate acestea, fluxurile de ISD sunt puternic concentrate, desi partea primilor cinci recipienti este mai mica dect a fost aceasta la finalul deceniului 1980. Peste 90% din aceste fluxuri s-au realizat mai degraba prin investitii greenfield dect prin fuziuni si achizitii. n anul 2001, n ciuda ncetinirii economice generale, ISD din tarile mai putin dezvoltate s-au ridicat la 3,8 miliarde dolari SUA, n special ca rezultat al fluxurilor tot mai mari catre Angola. Asistenta oficiala pentru dezvoltare (ODA) ramne componenta cea mai mare a fluxurilor financiare extrene catre tarile mai putin dezvoltate, chiar daca a scazut n termeni relativi si absoluti ntre 1995 si 2000. Tarile mai putin dezvoltate au primit n mare 12,5 miliarde dolari SUA n asistenta oficiala pentru dezvoltare bilaterala si multilaterala n termeni neti n anul 2000, fata de 16,8 miliarde dolari SUA n anul 1990. Pentru asistenta oficiala pentru dezvoltare, sumele au scazut de la 9,9 miliarde dolari SUA la 7,7 miliarde dolari SUA n aceasta perioada. Investitiile straine directe, pe de alta, parte au devenit proeminente: 28 de tari mai putin dezvoltate au experimentat cresteri simultane n ISD si scaderi n ODA n deceniul 1990. Dar influxurile de ISD au depasit ODA numai n sapte tari mai putin dezvoltate (Angola, Guinea Ecuatoriala, Gambia, Lesotho, Myanmar, Sudan si Togo) n anul 2000, iar trei dintre acestea sunt exportatori majori de petrol. Deoarece cea mai mare parte a tarilor mai putin dezvoltate se bazeaza pe asistenta oficiala pentru dezvoltare ca sursa majora pentru finantare si deoarece investitiile straine directe si asistenta oficiala pentru dezvoltare nu se substituie una alteia, prezentul declin al asistentei oficiale pentru dezvoltare este ngrijorator.

Tarile mai putin dezvoltate nsele au nceput sa se auto-promoveze mai activ fata de investitorii straini. S-au nfiintat agentii pentru promovarea investitiilor n 38 de tari mai putin dezvoltate, iar dintre acestea 28 s-au alaturat Asociatiei Mondiale de Promovare a Investitiilor. Mai mult dect att, la finalul anului 2001, 41 de tari mai putin dezvoltate au ncheiat un total de 292 tratate bilaterale de investitii si 138 de tratate de dubla impozitare. n cele din urma, un numar tot mai mare de tari mai putin dezvoltate sunt acum semnatare ale unor tratate multilaterale relevante. De exemplu, din iunie 2002, 20 tari mai putin dezvoltate au avut acces la Conventia referitoare la Recunoasterea si Punerea n Vigoare a Foreign Arbitral Awards; 37 de tari mai putin dezvoltate au ratificat sau semnat Conventia referitoare la Rezolvarea Disputelor Investitionale ntre State si ntre Companii Nationale si alte state; 34 de state mai putin dezvoltate au fost (iar alte sase sunt pe cale de a deveni) membre ale Agentiei de Garantare a Investitiilor Multilaterale; si 30 de tari mai putin dezvoltate au fost membre ale Organizarii Mondiale a Comertului. Influxurile catre (27 miliarde dolari SUA) si iesirile de fluxuri dinspre (4 miliarde dolari SUA) Europa Centrala si de Est au ramas la niveluri comparabile celor din anul 2000. Influxurile de ISD au crescut n 14 tari din cele 19 tari ale regiunii, iar partea regiunii din influxurile mondiale a crescut de la 2% n 2000 la 3,7% n 2001. Cinci tari (Polonia, Republica Ceha, Federatia Rusa, Ungaria si Slovacia) au reprezentat mai mult de trei sferturi din influxurile regiunii n anul 2001. Iesirile de ISD dinspre Europa Centrala si de Est au scazut oarecum n anul 2001, datorita ncetinirii ritmului din Federatia Rusa, care reprezenta trei sferturi din iesirile de ISD din regiune, precum si cu diferente nationale,

asa dupa cum este dovedit de doi indicatori UNCTAD realizati pentru a marca performantele si potentialul intrarilor de ISD. n vreme ce rolul activitatii companiilor transnationale este n crestere n cea mai mare parte a lumii, exista diferente notabile pe tari. Marcarea performantelor si potentialului economiilor individuale n atragerea de investitii straine directe, asa cum au fost ele masurate de Indicele UNCTAD de Performanta a Investitiilor Straine Intrate si respectiv de Indicele UNCTAD al Potentialului Investitiilor Straine Intrate poate asigura date folositoare pentru creatorii de politici si pentru analisti n ceea ce priveste performantele relative ale tarilor. Conform Indicelui de Performanta a Investitiilor Straine Intrate, care compara partea detinuta de o tara in fluxurile de investitii straine directe globale cu partea sa n PIB-ul global, valoarea indicelui unei tari implica faptul ca partea detinuta de o tara in fluxurile de ISD globale este egala cu partea sa in PIB-ul mondial. Tarile cu o valoare a indicelui supraunitara (> 1) atrag investitii straine directe peste asteptari pe baza marimii relative a PIB-ului lor. Pe baza acestei masuratori, n perioada 1998 2000, lumea dezvoltata a fost mai putin echilibrata n termeni ISD primite, desi UE a raportat cel mai mare scor (1,7), iar Japonia cel mai scazut (0,1). n termenii schimbarilor petrecute n ultimul deceniu, Africa a experimentat o scadere a scorului sau (de la 0,8 n perioada 1988 1990 la 0,5 n perioada 1998 - 2000), n vreme ce scorul Americii Latine s-a mbunatatit n mod semnificativ (de la 0,9 la 1,4). Asia Estica si Sud-Estica a avut un scor peste 1 (1,7 n perioada 1988 1990 si 1,2 n perioada 1998 2000), n vreme ce, dimpotriva, Asia Vestica si Sudica a raportat scoruri mici n ultimul deceniu (0,1 0,2).

Scorul Europei Centrale si de Est a fost aproape de 1. Clasamentul tarilor n ceea ce priveste performantele ISD a condus la concluzii interesante. Primele 20 de tari au inclus cinci mici tari dezvoltate, 12 economiii n curs de dezvoltare si trei din Europa Centrala si de Est. Cele 20 de tari cu scorurile cele mai scazute au fost tari n curs de dezvoltare si cteva dintre tarile mai putin dezvoltate (Japonia si Grecia). Cele mai mari cresteri ale Indicelui de Performanta din ultimul deceniu au fost cele din Angola, Panama, Nicaragua si Armenia, n timp ce cele mai mari declinuri au fost nregistrate n Oman, Grecia, Botswana si Sierra Leone. Indicele UNCTAD al Potentialului Investitiilor Straine Intrate clasifica tarile n conformitate cu potentialul lor de a atrage investitii straine directe. Acest indice se bazeaza pe factori structurali care au tendinta de a se schimba foarte ncet. Ca rezultat, valoarea indicelui este relativ stabila n timp. Primele 20 de economii din perioada 1998 2000 clasificate conform acestei masurari au fost tari dezvoltate sau economii n curs de dezvoltare cu venituri ridicate, n vreme ce ultimele 20 de locuri din clasificare au fost detinute de tari n curs de dezvoltare. Clasificarea tarilor n functie att de Indicele de Performanta ct si de Indicele de Potential conduce spre urmatoarea matrice: - tari cu performante ridicate n ceea ce priveste investitiile straine directe (adica peste punctul de mijloc al clasificarii performantelor tuturor tarilor) si cu potential ridicat (adica peste punctul de mijloc al clasificarii referitoare la potential tuturor tarilor): naintasii; - tari cu performante ridicate n ceea ce priveste investitiile straine directe (adica peste punctul de mijloc al clasificarii performantelor tuturor tarilor) si

un potential scazut (adica sub punctul de mijloc al clasificarii referitoare la potential tuturor tarilor): economii peste potential; - tari cu performante scazute n ceea ce priveste investitiile straine directe (adica sub punctul de mijloc al clasificarii performantelor tuturor tarilor) si un potential ridicat (adica peste punctul de mijloc al clasificarii referitoare la potential tuturor tarilor): economii sub potential; si - tari cu performante scazute n ceea ce priveste investitiile straine directe (adica sub punctul de mijloc al clasificarii performantelor tuturor tarilor) si un potential scazut (adica sub punctul de mijloc al clasificarii referitoare la potential tuturor tarilor): economii subperformante; n perioada 1998 2000 au fost 42 de naintasi, adica tari care au combinat un potential puternic cu performante puternice. Acest grup include tarile industrializate ca Franta, Germania, Suedia, Elvetia si Regatul Unit; tigrii asiatici, inclusiv cei mai tineri, ca Hong Kong (China), Malaezia, Singapore si Thailanda; si un numar de tari din America latina ca Argentina si Chile. Grupul mai includea si puternicii intrati pe scena investitiilor straine directe ca de exemplu Costa Rica, Ungaria, Irlanda si Polonia. Economiile peste potential sunt mai ales acelea fara capabilitati puternice, dar care reusesc sa atraga investitii straine directe; majoritatea lor sunt tari relativ sarace si nu au o baza industriala. Brazilia si China sunt niste exceptii notabile, care au facut parte din acest grup. Economiile sub potential au inclus mai multe economii bogate si relativ industrializate care au avut investitii straine slabe datorita preferintelor politice si a traditiei slabe n ceea ce priveste investitiile straine directe (Italia, japonia, Republica Coreea si Provincia Taiwan a Chinei, mai ales n perioada anterioara), factori politici si sociali defavorabili sau o competitivitate scazuta (necaptata n variabilele utilizate n prezentul raport).

Statele Unite au fost clasificate n aceasta categorie, alaturi de unele tari n curs de dezvoltare care au o relativa abundenta de capital (de exemplu Arabia Saudita) si n care fluxurile de ISD nu reflecta adecvat masura participarii companiilor transnationale datorita formelor non-capital propriu sau datorita faptului ca se bazeaza pe finantare locala. Cele 42 de economii subperformante au fost n general tari sarace care, din motive economice sau de alt fel, nu si-au atras partea prognozata de ISD. Pentru naintasii care doresc sa ramna recipienti importanti de investitii straine directe, problema este una de pastrare a marjei de competitivitate n termenii atragerii de ISD. Subperformantii vor trebui sa mbunatateasca diverse aspecte ale mediului investitional pentru a-si mbunatati pozitia n Indicele de Potential. Tarile care oscileaza ntre subperformanta si economii peste medie vor trebui sa se straduiasca sa-si construiasca rapid un potential competitiv, care sa atraga investitorii. n mod similar, pentru tarile care retin un potential ridicat, dar aluneca n ceea ce priveste atragerea de ISD, va fi probabil nevoie de abordarea perceptiilor investitorului si de depunerea de eforturi mai atente pentru promovarea avantajelor care exista la nivel local.

3.1.1 Companiile transnationale si competivitatea exporturilor mbunatatirea competitivitatii la export ajuta tarile sa se dezvolte . O considertie importanta pentru cei ce creaza politici atunci cnd promoveaza dezvoltarea este aceea de a mbunatati competitivitatea la export. Desi competitivitatea ncepe cu cresterea controlului international asupra pietei, aceasta nseamna mai mult dect att. Implica diversificarea cosului la export, rate mai mari durabile n ceea ce priveste cresterea exportului n timp, actualizarea continutului tehnologic si al deprinderilor n activitatea de export si extinderea bazei de firme interne capabile sa concureze international, astfel nct competitivitatea sa devina durabila si sa fie nsotita de venituri n crestere. Exporturile competitive permit tarilor sa cstige mai multa valuta si, astfel sa importe produsele, serviciile si tehnologiile pe care le doresc pentru cresterea productivitatii si a nivelului de trai. O competitivitate sporita permite tarilor sa se desprinda de dependenta de cteva exporturi de marfuri primare si sa urce pe scara deprinderilor si a tehnologiei, element esential pentru cresterea valorii adaugate locale si a salariilor. Aceasta permite realizarea unor economii de tinuta prin oferirea unor piete maidiverse. Exportul se bazeaza pe capacitatile care subliniaza competitivitatea: el expune ntreprinderile la standarde mai ridicate, le asigura oportunitati pentru accesul mai usor la informatii, supunndu-le la presiuni mai mari de competitivitate, ncurajnd astfel ntreprinderile nationale sa faca eforturi mai mari pentru a achizitiona noi deprinderi si capabilitati.

n mod ideal, atingerea unui control mai mare asupra pietei ar trebui sa fie acompaniata de toate aceste beneficii pentru maximizarea impactului dezvoltarii. Cu toate acestea, acest impact al dezvoltarii competitivitatii nu poate fi garantat. De exemplu, daca toate economiile tintesc sa exporte acelasi produs n acelasi timp, majoritatea acestora o vor duce mai greu. n mod similar, n absenta unor politici nationale adecvate ntaririi capabilitatilor nationale si cresterii valorii adaugate locale, o expansiune a cotei de piata nu poate produce beneficiile asteptate. Corporatiile transnationale pot ajuta la cresterea competitivitatii n tarile n curs de dezvoltare si n economiile n tranzitie, dar marirea potentialului lor nu este usoara. Atragerea de activitati ale corporatiilor transnationale orientate spre export este ea nsasi o activitate intens competitiva si chiar si tarile de succes o pot considera dificil de sustinut atunci cnd salariile cresc si conditiile de piata se schimba. Sprijinul de politici coerent si consistent este esential n atragerea activitatilor orientate catre export din partea corporatiilor transnationale si este esential ca acesta sa fie inclus ntr-o strategie nationala de dezvoltare. Competitivitatea la export este importanta si provocatoare, dar necesita sa fie vazuta ca un mijloc care tinteste spre un obiectiv dezvoltarea, iar sistemele internationale de productie n schimbare ale companiilor transnationale pot juca un rol cheie. Prin legaturi de capital si din afara capitalului, companiile transnationale detin o cota substantiala a exporturilor ntr-un numar impresionant de tari n curs de dezvoltare, iar rolul lor acopera toate sectoarele.

