Sunteți pe pagina 1din 131

CAPITOLUL 1

STRUCTURA ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiata in general prin observarea multiplelor i variate lor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolalta in diferite sisteme, pe baza modului in care unele organe i structurile asociate lor actioneaza impreuna pentru a indeplini funcfiile specifice ale organismului. in final, toate sistemele - i celulele minuscule care sunt componentele de baza ale tuturor organelor i fesuturilor - sunt implicate in menfinerea sanatafii i a unei stari de echilibru intern ale organismului in prezenfa unor factori constantvariabili. Membrana
J

pleurala

Plaman drept

Cavitatea toracica se intinde de /a baza gatll/ui pana la diafi'agm, care separa torace Ie de abdomen. Organele, incluzand inima Ji plamanii, sunt protejate Ji inC(fnjllratede ci'itre oasele care formeaza cutia toracica.

Stern (osul pleptului)

Organele
Prin structurii se intelege modul in care anumite elemente sunt puse laolaltii pentru a forma organe. In cazul corpului uman se poate vorbi despre aceastii structurii enorm de complicatii avand in vedere elementele ei de bazii ~i considerand modul in care se potrivesc impreunii. Acesta este, in esen~, obiectul de studiu - descrierea formei ~i a planului de organizare a corpului. 0 ~tiintii comple~entarii anatorniei, fiziologia, studiazii modul de functionare al diferitelor piirti ale organismului. Deoarece structura unui organ este in corelatie cu functia sa, anatomia ~i fiziologia sunt strans legate. De exemplu, 0 descriere a structurii unui organ, cum ar fi stomacul, implicii inevitabil cunoa~terea functiei specifice in acest caz digerarea hranei. Un organ reprezintii un element distinct, compus din diferite tesuturi cu 0 structurii ~i functie specifice. De aceea reprezintii un element convenabil pe care se poate baza studiul corpului uman. Inaintea unei abordiiri in detaliu este necesarii 0 privire
. JAtlas Vertebre cervlcale Axis

Glanda timus

Vase ulmonare

Tesuturi/e moi ale creieru/ui sunt situate In cavitate a craniana, care este prevazuta cu un lesut de protec,tie dur, denumit duramater (vezi mai jos). A1aduva spinarii patrunde /a baza craniu/ui prin foramen magnum (gaura occipita/a) ~i de aici se continua In cGl'itatea craniani.i.

Mu~chi intercostali

orificii care permit trecerea arterelor, nervilor ~i venelor. Cel mai mare dintre ele, denumit foramen magnum (gaura occipitalii), este orificiul de intrare al miiduvei spiniirii.

Artera abdominala Capatul sectionat al tractului alimentar

Con,til1l1tll/abdomenli/Ili feminin Cli tmetll/ alimental' lipsii . .-J.proape toate organe/e feminine de reproducere se giisesc in cffi1itatea abdomina/Ii. dar oClIpii un spapu mic. Observa!i rniirimea uterll/ui in raport cu cea a ficatll/ui. asupra organelor importante ale organismului care sunt continute in trei mari cavitiiti: craniul, .toracele ~l abdomenul. Cavitatea craniana Craniul este constituit din douii piirti: cavitatea cramanii, care adiiposte~te creierul; ~i fata, care reprezintii un cadru de sustinere pentru ochi, nas ~i gurii. Creierul umple complet cutia cranianii. Cre~terea lui este cea care determinii forma

craniului. Initial, oasele craniului sunt unite prin cartilaje, care permit mi~ciirile oaselor. Cartilajul este inlocuit treptat de ciitre os in primele 18-24 luni de viafii, dupii care craniul devine rigid. Creierul are ~spectul unei mase moi de consistentii gelatinoasii, care poate fi u~or strivitii. Este invelit intr-o membranii tisularii rezistentii, denumitii duramater, ~i aceasta, impreunii cu oasele craniului, protejeazii creierul. Totu~i, dacii creierul este lezat ~i, prin urmare, este edematiat, tesutul siiu poate fi in continuare distrus prin strivire la contactul cu inveli~ul osos exterior. Cavitiitile mai mici din craniu includ fosele nazale ~i mult mai micile sinusuri sau cavitiiti aeriene care comunicii cu aceasta. Mandibula este consideratii, de obicei, ca un accesoriu al craniului. La baza craniului existii mai multe

Cavitatea toracica Toracele sau pieptul este 0 cu~cii osoasii care contine douii din cele mai importante organe ale corpului: pliimanii ~i inima. Functia de bazii a acestora este de a transfera oxigenul din aer la tesuturi, unde este esential pentru procesele vitale. Cu~ca toracicii este localizatii imediat sub piele. Include in totalitate pliimanii ~i inima, inclusiv suprafetele lor inferioare, ~i are formii de clopot. Este articulatii de coloana toracicii ~i este inchisii de diafragm, mu~chiul ce separii toracele de abdomen. intre coaste existii alti mu~chi denumiti intercostali. in consecintii, peretele toracic constituie 0 pungii muscularii in formii de clopot - avand drept suport coastele . care, prin mi~ciiri de expansiune ~i relaxare, este capabilii sii absoarbii ~i sii elimine aerul din pliimani prin traheea care pome~te din torace spre gat. Tot interiorul cavitiitii este acoperit de 0 membranii denumitii pleurii. Membrane asemiiniitoare acoperii pliimanii ~i inima. Cand pleura se inflameazii, dii na~tere stiirii cunoscute drept pleurezie. Pliimanul stang ~i drept ocupii majoritatea toracelui ~i sunt conectati la trahee prin bronhiile principale. Din bronhiile principale ale fieciirui pliiman se desprind conductele aeriene mai mlCi sub formii arborescentii, numite bronhii, care conduc aerul la alveolele pulmonare, unde oxigenul este extras din aer ~i difuzat in sange, iar dioxidul de carbon - produs rezidual de catabolism trece in sens opus. Inima se giise~te intre cei doi pliimani in interiorul propriei membrane seroase. Inima prime~te sange din organism prin intermediul cavitiitilor drepte (atriul drept ~i ventriculul drept) ~i n pompeazii in pliimani. Sangele inciircat cu oxigen se intoarce la atriul stang ~i ventriculul stang, de unde este expulzat in principala arterii a corpului - aorta. In afarii de inimii ~i plamani, toracele contine esofagul, care transportii hrana de la cavitatea bucalii pana in stomac, care este situat imediat sub diafragm. Existii, de asemenea, 0 glanda denumita timus, situata in portiunea superioarii a toracelui, anterior traheei. Timusul joaca un rol important in reglarea mecanismelor de aparare.

iitatea abdominalii
:nenul este cea mai mare cavitate a i, intinzandu-se de la diafragm pana - 3az1n. Delimitat posterior de coloana _..z" rala, in partile superioare de coaste, " ::ea anterioara a abdomenului este un ~e:e:e muscular gros. In abdomen exista -l mare numar de organe, frecvent ;:""I1umite viscere. Aproape tot tractul 2 entar este situat in interiorul a' omenului, incepand cu stoma cuI a~ezat ~ b diafragm ~i sf8.r~ind cu rectul, care se "ole~te prin anus. Tractul alimentar :-eprezinta sistemul de prelucrare ~l excretie a alimentelor - descompune alimentele in substante care pot fi absorbite in sange pentru a fi transportate in alte ?ani ale corpului ~i elimina reziduurile nedigerabile. In sustinerea funetiilor :ractului alimentar intervin glande ;" orninale importante, cum ar fi ficatul ~i -. -creasul ~i, in plus, splina, care face ----.e din sistemul vascular limfatic. 0 ~,.ea imensa de vase sanguine deserve~te . "e organele ~i nervii abdominali. ~ spatele canalului alimentar se gasesc . hii, fiecare legat de vezica printr-un - duct denumit ureter, care se afla in _ ea inferioara a abdomenului ~i in care _:na este acumulatii inainte de evacuare. =::rans legat de aparatul urinar este aparatul ':Q reproducere. La femei, aproape toate "anele seJl.llale se gasesc in interiorul anismului, iar la barbati 0 parte din ""anele sexuale coboara, inainte de ::3~tere, in pozitia lor de finitiva , in afara "anismului. Poate parea imposibil ca atat de multe ~ane vitale sa incapa intr-un spatiu atat mic, dar cei 10 m (33 picioare) de ::nestin sunt pliati ~i astfel pot avea loc in ::::I eriorul abdomenului. Pentru fixarea ~anelor, abdomenul este prevazut cu 0 ::J.embrana denumitii peritoneu, de care "'O"anelesunt ata~ate prin mezenter. Peritoneul acopera toate organele minute in interiorul abdomenului. Astfel, ::catul, stomacul ~i intestinele sunt Z" perite de peritoneu, la fel ca splina, "-ezica urinanl, pancreasul, uterul ~i apendicele. Peritoneul are functia de a ~ite mi~cari relativ libere ale variatelor s:ructuri din abdomen. In timp ce _ ritoneul acopera organe cum ar fi 5tomacul, el captu~e~te, in acela~i timp, ~i ~ \itatea abdominala. Partea de p~ritoneu re acopera organele se nume~te ~ritoneu visceral, iar cea de a doua este enumita peritoneu parietal. Peritoneul "arietal are 0 inervatie senzitiva bogata, astfel incar orice leziune sau inflamatie ce apare la nivelul acestuia este resimtita ca 0 urere localizata acuta. Peritoneul visceral u este a~~ de sensibil ~i durererea apare ca intestinul este tractionat sau destins.
";Q

-_.:

Peritoneu visceral Peritoneu parietal Vena porta

Vertebre

Stangasus:Sestiunea
transversala prin eavitatea abdominala demonstrand raporturile dintre diferite organe.
Aorta

Stomac Bursa omentala

Stomac Vertebre

See,tiune sagitala a eavita,tii abdominale. Diagrama ilustreaza eele doua foi,te peritoneale, viseeralil i parietalii.

Sistemele organismului
Pentru a inj:elege modul in care organele interacj:ioneazii intre ele, organismul este studiat pe sisteme - grupe de organe care contribuie la indeplinirea aceleia~i funcj:ii. Unul dintre cele mai familiare este sistemul digestiv. Celelalte sunt sistemul osos, tegumentul sau pielea, sistemul muscular, sistemele limfatic ~i cardiovascular, sistemul nervos, sistemul respirator, sistemul endocrin sau hormonal, sistemul reproduciitor. Fiecare dintre acestea este discutat separat in capitolele urmiitoare. Organele care formeazii un sistem sunt grupate impreunii nu doar pentru cii sunt in legiiturii unul cu celiilalt, ci ~i pentru cii au acelea~i tipuri de j:esuturi. Existii patru tipuri principale de j:esuturi ~i fiecare organ este constituit din cel pUj:inunul dintre ele. Tesutul epitelial sau epiteliul este j:esutul care acoperii sau ciiptu~e~te organele corpului. Multe dintre ele secreta substanj:e cum ar fi hormonii. Tesutul muscular este capabil de contracj:ie, permij:and atat mi~carea intregului organism, cat ~i a structurilor interne. Inima este compusii aproape in intregime din mu~chi. Tesutul conjuncth', care include oasele ~i tendoanele, conecteazii, susj:ine ~i umple structurile organismului. Acest tesut este fie lax - un suport intre alte j:esuturi - fie dens. Atat tendoanele, cat ~i ligamentele reprezintii exemple de j:esut conjunctiy dens. Tesutul nervos se giise~te in sistemul nervos. Are rolul de a coordona funcj:ionarea armonioasii a piirj:ilor organismului, furnizand mijloace rapide ~i eficiente de comunicaj:ie ~i control. T esutul nervos este format din neuroni ~i prelungirile lor.

Toate oasele corpului, cartilajele, articulatiile i Iigamentele care Ie conecteaza Muchii corpului, unii sub control yoluntar (muchii striati), altii function and involuntar (muchii netezi sau involuntari) Creierul, organele de simt (ochi, urechi, muguri gustativi, receptori pentru miros i pipait), nervii i maduva spinarii Glandele care produc hormonii: hipofiza sau pituitara, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, pancreas, timus, po~iuni din testicule i ovare i mici zone de tesut intestinal

Structurile implicate Tncirculatia limfei i Tnapararea organismului Tmpotriva bolii, ce includ ganglionii limfatici, vasele Iimfatice, splina, amigdalele i timusul Gura, dintii, limba, glandele salivare, esofagul, stomacul, intestinul sub\ire, ficatul, vezica biliara ~i pancreasul Organele ~i glandele implicate TnTnlaturarea substantelor reziduale din organism: glandele sudoripare, intestinul gros i aparatul urinar (rinichi, uretere, vezica urinara, uretra) Barbati: testicule, penis, glanda prostatica, vezicule seminale, uretra. Femei: ovare, tubele uterine (Fallopio), uterul, cervixul, vagin, vulva.

embranele
_~::=1ranele sunt straturi simple de ~esut , ~ acopera sau sepam celulele. Existii _~ 'puri principale de membrane. _.~embranele mucoase se gasesc, in _- :pal, la marginea structurilor cavitare, r fi tractul alimentar. Membranele 'ale acopera suprafetele articulare ~i -=0-"'; nele. Mucoasele seroase inconjoara _ e e din torace ~i abdomen. 0 ,- _orie speciala, meningele, protejeaza -'::erul~i maduva spinarii. :..a nivel microscopic, fiecare din _:oanele de celule care intra in alcatuirea . _ ui nostru ~i micul compartiment din --=:' orul acestor celule sunt inconjurate ~i . te de un anume tip de membrana. =:); a cum sugereaza ~i numele, ~ ranele mucoase contin celule _. "alizate pentru a secreta lichidul fluid ==:::.nnitmucus. Printre functiile acestuia numara lupta impotriva infectiilor - tine anticorpi) ~i mentinerea laringelui, amigdalelor ~i a intregului tract alimentar umede ~i elastice. Unele membrane mucoase, in special cele din tractul respirator, contin ~i celule cu func~ii aditionale. Din ele iau na~tere cilii care se rni~ca in "valuri concornitente" pentru a impinge corpii straini nocivi, cum ar fi praful, inapoi spre laringe pentru a fi expectora~i in afara organismului. Membranele care delimiteaza intestinele se pliaza in deget de man~a, formand vilozita~ile pentru a cre~te suprafa~ de digestie. Exista, de asemenea, membrane mucoase in sistemul de reproducere sau sexual, in special endometrul sau membrana uterina, care este elirninata in fiecare luna, in timpul menstruatiei. Membranele sinoviale se gasesc la nivelul articulatiilor mobile ~i au forma unor pungi continand fluidul lubrifiant denurnit lichid sinovial. Tendoanele, benzile de ~esut fibros care leaga rilu~chii de oase sunt inconjurate de 0 teaca sinoviala, in scop protector ~i lubrifiant. Membranele seroase sunt inveli~uri pentru organele din torace ~i abdomen, asigurand protec~ia impotriva imbolnavirii ~1 reducand in mare masura frecarea de organele invecinate. In cavitatea toracica existii douii membrane seroase denumite pleure. In abdomen, toate organele sunt acoperite de 0 membrana seroasa cunoscuta sub numele de peritoneu. La inceputul fiecarei noi vie~i, membrane Ie au 0 functie speciala temporara. fatuI in dezvoltare este inconjurat in uter de 0 membrana speciala, denumita sacul amniotic. Acesta contine un lichid in care ratul pur ~i simplu plute~te, creand astfel un sistem ideal pentru absorbtia ~ocurilor. Dupa na~tere, acesta este eliminat impreuna cu placenta.

_Jembrana seroasii, denumitii pleurii _"urpuriu),previne frecarea dintre -liimani ~i cu~ca toracicii.

lvfeningele (portocaliu) inconjoarii tesutulfin (encefalul) ~i ilprotejeaziifafii de scheletul dur al craniului.

Membrana mucoasii, ce delimiteazii tractul respirator (ro.~u),prezintii cili cu rol in eliminarea substantelor striiine ajarii din pliimtini.

-71ozitiitile membranei mucoase (roz), are ciiptu~e~te intestinul suhfire, miiresc suprafata pentru digestia ~i absorbtia anei

lvfembrana sinovialii (ro!ju), care delimiteazii capsula articularii, secretii un fluid pentn/ facilitarea mi!jciirilor articulare

Celulele i cromozomii
Fiecare organism adult contine mai mult de o suta de milioane de celule, structuri microscopice care au un diametru de a suta parte dintr-un milimetru. Nici 0 celula nu este capabila de 0 supravietuire in afara corpului, cu exceptia cazului in care este multiplicata artificial in conditii speciale. Celulele organismului prezinta 0 mare variatie in ce prive~te forma, marimea ~i detaliile de structura, in concordanta cu functiile pe care trebuie sa Ie indeplineasca. Celulele musculare sunt lungi ~i subtiri ~i se pot contracta ~i relaxa, permitand organismului sa se mi~te. Multe celule nervoase sunt, de asemenea, lungi ~i subtiri, dar transmit impulsurile ce compun mesajele nervoase, iar celulele hexagonale din ficat sunt echipate pentru indeplinirea unei multitudini de procese chimice vitale. Globulele ro~ii cu forma de disc transporta oxigenul ~i dioxidul de carbon, in timp ce celulele sferice din pancreas secreta ~i inlocuiesc hormonul denumit insulina. Toate celulele corpului sunt structurate conform aceluia~i model de baza. La exteriorul celulei exista 0 membrana celulara care inconjoara 0 substanta gelatinoasa, citoplasma. In aceasta este inclus nucleul care gazduie~te cromozomii. Citoplasma, de~i contine intre 70-80% apa, nu este deloc inactiva. Multiple reaetii chimice au loc intre substantele dizolvate in apa. Citoplasma contine structuri foarte mici denumite organite celulare, fiecare cu functie importanta ~i specifica. Membrana celulara este poroasa ~i are un aspect stratificat, fiind formata din proteine ~i grasimi, acestea din urma fiind dispuse la mijloc. Pe masura ce substantele intra sau ies din celula, ele sunt fie dizolvate in lipide, fie trec prin aceasta membrana poroasa semipermeabila. Membrana unor celule este ciliata. In nas, cilii opresc particulele de diverse pulberi. Ace~ti cili se pot mi~ca, de asemenea, la unison pentru a dirija particulele intr-o anumitii directie. Citoplasma celulelor contine organite microscopice de forma oval-alungita denumite mitocondrii, care convertesc oxigenul ~i nutrimentele in energia necesara pentru toate celelalte functii celulare. Aceste "uzine de energie" functioneaza datorita actiunii enzimelor, proteine complexe care catalizeaza reactiile chimice intracelulare. Lizozomii - alt organit citoplasmatic sunt mici vezicule care contin enzime ce fac posibila utilizarea nutrimentelor de catre celula. Cel mai mare numar de lizozomi se gase~te in celulele hepatice. Hormonii sunt stocati in organite ~i mai mici, denumite aparatul Golgi. Multe celule poseda 0 retea fina de canalicule care este considerata ca un fel de "schelet" celular intern - reticulul endoplasmic. Pe suprafata lui exista mici structuri sferice cunoscute sub numele de ribozomi, responsabile pentru controlul proteinelor esentiale necesare tuturor celulelor. Aceste proteine servesc la refacerea structurilor ~i, sub forma de enzime, pentru metabolismul celular ~i pentru sinteza unor hormoni. ca codificata sub forma unui compus chimic denumit acid dezoxiribonucleic (ADN), care este organizat in formatiuni ce poam numele de gene ~i care sunt grupate in structuri filamentoase, cromozomi. Un cromozom contine mii de gene, fiecare din acestea avand informatia necesara pentru producerea unei proteine. Aceasta proteina poate sa aiM un efect slab in interiorul celulei sau asupra aspectului general al organismului (fenotip), dar in aceea~i masura poate determina diferenta intre persoanele care au ochi caprui sau alba~tri, par drept sau carliontat, tegumente de culoare normala sa~ albino~i. In afara de globule Ie ro~ii mature, care i~i pierd cromozomii in stadiile finale de maturare, ~i de ovule ~i spermatozoizi (celule sexuale), care contin jumatate din numarul normal de cromozomi, fiecare celula a corpului contine 46 de cromozomi aranjati in 23 de perechi. In fiecare pereche se afla un cromozom de la mama ~i unul provenit de la tata. Ovulele ~l spermatozoizii au numai jumatate din acest numar, inca! la fertilizarea ovulului, noul individ va avea numarul corespunzatof. In momentul fecundatiei (fertilizarii), genele incep sa transmita instructiuni (informatii) pentru dezvoltarea unei noi fiinte umane. Cromozomii tatalui sunt raspunzatori pentru determinarea sexului. Cromozomii sexuali sunt notati cu X ~i Y, in functie de forma lor. La femei, ambii cromozomi sell.llali sunt notaticu X, iar la barbati exista un X ~i un Y. Daca un spermatozoid care contine cromozomul X fertilizeaza un ovul cu cromozomul X, copilul va fi 0 fetita, dar daca un spermatozoid Y fertilizeaza un ovul cu cromozomul X, copilul va fi baiat.

Cromozomii
Fiecare nucleu contine informatia geneti-

Componentele celulare
Citoplasma consistenta gelatinoasa conti nand structurile fine (organitele) din interiorul celulei Nucleolul - produce proteinele necesare pentru diviziunea celulara Nucleul- contine inforil1atia genetica Lizozomii - stocheaza enzimele

Di"iziunea celulara
In afara de faptul ca este posesorul informatiei genetice, ADN-ul cromozomial are, de asemenea, capacitatea de a se autoreproduce; rara aceasta proprietate, celulele nu s-ar putea multiplica, nici nu ar putea transmite informatia genetica de la 0 generatie la alta. Procesul diviziunii celulare se nume~te mitoza; tip de diviziune care are loc atunci cand un ovul fertilizat se dezvolta pentru a da na~tere unui copil ~i apoi unui adult, ~i cand celulele uzate sunt inlocuite. Cand celula nu este in diviziu.11e, cromozomii nu sunt vizibili in nucleu, dar cand celula intra in diviziune, cromozomii devin mai scurti ~i mai gro~i ~i se poate observa clivarea lor longitudinala.

Porii membranari - permit schimburile . transmembranare

.cipalele diferenfe fntre cele doua _ ri de diviziuni celulare sunt ~ -irate mai sus. mult marite. jn i?1oza(sus). cromozomii sunt _ hca,ti ~i apoi fonneaza perechi ce :: leaga strdns fnainte de a se separa divide pentru a produce celulele ::3Xlwle care con,tin jumatate din _-orma,tia genetica necesara pentru a -- i1a~tere unei fiinfe umcme; a doua atate de cromozomi este dobdndita ;:- trsul fecundarii. jn cursul mitozei _-os). perechile de crol110zomi se :?Jlara ~ifiecare se divide fn doua . -.ti identice care se dispun fn a~a fel :.Cclt. atunci cdnd migreaza spre _ Iii celulari ~i celula se fmparte fn -' la. fiecare noua eelula va con,tine '0 ta informa,tia genetiea necesara .-mtru a inloeui SClU l11ultiplica ~ell/lele existente fn organism. _. lstra.tia (dreapta) arata structura :0111i eromozom. Ace~ti cromozorni se despart ~i rnigreaza .z:re polii celulari. In final, citoplasma se 'epara in jumatati ~i apar noi membrane in r-=ul celor doua noi celule, fiecare avand

Fractiunile ADN sunt denumite gene. Fiecare gena contine informatia pentru sinteza unei proteine

o Landa unica
deADN

numarul normal de 46 de cromozomi. In fiecare zi, un numar uria~ de celule mor ~i sunt inlocuite prin mitoza; unele celule prezinta 0 mitoza mai activa. Odata formate, celulele din sistemul nervos sunt incapabile de regenerare prin diviziune, dar celulele hepatice, tegumentare ~i sanguine sunt complet inlocuite de mai multe ori pe an. Producerea celulelor cu jumatate din numarul normal de cromozorni in scopul de a se determina transmiterea caracterelor ereditare implica un tip particular de divi.ziune celulara, numit meioza. In meioza, cromozomii devin intai scurti ~i den~i ca in rnitoza ~i se impart in doua, dar apoi cromozomii se cupleaza, astfel incat un cromozom de la mama ~i unul de la tata sa se gaseasca alaturi. In continuare, cromozomii devin strans interconectati, a~a incat, atunci cand ei se separa, fiecare nou cromozom contine unele dintre genele mamei ~i unele dintre cele ale tatalui, dupa aceea cele doua noi celule se divi.d din nou, astfel inciit fiecare ovul sau spermatozoid contine 23 de cromozoml. Schimbul de material genetic in cursul procesului de meioza explica de ce copiii nu sunt total asemanatori cu parintii ~i de ce fiecare individ, in afara de gemenn identici, are un tipar genetic unic.

Metabolismul
Procesele complexe care ajuta la menfinerea funcfioniirii norma Ie a organismului sunt control ate eficient de ciitre substanfe chimice din organism, denumite enzime ~i hormoni. Activitatea enzimaticii influenteazii reacfiile chimice, astfel incat substanfele necesare sunt puse la dispozifia celulelor corpului, in timp ce hormonii regleazii funcfii cum ar fi cre~terea ~i utilizarea rezervelor energetice. Metabolismul cuprinde toate procesele chimice care au loc in organism, Iacandu-l capabil de cre~tere, supravieftiire ~l reproducere. El reprezintii consecinfa a douii procese distincte ~i complementare, catabolism ~i anabolism. Catabolismul constii in degradarea hidrocarbonafilor, griisimilor ~i proteinelor ~i a unui numiir de produse reziduale, cum ar fi celulele ~i fesuturile moarte, pentru a produce energie. Energia eliberatii prin catabolism este convertitii in lucru mecanic prin activitate muscularii ~i 0 anumitii cantitate se pierde sub formii de ciildurii. Anabolismul implicii procesele de sintezii prin care substanfele nutritive sunt trans formate ~i stocate sub formii de energie sau folosite in scopul cre~terii, reproducerii ~i apariirii impotriva bolilor. La un copil sau un adolescent, aportul energetic derivat din degradarea hranei depii~e~te pierderile energetice, fumizand energia necesarii pentru cre~tere. La adult, excesul de aport energetic va fi convertit in lipide; iar 0 mare cheltuialii energeticii va determina 0 pierdere in greutate. Degradarea amidonului o mare parte din necesitiifile energetice ale corpului este fumizatii de degradarea hidrocarbonatelor, care se giisesc in alimente cum ar fi painea ~i cartofii. Cele mai frecvente monozaharide care se obtin din hrana sunt glucoza, fructoza ~i galactoza. Acestea ajung rapid la ficat, unde fructoza ~i galactoza sunt transformate in glucozii. Energia celularii este obtinutii pnn transformarea glucozei panii la acid piruvic. Energia astfel eliberatii este temporar stocatii in compu~i macroenergici de tipul adenozin trifosfat (ATP). Lipidele ~i proteinele sunt 0 pa importantii a hranei omului ~i, dacii apor de glucozii este sciizut, griisimile proteinele devin sursii de energie. Cand sursele energetice fumizate hidrocarbonafi se epuizeazii, moleculele griisimi sunt fragmentate panii la glicerol acizi gra~i, care se catabolizeazii separ Glicerolul este transformat in cell hepaticii in glucozii, intrand astfel in cici metabolismului glucidic. Proteinele prezente in dietii su degradate panii la aminoacizi, care su indispensabili pentru cre~tere ~i, asemenea, pentru enzimele care catalizea fiecare proces metabolic. Multe afecfiuni metabolice sunt cauza de 0 deficientii congenitalii a unor enzin ~i acest lucru poate duce la acumulan unor compu~i toxici in organism. Diabetul este provocat de sciiden secretiei insulinei de catre pancreas. Fa insulinii, celulele organismului nu p prelucra ~i metaboliza glucoza.

Proteine Hidraji de carbon


Grasimi

6)

Hidr~jii de carbon (glJcidee) reprezinta sursa ini~ala de energie, dupa care urmeaza grasimie (lipidee depezitate) ~i proteineie

Un adutt al carui apert alimentar este prea scazut fobse~te rezervee organice ~i scade in greutate.

~roteinele formeaza cele mal importante structuri celulere, ,Impreuna cu unele ipide ~i hidrali de carbon

o
vJ"

f
l

uw~ce m~ Bn 0%.
~

~O&
Reziduurile rezulate in urma metabolizarii hranei trebuie sa fie excretate Un .copil are nevoie de mai mutta hrana decat cea folosita pentru objlnerea energrer necesare cre~terii

Grasimie suntstocate sub forma de jesut adipes; hidralii de carbon ~I protelnele pet fi transformate in grasimi

Homeostazia
~_ a fi sanatoase, corpurile noastre _ -'-:.lie sa fie mentinute intr-o stare --.anta de echilibru intern ill situatii : anent variabile. Termenul folosit : ::u a descrie acest proces este --eostazia. Multe din mecanismele -:-~ :ate in aceasta influenta reciproca _-e noi ~i mediul ambiant pot fi -' derate ca sisteme de control diferite ~i ~. 'duale, fiecare avand de indeplinit 0 _ .e specifica ~i care impreuna eaza un sistem global responsabil ~e::::- toate functiile organismului nostru. exemplu, toate celulele corpului sunt :"ciate intr-un lichid care Ie furnizeaza ===z ~i care indeparteaza de~eurile. - ~ teristicile acestui lichid extracelular == -: ra celulei) trebuie sa ramam aproape -tante pentru a abilita celula sa traiasca - functioneze intr-un mod adecvat. -=- -eostazia este, de aceea, 0 stare de onare ce mentine functiile normale ~ ~rpului pana cand unul sau mai multe _-e sisteme i~i modifica echilibljUl.Cand L lucru se intampla, toate celulele " ui sunt afectate ~i rezultii starea de _ ~.a. Un organism sanatos este capabil de ::z:: enta impotriva bolilor ~i de refacere ~i daptare pentru a compensa leziunea stresul, dar la boala aceastii capacitate =::~ erduta. -. ceptibilitate fata de gripa, este .:.=enninata in mare masura ill acest mod, ce explica de ce nu orice persoana _- -a la boala va fi contaminatii. ~s e u~or sa-ti reprezinti homeostazia in --::uni inginere~ti. Toate sistemele de 01 ~i reglare ale organismului _-_c 'oneaza printr-un "feedback negativ", e rezultatul unui anurnit proces "este orizat" de alti factori. Cand ::-- uctia" cre~te sau scade dincolo de ..=:.: ele dorite (fiziologice), 0 parte din ea ~ de,iata illapoi la sursa, actionand ca _ ::lecanism de reglare. exemplu clasic obi~nuit este ostatul care controleaza un sistem de ~ --lzire centrala. Daca temperatura erei scade sub reglajul termostatului, _ ircuit electric este activat ~i acesta ::::::te ill actiune boilerul care trimite in _ . atie apa calda in sistem. Cand ~::>eratura ceruta este atinsa, termostatul =;:e~te din nou tot procesul. Totu~i, spre ~::osebire de sistemul de termoficare, _ .smul are intotdeauna la dispozitie -::: multe mecanisme diferite pentru -=:e:ea~ifunctii pe mai multe cai, asigurand _-el mecanismele de compensare. ::::xista mai multe mii de sisteme de 01 ill organism care sunt coordonate

Cdnd apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza 0 scadere a nivelului apei in sdnge. Dupa aceea, el declan:;eaza hipojiza posterioara, pentru a elibera honJ1onul antidiuretic (.WH), sciizdnd astfeIpierderile de apa la nivelul rinichilor:;i vezicii urinare. Glandele suprarenale sunt, de asemenea, stimulate pentru a produce mai mult aldosteron,favorizdnd re!inerea unei cantita!i mai mari de sare :;i, concomitent, a apei la nivelul rinichilor. Apa bauta pentru a calma setea determinata de 0 senzafie de "gura uscata" reface rezervele de apa din organism. Hipotalamusul se adapteaza la schimbare :;iproduce 0 scadere a ADH:;i a aldosteronului.
Glanda suprarenala