n sectorul primar, n afara mineralelor si petrolului, companiile transnationale pot contribui la dezvoltarea exporturilor n sectoare ca procesarea alimentelor si horticultura. n prelucrare, companiile transnationale au tendinta de a fi lideri n productia orientata catre export si marketing, n special pentru produsele cele mai dinamice, pentru care legatura cu retelele de marketing si distributie sunt cruciale. Sistemele lor de productie internationala pot lua diferite forme si, pornind de la orientarea spre productie, sistemele bazate pe investitii straine directe implicnd tranzactii intra-firma ntre afiliati, pna la retele mai laxe fara a fi bazate pe capital, orientate spre cumpararea din partea furnizorilor independenti (similar subcontractarilor internationale si productiei pe baza de contract). Tranzactionarea tot mai mare a serviciilor ofera noi posibilitati pentru exporturi, industria indiana de software fiind pna n prezent cel mai bine cunoscut exemplu. Oportunitatile se extind pna la servicii de tipul sediilor internationale, centre de procurare, servicii n colaborare si activitati de cercetare si dezvoltare. Odata cu raspndirea lanturilor de valori globale n multe activitati cu nivel tehnologic mediu si scazut, corporatiile transnationale sunt acum angajate ntr-un spectru larg de exporturi de produse. n unele segmente cu nivel tehnologic scazut sunt activi si alti actori, iar corporatiile transnationale si asuma, n plus fata de implicarea propriilor lor afiliati, rolul de coordonator al producatorilor locali. n multe activitati cu tehnologie complexa, corporatiile transnationale sunt deosebit de importante deoarece o mare parte a tranzactiilor sunt interne sistemului lor de productie internationala. Comertul cu piese si componente,

n special pentru industriile dinamice, si-a asumat o importanta mai mare, indicnd o tendinta crescnda spre specializarea comertului asociata cu sistemele de productie internationala. Cele mai dinamice produse n comertul mondial se gasesc n industriile producatoare care nu necesita resurse, n mod special n industria electronica, de automobile si de confectii. Corporatiile transnationale au jucat un rol important n expansiunea exporturilor la aceste produse, chiar daca n modalitati diferite. Ele pot juca un rol similar si la alte produse sau pentru alte industrii, utiliznd strategii similare. Cresterea sistemelor internationale de productie reflecta raspunsul corporatiilor transnationale la schimbarile dramatice din mediul economic global: schimbarile tehnologice, liberalizarea politicilor si cresterea competitiei. Caderea barierelor din fata tranzactiilor internationale permit corporatiilor transnationale sa localizeze diverse parti ale proceselor lor de productie, inclusiv diversele functii de service n ntreaga lume, pentru a profita de avantajul unor diferente fine de costuri, resurse, logistica si piete. Corporatiile sunt ntr-o cautare nelimitata de avantaje vadit competitive prin configuratia geografica optima a activitatilor lor. Ceea ce deosebeste avntul sistemului de productie internationala de operatiunile anterioare ale companiilor transnationale este, n primul rnd, intensitatea integrarii att la scara regionala, ct si la scara globala si, n al doilea rnd, accentul pe eficienta al sistemului n general. De aceea, pietele globale implica tot mai mult competitia ntre toate sistemele de productie, mai degraba dect ntre fabrici sau firme, orchestrata de companiile transnationale,.

Exista trei elemente esentiale ale sistemelor de productie internationala care sunt critice n acest context: guvernarea, lanturile de valoare globala si configuratia geografica. Buna guvernare se preocupa de structura controlului care determina distributia geografica si functionala aactivitatilor de afaceri si asigura coordonarea lor. n sistemele de productie internationala buna guvernare are diverse forme. Acestea variaza de la legaturi de proprietate (sau capital propriu) care asigura supravegherea manageriala directa, pna la diverse tipuri de legaturi non-capital n care intermediarii independenti anterior furnizori, producatori si comercianti sunt legati printr-o varietate de relatii ca de exemplu franciza, licenta, subcontractarea, contractele de marketing, standardele tehnice comune sau stabile, relatii de afaceri bazate pe ncredere. Sistemele de buna guvernare bazate pe capitalul propriu internalizeaza controlul si permit o mai mareprotectie a avantajelor specifice firmei. Atunci cnd aceste avantaje se afla n numele marcii si marketingului, formele de control mai externalizate pot fi suficiente. Cel de-al doilea element al unui sistem de productie international l reprezinta activitatile de organizare si distributie a productiei si alte forme, ceea ce este cunoscut sub denumirea de lantul valorii globale. El se extinde de la dezvoltarea tehnologica, trecnd prin productie, pna la distributie si marketing. Lanturile de valori devin fragmentate deoarece functiile afacerilor sunt diferentiate n activitati tot mai specializate. n multe industrii, companiile transnationale au nceput sa aiba tendinta de a se concentra mai mult pe functiile de cunoastere profunda, mai putin pe functiile lantului de valori ca de exemplu definirea produsului,

Cercetare si Dezvoltare si marketing si management de marca. Cel deal treilea element al sistemelor de productie internationala, care prezinta un interes deosebit pentru tarile n curs de dezvoltare, este configuratia lor geografica. Ultimii 15 ani au fost martorii unor mari schimbari n ceea ce priveste locatiile optime ale activitatilor companiilor transnationale, si astfel n distributiei geografica a tehnologiei, productiei si a activitatilor de marketing n cadrul sistemelor de productie internationala. Productia a fost dispersata timp de decenii din punct de vedere international, dar tendinta de integrare la o scara geografica din ce n ce mai mare este relativ noua. Lanturile ofertelor au fost extinse la noi regiuni ale globului si au integrat activitati de productie regionala distincte. Cu toate aceste, desi sar putea ca distanta sa nu mai conteze mult pentru multe tranzactii (datorita mbunatatirii tehnologiei informatiilor si comunicatiilor), apropierea de principalele piete ramne importanta pentru anumite produse. n vreme ce cresterea sistemelor de productie internationala este recunoscuta, ea nu este cunoscuta de firme si chiar de companiile transnationale. Tendinta de specializare este mai restrnsa si contractarea tot mai multor forme independente este la raspndita la nivel international pentru a profita de avantajele diferentelor la costuri si logistica. Unele companii se retrag n totalitate din productie, lasnd-o pe mna producatorilor cu contract, n timp ce ei se concentreaza pe inovare si marketing. Principalii furnizori si producatori pe baza de contract sunt, adesea, ei nsisi mari companii transnationale, cu amprente globale care se potrivesc capitalului lor si propriilor subcontractanti si furnizori. Cu toate acestea, companiile transnationale folosesc tot mai multi furnizori si contractanti nationali din economiile gazda. Specializarea nu se

opreste aici: companiile transnationale intra n aranjamente mixte de inovatii competitori, furnizori sau cumparatori si cu laboratoare de cercetare si universitati. Astfel, sistemul global de productie n formare este tot mai deschis din punct de vedere al proprietatii, dar cu o coordonare mai dura din partea actorilor de marca n fiecare dintre sistemele internationale de productie oferind oportunitati, dar si probleme, pentru tarile n curs de dezvoltare si pentru economiile n tranzitie. Schimbarea strategiilor si a sistemelor de productie corporate deschide noi posibilitati pentru tarile n curs de dezvoltare si pentru economiile n tranzitie pentru ca acestea sa intre n activitatile intensiv tehnologice si orientate catre export, pe care altfel nu le-ar putea aborda, si nu ar putea deveni parte a sistemelor de productie internationala. n acelasi timp, cererea crescnda ce mpovareaza furnizorii cheie ridica bariere n ceea ce priveste intrarea pe piata pentru furnizorii mai mici si mai noi din tarile n curs de dezvoltare si din economiile n tranzitie, care nu au avantajul capabilitatilor si al competitivitatii pe care sistemul modern de productie l solicita. mbunatatirea competitivitatii la export are consecinte semnificative. n termenii cotei de piata, numai 20 de economii reprezinta mpreuna trei sferturi din valoarea comertului lumii Tarile dezvoltate, n special Germania, japonia si Statele Unite sunt principalii comercianti. Cu toate acestea, mai ales economiile n curs de dezvoltare, ca de exemplu China, Mexic, Republica Coreea, Singapore, Provincia Taiwan a Chinei si Thailanda, precum si economiile n tranzitie, ca de exemplu Republica Ceha, Ungaria si Polonia, sunt cele care au cstigat cel mai mult n ceea ce priveste cota de piata n perioada 1985 2000.

De fapt, cu cotele de piata pe care si le-au cstigat recent, sapte dintre aceste economii apartin acum celor mai mari 20 de exportatori ai lumii. Cu alte cuvinte, au loc schimbari dramatice n aspectul comertului mondial si un numar de tari n curs de dezvoltare si de economii n tranzitie se afla printre principalii beneficiari. Cresterea exporturilor din aceste tari cstigatoare este direct legata de expansiunea sistemelor de productie internationala, mai ales n domeniul industriei electronice si a automobilelor. De exemplu, afiliatii straini detin acum aproximativ jumatate sau mai mult din exporturile producatorilor n cteva din aceste tari. Cu toate acestea, astfel de sisteme au tendinta de a se concentra pe tari, regiuni si activitati. Este posibil ca dinamismul exportului pe care l experimenteaza cstigatorii sa se raspndeasca si n alte tari n curs de dezvoltare si economii n tranzitie, deoarece productia internationala tine ritmul si se dezvolta. Dar pna la momentul de fata, marea parte a activitatii de export relationata cu companiile transnationale mai ales n cele mai dinamice sectoare ale afacerilor lumii este concentrata n cteva tari numai, mai ales n Asia de Est si Sud-Est si n regiuni care au atingere cu America de Nord si Uniunea Europeana. Cu toate acestea, companiile transnationale sunt de asemenea actori semnificativi n multe tari care nu sunt exportatori globali majori. Fiecare dintre cele sase tari selectate pentru o analiza n WIR02 China, Costa Rica, Ungaria, Irlanda, Mexic si Republica Coreea au experimentat nu doar o crestere mare a cotei de pieta, ci si o schimbare a repertoriului lor de export: de la produse non-dinamice la cele dinamice, de la activitati cu un nivel tehnologic scazut la cele cu un nivel ridicat de tehnologie. Tarile asiatice cstigatoare si-au crescut cota de participare pe toate pietele principale

(japoneza, europeana si nord-americana), n vreme ce cele din alte regiuni au avansat mai ales n context regional. Tarile Europei Occidentale si de Est au cstigat mai ales piete europene, iar tarile Americii Latine au cstigat mai ales pietele Americii de Nord. n fiecare din acestea, companiile transnationale au jucat un rol important n cresterea exporturilor, fie prin relatii de capital sau de noncapital. Dar indiferent de ct de mare este cota activitatilor companiilor transnationale n exporturile acestor tari, ea variaza considerabil. Dintre exportatorii de succes, Republica Coreea este un exemplu de cstigator cu o prezenta relativ mica n ceea ce priveste intrarile de fluxuri de investitii straine directe, desi legaturile non-capital au jucat un rol important n cresterea competitivitatii unor mari companii nationale, care sunt sufletul economiei coreeene. Ceilalti cstigatori, n special cei din industriile care nu necesita resurse cele mai dinamice n tranzactiile mondiale s-au bazat pe companiile transnationale pentru a-si mari exporturile. China, Costa Rica, Ungaria, Irlanda si Mexic au devenit cstigatori la exporturi mai ales bazndu-se pe investitiile straine directe pentru a-si genera exporturi mai dinamice. Dincolo de aceasta, fiecare tara a avut avantajele sale specifice care I-au permis sa fie legata de sistemele de productie internationale. Avantajul Chinei este marimea economiei sale care i permite economii la orice scara si o ajuta sa-si extinda exporturile. n cazul Ungariei, Irlandei si Mexicului este vorba de accesul lor preferential la pietele majore. n Costa Rica si Irlanda, un factor important lau reprezentat politicile lor nationale sub forma abordarilor pro-active de atragere a investitiilor straine directe cu un nivel de tehnologie ridicat si cu

legaturi cu retelele internationale de furnizori, dar cstigurile de evolutie generate de expansiunea exporturilor nu pot fi garantate . mbunatatirea competitivitatii la export este importanta si provocatoare, dar nu reprezinta un obiectiv n sine. Ea reprezinta un mijloc ce conduce la un obiectiv: promovarea dezvoltarii. Aceasta ridica ntrebari asupra beneficiilor ce rezulta din tranzactiile asociate cu companiile transnationale, ncepnd cu mbunatatirea balantei comerciale si terminnd cu modernizarea operatiunilor de export si sustinerea lor n timp. Desi ISD ajuta la cresterea exporturilor, afiliatii straini apeleaza si la importuri. n unele cazuri, cstigurile nete generate de schimburile valutare pot fi mici, iar valorile exporturilor pot coexista cu niveluri scazute de valoare adaugata. n fiecare caz, problema este aceea a modului n care tarile gazda pot beneficia cel mai mult din activele la ndemna companiilor transnationale. Totul depinde de strategiile urmate de companiile transnationale, pe de-o parte, si de capabilitatile si politicile tarilor gazda, pe de alta parte. Supra-dependenta de companiile transnationale n ceea ce priveste competitivitatea are propriile sale dezavantaje. Daca aceasta poate rezolva unele probleme pe termen scurt relationate cu aspecte de eficienta, nseamna ca un numar de beneficii pe termen lung care pot fi asociate cu afiliati straini orientati spre export nu se vor mai materializa n tara gazda. Avantajele comparative dinamice n special nu pot fi dezvoltate, iar afiliatii nu pot fi ei nsisi inclusi n economia locala prin realizarea legaturilor cu comunitatea antreprenoriala, prin dezvoltarea n continuare a deprinderilor de munca sau prin introducerea unor tehnologii complexe. Modernizarea exporturilor implica att mbunatatirea eficientei productiei, ct si restructurarea avantajului restructurarii dinspre static spre

dinamic. Punctul de nceput este acela ca specializarea n diverse segmente ale sistemului de productie internationala poate implica diferite beneficii si previziuni competitive. De aceea exista un motiv de preocupare asupra faptului ca specializarea n segmentele bazate intensiv pe munca, chiar si n cazul exporturilor de nalta tehnologie, poate n unele cazuri sa nu fie de dorit; ea poate asigura putine beneficii n pregatire sau n tehnologie si insuficiente beneficii pentru economia locala. n afara de aceasta, limitele competitive ale preturilor scazute ale muncii pot disparea pe masura ce salariile vor creste. Pe de alta parte, exporturile care necesita multa munca sunt benefice din punct de vedere economic atta vreme ct valoarea adaugata este pozitiva la preturile mondiale, chiar daca nu are o crestere n acelasi ritm cu exporturile. De fapt, acolo unde supra-munca nu este utilizata n activitati bine remunerate sau mai economicoase, este n interesul tarilor sa o utilizeze n activitati orientate spre export. Orice teorie a avantajelor comparative ar sugera faptul ca aceste tari ar trebui sa se specializeze ntr-un proces de munca intensiva la nceputul activitatilor lor de export; ntrebarea care se ridica este daca si pot moderniza si sustineexporturile n continuare. Companiile transnationale pot contribui la modernizarea competitivitatii unei tari fie prin investitii cu valoare adaugata mai mare n industrii n care nu au mai investit anterior, fie prin trecerea, n cadrul unei industrii, de la activitati de productivitate redusa, cu niveluri de tehnologie scazuta, si cu multa munca la activitati de nalta productivitate, de nalta tehnologie si bazate pe inteligenta. Aceasta subliniaza importanta asigurarii durabilitatii afiliatilor staini orientati spre export. Daca acesti afiliati straini vor fi inclusi n sconomiile

tarilor gazda, ei vor trebui sa evolueze la fel de progresiv pe ct de puternic vor stabili legaturi cu ntreprinderile nationale. Acolo unde se creaza astfel de legaturi, exporturile care au loc nu numai ca vor fi mai durabile si mai benefice pentru tara gazda, dar vor aduce si o valoare adaugata nationala mai mare si vor contribui la ntarirea competitivitatii sectorului ntreprinderilor nationale principiu de baza al dezvoltarii economice. Succesul strategiilor de industrializare nationala a unui numar de tari (n special asiatice) care au combinat eforturile pentru a atrage activitati orientate spre exportul companiilor transnationale cu dezvoltarea capabilitatilor nationale, reprezinta un model. Pe scurt, se pare ca activitatile de export ale companiilor transnationale pot fi exploatate n continuare. Tehnologiile se schimba. Procesele si functiile sunt tot mai divizibile, iar hotarele dintre intern si extern pentru firme sunt n miscare. Scaderea costurilor transporturilor permite extinderea distantelor ce pot fi parcurse. Noi activitati se vor alatura galopului globalizarii, incluznd multe dintre tarile n curs de dezvoltare si dintre economiile n tranzitie. Provocarea pentru tarile care ar dori sa-si mbunatateasca competitivitatea exportului n asociere cu companiile transnationale este, n primul rnd, crearea de legaturi cu sistemele de productie ale acestor firme, iar apoi, beneficiul de pe urma acestora. Aici intervin politicile si nevoia de spatiu pentru politici.

3.2. Promovarea investitiilor straine directe orientate spre export Politicile care promoveaza investitiile straine directe (ISD) orientate spre export evolueaza . O prioritate a tarilor fie ele bogate sau sarace este modernizarea si durabilitatea exporturilor, astfel ca tarile sa contribuie mai mult la dezvoltare. Asa cum firmele sunt fortate sa-si faca sistemele de productie mai competitive, tot asa tarile trebuie sa-si creioneze miscarile n orice industrie spre activitati cu valoare adaugata mai mare. Exista multe modalitati n care companiile transnationale pot ajuta la sporirea competitivitatii exporturilor unei tari. Provocarea consta n a activa companiile transnationale pentru acest obiectiv. Pentru atragerea de investitii straine directe orientate spre export si pentru a avea siguranta ca aceste investitii se traduc n cstiguri n domeniul dezvoltarii, tarile vor trebui sa gaseasca cele mai eficiente modalitati pentru ca pozitiile lor geografice sa conduca la tipul de export pe care doresc sa l abordeze. Chiar si cei care traditional au primit ISD semnificative, orientate spre export, vor trebui sa se modernizeze pentru a sustine marirea salariilor si pentru a pastra competitivitatea ca o baza de export. Pe lina schimbarilor dinamice n cadrul strategiilor corporatiste care afecteaza industriile exportatoare, a competitiei tot mai mari dintre tari si entitati sub-nationale pentru ISD orientate spre export, a mediului de reglementari n schimbare si a obiectivelor schimbatoare n ceea cepriveste chiar dezvoltarea tarilor evolueaza formularea si implementarea politicilor. Desi se recunoaste faptul ca stabilitatea macroeconomica, precum si factorii structurali de tipul capacitatii tehnologice si al resurselor umane reprezinta cheia pentru ca pozitia geografica sa fie competitiva, aici accentul

se pune pe politici relationate cu ISD orientate spre export: cum se pot atrage si mbunatati ISD si cum se poate beneficia de pe urma acestora. Cercetarea politicilor necesare pentru mbunatatirea resurselor umane si a tehnologiei n sine depaseste obiectivul RMI02. Este nevoie nsa de atentie n ceea ce priveste aplicarea acestor lectii: eficienta n orice politica data depinde contextul specific economic, istoric, geografic, cultural si politic. Este nevoie de acces la pietele cheie, dar aceasta nu ajunge pentru atragerea activitatilor orientate spre export. Desi liberalizarea comertului multilateral a reprezentat un factor de facilitare dincolo de nasterea unor sisteme de productie internationala si dincolo se realizarea unor activitati orientate spre export n strainatate prin intermedul companiilor transnationale, vor trebui mbunatatite n continuare accesul la pietele tarilor dezvoltate, n special pentru produsele de interes la export pentru tarile n curs de dezvoltare. n particular trebuie abordate tarifele de varf, evolutia rapida a tarifelor si barierele netarifare din agricultura, textile si mbracaminte. ntre timp, cresterea protectionismului ar putea pune n pericol perspectivele tarilor sarace n ceea ce priveste exploatarea totala a avantajelor lor comparative. Utilizarea tot mai mare a masurilor comerciale, ca de exemplu anti-dumping-ul si salvgardarile, precum si utilizarea subventiilor cu tinta din tarile n curs de dezvoltare preocupa pe toata lumea n contextul actual. n ciuda eroziunii marjelor preferentiale ramn nca importante multe aranjamente regionale si internationale pentru localizarea productiei de export (de exemplu n contextul Uniunii Europene si al acordurilor sale de asociere, NAFTA, Initiativei Bazinului Statelor Unite Caraibiene si al AGOA), asa cum se ntmpla cu multe scheme de productie offshore.

Creatorii de politici din tarile gazda trebuie sa constientizeze oportunitatile ce rezulta din astfel de aranjamente, dar trebuie sa-si nteleaga si limitele. De exemplu, schemele de productie offshore descurajeaza n general utilizarea componentelor locale si pot restrictiona modernizarea operatiunilor locale. Preferintele comerciale nu pot sa asigure n sine o baza suficienta si durabila pentru dezvoltarea competitiva a industriilor exportatoare (cu sau fara investitii straine directe). Acelasi lucru este valabil si pentru tarile care au atras ISD orientate spre export datorita cotelor neutilizate de exporturile catre tarile care au restrictionat accesul produselor textile si de mbracaminteconform Acordului Multifibre. Deoarece cotele nu vor mai exista pna n anul 2005, exista riscul realocarii investitiilor existente tarilor care ofera conditii mai competitive. Preferintele comerciale trebuie privite ca o fereastra temporara de oportunitati care asigura timpul necesar tarilor pentru ntarirea avantajelor lor de asezare. Guvernele tarilor gazda vor trebui sa aiba n vedere o serie de masuri care sa mbunatateasca atractivitatea tarilor pe termen lung ca baza a productiei orientate spre export. Un domeniu de politici cheie l reprezinta imbunatatirea accesului la produsele importate prin masuri care sa faciliteze comertul. Astfel de eforturi sunt importante, deoarece competitivitatea activitatilor orientate spre export (mai ales a industriilor care nu necesita resurse) depinde, n mare masura, de produsele importate. Diverse tari au ncercat sa induca mai multe exporturi din partea afiliatilor lor straini prin solicitari de performante la export.

Cu toate acestea, pentru a nu deteriora investitiile straine directe, acestea au fost legate de un anume tip de avantaje oferite de investitori. ntrun mediu tot mai competitiv si n spiritul reglementarilor Organizatiei Mondiale a Comertului, cerintele de performante de export mandatar devin tot mai dificil de utilizat. Pentru diminuarea costurilor de productie si a riscurilor, multe tari au oferit stimulente care sa induca ISD orientate spre export. Utilizarea stimulentelor trebuie de asemenea sa evolueze n timp. Tarile dezvoltate utilizeaza n mod frecvent stimulente financiare (ca de exemplu granturi directe), n vreme ce n tarile n curs de dezvoltare (care nu si pot permite linii directe de la bugetul statului) masurile fiscale sunt mai comune. Stimulentele au fost un element important n dezvoltarea strategiei multor tari, mai ales pentru cele care au avut succes n atragerea ISD spre export. Unele dintre aceste tari au initiat o abordare tot mai orientata pentru atragerea ISD. Provocarea pentru tarile n curs de dezvoltare care utilizeaza stimulente n eforturile lor de a promova ISD orientate catre export este aceea de a masura beneficiile si costurile implicate. Acolo unde sunt implementate efectiv, stimulentele au complementat n mod tipic o serie de alte masuri care sa vizeze intensificarea aspectelor de genul nivelului deprinderilor, al tehnologiei si al infrastucturii. Compensarea deficientelor majore prin acordarea de stimulente s-ar putea sa nu fie ntotdeauna o strategie nteleapta, deoarece creste riscul ca fondurile publice sa fie cheltuite pentru proiecte care nu ofera lichiditatile necesare garantarii stimulentelor. Fara eforturi de mbunatatire a mediului de afaceri n vederea atragerii investitiilor, modernizarea productiei si cooptarea

ISD n economia locala, exista riscul ca investitorii sa plece de ndata ce stimulentele expira. Astfel subventiile nu ar trebui sa fie utilizate ca masuri izolate, ci mai degraba ca parte a unui pachet mai larg de politici. Stabilirea zonelor de procesare a exportului (EPZs) n vederea asigurarii unei infrastructuri eficiente si a ndepartarii birocratiei ntr-o regiune reprezinta, de asemenea, un instrument larg utilizat n contextul promovarii ISD orientate catre export. De fapt, majoritatea cstigatorilor identificati n figura 4 au stabilit zonele de procesare a exporturilor (sau alte scheme care mpartasesc o parte din caracteristicile lor) si o parte dintre ele reprezinta o cota mare de exporturi de produse care nu necesita resurse. Cu toate acestea, performantele zonelor de procesare a exportului depind foarte mult de alte politici, n special cele care vizeaza utilizarea resurselor umane si crearea infrastructurii necesare pentru atragerea si modernizarea ISD. Zone pline de succes pot fi localizate n China, Costa Rica, Republica Dominicana, Filipine si Singapore. Pe de alta parte exista multe zone de procesare a exportului care au esuat n atragerea investitii substantiale si n care cheltuielile au depasit cu mult beneficiile sociale. Ca si n cazul altor tipuri de politici, natura si utilizarea zonelor de procesare a exportului sunt n evolutie. Asa cum s-a remarcart anterior, necesitatea de a exporta a fost relaxata n multe tari n ultimii ani, ceea ce a permis vnzari semnificative la intern. Mai multe companii nationale sunt acum nfiintate n respectivele zone, iar Guvernele fac eforturi pentru a ncuraja mai mult legaturile ntre afiliatii straini si firmele interne, precum si pregatirea angajatilor locali si dezvoltarea infrastructurii tehnice si tehnologice. Aspectul industrial al productiei din

zonele de procesare a exportului si din alte zone este, de asemenea, n schimbare. Desi au fost dominate de tehnologii de un nivel scazut, de activitati de productie care necesitau mult efort pentru putine stimulente, o parte dintre ele se ndreapta acum spre domenii ca asamblarea de produse electronice, proiectare electronica, testari si cercetare si dezvoltare, fara a mai mentiona sedii regionale si centre globale de logistica. n tarile n curs de dezvoltare, astfel de tendinte pot fi accelerate de disciplina Organizatiei Mondiale a Comertului n domeniul subventiilor pentru export, n spiritul reglementarilor Organizatiei Mondiale a Comertului referitoare la subventiile pentru export . Atunci cnd au n vedere utilizarea de stimulente n afara zonelor de procesare a exportului, tarile n curs de dezvoltare trebuie att sa identifice cele mai efective zone, ct si sa se asigure ca ele sunt n conformitate cu cadrul international de reglementari, n special cu cele ale Organizatiei Mondiale a Comertului. n acest context, atentia trebuie ndreptata mai ales catre rolul subventiilor pentru export. n afara de membrii Acordului OMC referitor la Subventii si Masuri de Contrabalansare membre n curs de dezvoltare vor trebui sa elimine subventiile pentru export pna n ianuarie 2003, fiind exceptate acele tari care si vor extinde perioada de tranzitie. Chiar si aceste tari vor trebui sa evalueze ce vor face dupa tranzitie. Orice subventie specifica ce cauzeaza efecte adverse intereselor altor tari membre ale OMC poate fi actionata n justitie si supusa unor potentiale actiuni de remediere. Mai mult chiar, importurile subventionate de o tara membra a OMC pot fi supuse masurilor unei alte tari daca importurile produc sau ameninta sa produca daune materiale unei industrii interne care