~HiPotalamus

u- _.
(

~_

I~~~\'\ f'
__ ..,

~~~.

Hlpofiza

-~\~'

poot,",,,,

pentru a regIa virtual fiecare functie. Cei mai importanti (vitali) reglatori din organism sunt sistemul nervos ~i sistemul endocrin. Datorita interrelatiei stranse ~i faptului ca fiecare este necesar pentru .functia celuilalt, uneori sunt descri~i ca 0 unitate reprezentand sistemul neuroendocrin. Portiunea sistemului nervos implicata fundamental in homeostazie este reprezentata de sistemul nervos autonom care regleaza vegetativ (automat) unele organe cum ar fi Imma, plamanii, stomacul, intestinele, vezica urinara, organele sell:uale~i vasele de sange. Sistemul endocrin reactioneaza mult mai lent, dar efectele sale persista pentru mai mult timp, pe cand sistemul nervos autonom are reactii rapide, care se mentin doar atat cat este necesar. Uneori, ele functioneaza independent unele de altele ~i deseori impreuna, in functie de natura ~i gravitatea situatiei. Unul din exemplele de homeostazie in care sunt implicate ambele sisteme este reglarea volumului apei in orgamsm. Organismul este aproxirnativ 70 la suta apa, unele tesuturi - cum ar fi materia

cenu~ie din creier - continand pana la 85 la suta, iar altele, cum ar fi stratul adipos, numai 25 la sutii. Apa este, de asemenea, componenta de baza a sistemului de transport al organismului, sangele, care contine 80 la suta apa. In anumite imprejurari, aportul de apa catre organism scade. Din fericire, organismul poseda mecanismele necesare pentru reglarea aportului de apa. Setea este un stirnulent bazal; cand ne sirntirn insetati, organismul sernnalizeaza nevoia sa de apa. Volumul de apa pe care 11bem dupa aceea pentru a satisface nevoile organismului este dependent de cantitatea de apa pierduta. Centrul principal al sensibilitiitii la sete se gase~te profund in creier, in hipotalamus, care reprezinta centrul de control al sistemului nervos autonom. Grupuri mici de celule nervoase din hipotalamus sunt sensibile la cantitatea de apa din siinge. In cazulin care cantitatea de apa din sange, raportata la concentratia de saruri ~i alti componenti, scade, aceste celule sunt stimulate ~i, pe liinga producerea hormonilor care determina retentia renala de apa (vezi pag. 126), produc ~i senzatia de sete.

CAPITOLUL2

S1STEMUL
OSOS

S1

TEGUMENTUL
Structura de sustinere a corpului uman este un miracol de constructie complexa, proiectat pentru a asigura maximum de forta i mobilitate. Fiecare os are 0 forma particulara, deoarece are un 1"01 specific. in ace Ie parti ale scheletului in care este necesara mai multaflexibilitate intra in functie cartilajele, dar articulatiile i ligamentele lor sunt cele carefac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat. inveliul extern al corpului, pielea (tegumentul) este, defapt, un organ - cu cea mai mare suprafata - care nu numai ca protejeaza organele interne fata de leziuni, dar ajuta, de asemenea, la reglarea temperaturii corpului.

Dreapta: Femeile ~i barbafii au acel~i numar de oase - 206 -, dar in general scheletulfeminin este mai u~or ~i mai mic. Pentru a se adapta cre~teriifatului in timpul sarcinii, pelvisulfemeii este mai larg, dtindu-iforma caracteristica a ~oldului. La sexulfeminin, umerii sunt relativ ingu~ti. La barbat, propor!iile sunt inversate, Q1/tind umerii largi ~i ~oldurile strtimte.

Oasele i cartilajele
Scheletul unui adult este format din aproximativ 206 oase. Oasele prezinta un strat exterior dur ~i gros ~i un interior moale, maduva. Oasele sunt la fel de putemice ~i rezistente ca betonul ~i pot suporta mari greutiiti rarii a fi indoite, rupte sau strivite. Fiind legate intre ele prin articulatii ~i mi~cate de ciitre mu~chii ata~ati la ambele extremitiiti, ele formeazii spatii (cavitiiti) care servesc la protejarea organelor moi, asigurand in acela~i timp un grad ridicat de mobilitate. In plus, scheletul reprezinta cadrul care sustine celelalte piiTti ale corpului. Ca oricare alte componente ale organismului, oasele sunt formate din celule. Acest tip de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de tesut fibros, 0 substanta fundamentalii relativ moale ~i pliabilii. In interiorul acestui cadru existii 0 retea de substanfii mai durii care da, prin calcificare, un material la fel de rezistent ca betonul, fumiziind soliditate cadrului de tesut fibros. Rezultatul final este 0 structurii extrem de rezistentii ~i cu 0 flexibilitate remarcabilii. ulterior, ele dezvoltii canalul medular. Formarea canalului medular reduce foarte putin rezistenta osului, reduciindu-i insii, in acela~i timp, foarte mult greutatea. Aceasta reprezintii 0 lege naturalii a ingineriei structurale din care natura i~i ia toate avantajele in ceea ce prive~te formarea oaselor. Canalul medular contine miiduva osoasii in care are loc producerea celulelor sangume. De~i pare surprinziitor, un nou niiscut are mai multe oase in corpul lui decat un adult. La na~tere, scheletul nou-niiscutului este alcatuit din aproximativ 350 de oase; de-a lungul anilor, unele din acestea fuzioneazii pentru a forma segmente mai mari. Craniul unui nou niiscut este un bun exemplu in acest sens; in cursul na~terii acesta este supus unei presiuni intr-un canal ingust. Dacii craniul acestuia ar fi la fel de inflexibil ca al unui adult, pur ~i simplu ar fi imposibil pentru copil sii treadi prin canalul pelvin.

Mai jos: Cele 14 oase alefefei protejeaza


organele de simf vulnerabile ale capuillimecanismele delicate ale ochiullli ~i receptorii olfactivi ~i auditivi. Oasele fumizeaza un cadru stabil pentru musculaturafefei, astfel incat putem face mi~carifaciale in timp ce mesteci'im, vorbim sau traim diverse emofii.

Cre~terea osoasli
Ciind oasele incep sa creasca, acestea sunt complet solide. Intr-un stadiu

de a cre~te spre 0 forma adecvata functiei. Acest lucru este important in special pentru oasele lungi, care formeaza scheletul membrelor. Ele sunt mai largi la cele doua ex1remitati decat la mijloc, ceea ce face posibil un contact mai bun la nivelul suprafetelor articulare unde acesta este necesar in cel mai inalt grad. Modelarea oaselor are loc in special in timpul cre~terii ~i persistii toata viata. Diferite forme ~i marimi Exista mai multe tipuri de oase, fiecare fiind proiectat sa functioneze in diverse moduri. Oasele lungi care alcatuiesc membrele reprezinta cilindri de tesut osos dur, avand in interior maduva moale ~i spongioasa. Oasele scurte, care se gasesc la nivelul incheieturii pumnului ~i a gleznei, au, in principal, aceea~i alcatuire ca oasele lungi, dar sunt mai aplatizate, pentru a

permite 0 mai mare varietate a mi~ca . lara 0 pierdere a rezistentei. Oasele p1 sunt formate din doua straturi de tesut 0: dur cu un strat spongios intre"ele. Fon plat! ofera protectie (cum ar fi craniul) s o suprafata mare de insertie pentru Ul mu~chi (cum ar fi creasta scapulara omoplatului). Ultimul tip osos, O! neregulat, apare in diferite forme adapu specific la functia pe care 0 indepline~1 Vertebrele, de exemplu, sunt in fom cilindrica pentru a asigura rezistenta spatiul interior necesar pentru madU' spinarii. Oasele care formeaza structu fetei prezinta cavitiiti umplute cu aer. Cartilajele Cartilajele sau zgarciul constItule componenta moale, rezistenta, dar i acela~i timp flexibila, a scheletu 1 corpului. La adulti se gase~te mai ales D

Fontanelele sau golurile dintre oasele craniului fi penn it aceastuia sa se muleze sujicient pentru a se acomoda cu dimensiunile canalului. Dupa na~tere, aceste fontanele se inchid treptat. Scheletul unui copil este format uu numai din oase, ci ~i din cartilaje care sunt mult mai flexibile. Pe masura cre~terii organismului, se intiiresc treptat inspre 0 consistenta osoasa - un proces numit osificare, care continua ~i la varsta adulta. Procesul de cre~tere are loc printr-o marire a lungimii oaselor bratelor, picioarelor ~i a coloanei vertebrale. Oasele lungi ale membrelor au cate 0 suprafata de cre~tere la fiecare extremitate ~i acestea reprezinta locul de unde pome~te cre~terea. Suprafata de cre~tere este formata, in principal, din cartilaj mai mult decat din os ~i din acest motiv zona cartilajului de cre~tere nu este aparenta pe radiografie. Odatii ce suprafata de cre~tere s-a transformat in tesut osos, cre~terea in lungime a oaselor se opre~te. Suprafetele de cre~tere se osifica la toate oasele intr-o ordine precisa. Maturitatea' completa a scheletului nu se atinge pana la 20 de ani. Proportiile scheletului uman se schimba semnificativ pe masura ce acesta se dezvolta. Capul unui embrion de ~ase saptamani este la fel de lung ca ~i restul corpului; la na~tere, capul este inca mare in comparatie cu restul corpului, dar centrul de greutate este deplasat de la barbia copilului la ombilic. La adult, centrol de greutate se gase~te la nivelul planului transversal situat deasupra simfizei pubiene ~i a organelor genitale. In general, scheletul unei femei este mai u~or ~i mai mic decat al unui barbat. Pelvisul feminin este proportional mai larg, creand spatiu pentru cre~terea ra'tului in timpul sarcinii. Barbatul are umerii mai largi ~i 0 cu~ca toracica mai lunga, dar, in contradictie cu credinta populara, barbatul ~i femeia au acela~i numar de coaste. o caracteristica importanta ~i remarcabila a oaselor este capacitatea lor

Vase sanguine epifizare

Linia epifizara (rama~ila a zonei de cre~tere)

~
Epifiza (extremitatea osului)

Epiglota (cartila] elastic)

Cartilaj tiroid __ (marullui Adam) \. Laringele Traheea

Sus: Structuri/e constitutive ale laringelui, unde

se afla corzi/e vocale, sunt compuse din resut conjunctiv. Epiglota esteformata din cartitaj elastic, dar celelalte trei parri - carti/ajul tiroid, cricoid ~i aritenoid - sunt carti/aje hialine. Corzile vocale suntformate dinjibre elastice fine.
Jos: Celulele carti/ajului hialin de la np.... elul zone lor de cre~tere se multiplica, determindnd cre~terea osului, producdnd 0 matrice calcifiata. Dupa aceea, celulele mor, lasdnd spa/ii libere. Celulele osteoblastice produc resut osos pentru a umple aceste spa/ii ~i a inlocui matricea calcifiata.

subtire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafata extremiUiti10r osoase la nivelul articulatiilor. Cartilajul hialin este, de asemenea, abundent in tractul respirator, participand 1a formarea cavitatii nazale posterioare (comete) ~i, de asemenea, in inelele rigide, dar flexibile ce inconjoara traheea ~i bronhiile care conduc la plamani. La extremitatea coastelor, benzi de cartilaj hialin fac legatura intre coaste ~i osul stem', avand un rol in facilitarea expansiunii ~i contractiei toracelui in timpul respiratiei. La nivelul laringelui, cartilajele hialine sunt implicate nu numai in sustinere, dar ~i in mecanismul vorbirii. Pe masura mi~carii, ele cotroleaza cantitatea de aer ce trece prin laringe ~i, in consecinta, timbrul sunetului emis. Cartilajul fibros Cartilajul fibros, al doilea tip, este format din mai multe fascicule de colagen care ii confera atat elasticitate, cat ~i rezistenta la compresii. Ambele ins~iri sunt necesare la locul in '!,are este prezent, in speta intre vertebre. In coloana vertebrala, vertebrele sunt separate intre ele printr-un disc fibrocartilaginos. Discurile intervertebrale protejeaza coloana impotriva traumelor ~i fac posibila pozitia ostostatica.

Emiterea unui sunet cu tonalitate

inalta

articulatii, acoperind extremitatile osoase ~i in alte puncte strategice ale scheletului, nde netezimea ~i flexibilitatea sunt Decesare in cel mai inalt grad. Structura cartilajului nu este aceea~i in ot scheletul. Aceasta variaza in raport cu functiile specifice pe care Ie indepline~te. Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structura de baza, sau matrice, in care sunt incluse celulele, ~i din fibre constituite din proteine denumite colagen ~i elastina. Consistenta acestor fibre variaza in diferite tipuri de tesut cartilaginos, dar toate se aseamana prin faptul ca nu contin vase sanguine. In functie de caracteristicile fizice, tesutul cartilaginos se imparte in cartilaj hialin, cartilaj fibros ~i cartilaj elastic. Cartilajul hialin Cartilajul hialin este un tesut trans lucid de culoare albastra-alba ~i, dintre cele trei tipuri histologice, contine cea mai mica cantitate de celule ~i de fibre. Toate fibrele pe care Ie contine sunt formate din colagen. Acest tip de tesut formeaza scheletul embrionului ~i are 0 mare capacitate de cre~tere, care permite nounascutului sa ajunga qe la dimensiuni de aproximativ 45 cm (18 inci) pana la dimensiunea adultului de 1,80 m (6 picioare). Dupa ce cre~terea s-a oprit, cartilajul hialin ramane intr-un strat foarte

Oasele membrului superior reprezentate de humerus injumatatea superioara!ji de radius !ji ulna la antebraf. Articulafia cotului, care leaga cele doua parfi humerus cu ulna !jiradius, areforma de "balama".

Humerus

plclOare, dar ~l sa ne mentinem pozitia ortostatica. Vertebrele protej eaza, de asemenea, maduva spinarii, dispusa in canalul vertebral. Extremitatea inferioara a coloanei ,iertebrale este denurnita coccis. La unele animale, cum ar fi cainii ~i pisicile, este mult mai lung ~i formeaza coada. Coloana vertebralii este constituita dintr-un lanr de oase denumite vertebre, clasificate Infuncfie de pozifia lor In corp. Cele care sunt ilustrate aici se gasesc In regiunea lombara. Fiecare vertebra este tapisata (protejata) cu un disc, de consistenfa gelatinoasa.

Membrana sinoviala

Fiecare disc este constituit dintr-un inveli~ extern fibrocartilaginos, ce inconjoara nucleul pulpos. Portiunea cartilaginoasa a discului, a carui suprafata este lubrifiata, previne deplasarea vertebrelor in timpul mi~carilor, in vreme ce nucleul pulpos are functia de absorbtie a ~ocurilor, Cartilajul fibros are un rol de conectare intre oase ~i ligamente; la nivelul centurii pelviene, el une~te oasele bazinului in articulatia numita simfiza pubiana. La femei, acest cartilaj are 0 importanta particulara, deoarece devine mai lax sub influenta hormonilor secretati in timpul sarcinii, pentru a permite trecerea capului ratului. Cartilajul elastic Cel de-al treilea tip de cartilaj, cel elastic, i~i datoreaza denumirea prezentei fibrelor de elastina, ca ~i a celor de colagen in structura sa, El este compact, dar flexibil ~i intra in constitutia epiglotei, care acopera intrarea in caile respiratorii in tirnpul deglutitiei (inghitirii). Cartilajul elastic formeaza pavilionul urechii, ca ~i peretii conductului auditiv ex1ern ~i ai tubelor Eustachio, care leaga fiecare ureche cu faringele posterior. impreuna cu cartilajul hialin, cartilajul elastic participa la structura laringelui ~i a corzilor vocale. Structura scheletului Fiecare segment al scheletului indepline~te

o functie particulara. Craniul protejeaza creierul ~i, de asemenea, ochii ~i urechile, Din cele 29 de oase ale craniului, 14 formeaza structura masivului facial. 0 privire asupra craniului arata cum structurile vulnerabile ale fetei sunt protejate de aceste oase. Cavitatile orbitale care se gasesc sub frunte adapostesc mecanismele complexe ~i delicate ale ochiului, La fel mucoasa olfactiva este adapostita profund In cavitatea nazala, in maxilarul superior. Un element frapant al craniului este dimensiunea rnandibulei sau maxilarul inferior. Fiind mobila, mandibula reprezinta un instrument ideal de strivire a hranei atunci cand, prin intermediul dintilor, intra In contact cu maxilarul. Cand vedem oasele faciale acoperite cu mu~chi, nervi ~i piele, este greu de observat cat de eficiente sunt forma ~i dispunerea lor. Un alt exemplu de structura adaptata este acela ca zona faciala este mai solida in jurul ochilor ~i al nasului, pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior, sub craniu, fie in sus. Coloana vertebral a este formata dintr-un lant de oase mici denumite vertebre ~i formeaza aXlll central al scheletului. Este deosebit de solida, dar, deoarece este 0 tija formata din segrnente mici, in loc sa fie un os unic, este, de asemenea, foarte flexibila. Acest lucru ne face capabili sa ne aplecam Inainte ~i sa ne atingem degetele de la

Apendice xifoid

Mu~chi ihtercostali interni Lattissimus dorsi Serratus anterior

Coloana vertebrala Contracjia mu~chilor intercostali externi

Coastele sunt ridicate superior ~i exterior

Coloana vertebrala Contracjia mu~chilor intercostali interni

~
Cu~ca toracicii protejeazii unele dintre organele vitale, printre care se aflii pliimtinii, inima,jicatul ~i stomacul. Cartilajele costale pemlit toracelui sii-~i miireascii ~i sii-~i miqoreze volumul in timpulrespirafiei; coastele, alciituite numai din tesut osos, arji prea inflexibile. Ctind organismul are nevoie crescutii de oxigen, ca de exemplu in timpul unui efortjizic intens, mu~chii intercostali externi se contractii, crescdnd circumferinfa toracelui ~i impingtind sternul inainte. Noi expiriim prin relaxarea aces tor mu~chi. Cdnd expirafia este dijicilii, se contractii mu~chii intercostali interni, care, deplastind inferior coastele, reduc volumul toracic.

Cutia toracica este delimitata lateral de coaste, posterior de coloana vertebrala ~i anterior de catre stem. Coastele sunt fixate de coloana vertebrala printr-un tip special de articulatii, care Ie permit mi~carea in timpul respiratiei. Anterior, se ata~eaza de stem prin tesut cartilaginos. Cele doua coaste inferioare (11 ~i 12) sunt articulate doar de coloana vertebrala ~i nu se articuleaza cu sternul. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de coaste flotante ~i au 0 slabii implicatie in respiratie. Prima ~i a doua pereche de coaste sunt strans legate de clavicula ~i formeaza baza gatului, prin care trec catre brat 0 serie de pachete vasculo-nervoase. Structural, cutia toracica este astfel alcatuita mcat asigura 0 protectie a inimii ~i a plamanilor care se gasesc in interiorul ei, deoarece lezarea acestor organe ar putea fi fatala. Oasele membrului inferior au cea mai mare lungime ~i greutate. Femurul se articuleaza in cavitatea acetabulara din osul iliac al arcului pelvin. Acetabuful este orientat cafre exterior, asifel incat membrele inferioare sunt pozifionate fa 0 distanfa suficient de mare fata de Iinia mediana a cOlpului, penfru a asigura eftcienfa echilibrului ~i a locomo,iei.

Structura articulatiei pumnului ,i a mainii

Trapez

Trapezoid Osul mare (capita!)

----

---

Osul cu carlig (hamat)

Pisiform Piramidal

__

Osul sacru ,_Cavitatea acetabulara Pubis

Condil femural lateral

Maleola medials

suprafetele osoase sunt complementare, permitand un surplus de stabilitate organismului. Membrele ~i pelvisul Bratele sunt unite cu all.'Ul central al Aproape la doua treimi inferior de corpului reprezentat de coloana vertebral a creasta iliaca se gase~te cavitatea prin centura scapularii, care este formata acetabulara, perfect adaptata pentru din scapula (omoplat) ~i clavicula. Osul articularea cu capul femurului sau osul bratului este denumit humerus ~i se coapsei, cel mai lung os din corp, Mai jos articuleaza la nivelul cotului cu cele douii de aceasta cavitate, oasele bazinului se oase ale antebratului: radius ~i ulna. Mana curbeaza in plan anterior. Aceasta parte a este formata dintr-un mare numar de oase pelvisului este pubisul, completata de 0 mici. Acest lucru ne dii posibilitatea sa ansa osoasa denumita ischion. Anterior, apucam obiectele ~i sa realizam mi~cari de cele doua oase pubiene se articuleaza, formand simfiza pubiana, descrisa mai sus, fmete, complexe, in care fiecare din componentele mainii se mi~ca mtr-un mod La nivelul acesteia se gase~te' un disc diferit, dar perfect coordonat. cartilaginos, discul interpubic. Mai multe Legatura dintre membrele inferioare ~i ligarnente consolideaza articulatia ~i, de coloana vertebral a se face prin pelvis, care asemenea, merg de la partea superioara la este alcatuit dintr-un grup de oase ell.1:rem creasta iliaca, mentinand stabilitatea de rezistente. Partea posterioara a pelvisului. pelvisului este delimitata de osul sacru. De La nivelul gambei existii doua oase, tibia fiecare parte, sacrul se articuleaza cu un os ~i fibula. Piciorul, la fel ca mana, prezinta masiv, osul iliac, a carui creastii poate fi un schelet aIcatuit din oase mici. Aceasta simtitii cu ~urintii la suprafata corpului. alcatuire ne face capabili de a mentine Articulatia sacro-iliaca este intiirita cu fibre pozitia ortostatica ~i de a merge ~i alerga ~l ligamente incruci~ate. In plus, pastrandu-ne echilibrul.

Stanga: Mana are 14 jalange (oasele degetelor). Fiecare deget are treijalange ~i doua la police. Mi~carea acestor oase este asigurata de articulafii ~i mu~chi. Mai la stanga: Articulatia pumnului este formata din opt oase individuale denumite carpiene. situate pe doua randuri. Carpienele se gasesc intre metacarpienele mainii ~i ulna care jormeaza antebratul. Singurulos care poate ji palpat subtegumentar este pisiformul.

Falange

_~exibilitatea piciorului uman se iatoreaza anatomiei sale mplexe. Pentru a purta E eutatea corpului,jalangele "cioruluisunt mai largi ~i latizate decat ale mainii ~i patul ighial are 0 jomla diferita . Jelltru a ajuta la menfinerea Echilibrului corpului.

Articula!ii ~i ligamente
Oasele scheletului sunt unite pnn articulatii. De~i este necesara 0 articulare solida, in acela~i timp, unele oase trebuie sa fie capabile de mobilitate unul in raport cu celalalt. Aceste articulatii ne permit 0 gama variatii de mi~cari ~i fac din schelet un sistem foarte mobi!. Articula1iile sunt impartite in doua categorii principale - mobile sau sinoviale ~i fixe sau fibroase. Articulatiile sinoviale permit 0 gama larga de mi~cari ~i sunt delimitate de un inveli~ numit sinovia!. Mobilitatea articulatiilor fibroase este limitata de prezenta tesutului fibros. Pe langa aceste doua tipuri, unele articulatii ale corpului se formeaza intre os ~i cartilaj. Deoarece cartilajul este foarte flexibil, el permite un grad deosebit de ml~care in absen\a unei membrane sinoviale. Articulatiile dintre coaste ~i stem sunt exemple de articulatii cartilaginoase. Articulatii sinoviale Articula\iile sinoviale pot fi, la randul lor, impartite in functie de amplitudinea mi~carii pe care 0 pot efectua. Articulatiile cotului ~i ale genunchiului permit mi~cari de flexie ~i de extensie; articulatiile semimobile permit mi~cari laterale in toate directiile, deoarece suprafetele articulare sunt aplatizate sau ~or curbate. Exemple de articulatii semimobile se gasesc la nivelul coloanei vertebra Ie, oasele purnnului ~i oasele tarsiene. Articulatiile pivotante de la baza craniului ~i cea a cotului intre humerus ~i ulna sunt tipuri speciale de articulatii in balama care se mi~ca in jurul unui pivot. Articulatia pivotanta a gatului permite rni~carile de rotatie ale capului, iar cea a cotului asigura rotatia antebratului, racand posibile mi~cari cum ar fi rasucirea unei chei sau a unei ~urubelnite. Articulatiile care sunt mobile in toate direc\iile, cum ar fi cele al ~oldului ~i umiirului, sunt denumite articulatii cu supra fete sferice. Articulatiile degetelor sunt articulatii tipice in balama. Extremitatile osoase sunt acoperite cu un material denurnit cartilaj articular. Intreaga articulatie este imprejmuita de un tesut fibros rezistent, denumit capsula articulara. Aceasta mentine pozitia articulatiei, prevenind orice mi~care anormalii. In interiorul articulatiei, dar nedepa~ind cartilajul articular, se gase~te sinoviala. Acesta este un strat de tesut care, uneori, are doar grosimea unei singure celule care formeaza lichidul sinovial, ce permite mi~carea ~i reducerea frecarii. Ea nu este absolut necesara pentru functionarea normala a Afana are numeroase articulafii sinoviale; este u~or de infeles cum, in cazuri severe de artritii reumatoidii, deteriorarea articulafiilor qfectate are drept rezultat defonniiri invalidante ale degetelor ~i pumnului. articula\iei ~i in anumite conditii in care membrana sinoviala este afectata, cum ar fi artrita reumatoida, poate fi indepartata, rara afectarea pe term en scurt a articulatiei. Totu~i, 0 membrana sinoviala sanatoasa este, probabil, esentiala pentru a prevem uzura ~i distrugerea articulatiei. Articulatia genunchiului Articulatia genunchiului este 0 articulatie in balama cu 0 structura aparte. Extremitatea inferioara a femurului este rotunjita pentru a permite 0 articulare optima cu eX1remitatea superioara a tibiei. Suprafetele oaselor sunt acoperite cu cartilaj. Pentru a permite stabilitatea articula\iei ~i flexibilitatea mi~carilor in spa\iul articular se gasesc doua foite cartilaginoase. Acestea reprezinta portiunile care sufera leziuni in cursul activitatii sportive ~i pot fi indepartate prin interventie chirurgicala. Fara acestea, articulatia genunchiului poate fi inca functionala, dar uzura articulara cre~te, astfel incat mai tarziu, incursul vietii, poate aparea artrita. Suprafetele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea articulatiei. Exista, de asemenea, saculeti cu lichid numiti burse sinoviale, care fac parte din articulatie ~i au un rol de protectie impotriva ~ocurilor severe. Forta ~i stabilitatea sunt asigurate de benzi fibroase denumite ligamente.

Femur (osul coapsei) Mu~chiul biceps

Cartilaje (meniscurile frecvent lezate in eforturl sportive)

Mu~chiul gastrocnemian

r ara

a lmpiedica mi~carea genunchiului, aceste ligamente sunt dispuse pe ambele paI1i ~i In interiorul articulariei, menrionandu-i poziria. Mi~carile articulatiei genunchiului sunt eterminate de mu~chii coapsei. Mu~chii anteriori determina extensia articulariei (il ag inainte) ~i cei posteriori fac flexia (11 ag inapoi). InseI1ia acestor mu~chi se afla pe oasele bazinului ~i pe femur. La e:-.-tremitatea inferioara, ace~ti mu~chi se esc intr-un tendon fibros, care se prind e tibie, trecand peste articularia enunchiului (vezi capitolul 3). Pentru prevenirea frecarii dintre articulatie ~i tendon In timpul mi~carii, la acest nivel exista un os inc1us in grosimea tendonului, denumit rotula (patela), neata~at de restul articulariei genunchiului. Ea are mi~cari in sus ~i In jos raportat la extremitatea inferioara a femurului ce se gase~te in cavitatea articulara ~i este ubrifiata de lichidul sinovial. Exista, de asemenea, inca doua burse cu rol de bsorbrie a ~ocurilor. Genunchiul este important in mod special la locomorie. eu fiecare pas, el se Indoaie, permirand mi~carea inainte a _ambei rara a atinge pamantul - altfel piciorul ar avea 0 mi~care exterioara datorita tractionarii pelvisului. Dupa acea, are loc extensia genunchiului ~i piciorul

este adus pe pamant prm ml~cari ale articulatiei ~oldului. Articulatiile fibroase Articulariile fibroase Ie includ pe cele ale coloanei vertebrale, sacrului, craniului ~i unele din articulatiile gleznei ~i pelvisului. Aceste articulatii nu au sinoviala; oasele sunt unite printr-un tesut fibros dens, care nu permite decat mi~cari limitate sau nici un tip de mi~care. Articulatiile coloanei vertebrale reprezinta 0 exceptie, fiind destul de flexibile pentru a permite un anumit grad de mobilitate, in acela~i timp mentinandu-~i rolul de sustinere al acesteia. Ligamentele Oasele unei articulatii sunt actionate de catre mu~chi. Ace~tia se leaga de articulatii prin tendoane lipsite de elasticitate. Ligamentele, care au 0 elasticitate redusa, conecteaza oasele articulare ~i Ie mentin pozitia prin limitarea mi~carilor. Fara ligamente, oasele ar putea fi foarte u~or dislocate. Ligamentele se gasesc, de asemenea, la nivelul abdomenului, unde au rolul de a mentine pozitia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul, in acela~i timp permitand un grad de mobilitate necesar pentru modificarile care apar in cursul

alimentariei, digestiei ~i sarcinii. ~i la nivelul sanilor exista ligamente constituite din fibre fine care susrin greutatea acestora. De obicei, devenim con~tienti de existenta unui ligament atunci cand acesta este lezat. 0 luxatie sau 0 entorsa de ligamente poate fi tot amt de dureroasa ca o fractura a osului. Structura Ligamentele sunt 0 forma de tesut conjunctiv. Tesutul cartilaginos al ligamentelor este format, In principal, din colagen ~i din elastina. In majoritatea ligamentelor, acest tesut este a~ezat ordonat in fascicule fibroase. Aceste fascicule de fibre sunt dispuse in diverse directii, in functie de solicitarile la care sunt supuse. In ligamentele cu 0 forma cilindrica, fibrele sunt dispuse longitudinal ~i rezista la intindere. Alte ligamente, care au rolul de a preveni mi~carea laterala a articulatiilor, sunt dispuse sub forma unei retele incruci~ate de fibre. Intre fibre existii. celule specializate numite fibrobla~ti, care au functie in sinteza fibrelor de colagen ~i inlocuirea celor distruse. Intre fasciculele fibroase exista un tesut interstirial cu vasculariza1ie sanguinii., limfatica ~i care ofera posibilitatea ca fibrele nervoase sa treaca prin el.

Ligamentele se ata~eaza de oase. Ele se unesc cu fibreIe care penetreaza inveli~ul extern al osului (periostul). Periostul are 0 vascularizafie ~i 0 inervafie care ii permit sa hraneasca osul, cat ~i sa furnizeze suprafafa de fixare pentru ligamente ~i mu~chi. Ligamentele ~i periostul se afla intr-o interacfiune amt de perfecta incat periostul este frecvent afectat in urma unei leziuni a ligamentului. Exista ligamente specializate pentru fiecare din variatele tipuri de articulafii ale organismului. In articulafiile majore, ale genunchiului, ~oldului, cotului ~i articula Fiecare mi~care pe care un atlet aface depinde de interactiunea mu~chilor tendoanelor, articulatiilor ~i ligamentelor. iv/aijos sunt evidenfiate cele mai importante ligamente implicate in mi~carile umarului ~i, in dreaptajos, cele necesare pentru mi~ci'1rilecotului cdnd campionul olimpic Daley Thompson efectueaza 0 aruncare.

fiile intervertebrale, pOI1iuni din capsula articulara sunt ingro~ate pentru consolidare ~i sunt denumite ligamente intrinseci (capsulare). In plus, exista alte ligamente in interiorul sau exteriorul capsulei articulare care joaca un rol specific in limitarea diferitelor tipuri de mi~cari. Acestea sunt cunoscute sub numele de ligamente extrinseci (accesorii).

Functie
Varietatea mi~carilor corpului este dependenta de forma ~i aspectul suprafefelor osoase articulare ~i a ligamentelor. in unele articulafii, oasele reprezinta cel mai important factor. La articulalia cotului, ulna formeaza suprafala inferioara a articulaliei ~i are 0 forma de carlig care permite doar mi~cari simple, anterioare ~i posterioare. La acest nivel, ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea ~i un ligament special (ligamentul anular), inconjoara capul radiusului (osul extern al antebralului), legandu-I de ulna ~i permiland, in acela~i timp, mi~carea de rotalie.

La articulafia genunchiului, totu~i, forma oaselor nu opune rezistenfa la mi~carea articulara. Astfel, de~i genunchiul este 0 articulafie in balama, mi~carile sunt control ate printr-un tip special de ligamente (ligamente incruci~ate), care previn deplasarea posterioara a articulatiei ~i stabilizeaza articulafia in ortostatism. M~chii acfioneaza grupat la nivelul articulafiilor, unii prin contractie ~i alfii prin relaxare, permifand mi~carile oaselor. Ligamentele funcfioneaza in concordanfa cu ace~ti mu~chi, prevenind rni~cari cu amplitudini excesive. Ligamentele nu sunt capabile de contracfie, fiind 0 structura statica ~i pasiva. Ele pot fi intinse de catre mi~carile articulafiilor ~i devin din ce in ce mai tensionate, parra ce mi~carea nu mai este posibila. Exista ligamente inserate intre doua pOI1iuniale aceluia~i os, nefiind afectate de mi~cari. Ele protejeaza sau menfin pozifia unor structuri importante, vasele sanguine ~i nervii.

Corpusculi Ruffini (receptori pentru cald) Tub excretor Corpusculi Meissner (receptori tactili) Descuamari tegumentare'--(cheratina) Receptori pentru durere Melanocite: Tulpina firului de par Glanda sebace Corpusculi Pacinii (receptori ai presiunii),

Capilare arteria Ie ~i venoase

T esut

adipos subcutanat

ielea
?:=~ea, sau tegumentul, este mai mult decat

_ lIl\'eli~ al corpurilor noastre. Este un ~ activ ~i elastic, rezistent la umiditate - ;:aldura ~i care ne protejeaza de radiatiile -c;..matoare din lumina solara. Este destul == rezistenta pentru a avea 0 aqiune _ -ectoare impotriva agresiunilor ~l, --~i, destul de supla pentru a permite ~carile. Ea conserva caldura sau race~te ul in functie de necesitati, astfel =tinandu-se 0 temperatura interna -tanta.
_ <

=:tructura pielii
?Aea este constituita din doua ponente principale Partea externa ,=?dermul - este formata din mai multe ~turi celulare, cel intern profund fiind =:::nit strat generator. In acest strat, ~~ lele se divid constant ~i se deplaseaza ~:re supra~ata, unde se aplatizeaza ~i sunt

transformate intr-un material nurnit cheratina ~i sunt eliminate in final prin descuamare. Timpul in care 0 celula din stratul profund ajunge la suprafata este de trei-patru saptamani. Acest strat protectiv extern este ferm ata~at de un strat subiacent denumit derm. Papilele dermice patrund in epiderm ~i aspectul valurit al jonctiunii dintre cele douii straturi ale pielii da na~tere crestelor papilare, care sunt mai proeminente la varful degetelor ~i determina aparitia amprentelor digitale. Dermul este format din fibre de colagen ~i elastinii. In interiorul dermului se afla glandele sudoripare, sebacee ~i apocrine, foliculii pilo~i, vasele sanguine ~i nervii. Nervii penetreaza epidermul, dar vasele sanguine raman in derm. Parul ~i ductele glandulare trec prin epiderm pana la suprafata. Fiecare glanda sudoripara este formata

Pielea este constituita din doua straturi diferite de !esut: dermul ~i epidennu!. Ambele straturi con/in termina/ii nervoase care transmit stimulii de durere, presiune, rece ~i cald. Glandele sudoripare sun vitale pentru reglarea temperaturii corpului, in timp ce glandele sebacee lubrifiaza pielea ~i paru!. Glandele apocrine se dezvoltii la pubertate ~i reprezintii 0 caracteristicii sexualii. Celulele producatoare de pigment, nllmite melanocite pot produce alunite ~i pistrlli.

dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale care se deschid in ductul sudoripar, deschizandu-se la suprafata pielii. Secretia glandelor sudoripare este controlata de sistemul nervos ~i este stimulatii de emotii, stres sau de necesitati calorice.

Pericraniu T esut conjunctiv lax

o ilustra!ie detaliatii a scalpului aratii diferitele straturi care constituie aceastii por!iune aparte a pielii. Tesutul conjunctiv lax permite mobilitatea mWfchilor scalpului. Foliculii pilo~i viizufi din exterior (stanga) ~i in secfiune (dreapta) sunt responsabili pentru apari!ia ~i cre~terea piirului.

Maijos: Unghia este produsa de celulele vii din piele, situale injurulriidiicinii unghiei, dar corpulunghiei este 0 structurii moartii. Totu~i, unghia este sensibilii la atingere, deoarece fesutul Cl/tanat subacent confine multiple tenninafii nervoase.

ale pielii, care sunt mai numeroase in mod particular la nivelul pulpei degetului. Ele transmit stimulii de caldura ~i atingere la fel ca ~i cei de rece, mancarime ~i durere, care pot initia reflexe de protectie. Glandele sebacee se deschid in foliculii pilo~i ~i sunt constituite din celule epiteliale specializate, care produc sebumul, 0 secre~e uleioasa. Sunt foarte numeroase pe cap, fata, piept ~i spate. Ele au functia de a lubrifia parol ~i tegumentul ~i sunt controlate de hormonii sexuali. Glandele apocrine se dezvoltii la pubertate ~i sunt prezente la nivelul axilelor, sanilor ~i langa organele genitale. Ele au un miros specific ~i sunt 0 caracteristica sexuala. Cand incep sa se dezvolte, secreta un produs cu 0 densitate asemaniitoare laptelui. Exista 0 retea fina de terminatii nervoase in ambele straturi

Parol ~iunghiile
Parol ~i ooghiile soot douii forme particulare de cheratina. De~i unghiile sunt produse de celulele vii ale pielii, unghia propriu-zisa este un tesut mort ~i nu va durea sau sangera in caz de lezare. Partea vizibila a unghiei este nurnita corp unghial ~i forma ei este determinatii, in parte, de factori genetici. Partea de la baza unghiei, implantata intr-un ~ant al pielii, este denurnita raclacina unghiei. Acoperind radllcina, se gase~te cuticula (eponychia). Structurile exierne ale tegumentului acopera lunula aflatii la baza unghiei.

celular inferior al pielii ce pliul unghiei este denumit -= generala. Celulele acestuia se -= ~. cele superioare cresc ~i se incarca ---eratina. Cand celulele mor, devin _ ale unghiei propriu-zise. Daca = este putemic afectata, intreaga ~ .e se pierde. ~. este produs de celulele foliculilor .' ~i exista douii tipuri: parul fm pe suprafata corpului, cu exceptia -~ or ~i a talpilor, ~i parul mai gros ~i .:::-entat, prezent la nivelul capului, : ~elor, barbii ~i zonelor genitale. :--=..,ea vizibila a parului se nume~te tija; ese formata 'din celule moarte ,,:inizate. Tija este implantata intr-o -. 'une tubulara a pielii (folicul). Parul ~~ prin radacina, papila dermica, care ~se~te la baza foliculului, fiind tata de flux'lll sanguin. Daca . -~ ina este lezata, cre~terea parului -c:aza, uneori ireversibil. -: ~ ulul contine, de asemenea, 0 glandii .... <>.e ~i mu~chii erectori ai firului de ~ conditii de expunere la frig sau ace~ti m~chi se contracta, . and constrictia tegumentului in firului de par ~i ridicarea acestora, ? d ceea ce se nume~te piele de gaina. .:.' tii au aproximativ 120.000 de fire ~ . - pe cap; ro~catii au mai putine, cei . mai multe. Tipul firului de par este -2,' il: exista par fin ~i moale, care se :. e~te in diferite portiuni ale corpului; -=-_> lungi care cresc pe scalp ~i firele :.e ~i rigide ce compun sprancenele; negro are structura cea mai rigida. e

_ ".

Forma tijei parului determina aspectul drept sau ondulat al parului. 0 tija cilindrica este asociata cu un fir de par drept, iar 0 tija ovala cu parul ondulat, tija aplatizata cu un par carliontat.Celulele care produc cheratina parului sunt dintre cele care se divid cu 0 viteza crescuta. Parul scalpului cre~te, in medie, cu 1,25 cm (1/2 inci) pe luna. Cre~terea parului nu este continua ~i la fiecare cinci-~ase luni parul intra intr-o faza de repaus, in timpul careia inceteaza procesul de cre~tere. Radiicinile parului restant iau 0 forma de trefla ~i i~i pierd pigmentatia normala. Pana la zece la suta din radiicinile parului scalpului se gasesc in faza de repaus in orice moment. Firele imbiitranite sunt cele care ne raman pe maini cand ne spalam parul. Nu se produce nici 0 leziune a foliculilor, iar cand radacina a terminat repausul incepe din nOlicre~terea normala a parului. . Culoarea pielii Culoarea pielii se datoreaza pigmentului negro denumit melanina. Melanina se gase~te, de asemenea, in par ~i in iris. Ea este formata in celulele denumite melanocite, situate in stratul bazal al tegumentului. Indiferent de tipul rasial, acela~i numar de melanocite este intalnit in pielea fiecarei fiintei umane. Cantitatea de melaninii produsa de aceste celule prezinta mari variatii. La rasa neagra, melanocitele sunt mai mari ~i produc mai mult pigment. Functia melaninei este de a proteja pielea fata de radiatia solara; cu cat pielea are 0 culoare mai inchisa, cu atilt sunt mai putin

_-=