asigura un produs similar n tara importatoare. Prevederea referitoare la subventii specifice devine deci riscanta. Zonele de procesare a exportului continua sa joace un rol important n strategia generala a tarilor care promoveaza ISD orientate spre export. Ele pot continua sa scuteasca exporturile companiilor din aceste zone de plata unor impozite indirecte (ca de exemplu impozitele pe vnzari), de taxele de frontiera (de exemplu taxele consulare) si de obligatiile pentru importuri. Sistemele de rambursare si de scutire de plata a taxelor vamale sunt de aceea permisive. n vreme ce schemele de rambursare a taxelor vamale pot sa nu includa bunuri de capital utilizate pentru a produce bunuri exportate, multe tari mici membre ale OMC ar putea sa aiba o productie interna mica sau chiar inexistenta de astfel de bunuri de capital si, astfel ar putea sa aiba n vedere micsorarea sau eliminarea taxelor la import pentru asemena bunuri. Mai mult chiar, discutabil, cele mai structurale avantaje n forma unei infrastructuri functionale si a unor proceduri administrative accelerate ramn neafectate. Partial, n lumina acestora, un numar de tari, inclusiv unele tari dezvoltate, ncep sa-si transforme zonele de procesare a exportului n parcuri industriale sau n parcuri stiintifice care pot juca rolul de catalizatori pentru dezvoltarea companiilor conglomerate. Exista riscul ca o competitie intensa pentru ISD orientate catre export sa se transforme ntr-o cursa spre dezastru (n standarde sociale si de mediu nconjurator) sau ntr-o cursa catre vrf (din punctul de vedere al stimulentelor). Astfel de preocupari au fost rostite mai ales n contextul zonelor de procesare a exporturilor. Zonele de procesare a exporturilor pline de succes nu ar trebui sa fie evaluate numai din punctul de vedere al capacitatii lor de a atrage ISD sau de a creste exporturile si cstigurile din

diferentele de curs valutar. Ele ar trebui sa fie evaluate si n conformitate cu masura n care contribuie la ndeplinirea obiectivelor sociale si economice largi. Tarile care aplica politici mai integrate pentru atragerea de ISD orientate catre export de exemplu prin implicarea reprezentarii tri-partite n comitetele zonelor de procesare a exportului, garantnd drepturile muncitorilor (inclusiv libertatea de asociere si de negociere colectiva) la mbunatatirea deprinderilor si la conditii de munca au avut intentia de a atrage ISD de o calitate nalta. Singapore si Irlanda sunt doua exemple de tari care au aplicat politici mai integrate n acest domeniu. n ambele tari sau facut eforturi pentru promovarea pregatirii, pentru facilitarea dialogului ntre muncitori si management si pentru asigurarea infrastructurii de prima clasa pentru investitori. Relatiile bune de munca si mbunatatirea deprinderilor implica productivitate si competitivitate. n ceea ce priveste riscul stimulentelor cursei catre vrf, n vreme ce Acordul referitor la Subventii si Masuri de Contrabalansare interzice utilizare subventiilor pentru export, alte stimulente pentru promovarea ISD orientate catre export, n special referitoare la asezarea geografica, sunt nca utilizate pe scara larga att n tarile dezvoltate, ct si n cele n curs de dezvoltare. Deoarece competitia pentru ISD orientate catre export creste, riscul stimulentelor crescnde referitoare la competitia asezarii geografice necesita o cooperare internationala continua. Diferentele de resurse disponibile pentru sprijinirea publicului catre investitii particulare sugereaza de asemenea faptul ca tarile n curs de dezvoltare au un oarecare dezavantaj n ceea ce priveste competitia pentru stimulente. O reducere a utilizarii stimulentelor de asezare geografica din partea tarilor dezvoltate si a celor n

curs de dezvoltare ar trebui sa ajute guvernele sa atraga resurse mai multe pentru dezvoltarea deprinderilor, a infrastructurii si a altor domenii relevante pentru atragerea activitatilor orientate spre export. n acelasi timp, s-ar putea putea face caz de diversele subventii orientate spre dezvoltare catre afiliatii care nu pot fi actionati n justitie conform reglementarilor OMC. Un exemplu este utilizarea acestora pentru asigurarea de tehnologie, de asistenta tehnica si de pregatire pentru furnizori si personalul lor n timp ce promovarea este ndreptata mai la tinta . Alegerea instrumentelor de politci referitoare la ISD orientate spre export trebuie sa fie n consens cu strategia generala de dezvoltare a unei tari. Este larg recunoscut faptul ca politicile sunt mai eficiente daca sunt aplicate ntr-o maniera orientata si coerenta. Este nevoie de o abordare mai concentrata a promovarii investitiilor deoarece companiile transnationale au n vedere n mod tipic un numar de locatii pentru investitiile straine orientate spre export. O abordare tintita poate sa coste mai putin n relatia cu rezultatele obtinute dect una n care o tara intentioneaza sa atraga ISD orientate spre export ntr-o maniera ad hoc. Dar, nainte de toate, principala motivatie este aceea de a creste sansele de a atrage investitii care sa continue dezvoltarea specifica a obiectivelor unei tari. Aceasta necesita, printre altele, ca guvernele sa determine care tipuri de ISD vor avea potentialul cel mai mare n raport cu investitiile interne. Un punct de pornire pentru stabilirea cu succes a tintelor l reprezinta o buna ntelegere a competitivitatii relative a tarii gazda (sau a unei regiuni din aceasta) pentru activitati specifice. Evaluarea punctelor tari si a punctelor slabe a unei localizari poate fi abordata la diverse niveluri de sofisticare si de detaliu. Amanunte utile pot fi

obtinute si de la o regula empirica, deloc costisitoare, care implica o analiza a modelelor de comert si industrie, a consultarilor cu investitorii existenti (interni si straini), a locatiilor n competitie care exporta si care au atras ISD orientate catre export si prin identificarea altor factori care ar putea atrage ISD orientate spre export, inclusiv membrii zonelor de comert liber, scheme preferentiale de export, conglomerate de activitati economice si parcuri industriale. O astfel de evaluare poate forma baza pentru o segmentare mai redusa a pietei, de exemplu pe baza criteriilor economice, geografice, demografice si de alt gen. Un alt element important al tintelor este cel al unei analize dure a strategiilor corporatiste care afecteaza alegerea locatiei. Ca raspuns la specializarea geografica si functionala tot mai mare n multe industrii, tarile pot considera utila identificarea niselor de productie prin care sa faca legatura cu sistemele de productie internationala. Cu ct este mai concentrata abordarea, cu att mai usor va fi sa se diversifice activitatile agentiilor de promovare a investitiilor (API) pentru satisfacerea nevoile investitorilor. Locul n care pot fi cautati potentialii investitori are legatura cu afiliatii straini care s-au stabilit deja n tara. Ei sunt o dovada vie a existentei oportunitatilor de investitii, iar prezenta lor poate indica unde sa se caute investitii aditionale. Competitiorii, la rndul lor, pot fi tinte primordiale mai ales daca afiliatii existenti au legaturi cu companiile transnationale. Companiile care sunt parte a lanturilor de valori interne, precum si ale afiliatilor straini din tara gazda (ca de exemplu cumparatorii sau furnizorii) reprezinta si ele potentiale tinte.

Cultivarea contactelor strnse cu firmele existente pot genera detalii utile pentru strategiile de investitii si pentru modalitatea n care aceste firme relationate si iau deciziile de investitii. Tinta nu trebuie sa fie o initiativa singulara, ci un proces continuu de nvatare n care cultivarea relatiilor joaca un rol cheie. Guvernele au nevoie sa recunoasca importanta dinamismului n identificarea niselor de piata, sa constientizeze nevoia de revizuire a strategiilor n timp, pe masura ce conditiile competitive si strategiile corporative evolueaza. Avantajele accesului preferential la piete, de exemplu, sunt valoroase, dar trebuie sa si gaseasca locul ntr-un plan clar, pentru a crea avantaje durabile pentru viitor. Agentiile de promovare a investitiilor pot contribui la astfel de planuri, dar conceptualizarea si implementarea lor implica de asemenea alte agentii guvernamentale si un parteneriat sector public sector privat. Exista totusi riscuri n ceea ce priveste dezvoltarea unei strategii mai tintite si mai concentrate. Resursele se pot concentra pe atragerea investitiilor care pot sa nu se materializeze sau pe eforturi considerabile si pe resurse care pot fi destinate unor tipuri nepotrivite de firme, sau unor firme care ar fi investit n orice domeniu. mbunatatirea mediului general de politici penru investitii indiferent daca indigene sau straine nu ar trebui sacrificata pentru pentru o concentrare selectiva de atragere doar a anumitor firme. O ntelegere realista a punctelor forte si a punctelor slabe ca baza pentru productia orientata spre export asigura o baza mai puternica pentru tinte. Exista evident un risc al dorintei neexprimate de a cstiga companiile transnationale cu statut nalt daca o tara nu are conditiile de baza pentru a

atrage acest tip de investitori (ca de exemplu o forta de munca educata si cu deprinderi nalte si o infrastructua excelenta cu costuri reduse). Competitia pentru proiecte de investitie cu un profil nalt poate fi intensa si, pentru fiecare cstigator exista ntotdeauna mai multi care pierd si care, n final, vor fi utilizat resurse considerabile ntr-o ncercare esuata de a atrage un proiect. De aceea, pentru cele mai multe tari n curs de dezvoltare, investitorii vizati nu vor fi probabil primele 100 de companii transnationale, ci firme mai mici din industria sau activitatea potrivita. Desi este clar faptul ca adoptarea unei strategii care sa vizeze investitorii poate fi eficienta n atragerea de investitii straine directe, aceeasi strategie poate fi o provocare pentru guverne. Vizarea eficienta necesita agentii de promovare a investitiilor orientate spre afaceri, cu legaturi bine dezvoltate cu sectorul privat, precum si cu alte ramuri ale guvernului. Vizarea investitorului ar trebui sa fie bine integrata n strategia generala de dezvoltare a unei tari, iar agentiile de promovare a investitiilor vor trebui sa conlucreze strns cu alte parti ale guvernului pentru a identifica si, ntr-adevar, a crea avantaje comparative care sa fie durabile, nu efemere si integrata ntr-o abordare mai cuprinzatoare pentru satisfacerea competitivitatii si promovarea dezvoltarii . Extinderea exportului reprezinta un mijloc, nu un obiectiv si anume promovarea dezvoltarii. Pentru a duce la maximum beneficiile interventiilor guvernului, promovarea investitiilor directe straine orientate catre export ar trebui sa fie parte integranta a strategiei generale de dezvoltare a unei tari. Demarcarea consta n gradul de succes pe care pe care l are o tara gazda n atragerea si modernizarea investitiilor straine directe orientate catre export, ct si n beneficiile de dezvoltare din astfel de investitii, care se bazeaza pe

abilitatea tarii de a-si dezvolta capabilitatile interne. ntr-adevar, unele dintre tarile pline de succes n competitivitatea exportului si n atragerea de investitii straine directe orientate catre export au practicat abordari duble bazate pe dezvoltarea capabilitatilor interne, tintind n acelasi timp resurse si active straine. Elementele importante ale unei astfel de abordari includ: - asigurarea ca cea ce se vizeaza prin promovarea investitiei se afla pe aceeasi directie cu strategiile de dezvoltare si industriale de amploare ale tarii; - asigurarea unui pachet de stimulente ntr-o maniera concentrata pentru a ncuraja companiile transnationale sa investeasca n activitati strategice (tinnd cont de reglementarile Organizatiei Mondiale a Comertului referitoare la subventiile pentru export); - implicarea afiliatilor straini n dezvoltarea si actualizarea resurselor umane; - dezvoltarea infrastucturii de nalta calitate, ca de exemplu zonele de procesare a exporturilor si parcurile stiintifice; si - asigurarea sprijinului tintit pentru dezvoltarea ntreprinderilor locale, a furnizorilor si a conglomeratelor. Ultimul punct se refera la un element deosebit de important. Pentru a beneficia pe deplin de investitiile straine directe orientate catre export, pentru facilitarea actualizarii activitatilor orientate catre export si pentru a le face durabile, tarile gazda trebuie sa ncurajeze legaturile dintre afiliatii straini si furnizorii locali.

Afiliatii straini orientati catre export n special daca acestia opereaza n enclave importa de cele mai multe ori toate sau majoritatea nevoilor de productie, a componentelor sau a materiilor prime, asambleaza produsele ntr-o tara gazda si apoi exporta produse semi-finite sau finite. Legaturile cu afiliatii straini reprezinta un canal cheie pentru raspndirea catre firmele interne a deprinderilor, a cunostintelor si a tehnologiei. Asa cum s-a discutat n amanunt n Raportul Mondial al Investitiilor 2001, politicile cheie includ prevederi de informare si de asocieri; ncurajarea afiliatilor straini sa participe la programe care vizeaza actualizarea capabilitatilor tehnologice ale furnizorilor interni; promovarea nfiintarii asociatiilor sau cluburilor furnizorilor; pregatire comuna; si diverse scheme care sa permita furnizorilor accesul la finantare. ntre timp, ca si n alte tipuri de politici, strategiile de promovare trebuie sa se adapteze la natura schimbatoare a strategiilor corporatiste. De exemplu, unele tari (Irlanda) abandoneaza ideea promovarii legaturilor numai ntre firme locale si afiliati straini si, n schimb, promoveaza participarea firmelor interne la lanturile de furnizori ale companiilor transnationale de oriunde n lume. Legaturile dintre furnizorii interni si afiliatii straini cumparatori pot avea loc mai frecvent daca si cumparatorii si furnizorii opereaza n acelasi domeniu industrial. ntr-adevar, natura tot mai interdependenta a politicilor n ceea ce priveste dezvoltarea investitiilor, comertului, tehnologiei si a ntreprinderilor necesita o abordare mai integrata pentru adoptarea investitiilor straine directe orientate catre export si dezvoltarea economica. Deoarece dezvoltarea infrastructurii, a serviciilor de afaceri si a deprinderilor specializate implica adesea niveluri semnificative de investitii, multe tari au ncurajat formarea unor conglomerate industriale locale.

Astfel de eforturi ncearca sa creeze conditiile care vor promova interactiunea dinamica, nvatarea, actualizarea si competitia ntre toti actorii relevanti. Un numar de tari care au experimentat mbunatatiri n competitivitatea lor la export n ultimele doua decenii au gazduit aglomerari de producatori n proprietate mai ales straina. Exemplele cele mai proeminente include Irlanda, Malaezia (Peneg), Mexic, Singapore si cteva tari ale Europei Centrale si de Est. Cu toate acestea, nu toate proiectele orientate spre export reprezinta candidati buni pentru a deveni noduri de conglomerate industriale dinamice. Sansele de productie concentrate ntr-un numar limitat de localizari cresc atunci cnd este vorba de economii la nivel de uzina, de costuri relativ scazute per unitatea de produs, bariere scazute pentru comert si prezenta unor externalitati si a posibilitatilor de raspndire. n timp ce formarea conglomeratelor industriale poate fi spontana, rezultnd dintr-o aglomerare de firme angajate n activitati similare sau relationate, interventia strategica tot mai mare a guvernului poate facilita formarea lor. Au fost identificate trei tipuri de eforturi esentiale pentru dezvoltarea conglomeratelor care implica intrari de fluxuri de investitii straine directe. Primul este investitia si promovarea afacerii ntr-o maniera precisa, orientata. Asa cum creatorii de politici trebuie sa nteleaga nevoile competitive ale diverselor industrii pentru a evita directionari gresite ale investitiilor catre conglomeratele nepotrivite, tot asa diagnosticarea unui conglomerat este fundamentala. Exista si nevoia cooperarii strnse ntre agentiile de promovare a investitiilor si institutiile guvernamentale. Cel de-al doilea tip de efort este crearea de institutii, care este de fapt un proces complex. Tendintele de aglomerare pot fi ncurajate si de

stabilirea zonelor de procesare a exportului, a parcurilor industriale si a altor facilitati, adesea specializate ntr-o industrie. Institutiile implicate n metrologie, standarde, testari si asigurarea calitatii asigura infrastructura activitatlor industriale moderne. Importanta lor pentru competitivitate este n crestere ca rezultat al calitatii mereu stringente, preciziei, tolerantei si altor standarde de pe pietele internationale. Alte institutii relevante sunt cele responsabile de initierea cercetarii, asigurnd acces la resursele financiare si crend retele si asociatii profesionale. Cel de-al treilea element se concentreaza pe pregatirea si actualizarea resurselor umane. Pentru activitatile bazate pe cunostinte, n mod special, pregatirea si actualizarea resurselor umane reprezinta elemente cheie. Astfel de eforturi pot implica stabilirea unor centre depregatire specializate, posibil cu implicarea unor afiliati straini. O alta abordare este aceea de a atrage deprinderi internationale mobile pentru completarea bazei de deprinderi locale. n general, cu ct activitatea este mai intens bazata pe cunostinte, cu att este mai important pentru conglomerate sa atraga deprinderi. n concluzie, nevoia continua ca tarile sa se ndrepte spre o scala a valorii adaugate si sa mbunatateasca atractivitatea avantajelor asezarii lor reprezinta o sarcina provocatoare pentru creatorii de politici din tarile n curs de dzvoltare. Este nevoie de abordari de politici mai sofisticate si mai cuprinzatoare care sa aiba n vedere schimbarile produse n strategiile corporate si n activitatea de reglementare. Mai mult dect att, punctul esential al ordinii de zi ar trebui sa fie dezvoltarea capabilitatilor interne, deoarece aceasta nu contribuie doar la atragerea investitiilor straine directe de calitate, ci si la facilitarea competitivitatii pentru promovarea dezvoltarii,

a nevoii tarilor n curs de dezvoltare de a pastra un spatiu suficient de politici pentru a-si urma obiectivele lor de dezvoltare. n cele din urma, masura n care tarile n curs de dezvoltare profita de pe urma acestor oportunitati create de aparitia sistemelor de productie internationale depinde de propriile lor actiuni. Tarile dezvoltate pot de asemenea sa ajute n multe feluri: pot asigura asistenta pentru dezvoltarea capacitatii institutionale, pot disemina informatii despre oportunitatile orientate spre export si pot nlatura barierele ce stau n calea exportului tarilor n curs de dezvoltare.

Capitolul 4. Cauzele care duc la diminuarea eficientei economice in Tranzactiile Economice Internationale 4.1 Introducere Programul OMC privind interactiunea dintre comert si politica concurentei are la baza deciziile adoptate la Conferinta Ministeriala din 1996 de la Singapore. Grupul de lucru constituit are ca obiectiv studiul si analiza corelatiei dintre comert si politica concurentei, incluzand practicile anticoncurentiale si identificarea domeniilor de studiu viitor in cadrul OMC. Grupul ia in consideratie prevederile Acordului asupra Comertului privind masurile pentru investitii. Politica concurentei include toate masurile relevante privind concurenta pe piata, incluzand politica comerciala, politicile de reglementare, precum si masurile adoptate de guverne cu privire la politicile anti-concurentiale ale firmelor atat din sectorul privat, cat si din cel public (legislatia si politicile care guverneaza comportamentul anti-concurential al societatilor). Practicile anti-concurentiale de afaceri, cunoscute sub denumirea de "practici de restrictionare a afaceri", au fost enuntate pentru prima data cu 50 de ani in urma, prin Carta de la Havana (1947). Interesul crescut pentru politicile concurentiale este atribuit mai multor factori, cum sunt: restrictiile comerciale si distorsiunile rezultate din practici ale firmelor sau bariere guvernamentale cresterea gradului de integrare a economiei mondiale, impulsionata nu numai prin liberalizarea comertului, dar si prin extinderea investitiilor straine directe.

Astfel, practicile anti-concurentiale la nivelul firmelor capata dimensiuni transfrontaliere in crestere, afectand mai multe tari si, adesea, intreaga economie mondiala. cresterea reglementarilor internationale la nivel bilateral, regional si multilateral, pentru protejarea intereselor firmelor straine care opereaza pe teritoriul unei tari. Urmare Rundei Uruguay, exista, in prezent, numeroase reglementari internationale de aceasta natura in domeniul bunurilor, serviciilor si al proprietatii intelectuale. urmare convergentei realizate prin dialogul NordSud si Est-Vest, legea concurentei reprezinta, adesea, instrumentul legal adecvat pentru combaterea practicilor anti-concurentiale ale firmelor, chiar daca acordul asupra detaliilor este inca departe de a fi realizat.

4.2 Forme de practici anti-concurentiale de afaceri Exista patru tipuri principale de practci de afacericare au efecte anticoncurentiale si care afecteaza comertul international: constrangerile orizontale (acorduri dintre firmele concurente care produc bunuri identice sau similare, de a constrange conurenta). constrangerile verticale (acorduri anti-concurentiale dintre firme, realizate de-a lungul lantului de productiedistributie). abuzul de pozitie dominanta, fuzionarile. 4.2.1 Constrangerile orizontale Astfel de acorduri pot imbraca trei forme: a) Carteluri pentru import si alte aranjamente similare Acestea sunt constituite de importatorii sau cumparatorii interni si masuri similare, cum sunt: boicotarea, refuzurile colective a afacerilor cu competitori straini. Efectele vizeaz excluderea competitorilor sraini sau impunerea unor conditii discriminatorii privind calitatea de membru in asociatiile de afaceri sau utilizarea de standarde exclusive de catre aceste asociatii. "Formele dure" de astfel de carteluri sunt: fizarea preturilor, controlul asupra productiei, impartirea pietelor si alocarea consumatorilor, aspecte prohibilte prin legislatia concurentei si, de asemenea, adesea ambiguu formulate (in unele jurisdictii acestea pot fi permise daca importatorii se confrunta cu pozitia dominanta a furnoizorilor straini, iar concurenta lor pe

pietele interne nu este cupusa unor constrangeri substantiale). Alte aranjamente de cooperare intre competitori, precum instituirea de standarde si achizitiile in comun sunt, adesea, supuse unor analize rationale. b) Carteluri de export si alte aranjamente similare Cartelurile de export se pot imparti in doua grupe: Carteluri de export "pure", care isi dirijeaza eforturile exclusiv catre pietele externe. Acestea sunt abordate ca situate in afara sferei de actiune a legilor concurentei celor mai multe tari, din doua motive: 1. aceste carteluri sunt in afara competentei interne de jurisdictie a legilor concurentei; si 2. acestea sunt exceptate, in mod explicit, de la aplicarea acestor legi. Cartelurile de export "mixte", care restrang concurenta atat pe piata interna a tarii exportatoare, cat si pe pietele externe. Acestea se supun, in general, acelorasi cerinte esentiale sau interdictii fatise, ca si cartelurile care afecteaza exclusiv piata interna, desi anumite tari prevad exceptari speciale pentru asemenea carteluri, prin care limitarile interne sau efectul acestora sunt auxiliare constrangerilor asupra exportului.

Cartelurile internationale Cartelurile internationale si acordurile dintre firme privind impartirea pietelor in doua sau mai multe tari sunt recunoscute, in general, ca fiind inrudite cu acordurile orizontale de fixare a preturilor si alte acorduri confidentiale din cadrul unei singure tari. In ambele cazuri, concurenta este limitata, preturile sunt ridicate, productia este restrictionata iar pietele sunt alocate in beneficiul privat al unor firme. Efectele lor sunt similare celor instituite prin carteluri nationale, iar punerea in aplicare a legii concurentei trebuie sa caute asigurarea unei solutii. Un caz special de aranjamente orizontale il constituie acordurile de cooperare in domeniul cercetarii si dezvoltarii ("R&D") pe baza de jointventure si consortii, susceptibile de a fi utilizate in scopuri strategice. Aceste acorduri nu trebuie sa imbrace forma unor aranjamente acoperitoare pentru exceptari de la legislatia concurentei.

4.2.2 Constrangerile verticale Aranjamentele privind constrangerile verticale pot impiedica firmele straine sa aiba acces la retelele de distributie controlate de furnizorii interni. Practicile utilizate in acest scop includ: Cerinte exclusive - care impiedica distribuitorii sa comercializeze produsele Vanzari legate - prin care piata achizitioneaza un produs conditionat de o marca, de cumpararea altui produs apartinand aceleiasi marci Loialitatea sau vazarea pe baza de rabat - care furnizeaza stimulente financiare pentru a impiedica distribuirea produselor concurente Exclusivitate teritoriala - care impiedica distribuitorii sa vanda in afara anumitor zone geografice

4.2.3 Abuzul de pozitie dominanta Clasificarea practicilor restrictive in afaceri in contrangeri orizontale si verticale se bazeaza pe logica economica. Totusi, majoritatea legilor concurentei face distinctia dintre acordurile dintre firme si "abuzul de pozitie dominanta", sau "monopolizare". Cele din urma se definesc ca practici ale firmelor dominante pentru a mentine, acapara, sau exploata o pozitie dominanta pe piata. Aceste practici includ: afaceri pe baza de exclusivitate; inchiderea anticipata a pietei prin integrare verticala; vanzari legate; controlul facilitatilor si al input-urilor esentiale sau al canalelor de

distributie; aranjamente privind preturile de lichidare a concurentei si alte clauze; discriminarea pretului; aranjamente contractuale de exclusivitate; simpla impunere a unor preturi mai inalte decat cele competitive, sau impunerea unor alte abuzuri legate de utilizarea produsului. 4.2.4 Fuzionarile Se disting trei tipuri fundamentale de fuzionari: orizontale, verticale si agregate. 1.Fuzionarile orizontale - comaseaza doua sau mai multe firme din acelasi mediu de afaceri sau pe aceeasi piata geografica. Acestea tind sa forteze cresterea preturilor, in maniera unui cartel. Fuzionarile orizontale care vizeaza o reducere a cheltuielilor variabile este preferabila din punct de vedere social. 2.Fuzionarile verticale - implica firme angajate in stadii de productie si comercializare in cadrul unei anumite industrii. Acestea urmaresc realizarea eficientei prin reducerea numarului de tranzactii si altor costuri, prin internationalizarea diferitelor stadii de productie si distributie. 3.Fuzionarile agregate - integreaza firme care opereaza in domenii necorelate. Astfel de fuzionari nu ridica probleme din pdv al politicii concurentei, intrucat ele nu urmaresc cresterea puterii pe piata. Principalele elemente ale legii concurentei Principalul obiectiv al legislatiilor nationale privind concurenta il constituie alocarea eficienta a resurselor din economie, cea mai buna alegere a calitatii, cel mai mic pret si servicii corespunzatoare pentru consumatori.