probabile arsurile datorate radiatiei solare. Procesele chirnice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul, tirozina, in melaninii au loc la periferia melanocitului. Odata format, pigmentul se deplaseaza spre centrul celulei pentru a acoperi ~i proteja astfel nucleul celular. Expunerea la lumina ultravioleta, fie prin surse artificiale, fie prin radiatia solara, stimuleaza producerea de melanina printr-un proces fiziologic de bronzare. Are loc formarea melaninei, celulele se maresc ~i culoarea pielii devine mai inchisa. Raspunsul este variabil de la individ la individ, dar toate persoanele, in afara de albino~i, devin mai pigmentate urmare acestei expuneri prelungite la lumina solara.Alti factori care contribuie la coloratia pielii sunt sangele din vasele sanguine tegumentare ~i coloratia galbena naturala a tesutului. Coloratia pielii poate fi modificata ca urmare a unei stari particulare a nuantei sangelui din vasele pielii. Astfel devenim "palizi" in conditii de frica, cand vasele rnici se inchid,. "ro~ii sau pletorici" la manie datorita cre~terii fluxului sanguin ~i cianotici , "alba~tri" la frig, cand mare parte din oxigenul din sange este transportat spre tesuturi pe masurii ce fluX'll1 sanguin scade.

Diferenfele in colorafia pielii se datoreaza nivelelor diferite de melanina. Granulele de melanina sunt produse in epiderm de catre melanocite. Expunerea la lumina solara accelereaza aCfiunea melanocitelor.

Reaetia normali a tegumentului la soare


Celule epiderm ice

Radacina unghiei (sediul cre~terii active a unghiei)

CAPITOLUL 3

SISTEMUL MUSCULAR
Fiecare micare a corpului, de la o clip ire a unei pleoape panii la un salt in aer, este posibilii datorita muchilor i tendoanelor - extensii ale muchilor care joaca un rol crucial in transmiterea forfei de contracfie a muchiului la osul asupra caruia aCfioneaza. in spatele activitafii musculare exista mecanisme sofisticate care fac dintr-o aCfiune aparent simpla, cum ar fi micarea capului, un proces complicat, ce implicii creierul, nervii i organele de simt.
J

Infraspinatus Teres major

Semitendino~i

Dreapta: Mu~chii voluntari ai corpului pun in ac!iune oasele ~i tendoanele care se giisesc sub control con~tient. Ei sunt, de asemenea, responsabili pentru reac!iile automate la stimuli, cum ar ji rejlexul rotulian, care sunt denumite actiuni rejlexe.

Exista trei tipuri diferite de mu~chi in organism. Primul tip este reprezentat de mu~chii scheletici sau voluntari. Impreuna cu oasele ~i tendoanele, ei sunt responsabili pentru toate formele de mi~cari con~tiente, cum ar fi urcarea scarilor, ~i sunt de asemenea implicati in reactiile automate denumite reflexe. AI doilea tip este mu~chiul neted (denurnit a~a datorita aspectului sau microscopic), implicat in motilitatea organelor interne, cum ar fi intestinele sau vezica urinara. Al treilea tip este mu~chiul cardiac,care reprezinta constituentul principal al iriimii. M~chii voluntari se mai numesc striati datorita faptului ca, la examinarea rnicroscopica, aranjamentul fibrilar care ii formeaza Ie del un aspect dungat. Ei i~i exercita actiunea prin scurtarea lungimii, un proces denumit contractie. Ei trebuie sa fie capabili de a produce 0 contractie rapida, exploziva, de tipul celei pe care 0 efectueaza mu~chii membrelor inferioare in timpul unei sarituri, ~i de a mentine un tonus constant pentru a pastra corpul intr-o postura normala. M~chii voluntari se gasesc in intreg organismul, reprezentand 0 proportie de 25 la sum din greutatea corpului, chiar ~i la un
Reclus abdominus Flexorii articula\iei pumnului ~i ai degetelor

nou nascut. Se comporta ca resorturi ata~ate de diferite puncte ale scheletului, determinand mi~carea anumitor oase, de la rnicul mU:~chi stapedius, care actioneaza asupra scaritei, un os rnic al urechii medii, pana la m~chiul gluteus maximus (mareIe fesier), care formeaza majoritatea masei fesiere ~i controleaza rni~carile articulatiei ~oldului. In mu~chii netezi sau involuntari, fiecare fibra este 0 celula alungita, fusiforma. Mu~chii netezi nu sunt sub controlul con~tient al creierului, ei produc contractia musculara necesara in procese cum ar fi digestia,. determinand peristaltismul intest,inal, ce asigura transportul hranei. M~chiul cardiac are 0 structura foarte asemanatoare cu eel voluntar, dar fibrele sunt mai scurte ~i groase, formand 0 retea densa.

Inima este unica structura a corpului compusa din mu~chi striat de tip cardiac. Contracfiile inimii sunt rezultatul impulsurilor produse de sistemul excitoconductor al inimii, care asigura expulzarea sangelui din inima fn vasele sanguine.

Quadriceps femoris

Mu~chiul miocard

]V1i~carea voluntarii este declan~atii de impulsuri initiate in cortexul cerebral, pe pm'tea opusa a corpului ce Umleaza sa efeetueze mi~earea, de-a lungul miiduvei spinarii ~i al nervi lor motori. La l11u~ehii seheletlilui, unele din impulsllri detennina eontrae!ia museulara, altele inhibiJ nervii 1110tori ~i asigura relaxarea mu~ehilor antagoni~ti. Un mu~chi de dimensiuni mici este alcatuit din putine fascicule de fibre, in timp ce un mu~chi de dimensiuni mari, cum ar fi gluteus maximus, poate fi alcatuit din sute de fascicule. Intregul mu~chi este invelit intr-un tesut fibros. Are un corp muscular gros, care se ingusteaza la capete, formand tendoanele, fiecare din acestea inserandu-se pe un os Structura mu~chiului neted nu prezinta acela~i aranjament geometric ordonat al filamentelor ~i fibrelor; ea este constituita din celule fusiforme dispuse neomogen, de~i are 0 contractie dependenta de actiunea filamentelor de miozina ~i actina. Observata la microscop, structura mu~chiului cardiac este totu~i aceea~i ca a mu~chiului voluntar, cu exceptia faptului ca fibrele formeaza 0 retea.

Activitatea muscu,araL
Structura mu~chilor Mu~chii voluntari pot fi priviti ca 0 serie de fascicule paralele de fibre adunate impreuna pentru a forma 0 unitate completa. Cele mai mici dintre ele unitatile de baza ale activitatii musculare sunt filamente de actina ~i miozina, atat de fine incat pot fi observate numai la microscopul electronic. Ele sunt proteine cunoscute sub numele de proteine contractile. Mu~chiul se scurteaza cand filamentele de actina ~i miozina gliseaza in lungullor. Aceste filamente sunt grupate in fascicule denumite miofibrile. Printre miofibrile se afla depozitele energetice ale mu~chiului, sub forma de glicogen, ~i fumizorii normali de energie, mitocondriile, in care oxigenul ~i substratul energetic sunt metabolizate pentru a produce energie. Miofibrilele sunt grupate in fascicule mai mari numite fibre musculare. Acestea sunt de fapt celulele musculare cu nucleii celulari dispu~i la periferie, sub membrana. Fiecare fibra musculara vine in contact cu o fibril nervoasa care Ii declan~eaza actiunea ori de cate ori este necesar. Fibrele musculare sunt grupate in fascicule, cu un inveli~ de tesut conjunctiv. La nivelul pliieii neuromuseulare, impulsul nervos detennina desearearea vezieulelor de aeetileolina. Acestea ae!ioneaza mu~chiul.
k

Vase sanguine Nuclei din celula musculara

o miofibrila formata din filamente de actina ~i miozina

Filamente de actina

La mu~chii voluntari,filamentele de actinii i miozinii sunt grupate fnfascicule denumite miofibrile, care, la randullor, [ormeazii fascicule defibre musculare. Acestea sunt celule musculare cu nucleii situa!i periferic ~i sunt fnconjurate de un fnveli de lesut conjunctiv.

Ju~chii involuntari sau netezi sunt eompu~i din celule jilsiforme.

Mu~chiul cardiac este constituit din fibre musculare ramificate.

Filamentele de actinii ~i miozinii ale muchilor voluntari gliseaza In timpul contrac!iei.

Funqiile mu~chilor

_ r ': illi scheletici, sau voluntari. sunt


:iva i de nervii motori care pleaca din va spinarii ~i care preiau impulsurile -c-..i e de la creier printr-un tract nervos. .-. .' nervi motori au mal multe :2.IDificatii, fiecare fiind distribuita la un ='~chi voluntar. Fiecare ramificatie ia z contact cu celulele musculare. 2. lsul electric se propaga prin nerv . :eeand de la creier ~i cand ajunge la ex:remitatea nervului elibereaza 0 cantitate =i - de acetilcolina din granulele In care zceasta este stocata. Acetilcolina :::E 'erseaza spatiul Ingust dintre ::..'"Olinatiilenervoase ~i mu~chi, unde se _ii de zone speciale ale membranei ~:- are numite receptori. Dupa legarea 2.<.e-' colinei de receptori, mu~chiul se rracta ~i ramane In aceastii stare atat ::::::, cat mediatorul chimic este legat de _ ep-or. Pentru a asigura relaxarea =:lSC lara, 0 enzima ce neutralizeaza z:e" olina intra In actiune. ele mai simple reflexe apar pnn ,,-.:= larea directa a nervilor motori de -"::e sernnalele ce sosesc la maduva ~.::2.rii de la receptorii senzoriali prin :::..... :.i senziti\'i. De exemplu, In reflexul . ,0 10\'itura sub rotula este simtita :::: ~ eptorii tendino~i. Ace~ti receptori - ~ impulsuri la maduva spinarii ~i, i\', actioneaza nervii motori care ~= de la maduva spinarii la mu~chii _ :.e. Drept rezultat, mu~chii coapsei se ...=a - rapid ~i gamba se mi~ca Inainte. "':r.e deosebire de reflexe,mi~carea . ":entii a mu~chilor voluntari este .7.:~atii de sernnale transmise de la ___ e:- rin madU\'a spinarii. Unele dintre -~'" ~e aqioneaza prin stimularea unor =5:} neni motori, iar altele au 0 actiune ~ =. . e, astfel Incat se creeaza un ==::::5- ce \'a determina contractia unui ~ ~i re axarea altuia. _____ ..: i -ea filamentelor de miozina ~i _-::::=Z < timpul contractiei musculare este :_ .es complicat, In care are loc -:i desfacerea continua a unor 'mice dintre acestea. Acest esita energie, fumizata de s ratului energetic In prezenta In mitocondrii, stocata ~i -,- -=:-a apoi In compusul adenozin ATP), compus macroergic. - -{)n- aCtiei musculare este initiat ~ -=::s:.:.:. e calciu (unul din mineralele corp) In celula musculara .-:e;ea tubulara fina situata printre -=-- _>. -e::lurnitiimicrotubuli. - =-_e moment: mai multe celule ntracta, asigurand tonusul z=u un numar suficient de fibre ... -~""? ~Iregul mu~chi se scurteaza,
2c

:::lE

reducand distanta dintre punctele de insertie, astfel Incat douii sau mai multe oase sunt puse In mi~care In raport cu altele. Fiecare mu~chi poate actiona doar prin scurtarea ~i nu prin marirea distantei dintre punctele de insertie - ei pot sa traga, dar nu pot sa Impinga. Pentru 0 mi~care In directie opusa trebuie activat un alt mu~chi. De exemplu, bicepsul bratului poate produce flexia cotului, dar e>.1:ensiabratu1ui este produsa de un alt m~chi, triceps, situat pe fata posterioara a bratului. Mu~chi cum ar fi bicep sui ~i tricepsul sunt denumiti antagoni~ti - "ei lucreaza unul Impotriva celuilalt" .

Adductor brevis Adductor magnus

Mai sus: lvlu:jchii gambei :ji ai piciorului. in timpul mersului, corpul este propulsat inainte de mU:jchiiputel11ici ai gambei gastrocnemieni :jisoleari. Ace:jti mU:jchi ridicii articulalia glezneifolosita ca 0 pdrghie. MU:jchii extensori ai piciorului indoaie degetele ddnd impulsulfinal catre inainte.

Stanga: Ali:jcarea anterioara a membrelor inferioare din :jold implica tensorulfasciei lata, care une:jtepelvisul cufemurul, :ji mU:jchiulcroitor, cel mai lung mU:jchidin corp, care se intinde de la pelvis pdna la genunchi. Cei trei mU:jchiadductori scurt, mare :jilung ...readuc piciorul in pozilia inilialii.

M~chiul neted are, de asemenea, 0 inervatie motorie. Totu~i, in loc de un singur nerv ce stimuleaza 0 singura celula, impulsul se propaga simultan la mai multe celule. Acest mod de propagare ajuta, de exemplu, la transportul hranei In intestin. Contracfia mu~chiului cardiac nu este produsa de nervi motori, ci de un tesut specializat al inimii. Aceste impulsuri au 0 frecventa de aproximativ 72 de ori pe minut, determinand contracfia inimii ~i expulzia sangelui.

endoanele
-- ele joaca un rol important intr-o ': ,'ariatii de mi~cari. In principiu, - -, une~te partea activa sau corpul "-, ui cu structura - un os - care va fi 0:zatii. Foria de contractie a fibrelor ::0rre este concentrata ~l apOl ~a prin tendon, realizand tractiunea __ Li interesate ~i realizand astfel _"",,-ea. ~=-cioanele sunt extensii specializate ale ._: or ~i sunt formate din tesut _ iv, care leaga fasciculele de fibre ~,' are ~i care se unesc ~i se extind in .:. u~chiului sub forma unui cordon -ibil. Ele au putine terminatii -e, fiind, In principal, tesuturi c ~i cu 0 vascularizatie saraca. La 0 =.itate, ele se formeaza din corpul - :" lui, iar la cealaltii extremitate se ~ de os, unele dintre fibre fiind - ~te chiar In structura osoasa. -= '18 mai multe tendoane localizate '. de suprafata corpului ~i care pot fi -.e cu u~urintii. De exemplu, _. e tele posterioare ale articulatiei chiului care controleaza flexia hiului. Tendoanele sunt, de enea, Intalnite acolo unde exista un __ umar de articulatii care efectueaza - - . intr-un spatiu relativ mic, deoarece ~ ocupa mult mai putin spatiu decat i. Astfel, ambele fete ale mainilor ~i elor contin un Intreg set de diferite -= ne. Mu~chii ce action~za ~_ ::::::.::oone sunt situati la distanta de nivelul ~. ~ or ~ipicioarelor. -:'::1 tip particular de tendon se afla In e:ciune cu tesutul muscular care eaza peretele Immii, favorizand -::-. ea de pompa a acesteia. Aici, benzi -~-e de tesut fibros formeaza structuri - :::'ie In interiorul mu~chiului cardiac, care era atat 0 structura mai ferma, cat ~i inele de sustinere In punctele in care vasele . . . man se unesc cu Imma. Tecile tendinoase Pentru a se putea mi~ca cu u~urintii ~i rara frictiune sau pericol de abraziune, tendoanele de la nivelul articulatiei gleznei ~i pUIIllluluisunt invelite in teci In punctele In care traverseaza sau au un contact strans cu alte structuri. Teaca tendinoasa este un man~on cu perete dublu care izoleaza, protejeaza ~i lubrifiaza tendonul, astfel incat posibilitatea unei leziuni pnn preslUne sau frecare este redusa la minimum. Spatiul dintre cele doua straturi ale tecii tendinoase contine lichid, a~a Incat

Mai sus: Tecile tendinoase protejeaza tendoanele impotrivafreciirii de alte structuri. Un tendon (in medalion) este format de membranele care fuzioneaza la ~U:UimU'Chi

,~

Tendoane extensoare
--'"'""

Tendoanele extenso are ale mdinii ne permit sa indreptam degetele.

ele aluneca cu u~urinta unul peste celalalt. Organismul nu poate efectua mi~cari repetate de acela~i tip rara aparitia unei leziuni sub forma de inflamatie. Aceasta se Intampla deoarece perioadele de repaus sunt necesare pentru Inlocuirea lichidului lubrifiant. Daca acest lucru nu se intampla ~i sistemul functioneaza rara 0 lubrifiere adecvata, cele doua straturi ale tecii incep sa se erodeze. Continuarea mi~carii va produce durere ~i va determina un sunet numit cracment. Acesta este mecanismu1 care sta 1a baza conditiei denumite tenosinovita - inflamatia tecii tendinoase. Utilizarea rapida ~i neobi~nuitii a unui set particular de mu~chi are 0 probabilitate mare de a duce la tenosinovita.

CAPITOLUL4

SISTEMUL NERVOS
Sistemul nervos este esential pentru perceptia senzorialii, perceptia durerii i a pliicerii, controlul miciirilor i reglareafunctiilor corpului, ca de exemplu respiratia. Fiind cea mai complexii structurii a organismului, este de asemenea vitalii pentru dezvoltarea limbajului, gdndirii i memoriei. in centrul siiu se giisesc creierul i miiduva spiniirii, care, in final, controleazii tot tesutul nervos din ceIe lalte piirti ale corpului.

Locallzarea sistemulul nervos central ~I perlferic

Emisfere cerebrale Cerebel NeNi ceNicali (8 perechi) care ineNeaza gatul. umerii ~imainile

NeNi sacrali (5 perechi) ineNeaza picioarele ~i organele genitale Anatomla neuronulul (celula nervoasa)

Vedere posterioara a conectarii creierului. maduvei spinarii ~i nervilor periferici (sus, in dreapta). Rela{ia lor este extrem de complexa, nervii somatici fiind lega{i de cei ai sistemului autonom prin intermediul ganglionilor, amdndoua avdnd cai aferente ~i eferente maduvei spinarii. 0 sec{iune a coloanei vertebrale (pag. 43) arata modul de protec{ie a maduvei spinarii. Neuronul (dreapta) este prezentat cu teaca de mielina ~i nodurile Ranvier care ajuta la transmiterea influxului nervos.

Celulele nervoase
Interconectarea dintre sistemul nervos somatic ~iautonom

Nervi motori somatici (transmit infiuxul nervos de la sistemul nervos central)

Radacina comuna a sistemelor somatic ~i autonom la ~i dinspre maduva spinarii

Unitatile functionale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. Functia lor este oarecum asemanatoare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos ~i Ie transmit alteia, unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentm a determina 0 anumita actiune. Neuronii sunt c1asificati in trei tipuri, in raport cu functia lor: neuroni senzitivi, care transmit informatia de la organele de simt ale corpului la sistemul nervos central; neuroru integrativi (intemeuroni), care proceseaza informatia primita; neuroni motori, care initiaza actiunile voluntare ~i involuntare. Structura neuronului Neuronii au diferite forme ~l mariml, dar toti au aceea~i stmctura de baza. Au un nucleu central situat intr-o pOrfiune aproximativ sferica a neuronului numita corp celular. Din corpul celular se desprind un nurniir de prelungiri fine, ramificate. Acestea sunt denumite dendrite. Din celula se desprinde 0 fibra unica, lunga, denumita axon, principala fibra care asigura conducerea semnalului intr-un nerv. La e:\1remitatea sa, axonul se divide ~i elintr-un numar de ramificatii, fiecare terminandu-se cu mici butoni. Fiecare buton se gase~te in imediata apropiere a unei dendrite de la un alt neuron, rara a 0 atinge de fapt. Acest spatiu este denumit sinapsa, prin care mesajele sunt transmise de catre substante chimice numite mediatori neuronali. Fiecare neuron este delimitat de un perete subtire, semipermeabil care are un rol important in transmiterea impulsurilor. Impulsurile sunt declan~ate intotdeauna de excitarea uneia sau a rnai multor din dendritele neuronului ~i sunt trimise catre corpul celulei. De aici se propaga de-a lungul axonului. Pentm a mari viteza de transmitere a semnalelor, multi axoni au un lnveli~ de mielina. Cand un semnal atinge butonii axonului, acesta poate, in anumite imprejurari, sa traverseze sinapsele catre dendrite Ie unui alt neuron adiacent ~i astfel sa se propage in continuare. Neuronii nu sunt singurele tipuri de celule care se intalnesc in sistemul nervos. Celulele denumite nevroglii sau celule gliale sunt prezente in numar mare in sistemul nervoscentral, iar celulele Schwann se gasesc in cel periferic. Ambele tipuri leaga, protejeaza ~i hranesc ~i, de asemenea, ofera suport neuronilor.

Ganglioni ai sistemului autonom

Sistemul nervos periferic


. nentele principale ale sistemului ='~yos sunt nervii, care leagii sistemul =.e:yos central de alte piirti ale corpului, ~i "onii nervo~i, grupe de celule =.e:yoase situate in diverse puncte ale S5".eID lui nervos. -n nery este un fascicul alciituit din ~ motorii ~i senzitive, impreuna ell :esconjunctiv ~i vasele sanguine. _-""," principali, in numiir de 43 de ,_ "', l~i au originea in sistemul nervos """":::::c: 12 perechi se desprind din . ...: ea inferioarii a creierului (nervii ~eni) ~i 31 perechi din miiduva spiniirii ::...":'\ .. spinali). ,-enii cranieni inerveazii, in principal, ~ e e de simt ~i mu~chii capului, de~i _ =ery cranian foarte important, vagul, ~''':yeaza organele digestive, inima ~i ciiile _~. ":-atorii din pliimani. Unii nervi :::r-; " , cum ar fi nervul optic, contin .: fibre senzoriale. _-enii spina Ii se desprind la intervale ~te din miiduva spiniirii ~i contin :..- :deauna atat fibre motorii, cat ~i -'"':Zw;e. Ei inerveazii toate regiunile '. i situate mai jos de gat. Fiecare =- ' spinal este ata~at de miiduva spiniirii . 'ermediul a douii riidiicini, una .::.:.z "ra din fibre motorii ~i cealaltii din ::""":e -enziti,'e. Dupii unirea riidiicinilor, ,e . ua tipuri de fibre se aliiturii pentru a :3:::1.2 ef\ ul, de~i fiecare actioneazii ~ 'ent de cealaltii, ca douii fire ale _::1 b u electric. timp ce la nef\~i -~e::ll, de asemenea ata~ati de regiunea -::e:: ra a creierului prin riidiicini, fibrele se::zi:::\'e ~i motorii formeazii, de regulii, ~-: separati). =..a . a distantii de miiduva spiniirii, .::: :e nery spinal se divide in ramun care, :2 :fr=, lor, se di,~d in numeroase ramuri " formand 0 retea care inerveazii informatii din mediul extern de la organele de simt, cum ar fi ochii, care contin celule receptoare specializate. Semnalele de la ace~ti receptori sunt transportate apoi ciitre sistemul nervos central, prin fibrele senzitive. in al doilea rand, transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la m~chii scheletici, initiind astfel mi~carea. Sistemul nervos autonom are, in principal, rolul de a mentine functiile automate, rarii un efort mental deliberat din partea noastrii, ale unor organe cum ar fi inima, pliimanii, stomacul, intestinul, vezica urinarii, organele sexuale ~i vasele sanguine. El este alciituit in intregime din nervi motori aranjati in releu pornind de la miiduva spiniirii ciitre diferiti mu~chi. Sistemul nervos autonom este compus din douii piirti, denurnite simpatic ~i parasimpatic. Fiecare folose~te un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoasii ajunge la organul tintii, fiecare are 0 autonomie diferitii ~i are efecte diferite asupra organelor pe care Ie deserve~te. De exemplu, nervul parasimpatic ce inerveazii ciiile aeriene, bronhiile pulmonare determinii constrictia acestora, mic~orandu-le calibrul. Nef\~i simpatici din aceea~i zonii produc miirirea calibrului, adicii dilatii bronhia. Intregul sistem autonom este controlat de 0 zonii din creier nurnitii hipotalamus. Acesta prime~te informatii despre orice variatie in, de exemplu, componentele chimice ale corpului ~i ajusteazii sistemul autonom pentru a restabili echilibrul. Dacii, de exemplu, nivelul oxigenului scade in urma efortului, hipotalamusul comandii sistemului autonom cre~terea frecventei cardiace pentru a fumiza mai mult sange oxigenat.
Mai jos: Schema care ilustreaza modul in

care sistemul nervos periferic controleaza ritmul cardiac. Nervii senzitivi trimit informafii catre centrul cardioreglator din maduva spinarii, ritmul cardiac este apoi adaptat de catre sistemul nervos simpatic ~i parasimpatic. Un nerv parasimpatic important este vagul, care inhiba activitatea cardiaca.

an

_J: Sistemul nervos parasimpatic activitatea inimii) Nodul atrioventricular (inhiba

.. -;;t fibrele senzitive, cat ~i cele motorii .-:: . ~ p8I1i ale neuronilor senziti\~ ~i - - _", f'brele motorii ~i senzitive sunt :::-e~ _.. e c~le mai lungi ale neuronilor , oj". De exemplu, 0 fibrii motorie a __ =e on din miiduva spiniirii se poate _._6': rani. intrerupere panii la un m~chi
1.

- marie ~i autonom -=:.. =~ nef\'OS periferic are douii mari


. _~ te: sistemul nervos somatic, care ~ ~- . .e - b control con~tient, ~i sistemul - e onom, care este sub control ~-::en. nef\'os somatic are un rol primul rand, colecteazii

Sistemul nervos simpatic (accelereaza activitatea inimii)

31 perechi de nervi spinali

Regiunile corpului inervate de nervii spinali cervicali Regiunile corpului inervate de nervii spina Ii toracali Regiunile corpului inervate de nervii spinali lombari Regiunile corpului inervate de nervii spinali sacrali

Sistemul nervos central


Sistemul nervos periferic actioneazii doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor intre sistemul nervos central ~i m~chii capului, glande ~i organe de simt. Practic, nu joacii nici un rol in analiza informatiilor senzitive sau in initierea impulsurilor motorii. Ambele activitiiti ~i multe altele apar in sistemul nervos central. Creierul ~i miiduva spiniirii formeazii unitatea centralii care prelucreazii impulsurile. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt ~i receptori, Ie selecteazii ~i analizeazii ~i, dupii aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producand un riispuns adecvat al mu~chilor ~i glandelor. Functia de analizii sau de procesare poate fi relativ simplii pentru unele activitiiti ce se desIa~oarii in miiduva spiniirii, dar analiza la nivelul creierului este de obicei de 0 inaltii complexitate, implicand participarea a mii de neuroni diferiti. De~i multi neuroni senzitivi se terminii ~i multi neuroni motori au originea in creier, majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au functia de a filtra, analiza ~i stoca informatiile Intregul sistem nervos central necesitii un aport substantial de sange, care furnizeazii oxigenul ~i substantele nutritive. El este de asemenea protejat de douii tipuri de inveli~uri. Primul este osos: craniul, care adiiposte~te creierul, ~i coloana vertebralii, care adiiposte~te miiduva spiniirii. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea acoperii in intregime creierul ~i miiduva spiniirii. Lichidul cefalorahidian este un fluid

limpede, apos, care circulii in meninge, in miiduva spiniirii ~i in ventriculii cerebrali (cavitiiti). Lichidul are un efect de amortizare, ajutand astfel la protejarea tesutului nervos vital fatii de agresiuni. Fluidul este produs continuu din sange de ciitre celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii cerebrali. Spre

Tracluri neNoase ascendente (spre creier) -

Tracturi neNoase . descendenle (de la creier)

deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific, ventriculii cerebrali sunt numerotati. Numerotarea incepe de la emisferele cerebrale in jos, ciitre miiduva spiniirii, iar primii ventriculi (denumiti ventriculi laterali) sunt ~i cei mai mari. Lichidul circulii de la ventriculii laterali, printr-un orificiu ingust, in ventriculul al treilea ~i apoi, printr-un canal ~i mai ingust, apeductul cerebral, in eel de-al patrulea, care este putin mai largo De aici iese prin orificii ale plan~eului ventriculului in ni~te spatii (cisterne) pline cu lichid care inconjoarii trunchiul cerebral la baza creierului. Dupii aceea, lichidul circulii ciitre partea superioarii a creierului (emisferele cerebrale) ~i este reabsorbit de ciitre proeminente speciale, denumite vilozitiiti arahnoidiene, de pe arahnoidii, una dintre cele trei meninge.

Duramater

----l-----Pereche de neNi spinali

See,tiune transversala prin madul'a spinarii, eare ilustreaza eaile senzoriale (senzitive) ~i motorii ee transmit injluxul nerl'OS la ~i dinspre ereier. Rejlexele apar dind mesajele se transmit prin neuronul de asoeia,tie.

_
--~

--:<0 cerebrale
cerebral

Maduva prelungita (bulb) Glanda hipofiza (pituitara)

ate prin maduva spinarii ~i la capatvllor la mare distanta de creier, vin in contact cu dendrite Ie sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori apartmand sistemului nervos periferic. Mesajele pot ti transmise prin intermediul sinapselor, intre neuronii periferici ~i cei spinali. A doua functie a maduvei spiniirii este de a controla activitatile reflexe simple. Aceasta se obtine prin neuroni, ale caror prelungiri se extind pe distante mici in sus ~i in jos prin maduva spiniirii ~i prin intemeuroni care transmit mesajele direct intre neuronii senzitivi ~i cei motori. Daca puneti mana pe 0 sobii fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la miiduva spiniirii. Unele dintre acestea sunt transmise irnediat prin intemeuroni la neuronii motori ce controleaza mi~ciirile mu~chilor bratului ~i ai rniiinii ~i mana este retrasa rapid ~i automat. Mesajele urea prin miiduva spinarii ~i sunt conectate pnn intemeuroni cu nervii motori care controleaza mi~carile gatului. Aceasta secfiune evidenfiaza componentele principale ale creierului. Sistemul limbic (in medalion) este implicat in memorie, invafare ~i stari emofionale.

dun spinarii
ya spinarii este 0 coloana de tesut 'os aproxlmativ cilindrica, in lungirne -~ . ca 40 cm (16 inci), care este situata in 'orul canalului vertebral de la creier _. ;; la vertebrele inferioare. Este compusa _ aglomerari de neuroni ~i fascicule de ==--e nervoase. Materia cenu~ie - denurnire :;_ omerarilor neuronale - are forma de H ?= sectiune transversala, cu un corn _ -erior ~i unul anterior in fiecare :::::atate (protuberante). eel anterior este us din neuroni motori, in tirnp ce ul posterior contine corpii celulari ai -="=Onilorde asociatie ~i senzitivi. _ rateria cenu~ie este inconjurata de =z:eria alba. Aceasta este irnpra~tiata in cordoane ~i contine fasciculele . dente ~i descendente care conecteazii ~erul la maduva spinarii in ambele =- iii. Fasciculele descendente propaga . surile motorii de la creier la sistemul _ 'os periferic; fasciculele ascendente ~ irnpulsurile senzitive catre creier.
_ '=

_-=

nncliile maduvei spinarii _ 2 uva spiniirii are doua functii ~ cipale. In primul r~nd, ea functioneaza un sistem de conducere in ambele 'uri intre creier ~i sistemul nervos ~feric. Aceastii functie este indeplinita :-:n intermediul neuronilor senzitivi ~i =o'ori; fibrele acestora din urrna formeaza 3cicule lungi, ce pleaca din diferite paTti :':":e creierului. Ele coboara pe distante vari-

In acest fel, capul se intoarce

automat catre sursa dureroasa. Alte mesaje sunt transportate pam la creier ~i determina senzatia con~tienta de caldura ~i durere. Creierul principiu, creierul poate fi impartit in trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu ~i creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizata in zone separate, care controleaza functii distincte, toate interconectate cu alte poTtiuni ale creierului. Cea mai mare structura a creierului posterior este cerebelul. Aceasta zona are, in principal, activitati motorii. Ea trimite impulsuri care produc mi~carile incon~tiente ale mu~chilor, astfel incat postura ~i echilibrul sunt mentinute ~i actioneaza in perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mi~carilor corpului. Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu maduva spinarii, cuprinde paTti din creierul posterior, tot creierul mijlociu ~i 0 parte din cel anterior. Aici este locul de incruci~are al tuturor cailor aferente ~i

In

eferente, astfel incat partea stanga a corpului este controlata de partea dreapta a creierului ~i viceversa. Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzandu-Ie pe cele denumite bulb (medulla oblonga) ~i puntea, care fac parte din creierul posterior, ~i formatia reticulata (uneori, denumita sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au functii vitale. Ele controleaza frecventa cardiaca, presiunea arteriala, deglutitia, tusea, respiratia ~i somnul. Controlul gradului de con~tienta este una dintre cele mai importante functii ale creierului. Formatia reticulata este cea care filtreaza afluxul de informatii ~i decide care este destul de importanta pentru a fi transrnisa la creier. Caile nervoase din intregul organism trimit ramuri catre formatia reticulata ~i 0 alimenteaza cu un flux constant de semnale cu origine in celulele nervoase. in consecinta, acest fapt determina formatia reticulata sa emita semnale catre toate zonele creierului la centrii adecvati, unde semnalele sunt preluate, colationate ~i prelucrate. Daca aceasta capacitate de

conducere scade sau este impiedicata sa apara, partea din creier denumita cortex cerebral devine inactiva ~i persoana devine incon~tienta. Emisferele cerebrale ~i hipotalamusul Parte a cea mai mare din creier este reprezentata de ernisferele cerebrale (cerebrum) localizate in creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decM la orice alt animal ~i simt esentiale pentru gandire, memorie con~tienta ~i procesele mentale superioare. Acesta este locul unde toate celelalte paTti ale creierului transmit mesajele pentru a fi luata 0 decizie. Creierul mare este impartit pe linia mediana in doua jumatati, cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Ele sunt unite la baza printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite corp calos. De~i fiecare reprezinta imaginea in oglinda a celeilalte, ele au functii complet diferite ~i conlucreaza prin intermediul corpului calos. In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenu~ie (celule nervoase) denurnita ganglioni bazali. Aceste celule formeaza un sistem complex de control, care coordoneaza activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa indeplineasca diferite tipuri de mi~cari liber ~i incon~tient. Acest tip de activitate musculara este implicat in balansarea bratelor in timpul mersului, in expresia /' fetei ~i in pozitionarea membrelor inainte de ridicarea in picioare sau de mers. Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub cele doua emisfere cerebrale. El este situat imediat sub 0 aM structura importanta din creierul anterior, talamusul, care functioneaza ca un releu telefonic intre maduva spinarii ~i emisferele cerebrale. Hipotalamusul este, in fapt, 0 colectie de centri nervo~i specializati, care sunt conectati cu alte zone importante din creier ~i cu glanda hipofiza (pituitara). Este regiunea creierului implicata in controlul unor functii vitale, cum ar fi mancatul, dormitul ~i termoreglarea. Este strans legat
de
si:iStcn"l.'U.I

Varietatea de impresii vizuale ~i auditive

Mesaje dealerta corticala Monotonie Caldura _ Stimuleaza somnul


'-d-~

!.ormonul

cndocrin.

(v\:iz;i

Informalii delamaduva spinarii Mesaje ceactiveaza maduva spinarii Durere ~iailesenza\ii fizice

--------

Somn superficial

~~M/VVY~~

Centrul sonm-veghe este localizat zil trunchiul cerebral. Stimulat de infomlafii ce includ ~i senzafiile fizice, el transmite mesajele catre cortexul cerebral. ce determina somnul sau veghea. Raspunde, de asemenea, la semnalele venite de la cortexul cerebral, astfel incdt un gdnd ingrijorator ne impiedica sa ad01mim. De asemenea, 0 stare de lini~te. caldura, diferite medicamente - ~i chiar monotonia - vor induce somnul. Undele cerebrale se modijica atund cdnd devenim toropifi. adomlim sau ne trezim.

Hipotalamusul are cai nervoase care il conecteaza cu sistemul limbic, care este strans legat de centrul olfactiv din creier. Aceastii pOI1iune a creierului are, de asemenea, conexiuni cu arii ce controleaza alte simruri, comportamentul ~l . . orgamzarea memonel. Cortexul cerebral Corte:-.:ul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (l/8 inci) de materie cenu~ie cu aspect cutat, reprezentand suprafata exterioara a creierului. Aceasta parte a creierului a devenit atat de dezvoltata la oameni incat a necesitat plieri repetate pentru a avea loc in craniu. Depliata, ar acoperi 0 suprafata de 30 de on mal mare. Intre pliuri exista cateva ~anturi adanci, care impart fiecare din cele doua emisfere ale cortell:ului in patru zone numite lobi. Fiecare din ace~ti lobi indepline~te una sau mai multe functii specifice. Lobul temporal serve~te pentru auz ~i miros, lobul parietal pentru pipait ~i gust, lobul occipital pentru vaz, iar cel frontal pentru mi~care, vorbire ~i~andirea superioara. In fiecare din ace~ti lobi exista pOI1iuni specifice ce receptioneaza mesajele senzoriale dintr-o singura zona a corpului. De exemplu, simtul tactil este localizat pe o arie mica in lobul parietal, care nu receptioneaza decat senzatiile de la genunchi ~i 0 arie intinsa pentru police. Aceasta explica de ce policele este mai sensibil decat genunchiul. Acela~i principiu se aplica ~i altor arii senzoriale din cortex, ca ~i ariilor motorii. De aceea, cortexul cerebral este locul unde informatiile primite de la cele cinci simturi - vaz, auz, pipait, gust ~i miros sunt analizate ~i prelucrate astfel incat alte paTti ale sistemului nervos pot reactiona la informatie daca este necesar. In plus, ariile premotorii ~i motorii ale cortexului cerebral conlucreaza cu alte arii ale sistemului nervos central ~i periferic pentru a produce mi~carea coordonata care este vitala pentru orice activitate con~tienta.

Mesaje nervoase

Mesaje hormonale

Cum apm-jrisoanele: Frisoanele apar prin patru mecanisme. Hipotalamusul, situat la baza creierului, este stimulat de temperaturi scazute ~i trm1S1l1ite mesaje catre glanda tiroida, detenninand 0 cre~tere a ratei metabolice. Aiusculatura corpului prezinta apoi altemante rapide de contrac!ie ~i rela>:are, producand astfel caldura. Nervii transmit mesaje cafre pie Ie, iar porU se fnchid, asigurand pastrarea caldurii in organism. '

Ochii
Atunci cand oamenii vor sa explice mecanismul vederii, ei compara, de obicei, ochiul cu un aparat de fotografiat perfect proiectat. Totu~i, pentru a intelege pe deplin felul in care lumea exterioara poate fi vizualizata in mica structura care este ochiul, trebuie sa ne reamintim principiile de baza. Cel mai bun mod de a explica lumina este acela de a 0 considera ca un instrument de transmitere. De la orice sursa, ea se raspande~te in toate directiile, creand posibilitatea ca obiectele sa poata fi vazute. Celalalt lucru important de inteles despre lumina este ca, de~i de obicei se trans mite linear, poate fi distorsionata la trecerea prin anumite structuri, cum ar fi lentila de forma special a a aparatului de fotografiat sau lentila alcatuita din tesut a ochiului uman. Mai mult, gradul de refractie poate fi controlat precis de catre forma lentilei. In .... fapt, lumina poate fi refractata sau concentrata pentru a forma imagini mici, dar perfecte ale unor obiecte mult mai man. Corneea Cand 0 raza luminoasa ajunge la ochi, prima structura pe care 0 intalne~te este 0 fereastra rotunda numita comee, care este prima din cele doua Ientile ale ochiului. Comeea reprezinta 0 lentila puternica cu focar fix. Puterea optica a comeei este aproximativ doua treimi din puterea totala de refractie a ochiului. Comeea are doar 0 jumatate de milimetru grosime la centru ~i un milimetru la jonctiunea cu sclerotica (albul ochiului). Comeea este a1catuita din cinci straturi. La exterior, este un epiteliu format din cinci straturi celulare, fiind echivalentul pielii. Dedesubt exista un strat elastic numit stratul Bowmann. Urmeaza apoi stroma formata din colagen. Acesta are cea mai mare grosime. Stroma ajuta la apararea comeei impotriva infectiilor ~i a inflamatiilor. Dupa stroma urmeaza 0 membrana elastica denumita Descemet. Stratul final este un endoteliu de grosimea unei celule. Acesta mentine transparenta comeei ~i echilibrul hidric dintre comee ~i restul ochiului. Odata formate, celulele acestui strat nu se pot regenera ~i astfelleziuni ale endoteliului pot determina defecte permanente ale vederii. o pelicula de lacrimi acopera stratul epitelial. Fara lacrimi, comeea nu ar fi protejata impotriva microorganismelor

Camera anterioara//

comt
Conjunctiva

Cristalin

*'
t
\1/

Ligamente suspensoare

Mu~chi ciliari\ \ k!

\\ 1

bacteriene, poluarii sau prafului. Pelicula lacrimala alirnenteaza stratul optic (epitelial), caci tara lacrimi ar pierde transparenta ~iar deveni opac. Dupa ce trece prin comee, raza luminoasa intra in camera anterioara a ochiului. Aceasta este plina cu un lichid apos, umoarea apoasa, care este constant drenat ~i inlocuit. Uvea Uvea reprezinta tunica medie a ochiului, alcatuita din trei structuri distincte: coroida, corpul ciliar ~i irisul. Coroida este 0 foita membranoasa subtire intre sclerotica ce 0 protejeaza la

exterior ~i retina. Aceasta membrana are 0 vascularizatie bogata, ce alimenteaza retina ~i formeaza 0 retea intricata pe cea mai mare parte a ochiului. In aceasta retea exista ~i tesut de sustinere care contine cantitati variate de pigmenti; acesta impiedica lumina sa treaca de polul posterior al ochiului ~i sa formeze imagini neclare. Corpul ciliar este 0 pOrfiune cutata a uveei, situata in partea anterioara a ochiului. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contractiei mu~chilor ciliari, permitandu-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distanta mica ~i, de asemenea, de a