Numeroase legislatii din domeniul concurentei fac referire la alte obiective cum sunt: controlul asupra concentrarilor de forta economica; promovarea competitivitatii industriilor locale; incurajarea inovarii, sprijinirea IMM; incurajarea integrarii regionale. Asemenea obiective suplimentare pot, uneori, sa intre in conflict cu obiectivele legate de eficienta. Majoritatea legislatiilor din domeniul concurentei reglementeaza comportamentul firmelor prin interzicerea practicilor de afaceri anticoncurentiale cum sunt acordurile orizontale de restrictionare a concurentei; achizitiile si abuzurile de pozitie dominanta, precum si acordurile de restrictionare verticala a distributiei. Suplimentar, un numar de legi privind concurenta abordeaza problematica privind modificarile structurale ale pietelor prin controlul asupra fuzionarilor si achizitiilor, precum si asupra "joint-ventures", in vederea evitarii crearii de firme dominante, monopoluri sau chiar oligopoluri. Totusi, un numar de tari sunt preocupate de revizuirea corectitudinii si valabilitatii exceptarilor practicate prin transgresiunea (interdisciplinara) a domeniilor definite de legislatia nationala. Accentul cade pe abordarea tuturor practicilor de afaceri in cadrul legii concurentei. In aceste conditii, sarcina analizarii practicilor de afaceri revine autoritatilor de resort din domeniul concurentei sau justitiei. Principalele teme de dezbatere in cadrul Grupului de Lucru al OMC privind interactiunea dintre comert si politica concurentei:

Din cei 134 membri ai OMC, numai cca 70-80 membri dispun de legislatii privind concurenta. Chiar si in tarile care dispun de astfel de legislatii punerea lor in aplicare, in unele cazuri, este laxa datorita lipsei de resurse financiare si de personal calificat in materie. Daca legislatia privind concurenta este destinata a satisface obiective privind promovarea cresterii economice prin imbunatatirea eficientei si asigurarea competitivitatii pietelor, multi membri ai OMC cred ca ei trebuie sa ia in considerare caracteristicile particulare ale tarilor in curs de dezvoltare, cum ar fi: nivelul redus al veniturilor, inegala distribuire a bogatiei, nivelul scazut al educatiei si asimetria informatica. Aceasta implica faptul ca acestia trebuie sa adopte o abordare mult mai flexibila si selectiva cu privire la interventia guvernelor asupra pietei. Guvernele acestor tari ar putea, de asemenea, sa considere necesar sa-si asume un rol mult mai activ pe piata, pentru protectia securitatii nationale (prin meninerea capacitatilor de productie in industriile considerate esentiale), protectia drepturilor legate de munca si pastrarea culturii nationale (prin reglementarea productiei/industriei culturale). Serie de tari au elaborat legislatia si politica concurentei in coordonare, nu in izolare, ca un pachet de reforme si politici intercorelate, cu scopul promovarii si devoltarii economice si sociale, bazandu-se , in principal, pe fortele pietei ca mecanism de dezvoltare si adaptare a reformei in interes public. In conditiile globalizarii economice, abordarile traditionale (interventioniste) nu mai sunt fezabile, datorita extinderii liberalizarii comertului si a globalizarii afacerilor, a importantei crescande a investitiilor straine directe ca promotori ai cresterii economice si dezvoltarii mediului de

afaceri practicile anti-concurentiale la nivelul firmelor devenind tot mai mult un obiectiv international.

4.3 Impactul practicilor anti-concurentiale ale firmelor si asociatiilor profesionale asupra comertului international Se axeaza, in linii generale, pe urmatoarele patru categorii: 1. Practici care afecteaza accesul importurilor pe piata: - cartelurile interne privind importurile - cartelurile intrnationale care si-au alocat pietele nationale intre participanti - obstructionarea nerationala a importurilor paralele - controlul asupra facilitatilor la import - abuzul exclusivist de pozitie dominanta si constrangerile verticlae pe piata care inchid pietele pentru competitori; anumite activitati particulare de insitituire de standarde si - alte practici anitconcurentiale care implica asocieri din industrie. Asemenea practici anti-concurentiale pot avea efectul de a reduce sau elimina avantajele care rezulta din liberalizarea comertului

2. Practici care afecteaza pietele internationale si, in mod egal, diverse tari. In aceasta categorie, un exemplu tipic il constituie cartelurile internationale din anumite sectoare ale serviciilor, cum sunt transporturile maritime internationale sau serviciile financiare. In aceste cazuri comertul cu servicii se restrange, concomitent cu cresterea preturilor la serviciile exportate si cu introducerea altor distorsiuni. Aceste practici pot include acorduri orizontale neconventionale cum sunt aliantele strategice; "jointventures" si consortiile "R&D". 3. Practici cu impact diferentiat asupra pietelor nationale Printre victimele cartelurilor de export se afla, adesea, tarile in curs de dezvoltare care importa masini sau bunuri de consum. Intrucat aceste tari nu insista asupra inregistrarii acestor carteluri, ele sunt complet ignorate. Trebuie retinut ca incidenta acestor cazuri poate fi mai atenuata in tari care utilizeaza standarde privind satisfactia consumatorului, fata de cele care promoveaza standardele de bunastare generala.

4.4 Factori de facilitare a practicilor anti-concurentiale care afecteza comertul Acestia includ politicile si masurile guvernamentale care pot facilita sau afecta - practicile anti-concurentiale, sau pot submina potentialele beneficii ale liberalizarii comertului: - existenta sau inexistenta unei legislatii si politici bine structurate de protectie a concurentei - exceptiile reglementate sau regimurile de reglementare a protectiei care acopera conduita in domeniu - esecul in aplicarea adecvata a legilor existente si a politicilor privind practicile anti-concurentiale - existenta altor politici guvernamentale care, implicit sau explicit, incurajeaza sau sanctioneaza conduita anti-concurentiala - lipsa de reglementari eficiente care guverneaza accesul la facilitati esentiale, in contextul dereglementarii. Eradicarea practicilor anti-concurentiale ale firmelor ar putea constitui o reala problema in conditiile in care fostele firme de stat au fost privatizate fara a se fi luat masrui privind limitarea pozitiei lor pe piata.

4.5 Monopolurile si reglementarile de stat 1. Monopoluri de stat si drepturi exclusive Firmele care beneficiaza de asemenea privilegii pot crea obstacole serioase in calea comertului, atat pe pietele din amonte, cat si pe cele din aval. Monopolul cumparatorilor sau vanzatorilor poate avea efect prin restrangerea concurentei, a comertului, prin lipsa de transparenta si utilizarea lui ca instrumentde implementare a politicii comerciale nationale. Ca rezultat, el poate limita importurile si introduce distorsiuni pe piata. 2. Politici de reglementare Angajamentul fata de pietele concurentiale ca rezultat al dereglementarilor este preferabil abordarilor de tip "reglementare", ca instrumente primare de control. Relatia dintre investitii si politica concurentei Corelatia dintre comert, investitii si concurenta a fost deja recunoscuta printr-un numar de instrumente ale OMC, cum sunt acordurile GATS; TRIM si TRIPS. Aceeasi corelatie a fost recunoscuta prin acordurile regionale cum sunt: EEA, EFTA, MERCOSUR si NAFTA. Provocarile actuale se axeaza pe inlocuirea reglementarilor inadecvate ale OMC si pe cresterea sineriei dintre investitii si politicile concurentei, printr-o abordare sistemica.

Politicile concurentei trebuie implementate transparent, stabil, neutru si nediscriminatoriu. Liberalizarea investitiilor straine directe constituie o parte mai vasta a pachetului de politici care actioneaza in domeniul liberalizarii comertului, al reformei in domeniul reglementarilor, a privatizarii, precum si al politicii concurentei. Legislatia si politica concurentei pot contribui la crearea unui mediu investitional atractiv pentru ISD, prin asigurarea unui cadru legal stabil si transparent. O politica adecvata a concurentei poate sustine eliminarea obstacolelor din calea ISD. Corelatia dintre investitii si politica concurentei se manifesta si prin inconsecventele sau contradictiile ce pot apare intre aceste politici, excesul de reglementare in domeniul investitiilor putand afecta, la randul sau performantele din domeniul concurentei Relatia dintre aspectele legate de comert ale drepturilor de proprietate intelectuala si politica concurentei. Aceasta relatie implica abordari complexe, obiectul reglementarilor protectiei intelectuale si cel al politicii concurentei parand a fi, la prima vedere, diametral opus. Scopul Legii concurentei este acela de a asigura ca posesorii drepturilor de proprietate intelectuala nu sunt exploatati de catre detinatorii monopolului garantat prin licenta pe care o utilizeaza. Diferentele de abordare in reglementarea aspectelor privind politica comerciala si prevederile OMC cu impact asupra concurentei se refera la preturile de lichidare a concurentei in cadrul reglementarilor privind legislatia anti-dumping si legea concurentei. Preturile de lichidare a concurentei pot fi definite ca practici care urmaresc acapararea si monopolizarea pietii prin eliminarea concurentei pe baza practicarii

vanzarilor sub costurile de productie. Actiunea celor doua tipuri de politici anti-concurentiale (preturile de lichidare a concurentei si preturile de dumping) vizeaza obiective diferite, iar procedurile de constatare si combatere acestora sunt, de asemenea, diferite.

4.6 Acorduri internationale, regionale si bilaterale care reglementeaza politica concurentei In majoritatea cazurilor care intra sub incidenta legii concurentei, investigatiile privind practicile anti-concurentiale implica mai multe tari. Aceasta a condus la dezvoltarea acordurilor bilaterale, regionale si a cooperarii internationale privind armonizarea abordarilor si aplicarea legislatiei concurentei. Acordurile regionale includ prevederi de cooperare pentru punerea in aplicare a legislatiei concurentei: Cooperare in aplicarea legislatiei concurentei Acordul asupra Zonei Economice Europene (EEA) stabileste regulile de concurenta aplicabile in cadrul EEA prin: Art. 58 (Interzicerea generala a practicilor anti-concurentiale; Art. 86 (Abuzul de pozitie dominanta), Art. 90 (Activitati publice) al Tratatului CE si al legislatiei secundare relevante. Regimul pentru controlul fuzionarilor firmelor in cadrul Tratatului CE este aplicabil, de asemenea, in cadrul Acordului EEA Statele EFTA care sunt Parti Contractante la Acordul EEA si-au stabilit un sistem institutional separat pentru administrarea acestor prevederi. Acordul EEA contine, de asemenea, prevederi privind atributiile din cazuistica dintre autoritatile EFTA si Comisia CE din domeniul concurentei. In cadrul tarilor din MERCOSUR au fost incheiate cateva acorduri de cooperare intre agentii specializate in domeniul concurentei, prin care sunt stabilite proceduri pentru consultari si asistenta tehnica reciproca. In mod special, au fost stabilite legaturi apropiate intre agentiile pentru concurenta

din Argentina si Brazilia acestea au avut un impact pozitiv asupra unificarii standardelor utilizate de cele doua agentii. In cadrul NAFTA, Grupul de Lucru pentru concurenta a fost mandatat sa studieze corelatia dintre politica concurentei si comert, in contextul Zonei de Comert Liber create de NAFTA. Problemele studiate pana in prezent de acest grup, pe baze comparative, au inclus restrictiile orizontale, cartelurile de export, controlul fuzionarilor, abuzul de pozitie dominanta, tratamentul national si drepturile de actiune private. Recent, Grupul s-a orientat catre studierea cazurilor de concurenta cu dimensiuni transfrontaliere, de exemplu, practicile monopoliste care impieteaza asupra accesului pe piata.

4.7 Tratamentul anti-dumping Regulile concurentei in cadrul Acordului privind Relatiile Economice Apropiate dintre Australia si Noua Zeelanda, prevad, printre altele, neaplicarea reglementarilor anti-dumping asupra comertului lor bilateral. Toate reclamatiile privitor la vanzari, la preturi sub nivelul costurilor de productie, sunt reglementate in cadrul legislatiei concurentei din cele doua tari. In cazul MERCOSUR, Protocolul privind Protectia Concurentei cere tarilor membre sa discute, incepand cu anul 2000, modalitatile de solutionare a reclamatiilor anti-dumping la importurile din tarile membre Acordurile internationale principale includ prevederi speciale cu privire la problematica concurentei: UNCTAD a realizat "Acordul multilateral pentru principii Echitabile si Reglementari pentru Controlul Practicilor Restrictive in Afaceri", adoptat in 1980. In cazul UNCTAD, implementarea unui set de masuri este incurajata prin reuniunile anuale ale Grupului de Experti dependent de activitatile Secretariatului. OECD a elaborat recomandari pentru "Cooperarea dintre statele membre privind practicile anti-concurentiale care afecteaza comertul international", revizuite in 1995. Recomandarile OECD incurajeaza tarile membre sa stabileasca acorduri de cooperare intre autoritatile lor de resort, prin: - notificarea perioadelor de aplicare si a programelor privind elaborarea deciziilor in dosarele anti-concurentiale; - schimbul de informatii si analize, in conditiile respectarii legislatiei nationale privind confidentialitatea acestora;

- coordonarea discutiilor sau negocierilor privind solutiile care pot afecta interesele mai multor tari. Documentele ambelor organizatii au caracter de recomandare, nefiind obligatorii pentru statele membre.

4.8 Preocupari de viitor In cadrul deliberarilor Grupului de Lucru al OMC privind comertul si politica concurentei, realizate in 1999 pe baza propunerilor tarilor membre, activitatea viitoare va include urmatoarele teme: promovarea cooperarii dintre tarile membre in legatura cu practicile anticoncurentiale, inclusiv in domeniul cooperarii economice relavanta principiilor fundamentale ale OMC privind tratamentul national, transparenta si tratamentul Natiunii Celei Mai Favorizate, pentru politica concurentei si invers contributia politicii concurentei la realizarea obiectivelor OMC, inclusiv promovarea comertului international

Concluzii Cresterea fara precedent din ultimele decenii a volumului tranzactiilor internationale si cautarile continue pentru a gasi noi oportunitati investitionale au determinat modificari ale nivelului eficientei economice in Tranzactiile Economice Internationale reflectate de ratele de schimb dintre monede, cu ample implicatii asupra activitatii companiilor multinationale si chiar a economiilor nationale. Expunerea la riscul valutar apare la orice activitate ce implica schimb valutar, iar cea mai vizibila expunere o au importatorii si exportatorii. Prima categorie cumpara marfa n valuta si o vinde n lei, a doua cumpara marfa n lei si o vinde n valuta. ntre aceste operatiuni exista o perioada de timp n care cursurile valutare variaza, cu implicatii asupra sumelor de ncasat sau de platit. Dar riscul valutar nu afecteaza doar firmele cu activitate directa de import sau export. Dupa cum se stie, o multime de preturi din Romnia urmeaza fidel cursul valutar al principalelor valute, respectiv al dolarului american si al monedei Euro. Riscul consta n faptul ca rata de schimb a monedei nationale cu respectiva deviza poate suferi modificari ntre momentul n care se realizeaza tranzactia si cel n care are loc efectiv plata (se ncaseaza sau se plateste contravaloarea obiectului contractului), ceea ce poate genera pierderi considerabile companiei. Riscul valutar este unul de o factura mai subtila, care actioneaza indirect, nsa poate face ca o activitate care, ntr-o prima faza, pare eficienta, sa genereze pierderi. n astfel de situatii, ineficienta activitatii are cauze obiective, ce tin de factori macroeconomici, total n afara razei de influenta a managementului companiei.

Faptul ca riscul valutar are un caracter obiectiv nu nseamna nsa ca nu se pot lua masuri pentru a prentmpina efectele nedorite care pot afecta buna desfasurare a activitatii companiei. Americanii obisnuiesc sa spuna: ,,Finally, risk is not risk if it is anticipated, ceea ce nseamna ca un risc anticipat sfrseste prin a nu mai fi risc. Problema exportatorului este urmatoarea: la ce curs de vnzare va vinde valuta ncasata din export ? Raspunsul la aceasta ntrebare este imposibil de gasit daca nu se apeleaza la instrumente specifice de management al riscului valutar. Cel mai potrivit instrument l constituie asa numitul hedging. n esenta, hedgingul reprezinta, indiferent de scopul sau, o renuntare voluntara la posibilitatea unui cstig n favoarea contracararii sigure a unei pierderi. Aplicat atunci cnd este necesar, ofera posibilitatea ntreprinzatorului de a culege roadele muncii sale, fara teama ca o conjunctura nefavorabila independenta de vointa sa sa-i afecteze rentabilitatea. Hedgingul (acoperirea riscului) nseamna compensarea unei pozitii prin luarea unei pozitii egale si opuse ntr-o piata separata, dar paralela. Efectul pozitiei de compensare este de a reduce sau elimina efectele schimbarilor valorice ale ambelor pozitii. Cea mai buna piata paralela cu cea valutara si care se preteaza cel mai bine pentru asemenea operatiuni este cea a derivatelor pe curs valutar, respectiv contracte futures si optiuni. Exista numeroase argumente care pot ilustra ca hedgingul este o strategie defensiva care protejeaza mpotriva schimbarilor defavorabile ale preturilor. El este un efort constient ndreptat spre reducerea riscurilor generate de oscilatia pretului, care sunt o parte a cumpararii, vnzarii sau chiar a detinerii unei marfi.

n evaluarea necesitatii unei operatiuni de hedging, mai nti nivelul de risc potential trebuie sa fie mai mare dect costurile necesare pentru acoperirea lui. Dar este foarte greu de apreciat acest nivel. De aceea, un om de afaceri prudent va investi ntr-o afacere 90% din capitalul sau, iar 10% din acesta l va folosi la protejarea investitiei. Acesta este un mod de lucru des ntlnit n statele dezvoltate, mai ales pe piata de capital. Daca se ajunge la concluzia ca operatiunea de hedging este necesara, urmatorul pas este calcularea cursului valutar optim, care, ncorporat n pretul produselor, sa aduca un avantaj maxim n fata concurentei. Iar derularea operatiunii de hedging se va face numai daca n piata futures se va gasi pretul optim. n acest scop, instrumentele financiare derivate de natura contractelor futures si a optiunilor pe cursul valutar sunt singurele care pot raspunde nevoii de siguranta indispensabile unui management modern al riscului valutar evidentiind astfel nivelul eficientei economice in Tranzactiile Economice Internationale. Dup cum bine se tie, activitatea economic a unei ri se desfoar pe ramuri, subramuri, sectoare de producie si raportata la economia tarilor cu care se realizeaza schimburi economice la nivel international , fiecare cu specificul i condiiile concrete de munc, care, desigur, i pun amprenta asupra modului de organizare a procesului de producie. Corespunztor particularitilor procesului de producie, se impune o metodologie adecvat de evaluare a eficienei economice a investiiilor, cu specificaia c se menin principiile generale de calcul al indicatorilor de eficien economic, iar indicatorii specifici vin doar s completeze tabloul indicatorilor cu caracter general, de baz i suplimentari deja calculai, cu

scopul de a oferi indicii suplimentare, specifice ramurii, subramurii sau sectorului de activitate. Se spune c societatea spre care ne ndreptm este sau va fi Societatea Informaional-Societatea Cunoaterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnat noua societate relev n mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza i progresul lor, ceea ce, la prima vedere, las impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societile de pn acum conin cte un cuvnt-cheie (sclavagism, feudalism, capitalism) care sintetizeaz o gam de stri sociale posibile pe care oamenii, individual i/sau n grup, se situeaz n mod inevitabil, n funcie de anumite condiii, constituind o structur economico-social caracteristic. Evident, nu s-a gsit nc cuvntul-cheie prin care s se poat releva ceea ce este sau va fi fundamental sub aspect economic i social pentru noua societate. SI-SC este o sintagm ce deplaseaz denumirea spre alte sfere. Acestei societi n formare, i va fi proprie o activitate economic, sau mai direct spus, o economie mult schimbat fa de cea de odinioar, i fa de cea actual, pe care o denumim, cel puin acum, noua economie, sintagm care ne atrage atenia c ceea ce este nou va fi att de important i semnificativ, nct va justifica nsi denumirea respectiv. Nici sintagma noua economie nu este fericit aleas dar red, n mod clar, mesajul schimbrilor profunde care vor avea loc. n plus, termenul a mai fost folosit de-alungul timpului, i poate genera confuzii. Fiecare societate a avut economia sa i aceasta era o nou economie n raport cu cea aparinnd vechii societi. Mai avem n vedere c i progresele din tina economic au fost generatoare de schimbri att de ample, nct de la un anumit moment ncolo, s-a vorbit de o nou economie ceea ce, n realitate, nseamn o nou etap, o alt explicaie dat de tiina economic,

de teorie pentru economia faptic. De exemplu, s-a trecut de la economia clasic, la cea neo-clasic, i apoi la noua economie clasic. n acelai sens, amintim c n ultimele dou-trei decenii a nceput s se vorbeasc despre Noua coal de la Cambridge ce a fondat Noua Economie. Un grup de economiti renumii - J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti i alii, care, n cariera lor, au lucrat un timp la Universitatea Cambridge, au fost n vizit acolo, sau, pur i simplu, n cercetrile lor au ajuns la aceleai concluzii, constituie nucleul dur al acestei Noi Economii. Premeditat sau spontan, acetia au studiat n ce msur explicaii neo-clasice i clasice din tiina economic, mai rmn relevante i au concordan cu realitatea de astzi. Evident, ei au dat i multe explicaii noi sau au formulat concluzii, adesea, categorice, care, n ansamblul lor, au fost etichetate Noua Economie. Pentru demersul nostru, sintagma Noua Economie trebuie considerat temporar, (pn se va ajunge la una adecvat pe baza succeselor din cercetarea economic). De asemenea, trebuie s acceptm dubla sa relevan: Sintagma unei noi realiti economice care a nceput s se constituie n cele mai dezvoltate ri dar care, n principiu, poate fi accesibil i altora; Treapt nou n progresul teoriei economice. Contextul istoric ce impune SI- SC este acelai i pentru noua economie i se caracterizeaz prin cteva aspecte majore: Omenirea contituie astzi rezultatul evoluiei n decursul creia s-au acumulat reziduurile de lung durat ale tuturor modelelor de existen pe care le-a parcurs, i care, luate mpreun, formeaz o barier n calea progresului cutat, ateptat i meritat de generaiile actuale. nvingerea

acesteia este de neconceput fr progresul rapid i profund al cunoaterii i al promovrii sale n societate, dar mai ales n economie; Populaia s-a nmulit nct, dup aprecieri realiste, a depit gradul de sustenabilitate al ecosistemului natural. Acum sunt 6 miliarde locuitori dar ONU estimeaz c vor fi 11 miliarde n 2050 i se consider c cei 27 de oameni care se nasc la fiecare 10 secunde numai cu puin noroc vor avea hran suficient, ap potabil i locuine decenteAllen W.L., 1998; Oamenii au evoluat chiar i dup ce au ajuns la cunotinele necesare, ca i cnd nu ar fi tiut c triesc ntr-un cerc nchis (cel puin pn la cucerirea cosmosului), depind capacitatea de autoregenerare a planetei; Asistm la o risip enorm de resurse utilizate n scopuri militare, ce depesc cu mult exigenele aprrii i amenin nsi existena vieii pe Pmnt, la care se adaug cele specifice societii de consum, tehnicile i tehnologiile mai eficiente i disponibile ce ar trebui aplicate i generalizate. Risipa pare s fie un produs inerent al caracteristicilor sociale, economice i culturale ale epocii noastre Numeroase metode de conservare a energiei i tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile Gabor D., Colombo V., King A., Galli R., 1983. Aadar, noua economie proprie SI-SC trebuie s se bazeze pe mijloace proprii - noi sau mai vechi, dar la un alt stadiu al cunoaterii. Mijloacele - noile tehnici i tehnologii - in n mod direct de informatizare i cunoatere i vor da, fr ndoial, o nou configuraie i economiei. Dar tiina economic i ingineriile de toate

genurile vor trebui s fundamenteze noua economie, avnd n vedere c: existena naturii fr om dar i cu el, cel puin din ceea ce se tie azi, nu a determinat situaii de criz de genul celor la care ne-am referit; desprinderea omului de natur i aciunile sale au alterat ceea ce exista i omul nu a tiut, nu a putut i nici nu i-a pus problema s ntrein sau s nlocuiasc aciunea de refacere i purificare realizat de natur fr nici un cost; preluarea modelelor vii de funcionare din natur implic s nu se produc efecte negative, iar dac acestea au loc, s fie anihilate fr a genera altele; trebuie s se conceap ntreaga existen uman n condiii proprii circuitelor economice nchise, din care resursele s se recupereze fr pierderi, iar deeurile i resturile de diferite feluri s-i gseasc utilitate; s se apeleze la noi resurse doar pentru completarea necesarului la nivelul unor circuite normale; s se renune la misiunea civilizatoare a omului asupra naturii i s se acioneze n ideea c omul i omenirea trebuie s accepte schimbrile de comportament necesare ncadrrii existenei sale n parametrii poteniali reali ai planetei, nu n cei ideali sau presupui existeni; este necesar s se asigure o coeren a aciunii oamenilor la nivel planetar, pentru a stopa creterea efectelor negative i apoi descreterea lor.

Desigur, noua economie presupune dezvoltarea (creterea) durabil, dar induce o alt abordare a nsi dezvoltrii (creterii) durabile dect s-a fcut pn acum. Noua economie, n mod inevitabil, trebuie s porneasc de la principiile care s-au conturat n numeroase studii realizate n grup sau individual, din proprie iniiativ sau din raiuni practice ale organismelor internaionale ce reflect deopotriv situaia existent i cerinele, aspiraiile imediate, dar i cele pe termen lung, din care niciodat nu a lipsit contracararea efectelor negative acumulate n procesul existenei de pn acum. n optica noastr, aceste principii pot fi sintetizate astfel: 1. Principiul existenei umane n cerc nchis ( pn la cucerirea spaiului extraterestru). Natura nsi exist n cadrul unor cicluri sau circuite nchise pe care trebuie s le cunoatem mai bine pentru a nva s trim altfel. De aici decurge consecina c nu putem apela la resurse de pe alt planet, nu ne putem muta n alt parte i nu putem scpa de produsele derivate ale existenei noastre, adic de efectele negative pe care le inducem asupra mediului i care apoi se ntorc mpotriva noastr ca efecte perverse. 1. Principiul reintegrrii omului n natur. Acionnd asupra naturii, atunci cnd i produce bunurile de care are nevoie, omul a ajuns acum la stadiul n care trebuie s se reintegreze naturii de care s-a desprins i pe care mereu a dorit s o supun uitnd c trebuie s fie n armonie cu ea. Pentru c planeta d semne tot mai evidente c actualele modele ale existenei umane nu mai pot fi susinute, trebuie s marcm nelegerea acestora i s ne aliniem n mod activ existena la exigenele naturii pentru a da o ans perpeturii existenei noastre.

2. Primum non nocere ( n primul rnd s nu dunezi n relaia cu mediul). Toate rile se confrunt cu problema polurii mediului ns la dimensiuni diferite. Cel puin pn acum, cele mai dezvoltate au fost cele care au poluat cel mai mult, iar poluarea, prin circuitele naturale i economice, s-a generalizat. rile mai puin dezvoltate, dei au o contribuie mai mic la poluare, sufer mai mult pentru c nu au resursele necesare aciunilor de prevenire i depoluare. Romnia este recunoscut printre rile cu probleme grave n aceast privin. Poluarea ns diminueaz foarte mult resursele naturale reproductibile i n plus este un pericol grav pentru sntate care sporete cheltuielile n acest scop. Dup unele calcule, peste 60% din populaia planetei este afectat de insuficiena ngrijirilor medicale. 3. Pstrarea i creterea Biostarea biomasei, i biodiversitii i bioproductivitii. bioproductivitatea reprezint

indicatori ai calitii resurselor naturale. ncepnd cu protejarea fertilitii solului i terminnd cu conservarea i dezvoltarea sistemelor ecologice, exist un spectru larg de probleme care necesit rezolvarea urgent mai ales n rile n curs de dezvoltare, dar nu numai acolo. 4. Asigurarea permanent a resurselor. Acest principiu impune att conservarea i utilizarea raional a resurselor neregenerabile ct i realizarea unui echilibru ntre ritmul exploatrii celorlalte resurse i ritmul regenerrii lor. Soluia cea mai bun aici pare a fi conceperea activitilor economice ca i a existenei naturii nsi n circuit nchis de tip flux circular activ. Aceasta presupune c tot ceea ce se preia din natur i la stadiul actual al cunoaterii este economic util s fie folosit, iar substana util din deeuri i bunuri uzate s fie reciclat.