este puternica, pupila i~i mic~oreaza dimensiunile, rara ca noi sa facem nici un efort con~tient. La lumina slaba, i~i mare~te diametrul. In spatele irisului se gase~te cristalinul elastic ~i transparent, aviind 0 putere de refractie mai mica decat a corneel. Umoarea vitroasii ~i retina In spatele cristalinului este camera interna, principala, a ochiului. Aceasta este plina cu o substanta denumita umoarea vitroasa, ce are un aspect gelatinos ~i da consistenta, forma ~i elasticitatea ochiului. Prin centrul ei trece canalul hialoid, rama~itele unui canal arterial din cursul dezvoltarii fetale. Pe suprafata interna, curbata, a globului ocular se gase~te un stmt fotosensibil, denumit retina. Acesta este, de fapt, constituit din dous. tipuri de celule fotosensibile, numite bastona~e ~i conuri, datorita formei pe care 0 au. Bastona~ele sunt sensibile la lumina de intensitate slabs. ~i nu percep culoarea, care este in schimb perceputa de conuri. Acestea sunt responsabile de claritatea imaginii ~i sunt cele mai numeroase la polul posterior al ochiului, in aria denumita foveea sau macula.

Mai sus: 0 secriune verticala printr-un ochi uman evidenfiind nervul optic. Deasupra: Vederea "petei om'be", aria retiniana acoperita de nervul optic.

=>l'eapta: 0 secfiune prin ochi, in care

:derotica afost rulata, evidenfiaza vasele _,::mglline prin coroida. uce umoarea apoasa, lichidul care ula in camera anterioara, intre cristalin suprafata interna a corneei. Ata~ata de crpul ciliar se afla a treia regiune __ ializata, irisul, care formeaza peretele : sterior al camerei anterioare. Aceasta ::5le structura al carui pigment cia culoarea niior. Functioneaza ca diafragma unui ~ rat de fotografiat, fibreIe ei musculare ~ atfmd sau contractand pupila ~i ntroland astfel cantitatea de lumina care ~_;'J11ge la retina. Daca intensitatea lummii :-

Deasupra: Radia/iile luminoase provenite de la un obiect apropiat se refractii ~i 5uprafafa cristalinului devine mai curbatii (5U5) pentru a Iefocaliza. De la un obiect indepiirtat, radiafiile Sl/nt aproape paralele ~i cristalinul (de deasupra) este mai pllfin solicitat pentru acomodare. zona, cristalinul i~i focalizeaza cea mai clara imagine ~i vederea noastra esre cea mai' buna. In jurul foveei sau :::zculei, retina imegistreaza imagini clare, " catre inarginile sale apare vederea . erica. Impreuna, vederea centrala ~i Terica, ne ofera 0 imagine completa a e',,1erioare.

:n aceasta

_-en ul optic
:'ecare celula fotosensibila din retina se ecteaza prin intermediul fibrelor !:eryoase cu creierul, unde are loc sinteza ::uormafiilor despre aspect, culori ~i forme. e aceste fibre nervoase se unesc la ?O: posterior al ochiului pentru a forma ::"-\111 optic. Acesta pleaca de la globul ar printr-un canal osos al craniului ~i -aunde in cavitatea craniana imediat sub cre'er, in regiunea glandei hipofize; aici se ~te cu nervul optic centralateral.
stanga: Ochiul drept ~i cel stang au

timpllri vizuale u~or diferite. Fiecare ciimp vizl/al se fmparte fntr-o portiune dreapta ji una stanga. Cand radiatiile .uminoase ating retina, ele sunt inversate. Iiml/lii sl/nt condu~i prin nervul optic ,pana la chiasma opticii, unde are loc 0 incTl/cijare. Toate impulsurile din wnatatea stanga a ctimpului sunt conduse ;mn tractul optic pana la corpii genicula/i erali ji infOlmafiile optice la cortexul .' wI drept ji invers. Dupa aceea, aginile sunt combinate ~i interpretate de ~ e creier.

SISTEMUL NER \-O~


Dreapta: Sase mu~chi contribuie la
i~carile globului ocular. Mu~chiul(a) il Eplaseaza lateral; (b) il deplaseaza .edial; (c) il rote~te superior; (d) inferior; ~J inferior ~i spre exterior ~i (j) superior ~i =:aerior.

Mi,carea globului ocular

_-ervii de pe fiecare parte se incruci~eaza __ el incat 0 parte din informaiiile de la = :.' ul sUing trec in partea dreapta a =eierului ~i viceversa. Nervii din _ _ .unile temp orale (langa tample) ale =xarei retine nu se incruci~eaza ~i astfel -= d in emisfera cerebrala de aceea~i ~.e. In timp ce fibrele din pOr\iunile e se incruci~eaza ~i merg in partea -~. _-enul optic nu este altceva decat un - ~ I de fibre nervoase ce transportii ~. suri nervoase detaliate prin fibre fine, ':::":'--edin acestea fiind izolate de cealaltii :eaca de mielina. In centrol nervului Q 0 artera ce 11 insoie~te pe toata ea. Aceasta se nume~te artera ~a a retinei. Ea se ramifica la polul ~or al ochiului ~i vasele care iau - ~ se raspandesc pe suprafaia retinei. ~ 0 vena corespondenta care __ eaza nervul optic alaturi de artera -';;;~i care dreneaza retina. -= --e e nervoase care pleaca de la retina :e::IZoriale; spre deosebire de fibrele motorii, care au doar 0 singura _e pe traiectul lor de la creier, _ tici au mai multe sinapse. Prima - -tea se gase~te imediat dupa ., care informaiiile senzoriale sunt -"Q de partea opusa. Acest punct de _ ~~ se nume~te chiasma optica ~i - -:e apropiat de hipofiza. Imediat . i~are, este prima sinapsa sau ::..e releu, denumita corpii geniculaii Aici, informaiia din stanga ~i
.-Q

dreapta este din nou schimbata pe linia mediana. Funciia acestei conexiuni are legatura cu reflexele pupilare. De la corpii geniculaii laterali, nervii se desfac in evantai, de fiecare parte formand radiaiiile optice. Acestea i~i modifica u~or traiectul ~i' se adunii sub forma unui fascicul care traverseaza capsula intemii, unde sunt concentrate toate caile motorii ~i senzoriale ale organismului. De aici, nervii au un traiect catre partea posterioara a creierului, la cortexul vizual.

Mai jos: Cea mai com una cauzii '~ miopie (1) este un glob ocular cu ax; anteroposterior marit, astfe/ fnetir radia,tiile luminoase formeaza ima<="' _inaintea retinei. Se corecteaza cu ajutorul (2) Ientile/or concave. "n hipermetropie (3), axu/ este scun, incat imaginea se formeaza inapoi retinei. 0 lentilii (4) convexiifoc . ~ imaginea pe retina. (Modificarile 51 contra/ate de catre creier).

Urechile
Urechea nu asigura numai simftil nostru auditiv, ci ~i pe cel al echilibrului. Este un organ complex, impaI1it in trei regiuni: urechea externa, care preia sunetele precum un radar; urechea medie, al carei angrenaj osos seamana cu un aparat ce amplifica sunetele care ii sunt transmise; ~i urechea interna, care converte~te vibratiile sonore in impulsuri nervoase ~i determina pozitia capului. Mesajele care rezulta sunt transmise la creier de-a lungul a doi nervi apropiati, cu traiect comun: nervul vestibular pentru echilibru ~i nervul cohlear pentru sunete. Urechea externa ~l cea medie sunt implicate in special in auz, dar structurile urechii interne ce interpreteaza pozitia capului ~i sunetul sunt separate, de~i ele se gasesc impreuna m acela~i organ. Auzul Ceea ce auzim sunt unde sonore produse prin vibratiile moleculelor de aer. Amplitudinea ~i energia acestor unde determina intensitatea, care este masurata in decibeli (dB). Numarul vibratiilor sau al ciclurilor pe secunda determina frecvenf/i; cu cat numarul vibratiilor este mai mare, cu atat tonalitatea este mai ascutita. Frecventa sunetului este exprimata in cicli pe secunda sau in heI1i (Hz). La persoanele tinere, gama de frecvente ce pot fi auzite este aproximativ intre 20 pana la 20.000 Hz pe secunda, de~i sensibilitatea maxima la sunete este cuprinsa, in medie, intre 500 la 4.000 Hz. Pe masura ce imbiitranim sau daca suntem expu~i la sunete cu intensitate excesiva pentru 0 perioada de timp, sensibilitatea pentru frecventele inalte scade. Pentru a masura gradul pierderii auzului, nivelul normal al auzului este defmit printr-un standard international. Acuitatea reprezinta diferenta in decibeli intre cel mai slab sunet perceput ~i sunetul standard generat de un aparat special denurnit audiometru. Urechea functioneaza ca un captator (urechea externa), amplificator (urechea medie) ~i transmitator (urechea interna). Pavilionul, poI1iunea elastica, este cel care coopteaza sunetele. In centrul acestuia exista un canal osos ce conduce la timpan. Peretii canalului secreta 0 substantii ceroasa pentru a preveni uscarea ~i descuamarea pielii. Amplificatorul este reprezentat de un angrenaj format din trei osi~oare. Acestea sunt ciocanelul, care vine in contact cu timpanul; scarita, care este ata~ata de urechea interna; ~i nicovala, un os mic, care face conexiunea intre cele doua. Acest sistem amplifica de 20 de ori mi~carile timpanului. De la urechea medie pleaca un canal ingust, denumit tuba Eustachio, care se deschide in spatele amigdalelor, ceea ce contribuie la egalizarea presiunii aerului de ambele fete ale timpanului. Urechea extemii prime$te sunetele. urechea medie Ie amplificii $i urechea intemii Ie transmite la creier.

Structura urechii

a'~ Cili receptori care percep ~ o/m vlbrajlife aih enaomn ra ~( -d' ~ membrana bazilara ~i ""'~. transmit aceste mesaje prin nervi la creier

Stanga: Afastoidele sum r ?= tuate fn spatele urechii. Ie ~ la urechea medie ~i se apreq "'_,,: in menfinerea pozifiei verii a'" a Pocniturile din urechi, ca:-e ~_ cand coboram rapid cu un :"-~s:::::::_ de mi~carile reduse ale timpa::~_ ca urmare a modificarilor .e ~_ urechea medie. POrfiunea urechii res transmiterea este complexa. ~i mecanismul echilibrul;' camera comuna umpluta eu endolim:fa ~i undele de pres' prin aces! fluid de la urec' intermediul scaritei. POI1i n situatii la un capat al aces' _ formeaza 0 serpentina ase=;-~cochilia unui melc. Este nu=:~ - pe toata lungimea ei, prezir.ra ~ -~ subtire - membrana bazi are - :.:: pleaca mii de fibre nervoase ::'::e.: nervul cohlear. Modificari a: sunetelor sunt receptate de membrana bazilara prin unde e :::prin endolim:fa, care tree in S', ::e intinderea cohleei. Nervul eo ~_ la 0 regiune specializata a __ ~ __ denurnita aria auditiva.
0__ --",-_~_

Celule mastoidiene cu aer

Sunetul care piitrunde in conduc extern determinii vibrafia timpanll' Vibrafiile se transmit prin oasele m_ urechii medii, care intensifico pres' undelor sonore lajereastra ovalii, 0 membrana ce acopero inn'area in coAJi~carile pulsatile simultane ale ere rotunde stabilizeaza presiunea din interno. Lichidul (endolimja) care cohleea transmite undele in IUl/gul vestibulare ~i al scalei timpanice, determindnd vibrafia membranei ' care Ie separa.

Celule recepto8'8 - _

Canale semicirculare

in timpul mi$carii organismului, endolimfa din canale Ie semicirculare determina defo17narea cililor din masa gelatinoasa. Ace$tia sunt legari cu nervul vestibular, care irifo17neazacreierul asupra necesitii/ii restabilirii echilibrului. baza fiecarui canal exista 0 masa gelatinoasa ovala. In aceasta masa sunt incluse varfurile cililor senzoriali, care sunt indoite de mi~carile fluidului din canalele semicirculare pe masura ce corpul se mi~ca. Canalele semicirculare preiau informatia despre momentul in care capul incepe ~i se opre~te din mi~care - de 0 importanta particulara in timpul mi~carilor rapide ~i complexe. Cand corpul incepe sa se mi~te mtr-un sens, fluidul din canale tinde sa ramana nemi~cat, actionand asupra cililor senzoriali. Ace~tia trimiLmesaje la creier, care actioneaza corespunzator. Dar atunci cand capul se opre~te din mi~care, in special cand inceteaza mi~carea de rotatie, fluidul incepe sa se mi~te in canalele semicirculare timp de pana la un minut sau mai mult, racandu-ne sa ne simtim ametiti. Centrul de control Partea creierului responsabila pentru controlul actiunii mu~chilor de a mentine corpul in echilibru este cerebelul. Ochii, de asemenea, au un rol special in echilibru, furnizand informatii vitale despre relatia corpului cu mediul. Ochii au, de asemenea, 0 legatura importanta cu canalele semicirculare. Cand capul incepe sa se mi~te catre stanga, de exemplu, mi~carile lichidului din canalele semicirculare determina 0 mi~care la dreapta a ochilor. Dar mecanismul echilibrului determina 0 mi~care a ochilor la stanga pentru' a se ajusta la pozitia capului. Aceasta mi~care a ochilor explica partial de ce oamenilor li se face rau atunci cand mcearca sa citeasca m timp ce calatoresc mtr-o ma~ina sau intr-un autobuz. Cititul tinde sa contracareze aceste mi~cari naturale ale ochilor, ceea ce duce la declan~area crizelor neplacute de greata ~i varsaturi, care constituie raul de calatorie. invatarea echilibrului Acesta este un proces lung, care necesita aproximativ primii doi ani din viata unui copil, cu mca un an pentru a dobandi deprinderea de a sta intr-un picior. Inainte de dobandirea unui echilibru perfect, atat creierul, cat ~i mu~chii trebuie sa fie suficient de maturi pentru a asigura forta ~i coordonarea necesare.

Modul in care undele sunt transformate in impulsuri electrice ~i interpretate de catre creier nu este complet inteles. Teoria cea mai acceptata este ca celulele cohleei masoara presiunea undelor din endolimra ~i Ie transforma in impulsUri electrice (nervoase). De asemenea, nu este clar modul m care urechea distinge intensitatea ~i tonalitatea sunetelor. Echilibrul Ca un organ al echilibrului, urechea este responsabila de monitorizarea in fiecare moment a pozitiei ~i mi~carilor capului. ~i daca pozitia capului este corect apreciata, atunci organismul se poate adapta, ramanand in echilibru. Organul echilibrului se gase~te in urechea intema, bine protejat de oasele craniului. Aici exista un labirint de canale umplute cu lichid, toate la niveluri ~i unghiuri diferite. Din aceste canale, cele implicate direct in echilibru sunt utricula, sacula ~i carialele semicirculare. Utricula ~i sacula au functia de a detecta pozitia capului. Fiecare din aceste cavitati contine un strat de celule acoperite de 0

substanta gelatinoasa in care sunt incluse mici granule de calcar. Cand starn in plClOare, datorita gravitatiei, aceste granule preseaza cilii senzitivi ai celulelor. Cilii transmit apoi semnale nervoase la creier, care indica pozitia ortostatica. Cand capul se indoaie mainte, mapoi sau lateral, granulele calcaroase ating cilii, indoindu-i intr-un mod diferit. Aceasta declan~eaza noi mesaje catre creier, care apoi, daca este necesar, trimit comenzi la mu~chi pentru ajustarea pozitiei capului. Utricula intra m actiune atunci cand corpul incepe sa se mi~te inainte sau inapoi. Daca un copil, de exemplu, mcepe sa alerge, granulele calcaroase se mi~ca inapoi, ca ~i cand copilul ar cadea pe spate. Indata ce creierul prime~te aceasta informatie, trimite semnale catre mu~chi, care fac corpul sa se apIece inainte, reracand echilibrul. Toate aceste reactii se inverseaza in cawl cand copilul se apleaca mult pe spate de pe un scaun. Pornirea ~i oprirea Imediat deasupra utriculei se gasesc trei canale semicirculare pline cu lichid. La

eceptorii olfactivi i gustativi


mirosului este probabil cel mai ~i mai putin inteles din cele cinci ~ In timpul evolu~iei, el ~i-a ::<:::::::::.1 ,t conexiunile cu acele parti ale ce" Ul care au devenit sediul - :wsurilor emotionale, legand intim __ =-_lrile lucrurilor de emotiile noastre. mirosului joaca, de asemenea, un :- portant in atractia sexuala, de~i =-02 s-a redus considerabil in cursul ;.;:;z- ~-rii umane. Cele mai importante _sunt cele de avertizare ~i culegere de --'"-:::J.afii: mirosul ne sernnaleaza un _ _ ~l ne fumizeaza informatii _. ~.ante despre mediul inconjurator. =.=gatura stransa dintre simtul gustului ~i _.-:: mirosului este un lucru de care nu intotdeauna con~tienti. Doar atunci ~ suntem raciti realizam faptul ca nu --..z~ ca nu putem mirosi, dar ca ~i gustul : ;:zrii se estompeaza.
-::..=

-.:.:

==.

trebuie sa elibereze particule din compusul chimic ce il constituie. Acest tip de substanti'[, in general, este complex din punct de vedere chimic;. Substantele chimice simple - cum ar fi sarea - nu au miros sau au doar un miros slab. Particulele unei substante trebuie sa ramana in aer in forma gazoasa pentru a fi aspirate in nari pana la mucusul ce inconjoara cilii. Odata ajunse acolo, trebuie sa fie solubile in mucus, pentru ca aparatul olfactiv sa Ie detecteze. Acele substante care volatilizeaza u~or cum ar fi petrolul - au, de obicei, un miros foarte putemic, deoarece concentratii mari ale substantei pot ajunge la receptorii olfactivi.

Umiditatea amplifica mirosul. Pe ~ ce se evapora apa dintr-o subslRI:;Z. transporta particule din acea subs~:i. aer. Parfurnurile sunt structurate - S2- ""=. incat sunt substante chimice co ex~ elibereaza cu u~urinta particule gazoa.se Substanfele gazoase sunt dizolvate in mucusul ce fnconjoara cilii. Dupa acee are loc reacfia chimica ce stimuleazii celulele olfactive, producand un potemi electric, Ace$ti stimuli, prin os1l1etmoid. de-a lungulfibrelor nervoase senzoriale. ajung apoi in bulbul olfactiv. riici, informafia este prelucrata $i apoi transmisa prin caile olfactive la corte:aJ: cerebral. La acest nivel ia na$tere 5 con$tienta de miros,

suI
~i la multe alte organe din corp, _ -~:- 1 olfactiv este duplicat, fiecare _ . .ate actionand independent. opwrii senzoriali pentru miros se aiM :c _ -etele superior al cavitatii nazale, ~:at sub lobii frontali ai creierului . -m se nume~te suprafata olfactiva ~i :s:= alcatuita din milioane de celule mici, ~e olfactive. Fiecare celula olfactiva _= aproximativ 0 duzina de cili care ~a intr-un strat de mucus, Mucusul -2"".' e umiditatea cililor ~i actioneaza ca _ :Z,ana pentru substantele odorante, in ==? ce cilii maresc efectiv suprafata -=--"";rei celule ofactive, crescand astfel ~-ibilitatea la mirosuri. Nu este clar _~:es felul in care cantitati mici de -"--~nte chimice care ne produc mirosuri _-", eaza celulele olfactive, dar se crede :2: aceste substante sunt dizolvate in =-:..::: '-, vin in contact cu cilii ~i stimuleaza ~, "iele care emit impulsuri nervoase. ?:' rele nervoase olfactive propaga ~ le impulsuri, trecand prin oasele .=-etiului catre cei doi lobi olfactivi ai :::eierului - unde informatia este stocata, =-- esata ~i apoi transmisa printr-un circuit plicat de fibre nervoase la cortexul ""':"ebral.Aici, mesajul este identificat ~i "erum con~tienti de miros. Mecanismul =0" ecular exact al simtului mirosului este mare masura necunoscut. Modul exact re celulele receptoare pot detecta mii ~ mirosuri diferite ~i diferentele minime . tre ele ramane un mister,

=-

Ce mirosim?
?entru a produce un miros,
0

substanta

aflii mugurii gustatlVl. Un adult are Mirosul, emo!iile ~i memoria aproximativ 9.000 de muguri gustativi, mai Partea din creier care analizeazii mesajele ales pe faj:a superioara a limbii, dar exista ce sosesc la receptorii olfactivi este strans un numar redus pe palat ~ipe faringe. conectata cu sistemul limbic, acea parte a Fiecare mugure gustativ este alciituit din creierului care este implicata in emoj:ii, grupuri de celule receptoare ~i fiecare dispozij:ie ~i memorie. Este denumit dintre acestea au proeminenj:e fine creierul primitiv, uneori chiar creierul microvili - care ajung la suprafata limbii olfactiv. Aceastii conexiune explica de ce mirosurile au 0 intensii semnificaj:ie prin porii fini ai papilelor. La capatul opus, celula receptoare este in contact cu 0 rej:ea emoj:ionala. Mirosul proaspiit de ploaie de fibre nervoase. Alcatuirea acestei rej:ele intr-o zi de 'lara ii face, de obicei, pe este complexii ~i exista un grad mare de oameni sa se simta fericij:i ~i revigoraj:i; de interconectare fntre acestea. Doua fascicule asemenea, poate evoca amintjrj placute. nervoase diferite, care fac parte din nervul MiO.fU'1 {Jiiml' {Jr<JiIspa"( coap(e poate facial ~i glosofaringian, transmit mesajele determina senzaj:ii de foame, in timp ce la creier. Mugurii gustativi sunt sensibili mirosul unui parfum poate anticipa doar la patru gusturi de bazii: dulce, acru, placerea sexuala. Invers, mi.rosuri.le ne\lla.cute - ca ce\ a.e sarat \i\ amar, sea.\\\e recep\m\\or pentru aceste gusturi sunt localizate in diferite oua alterate - produc repulsie ~i chiar parj:i ale limbii. Mugurii care raspund la greaj:a. Dar exista ~i exceptii. Mirosul dulce se gasesc pe varful limbii, in timp ce extrem de neplacut al unei branze cei specializaj:i pentru sarat sunt localizaj:i Gorgonzola fermentate atrage, de fapt, progresiv catre zona posterioara, consumatorii fervenj:i. Cu cat miroase mai Modulill care mugurii gustativi raspund tare, cu atat este mai buna. la stimulii chimici din hrana ~i inij:iaza Unele mirosuri ne pot readuce in impulsurile nervoase catre creier nu este memorie evenimente speciale din trecut, de complet inj:eles, dar pentru a Ie putea mult uitate. Aceasta se intampla deoarece detecta gustul, substanj:ele chimice trebuie avem tendinta sa ne amintim de acele sa fie sub forma lichida. Hrana uscata nu lucruri care au 0 semnificaj:ie emoj:ionala da 0 senzaj:ie gustativa imediatii, ci i~i specificii, fiindca ariile corticale care dobande~te gustul doar dupa ce este analizeaza amintirile ~i care sunt esentiale dizolvata in saliva. in aducerea lor in memorie sunt, de In prezent, se crede ca substantele asemenea, strans legate de sistemul limbic, chimice din hrana modifica sarcina care, la randul lui, este legat de centrii olfactivi din creier. electrica de pe suprafaj:a celulelor receptoare, care, in consecinj:a, determinii formarea unui impuls nervos. Gustul Simj:ulgustului este cel mai rudimentar din cele cinci simturi. Este limitat amt ca Analiza gustului Cei doi nervi care transporta impulsurile aspect, cat ~i ca sensibilitate ~i ne gustative de la lirnba (nervul facial ~i fumizeaza mai putine informaj:ii despre lumea inconjuratoare decat oricare alt simj:. nervul glosofaringian) trec intai ill celulele In fapt, . rolul exc1usiv al acestui simt. este specializate din trunchiul cerebral. Aceasta zonii a trunchiului cerebral funcj:ioneazii de de a selecta ~i aprecia hrana ~i bautura, ajutat in mod considerabil de mult mai asemenea ca 0 prima staj:ie pentru alte impulsuri venite de la gura. Dupii 0 sensibilul simj: al mirosului. Acesta nuanj:eaza cele patru gusturi de baza t>e prelucrare inij:iala in centrii trunchiului cerebral, impulsurile gustative se transmit care mugurii gustativi Ie pot recunoa~te. In consecinj:ii, pierderea gustului - din orice intr-un al doilea set de fibre de partea cealaltii a trunchiului cerebral ~i urca la motiv - reprezinta 0 problemii mai mlcii talamus. Aici existii un alt releu, unde are decat pierderea simtului mirosului. loc 0 analiza suplimentarii a mesajelor gustative inainte ca acestea sii fie transrnise Mugurii gustativi la porj:iunea cortexului cerebral ce Ca ~i mirosul, mecanismul gustului este participii la percepj:ia con~tientii a gustului. declan~at de conj:inutul chimic al Cortex"U1 analizeazii ~i alte senzaj:ii - cum substanj:elor din mancare ~i bautura. Particulele chimice sunt luate in gura ~i ar fi consistenj:a ~i temperatura alimentelor - care sosesc de la limba. Aceste senzaj:ii convertite in impulsuri nervoase care sunt sunt probabil asociate cu senzaj:iile transmise pe cale nervoasa la creier, unde gustative de bazii, producand senzaj:iile sunt interpretate. subtile cu care suntem obi~nuiti atunci Mugurii gustativi se giisesc in centrul acestui sistem. Presarate pe suprafaj:a cand manciim. Aceastii analiza, care are loc in partea limbii se giisesc micI proeminente inferioarii a lobului parietal, este infludenumite papile. In interiorul acestora se

Papilele linguale maresc aria care 1line fn contact cu l1umcarea ~i, In afara de cele centrale, conlin numero~i muguri gustativi. Ace~tia, la rdndullor, conlin receptorii gustativi, care sunt astjel distribuifi fncdt diferite parli ale limbii percep dif~rite gusturi: dulce, sarat, acru, amar.

enj:ata in continuare de senzaj:iile olfactive, analizate in lobul temporal. Mare parte din rafinamentul senzaj:iei gustative se datoreazii senzaj:iei olfactive. In comparaj:ie cu alte senzaj:ii (in special olfactive), simj:ul gustului nu este foarte sensibil. S-a estimat ca 0 persoanii are nevoie de 0 cantitate de 25.000 de ori mai mare de substanj:ii in gura pentru a 0 gusta decat este nevoie pentru detectarea mirosului de ciitre receptorii olfactivi. Totu~i, combinarea celor patru tipuri de muguri gustativi sensibili la gusturile de bazii - siirat, acru, dulce, amar - face posibilii 0 gamii largii de senzaj:ii care pot fi detectate atunci cand creierul analizeaza producerea relativa a aromelor principale. Unul din gusturile mai putemice, cum ar fi gustul "iute al manciirii", apare prin stimularea terminaj:iilor senzitive dureroase din limbii.

J clul salivar din jurul oapilelor se umple cu saliva

Mugure gustaliv Mugurii gustativi sunt slimulali de particulele alimentare dizolvate

Daca ne-am pierde sim!ulolfactiv, aproape toate senzafiile gustative ar ft, de asemenea, pierdute.lvJiincatul scoicilor, de exemplu, la care mirosul este atat de important pentru a Ie savura, ar deveni 0 experienla plicticoasa ~i total jara "gust".

Receptorii tactili
Rasucite in jurul firelor de par de la nivelul pielii se gasesc terminatiile nervoase libere care raspund la orice atingere a acestuia. Ace~ti receptori tactili au structura cea mai simpla, iar daca atingerea firelor de par continua, ei inceteaza sa mai trimitii stimuli. Receptorii care se gasesc in numar mai mare in zonele lipsite de par, de exemplu pe varful degetelor ~i buze, au forma unor mici discuri. Deoarece fibrele nervoase sunt cuprinse in aceste discuri, receptorii raspund mai lent la presiune ~i continua sa transmitii stimuli atunci ciind presiunea este mentinuta. Alti receptori cu structura mai complicata sunt formati din membrane ce se inra~oara in jurul unei terminatii nervoase ca foile de ceapa ~i raspund la 0 presiune mai sustinutii. In plus, transmiterea de stimuli la sistemul nervos este influentata de temperatura la care receptorii opereaza. Aceasta explica de ce simftil nostru tactil este diminuat la temperaturi scazute. aceea putem aprecia cu acuratete nivelul presiunii ~i pozitia unei atingeri, dar daca presiunea este prea mare sau prea ascutitii, analizatorii durero~i intra in actiune prin conexiunile din maduva spinarii. partea anterioara a lobului parietal. Aceasta arie senzitiva primara E cortex-ului prelucreaza informatia inain e de a 0 transmite la ariile senzoria e secundara ~i teI1iara. In aceste din urrnR arii se contureaza tabloul sediului, tipulu: ~i semnificatiilor senzatiilor tactile pe care Ie percepem ~i are loc corelarea c amintirile unor senzatii precedente, ca ~i Cll stimulii senzoriali care sunt receptionati cie ochi ~i urechi. o importanta foarte mare 0 are coordonarea la acest nivel a senzatiilo~ tactile cu perceperea pozitiei in care se gasesc membrele, articulatiile ~i degetele: acest lucru este important, pentru ca ne face capabili sa determinam dimensiunile ~i forma unui obiect ~i ne ajuta sa Ie distingem intre ele.

Releele senzoriale
Indiferent daca senzatiile tactile de la piele au sosit pe calea directa sau dupa interpretarea din maduva spinarii, ele se termina in nucleul de materie cenu~ie din talamus, unde informatiile venite de la diferitele tipuri de receptori din piele sunt asamblate ~i coordonate. Aceasta permite centrilor superiori din cortexul cerebral sa formeze un tablou al senzatiilor tactile de care noi devenim, in acest mod, con~tienti. De la talamus, informatia in stare bruta este transmisa la 0 arie ingusta, situata in

Ciiile nen'oase
Unele fibre care conduc informatia tactila intra in maduva spinarii ~i, rara oprire, ajung direct in trunchiul cerebral. Aceste fibre conduc informatii de presiune ~i, in mod particular, un anumit nivel de presiune. De aceea este nevoie ca ele sa trimita mesajele direct catre centrii nervo~i superiori, astfel ca senzatia bine localizata poate fi evaluata rara a fi diminuatii de 0 prelucrare la nivelul maduvei spinarii. Alte fibre nervoase ce transporta informatii asupra unor atingeri mai difuze patrund in substanta cenu~ie a maduvei spinarii, unde intiilnesc 0 retea de celule care efectueaza 0 analiza initiala a informatiilor. Aceasta este aceea~i zona care prime~te mesaje de la receptorii durero~i din piele ~i din alte zone ale corpului. Mesajele tactile ~i dureroase se transmit ~i ajung impreuna la maduva spinarii, ceea ce face ca acestea sa fie resimtite in acela~i timp. Analiza efectuata la nivelul maduvei spinarii filtreaza informatiile care sunt transmise ascendent la creier. Materia cenu~ie a maduvei spinarii actioneaza ca un organ interpus, a~a ca informatia dureroasa poate fi suprimata aici datorita transmiterii concomitente a unor impulsuri tactile, limitiind cantitatea de informatii nesernnificative care trebuie transmise. Aceasta imparfire a cailor tactile in doua compartimente - unul care merge direct la trunchiul cerebral ~i altul care este analizat de maduva spinarii - face posibila pastrarea discriminarii fine a sensibilitafii tactile. De

Receptorii tactili ai pielii f~i trimit mesajele la cortexul cerebral prin doua ciii specijice din maduva spinarii: lIna pentru stimuli tactili bine localizafi ~i a doua pentru stimuli difuzi.

Trunchi cerebral

Miiduva spiniirii

Corpusculi Pacinii (presiune profunda, T erminalii nervoase libere (sim1ul tactil fi ~ durere)

Vorbirea
Vorbirea este una dintre cele mai complexe ~i mai delicate operafii efectuate de organism. In final, vorbirea, limbajul ~i infelegerea sunt controlate ~i coordonate de catre creier. Centrii vorbirii, unde cuvintele sunt decodificate ~i de unde semnalele ~i comenzile sunt trimise la sutele de mu~chi din plamani, laringe ~i gura - implicafi in producerea vorbirii - se gasesc in corte:\."U1 cerebral. Intregul sistem respirator ~i toate structurile musculare de la abdomen la nas joaca un anurnit rol in emiterea sunetelor, dar, dintre acestea, laringele, limba, buzele ~i palatul moale sunt cele mai importante. Laringele Laringele este organul vorbirii confinand corzile vocale, care vibreaza pentru a produce vorbirea. In consecinfa, este un instrument extrem de delicat, dar, de asemenea, are ~i 0 funcfie mai pufin complexa - 0 poarta de trecere spre plamani. Cand mancam sau bern, laringele se inchide ermetic, Iacand ca hrana sau' lichidele sa alunece in esofag, care conduce la stomac. Cand avem nevoie sa inspiram ~i sa expiram este, bineinfeles, deschis. Laringele este situat aproximativ pe linia mediana a gatului, in partea superioara a traheei. Este, in esenfa, 0 pOrfiune specializata a traheei, cu un inveli~ extern cartilaginos. Deasupra lui se gase~te epiglota, 0 clapa care acopera comunicarea dintre faringele inferior ~i laringe, denumita glota. Acfiunea epiglotei este controlata automat de catre creier, dar, uneori, acesta este inadecvat ~i atunci lichidele sau particulele de hrana patrund in laringe, luand deci 0 "cale gre~ita". In afara cazului in care 0 inghifitura de mancare este indeajuns de mare incat sa se opreasca in laringe, ea va fi eliminata prin tuse. Corzile vocale indeplinesc 0 funcfie asemanatoare cu cea a anciei until instrument de suflat, cum ar fi clarinetul. Cand un muzician sufla aerul prin ancie, lemnul sau plasticul de grosime mica vibreaza, producand sunetul de baza, care este apoi modificat de conductele ~i orificiile instrumentului. In mod similar, corzile vocale vibreaza in timpul vorbirii, iar sunetele produse sunt modificate de faringe, nas ~i gura. Corzile vocale sunt doua pliuri [me, asemanatoare ca forma buzelor care se inchid ~i se deschid dupa cum trece aerul prin ele. 0 extremitate este

Cartilaj tiroid (marullui Adam)

ata~ata de 0 pereche de cartilaje mobile, denumite aritenoide, in timp ce a doua este ferm ancorata de cartilajul tiroid, care formeaza marul lui Adam. Cartilajele aritenoide i~i modifica pozifia astfel incat spafiul dintre corzi variaza ca forma intre un V, deschis in timpul vorbirii, la 0 fantii ingustii in timpul deglutifiei. Vibrafia corzilor vocale in timpul vorbirii apare atunci cand spafiul dintre ele se ingusteaza ~i aerul din plamani este expulzat prin acest spafiu in laringe. Aceasta se nume~te fonafie. Amplitudinea vocii este deterrninata de fOrfa cu care aerul este expulzat, iar tonalitatea - de lungimea ~i gradul de tensionare ale corzilor vocale. Profunzimea ~i timbrul natural al vocii sunt determinate de forma ~i marimea faringelui ~i a laringelui, a nasului ~i a gurii; acesta este motivul pentru care biirbafii care, in general, au corzile vocale mai lungi ~i cu

Vedere anterioara ~i laterala a laringelui. in interiorullaringelui se gasesc corzile vocale fixate pe por!iuni cartilaginoase cu afonna particulara. in cursul expiratiei, aerulle face sa vibreze, ceea ce produce sunetele. Cartilajele pot tensiona sau relaxa corzile, producand sunete cu tonalitate fnalta sau joasa. mi~care mai libera tind sa aibii voci mai profunde decat femeile, care, in general, au un laringe mai mic decat biirbafii. Cavitatea bucala este pro fund implicata in vorbire, deoarece ajuta la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatorie a laringelui. Pronunfarea unor consoane cum ar fi K sau T, de exemplu, necesita ca aerul ce vine de la laringe sa fie mult dirninuat de lirnba ~i palat, in timp ce vocalele A ~i E nu necesita acest lucru, ci doar 0 anumita pozifie a limbii ~i dinfilor.

ivlesajefe de fa cortexuf motor af creierlilui controleaza prin impulsuri ner'loase toate aCfiunile complexe implicate in producerea 'lorbirii. Suneilll produs de corzile 'locale este convertit in cuvinte de catre buze, limbii, pafatlllmoale $i forma cavitafii bucale.

Cortex motor - transmite instruetiuni adecvate la buze, limba, mandibula $i carzile vocale

Centrul motor al vorbirii formeaza un raspuns

Buzele, Iimba $i palatul pronunja consoana "L" Pronun\area unui sunet cu tonalitate joasa Cartilaj tiroid

Corzile vocale relaxate

--l
--------

Cartilajeie aritenoide controleaza inchiderea $i deschiderea co~ilar vocale

Fiecare sunet este determinat de 0 mi~care u~or diferita a buzelor, limbii ~i dintilor. Capacitatea surzilor de a citi pe buze se datoreaza rolului pe care cavitatea bucala lljoaca in producerea vorbirii.

Produce rea sunetelor


Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale in cuvinte inteligibile, buzele, limba, palatul moale ~i cavitatile care dau rezonanta vocii i~i au fiecare rolul lor. Cavitatile rezonante inc1ud toata cavitatea bucala, nasul, faringele (care leaga cavitatea bucala cu esofagul) ~i cutia toracica. Controlul acestor structuri este realizat de catre sute de mu~chi, care conlucreaza cu 0 viteza incredibila. Deci, vorbirea este alcatuita din \locale ~l

consoane. Calitatile rezonante ale diferitelor cavitati ale gurii ~i sistemului respirator determina individualitatea vocii. De exemplu, a~a-numitele sunete nazale, cum ar fi m, n ~i ng necesita, pentru 0 pronuntie corecta, 0 rezonanta libera a nasului. Incercati sa va strangeti de nas atunci cand spuneti ceva - efectul comic arata cum spatiul aerian al nasului confera claritate vorbirii noastre. Diferiti oameni au forme diferite ale nasului, toracelui ~i gurii, de aceea sunetele vocilor sunt diferite. Craniul, de asemenea, intra in rezonanta cand vorbim ~i 0 parte din ceea ce spunem se va auzi datorita transmiterii prin oasele craniului, la fel ca ~i sunetele captate de urechi. Aceasta nu fumizeaza numai un "feedback" vital in ce prive~te

propria vorbire, dar explica ~i de ce vocile noastre suna atat de neobi~nuit cand sunt redate pe 0 banda magnetica - sunetele pe care Ie auzim in acest caz sunt doar cele transmise prin aer.

Rolul creierului
Vorbirea ~i functiile asociate sunt concentrate intr-o singura emisfera. La 0 persoana care folose~te mana dreapta, aceasta este de obicei emisfera stanga ~i la o persoana ce folose~te mana stanga este emisfera dreapta. Aceasta arie a creierului se imparte in centrul motor ,al vorbirii care controleaza mu~chii cavitatii bucale, faringelui ~i laringelui ~i centrul senzitiv care interpreteaza semnalele care vin pe calea nervilor acustici.

Ridica buza superioara

Stanga: lvfi~carile buzelor sunt orchestrate de cahoemu~chii aratati mai sus. Buzele joaca un rol vital in vorbire - de exemplu, cand pronuntam consoana "b ", buzele sunt intai lipite, a~a cafluxul aerian este refmut ~i apoi eliberat brusc, pentru aforma sunetul.

Maijos: Pozifia limbii ~i a mllsculatllrii ei. Ca ~i laringele ~i bllze!e, limba este esenfiaIa pentrll comunicarea umana prin enuntarea vorbirii. Diferenta dintre pronunfia unei consoane "S" tare ~i clara ~i pronunfia acelei~i consoane Cllun ton estompat este determinata doar de aCfiunea limbii. De asemenea, in apropiere se afla zone1e creierului care controleaza auzul (prin care in~elegem ce spun cei din jurul nostru), vederea (prin care descifram cuvantul scris) ~i rni~carile complexe ale mainii folosite la scris, cantatulla un instrument etc. Conversa~ia este un proces foarte complicat ~i primul eveniment care are loc cand auzim 0 persoana vorbind este acela ca centrii auzului, din cortexul cerebral, recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosese de la urechi. Centrul senzorial al vorbirii decodifica cuvintele astfel incat celelalte zone ale creierului implicate in proces pot recunoa~te cuvintele ~i formula un raspuns. Odata ce 0 replica a fost formulata, centrul motor al vorbirii ~i trunchiul cerebral devin opera~ionali. Trunchiul cerebral controleaza atilt mu~chii intercostali, situa~i mtre coaste care determina expansiunea plamanilor, cat ~i mu~chii abdominali, care deterrnina presiunea aerului inspirat ~i expirat. Pe masura ce aerul este expulzat din plamani, aria motorie comanda in acela~i timp mi~carile corzilor vocale in fluxul de aer expirat, deterrninand vibratia acestora ~i producand un sunet simplu. Gradul presiunii aplicate asupra plamiinilor in timpul expira~iei deterrnina viteza de trecere a aerului printre corzile vocale ~i, cu cat aceasta este mai mare, sunetul produs are 0 intensitate mai mare. Atunci cand ~optim, corzile vocale sunt foarte indepartate, a~a ca nu vibreaza realmente la trecerea aerului, Cl se comporta numai ca suprafe~e de frecare. Dar in cea mai mare parte, pronuntarea cuvintelor este realizata de mi~carea buzelor, limbii ~i palatului moale - controlate de corte:-"lllcerebral.

Faringe Papile care dau textura aspra a fejei superioare a limbii Mu~chii palatoglo~i ~i stiloglo~i care tracjioneaza limba superior ~iposterior Mu~chiul hipoglos coboara Iimba in pozijia de repaos

Coordonare
Mi~carile suple ale unui campion de gimnastica sau atletism dezvaluie cat de fin controleaza creierul uman sutele de mu~chi ai trunchiului ~i membrelor. Pentru a atinge 0 secventa atM de complicatii de actiuni, creierul uman a dezvoltat un sistem complex de control ~i ghidaj, care face sa para primitive computerele noastre sofisticate. Copiii se nasc cu multe reflexe. Ca un exemplu al acestor reflexe la adult, ganditiva cat de repede va veti retrage mana de pe o farfurie incinsa! Peste aceasta actiune reflexa simpla sunt suprapuse mi~carile controlate de creier. Pentru fiecare actiune pe care 0 efectuati, unii m~chi se vor contracta ~i cei mai multi i~i mentin contractia pentru a stabiliza restul corpului. Procesul prin care contractiile mu~chilor individuali sunt sincronizate de catre creier pentru a produce 0 activitate normal a este denumit coordonare. Mecanismul coordonarii Pentru a intelege acest mecanism, cel mai bine este sa analizam 0 actiune de fiecare zi, cum ar fi aplecarea peste 0 masa pentru a ridica 0 cea~ca de cafea. Cum controleaza creierul aceasta sarcina aparent simpla? Inainte ca cea~ca de cafea sa fie ridicata, au loc 0 serie de evenimente. Intiii, trebuie sa "~titi" unde sunt situate cea~ca ~i mana dumneavoastra ~i relatia dintre ele. Aceasta inseamna ca encefalul trebuie sa fie capabil sa formeze "0 harta" a spatiului exterior pentru a planifica ml~carea necesara ~i este denurnita perceptie spatiala. Perceptia mediului extern trebuie apoi interpretata de creier, pentru a putea rezolva problema apucarii ce~tii de cafea de pe masa. Acest plan de actiune trebuie apoi transformat intr-un set detaliat de comenzi care este trimis la mu~chi, astfel incat sa se contracte in ordinea corecta. Odata mi~carea inceputa, flull.'1lfi continui de informatii sunt receptionate de la toti senzorii (nervii) din mu~chi ~i articulatii, care transmit pozitia ~i starea lor de contractie. Toate aceste informatii trebuie sa fie integrate ~i retransrnise pentru a tine "harta" la zi ~i a face orice ajustari necesare. Ca sa mi~cati mana pentru a ridica cea~ca de cafea trebuie sa va aplecati putin in fata. Aceasta modifica centrul e greutate al corpului. Toate mecanismele C= echilibru trebuie controlate pentru asigura modificarile corecte ale tonusul' muscular, permitiind mi~carea peste ma~ pe care creierul vostru a ordonat Aceasta inseamna cii tonusul bazal multor altor mu~chi necesita sa monitorizat ~i coordonat. Primele stadii ale coordonarii Toate mi~carile intentionate necesita exercitii inainte ca ele sa devina coordonate, Chiar ~i actiuni obi~nuite cum ar ;: mersul au reprezentat, odata, 0 problemi motorie majora pentru fiecare copil 1::. dezvoltare. Hivelul inalt de coordonare atins de atleli, cum arfi al acestui campion la saritura peste garduri, este dat de participarea unei mari parli din creier. A1i~carile oculare sunt coordonate de ariiIe receptoare din creier, care, apoi, prin interacliune cu nervii ~i mu~chii, fac posibile mi~carilefin controlate ~i precis incadrale in limp ale reslului organismului.