Mai trebuie avut n vedere nlturarea risipei, faptul c n toate sectoarele economiei, o reducere considerabil a consumului de resurse naturale pe unitatea de produs este, incontestabil, posibil i aceasta fr a antrena o scdere a calitii sau a nivelului de via D. Gabor, U. Colombo, A. King, R. Galli, 1983 . Numeroase tehnologii mai eficiente de folosire a materiilor prime sunt deja disponibile dar trebuie aplicate i generalizate, iar altele ar putea fi dezvoltate prin intensificarea cercetrii. 5. Principiul eficienei economice, sociale i ecologice . Conceput n sens restrns, eficiena economic a neglijat costurile suportate de natur. Luarea n calcul i a cheltuielilor pentru refacerea naturii, pentru protejarea i dezvoltarea activelor de mediu, este foarte necesar pentru a redefini conceptul de eficien economic. I se poate spune acestuia eficien economic, social i ecologic pentru c intereselor economice li se adaug cele ale societii n ansamblu, iar societatea nu poate s se dezvolte ignornd mediul natural. Interpretat pe termen lung, producia actual pare a fi foarte mare fa de 100 de ani n urm s zicem, dar aportul su la ridicarea calitii vieii a fost sensibil mai mic dect aceast cretere, pentru c diferena reprezint cheltuieli i producii consacrate reproducerii unor condiii naturale nainte oferite gratuit de natur. 6. Existena societal este interactiv cu mediul ambiant . Teoriile creterii i, mai mult dect acestea, activitile dezvoltate abordeaz mediul natural ca spaiul n care omul se manifest economic pentru a-l stpni, a i-l nsui, dar despre om, numai de bine; el este valoarea suprem i deci de neatins. Cum ar trebui s se acioneze asupra omului i omenirii n termenii realitilor actuale nu a ajuns

nc o preocupare foarte evident, dar a devenit clar c n activitatea economic fluxurile trebuie s fie bilaterale, iar ceea ce se scurge spre natur nu mai poate reprezenta deeuri, dejecii sau produse toxice. Relaia aceasta biunivoc trebuie s fie benefic i pentru mediu. n cadrul su, omul trebuie s rspund exigenelor de mediu pentru a-i asigura existena perpetu. 7. Trecerea de la creterea demografic discreionar la cea bazat pe responsabilitatea contient a cuplului brbat-femeie i pe implicarea adecvat a societii. O lume n care o ptrime din populaie are probleme grave cu alimentaia i peste 60% cu asigurarea sntii, n care poluarea afectez evident potenialul agroalimentar al planetei i zestrea genetic a noilor generaii, iar resursele par a fi tot mai inegal distribuite i mai prost administrate, relev necesitatea unei abordri a creterii demografice pe baze mai realiste, pentru c progresul tiinific permite nu numai controlul asupra naterilor ci i asupra dezvoltrii normale a generaiilor tinere. 8. Principiul echitii sociale. Implic o continuare a urmririi obiectivului dezvoltrii n sens modern, respectiv al reducerii decalajelor privind veniturile. n plus, este avut n vedere evitarea discriminrilor i asigurarea egalitii anselor de afirmare pentru toi membrii societii. Dezvoltarea durabil impune o viziune mai larg asupra echitii sociale prin luarea n consideraie a raporturilor cu mediul. Echitatea social necesit i acces egal la activele de mediu, att din perspectiva sincronic ct i din perspectiva diacronic. 9. Responsabilizarea guvernelor pentru modul n care, prin politicile promovate, gestioneaz i sporesc resursele pentru a asigura i viitorul noilor generaii. Principiul este aplicabil peste tot n lume i

chiar se aplic, dar pentru Romnia este n cel mai nalt grad necesar, dac inem seama de jaful care s-a fcut dup 1990 i care, n bun msur, continu. De asemenea, este necesar, reglementarea juridic a acestei responsabilizri, pentru c inexistena sa ofer libertatea dezastrului. Acest principiu privete deopotriv rzboiul, economia, slbiciunile manifestate pentru cei ce jefuiesc i starea deplorabil a societii. Principiile enunate contureaz ntr-o anumit msur ceea ce ar putea fi noua economie. Se impun ns precizri. Finalitatea acestei economii va rmne omul i satisfacerea trebuinelor sale. Dac scoatem omul din economie, aceasta nu mai are nici un sens. i pn acum s-a pornit de la om, dar creterea demografic discreionar a creat grave probleme ce relev insuficiena resurselor pentru susinerea unui asemenea comportament. Se cere cretere economic (dezvoltare) tot mai mare pentru c se mrete populaia i, totodat, fiecare vrea s triasc mai bine. Pentru creterea economic s-a apelat la noi i noi resurse, diminundu-le amenintor pe cele neregenerabile i nereproducndule la nivelul adecvat pe cel reproductibile. Problema resurse-nevoi proprie oricrei economii este acum mai tensionat dect oricnd i nu mai poate fi rezolvat recurgnd la modelele existente, pentru c n-a dat rezultate. Apare necesitatea schimbrii modelului. n centrul ateniei omul, dar nu omul-numr, cantitate, ci omul-valoare. Este de neneles de ce pe Planet trebuie s existe din ce n ce mai muli oameni, n condiiile resurselor care oricum le-am considera tot limitate rmn. Nu exist ieire dect dac ne vom educa s facem fa mai bine cu ceea ce avem dar valorificndu-le mai bine. Tot mai

muli oameni - este un slogan n mare msur cu rezonan militarist care, prelungit dincolo de anumite limite, poate induce (aa cum de altfel se i confirm) aspiraii la spaiul vital, conflicte zonale, zonalregionale i nu numai. Tensiunea acumulat n raportul resurse-nevoi are deja reverberaii globale: se contest dar se i susine dreptul permanent al popoarelor asupra resurselor naturale; popoarele sunt considerate fiecare pe teritoriul su, dar se aud tot mai tare voci oficiale i se organizeaz aciuni care susin c resursele naturale sunt patrimoniul umanitii i ca urmare, toate popoarele ar putea avea dreptul asupra tuturor resurselor, oriunde s-ar situa acestea; s-au delimitat apele teritoriale, ar rmne problema resurselor din oceanul planetar, care nc n-a fost mprit, etc. n interiorul rilor, aceast tensiune privete n mod deosebit proprietatea asupra pmntului, care genereaz un numr enorm de conflicte. Societatea n care ne aflm i care motenind consecinele celor dinaintea sa a agravat tensiunea resurse-nevoi se numete i acum tot capitalism. n perioada de dup al doilea rzboi mondial, cnd conflictul politic capitalism-socialism a fost exacerbat, capitalismului i s-a spus economie de pia, sintagm mai mult improvizat, dar care astzi este foarte rspndit. Centrul economic al acestei societi este, desigur, piaa. Deci, economie n care piaa este totul sau aproape totul n societatea capitalist. Noua economie nu mai poate fi o economie de pia n sensul actual. n ciuda progreselor fcute, aceasta din urm a ajuns n impas. Piaa nu mai poate gestiona resursele la nivelul noilor exigene, a determinat mprirea mondial n bogai i sraci i pune sub semnul

ntrebrii existena multora - a celor afectai de malnutriie i de lipsa sau insuficiena asistenei sanitare. Oricum, piaa are limitele sale, genereaz externaliti de toate felurile i, n plus, nu poate soluiona satisfacerea trebuinelor colective care devin din ce n ce mai ample condiionnd n mod hotrtor calitatea vieii. Soluia spre care alunec acum economia este afirmarea tot mai puternic a statului. Pentru c stadiul la care au ajuns rile dezvoltate i n general piaa creeaz posibilitatea ca actori implicai direct n jocul su s-i satisfac interesele individuale, devine capital nevoia bunurilor colective, publice, relevat de dificultile sau imposibilitatea satisfacerii nevoilor aprute ca urmare a polurii i risipei resurselor n scopuri irelevante pentru calitatea vieii unor segmente foarte mari ale populaiei i de cele mai multe ori a populaiei majoritare. De aceea, economia trebuie reconstruit pe baze noi n care interesul public trebuie corelat cu cel individual la noile dimensiuni. n acest context, politica public va ocupa un loc central ntruct societatea nu mai poate progresa n satisfacerea mai bun a trebuinelor meninnd sau amplificnd polarizarea veniturilor n tendinele sale actuale. Fr a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul public n cadrul ce se contureaz prin promovarea politicii publice. Termenul (adjectivul) public are, n acest context, dou accepiuni: - expresie a problematicii care privete cea mai mare parte a populaiei; - expresie a ansamblului de nevoi colective care are tendina s creasc i s condiioneze tot mai mult progresul social de satisfacerea lor. Trebuie inut cont i de faptul c chiar i pentru cei care i realizeaz foarte bine interesele individuale prin jocul pieei, progresul

calitii vieii lor, are o dependen crescnd de bunurile publice pentru c un segment mare din trebuinele lor nu poate fi acoperit dect prin ceea ce este de natur public. Noua economie se formeaz i va funciona beneficiind de caracterul democratic al SI-SC. Rolul determinant revine, desigur, politicii economice care fixeaz opiunile generale n domeniu, prin testarea acestora n ciclurile electorale. Asemenea opiuni vor trebui fundamentate tiinific, s nu aib caracter electoral-demagogic. Oamenii politici nu mai pot i nu mai trebuie considerai buni n toate domeniile; rolul lor trebuie s se limiteze la polarizarea celor mai multe opiuni sau a celor majoritare n orientarea economiei i apoi, prin funciile pe care le vor ocupa n structura politic, s vegheze dac ceea ce se realizeaz corespunde sau contrazice opiunile electorale. Punerea n aplicare, detalierea i executarea acestora revine, de drept i de fapt, tehnocrailor. Fr profesionalism nu se mai poate; societatea cunoaterii impune profesionalismul n economie i tehnocraia ca ferment al noii economii. Noua economie va consacra tehnocraia, dar aceasta trebuie s dispun de o bun pregtire, ceea ce induce ideea asigurrii unei prioriti n dezvoltarea nvmntului i cercetrii tiinifice. Relevant, Friederich von Hayek spunea cu mai muli ani n urm c Numai participanii direci la procesele economice dispun de cunoaterea necesar pentru a lua decizii eficienteHayek, 1991. nvarea devine procesul general caracteristic noii economii, pentru c economisirea resurselor i orientarea aciunilor n direcia

satisfacerii nevoilor mai mari i mai diferite cu resurse limitate, n logica proceselor circular active la care ne-am mai referit, presupune cunoatere, generalizare, nvare pentru toi membrii SI-SC. Pentru a face activitate economic ntr-un anumit fel, trebuie s existe cunotinele necesare n acest sens, iar pentru a le asigura, cunoaterea trebuie s fi avut loc naintea aciunii economice. Deci neaprat trebuie acordat prioritate proceselor generatoare de cunotine noi, cercetrii tehnico-tiinifice. Rezultanta general a nvrii trebuie s fie creterea evident a eficienei n general i a celei economice n special. Desigur, odat cu aceasta se pune i problema comensurrii adecvate a proceselor economice, inclusiv a eficienei nsi, pentru a dobndi mai mult relevan i fidelitate fa de fenomenele respective. Dar aceasta poate constitui un alt segment al demersului nostru. Promovarea noii economii n Romnia nseamn acum o apropiere de standardele economiilor dezvoltate i ale structurilor euro-atlantice, att prin caracteristici generale ct i prin tendinele pe termen lung. Pentru a reui noua economie este necesar ca opiunile de politic economic validate electoral s se concretizeze imediat n strategii pe termen mediu i apoi, neaprat, n strategii pe termene foarte lungi (25-50 ani) pentru a asigura continuitatea i complementaritatea aciunilor economice. Aceasta ar contribui, totodat, la creterea eficienei n gestionarea resurselor i aa foarte limitate ale Romniei. Elaborarea acestor strategii ar trebui s se contureze ctre 2004-2005 i apoi s se asigure agregarea lor spre 2007-2008.

Bibliografie: 1. Allen W. L., National Geografic, nr. 4, Oct. 1998. 2. Gabor D., Colombo V., King A., Galli R., S ieim din epoca risipei, 3. Bucureti, Editura Politic, 1983. 4. Hayek, F.A., Economic Freedom, Oxford, Basil Blackwell, 1991. 5.Mankind at the Turning Point, Second Report to the Rome Club, 1974. 6. Meadows, D.L. i alii, Limitele creterii, primul raport ctre Clubul de la Roma, 1972. 7. OECD, The Interim Report on Sustainable Development, Paris, 1999. 8. Reshaping the International Order, Third Report to the Rome Club, 1976. 9. UNC, World Conservation Strategy. Living Resources Conservation for Sustainable Development, 1980. 10. World Commission on Environment and Development, Our Common Future, Oxford University Press, 1987.

11. Simionescu D. Evaluarea rentabilitii microeconomice. 12. Androniv V Eficiena i rentabilitatea n contextul economiei de pia. 13. Antoniu N. Finanele ntreprinderii 14. Biber G. Emil- Procesul investiional n economia de pia. Alte surse: www.kmarket.ro www.finit.ase.ro