Aria premotorie

Lobul parietal

in ariapremotorie, problemaeste analizata~irezolvata~iun plande acjiuneeste transmiscatrearia motorie,

Lobul parietalprime~te informajiile de la organelede simt,care Iipermitsa construiasca0 imaginea pozijiei corpului In raportcu cea~cade cafea, Creierul trebuiesa rezolveapoi problemamodului de mi~carea mainii pentruridicareace~tiide cafea,

Lobultemporalce co-r-e ariileauditive

Cerebelul

Pe totparcursulmi~carilor, cerebelul verificamesajelecare au fosttrimise catre mana~iIecorecteazadaca este necesar,

Aria motorie

Ariamotorietrimitemesaje la mana, comandandridicareace~tii.

Ganglion! bazali

Pozitiarestuluicorpului esle ajustata, pentrua permitemi~careamainii.

Schema aratii clar modul in care aCfiuni simple, pe care Ie efectuiim zilnic sunt de fapt compuse din numeroase activita!i care implicii creierul, nervii $i mU$chii - toate putand fi realizate intr-o fracfiune de secunda,
Pe masura ce creierul copilului se maturizeaza ~i interconexiunile sale se multiplica, reflexele primitive cu care s-a nascut (cum ar fi reactia de aparare ce determina desfacerea mainilor) sunt inlocuite cu tipuri de mi~care de 0 complexitate progresiva, Acestea apar ca rezultat al cre~terii sensibilitatii copilului, jucarie ii poate atrage privirea, deoarece culoarea stralucitoare produce un semnal putemic in c~ntrii vizuali, dar copilul afla ca a intinde mana nu este suficient pentru a ajunge la obiect, astfel ca este fortat sa se mi~te spre el. Primele incercari de mi~care ale membrelor nu sunt coordonate, acestea nefiind corelate mtre ele, Dar acest lucru permite dezvoltarea conexiunilor cerebrale necesare pentru aparitia unui set de actiuni care fac posibil un tara~ coordonat. Odata ce aceasta etapa a fost atinsa, mesajele trimise de la creier la mu~chi se

imbunatatesc, paro cand nici un obiect de la nivelul solului nu scapa razei de actiune a copilului, Cand copilul descopera ca poate sta intr-o pozitie verticala, cerebelul trebuie sa analizeze un nou set de informatii venit de la centrii echilibruhii din trunchiul cerebral. Mersnl este 0 noua aptitudine ce trebuie mvatata, necesitand multe incercari, in timpul carora cerebelul coopereaza cu cortexul motor pentru a transmite comenzl corespunzatoare la mu~chi, Elementele separate ale fiecarei actiuni invatate in acest mod sunt preprogramate in maduva spinarii, dar ele trebuie sa formeze un sistem coerent pentru a produce 0 mi~care coordonata, asemarotoare cu modul in care 0 orchestra trebuie sa aiba un dirijor inainte de a produce un sunet melodios prin actiunea concertata a tuturor instrumentelor sale, Odata ce aceste aptitudini relativ simple au fost perfectionate, creierul devine atat de bine programat incat nu mai este necesara concentrarea - corte)"lll premotor transmite comanda din mers ~i setul corect de instructiuni intra in actiune pentru a produce mi~carile implicate ~i complexe, Cerebelul controleaza desIa~urarea

actiunii, dar acesta este din ce l:.:. -~ putin un eveniment con~tien. J2 ~ problema este introdusa in sis fi schimbarea posturii . determinata de purtarea tocuri 0:- '-", - este necesara 0 oarecare reprogn:-"'= :-concentrare in timp ce corte),.lll mo: ~ instruit in acest mod,

=-

Coordonarea avansata
Aceasta implica coordonarea oculare cu centrii receptori -.z'~creier ~i apoi cu mi~carile resrul ,: Este evident ca acest tip de coc::;:.::::==ce utilizeaza cea mai mare parte - ~~ este ultima care se mal i"lO"';: copilarie, F ormeaza baza mi~carilor complexe necesare .- ~~-: sporturi sau alte aptitudini, :.::r:: ~ .::. cantatulla un instrument muzi a . Creierul unor oameni pare a .na~tere mai bine echipat pe::1=-': :=: -: dezvolta intr-o directie partic am. in mare masura, difere :e~e ~ aptitudinile oamenilor in tip de coordonare depind de grad pot concentra pentru a-~l deZYO~2 programe.

=--:=._-_

CAPITOLUL 5

SISTEMUL ENDOCRIN
Multe din functiile organismului sunt controlate de glandele endocrine, care ajuta la mentinerea conlucrarii armonioase dintre diferitele parti ale organismului. Prin secretarea in sdnge a unor substante chimice denumite hormoni, ele sunt capabile sa transmita mesaje la organe $i stimuleaza indeplinirea unor functii specifice cum ar fi cre$terea $i reproducerea. Deoarece toti hormonii sunt implicati in metabolism, ei au tendinta de a interactiona intre ei pentru obtinerea rezultatului dorit.

Hidrogen

Hormonii
Hormonii sunt mesagerii chimici ai organismului. Ei sunt sintetizati in glande speciale situate in diferite locuri din corp ~i circula prin sange catre celule ale organismului - denumite celule tinta - unde i~i exercita efectul. Glandele responsabile in cea mai mare masura pentru producerea ~i eliberarea majoritalii hormonilor sunt grupari de celule denurnite glande endocrine datorita faptului ca i~i descarca produ~ii direct in fluxul sanguin, ~i nu prin intermediul unui duct, cum fac glandele exocnne. Modul de actiune al hormonilor comparati~ cu nervii, hormonii tind sa actioneze mai lent ~i, de asemenea, sa aiM 0 actiune prelungita in timp. Nu toti hormonii actioneaza atat de lent, dar multi din cei cu actiune prelungita sunt implicati in activitati \'itale fundamentale, cum ar fi cre~terea ~i reproducerea. In general, hormonii actioneaza controlfmd sau influentand metabolismul celulelor tinta, de exemplu, prin determinarea gradului in care ele utilizeaza substantele nutritive ~i elibereaza energie sau daca aceste celule ar trebui sa produca sau nu lapte, par sau orice alt produs al metabolismului corpului. Deoarece au efecte pe 0 arie larga, hormonii produ~i de glandele endocrine
Pupile dilatate Fala devine palida Hipotalamus (recePlioneaza mesajele de stres)

in

Inima (tensiune arteriala, frecven!a cardiaca ~i pulsul sunt crescute

Rinichi Ficat (cre~terea glucozei ~i a acizilor gra~i) Stomac (se contracta 0 data/ cu scaderea aportului sanguin)

Vasoconstric!ie superfciala (scaderea aportului sanguin)

Stanga: J10delul unei molecule steroidice. Honnonii suntfie proteine sau derivafi proteici,fie steroizi. Cei din urma includ hormonii sexuali ~i cei secretafi de corticosuprarenale. TOfisteroizii au aceea~i structura moleculara de baza. l\1olecula este compusa din atomi de hidrogen, oxigen, carbon, form and IIn mode I de 17 atomi de carbon dispu~i in patru lanfuri legate. Compozifia chimica a diferifilor steroizi prezintii modificiiri doar la nivelul ramurilor at~ate de inele. Dreapta: Adrenalina secretata de medulosuprarenala este cunoscuta ca fiind hormonul care determina reacfia de agresivitate ~i apiirare. Odata eliberata din glanda, are efecte instantanee asupra organismullli. Acest hormo17 actioneaza asupra unei parfi a sistemului nervos alltonom. astfel incat fntr-o sitllafie de urgenfa organismul ia 0 atitlldine de atac sail aparare. Adrenalina nu este produsa majore sunt denumili hormoni generali; duoden ca raspuns la prezenta hranei. l7umai infafa unlli pericol fizic, dar ~i in caz ace~tia inc1ud insulina ~i hormonii sexuali. Hormonul parcurge 0 mica distantll prin de stres psihologic. Cand secrefia este Organismul produce multi alti hormoni care sange catre pancreasul din vecinatate ~i crescuta pentru 0 perioada mai lunga de actioneaza mult mai aproape de locul unde stimuleaza eliberarea unui suc apos timp, ea poate avea efecte adverse asupra sunt produ~i. Un astfel de hormon continand enzime (catalizatori chimici), organismlllui local este secretina, care este produsa in esential pentru digestie.

Proteinele ~i steroizii Toti hormonii sunt activi In cantitiiti foarte mi~i. In multe cazuri, mai putin de 0 rnilionime dintr-un gram este suficientii pentru Indeplinirea unei actiuni. Ca structurii chimicii, hormonii se Impart in douii categorii: cei care sunt proteine sau derivati proteici ~i cei care au 0 structurii steroidicii ce contin inele steroidice. Hormonii sexuali ~i hormonii produ~i de portiunea extemii sau cortexul glandei suprarenale sunt toti hormoni steroizi. Insulina este 0 proteinii, iar hormonii tiroidieni sunt produ~i pe baza unei proteine ~i sunt derivati proteici. Cand fiecare hormon ajunge la celula tintii, poate actiona doar dacii se fixeazii de un receptor al acesteia. Odatii ce s-a legat de receptor, hormonul actioneazii prin stimularea formiirii unei sub stante denumitii Al\1P-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Se crede cii actiunea AMP-ciclic se datoreazii activiirii unui numiir de sisteme enzimatice din interiorul celulei, astfel incat reactiile specifice sunt stimulate, obtinandu-se produ~ii necesari. Reactiile fieciirei celule tintii depind de procesele chimice specifice. Astfel, AMPciclic, produs de prezenta insulinei, deterrninii prelucrarea ~i utilizarea glucozei .de ciitre celulii, ill timp de glucagonul, de asemenea produs de pancreas, determinii eliberarea glucozei din celule ~i cre~terea nivelului ei In sange pentru a putea fi folositii ca substrat energetic pentru activitatea fizicii. Dupii ce ~l-au illdeplinit functia, hormonii sunt inactivati de insii~i celulele tintii sau sunt transportati la ficat pentru inactivare, apoi degradati ~i fie executati, fie folositi pentru producerea unor nO! molecule hormonale. RoluI hipotalamusului Hipotalamusul realizeazii coneXlUnea dintre sistemul nervos ~l glandele endocrine. Una din functiile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier ~i alte organe cum ar fi rinichiuL Acest lucru se realizeazii prin intermediul unora dintre mediatorii chimici eliberati de celulele nervoase din creier ~i, ca riispuns la stimulare, se elibereazii hormoni. Cei doi hormoni produ~i In hipofiza posterioarii, hormonul antidiuretic, ADH ~i oxitocina, sunt eliberati din hipofizii sub controlul direct al impulsurilor nervoase generate ill hipotalamus. Existii de asemenea 0 legaturii lntre celulele nervoase din hipotalamus ~i secretia hipofizei anterioare. La fel, celulele nervoase specializate din hipotalamus produc factori de eliberare care trebuie sii actioneze asupra celulelor hipofizei anterioare Inainte ca acestea sii-~i elibereze hormonii.

Purpuriu - hormoni hipofizari care infiuenleaza direct organismul Ro~u - hormoni hipofizari care infiuen\eaza alte glande HORMONUL DE CRE$TERE Galben regleaza cre~terea corpului Portocaliu secretia hormonala controlata de hipofiza [ M~ro Verde - hormoni secretali independent ~ Ibastru

PROLACTINA

controleaza secrelia laptelui

OXITOCINA
Iniliaza procesul na~terii

HORMONUL ANTIDIURETIC
Menline volumul apei in organism

HORMONUL TIROIDIAN
Menline toate sistemele corpului in activitate

HORMONUL PARATIROIDIAN
Menline nivelul sanguin al calciului

ADRENALINA
Slimuleaza actiunile organismuui .

CORTIZON
Ajula la controul situajiibr de stress

ALDOSTERON
Controleaza nivelul sodiului in sange

INSULINA
Menline nivelul glucozei in sfmge

ESTROGENII $1 PROGESTERONUL
Controleaza menstrualia ~i menline sarcina (testosteronul controleaza caracterele sexuale masculine)

Efectele asupra emoliiIor Legiitura stransii dintre creier ~i hipofizii explicii In mare miisurii existenta unei conexiuni bine definite illtre hormoni ~i emotii. Multe femei, de exemplu, observii cii, dacii sunt nelini~tite sau triste, regularitatea ciclului menstrual se modificii. De asemenea, nivelul hormonilor estrogeni ~i progesteron care controleaza ciclul menstrual poate avea efecte profunde asupra stllrilor emotionale ale unei femei. Sciiderea bruscii a nivelelor hormonale ce apare chiar Inaintea menstruatiei este consideratii a juca un rol important In producerea simptomelor sindromului premenstrual, In timp ce nivelele hormo-

Pe langa producerea honnonilor proprii. hipofiza are 0 influenfa enOmla asupra multor glande endocrine. HomlOnii hipofizari influenfeaza activitatea glandelor suprarenale, tiroida ~i de reproducere. Hipofiza controleaza. de asemenea. secrefia de homlDn paratiroidian. nale ridicate de la mijlocul ciclului dau na~tere unei senzatii de confort. De asemenea, soar putea sa nu fie Intamplator faptul ca acesta este momentul In care femeile sunt mai fertile ~i mai expansive sexual. Nivelele hormonale pot sa fie de asemenea modificate de factorii emotionali.

Dreapta: Doi honnoni hipofizari sunt

responsabili pentru produclia laptelui: prolactina stimuleaza sdnul pentru a produce lapte ~i oxitocina declan~eaza fluxullactat. Laptele de san este secretat de celulele care delimiteaza acinul (deasupra). Pe masura hranirii copilului, laptele curge prin ducte, de unde este supt prin mamelon. In timpul preludiului sexual, de exemplu, se crede ca nivelele de estrogeni ~i progesteron cresc ca un rezultat direct al stimularii placute a creierului, In timp ce insu~i gandul de a avea contact sexual cu cmeva care iti repugna fizic este literalmente un inhibant, deoarece inhiba productia de hormoni. La sIar~itul perioadei reproductive, adica la perioada menopauzei, femeile pot prezenta man tulburari emotionale. Aceasta se datoreaza, in parte, faptului ca ovarele nu mai raspund la hormonul foliculino-stimulent, astfel incetand productia de estrogeni ~i progesteron. Aceste modificari de temperament se pot datora, de asemenea, ~i factorilor psihologici. Este interesant de observat ca, dupa 0 na~tere, seaderea brusca a hormonilor din sistem poate avea efeete emotionale similare eu eele de la menopauza.

Glandele endocrine
Glanda pituitara (hipofiza) este principala glandii. a organismului. Ea nu numai ca i~i produce proprii hormoni, dar influenteaza, de asemenea, secretia hormonala a altor glande. Glanda hipofiza se gase~te la baza creierului. Ea este conectatii. cu hipotalamusul printr-o tija de tesut nervos ~i functioneaza in stransa le~atura cu aceasta zona a creierului. Impreuna, hipofiza ~1 hipotalamusul controleaza multe aspecte ale metabolismului, intelegand prin aceasta diferitele procese chimice al caror rol este de a mentine in functie fiecare parte a organismului. proces patologic al glandei, impunand investigafii. Glanda este impartitii. in doua portiuni, fiecare cu 0 functie relativ independenta de a celeilalte. Jumatatea posterioara sau hipofiza posterioara este conectatii. cu hipotalamusul prin tija hipofizara. Ea are doar doi hormoni principali, care, de fapt, sunt produ~i de hipotalamus. De acolo, ei sunt transportafi de-a lungul fibrelor nervoase specializate la hipofiza posterioara ~i sunt eliberati cand hipotalamusul prime~te mesajele adecvate despre starea organismului. De aceea, din mai multe puncte de vedere, hipofiza posterioara ~i hipotalamusul pot fi considerate ca 0 unitate. Hipofiza anterioara produce hormonii care activeaza alte glande importante din corp ca ~i unul sau doi hormoni ce actioneaza direct asupra tesuturilor. De~i nu este legata direct de hipotalamus, functiile lor se coreleaza foarte strans. Intrucat hipofiza anterioara nu are ca: nervoase directe cu hipotalamusul, ea depinde de 0 serie de factori de eliberare ~: inhibitie ce controleaza eliberarea hormonilor. Unii dintre ace~ti factori sun ei in~i~i hormoni specializati eliberati de hipotalamus ~i care actioneaza asupra hipofizei aflata la cativa milimetri distanta. Ei sunt transportati printr-un sistem special de vase sanguine denumit sistemul porthipofizar. Acest sistem se intinde intre hipotalamus ~ihipofiza. De~i multe dintre comenzile de eliberare a hormonilor vin de la hipotalamus, hipofiza anterioara are un grad de control independent asupra eliberarii lor. Secretia unor hormoni est inhibata de substante care circula in sange. Un exemplu in acest sens este hormonul ISH (tireo stimulant), care stimuleaza productia glandei tiroide, situata la baza gatului. Eliberarea de ISH de catre hipofiza este inhibata atunci cand in sange se gasesc nivele crescute de hormoni tiroidieni. Acesta este un principiu important in controlul secretiei multor hormoni hipofizari ~i este denumit "feedback negativ". Aceasta inseamna ca nivelele hormonilor finali produ~i in glande situate la distanta de hipofiza (dar dependente de ea) nu pot cre~te niciodata prea mult, deoarece feedback-ul negativ va stopa producerea hormonilor stimulanti.

Structura ~ifuoctie
Glanda hipofiza e~te situata in interiorul unei "~ei" osoase protective denumita sella turcica (0 expresie latina ce inseamna ~aua turceasca). ~aua turceasca poate fi observata clar pe 0 radiografie a craniului, marirea acesteia indica existenta unui

Corpul mamilar

Hipofiza este situata in partea inferioara a creierului, protejata de 0 ~a osoasiJ nllJnitiJ sella turcica.

....--[
~ ---

....pulmonara

---Artera

in pliimdnul nonnal (sus), oxigenul din aer este transferat in capilarele care inconjoarafiecare alveolii (stanga). Afectiunile pulmonare (in medalion) includ pneumonia, cand alveolele sunt umplute cu lichid; emfizemul, cand peretii cailor aeriene sunt distrui; astmul, in care apare spasmul musculaturii bronice; tumora canceroasa a unei bronhiole i bronita, in care bronhia se fncarca cu mucus.

Respiratia
In stare de veghe sau de somn, respiram in medie de 12 ori pe minut ~i in 24 de ore inspiram ~i expinlm mai mult de 8.000 litri de aer. In cursul efortului fizic intens, frecventa respiratorie va cre~te considerabil: pana la 80 respiratii pe minut. Scopul acestui flux aerian inspre ~i in afara corpului este de a abilita plamanii sa efectueze doua functii: de a extrage oxigenul necesar pentiu mentinerea vietii ~i de a elirnina din organism dioxidul de carbon, produsul de degradare al proceselor chimice interne. Oxigenul reprezinta aproximativ a cincea parte din aerul pe care 11respiram ~i activitatea plamanilor, inimii ~i vaselor sangume are drept scop principal transportul oxigenului din aer la tesuturi, unde este necesar pentru producerea energiei de care organismul are nevoie pentru mentinerea vietii. in acela~i mod in care un automobil arde benzina cu ajutorul oxigenului ~i soba cu carbuni utilizeaza atat carbunele, cat ~i oxigenul din camera .pentru a produce caldura, celulele organismului folosesc oxigenul exact m acela~i mod:. ele i~i degradeaza substratul energetic - care, de obicei, este sub forma de glucoza - cu ajutorul oxigenului, pentru a produce energie. Produ~ii rezultati din aceasta reactie chimica. sunt asemanatori atat 1n celulele corpului, cat ~i la automobil dioxidul de carbon ~i apa. De~i unele din celulele organismului sunt capabile sa functioneze tara oxigen pentru un tirnp, creierul nu este capabil. In cursul respiratiei, functia principalii este 1ndeplinita de diafragm, un perete compus din tesut muscular ~i fibros care separa toracele ~i abdomenul. Coastele formeaza portiunea superioara a cavitatii care 1nconjoara inima ~i plamanii, iar diafragmul formeaza baza. Daca am privi diafragmul de SUS, am observa 0 formatiune fibroasii centralii conectata prin fibre musculare de fata interna a ultimelor ~ase coaste. Acestea au o dispozitie radiara catre cutia toracica pentru a ancora diafragmul. Privit din fata, diafragmul apare ca 0 cupola ata~atii prin corzi musculare de fata interna a coastelor. Fibrele musculare ale diafragmului se contracta in timpul inspiratiei ~i aplatizeaza "cupola" diafragmatica, tragand portiunea centrala in abdomen. Acest fapt cre~te volumul plamanilor ~i atrage aerul m ei prin gura, nas ~i trahee. Odatii patrons in plamani, aerul. ajunge la alveole, unde are loc schimbul1ntre oxigen ~i dioxidul de carbon. Oxigenul este preluat de hemoglobina din sange ~i globulele ro~ii descarca dioxidul de carbon 1n alveole, pentru a fi elirninat 1n cursul expiratiei. Expiratia are loc prin simpla relaxare a mu~chilor mtr-un mod asemanator cu eliminarea aerului dintr-un balon care se dezumfla. Ca orice alt mu~chi, diafragmul prime~te stimuli de contractie sau relaxare de la sistemul nervos. Nervii diafragmului sunl denumiti nervul frenic stang ~i drept. in mod ciudat, ace~ti nervi 1~i au originea ill segmentul superior al maduvei spinarii ~i din aceasta cauza trebuie sa parcurga un traseu lung de la gat pana la baza toracelui. Nervii frenici pot fi afectati de diverse leziuni sau boli. Frecventa respiratorie Frecventa respiratorie este controlata de catre centrul respirator din bulb ~i eSle reglatii 1n functie de nivelul de dioxid de carbon din sange, mai degrabii decat de concentratia de oXlgen. Creierul va raspunde unui nivel crescut de dioxid de carbon, ca atunci cand organism efectueaza un efort fizic, ~i va adopla corespunzator frecventa respiratorie. Respiratia va deveni mai ampla .~i mai rapida, astfel incat mai mult oxigen. va fi inspirat, stimuland biitiiile inimii, flm,Ll sanguin va cre~te ~i dioxidul de carbon ya fi elirninat. 0 data cu mcetarea efortului, nivelul dioxidului de carbon scade ~i frecventa respiratorie va reveni la normal. Modificari voluntare ale frecventei respiratorii apar 1n timpul vorbirii, cantatului ~i hranirii. Cascatul, ofratul, tusea ~i sughitul produc alte tipuri de respiratie. Rasul ~i plansul, reprezentand inspiratii profunde urmate de expiratii in cascada, sunt modificari respiratorii datorate stimulilor emotionali. . Tinerea respiratiei, fie deliberat (can' motam sub apa), fie 1mpotriva vointe' noastre (ca in cazul unor leziuni neurologice), modifica de asemenea tipul de respiratie. Nivelul dioxidului de carbo scade dupa primele respiratii adanci, care apoi sunt retinute ~i stimularea creierulu' inceteaza. Aceasta poate duce la 0 sincopii ~i, 1ncursul1notului sub apa, la moarte prin 1necare, daca persoana nu se poate intoarce imediat la suprafatii.

Pozilia diafragmului in expiratie Pozitia diafragmului in inspiralie

______

Icoaste Inima

Diafragm Vena cava Aorta

Diafragmul separa toracele de abdomen ~i regleaza volulI/ul pulmonar fn cursul inspirafiei ~i expirafiei.

Atriul drept
f

Ventric I I stang

Fluxul de oxiger " interiorul celuie co organismului

Sus:

Aerul inha/at prin trahee, bronhii ~i bronhio/e ajunge in alveole, unde oxigemil din aer este transferat la capilare/e a/veolare. Sangele oxigen at intra in venele plllmonare ~i de aici in parte a stanga a

inimii ~i expulzat de aorta. Sdngele circula apoi in tot organismul prin artere catre capilare. Oxigenul transportat de globu/ele ro~ii este oferit celule/or tisu/are care transfera produsul metabolic, dioxidul de carbon, catre globulele ro~ii.

Acesta este transportat prin vene /a. ;:; dreapta a inimii ~i, injinal, sange/e ,Eprin artera pulmonara pana /a p/amLa nivelul alveole/or, sangele circu elibereaza dioxidul de carbon care er"' expirat ~i preia'din nou oxigenll/.

CAPITOLUL 7

SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este alcatuit din inima i re/eaua de vase sanguine. Compusa aproape in intregime din /esut muscular, inima este responsabila pentru pomparea sdngelui in organism. Sdngele nu numai ca transporta substan/e nutritive, oxigenul i dioxidul de carbon de la 0 parte a corpului la alta, ci actioneaza, de asemenea, ca un mijloc de comunica/ie prin transmiterea mesajelor chimice hormonale de la glande Ie endocrine la organe i tesuturi.
) )

Ramuri ale arterei pulmonare

I~ (,
Valva pulmonara

Sept interventricular

Dreapta: Secfiune prin inimii care evidenfiazii aorta ~i ramurile ei ~i principalele valve ~i cavitiifi.

Sangele
Sangele este esen~ial pentru func~iile organismului. El este pompat de catre inima in re~eaua intema de artere ~i vene inca dinaintea na~terii ~i pana la moarte, fumizand oxigen, hrana ~i alte substan~e esentiale pentru tesuturi ~i, la intoarcere, extragand dioxidul de carbon ~i al~iprodu~i de degradare care ar putea deveni toxici pentru sistem. Sangele ajuta, de asemenea, la distrugerea microorganismelor patogene ~i, datorita capacita~ii de coagulare, joaca un rol important in mecanismele naturale de aparare ale organismului. Sangele nu este doar un lichid. Vascozitatea sa proverbiala se datoreaza prezentei milioanelor de celule ale caror activitii~i 11 fac sa tie un tesut al organismului, la fel ca oasele sau m~chii. Este constituit dintr-un lichid incolor in care plutesc globule ro~ii (cunoscute ~i ca eritrocite), globule albe sau leucocite ~i celule foarte mici numite plachete. Ca majoritatea organismului, plasma consista, in principal, din apa. Fiind un lichid, ea poate difuza prin peretii vaselor sanguine mici, cum ar fi capilarele. Este astfel in directa legatura cu lichidul extracelular - lichidul prezent in spatiile dintre celulele corpului. Aceasta inseamnii ca mineralele ~i alte substante pot fi transportate de la celula la celula in tot organismul, prin plasma. Plasma Plasma reprezinta un vehicul pentru transportul substantelor energetice importante, cum sunt glucoza ~i grasimile. Alte substante transportate de plasrnii includ fierul, care este esen~ial pentru sinteza hemoglobinei ce transporta oxigenul ~i a unui numar de hormoni importanti, cum ar fi cei tiroidieni. In consecinta, plasma reprezintii 0 solutie apoasa de minerale, substan~e nutritive ~i mici cantitati de componente esentiale, cum ar fi hormonii, plus un alt component esential - 0 proteina care reprezinta un element major. Fiecare litru de plasma contine aproximativ 75g (2 1/2 unci i) de proteine. Acestea se impart in doua tipuri principale: albumina ~i globulinele. Albumina este sintetizata in ficat. Fiind, pe de 0 parte, 0 sursa nutritiva pentru tesuturi, ea asigura, de asemenea, ~i presiunea osmotica, care men~ine partea fluida a sangelui in interiorul vaselor sanguine' ~i opre~te ie~irea lui catre tesuturi ~i apoi catre celule. Albumina ar putea fi considerata ca un fel de burete circulant, care mentine volumul necesar de apa in flull:ulsanguin. Probabil, sunt cele impotriva globuline cheagurilor cele mai importante globuline care actioneaza ca anticorpi infectiilor. In plus, unele sunt active in formarea de sange, impreuna cu celulele. Plachetele Plachetele sunt cele mai micl celule din organism. Un mililitru de sange con~ine aproximativ 250 milioane plachete ~i fiecare are aproximati\' ei micron reprezinta a mia re:-~ ..:-.milimetru). Plachetele au 0 i~-~ de baza: formarea cheagu .: .: __ hemoragia trebuie stopatii. Recer..:. .:: au devenit interesati de mod' plachetelor, deoarece exisUi '0 cZ: ~ ~ pot juca un rol important in ate:- .;<:> ~ ingro~area arterelor " 0 boa'a ~:3---Z :~arile vestice.

Vena pulmonara Venele hepatice Vena cava inferioara Artera brahial" Rinichi Artera spermatica Arterele radiala ~

I
IJ

Inima ena cefalica Artera renala Vena bazilica Vena renala Artera mezente'c2 Aorta abdominala

.';

~;.

fl
'

~i
ulnara

Vena safena mare

Stanga: Sistemul cardiovascular este compus ;c..... vase Ie sanguine ~i inima, amtindouii avtind rollll de a asigura circulalia stingellii fn organism. Circulalia sdngel , are dOllapiirfi: circlilalia pulmonara, care vehiclile stingele intre inimii ~i plam ~i circulalip sistemicii, prin : se asiguriilcirculalia sdnge 1;" tot organismul ~i intoarcerea din nou la inimii.

Intrucat exista atiit de multe plachete in sange, ele vor fi prezente intotdeauna la locul oricarei hemoragii. Pere~ii vaselor de sange sunt delimita~i cu un inveli~ fin, alunecos de celule epiteliale. Odata ce acesta a fost lezat, componentele sangelui \Tin in contact cu alte paqi ale peretelui sanguin. Acest contact stimuleaza plachetele sa adere de perete ~i intre ele, astfel inciit se formeaza un cheag ce opre~te sangerarea. Dupa aceea, alte componente ale sangelui interac~ioneaza pentru a forma fibrina, care repara definitiv leziunea. Capacitatea sangelui de a se coagula, prevenind astfel 0 hemoragie fatala in cazul unei leziuni severe a unui vas sanguin, provine din ac~iunea combinata a plachetelor ~l a until numar de douasprezece substan~e chimice, denumite factori de coagulare, intre care un rol important n are protrombina. Ace~tia se afla in plasma. Defectele procesului de coagulare sunt de doua tipuri imposibilitatea formarii cheagului ~i tromboza, in care cheagurile se formeaza intravascular. . Globulele ro~ii Globulele ro~ii ac~ioneaza ca transportori ai oxigenului de la plamani la ~esuturi. Dupa ce elibereaza oxigenul, ele preiau dioxidul de carbon, un produs de degradare al metabolismului celular, ~i n transporta inapoi la plamani, unde este eliminat prin expira~ie. Ele sunt capabile sa faca acest 'lucru deoarece con~in milioane de molecule de hemoglobina. In plamani, oxigenul se combina foarte rapid cu hemoglobina, dand globulelor culoarea ro~ieaprinsa, de unde deriva numele lor. Acest sange oxigenat ajunge la ~esuturi, fiind transportat de artere. Cu ajutorul enzimelor din globulele ro~ii, dioxidul de carbon ~i apa, care este un alt produs rezidual al activita~ii celulare, sunt preluate de globule ~i transportate inapoi la plamani, prin vene. Producerea globulelor ro~ii incepe din primele saptamani dupa concep~ie ~i, in primele trei luni, se desfii~oara la nivelul ficatului. Nurnai dupa ~ase luni de dezvoltare fetala, produc~ia este transferata catre maduva osoasa, unde continua pentru tot restul vie~ii. Pana la adolescen~a, maduva din toate oasele produce globule ro~ii, iar dupa varsta de aproximativ 20 de ani, producerea este limitata la maduva osoasa a coloanei vertebrale, coastelor ~i stemului. Dezvoltarea globulelor ro~ii incepe de la celulele cu forma neregulata, relativ rotunda, denumite entrobla~ti, cu nuclei mari. Aceste celule trec prin diviziuni

succesive, in timpul carora nucleul devine progresiv mai mic ~i, in final, este pierdut definitiv. Pentru producerea celulelor ro~ii, organismul are nevoie de fier, vitamina Bu, acid folic ~i proteine. In circula~ia sanguina, globulele ro~ii sunt supuse unei uzuri enorme, necesitand astfel 0 reinnoire constanta. Fiecare celula are 0 via~a medie de 120 zile. Dupa aceea, celulele din maduva 'osoasa ~i splina distrug globulele uzate. Dnii dintre constituen~ii chimici se intorc imediat in plasma pentru a fi reutiliza~i, in timp ce al~ii, inclusiv hemoglobina, ajung in ficat, unde sunt degrada~i. Organismul are 0 capacitate remarcabila de a controla nUmarul globulelor ro~ii din Mai jos: in cazul unei rani, vasele de sange lezate sangereaza ~iplachetele (mici celule sanguine Cll proprietate de agregare) se deplaseaza in acelloc pentru a inchide leziunea (A). Factorii de coagulare tisulari sunt eliberafi ~ifactorii plasmatiei ajung la loculleziunii (B). Interacfia dintre plachete, ambele tipuri de factori ~i alfifactori de coagu lare convertesc fibrinogenul (0 proteina) in filamente defibrina. Astfel se formeaza cheagul (C). Plachetele ~i celulele sanguine incluse in cheag elibereaza serul (sangefarafactori de coagulare), care qjuta lafonl/area unei cruste (D). Aceasta previne agresiunea bacteriana ~i aparifia unei infecfii

circula~ie in func~ie de necesitafi. Daca 0 cantitate mare de sange este pierduta, cia .= pOI1iuni ale maduvei osoase sunt distruse sau daca aportul de oxigen la ~esuturi este scazut prin insuficien~a cardiaca sa deoarece 0 persoana se gase~te la mare altitudine, maduva osoasa reac~ioneazZ prin cre~terea producfiei de celule rO~L Chiar ~i un efort fizic zilnic importa : stimuleaza producerea de globule ro~ii, deoarece organismul are nevoie de a cantitate suplimentara de oxigen. Globulele albe Globulele albe din sange, leucocitele, a' dimensiuni mari ~i sunt diferite de ceie ro~ii. Spre deosebire de globulele ro~ii.. cele albe nu au toate acela~i aspect ~i sun: capabile de rni~care. Ele sunt implicatei:: apararea organismului irnpotriva bolilor ~: sunt clasificate in trei grope principale: polimorfonucleare, limfocite ~i mono cite. Polimorfonuclearele, care reprezinta 50 75% din globulele albe, sunt subdivizate ll: trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele denumite neutrofile. Cand organismul este afectat de 0 boale produsa de bacterii, acestea intra ll: acfiune. Atrase de produ~ii chimicl eliberafi de bacterii, ele se deplaseaza parra la locul infec~iei ~i incep sa inglobeze bacteriile. Pe miisura desfii~urarii acestui proces, granulele din interioru: neutrofilelor incep sa producii substame chimice ce distrug bacteriile capturate.

Factorul tisular al coagularu

...-. 9.. 8Cll -"8 () . 6,.. ........ - &---$ ----=S .


('!J .~V'. 121

cl ~

8.

--.!..

Puroiul ce apare la locul infectiei este rezultatul actiunii polimorfonuclearelor ~i este constituit, in cea mai mare parte, din celule moarte. AI doilea tip de po1imorfonucleare este cunoscut ca eozinofil, deoarece granulele lor devin roz prin colorare cu eozina. Reprezentand doar unu pana la patru la suta din globulele albe, eozinofilele combat agresiunea bacteriana, dar au ~i un alt rol vital. Atunci cand orice proteina straina sau antigen patrund in sange, are loc producerea anticorpilor care se combina cu antigenul ~i Ie neutralizeaza efectul. In acela~i timp, se elibereaza compusul chimic histamina. Eozinofilele inhiba efectele histaminei deoarece, daca este produsa in cantitate mare, rezultatul poate fi 0 reactie alergica. Odatii format compleJ\.lll antigen-anticorp, eozinofilele indeparteaza compu~ii chimici rezultati. AI treilea tip de polimorfonucleare sunt bazofile1e. Ele reprezinta mai putin de unu la suta din toate globulele albe, dar sunt esentiale pentru viata, deoarece granulatiile lor produc ~i elibereaza heparina, care are functia de a impiedica coagularea intravasculara a sangelui. Limfocitele Limfocitele reprezinta 25 la sutii din globulele albe, avand toate nuclei den~i, sferici. Limfocitele j oaca un rol vital, asigurand organismului imunitatea naturala fata de boli. E1e realizeaza acest lucru prin producerea de antitoxine ce contracareaza efectele nocive potentia Ie ale unor toxine putemice (otravuri) ;;u compu~i chimici produ~i de unele bacterii. Cealalta functie esentiala a limfocitelor este producerea anticorpilor ~i a substantelor chimice care previn distrugerea celulelor organismului ca urmare a unei invazii bacteriene. Un alt tip de globule albe sunt monocitele, care reprezinta pana la opt la suta. Ele contin nuclei mari ~i inglobeaza bacteriile, eliminand detritusurile celulare rezultate in urma agresiunii bacteriene. Activitatea polimorfonuclearelor ~i a monocite10r declan~ate de afectiunil~ bacteriene este denumitii raspuns inflamator inflamatia reprezentand raspunsul organismului fata de 0 leziune la nivellocal. Activitatea limfocitelor legata de invazia microbiana ~i de alte substante este denumita raspuns imun. (Aceasta este discutata mai detaliat m Capitolul 8). Amandoua tipurile de raspuns pot fi activate in acela~i timp. Formarea globulelor albe Maduva osoasa este sediul producerii unei paqi din globulele albe. Toate cele trei tipuri de polimorfonucleare sunt produse

aicl, din celule numite mie10cite, printr-o serie de diviziuni celulare. Durata de viata a polimorfonuclearelor este, in medie, de 12 ore ~i doar de doua sau trei ore cand celulele sunt implicate in lupta impotriva ~ei invazii bacteriene. In aceste circumstante, producerea tuturor globulelor albe cre~te, pentru a satisface necesitatile organismului. Limfocitele cu 0 durata medie de viata de 200 zile se formeaza in splina ~i in zone cum ar fi amigdalele ~i in ganglionii limfatici raspanditi in tot organismul. Atat monocitele, cat ~i plachetele se formeaza in maduva osoasa. Durata de viata a monocitelor este mca un mister, deoarece ele par sa-~i petreaca 0 parte din viata in tesuturi ~i 0 parte in plasma. In cazul unei productii normale, organismul reu~e~te sa-~i inlocuiasca

milioanele de plachete m mea:~ patru zile. De~i hemoragia, fie :::.::..---=: extema, este intotdeauna 0 -;--'0_= trebuie tratata cu seriozitate, c.~ de supravietuire ale organism 1':=, ~persoana sa poata pierde pana 2. :::: ~ din volumul de sange lara a s-.:..=e:: ~pe termen lung, chiar daca ::;e :2:transfuzie de sange. Deoarece se-~-2=- ~ linia de aprovizionare inspre i ..:_~ tesuturi, nu este surprinziitor afectiunile organismului =z-modificari ale sangelui. Pe langa faptui ca re ec;; saniitate a organismuiui, -" ~e:e _ -~..: sediul unei game largi . interesand globulele ro~ii, plachetele ~i plasma, fie Ie - .. diagnostic ~i tratament.

-~=-

Celulele sanguine sunt prodllse in -t?r:-:-'" locuri in tot organismul. De!ji a 5 "'~ variaza la copii !jiadolescenti, hematopoeza are un sedill const.all/ I adul!i, awind loc, in principal, in cr: coloana vertebralii, coaste, stem, !:JOE-; bazinullii !ji la capetele oaselor lung;. ar ji humerusul. Aici, maduva osomproduce toate tipurile de hem alii, leucocite!ji trombocite. LeucocileL produse, de asemenea, in splina ~I ganglionii limjatici.

Inima
Inima este un organ muscular cavitar de dimensiuni mari, situat in regiunea mediana a toracelui. De~i de obicei este considerata ca fhnd situata in partea stanga a corpului, ea trece linia mediana spre dreapta, cea mai mare parte ramanand, totu~i, in stanga. Are 0 greutate de aproximativ 340 g (12 uncii) la biirbati ~i ceva mai putin la femei. Marginea dreapta a inirnii se gase~te, mai mult sau mai putin, in spatele marginii drepte a sternului. Proiectia la suprafata a inimii de partea stanga a sternului are aproximativ forma unui triunghi cu varful rotunjit, acesta fiind imediat sub mamelonul stang. Pulsatia sa poate fi palpata la fiecare bataie a inimii. Aceasta poarta numele de ~oc apexian. Functia inimii este de a pompa sangele in douB.circulatii separate. In prirnul rand, pompeaza sangele catre artere prin aorta, principala artera a organismului. Sangele ajunge la organe ~i tesuturi, furnizandu-Ie oxigen ~i substante nutritive. Dupa aceea, sang~le se reintoarce la inima prin vene, oxigenul din el fiind complet absorbit. Inima pompeaza sangele in al doilea circuit, de aceasta data catre plamaru, pentru a inlocui oxigenul. Dupa aceea, sangele incarcat cu oxigen este retrimis catre inima. Inima are patru camere principale, care asigura functia de pompa. Fiecare dintre ele are pereti musculari care se contracta pentru a asigura circulatia sangelui. Grosimea peretilor musculari depinde de sarcina pe care fiecare camera 0 are de indeplinit. Ventriculul stang are cei mai gro~i pereti, intrucat pompeaza cea mai mare cantitate de sange. Camerele inirnii sunt aranjate in perechi, fiecare avand un atriu cu perete subtire, ce prime~te sangele de la vene. Fiecare atriu pompeaza sangele printr-o valva in ventricul, ce are peretii mai gro~i, care, la randul lui, 11 pompeaza intr-o artera principala. Cele doua atrii se gasesc in spatele ~i deasupra celor doua ventricule. AmandouB. atriile ~i amandoua ventriculele sunt alaturate. Portiunile din perete care Ie separa sunt denumite septuri: interatrial ~i interventricular. Mecanismul de function are Sangele revine la inim~ de la plamani prin venele pulmonare, aducand 0 noua cantitate de oxigen. Patrunde in atriul stang, care se contracta ~i impinge sangele, printr-o valva denumita valva mitrala, in ventriculul stang. Dupa aceea, ventriculul stang se contracta ~i, in acest timp, valva mitrala se inchide, astfel incat sangele poate trece numai catre aorta prin valvele aortice deschise. Sangele ajunge la tesuturi, unde elibereaza oxigen. Sangele se reintoarce la inima din jumatatea inferioara a corpului prin vena cava inferioara, iar din jumiitatea superioara a corpului prin vena cava superioara. Patrunde in atriul drept, acesta se contracta ~i sangele trece in ventriculul drept prin valva tricuspida. Contractia ventriculului drept expulzeaza sangele in artera pulmonara prin valvele pulmonare, catre plamani, de uncle preia 0 nouB.cantitate de oxigen. Se intoarce apoi la inima prin venele pulmonare, pentru un nou ciclu. Acest proces este repetat de 50 - 60 de ori in fiecare minut. Valvele Ca multe sisteme de pompare, functia normala a inimii depinde de 0 serie de valve. In partea dreapta a inimii exista valvele pulmonare ~i tricuspida, la cea stanga se afla valvele aortice ~i rnitrala. Cele patru valve se deschid ~i se inchid automat pentru a prirni ~i descarca sangele de la ~i catre camere, astfel incat el poate curge doar intr-o singura directie. Valvele pulmonara ~i aortica au 0 structura similara. Ele au trei cuspide sau foite alcatuite din tesut fibros dens, dar subtire. Valvele mitrala ~i tricuspida sunt mai complicate, de~i ~i structura lor este asemanatoare. Valva rnitrala are douB.foite (cuspide); valva tricuspida are trei foite. Valvele sunt prevazute cu un inel situat intre atriu ~i ventricul. Bazele foitelor se ata~eaza de inel, in timp ce marginile libere vin in contact ~i asigura inchiderea comunicarii intre ventricule ~i atrii.

/,f /\
\
Vena cava inferioara Valva tricuspida

'\,
\
I
j

Atriile se contracta \ ~iventriculele se umplu cu sange Valva pulmonaia

pompeaza sangele la plamani ~i in tot organismul

Aceste margini libere sunt legate de 0 serie de corzi fine, denumite cordaje tendinoase (Chordae tendineae), care se prind de peretele ventricular ~i impiedica prolabarea valvelor in atrii. Ritmul cardiac Cu fiecare bataie a inimii, cele doua atrii se contracta impreuna ~i incarca ventriculii cu sange. Dupa aceea are loc contrac~ia ventriculelor. Sincronizarea acestor contrac~ii este dependentii de un sistem electric de control al ritrnului. Principalul centru de control este nodul sinoatrial, din atriul drept. De aici, impulsurile sunt conduse la cele doua atrii, determinand contracfia acestora. Exista ~i un alt nod, atrio-ventricular, situat la jonc\:iunea dintre atrii ~i ventriculi. Acesta intarzie impulsul de contrac\:ie, dupa care 11 conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul His. Dupa ce a fost condus prin fascicul, impulsul se raspande~te prin ventriculi, determinand contrac\:ia acestora imediat dupa cea a celor douii atrii.

Vedere superioara a valve lor

Pozitia valvelor vizute din fati , '

Vena cava superioara

!
Arterele pulmonare

Valva aortica, ~ Atriu stang Atriu drept ) Valva mitrala

Valvele asigurii circzilafia unidire sdngelui prin inimii, prevenind re sunt formate din douii sau treifoije. -~ inchzd dupii ce sdngele a trecut f Oh.- '" mitrale i aortice controleaziifluxul sdnge oxigenat la nivelul piirfii sl- <: ~ inimii; valve/e tricuspidii i putmon <' controleaza circulafia sdngelui ne Ein cea dreaptii.

Valva \~ tricuspida ,

Vena cava \ Inferioara ---

Vasele sanguine
Arterele ~i venele sunt cele doua tipuri de vase sanguine mari din organism. Arterele transporta sangele de la inima la tesuturi, in timp ce venele transporta sangele pe drumul de intoarcere. Principala cavitate a inimii, ventriculul st~ng, expulzeaza sangele in principala artera din organism - aorta. Primele ramuri ale aortei se desprind din ea imediat ce parase~te inima. Ele sunt arterele coronare, ce asigura aportul de sange la inima. Aproape imediat dupa desprinderea din aorta, artera coronara stanga da na~tere la doua ramuri. De aceea, de fapt, exista trei artere coronare: cea dreapta ~i cele doua ramuri ale arterei coronare stangi. Traiectul lor acopera aproape toata suprafafa inimii, asigurand aportul de sange la fiecare zona. Restul arterelor transporta sangele la toate celelalte paI1i ale organismului, dand na~tere, mai inmi, unor ramuri denumite arteriole ~i, in final, capilarelor. Ventriculul stang produce 0 presi:me considerabila pentru a impinge sangele prin reteaua arteriala. Presiunea pe care 0 atinge man~onul tensiometrului folosit la masurarea presiunii arteriale este aceea~i cu presiunea maxima aparuta in ventriculul stang la fiecare biitaie a inimii. Structura arterelor Deoarece arterele sunt supuse acestei presiuni cu fiecare contractie a inimii, ele trebuie sa aibii un perete solid pentru a rezista. Peretele extern al unei artere este un strat de tesut fibros lax. Sub acesta existii straturi elastice ~i musculare groase, care confera rezistenta arterelor. Exista, de asemenea, fibre musculare ill interiorul mucoasei, care prezinta la suprafata ei un strat celular neted care permite circulatia continua ~i libera a sangelui. Peretii elastici sunt foarte importanti pentru functionarea sistemului vascular. 0 mare parte din foI1a fiecarei contractii este preluata de peretii elastici ai arterelor mari. Ace~tia continua sa impinga sangele in pauza dintre doua biitai ale inimii. Pulsul arterial Cand un doctor ia pulsul, el percepe actiunea inimii ce pompeaza sangele in tot organismul cu fiecare bataie prin intermediul arterelor. F0I1a fiecarei contractii cardiace se trans mite de-a lungul peretilor arteriali la fel cum 0 unda se transmite la suprafata unui lac. Peretii arterelor sunt elastici ~i se destind pentru a prelua foI1a initialii a batailor cardiace. Mai tarziu, in cursul ciclului cardiac, ei se contracta ~i, in acest

mod, asigura circulatia' continua a sangelui in sistemul arterial. Pulsul poate fi palpat illtr-o serie de artere situate aproape de suprafata corpului. Cea mai obi~nuita este artera radiala, care poate fi palpata pe suprafata interna a antebratului, imediat sub police. Se obi~nuie~te palparea pulsului cu unul sau doua degete mai' degrabii decat cu policele, care are pulsul sau propriu ~i de aceea poate duce la confuzii. Artera brahiala de la nivelul bratului are un puIs care poate fi, de asemenea, u~or de palpat, pe interiorul articulatiei cotului, aproape pe aceea~i linie cu degetul mic. Un doctor poate, de asemenea, examina pulsul arterei carotide la nivelul gatului. Acest puIs este localizat la aproximativ 2,5 cm (1 inci) sub unghiul mandibulei. 0 artera majora cum ar fi carotida poate fi ascultata cu stetoscopul, permitand descoperirea unui suflu - un zgomot ce apare regulat, cu fiecare bataie a inimii. Acesta poate indica 0 obstructie paI1iala a arterei chiar daca pulsul pare relativ normal. Pulsatiile pot fi, de asemenea, palpate la nivelul fosei poplitee, pe partea posterioara a genunchiului sau pe fata interna a gleznei ~i pe fafa dorsala a piciorului. Capilarele Masurand aproximativ a opta mla parte dintr-un milimetru, capilarele sunt doar putin mai largi decat 0 singura celula

Acest mula} evidenfiaza refeaua vitaM de vase care asigura aportul sanguin al creierului. Neuronii mor in ciiteva minute in /ipsa siingelui oxigenat sanguina. Fiecare capilar este constituit dintr-un strat foarte subtire de tesut endotelial inconjurat de 0 membrana la fel de subtire. Toti peretii capilarelor sunt destul de subtiri pentru a permite trecerea substantelor in ambele sensuri. Reglarea circulatiei capilare este asigurata de mu~chi. In plus, fata de schimbul de substante, capilarele localizate in piele au un rol special ill reglarea temperaturii corpului. Cand temperatura este crescuta, capilarele tegumentare se dilata, Iacand posibil ca un volum mai mare de sange sa ajunga la piele, unde poate fi racit. Avand un perete subtire, capilarele pot fi u~or lezate ~i cele din piele prezinta cel mai mare risc. Daca pielea este taiata, zgariata sau supusa unei lovituri, sangele iese din capilare. 0 contuzie reprezinta 0 consecinta a acumularii sangelui capilar i11 piele. Capilarele pot fi distruse de arsuri, dar au 0 oarecare capacitate de regenerare. La batrani sau ca rezultat al excesului de alcool pe 0 perioada lung a de timp, capilarele se pot colaba, producand telangiectazii (pete purpurii sau linii ro~ii). Dupa trecerea prin capilare, sangele se illtoarce la inirna prin vene.

Venele Venele se aseamanii cu arterele prin aceea cii au 0 distribu~ie similarii - arterele ~i venele unui anumit organ sau 1:esut au, deseori, un traseu comun. Totu~i, existii diferen~e majore. De exemplu, multe vene au valve in interiorul lor care nu se intalnesc la artere, iar perefii unei artere sunt intotdeauna mai gro~i decat cei ai unei vene de 0 miirime coresplU1Ziitoare,in timp ce canalul central, sau lumenul, va fi mai mare la vene decat la artere. Venele sunt alciituite din ~esut muscular ~i fibras. Peretele venelor prezintii un strat extern - tunica adventiiia ., un strat mediu de fibre musculare - tunica medie - ~i un strat intern - tunica intima. Unele con~in doar un strat foarte sub~ire de mu~chi.
Dreapta: Arterele coronare aprovizioneaza miocardul cu oxigen Ji nutrimentele necesare. Exista trei artere principale - cele doua ramuri ale arterei coronare stdngi Ji artera coronara dreaptiJ. Jos: Pere!ii arteriali sunt alcatui!i din mai multe straturi, ce asigura curgerea continua a sdngelui de-a lungul arterelor dupafiecare contractie a inimii. Aceasta funcfie poatefi perceputafoarte uJor, prin palparea pulsului radialIa nivelul articula!iei pumnului.
lnveli~ul extern (tunica adventitia) Sistemul extern elastic

Direcjia fiuxului sanguin

Artera coronara dreapta

Stratul muscular (tunica media) Stratul intern elastic

'-t--Structura ,i funetionarea arterelor

Circulatia sangelui
Sangele i~i Incepe circuitul prin organism para sind ventriculul stang prin aorta. In acest stadiu, sangele este bogat In oxigen, substante nutritive ~i alte substante importante, cum ar fi hormonii. Dupa ce da na~tere arterelor coronare, aorta are un traiect ascendent Inainte de a se curba, pentru a forma arcul aortic. In acest arc I~i au originea cele doua artere principale ale corpului, arterele carotide stanga ~i dreapta, ~i cate 0 artera pentru fiecare brat. Artera aorta coboara apoi prin torace In abdomen. La nivelul abdomenului exista trei artere principale catre intestine ~i ficat ~i cate una pentru fiecare rinichi, Inainte ca aorta sa se divida In arterele iliace stanga ~i dreaptii, care duc sangele la pelvis ~i membrele inferi oare. De la artere, sangele curge prin arteriole care conduc la fiecare organ sau tesut din organism, incluzand chiar ~i inima, ~i apoi pa!runde In vasta retea de capilare. In capilare, celulele sanguine se a~aza pe un singur strat, cedand oxigenul ~i alte substante ~i preluand dioxidul de carbon ~i produ~ii metabolici. In repaus, sangele are tendinta sa curga .prin a~a-numitele cai preferentiale. Acestea sunt capilarele care au dobandit un calibru mai mare decat media. Dar daca exista 0 nevoie sporita de oxigen In orice zona a corpului, sangele circula In aproape toate capilarele din acea zona. Dupa trecerea prin capilare, sangele intra in sistemul venos. El patrunde Intai In vase foarte mici denumite venule, care reprezinta echivalentul venos al arteriolelor. Trece apoi In venele mici ~i Inapoi la inima prin vene care au dirnensiuni destul de mari pentru a putea fi observate sub piele. Venele de acest calibru contin valve care previn curgerea sangelui Inapoi spre tesuturi. Valvele au 0 forma semilunara care proemina In lumenul venei ~i fac ca sangele sa circule Intr-o singura directie. Toate venele din diferite parti ale organismului se varsa, in final, In doua mari vase de sange, una denumitii vena cava superioara ~l alta vena cava inferioara. Prima prime~te sangele de la cap, brate ~i gat ~i cea de a doua prime~te sangele din partea irlferioara a corpului. Amandoua venele transporta sangele la partea dreapta a inimii ~i de aici el este pompat In artera pulmonarii (singura artera care transporta sange rara oxigen). Aceasta artera duce sangele la plamani. Faza finala a circulatiei este reprezentata de transportul sangelui bogat In oxigen prin yenele pulmonare (singurele vene care transporta sange oxigenat) In partea stanga a lTIunn. Circulatia catre plamani este denumita circulatie pulmonara, iar cea catre restul organismului este denumitii circulatie sisternica. Existii artere pulmonare ~i sisternice care transporta sangele In afara inirnii ~i vene pulmonare ~i sistemice care II aduc Inapoi. Odatii ce sangele de la intestin ajunge la ficat, trece printre celulele hepatice, prin capilare speciale denumite sinusoide ~i, apoi, patrunde Intr-un alt sistem de vene denumite vene hepatice. Acestea, In final, se varsa In vena cava inferioara ~i, apoi, la inirna. Acest sistem asigurii In modul eel mai eficient transportul la ficat al hranei care patrunde In sistemul venos din intestine. Alte zone unde existii un tip special de aranjament venos sunt la nivelul extremitatilor: mainile, picioarele, urechile ~i nasul. Aici este posibila existenta unor comunicatii directe Intre arterele ~i venele mici, prin care sangele poate trece de la una la cealalta rara a trebui sa treaca prin sistemul de capilare din tesuturi.

Derivatii
Parasind intestinele, sangele nu se Intoarce direct la inima, ci este drenat In sistemul venos port-hepatic. Ace~ta permite sangelui, care poate fi bogat In hrana digerata, sa fie transportat direct la ficat.

Artera mezenterica superioara

Artera coronara stanga Aorta

dupa rnasa, apare procesul invers. Acesta este favorizat de 0 serie de derivatii circulatorii denumite anastomoze.

Distribu!ie ~i flux
Sangele nu este repartizat uniform in tot organismul. In orice moment, aproximativ 12 la suta se gase~te in arterele ~i venele care 11 transporta la ~i de la plamani. Aproximativ 59 la suta se gase~te in vene, 15 la sum in artere, 5 la sutii in capilare ~i restul de 9 la suta in inima. De asemenea, sangele nu curge cu aceea~i viteza in toate regiunile organismului. El este expulzat din inima prin artera aorta cu 0 vitezii de 33 em (13 inci) pe secunda, dar in momentul eand ajunge in eapilare viteza scade la 0,3 cm (aproximativ 0 zeeime de inei) pe secunda. Viteza cireulatiei venoase de intoareere cre~te astfel ineat sangele este transportat inapoi la inimii eu 20 em (aproximativ 8 inci) pe secunda.

creierului denumita cen -;--care controleaza circulatia implicit, presiunea arten22 sanguine responsabile jA."r..::-C: -acesteia sunt arteriolele localizz:e :..... _ sistemului circulator intre are:-e~e capilare. Centrul vasomo"o:- _ informatii despre presiunea ane..-""~ ::.= receptorii de presiune din aort" ~: "'- =- = carotide ~i apoi trimite co e::z: " arteriole.

Controlul circulatiei
Exista
0

zona in' pOI1iunea mferioara a

Mai jos: in ilustratie, venele pro..membrului inferior sunt colorofR albastru fnchis ~i cele superjici "," albastru deschis. 0 serie de valk fnchid i se deschid, ca riispw15.~ schimbarea continua a presiuni; circulant, asigura unflux COllSt jos, cu litere mici) . ..4ceasta ani' 1.E efectele gravitatiei. Sectillnea fr, prin portiunea inferioara a gam raporturile dintre venele profimti... ... sllperjiciale.

Principala functie a acestor conexium arterio-venoase este controlul temperaturii corpului. Cand sunt deschise, cre~te pierderea de caldura ~i temperatura corpului scade.

;\\1ecanismele compensatorii
In unele parti ale corpului, cum ar fi mflinile ~i picioarele, arterele ~i ramurile lor sunt conectate astfel incat se pot suplini una pe cealalta, formand 0 cale altemativa pentru sange daca una dintre ele este lezata: aceasta se nume~te circulatie colaterala. Cand exista 0 leziune a unei artere, ramura celeilalte artere, care a preluat fluxul sanguin, i~i mare~te calibrul. Dadi organismul se gase~te intr-o stare de stres fizic, ca atunci cand incepem brusc sa alergam, vasele sanguine din mu~chii membrelor inferioare i~i maresc calibrul ~i cele din intestine se lnchid, astfel incat sangele este dirijat in locurile in care necesitatile sunt crescute. Cand va odihniti,

Vena tibiala posterioara Vena peroniera

CAPITOLUL 8

SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC


Sistemul vascular limfatic este un alt sistem de vase care transportafluidele in tot organismul. Vasele limfatice realizeaza transportul excesului de lichid, particulelor straine i altor materiale de la tesuturile i celulele corpului. De aceea acest sistem este, deci, implicat in vehicularea reziduurilor i a particulelor cu potential daunator. Pentru aceasta conlucreaza indeaproape cu sangele i, in special, cu globulele albe, cunoscute sub numele de limfocile, care sunt atat de esentiale pentru apararea organismului impotriva fmbolnavirii.

Dreapta: Sistemullimfatic este compus dintr-o relea de vase fine ce colecteaza surplusu I de lichid (limfa) de la celulele $i tesuturile organismului $i fl retumeaza fluxului sanguin. Vasele limfatice dreneaza in venele din vecinatatea inimii prin intermediul ductului limfatic drept $i al ductului toracic. Medalionul (pag. 97) arata 0 secliune printr-un ganglion limfatic, ce reprezinta 0 masa de fesut, $i care se afla pe traseul vase lor limfatice, in diferite regiuni ale corpului.

Vasele limfatice
Sistemul vascular limfatic sau sistemul limfatic este compus din vase limfatice, organe ~l tesuturi limfoide foarte specializate, incluzand timusul, splina ~i amigdalele, Vasele limfatice mici - cele mai mici denumite capilare limfatice - urmeaza traiectul arterelor ~i venelor corpului, Ele colecteaza surplusul de lichid denumit limra de la tesuturi, Peretii capilarelor limfatice sunt foarte subtiri ~i permeabili, astfel incat moleculcle man ~l alte particule, incluzand bacteriile, care nu pot patrunde in capilarele sanguine, sunt de asemenea indepartate prin limra, Unele vase limfatice contin un mu~chi involuntar, care se contracta ritmic intr-o singura directie, determinand circulatia limfei, De asemenea, ele au valve pentru a preveni refluxullimfei, Vasele limfatice se gasesc in toate regiunile corpului, cu exceptia sistemului nen'os central, al oaseloL cartilajelor ~i dintilor, Compozitia limfei din vasele limfatice este dependenta de localizarea acestora, De exemplu, vasele care dreneaza membrele contin surplusul de fluid fata de necesitatile organismului, care parase~te celulele ~i vasele sanguine; .limfa este, de aceea, bogata in proteine, Totu~i, limfa din intestine contine multe grasimi sub forma de chil, care au fast absorbite din intestin in timpul digestiei, Aceasta limfa are un aspect laptos, In diferite puncte pe traseul lor, \'asele limfatice se unesc cu 0 formatiune nodulara de tesut denumita ganglion limfatic, Acesta este locul din care limfocitele ajung in tot organismul atat prin circulatia sanguina. cat ~i prin cea limfatlca, Ganglionii limfatici sunt situati in jurul arterelor mari ~i pot fi palpati in punctele in care acestea sunt situate superficial sub piele, De exemplu, pot fi palpati la nivelul fosei poplitee, axilelor ~i gatului, La nivelul ganglionilor limfatici, bacteriile ~i alte particule straine prezente in limra ~i care intra in ganglion sunt filtrate ~i, apoi, distruse, Pe masura ce limfa parase~te ganglionii, ea prela limfocitele ~i anticorpii - sub stante proteice care inactiveaza particulele straine, Toate vasele limfatice se unesc, formand doua ducte principale, ductul toracic ~l ductul limfatic drept, care dreneaza in venele brahiocefalice stanga ~i dreaptii, In consecinta, limfa este drenata de la tesuturi in sange prin sistemullimfatic,

Imunoglobuline (anticorpl)

---

Celule Killer

Sttmga: Limfocitele sunt responsabile de imunitatea organismului. De!ji sunt un tip de leucocite, au, de asemenea, un rol fn sistemullimfatic!ji sunt fntolnile in multe organe limfoide, incluzond amigdalele !jisplina.

Organe i tesuturi
Splina este 0 parte integranta a sistemului limfatic. Functia ei principala este de a filtra sangele ~i de a produce anticorpi. In plus, 0 splina marita, care poate fi simtitii. la palparea abdomenului, reprezinta
""-""- ... =t...<~<!.;.,,"-"-..,;.,,"-"-'."h"-;.,,"-t:."-~;.,,'=-;.,,'.~'Z....

bacteriilor din organism, pentru a da do~r un exemplu. De asemenea, are 0 funct1e.m producerea anticorpilor - proteine sangume circulante care se leaga de 0 protema strainS. $i 0 imobilizeaza, astfe~ inciit
'bt...~ . t... ... t...~

(hipocondrul stang). Splina se mi~ca cia pacientul respira, a~a ca trebuie ceru pacientului sa respire adanc, astfel incB aceasta mi~care sa poata fi simtitii..
<h~~\.. 'fu

<!.. . "h'=>."'''' ......."6~"'''''''- ~

~'"

Miirirea splinei poate fl, de asemeneJ "P"'>.Th "'>. <&~ . ~~~ ""'b.~ llli

in organism ~i necesitii.teste suplimentare. Splina este situata imediat sub diafragm, ~ partea stanga superioara a abdomenului. In conditii norma Ie, ea este de aproximativ 13 cm (5 inci) lungime ~i se intinde de-a lungul coastei a zecea. Splma are 0 greutate de aproximativ 200 g (aproximativ 1/2 livre) la adulti, dar in cazulin care este marita poate atinge 0 greutate de pana la 2 kg (4 1/2 livre) sau mai mult. Daca splina este examinata cu ocruul liber, ea va aparea ca 0 capsula fibroasa ce inconjoara 0 mas a amorra de pulpa ro~ie. Este posibila chiar distingerea unor mici granulatii denumite corpusculi Malpighi; acestea sunt aglomerari de limfocite. Aportul sanguin la acest organ se realizeaza prin artera splenica, care se divide in artere mai mici ~i apoi ill arteriole. Arteriolele splenice au particularitatea de a fi illconjurate de tesut limfatic pe masura ce trec prin pulpa splinei. Arteriolele mai prezintii. 0 caracteristica unica: ill loc de a fi conectate cu 0 retea de capilare, ele par sa se goleasca direct ill parenchimul splmei. Caracterele particulare ale circulatiei splenice fac posibila indeplinirea a doua funetii fundamentale. Mai intai, faptul ca arteriolele sunt inconjurate de tesut limfoid implica faptul ca limfa intra imediat in contact cu orice proteina anormala din sange ~i produce anticorpi impotriva acesteia. In al doilea rand, modul ill care sangele se varsa direct ill pulpa splinei permite celulelor reticulare ale acesteia sa vina in contact direct cu sangele care ar trebui sa fie filtrat. In acela~i timp, asigura eliminarea din sange a oricaror celule imbatranite sau uzate ale acestuia.

distruge. Corpusculii Malpighi produc anticorpi. In anumite circumstante, splirla are un rol foarte important ill producerea unor noi celule sanguine. Acest lucru nu se intampla la adultul normal, dar la persoanele cu afectiuni ale maduvei osoase, splina ~i ficatul sunt sediile principale de producere a globulelor ro~ii. In plus, splina produce 0 mare parte din celulele sanguine ale ratului, cand acesta se gase~te in uter ill cursul sarcmii.

scmtigrama cu izotopi radioactivi.

Timusul

Palparea splinei
Splina nu poate fi palpata la 0 persoana sanatoasa, dar exista diverse boli ce determina marirea splmei, care astfel devine palpabila prin peretele abdominal. Tehnica este simpla: cu pacientulintins pe spate, doctorul incepe sa palpeze din regiunea inferioara a abdomenului illspre partea superioara stanga a abdomenului

In ultimele doua decenii, a devenit c1ar timusul se gase~te in centrul remarcab" retele de organe ~i tesuturi aflate interconexiune pentru a constitui siste::: limfatic ~i care sunt implicate in rasp imun - adica apararea noastra in ::.. surselor de infectie. Mecanismul exact _ care timusul i~i exercita actiunea este ,mcomplet cunoscut, dar se ~tie acum este esential pentru 0 dezvoltare optin:s sistemului lirnfatic ~i ca functia sa illdeplmita ill primii ani de viata. Mai jos: Splina este situata in regiunea stanga superioara a abdomenului, imed sub diajragm. Se gase~te intr-o pozitie relativ expusa ~i de aceea este jrecvem lezata in accidente, in umw cGrora eSle necesara indepiirtarea ei.

Functiile sJllinei
Splina reprezinta unul din principalele organe care filtreaza sangele. Celulele reticulare nu numai ca indeparteaza celulele sanguine imbiitranite sau uzate, dar ele pot indeparta, de asemenea, orice celule anormale. Acest lucru este valabilin special in cazul globulelor ro~ii, dar globulele albe ~i plachetele sunt filtrate selectiv de catre splina atunci cand acest lucru este necesar, Splina va elimina, de asemenea, particulele straine din fluxul sanguin, de aceea ea joaca un rol major in eliminarea

Lobii drept ~i stang ai timusului

Mai sus: Dimensiunile relative ale timusului la adult ~i la copil demonstreaza importanfa acestuia fn stabilirea mecanismelor imune ale organismului. La adult, se miqoreaza.

un adult tanar, are ca~iva centimetri lungime ~i cantiire~te aproximativ 15 g (1/2 uncie). Totu~i, aceasta afirma~ie simpla ascunde cea mai remarcabila caracteristica a timusului, ~i aceasta este modul in care, spre deosebire de orice alt organ, atinge dimensiunile maxirne la varsta puberta~ii, cand poate avea 0 greutate de pana la 45 g (1 1/2 uncie). La copil, timusul are, intr-adevar, dimensiuni foarte mari in compara~ie cu restu1 corpului ~i poate ocupa un spa~iu intins in torace, in spatele sternului. EI cre~te destul de rapid pana la varsta de aproxirnativ ~apte ani; dupa aceasta, timusul i~i continua cre~terea, dar mult mai lent, pana la pubertate. Dupa varsta pubertii~ii, timusul incepe sa-~i mic~oreze dimensiunile - un proces nurnit involu~ie - astfel incat, la 0 persoana aduIta, ~esutul tirnic poate sa nu mai fie prezent decat ca 0 forma~ie alcatuita din grasime ~i~esutconjunctiv.

Structurli ~ifuoctie
Timusul contine multe din limfocitele care au un rol important in apararea organismului impotriva imbolnavirilor. Aceste celule se gasesc in sange, maduva osoasa, ganglionii limfatici ~i splina ~i migra~ia lor catre tesuturi poate fi observata in cazul unei reac~ii inflamatorii (vezi pag. 89). Stratul extern al timusului, denumit cortex, contine multe limfocite.

Sus: 0 marire la putere mica a unei secfiuni printr-un timus normal arata aspecte ale structurii sale.lvfasele violacee pe care Ie putefi vedea reprezintii lobii acestui organ vital.
Timusul este situat in partea superioanl a toracelui, imediat in spatele sternului. La

In interiorul glandei se gase~te 0 zona nurnita medulara care con~ine limfocite ~i alte tipuri de celule tirnice. Exista pu~ine dubii asupra faptului ca, in primii ani de viata, timusul participa la programarea modului in care organismul rezista la infec~ii ~i, in particular, se pare ca timusul este responsabil de stoparea posibilita~ii ca sistemul imun sa-~i exercite activitatea impotriva propriului organism. Exista doua tipuri principale de celule imune in corp, ele fiind doua tipuri de limfocite. Limfocitele T (derivate din timus) sunt sub controlul timusului ~i sunt responsabile pentru recunoa~terea antigenului ~i pentru multe din caile prin care organismulle distruge. Celalalt tip de celule imune - limfocitele B - este responsabil de producerea efectiva a anticorpilor fata de antigene. Mecanismele exacte prin care timusul realizeaza controlul limfocitelor T nu este cunoscut, dar un mecanism important a fost identificat. Se pare ca aproximativ 95 la sutii din noile tipuri de limfocite produse de timus sunt, de fapt, distruse aici, inainte de a avea prilejul de a ajunge In organism. Motivul probabil pentru aceasta este ca ele ar putea avea un potential autoimun (posibilitatea de a ataca structurile organismului) ~i singurele celule carora timusul Ie permite dezvoltarea sunt cele care vor ataca substantele straine.

Amigdalele Amigdalele fac parte dintr-un inel de fesut (inelul Waldeyer), care circumscrie intrarea spre caile aeriene ~i alimentare. De~i sunt prezente incii de la na~tere, ele sunt relativ mici, dar cresc rapid in cursul primilor ani de viafii, pentru a involua dupii pubertate. Totu~i, ele nu dispar complet. Funcfia exactii a amigdalelor nu este cunoscutii, dar s-a sugerat cii ele joaca un rol semnificativ in menfinerea apiiriirii organismului impotriva bolilor. Ele au 0 pozifie idealii pentru a depista substanfele care reprezintii 0 ameninfare pentru organism. Aceastii proprietate este conferitii de limfocitele care se giisesc la acest nivel. Amigdalele produc ~i anticorpi cu rolin apiirarea impotriva infecfiilor locale. Aproape fiecare persoanii a avut 0 amigdalitii intr-un anumit moment al viefii. Microorganismul care produce de obicei infectia este un streptococ. Infectarea amigdalelor produce miirirea ~i inflamatia

acestora cu zone purulente pe suprafatii. Din fericire, infectia riispunde bine la antibioticele obi~nuite ~i ameliorarea poate fi a~teptatii in 36-48 de ore. Simptomele pot fi u~urate prin ingestia de hrana calda ~i multe lichide, iar analgezicele cum ar fi aspirina indepiirteazii durerea ~i reduc temperatura corpului. Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt organele limfoide situate posterior de cavitatile nazale, exact in locul in care ciiile aeriene se deschid in faringe. Ele sunt implicate in sistemul de aparare al organismului impotriva infectiilor; ganglionii limfatici, ca ~i arnigdalele faringiene, contin globulele albe ce luptii impotriva infectiilor. Amigdalele faringiene sunt astfel plasate incat orice infectie cu poartii de intrare nazalii este filtratii ~i, cu putinii ~ansii, ucisii. Uneori, lucrurile pot lua insa 0 intorsiiturii negativii. Amigdalele faringiene sunt prezente de

la na~tere, dar, in genere, dispar inain~ pubertate. Ele sunt evidente intre unl patru ani. De aceea, intre aceste vfu copilul este expus continuu la noi infi cu diferite tipuri de bacterii ~i virusuri. se cunoa~te prea mult despre modul in I amigdalele faringiene se infecteazii, orice germen cu poartii de in respiratorie Ie poate infecta. Dacii infe este recurentii, amigdalele tind sa se ill ~i aceasta poate fi simptomaticii. Raspunsul imun Raspunsul imun reprezintii rellJ organismului fata de 0 agresiune a genicii prin mobilizarea limfocite Limfocitele produse inifial in madi osoasii circulii in intregul organism I prin vasele sanguine, cat ~i prin ( lirnfatice ~i sunt, de asemenea, prezentc ganglionii lirnfatici. De aceea, reprezintii componente ale ambt sisteme: cardiovascular ~i limfatic.

Stanga: Amigdalele incercuiesc intrarea in ciiile alimentare i respiratarii. sugerdnd un ral de apiirare impatriva infecfiilar. Atunci cdnd se infecteazii - cea mai camunii infecfie fiind amigdalita - dimensiunile lar se miiresc i devin inflamate, fiicdnd inghifirea i chiar respirafia dificile i dureraase.

Infectie cu bacterii, micr~bi ~i virusuri Produce rea de limfocite B (plasmocite) in maduva osoasa

-' -Produc\ie de limfocite T in ganglionii limfatici

.,

Celule Helper care transmit mesaJe la ganglionii limfatici

Limfocitele sunt reprezentate de doliA tipuri celulare. Primul tip, care produce anticorpi, sunt limfocitele B sau celulele B. Cel de-al doilea, cu un aspect asemiiniitor, dar cu 0 functie diferitii, sunt limfocitele T (sau celulele T derivate din timus). Existii douii tipuri de celule T: cele care ajutii celulele B in producerea anticorpilor ~i celulele supresoare, care impiedicii producerea de anticorpi de ciitre celulele B. Limfocitele B ~i T, care distrug orice tesut sau organism invadator, sunt, uneon, denumite limfocite killer. Mai existii multe lucruri de inviitat despre natura ~i mecanismul riispunsului imun, dar noi informatii au fost descoperite in ultimii ani. Se pare cii atunci cand un agresor piitrunde in corp, el este preluat fie de un ganglion limfatic situat in apropiere, fie de splinii, prin vasele limfatice. Aici, monocitele se diferentiazii ~i dau na~tere unor celule numite macrofage, care inconjoarii ~i inglobeazii (fagociteazii) microbii ~i 11prezintii pe agresor celulelor B ~i T. Acestea dobandesc 0 "memorie chimicii" a proteinei specifice, denumitii antigen, a organismului invadator. Drept urmare, aceste celule se numesc imunocompetente. Limfocitele imunocompetente T ~l B

sunt, in consecintii, capabile sii recunoascii antigenul atunci cand apare 0 agresiune ulterioarii cu acela~i germene. Cand acesta se produce, limfocitele T ~i B se multiplicii, producand alte celule T ~i B, care au capacitatea de a combate antigenul ~i a-I face inofensiv. In acest mod, organismul i~i construie~te 0 imunitate fafii de antigeni specifici. Limfocitele B care ~i-au dobandit imunocompetenfa se diferenfiazii in plasmocite, care produc gamaglobuline, numite anticorpi. Ace~tia se combinii cu antigenul ~i il distrug. Acest proces este cunoscut sub numele de riispuns imun umoral. Producerea de celule T capabile sii aCfioneze impotriva organismelor striiine este denumitii riispuns imun celular. Alergia ~i respingerea tesuturilor Riispunsul imun celular poate produce aspecte adverse in cazulm care un tesut de la 0 altii persoanii este grefat sau transplantat m organism. Aici, fesutul care a fost introdus este recunoscut drept striiin de ciitre limfocite, care reactioneazii prin invadarea acestuia ~i distrugerea sa, un proces denumit respingere de greta. Au fost racute incerciiri de a mvinge aceastii problemii la pacienfii cu transplant prin

8us: Plasmocitele, care se dezvolta din limfocitele B, produc imunoglobulinele care patrund in siinge pentru a indeparta atacul microbilor, bacteriilor $i virusurilor. Ca $i limfocitele B, limfocitele T, produse in ganglionii limfatici, sunt stimulate sa distruga tesuturile straine $i virusurile de catre celulele Helper, care transmit stimulul antigenic la limfocitele in dezvoltare. Acestea memoreaza structura chimica a proteinei, denumita antigen, a agentului patogen $i, la 0 noua expunere, limfocitele Ie pot recunoQ$te $i distruge dupa ace ea. In acest mod, organismul i~i construie$te imunitatea fata de virusuri.

incercarea de a giisi un donator cu un tesut compatibil cu cel al primitorului sau prin tratament hormonal. La fel, riispunsul imun umoral poate sii actioneze impotriva propriului organism. Uneori, va da na~tere alergiilor. In astfel de cazuri, substanfele inofensive in mod normal, cum ar fi granulele de polen, stimuleazii producfia de anticorpi care sunt diiuniitori, deoarece declan~eazii eliberarea unor sub stante cum ar fi histamina, in 1esuturi. Odatii eliberate, aceste substan1e au efecte nocive asupra vaselor sanguine ~i a altor 1esuturi.

CAPITOLUL 9

SISTEMUL DIGESTIV
Digestia produce nutrimente Ie i substanteIe furnizoare de energie necesare celulelori tesuturilor organismului. Pentru a transforma hrana ingerata in componente separate, care pot fi pre luate cu uurinta de catre sdnge din intestinul subtire pentru a fi transportate in vederea utilizarii imediate sau a stocarii lor, sistemul digestiv conlucreaza cu un numar de organe, glande i enzimele lor.

Mu~chlul temporal

Mu~chiul buccinator

Dreapta: Masticafia implica 0 serie de mu~chijaciali, care aCfioneaza impreuna cu dinfii, glandele salivare ~i limba. Mu~catul este controlat de doi mu~chi, maseterul ~i temporalul; masticafia de contracfia buccinatorilor care comprima obrajii ~i pozifioneaza hrana in gura. AIu~chiul pterigoid intern deplaseaza mandibula lateral, in timp ce pterigoidul extern 0 deplaseaza inainte ~i inapoi.

Localizarea glandelor salivare

Digestia
Digestia este procesul care descompune hrana in substan~e ce pot fi absorbite ~i utilizate de organism pentru energie, cre~tere ~i regenerare. Digestia depinde de ac~iunea unor substan~e denumite enzime asupra hranei ingerate. Acestea sunt produse de organe ata~ate la tractul digestiv ~i ele sunt responsabile pentru multe din reac~iile chimice implicate in digestie. Aceste modificiiri lncep In gurii. Cand hrana este mestecatii, glandele salivare de la nivelul cavitii~ii bucale i~i incep secre~ia ~i ptialina, 0 enzimii produsii de ele, incepe sii descompunii 0 parte din hidrocarbonafi (glucide) in molecule mai mici, cum ar fi maltoza ~i glucoza. Hrana traverseazii apoi esofagul, ajungand in stomac, unde un complex de substan~e chimice - mucus, acid clorhidric ~i enzima pepsina - acfioneaza asupra ei. Ac~iunea ptialinei inceteazii, dar lncepe 0 noua serie de reactii chimice declan~ate de stimuli nervo~i. Cantitatea de suc gastric eliberat este controlata atat aici, cat ~i in intestin de impulsuri nervoase, prezenfa hranei ~i secretiile hormonale. Gastrina, un hormon, stimuleaza eliberarea de acid clorhidric ~i pepsinii din celulele gastrice dupa ce hrana a ajuns in stomac, astfel incat aceasta poate fi degradatii parra la peptone. Secretia de mucus previne lezarea mucoasei gastrice de catre acidul clorhidric. Cand aciditatea atinge un anumit nivel, producerea de gastrirra inceteazii. Intestinul subtire Hrana care pa;ase~te stomacuI - 0 pasta consistenta, acidii, numitii chim - intra apoi in duoden, portiunea inifiala a intestinului subfire. Duodenul produce ~i elibereazii cantitafi mari de mucus, care 11protejeaza impotriva lezarii de catre acidul clorhidric ~i de enzimele din chim. Duodenul prime~te, de asemenea, sucuri digestive de la pancreas ~i cantitiiti importante de bila, care este produsa in ficat ~i stocatii in vezica biliara, pana cand este nevoie de ea. Dreapta: Canalul alimental' este un conduct muscular lung de aproximativ 10 m (33 picioare), care fncepe de la gura ~i se tennina la anus. Canalul este, defapt, . compus din doua sisteme diferite. Primul, sistemul digestiv, include structurile dintre gura ~i capatul intestinului subtire. Cel de al doilea, de la intestinul gros la amlS, are roful de a expulza alimentele nedigerate din organism ~i este 0 parte a sistemului excretor.

Intestin

subiire

Cecul

-{

Secretia sucului pancreatic este declan~ata de doi hormoni. Secretina stimuleaza producerea unor cantitati mari de sucuri alcaline care neutralizeaza aciditatea chimului partial digerat. Enzimele pancreatice se produc ca raspuns la eliberarea unui al doilea hormon, pancreozimina. Bila este, de asemenea, eliberata in duoden din vezicula biliara, pentru a fragmenta particulele de grasimi. Enzimele pancreatice ajuta la digestia hidratilor de carbon ~i a proteinelor pe langa cea a grasimilor. Aceste enzime includ tripsina, care desface peptonele in componente mai mici, peptidele; lipaza care des face grasimile in molecule de glicerol ~i acizi gra~i; amilaza care desface hidratii de carbon pana la maltoza. Hrana digerata piitrunde apoi in jejun ~i ileon, portiuni ale intestinului subtire situate in continuarea duodenului, unde au loc stadiile finale ale modificarilor chimice. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mlci indentatii numite criptele Lieberkuhn, Cea mai mare parte a absorbtiei are loc in ileon, care pe peretele interior prezinta milioane de proeminente minuscule, denumite vilozitati. Fiecare vilozitate contine un capilar ~i 0 mica ramura limfatica, chili fer. Cand hrana digeratii vine in contact cu vilozitatile, glicerolul, acizii gra~i ~i vitaminele dizolvate intra in chilifere ~i sunt transportate in sistemul limfatic ~i, apoi, in flull:ulsanguin. Aminoacizii rezultati din digestia proteinelor ~i zaharurilor din hidratii de carb'~, plus vitamine ~i minerale importante cum ar fi calciu, fier, iod, sunt absorbite difect, in capilarele vilozitatilor. Aceste capil~re duc la vena port-hepatica, care transporta hrana direct la ficat. Acesta, la randul lui, retine unele sub stante pentru necesitatile proprii ~i pentru stocare, iar restul acestora sunt trecute mai departe in circulatia generala a organismului. Degradarea amidonului Una dintre functiile sistemului digestiv este degradarea alimentelor ce contin mult amidon, cum ar fi cartofii sau painea, pana la monozaharide. Acest proces incepe in cavitatea bucala, unde existii 0 enzima (sau ferment chimic) denumita amilaza, care se gase~te in saliva ~i care degradeaza amidonul. 0 cantitate mai mare de amilaza vine in contact cu hrana atunci cand aceasta trece prin stomac catre intestin. Amilaza desface amidonul in dizaharide (perechi de molecule de zahar), care apoi sunt desfacute de alte enzime in intestinul subtire, astfel incat numai moleculele individuale de monozaharide sunt absorbite.

Glanda salivara parotida

Glucoza Glicogen (forma de stocare a glucozei)

Glande salivare submandibuiare ~i sublinguale

Amiiaze (enzime)

Sus: in timpul digestiei, amidonul este degradat pdna la glucoza de cafre amilaza. Glucoza este transportata de sdnge la jicat. Daca nivelul glucozei este crescut, insulina, hormon pancreatic, determina

conversia glucozei in glicogen, care este stocat injicat. Cdnd nivelul glucozei sanguine scade, pancreasul elibereaza un all homlOn, glucagonul, care determiniJ scoaterea glucozei din glicogenul stocat.

Glucoza Fructoza Lactoza Amidon Sucroza Lactoza

Excesul de glucoza stocata Tn grasimi

in timpul digestiei, enzimele descompun hidrocarbonafii in glucoza, frnctoza i galactoza, care sunt absorbite in sange din intestinul subfire. Ficatulle transforma in glucoza; ea este stocata ca glicogen in flcat i muchi i eliberata catre celule ca sursa de energie (apa este un produs secundar) sau stocata ca ATP. Hormonii controleaza concentrafia glucozei in sange. In final, ele sunt transportate la ficat prin sange. Ficatul transforma toata fiuctoza ~i alti compu~i asemanatori in glucoza. Organismul are multe mecanisme care asigura un nivel adecvat de glucoza in sange pentru a fi utilizata la nevoie. Acestea sunt dependente de declan~area sau oprirea eliberarii glucozei stocate in ficat. Glucoza este depozitata sub forma unui compus denumit glicogen, care este 0 retea de molecule de glucoza. Glicogenul este, de asemenea, stopat ill mu~chi. Odatii ce glucoza a fost eliberata in sange, este preluata de catre celule. Pentru acest proces este esentiala insulina. Insulina, ca ~i amilaza, provine din

pancreas, din insule speciale de tesut Langerhans. Dar, spre deosebire de amilaza, este secretata in sange, nu ill intestin. Cand glucoza piitrunde ill celule, este arsii impreunii cu oxigenul pentru a produce energie. Dioxidul de carbon ~i apa sunt produ~ii finali ai acestui proces. Dioxidul de carbon este transportat prin sange la plamani, unde este eliminat in timp ce apa ramane ill organism, reprezentand aproximativ 70 la sutii din acesta. Precum ficatul stocheazii glucoza sub forma de glicogen, la fel energia produsii prin arderea glucozei trebuie sa fie stocata in fiecare celula, pentru a fi utilizatii putin cate putin pentru reactiile chimice intracelulare. Celulele realizeaza aceasta prin crearea de compu~i fosfatici macroergici care pot fi u~or desfiicuti pentru a utiliza energia. Ace~ti compu~i fosfatici (adenozin trifosfat sau AIP este denumirea chimica a celui mai obi~nuit) sunt asemaniitoare unei baterii care poate fi utilizata ~i reincarcata dupa dorinta, pentru a fumiza cantitiiti mici de energie, in functie de necesitati. Reincarcarea rezulta din arderea glucozei.

Surse energetice de urgenlli Rezervele de glicogen care fumizeaza glucoza din corp nu sunt foarte mari ~i dacii ele scad, ca rezultat al postului, alte surse energetice devin necesare. Organismul are doua solutii pentru aceasta problema. Mai intiii, poate illcepe sa converteasca proteinele principalul component structural al corpului - in glucoza. In al doilea rand, poate incepe sa arda grasimile din tesuturi in locul glucozei. Grasimile reprezinta sursa de energie la fel de eficienta ca glucoza, dar in acest proces apar produ~i finali numiti cetone (vezi pag. 116). Controlul nivelului glucozei Deoarece glucoza reprezinta un substrat energetic atat de important, nivelul sanguin trebuie sa fie mentinut in limite precis definite, pentru mentinerea sanatiitii. Un nivel inalt al glucozei produce diabetul. Daca nivelul glucozei scade prea mult, creierul nu mai poate functiona corespunzator ~i apare pierderea con~tiintei - stare denumitii hipoglicemie. Nivelul glucozei sanguine este mentinut constant prin echilibrarea efectelor insulinei (care scade glucoza prin favorizarea intrarii ei in celule) cu 0 gama larga de alti hormoni, care au toti tendinta sa creasca nivelul glucozei in sange prin eliberarea ei din ficat. Cei mai importanti sunt adrenalina ~i cortizonul, ambii produ~i de glanda suprarenala. Un altul, denumit SIH, este produs de glanda hipofiza. Acesta, de asemenea, are tendinta sa creascii nivelul glucozei in sange.

Cavitatea bucala
Guraomului este un fel de cavema ce contine limba ~i dintii Este delimitatii de buze, in timp ce la parte a posterioara se deschide in caile ce conduc la tractul digestiv ~i la plamani. Datorita acestei conexiuni cu doua din circuitele vitale ale organismului, gura este implicata inevitabi1 atat in digestie, cat ~i in respiratie. Are, de asemenea, un rolin vorbire. Buzele sunt cele care dau expresia gurii. Ele sunt alcatuite din fibre musculare intretesute cu fibre elastice ~i au 0 inervatie bogata, care Ie confera 0 sensibilitate deosebita. La suprafata buzelor se gase~te o forma particulara de tesut epitelial cu 0 structura intermediara intre pielea fetei ~i membrana ce delimiteaza cavitatea bucala. Spre deosebire de piele, buzele nu au peri, glande sudoripare sau sebacee. Cavitatea bucala este captu~ita cu 0 membrana mucoasa ce contine glande producatoare de mucus. Secretia continua a acestor glande mentine umiditatea cavitatii bucale, impreuna cu secretia glandelor salivare. Mucoasa obrajilor este supusa unei uzuri permanente ~i are 0 remarcabila capacitate de regenerare. Cavitatea bucala este delimitata superior de palatul dur, care se continua posterior cu palatul moale. Palatul dur, format de baza osului maxilar, permite ca limba sa preseze asupra unei supra fete ferme ~i, astfel, face ca hrana sa fie inmuiata ~i mixata. Sensibilitatea palatului moale este esentiala. deoarece ii favorizeaza mi~carea supenoara cand hrana este inghititii, prevenind astfel refluxul hranei in nas, care seAdeschidein partea posterioara a gurii. In m~ilocul palatului moale se gase~te 0 formaiiune numita uvula sau "a treia amigdala". Functia ei reprezinta un mister, dar unii cred ca are un rol in inchiderea cailor aeriene in timpul deglutitiei, Limba Limba are 0 forma asemanatoare unui triunghi - cu 0 baza larga ingustandu-se treptat catre varf. Este ata~ata 1a baza, sau radacina, de maxilarul inferior, sau mandibula, ~i de osul hioid. Pe pafiile lateraIe, radacina limbii este unita cu peretii faringelui, cavitate ce formeaza partea posterioara a gurii. POfiiunea mijlocie a limbii are 0 suprafata convexa superior, In timp ce fata inferioara este legata de plan~eul bucal printr-o banda subtire de tesut, numitii frenul limbii. Varful limbii are mi~cari libere, dar cand 0 persoana nu mananca sau nu vorbe~te, el se afla in mod normal in repaus inapoia dintilor. Mi~carile limbii sunt determinate de mu~chii ce intra in alcatuirea sa ~i de care este conectata ~i de modul in care este pozitionata limba in gura. Limba contine fibre musculare dispuse atM in plan longitudinal, cat ~i transversal, care sunt capabi1e sa produca mi~carea, dar contractia unui numar de mu~chi situati pe pafiile laterale ale mandibulei pot conferi mi~carilor limbii 0 mobilitate remarcabila. Mu~chiul stiloglos, de la nivelu1 gMului, de exemplu, mobilizeaza limba in sus ~i inapoi, in timp ce hiog1osul, de asemenea de 1ani,-elul gatului, aduce limba in pozitia normala de repaus. In timpul hranirii, una din functiile principale ale limbii este de a prezenta hrana dintilor pentru masticatie ~i in formarea bolului alimentar, pregatindu-l pentru inghitire. Aceste actiuni sunt realizate printr-o gama de ml~cari ondulatorii: in sus ~i in jos. Cand aceastii actiune a fost indeplinita (sau cand 0 persoana mananca in grabi'i), limba impinge bolul catre faringe, de unde el patrunde in esofag, care il transporta in stomac. Glandele salivare In fiecare zi, noi producem in mod obi~nuit aproximativ 1,7 1 (3 pinte) de saliva - 0 secretie apoasa a1catuitii din mucus ~i lichid. Ea contine ptialina, cu rol in digestie, ~i 0 substan\i'i chimica denumita lizozim, care actioneaza ca un dezinfectant, protejand mucoasa bucala de infectii. Saliva are 0 actiune u~or antiseptica. Saliva este produsa de trei perechi de glande situate la nivelul fetei ~i al gatului: glandele parotide, submandibulare ~l sublinguale. Exista, de asemenea, multe glande mici raspandite la nivelul cavitatii bucale. Fiecare glanda salivara se compune din ducte ramificate, care se unesc ~i sunt delimitate de celule secretorii. Funqia acestor celule variaza de la 0 glanda la alta ~i secretiile lor sunt diferite. Glandele parotide sunt cele mal voluminoase glande salivare situate la nivelul unghiului mandibulei, intinzanduse superior pana la nivelul oaselor obrazului, imediat anterior de ureche. Saliva produsa de parotide este eliminata prin ducte ce se desprind din glande. In comparatie cu celelalte glande salivare, parotidele produc 0 secretie apoasa cu un continut mare de ptialina - enzima ce degradeaza amidonul. De~i parotidele sunt cele mal voluminoase glande, ele produc doar un sfert din volumul total de saliva. Glandele subrnandibulare, dupa cum sugereaza ~i numele, se gasesc sub maxilarul inferior, sub dintii posteriori ~i glandele sublingua1e (au 0 denumire adecvata), sunt situate sub limba, pe plan~eul cavitatii bucale.

Papile fungiforme (in forma de ciuperca

Papile valate de la baza limbii

Papile filiforme (in forma de frunza) Frenul lingual ce ata~eaza Iimba de plan~eu

Artera, vena ~i nervullingual

Dreapta: Aceste ilustrafii

demonstreaza modul in care limba este plasata in interiorul cavitafii bucale (extrem dreapta ~i. de asemenea. un detaliu al structurii sale (dreapta), incluzdnd papilele de pe suprafafa sa ~i mugurii gustativi. glandele salivare ~i fesutul muscular subiacent.

Muguri gustativi

Membrana mucoasa Dinte Buza Palatul moale Ulvula Limba Palatul dur

Ambele perechi de glande i~i descarca conp.nutul pe paI1ile laterale ale frenului limbii (un cordon de tesut care pome~te de la baza limbii ~i se une~te cu plan~eul gurii). Saliva secretata de glandele sublinguale este de consistenta vascoasa, cu mult mucus. Glandele submandibulare produc 0 saliva care contine cantitati aproape egale de mucus ~i ptialina ~i aceasta completeaza volumul de saliva secretata in gura in orice moment. Rolul saliyei Functia majora a salivei este de a ajuta procesul de digestie. Mentine umiditatea ~i

confortul gurii in timpul hranirii ~i ajuta la umectarea hranei uscate, facilitand mestecarea ~i inghitirea. Mucusul din saliva inconjoara bolul alimentar ~i actioneaza ca un lubrifiant ce ne ajuta sa inghitim. Ptialina secretata in saliva incepe primul stadiu al digestiei. Ea incepe degradarea hranei ce contine amidon catre zaharuri simple, dar actiunea ei este inactivata de acidul din stomac. Totu~i, daca bolul alimentar este destul de mare ~i bine mestecat, atunci acidul nu penetreaza in centrol bolului pentru 0 perioada de timp ~i degradarea amidonului continua.

Mai sus: Vedereafrontala (stanga) arata ce vede!i cdnd va deschidefi gura ~i va uita!i in oglinda. in ilustra!ia de sus sun! prezentate structurile anatomice mai profunde. Saliva ne permite, de asemenea, sa simtim gustul mancarii ~i al bauturilor. Senzatia gustativii este produsii de miile de muguri gustativi care sunt situaj:i, in principal, pe mucoasa linguala. Mugurii gustativi, totu~i, sunt sensibili numai fata de lichide, iar hrana solida nu produce nici o senzatie gustativa pe 0 mucoasa uscatii; este necesar ca hrana sa fie dizolvata in

este 0 reactie reflexa produsa de sistemul nervos parasimpatic: fibrele nervoase ce conduc stimulii gustativi la creier stimuleaza producerea salivei cand hrana se afla in gura. Acesta este un reflex innascut, dar un debit salivar crescut poate fi produs doar prin simplul fapt ca ne gandim la hrana. Este adevarat ca doar privitul hranei poate declana secretia salivara, acest lucru fiind cunoscut sub numele de reflex conditionat. Dintii Din{ii sunt structuri osoase dure, implantate in cavitatile maxilarului i ale mandibulei. In timpul vietii apar doua seturi succesive de dinti. Fiecare dinte prezinta doua portilmi: coroana, care este putin vizibila in gura, i radiicina, care este partea incorporata in maxilare. Radacinile dintilor sunt, de obicei, mai lungi decM coroana. Dintii frontali au doar 0 radiicina, in timp ce dintii situati mai in spate au doua sau trel radacini. Elementul structural major al dintelui este format dintr-un tesut calcifiat denumit dentina. Dentina este 0 substanta dura, asemaniitoare osului, care contine celule vii. Este un tesut sensibil, care da senzatia de durere cand este stimulata de excitanti termici sau chimici. Dentina coroanei este acoperita de un strat protector de smaIt, 0 structura acelulara extrem de dura i de sensibila. Riidacina este acoperita cu un strat de cement, 0 substantii asemanatoare dentinei i care ajuta la fixarea dintelui in alveola. Centrul dintelui este 0 cavitate umpluta cu un tesut conjunctiv sensibil, numit pulpa dentara. Aceasta se extinde de la coroana pana la extremitatea radiicinii care prezinta un orificiu in punctul cel mai adanc al dintelui. Prin acest orificiu, vasele sanguine i nervii ajung la pulpa dentara. prealabil de catre saliva. Acest fluid, ce contine particule de hrana, intra in contact cu mugurii gustativi care sunt stimulati chirnic i toot mesaje la creier, dupa aceea creierul interpreteaza aroma hranei. Saliva este produsa constant in timpul zilei i al noptii in cantitate mica; cantitatea ei este reglata de sistemul nervos autonom, care controleaza toate activitatile incontiente. In diferite momente, debitul salivar este modificat de stimularea nervoasa. Stimularea sistemului nervos simpatic reduce debitul salivar; aceasta produce uscaciunea gurii in situatii emotionale, vorbirea poate deveni dificila deoarece buzele i limba nu sunt suficient lubrifiate pentru a avea 0 micare libera. Pe de alta parte, creterea debitului salivar Fixarea dintilor Fiecare dinte 'este ataat prin radacina sa de oasele maxilare; partile din maxilare care contin dintii sunt denumite procese alveolare. Modul de fixare al dintilor este, totui, complex, iar din~ii sunt ataati prin fibre ce formeaza ligamentul periodontal. Acesta este alcatuit dintr-o serie de fibre de colagen rezistente, care se intind de la cementul ce acopera radiicina la osul alveolar adiacent. Aceste fibre sunt intretesute cu fibre de tesut conjunctiv i contin, de asemenea, vase sanguine i fibre nervoase. Modul de fixare al dintilor are drept rezultat un grad foarte mic de mobilitate spontana. Acesta are rolul unui tampon care poate proteja dintii i osul in timpul masticatiei.

Deschiderea ductului glandei sublinguale

8us: Saliva patrunde in gura pe calea


ductelor glandulare. Acestea se deschid In por!iunea superioara a obrazlllui ~i in plan~eul bucal in mai multe locuri. Saliva ajuta la men!inerea umiditafii gurii ~i, de asemenea, inmoaie hrana solida. Ptialina este 0 enzima prezenta in saliva care declan~eaza proceslll de digestie prin degradarea amidonului. Efectul enzimei asupra amidonului inceteaza in stomac, unde este inactivata de sucul gastric.

o zona de importanta cruciala se afla la nivelul colului dentar, unde fuzioneaza coroana cu radacina. In aceastii regiune, gingia intra in contact strans cu dintele, protejandu-l fata de infectii ~i alte influente nocive.
Tipuri de dinli Omul are doua serii de dinti. Dintii deciduali (de lapte) sunt cei prezenti in tirnpul copilariei ~i, de obicei, sunt eliminati. Dintii deciduali pot fi impartiti in trei categorii: incisivi, canini ~i molari. Dintii permanenti ii inlocuiesc ~i sunt in numar mai mare decat seria initiala. Ace~ti dinti pot fi impartiti in acelea~i tipuri ca dintii deciduali ~i completeaza seria initiala cu 0 aM categorie, denumitii premolari, care sunt intermediari atat ca forma, cat ~i ca pozitie intre canini ~i molari. Incisi... ii se caracterizeaza printr-o margine ascutitii ca 0 lama, iar incisivii de pe maxilare opuse functioneaza glisand unii peste altii, ca lamele unei foarfeci. Caninii sunt dintii ascutiti ~i bine adaptati la sIa~iere, in timp ce premolarii ~i molarii au rol in triturarea hranei. Dintii formeaza 0 arcada ovalara uniforma, cu incisivii in partea anterioara ~i caninii, premolarii ~i molarii localizati propriu-zis spre partea posterioara. Arcadele dentare, de obicei, se potrivesc una peste alta, astfel incat in timpul masticatiei dintii opu~i se suprapun unii peste altii. Dezvoltarea dintilor Primul semn de dezvoltare a dintilor apare cand ratul are doar ~ase saptiimani. In acest stadiu, celulele epiteliale primitive cresc ca
numar $i formeaza
0 ),()1TIl?1 ?11"~\~) ~'t;ll\'b.'I..

Dentifia deciduala (sau de lapte) incepe sa apara aproximativ lajumatatea primului an de viafa - un proces dureros pentru mulfi copii. Primii dinti sunt incisivii inferiori (dintii pentru taiat), urmati rapid de incisivii superiori, canini ~i molari, rezultand setul complet de 20 de dinti deciduali. Dintre dintii permanenti, molarii erup primii - injurul wirstei de 6 ani - ~i pe masurii ce dinfii de lapte sunt pierduti, treptat, cei permanenti incep sa apara. in juru I Val'S tei de 20 de ani, majoritatea oamenilor au un set complet de dinti permanenti. TOftl~i,aproximativ 25 la sutii din adulti nu dezvolta molarul de minte.

banda groasa, ce are k ~\'J;,'tJ;'\,t..~w..~w..~~t..<:.

altii pot sa apara doar dupa varsta de un an. Dupa aparitia incisivilor inferiori, apare eruptia incisivilor superiori, ace~tia fiind urmati de canini ~i molari, de~i secventa sau ordinea aparitiei poate varia. Problemele dentare pot fi asociate cu oricare din dintii deciduali. In jurul varstei de doi ani ~i jumatate pana la trei ani, copilul va avea, in mod obi~nuit, un set complet de 20 de dinti de lapte. In caz ideal, ace~tia ar trebui sa fie spatiati, in a~a fel incat sa asigure un loc pentru dentitia permanenta. Consecutiv, dupa varsta de ~ase ani,
incisi\rii deciduali inferiori $i superiori sunt Je).x-v);) iJ).JJij) pC.JJJJ1JncnjL )J.wJaiiJ

ce corespund dezvoltarii individuale a fiecarui dinte, aceasta banda produce mugurii dentari primitivi in tesutul ce este acoperit de epiteliu. Ace~ti muguri capatii o forma finala a jonctiunii dintre smalt ~i dentina. UneJe ceJuJe evolueaza pentru a forma dentina, in timp ce altele dau na~tere smaltului. Marginile mugurilor dentari continua sa
\:;tea",ca \"1:\. ~'I:()fum.\m.e ~\., ill fmal, tormeaLa 'l:aa.acm\\e a.\"I:\.\\\()'I:, a.e~\ ace",\ ~'I:()ce", "I:\.\l e",\e \\"1:\.'0.\\7.'0.\ a.eca\ a~'I:()i.1.'ffi'O.\\.'\! \l!I.. '0."1:\. a."\l~a

oe

permanenti nu se dezvolta pe locul molarilor de lapte, ci posterior fata de ace~tia. Primul molar permanent apare la varsta de 6 ani, cel de al doilea la varsta de 12 ani ~i al treilea molar sau maseaua de minte, in jurul varstei de 18 ani. Exista, totu~i, 0 varia tie considerabila in momentul aparitiei dintilor. La aproximativ 25 la sutii din populatie nu apare maseaua de minte n.'w.\oc\a \2..
\.l\,<::1\\."\I\l\~<::I'O.\e\\ \e%a\ a.e e"\1()\\l\\'e', ~e

eruptia dintilor deciduali. La na~tere, singurul semn de ocluzie este semnalat de mucoasa gingivala ingro~ata. In jurul varstei de ~ase luni, primii incisivi inferiori incep sa apara prin gingie, acest proces fiind denumit eruptie dentara. Varsta la care acesta apare este variabila: foarte putini copii au dinti la na~tere, in timp ce

mas\lTh ce ma'l'i\are\e s-a\l m\\'}'l()r'<l\' numarul dintilor a scazut. Maselele de minte pot sa nu erupa niciodata prin gingie ~i, daca ele intra in contact cu molarii alaturati (exercitand 0 presiune reciproca asupra gingiei), pot impune extractia lor. Aceasta se intampla la 50 la suta din oameni.

AI doilea premolar (10-12 ani) Primul molar (6-7 ani)

J \
Incisivi centr~1i (6-8Iuni) ~.~ Incisivi laterali (8-10Iuni) Canini (16-20Iuni) Molar anterior (12-16Iuni) Molar posterior

-Ik 1

AI doilea molar (6-7 ani) Maseaua de minte (peste 17 ani)

(20-40 lun!)

Modificarile dispunerii dintilor POIfiunea maxilarelor ce sustine dintii de lapte cre~te foarte putin in dimensiuni de la varsta la care to~i din~ii de lapte au erupt. Dintii de lapte sunt mai mici dedit cei permanenti ~i forma definitiva a: arcadei dentare devine evidenta doar dupa apari~ia incisivilor permanenti. Incisivii permanenti superiori dau un aspect PropoIfionat fetei copilului in momentul aparitiei, dar acest lucru devine mai putin evident pe masura ce fa~ai~i mare~te dimensiunile, in timp ce din~ii ramiin la aceea~i dimensiune. Grice tendin~a de protruzie a incisivilor superiori devine de obicei evidenta cand din~ii de lapte sunt lnlocui~i: din~ii permanen~i cu 0 dimensiune mai mare vor exagera orice anomalie a pozi~iei lor. In mod similar, suprapunerea din~ilor devine evidenta dupa aparitia dintilor permanen~i. In timpul celor aproximativ ~ase ani necesari pentru inlocuirea dintilor de lapte cu cei 32 de dinti permanenti, apare in mod freevent un spaiiu intre incisivii superiori. Acest spatiu are tendinta de a se inchide 0 data cu erupiia caninilor permanenti, care exercita 0 presiune asupra incisivilor, impingandu-i unul catre celalalt.

Coroan \

avltatea/ pulpara,,4

-~~., -

/
{

Molar

in prineipiu, noi tofi avem 32 de din!i permanen!i. Dispunerea aeestora este exact aeee~i pe maxilarul superior ~i pe eel inferior. Pe fieeare maxi/ar exista 4 incisivi, 2 canini, 4 premolari ~i 8 molari - in totall6. Copiii mici au numai 20 de dinfi deciduali: din nou pe fieeare maxilar 4 incisivi, 2 canini ~i 4 molari - totall O.Incisivii taie mtincarea, caninii 0 sfcqie, premolarii ~i molarii 0 miirun!ese. Pe miisura evolu!iei omului, din!ii s-au modifieat; eaninii au devenit mult mai pu!in ascu!i!i, iar multi oameni nu au maseaua de minte.

Esofagul i stomacul
Faza orala a digestiei se termina atunci cand limba impinge bolul alimentar de palatul gurii spre ca"itatea musculara a faringelui mainte de a intra in esofag. POI1iunea inferioara a faringelui este implicata in intregime in degluti~ie. Aceasta poI1iune este situata imediat posterior fa~a de laringe ~i mucoasa ei se continua cu cea a cartilaj elor cricoid ~i tiroid, ale caror mi~cari contribuie la emiterea sunetelor. Ac~iunile acestor mu~chi ajuta la propulsarea alimentelor prin aceasta zona a faringelui pe tractul digestiv. Primul timp al degluti~iei este un act voluntar asupra caruia avem un control con~tient. Odata ce hrana a depa~it baza limbii, degluti~ia este un act involuntar, automat. Bolul alimentar este propulsat activ de 0 serie de contrac~ii ondulatorii - un proces denumit peristaltism. Trecerea hranei prin organism este, de aceea, un proces activ ~i nu doar un mecanism pasiv, dependent de gravita~ie; a~a se explica faptul ca noi putem manca sau bea, daca dorim, la fel de bine stand in cap sau stand pe scaun. Odata ce hrana ajunge m faringe, au loc mai multe evenimente m cursul a catorva secunde, pentru a preveni interferen~a dintre degluti~ie ~i respira~ie. Mu~chii faringelui se contracta, propulsand bolul alimentar catre esofag. In acela~i timp, al~i mu~chi ai fe~ei ~i gatului ridica limba inspre palatul dur, astfel incat hrana nu reflueaza in gura; ei produc 0 mi~care superioara a palatului moale, prevenind intrarea hranei m nazofaringe, ~i mchid epiglota, astfel mcat hrana nu poate patrunde in trahee ~i plamani. Cand aceasta se intampla, substanta inghitita este imediat expulzata prin tuse - senza~ie cunoscuta drept "a luat-o pe partea cealalta".

Esofagul
Partea superioara a esofagului se gase~te imediat posterior de trahee. Sub nivelul manubriului sternal, esofagul are un traseu u~or catre stanga ~i trece in spatele bronhiei stangi. Dupa aceea, traverseaza diafragmul ~i se deschide in pOI1iunea superioara a stomacului, Esofagul este un tub elastic cu 0 lungime de aproximativ 25 cm (10 inci) ~i 2,5 cm (1 inci) m diametru. La fel ca ~i restul tractului alimentar, esofagul este alcatuit din patru straturi - 0 membrana mucoasa ce permite trecerea alimentelor, un strat submucos care ii men~ine pozi~ia, un strat muscular relativ gros ce con~ine atat fibre circulare, cat ~i longitudinale ~i, in sIar~it, un strat extern protectiv

Orofaringe Palatul moate


-:'1

Epiglotci! JJ
;

Laringofaringe, -

Palatul moale se mi~cil inferior, inchizand

Palatul moale se mi~ca in plan inferior

Bolul alimentar Epiglota se indoaie in jos inchizand traheea Esofag Trahee Bolul alimentar in faringe,

Stanga sus: Rejluxul esofagian in cursul sarcinii este foarte frecvent in timpul ultimelor luni. Uterul miirit impinge fundul stomacului in sus in interiorul cavitafii toracice. determindnd rejluxul confinutului gastric in esofag. Stanga jos: in timpul deglutifiei, hrana este transportata catre esofag de catre mu~chii orofaringelui. Palatulmoale se mi~ca in sus pentru a bloca comunicarea cu cavitafile nazale ~i epiglota se i'nchide peste trahee.

Plamani

--I

Stomacul este situat in corp mai sus decelt majoritatea oamenilor - de fapt, se giise~te imediat sub diafragm. Este o pungii muscularii care funcfioneazii ca un rezervor pentru hranii, cu un ilTVeli~ extern neted ~i alunecos ~i unul intern cutat, care este protejatfafii de propriile secretii acide printr-un strat de mucus. Sucurile digestive degradeazii alimentele din stomac intr-o masii piistoasii, care apoi trece in duoden printr-un inel muscular numit sjincterul piloric.

4i inchipuie

alte sisteme. Refluxul continutului acid din stomac in esofag este intalnit in mod obi~nuit De fapt, fiind atat de frecvent, poate fi privit ca un eveniment normal, dar daca este excesiv poate determina probleme cum ar fi indigestia. Reflul\-uleste foarte frecvent, in copilarie ~i la varste inaintate, de~i apare ~i la varsta medie. Poate determina probleme ~i in timpul sarcinii, deoarece uterul are tendinta de a impinge continutul abdomenului in sus.

Stomacul
Stomacul este un organ muscular situat in partea superioara a abdomenului. Este legat la extrernitatea superioara de esofag ~i la cea inferioara de duoden (portiunea initiala a intestinului subtire). Peretele stomacului este alcatuit dintr-un strat muscular gros, cap~it cu 0 membrana speciala, denumita epiteliu. In primul rand, stoma cui actioneaza ca un rezervor pentru hrana. Membrana delirnitanta produce 0 secre!ie specifica, ce contine acizi ~i enzirne care degradeaza hra~a ~i astfel ajuti'i digestia. In stomac, hrana este amestecati'i cu sucurile digestive pana cand se formeaza 0 masa pastoasa, care este trecuta apoi in duoden. La jonctiunea dintre stomac ~i duoden exista un inel muscular, sfincterul piloric, care se relaxeaza intermitent, permitand hranei sa treaca in duoden. Hrana este apoi transportata prin intestine pentru a fi in continuare digerata ~i absorbita. Evacuarea din stomac este reglati'i de un mu~chi, sfincterul piloric, foarte asemani'itor cu mecanismul de trecere din esofag in stomac, cu exceptia faptului ca nu este niciodata complet inchis. Pe masura ce undele peristaltice propulseaza chimul prin stomac, sfincterul permite trecerea unor cantitati mici catre intestinul subtire.

Pliurile epiteliale gas trice ce cantin celule care secreta sucurile digestive ~i mucusul

Straturile musculaturii longitudinale ~icirculare

Nu exista un sfincter (un inel muscular constrictiv, cum ar fi cel de la anus) care sa separe esofagul de stomac; sucul gastric este !inut in mod normal in stomac datoriti'i actiunii concomitente a tunicii musculare a esofagului ~i a faptului ca esofagul prezinta o ingustare la trecerea prin diafragm in traiectul sau de la torace la abdomen. Cand

acest mecanism functioneaza inadecvat, va aparea un reflux gastro-esofagian. Medicii utilizeaza denumirea de reflux pentru a descrie orice imprejurare in care un anumit tip de lichid al organismului circula in sens gre~it De~i reflmml continutului acid al stomacului este cea mai comuna problema de acest tip, conditii similare pot aparea in

Intestinul subtire ,
Unit cu partea superioara a stomacului. duodenul este portiunea initiala ~ intestinului subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are 0 forma de potcoava ce inconjoara capul glandei pancreatice. Peretele duodenal are douii straturi musculare care se contracta ~i se relaxeaza alternativ, contribuind la deplasarea continutului alimentar in timpul digestiei. Deasupra stratului muscular se gase~te submucoasa ce contine multe glande (glande Brunner) care secreta mucusul protectiv. Acesta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de catre compu~ii acizi veniti din stomac. In stratul supe~ficial al duodenului, mucoasa, se gasesc glande care secreta un suc alcalin ce contine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul actioneaza, de asemenea, pentru a. neutraliza secretia gastrica acida. Celulele mucoasei necesita 0 remnoire constanta. Ele se multiplica mai rapid dedit orice alte celule ale organismului: din 0 suta de celule, una este inlocuita la fiecare ora pe tot parcursul vietii.
Criptele LieberkQhn secreta enzime digestive ~i sucuri alcaline care neutralizeaza aciditatea gastrica Glandele Brunner secreta mucus protectiv Submucoasa Straturile musculare imping hrana prin duoden

Digestia
Hrana partial digerata care ajunge in duoden contine mult acid clorhidric. In duoden, aciditatea este neutralizata de catre secretiile proprii ale duodenului ~i de actiunea bilei ~i a sucurilor pancreatice, care se'varsa in duoden din vezicula biliara ~i pancreas. Aceste trei secretii continua

Duodenul conecleaza stomaculla prim parte a intestlnului subjire Uejun)

Intestinul subtire ~i gros

Jejun Colon

Sus: Duodenul, 0 structura tubulara, este prima portiune a intestinului subtire, primind hrana din stomac ~i continucind procesul de digestie prin secrefia enzimelor care descompun hrana in continI/are.

Stanga: Duodenul,jejzl1lul ~i ileonulformeaza intestinul subfire, structurajinala a sistemului digestiv. Intestinul gros face parte din canalul alimentar. dar are fimcfie doar in procesul de excretie.

procesul de digestie. Duodenul masoara aproximativ 25 cm (10 inci). In continuarea duodenului se gase~te jejunul, care se intinde pe 0 lungime de aproximativ 2,5 m (8 picioare) inainte de jonctiunea cu ileonul. Nu exista diferentiere neta intre jejun ~i ileon, ci mai mult 0 schimbare graduala. Jejunul are un diametru in jur de 3,8 cm (l 1/2 inci) , in timp ce ileonul are un diametru mai mic. Jejunul are, de asemenea, pereti mai gro~i dedlt ileonul, de~i ambii au peretele format din doua straturi musculare ~i structuri mucoase interne care delimiteaza lumenul intestinal.

Jejunul se at~eaza de peretele abdominal posteerior prin mezenter, constituit din doua straturi peritoneale. Jejunul este locul in care are loc absorbfia elementelro nutritive din hrana in sdnge. Din acest motiv, jejunul are 0 vascularizafie bogata, reprezentata de numeroase artere ~i vene.

Ve ica biliara Fica!

Colon Duoden Vena mezen!erica

Mezenterul Spre deosebire de duoden, care este mai mult sau mai putin ferm fixat de peretele abdominal posterior, jejunul ~i ileonul sunt sustinute de 0 membrana numita mezenter. Aceasta structura este alcatuita din doua straturi de peritoneu. Are 0 lungime de aproximativ 15 cm (6 inci) ~i este ata~ata de peretele posterior al abdomenului. Foita care acopera intestinele are 0 suprafata de 5,5 m2 Adarrcimea mezenterului, masurata de la baza parra la intestine, este de aproximativ 20 cm (8 inci), ceea ce permite atM jejunului, cat ~i ileonului sa se mi~te relativ liber in cavitatea abdominaIa. Rolul jejunului Jejunul reprezinta sediul de absorbtie al alimentelor nutritive utilizabile din hrana, lasand sa treaca apa ~i produ~ii de degradare. Procesul de absorbtie este finalizat in ileon. Pentru a indeplini acest rol, jejunul are 0 structura specializata, pentru a asigura 0 suprafata maxima de contact cu lumenul, astfel incat sa poata asigura 0 absorbtie crescuta. Mucoasa jejunala prezinta 0 serie de pliuri circulare. Observand la microscop suprafata interna, se vede ca intreaga suprafata este alcatuita din mici proeminente digitiforme, denumite

Jejun

Intestin sub1ire

Artera mezenterica

Vezica urinara

vilozitati. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. Suprafata de contact cu hrana digerata cre~te ~i mai mult, deoarece inveli~ul celular al fiecarei vilozitati are 0 structura specifica, cu "margine in perie". Absorbtia hranei Intrucat 'jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin in sange, necesita 0 irigatie eficienta. Arterele ~i venele ce transporta sangele catre ~i de la peretii jejunali trec prin mezenter. Venele care dreneaza jejunul, ca ~i venele care dreneaza restul intestinului, nu ajung direct la inima, ele conflueaza pentru a forma vena porta, care ajunge la ficat. Aceasta inseamna ca substantele nutritive absorbite in sange sunt transportate intai la ficat, pentru metabolizare, inainte de a ajunge in restul organismului. Grasimile din alimente sunt absorbite in sistemullimfatic concomitent cu absorbtia

altor sub stante nutritive in sange. Fiecare vilozitate are un vas central sau"chilifer", care face absorbtia. Acest tip particular limfatic ce contine grasimi ~i care din intestin este denumit chi!.

limfatic posibila de fluid dreneaza

lleonul Ileonul reprezinta portiunea terminala a intestinului subtire, in care hrana ajunge, in drumul ei, de la stomac la colon. Are 0 lungime de 3,5 m (12 picioare) - conectand duodenul ~i jejunul cu intestinul gros - ~i reprezentand aproximativ jumatate din lungimea totala a intestinului subtire. Ileonul are 0 structura asemanatoare cu celelalte doua segmente ale intestinului subtire. Suprafata externa este protejata de peritoneu - 0 membrana care ciiptu~e~te cavitatea abdominala. Peretele este alciituit, in principal, din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digerate ~i straturi mucoase care delimiteazii lumenu!.

Stratul muscular Stratul mucos Celule epiteliale

lleonul (sLlsjeste ultima parte a intestimiTui subtire pe care 0 parcurge hrana in drumul ei catre colon. Suprajala

interna (meda/ionj este acoperita ell mici proeminenle denumite vilozitali (stanga josj. Rolul acestora este de a mari

suprafala ileonului. pemlitand astfel absorblia rapida a hranei in capilare (dreaptajosj.

Ficatul
Ficatul are doua roluri vitale: producerea (sau metabolizarea) unor noi substanre chimice ~i neutralizarea produ~ilor de degradare ~i a celor toxici. Acest organ reprezinta un loc de tranzit pentru fiecare picatura de sange care sose~te de la intestin - sange ce transporta toate substanrele nutritive din hrana. Cu alte cuvinte, sangele sa intoarce inapoi la inima ~i plamani din stomac numai trecand printr-un sistem venos hepatic, denumit sistemul port. Ficatul este eel mai mare organ al corpului, avand 0 greutate intre 1,36 - 1,81 kg (3-4 livTe). Este situat sub diafragm, fiind protejat de traumatisme de catre coastele inferioare. Are doua parri sau lobi, denumiri lobul stang ~i drept, eel drept fiind eel mai mare ~i care ocupa in intregime partea superioara dreapta a abdomenului. Lobul stang este mai mic, uneori trecand peste linia mediana in partea stanga. De obicei, ficatul nu poate fi palpat, dar cand este marit, ca rezultat al unei boli, depa~e~te rebordul costal ~i poate fi u~or simrit. Functii Ca i~ orice aha parte a organismului, celulele sunt cele care efectueaza activitatile vitale la nivelul microscopic. Celulele din ficat sunt denurnite hepatocite. Ele sunt specializate pentru manipularea substanrelor de baza pe care organismul nostru Ie \'ehiculeaza proteine, hidrati de carbon ~i grasimi. Metabolismul proteinelor: Proteinele sunt esentiale pentru reinnoirea ~i diviz;iunea celulara oriunde in organism, pentru formarea hormonilor, care reprezinta mesagerii chimici ai organismului, ~i pentru sinteza enzimelor. Proteinele sunt ingerate sub diferite forme, atat de origine vegetala, cat ~i anima1a ~i din proteinele initiale, ficatul trebuie sa sintetizeze proteine specifice pentru organism, degradandu-1e intai pe cele absorbite ~i apoi sintetizandu-le. In esenta, acest proces de sinteza inseamnii ca proteinele preluate din sangele adus de vena porta la hepatocite sunt sintetizate de enzimele hepatice ~i apoi eliberate in noua lor forma. Reziduurile, totu~i, nu se intorc in fluxul sanguin. Metabolismul hidrocarbonatilor: Ace~tia sunt 0 clasa importanta de substante chimice, alcatuite din trei tipuri de atomi, constituentii de baza ai oricarei substante organice: carbon, hidrogen ~i oxigen. . Acestea apar tipic in hrana ce contine zaharuri sau amidon ~i avem nevoie de ele pentru energie. Mu~chii no~tri ard pur ~i simplu zaharurile sau substanrele asemaniitoare in orice moment al activitatii lor - un proces ce necesita oxigen. Ficatul joaca un ro1 vital in transformarea acestui substrat energetic in forme utilizabile. Ficatul realizeaza aceasta prin transformarea hidrocarbonatilor in douii substante inrudite cu zahiiru!. Una este glucoza, care furnizeaza instantaneu energia. Cea de a doua este 0 substanta similara glucozei, care stocheaza energia, denumita glicogen. Deficitul de glucoza determina rapid leziuni cerebrale ~i, deci, nivelul glucozei in sange trebuie sa fie mentinut constant; de aici nevoia de a stoca glucoza pentru diferite necesitati, cum ar fi efortul fizic sau denutritia. La fel, daca in sange se afla prea multii glucoza, un hormon produs de ficat poate stoca excesul de glucoza sub forma de glicogen. Metabolismul grasimilor: Grasimile sunt, de asemenea, esentiale pentru organism. Ele su..'1ttransfonnate de catre ficat in forme care pot fi convertite pentru producerea sau reinnoirea tesutului adipos, denumit in general resut adipos subcutanat, care are un rol de izolator ~i de absorbtie a ~ocurilor. In plus, grasimile reprezinta un mijloc de stocare a energiei. Eliminarea de~eurilor: La nivelul ficatului se gasesc celule specializate denumite celule Kiippfer, dupa numele descoperitorului lor, care "curata" sangele de impuritari, cum ar fi bacteriile. Aceste celule inliitura, de asemenea, globulele ro~ii produse in exces (0 supraproductie a acestor celule) ~i Ie transmite hepatocitelor pentru procesare. Din toate sursele mentionate - sange, proteine, grasimi ~i, in mai mica masura, hidratii de carbon, rezuha produ~i fmali in urma metabolismului ce are loc in hepatocite. Unele, cum ar fi amoniacul (produs in urma metabolismului proteic), sunt toxice ~l celulele hepatice Ie neutralizeaza, trimitand ureea, un produs inofensiv, inapoi in circulatie. Produ~ii de degradare ai grasimilor ~i ai sangelui trec in bila. Acela~i lucru este valabil pentru unele droguri - cum ar fi alcoolul ~i chiar medicamentele. Daca este nevoie ca un medicament sa aiM 0 actiune prelungita, trebuie sa fie rezistent la actiunea enzimelor hepatice sau sa nu treaca prin ficat. Cetonele Avem nevoie de Ull aport continuu de glucoza prin sange pentru a duce la bun srar~it functiile organismului ~i pentru a fumiza energie la tesuturi. Cand aportul de glucoza este scazut - de exemplu, in timpul unei diete -, proteinele ~i hidratii de carbon sunt degradati pentru a produce mai muM glucoza. Totu~i, deoarece toate rezervele proteice (in principal, cele din mu~chi) se vor epuiza rapid, multe tesuturi vor utiliza produ~ii de degradare a grasimilor ca 0 sursa de energie. Ace~tia sunt denumili cetone. Exista trei tipuri de cetone: doi corpi cetonici (acidul acetoacetic ~i acidu betahidroxibutiric) ~i acetona. Acetona, care este un produs de degradare al grasimilor, este produs in acela~i timp cu corpii cetonici, dar nu are nici un rol uti!. Corpii cetonici, pe de alta parte, sunt utilizati imediat ca 0 sursa de energie. Cand glucoza este in cantitali insuficiente, cetonele sunt produse ~i transportate in sange din tesutul gras la ficat, unde se formeaza corpii cetonici. Cetonele sunt apoi eliberate in circulatie, fiind preluate ~i utilizate pentru obtinerea energiei de catre mu~chi, inima, creier ~i multe alte tesuturi. Cetonele nu apar in sange decat la cateva ore dupa 0 masa normala. In momentul in care ne sculam dimineara, suntem putin cetozici: mici cantitati de cetone sunt prezente in sange ~i urinii. 0 mare parte din energia necesara pentru activitatea musculara matinala va fi fumizata m~chilor de catre aceste cetone, care dispar din circulatie dupa un mic dejun bun. In timpul unei cure de slabire sau in cazul Imei subalimentatii extreme, va aparea un nivel moderat de cetoza. Femeile gravide, in timpul travaliului, prezinta frecvent cetoza. Totu~i, nivelele crescute ale cetonelor in sange pot intarzia travaliul, interferand capacitatea de contractie eficienta a uterului ~i de aceea se adrninistreaza intravenos glucoza, pentru a inhiba formarea cetonelor. Cand glucoza scade, tesutul adipos este degradat pana la acizi gra~i ~i transportat prin fluxul sanguin la ficat, unde se formeaza corpii cetonici. Ficatul are 0 capacitate uimitoare de regenerare - un intreg lob indepartat pe cale chirurgicala poate fi inlocuit in cateva saptiimani. Totu~i, in unele situatii, distrugerea celulelor hepatice depa~e~te rata regenerarii ~i aceasta duce la insuficienta hepatica acuta. Consecintele insuficientei hepatice sunt u~or de imaginat, avand in vedere functiile pe care ficatul trebuie sa Ie indeplineasca. Nivelui glucozei scade ~i, rara un nivel adecvat, pot aparea leziuni cerebrale. Scaderea sintezei proteice, inc1uzand-o ~i pe cea a proteinelor de coagulare, determina hemoragii la traumatisme mmrme; conduce, de asemenea, pnn diferite mecanisme, la complicatii cum ar fi acumularea de lichid in abdomen, ascita.

Nutrimentele patrund inficat prin vena porta, iar sangele oxigenat prin artera hepatica. Dupa metabolizare, sangele este colectat de venele hepatice ~i se intoarce la inima. Reziduurile dreneaza prin ductul biliar comun,fiind stocate in vezica bi/iara.

Vena intralobulara ce conduce la vena colectoare

Ramura din artera hepatica Duct biliar Ramura din vena porta

Lobii hepatici sunt imp,arfifi in lobuli incojura!i de vene ~i artere (centru ~i stangajos). In interiorullobulilor, ramurile venei porte ~i ale arterei hepatice elibereaza nutrimentele ~i sdngele oxigenat (vezi mai sus) catre sinusoide - rezervoare ce inconjoara cordoanele de celule hepatice (hepatocite). Acestea proceseaza nutrimentele ~i reziduuri/e. Substanfele preluate se reintorc in sinusoide ~i ajung in vena centrolobulara. Produsele de degradare Sl/nt eliminate prin caniculele biliare (in detaliu, mai ios).

De la artera hepatica ~i vena porta Produ~ii de degradare din hepatocite intra in caniculele biliare

vezica biliara Hepatocitul elibereaza substan\ele sintetizate

Nutrimentele ~I de~eurile intrand din sinusoide ----.",

-------",..--------',....-

---------..".---

Bila Bila este un fluid consistent, amar, de culoare galben verzuie, produs in ficat ~i stocat in vezicula biliara. Este eliberata din vezicula in intestinul sub~ire, ca raspuns la prezen~a alimentelor, ~i este esen~iala pentru digerarea grasimilor. Face parte, de asemenea, din sistemele excretorii ale corpului, deoarece contine produ~ii de degradare a celulelor uzate. in fiecare zi, ficatul produce aproximativ un litru (1,7 pinte) de bila. De~i con~ine peste 95 la sutii apa, are in compozi~ie 0 gama larga de substan~e chimice ce inc1ud saruri biliare, saruri minerale, colesterol ~i pigmenti biliari ce ii confera culoarea caracteristica. Este produsa. continuu in cantita~i mici de catre fiecare celula hepatica. Pe masura ce este produsa de celule, este colectatii in mici canale prezente intre cordoane de celule hepatice, denumite canalicule biliare, care se varsa in ductele biliare pIasate intre lobulii hepatici. De la ductele biliare, bila dreneaza in ductele hepatice. in afara de cazul in care bila este necesara imediat pentru digestie, ea se scurge in vezicula biliara, care este un loc de stocare situat imediat sub ficat. Bila ramane in vezicula biliara pana cand devine necesara in procesul de digestie. Pe masura ce hrana - ~i in special cea care con~ine grasimi - patrunde din stomac in duoden (prima po~iune a intestinului), duodenul produce un hormon denumit colecistochinina. Acest hormon ajunge pe cale sanguina la vezicula biliara ~i determina contrac~ia pere~ilor acesteia, astfel inciJ.t bila este eliminata. Dupa aceea, bila se scurge printr-un alt duct, ductul biliar comun (coledoc) ~i printr-un orificiu ingust, sfincterul Oddi, care permite sa patrundii in intestinul sub~ire. Functia bilei Sarurile minerale din bila, ce includ ~i bicarbonatul, neutralizeaza aciditatea hranei pa~ial digerate in stomac. Sarurile biliare, substan~e chimice denumite glicocolat de sodiu ~i taurocolat de sodiu, descompun grasimile astfel incat enzimele digestive i~i pot exercita ac~iunea. Pe langa actiunea de emulsionare, se

favorizeaza crede ca sarurile biliare absorbtia griisirnilor prin peretele intestinal. Ele transporta de asememia vitaminele A, D, E, K. Organismul i~i conserva sarurile biliare.Ele nu sunt distruse dupa utilizare, 80-90 la sutii dintre ele fiind transportate inapoi la ficat prin sange, unde stimuleaza secretia de bila ~i sunt refolosite de organism.

Coloratia bilei Culoare~ bilei se datoreaza pigmentului denurnit bilirubinii. Una din functiile principale ale ficatului este de a lisa globulele ro~ii uzate. In cursul acestui proces, hemoglobina, pigmentul din eritrocite, este descompus chimic ~i formeaza biliverdina, un pigment verde care este rapid convertit in bilirubina' de culoare galben-maro.

Fara bili:i,organismele noastre nu ar putea digera grasimile. Ea este produsa inficat, depozitata fn vezicula biliara i actioneaza la nivelul intestinului. jnfiecare ficatul produce aproximativ 1 litru (1,76 pinte) de bila, care parasete ficatul prin ductl/rile hepatice. Sarurile biliare au 0 circulafie hepatica dub/a in timpul digestiei.

;i,

Tenta verzuie a bilei este data de cantitatea de biliverdina care a ramas netransformata. Pe Hinga faptul ca pigmenteaza bila, bilirubina coloreaza ~i, partial, deodorizeaza fecalele ~i, de asemenea, stimuleaza functia intestinului. Pigmentii biliari sunt partial responsabili pentru culoarea galbena a urinii. In intestin, bilirubina este convertita de catre bacterii1e intestinale intr-o substanta numita urobilinogen, care este transportata la rinichi ~i eliminatii prin urina. In afectiuni hepatice sau ale veziculei biliare, bilirubina tinde sa se acumuleze in sange, iar pielea ~i albul ochi10r capata 0 culoare galbuie. Deoarece in aceste cazuri 0 cantitate mica de bila ajunge in intestin, fecalele sunt decolorate, avand 0 nuanta cenu~ie. Calculii biliari Chiar daca productia hepatica de bila este normala, uneori pot aparea anomalii la nivelul veziculei biliare. Cea mai cunoscuta afectiune a veziculei biliare sunt calculii biliari. Ace~tia sunt aglomerari de c01esterol cu consistenta dura, care se formeaza chiar in vezicula biliara. Exista trei tipuri diferite de calculi biliari. Cei mai frecventi sunt denurniti calculi mic~ti, deoarece sunt alcatuiti din biliverdina ~i colesterol, care este 0 substanta chimica produsa in organism in cursul metabolizarii grasimilor. Se pot forma pan~ la 12 calculi in acela~i timp ~i suprafala fatetata Ie permite aglomerarea in vezicula biliara. Calculii colesterolici, dupa cum sugereaza numele, sunt formati, in cea mai mare parte, din colesterol ~i rareori apar mai mult de unul sau doi ~i pot ajunge la

dimensiuni de 1,2 cm (1/2 inci) in diametru, fiind destul de mari pentru a placa ductul biliar comun. Calculii pigmentari sunt compu~i, in principal, din pigmentul verde din bila, apar in numar mare ~i sunt, de obicei, rnici. Ei au tendinta de a se forma ca rezultat al unor boli care afecteaza compozitia sangelui.

Vezica biliara poate stoca pana la 0,41 litri (1/4 pinte) de bila. Aceasta este eliminata in intestin printr-o deschidere in peretele duodenal ori de cate ori alimentele grase sosesc din stoll/ac. Bila poate emulsiona grasimile lafel ca detergentii.

Stanga: Bila este 'un lichid verzui, ilustrata aici pentru a arata modul in care sarurile biliare actioneaza ca detergent!i. in timpul digestiei, ele fragmenteaza particulele de grasimi.

CAPITOLUL 10

SISTEMELE EXCRETOARE
Organismul are mai multe metode de a elimina produii de degradare - substante care tl"ebuie fndepartate datorita toxicitatii lor pentru organism. Acest lucru este realizat prin diferitele sisteme de excretie care depind de diverse organe i glande pentru eliminarea de~eurilor: sistemul urinal"ale carui componente principale sunt rinichii i vezica urinara; colonul sau intestinul gros; glande Ie sudoripare din piele.

Dreapta: Sistemul urinar reprezinta unul din principalele mecanisme de excre!ie ale organismului. Este alcatuit din rinichi, vezica urinara Ji uretra prin care se elimina urina din corp.

Veziea urinara

Duel
deferent

Gla da prostata

Excretia

:I Excrefia este procesul prin care organismul elimina produ~ii de degradare. Diferitele componente ale corpului genereaza in continuu produ~i secundari specifici ~i ace~tia trebuie eliminafi, pentru a nu deveni toxici pentru organism. Diferite organe - incluziind plamiinii, rinichii, ficatul ~i colonul - vegheaza la buna desra~urare a acestei acfiuni. Pare ciudat sa ne giindim la plamiini ca la un organ de excretie, dar dioxidul de carbon este cel mai important produs de degradare care trebuie' eliminat .din organism. Daca dioxidul de carbon este dizolvat in siinge in cantitati mai mari deciit cele normale, atunci siingele devine foarte acid. Acest lucru, la riindul sau, poate paraliza multe reactii chi.mice din corp, mergand pana la posibila aparitie a

mortii. Aceasta este denumita insuficienta respiratorie ~i poate reprezenta stadiul final al bron~itei cronice. Sistemul urinar Majoritatea celulelor organismului utilizeaza unele proteine in reactiile lor chirnice ~i, ori de cate ori 0 proteina este degradata, produ~ii secundari confin azot. Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea acestor produ~i ce contin azot - dintre care cel mai comun este ureea - in afara fluxului sanguin. Rinichii regleaza, de asemenea, cantitatea de apa elirninata din organism ~i mentin echilibrul corect al sodiului. Rinichii au 0 actiune complexa. Ei primesc aproximativ un litru (0 pinta ~i trei sferturi) de sange in fiecare minut. Acest sange ajunge in final la filtrul situat

Aparatele urinare fa biirbari $i femei. La ambefe sexe, vezica este 0 cavitate in forma de pdlnie, asemanatoare cu 0 piramida rasturnata. Baza piramidei reprezinta 0 suprafara care, lafemeie, este in raport cu uteruf $i, fa barbafi, cu ansefe intestinale. Uretra masculina calea de trecere a urinei - masoara aproximativ 20 cm (8 inci) in fungime, dar fafemeie este considerabil mai scurta. la capatul unuia din tubii renali - cate doua milioane in fiecare rinichi - unde este filtrat, astfel incat componenta apoasa a sangelui (plasma) trece in tubii renali, in timp ce restul ramane in fluxul sanguin. Lichidul filtrat traverseaza tubii renali ~i 0 mare parte din api!, sodiu ~i alti compu~i sunt reabsorbifi in sange.

apa, uree ~i a1ti produ~i sunt transportati de urina prin u:e ere a yezica urinara. ::<=':~:i.i produc in mod continuu urina timpul zilei, cat ~i al noptii. _~ .: atiy doi litri (3 1/2 pinte) de urina ~i in 24 de ore, dar acest volum :- :.e -aJ'a foarte mult. Controlul delicat al . hidric al organismului este ::=;::':22 e bii renali care pot absorbi mai =::::: 52::' ma' put in din lichidul filtrat care _---=2 ~e myelul lor. Stimularea pentru ei cantitati mai mari de apa, -.--;: _= :smul devine deshidratat, vine -== 2. .Dti ormonul antidiuretic) secretat ::..: ::"--:1 hipofiza. Cantitatea totala de re este eliminata ramane -=-:- :crm,-",' aceea~i, dar, fiind dizolvata -~ -itate variabila de apa, are drept :'2"':'::a: 0 urina mai concentrata sau mai

=- .~ ___ =

diluatii. Exista un sistem foarte asemanator pentru mentinerea echilibrului, in care aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, care se gasesc imediat deasupra rinichilor, actioneaza la mvelul tubilor ~i determina reabsorbtia unei cantitati mai mari sau mai mici de sodiu, in concordanta cu necesitatile organismului.

Vezicula biliara
Bila este depozitata in vezicula biliara. care 0 elimina in intestin. Datorita substantelor pe care Ie contine, bila desface picaturile mari de grasimi in picaturi mai rnici - proces denurnit emulsionare u~uraHd absorbtia acestora. Bila furnizeaza o cale utila de eliminare a produ~ilor de degradare hepatici ~i, de asemenea, joaca un rol important in digestia hranei.

abdomenului, avand apoi un traiect ascendent ~i curbat in potcoava inainte de a se termina la anus. In timpul pasajului prin intestinul gros, resturile alimentare se solidifica gradat ~i apa este absorbita de influxul sanguin prin peretele intestinal. Consistenta finala a reziduurilor alimentare - fecalele - depinde de cantitatea de apa absorbita. Dupa ce substantele nutritive au fost absorbite, majoritatea substantelor din fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate discuta daca acest proces ar trebui denumit excretie, dar colonul contine in mod sigur produ~i de excretie, intrucat contine compu~i de degradare ai celulelor sub forma bilei.

Glandele sudorillare
Intr-o zi calduroasa, corpul pierde 0 mare cantitate de sodiu ~i apa prin transpiratie. Aceasta este produsul glandelor sudoripare din piele ~i unicul rol al ei este de a regIa temperatura constanta a corpului, intrucat caldura se pierde 0 data cu evaporarea transpiratiei de la suprafata pielii. Daca cmeva nu ar transpira deloc, atunci orice exces de sodiu ~i apa ar fi eliminat cu u~urinta de catre rinichi. De aceea, transpiratia nu are 0 functie esentiala in eliminarea produ~ilor metabolici. .

Tractul intestinal
Cand hrana patrunde in stomac, este desfiicuta ~i degradata pana cand devine fluida. Patrunde apoi in intestinul subtire, unde are loc, de fapt, adevaratul proces de digestie ~i toate substantele nutritive dezirabile din hrana sunt absorbite. In final, ajunge in colon, denumit ~i intestinul gros. Acesta este un organ lung ~i larg, care incepe in partea inferioara dreapta a

Acestea sunt metodele sau sistemele prin care organismul se elibereazii de produii de degradare - rezultap In principal din digestie i diversele procese chimice necesare pentru menpnerea viepi
Pielea elimina apa sudoripare
~l

saruri pnn porii glandelor

Plamanii elimina dioxidul de carbon rezultat din arderea glucozei ca substrat energetic ~i 0 cantitate de apa prin trahee ~i cavitatea bucala Ficatul ~i vezica biliara elimina bilirubina prin degradarea hepatica a hemoglobinei din globulele ro~ii, prin intermediul bilei eliminate 0 data cu materiile fecale Rinichii excreta ureea . in urma utilizarii proteinelor de catre celule ., apa ~i saruri minerale pe calea vezicii urinare ~i a uretrei Colonul elimina materiile fecale, resturile alimentare nedigerate dupa absorbtia nutrirnentelor pe cale anala

Intestinul gros
Anatomi~tii impart intestinul gros in patru regiuni: cecul, colonul, rectul ~i canalul anal, care se deschide prin anus. Cecul ~i apendicele vermiform, care se desprinde din el, sunt ambele cai oarbe, lara nici 0 funqie cunoscuta la om. Prima parte a intestinului gros este denumita colon ascendent. Are un traiect ascendent catre partea dreapta superioara a cavitafii abdominale. La aproximativ doitrei centimetri de extremitatea inferioara exista 0 joncfiune in forma de T cu ileonul (porfiunea finala a intestinului subfire). La nivelul hipocondrului drept, colonul face 0 curbura catre stanga, imediat sub ficat. Traverseaza cavitatea abdominal a sub stomac ~i, apoi, ia un traiect descendent in partea stanga a corpului, pana ill pelvis, unde se continua cu rectul. Curbura colonului din partea stanga este denumita flexura hepatica; cea de a doua, cand capata un traiect descendent, se nume~te fle:\l1ra splenica. POrfiunea colonului ce traverseaza cavitate a abdominala este denumita colon transvers ~i, bineinfeles, segmentul cu traiect descendent se nume~te colon descendent. Colonul reprezinta, de departe, cea mai mare pOrfiune a intestinului gros, masurand 1,3 m (4 1/2 picioare). Func\ia colonului este de a transporta materia Ie solide la anus prin procesul de peristaltism ~i de a absorbi sodiul ~i apa, care ajung la el din intestinul subfire. Apa este absorbita in sange din

Colon ascendent Coloana vertebrala

Sus ~i In stanga: Colonul i rectul.

Colonul asigura deplasarea materiilor jecale cafre anus, prin rect. Aceasta parte a sistemului excretor este destul de susceptibila la inflamafii care pot duce 1a colita ulcerativa (medalion stdngaJ. resturile lichide ale digestiei. Colonul ascendent, impreuna cu pOrfiunea terminala a intestinului subtire, este vascularizat de artera mezenterica superioara. l\Itera mezenterica inferioara iriga restul colonului. Amandoua vasele sunt ramuri ale aortei. Ramuri ale venei porte aduc sangele de la intestin la ficat. Colita Colita este 0 inflama\ie a mucoasel colonice. Exista doua tipuri: colita acuta este frecvent rezultatul unei infecfii sau al unei alergii ~i nu dureaza mult timp; colita cronica sau ulcerativa este mult mai severa. Poate avea complicafii serioase ~i necesita tratament prelungit. Colita cronica este mai frecventa la persoanele in varsta de la 20 la 40 de ani, dar poate aparea la orice varsta.

Colon descendent

tre rect ~i anus determina ie ill randul persoanelor 'ul reprezinta doar un canal scurt, illconjurat de un inel ___ :0_face jonctiunea cu rectu!, ~ erioara a intestinului gros, pe eX-lema. Principala functie a ~_ eSle mentinerea continentei ~ imp ce rectul functioneaza ca '- _ pentru acestea. Functionarea anusului ~i a rectului permite _ ~..z-ez inlestinului atunci cand . . ::::..:. - . e sociale 0 permit ~i nu doar ~ :=Ji-eriile fecale au traversat intregul

=-== ~:

gros, este un tub muscular delirnitat de un epiteliu caracteristic. La nivelul rectului, acest epiteliu contine glande care produc mucus ce lubrifiaza fecalele ~i u~ureaza tranzitul. Partea musculara a rectului se contracta in timpul defecatiei pentru a expulza fecalele, dar in alte ocazii se poate dilata. Aceasta capacitate de cre~tere a dimensiunilor face ca rectul sa fie capabil sa functioneze ca un rezervor.

Anusul
Anusul sau canalul anal are 0 lungime de aproximativ 10 cm (4 inci) ~i reprezinta orificiul prin care de~eurile solide din organism . denumite fecale - sunt excretate.

Fecalele contin ill mod obi~nuit aproximativ 75 la suta apa ~i 25 la suta materii solide. 0 parte din apa provine din mucusul ce lubrifiaza canalul alimentar ~i u~ureaza elirninarea materiilor fecale din orgamsm. Dintre materiile solide, aproximativ 0 treime sunt bacterii, 0 treime grasimi ~i proteine nedigerate ~i 0 treime celuloza componenta vegelala nedigerata. Culoarea fecalelor se datoreaza pigmentilor biliari (compu~i chimici de degradare a globulelor ro~ii) denumiti stercobilina ~i bilirubina. Ace~ti pigmenti biliari ajuta, de asemenea, la sterilizarea ~i deodorizarea fecalelor.

este '0 parte inutila a inzestinu/ui gros CII funcfie necunoscuta. Intestinul gros este contro/at de creier, care semnaleaza muchilor sfincterului extem sa ramana in stare de contraclie pana in m07llentul defecafiei. Impulsurile supri7lla necesitatea actului i il inhibii pentru cateva ore, cec. Poate avea pana la 10 cm in lungime ~i apraape 1 cm in diametru, Este intalnit doar la oameni, unele specii de maimufe ~i la marsupia Ie, Alte animale au un organ in aceea~i poziiie cu apendicele care acfioneaza ca un stomac adifional, unde celuloza, componenta fibroasa a plantelor, este digerata de catre bacterii, Se pare ca, pe masura ce inaintam in varsta ~i incepem sa consumam mai pUiina celuloza in favoarea carnii, nu mai este necesar un organ pentru digerarea acesteia, Din acest motiv, apendicele a fost considerat 0 relicva evolutiva, Apendicita Datele despre apendice par sa fie contradictorii, Pe de 0 parte, se pare ca a reprezentat un organ adaptat pentru pratecfie impotriva infecfiilor la extremitatea inferioara a intestinului, Ca ~i amigdalele, confine, in acest scop, 0 cantitate mare de fesut lirnfoid; daca apendicele devine inflamat, rezulta 0 afecfiune denumita apendicita, ceea ce poate necesita excizia organului, Pe de alta parte, apendicele nu pare sa fie esenfial pentru starea de sanatate, Ne putem lipsi de el de la 0 varsta mica, tara nici 0 consecinfa aparenta, iar in jurul varstei de 40 de ani se sclerozeaza,

Mirasul fecalelor se datoreaza, in primul rand, acfiunii bacteriiIor intestinale care produc 0 varietate de compu~i azotafi ~i hidragen sulfurat, cu miros de oua stricate, Mecanismul de function are Odatii ce fecalele se 'apropie de punctul final al calatoriei lor prin intestine, devin, treptat, mai compacte pe masura ce lichideie sunt absorbite de organism, iar reziduurile solide sunt transportate la rect. La extremitatea canalului anal se gasesc doua inele musculare - sfincterele intern ~i extern, in mod normal, cele doua sfinctere meniin anusul inchis, dar in cursul defecafiei ele se relaxeaza, pentru a permite expulzarea acestora, Sfincterul intern sesizeaza prezenia fecalelor ~i se relaxeaza, permifand intrarea acestora in canalul anal. Sfincterul e:o..1ern este menfinut inchis In mod deliberat pana cand apare un moment convenabil pentru defecafie, Pentru a u~ura eliminarea fecalelor din anus, mucoasa canalului anal secreta un fluid numit mucus, Apendicele Apendicele este 0 pO[fiune ingusta de intestin asemanatoare unei cozi, localizata la capatul intestinului gras, Varful acestuia este inchis: celalalt capat se deschide in

Jos: Singurul moment in care devenim contienli de prezenfa apendicelui este atunci cand acesta se inpameaza (medalionJ. Pentru majoritatea oamenilor,

Intestin subtire Colon sigmoid

Rinichii
Fiecare om are doi rinichi, situati pe peretele posterior al abdomenului. Din interiorul fiecarui rinichi coboara pe peretele posterior al cavitatii abdomina Ie un conduct, numit ureter, ce se deschide in vezica urinara. Conductul care pleaca de la vezica urinara se nume~te uretra. La femei, aceasta se deschide in fata vaginului ~i la barbati - la extremitatea distala a penisului. Rinichii contin mii de mici unitati filtrante - nefronii. Fiecare nefron are doua componente principale - parte a filtrantii sau glomerulul ~i tubii, unde apa ~i nutrimentele esentiale sunt extrase din sange. Glomerulul reprezintii un ghem de mici capilare sanguine cu pereti foarte subtiri. Apa ~i reziduurile dizolvate in ea pot difuza prin ace~ti pereti in sistemul tubilor colectori, situat de cealaltii parte. Aceastii retea de capilare este atat de intinsii incat poate contine - in orice moment - aproximativ 130 ml de sange in fiecare minut. Porii peretilor capilari formeazii 0 "sitii biologicii" ~i sunt atat de mici, incat moleculele peste 0 anumitii dimensiune nu pot trece. Cand apare 0 infecfie a rinichilor, glomerulii se inflameazii ~i filtrarea nu mai este atilt de selectivii, permitand unor molecule mai mari sii ajungii in urinii. Una dintre cele mai mici molecule proteice eliminatii prin urinii este albumina. Acesta este motivul pentru care medicul vii testeazii urina, pentru a vedea dacii functia renalii este corespunziitoare. Tubii renali pomesc de la glomeruli ciitre un sistem colector care, in final, dreneazii in vezica urinarii. Fiecare glomerul este inconjurat de capsula Bowman, in care i~i au originea tubulii. Aici sunt reabsorbite aproape toatii apa ~i sodiul care au fost filtrate, astfel incat urina devine mai concentratii. Pentru a reabsorbi aceastii cantitate de apii, organismul are un sistem foarte sofisticat, in care intervine un hormon eliberat in sange de hipofiza posterioarii, modificand permeabilitatea tubilor (capacitatea de reabsorbtie a apei). Cat timp acest hormon este prezent in sange, tubii permit reabsorbtia unei mari cantitiiti de apii. Cand, totu~i, hormonul scade, tubii devin mai putin permeabili pentru apii, care este eliminatii in exces prin urinii - proces denumit diurezii. In conditii cum ar fi diabetul insipid (care n trebuie confundat cu diabetul zaharat), acest hormon lipse~te complet. Cand se intamplii acest lucru, pacientul nu poate retine apa, pierzand astfel mari cantitii . prin mina, care trebuie mlocuita pri ingestie de apii. Un alt hormon, aldosteronul, secretat de glandele suprarenale, raspunde de schimbul dintre ionii de sodiu ~i potasiu contribuind la controlul presiunii arteriale ~i al echilibrului sodiuluidin organism. Parathormonul, un hormon produs de cele mai mici glande situate in spatele glandei tiroide, regleazii reabsorbtia calciului, constituent principal al oaselor ~i dintilor.

Cre~terea presiunii (presiunea sangelui)

alieriale

Rinichii regleazii cantitatea de sodiu din organism ~i secretii un hormon numi reninii. Nivelul reninei este dependent de nivelul sodiului, care, la randul lui, este controlat de actiunea la nivelul tubilor al hormonului suprarenalion - aldosteronu. Renina activeazii un alt hormon, angiotensina. Aceasta are douii efecte: mai intai, determinii constrictia arteriolelor ~. cre~te presiunea siingelui; in al doilea rand, determinii cre~terea secretiei de aldosteron din glandele suprarenale.
Stanga: Rinichii secreta renina, care produce angiotensina in condi/ii de presiune sciizuta; aceasta produce vasoconstric/ie ~i cre~terea presiunii. in acel~i timp, glandele suprarenale produc aldosteron, determinand 0 reten/ie crescuta de sare, care, de asemenea, cre~te presiunea ~i oprqte producfia de renina. Dreapta: Rinichiul ~i componentele sale. Artera renala transporta sangele la rinichi ~i se divide in arterele arcuate ~i, injinal, in arteriole Ie aferente. Fiecare din aces tea se sfar~e~te fntr-un glomerul (medalion). Sange Ie esteji ltrat prin pere teIe glomerular ~ipatrunde in tubii renali. Componentelefimdamentale ale sangelui (plasma, proteinele, globulele ro~ii ~i albe) sunt prea mari pentru a trece prin membrana semipermeabila a glomerulului; dar multe alte substan/e (de exemplu, apa, siiruri ~i hormoni) 0 pot traversa. Urmatorul stadiu este denumit reabsorb!ie selectiva (extrema dreapta). Substantele esenfiale pentru organism sun! reabsorbite in arteriolele eferente prin peretele tubular. Odata ce sangele afost meticulos jiltrat, el piiriise~te rinichii prin vena renala. iar produ~ii de degradare sunt excretati in urina.

Sange cu presiunea scazuta

Retentie cu sare la nivelul tubilor renali Presiune arteriala crescuta

'it

Renina Angiotensina

Constricjia arteriolelor ~i cre~terea preslunii arteriale

e A!dosteron

SISTEMELE EXCRETOARE/127
Sistemul de filtrare al rinichiului

Glomerul Arteriola aferenla

Vezica urinara
Vezica urinara este un organ muscular cavitar, cu perefi gro~i, situat in regiunea inferioara a bazinului, intre oasele pubice ~i rect. Este 0 cavitate in forma de palnie asermlnatoare unei piramide rasturnate. Baza piramidei reprezinta suprafafa care vine in raport cu intestinul subfire sau, la femei, cu utem!. Peretii vezicii urinare sunt alcatuiti dintr-un numar de straturi musculare care sunt capabili de relaxare in timp ce vezica se umple ~i, apoi, de contractie pentm a 0 goli. Rinichiul elimina un flux continuu de urina catre vezica. Totu~i, vezica urinara nu se comporta ca un balon, a carei presiune cre~te constant in timpul umplerii, fibreIe musculare ale vezicii fiind capabile de extensie considerabila, adaptandu-se la volumul de urina parra cand vezica este aproape plina. Cand aceasta capacitate este depa~ita, apare necesitatea de a urina. Cele doua uretere - conductele prin care urina ajunge de la rinichi la vezica patrund prin partea posterioara. La nivelul deschiderii ureterelor in vezica urinara exista valve care previn refluxlll urinii inapoi catre rinichi, daca vezica este prea plina. Urina este eliminata din corp prin uretra, care i~i are originea In pOrfiunea inferioara a veZlcn urinare. In mod normal, aceastii comunicare este menfinutii inchisa de un sfmcter, un mu~chi circular care se contracta pentru a inchide pasaju!. In timpul mictiunii, acest sfincter se relaxeaza simultan cu contracfia mu~chilor vezicali care determina eliminarea urinei. Uretra masculina, la un barbat matur, masoara in medie 20 cm (aproximativ opt inci) in lungime ~i are trei pOrfiuni. Prima, sau uretra prostatica, are 2,5 cm (1 inci) lungime ~i se intinde de la sfincteml colului vezical prin mijlocul glandei prostatice. POrfiunea mijlocie a uretrei masculine are aproximativ 12 mm (1/2 inci) in lungime ~i este frecvent denumita uretra membranoasa. POrfiunea finala masoara aproximativ 15 cm (6 inci), cea mai lunga este denumita uretra spongioasa. Se gase~te In penis ~i se deschide prin meatul uretra!. La femei, uretra este mult mai scurtii ~i singura funcfie pe care 0 are este de a elimina urina. Are un diametm de 1 cm (1/3 inci) ~i este inconjurata de glande mucoase. Datorita faptului ca este atM de scurtii ~i se deschide intr-o zona relativ expusa, care poate fi u~or contaminata, se explica frecvenfa mai mare a infecfiilor urinare la femei. Urina Compozifia fluidului din celule es e menfinuta in limite foarte stricte. Une e substanfe toxice, cum ar fi ureea ~i aciz':. se formeaza in mod constant ~i trebuie eliminafi pentru a menfine 0 concentraf e sanguina acceptabila. Alte substante, cue ar fi sodiul ~i apa, trebuie de asemenee menfinute in limite precise ~i acest proce-. homeostazia, este una din functiile majore ale rinichilor. In mod clar, estenecesar ur. sistem extrem de flexibil - mai ales datorita faptului ca aportul de lichide variaza de a zero pana la 10 litri (2 1/2 galoane) pe zi. Compozitia urinei excretata in fina~ depinde de natura substanfelor toxice produse in organism. Virtual, once componenta a urinei este prezenta sange: doar concentratiile difera, cele din urina fiind extrem de variabile pentm a e menfine pe cele din sange In limite precise. Intregul mecanism este extrem de subti: ~i complex, dar rezultatul final este reprezentat de formarea unui fluid in care produ~ii de degradare ~i cantitati e variabile din alte substante cum ar fi sodi pot fi indepartate din organism. Aproximativ 1.200 litri (250 galoane) cie sange trec prin rinichi zilnic ~i se formeaza aproximativ 110 litri (25 galoane) de filtrat. Aproape tot filtratul este reabsorbit, rezultand doar un litm (2 pinte) de urina. Aceasta curge continuu de la rinichi prin uretere la vezica urinara ~i este cantitatea medie de urina produsa pe zi. Controlul vezicii urinare In mod normal, vezica adulta poate retine aproximativ 250 ml de urina inainte de a aparea orice disconfort ~i golirea e (mictiunea) apare inainte de retinerea une: cantitati ce atinge 0 pinta intreaga (500 ml). Pe masura ce vezica urinara se umpie, distensia peretilor musculari transmite semnale la miiduva spinarii. La un copil mic, aceasta determine golirea automata prin mecanism reflex. Pe parcursul vietii, acest reflex este suprimat treptat de catre controlul centrilor nervo;i superiori. Daca senzatia de umplere apare intr-un moment neconvenabil, creien: comanda relaxarea mu~chilor vezicali. permifand astfel 0 umplere sup limen tara inainte de reaparitia senzatiei de micfiune.
Stanga: Uretl'a masculina ~ifeminina sun! desenate la scara. Observati distanta vezicii urinare fata de orificiuluretralla fiecare sex: lafemeie, uretra este mult mai scurta ~i, de aceea, mult mai expusa ~i vulnerabila la infecfii.

Uretra prostatica

Vezica urinara

Ii

Glandele sudoripare
Temperatura normala a corpului este, traditional, de 37" C (98,6 F), de~i exista variatii ~i fluctuatii zilnice de la persoana la persoana. Totu~i, este esential ca temperatura normala sa fie mentinuta mai mult sau mai putin constanta. Daca temperatura mediului extern cre~te excesiv, temperatura corpului este mentinuta datorita pierderii de caldura prin glandele sudoripare, prin perspiratie. o cantitate mica de caldura se pierde direct in fiecare zi prin plamani ~i prin piele, rara a implica direct glandele sudoripare. Dar, dupa cum ne putem imagina, acesta este un mod ineficient de a pierde caldura. Nu este un mecanism flexibil, deoarece nu putem cre~te frecventa respiratorie daca suntem supraincalziti. De fapt, majoritatea caldurii pierdute zilnic rezulta din perspiratie. Totu~i, sudoarea se evapora de la suprafata pielii inainte de a putea fi observatii. ~i din acest motiv este denumita "perspiratie insensibila". Aceasta evaporare permite pierderea de caldura. Functioneaza pe principiul ca lichidul are nevoie de energie pentru evaporare - la fel cum are apa cand fierbe ~i se transforma in vapori. La oameni, aceasta energie provine din pie Ie ~i efectul sudorii care se evapora se realizeaza prin utilizarea unei parti din energia ~i caldura pielii, scazand prin aceasta temperatura corpului. Odatii. ce temperatura corpului a crescut atat de mult, incat transpiratia devine excesiva, acest mecanism a atins un nivel care nu mai poate face fata - el lucreaza la capacitatea maxima, in a~a-numitul stadiu "insensibil". Tipurile de glande sudoripare Organismul este acoperit de glande sudoripare ce produc transpiratia. Inaintea pubertatii, doar unul din tipuri functioneaza - glandele ecrine intalnite pe tot corpul, cu exceptia buzelor ~i a unor regiuni ale organelor sell.l.lale.Existii. multe glande de acest tip in zone cu tegument gros, cum ar fi palmele ~i plantele, ~i activitatea lor este controlata atat de sistemul nervos, cat ~i de hormoni. Aceasta inseamna ca la fel de bine cum raspund la modificarile de temperatura, tot a~a reactioneaza ~i in alte conditii, aparand prin urmare transpiratia palmelor in emotii sau bufeele de la menopauza. Glandele apocrme sunt mult mai complicate decM cele ecrine. La mlCroscop, au un aspect serpentiform. Se dezvolta ~i incep sa functioneze in timpul adolescentei ~i se gasesc la nivelul axilelor

Sus: Produ~ii de degradare sunt preluafi de vasele sanguine care vascularizeaza glandele sudoripare ~i secretafi ca transpirafie prin celulele glandei. Transpira!ia este evaporata, ell excepfia cazului in care procesele sunt prea rapide ~i pie lea devine saturata.

~i al areolelor mamare. Nu sunt asociate cu sistemul nervos, secretia laptoasa ~i densa pe care 0 produc determina mirosul specific al corpului, daca nu ne spalii.m cu regularitate. Aceasta se intiimpla deoarece secretia glandulara interactioneaza cu bacteriile de la suprafata pielii, ceea ce are drept rezultat mirosul neplacut. Hipertermia Secretia glandelor ecrine nu este numai apa - ea este constituita dintr-o gama larga de substante chimice care se gasesc in corp, cea mai irnportanta fiind sarea. Persoanele care transpira abundent in urma unui efort fizic sau a faptului ca traiesc intr-un mediu supraincalzit pot pierde pana la 5 litri (9 parti) de lichid pe zi. In acest caz, este necesara inlocuirea atat a lichidului pierdut, cat ~i a sarii - tabletele de sare sunt, de obicei, recomandate. In caz ca acest lucru nu se poate face, situatia va avea drept rezultat crampe musculare severe ~i cefalee, 0 conditie cunoscuta sub numele de epuizare de caldura. Este posibila, totu~i, adaptarea la viata intr-un mediu cald; prin adaptare, organismul

elirnina mai putina sare. Daca adaptarea nu este completa la 0 clima foarte calda, 0 persoana poate prezenta riscul de a suferi un ~oc termic. Aceasta este 0 conditie foarte grava in care organismul nu mai transpira deloc, iar temperatura cre~te dramatic. Daca temperatura corpului nu este restabilita rapid, pot aparea leziuni cerebrale ~i, in final, moartea - din fericire, acest lucru se intampla foarte rar. Hipertermia poate fi observata atunci cand oamenii au febra. Bacteriile ~i virusurile produc substante toxice la care corpul reactioneaza prin activarea centrului termoreglator. Acesta cre~te temperatura, astfel incat persoanele febrile transpira mult. Menpnerea temperaturii Principiul perspiratiei ca sistem de scadere a temperaturii corpului functioneaza foarte eficient intr-o atmosfera relativ uscata. Daca atmosfera este umeda ~i calda, transpiratia nu poate duce la scaderea temperaturii ~i pelicula de perspiratie ce acopera pielea impiedica acest lucru.

CAPITOLUL 11

SISTEMULDE REPRODUCERE
Activitatea sexualii este 0 funcfie de bazii care nu se fntdlne$te doar lafiinfele umane, ci $i la celelalte vietuitoare. Este necesarii datoritii nevoii speciei de a se reproduce pentru a supraviefui. La oameni, organele $i glandele de reproducere incep sii se dezvolte in timpul pubertiifii. Lafemei, evenimentele majore implicate in procesul de reproducere sunt sub controlul unor mecanisme reglatoare deosebit define, acest lucrufiind evident in procesul menstruafiei, concepfiei $i sarcinii.
}

Dreapta: Organele genitale masculine cuprind penisul, scrotuI, glanda prostaticii, veziculele seminale $i diversele conducte care leagii tractul genital. Testiculele (singular, testicul) nu fac parte din organele genitale, dar reprezintii gonadele care secreta hormonul sexual masculin, testosteronul.

Prepu1

Corp sponqios Uretra Glanda Cowper Orificii ale ductelor eiaculatoare Ureter Vezicule semina!e

Organele de reproducere
Organele de reproducere la cele douii sexe - masculin ~i 'eminin - sunt de doua tipuri: organele genitale interne ~i externe; ~i gonadele. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin de testicule ~i la sexul feminin de ovare. Pubertatea este momentul in care incep sa creascii gonadele ~i devin active sub influenta hormonilor gonadotropi produ~i de glanda hipofiza. Ace~ti hormoni, la randul lor, stimuleaza productia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii - la barbati - ~i estrogenii ~i progesteronul - la femei. Ace~ti hormoni stimuleazii cre~terea glandelor genitale, ca ~i a caracterelor sexuale secundare, cum ar fi cre~terea laringelui la sexlll masculin (care determinii ingro~area vocii) ~i aparitia menstruatiei sau menarha - la sexul feminin. Sexul masculin La biirbati, organele genitale sunt scrotul ~i penisul, situate in exteriorul corpului, ~i glanda prostatica, veziculele seminale ~i diferitele conducte ale tractului genital care sunt situate in interiorul cavitatii abdominale. Aparatul genital masculin este proiectat pentru producerea spermatozoizilor ~ipentru fecundare. Penisul are un conduct central - uretra de-a lungul ciiruia se scurge urina (mictiune sau urinare) sau lichidul seminal in timpul actului sexual. Uretra se intinde de la vezica urinarii, unde este depozitatzi urina, panii la ostiul uretral e;o"iern, situat la nivelul glandului. Sperma piitrunde in uretra in timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid in ea dupii emergenta din vezica. Un inel muscular strans la nivelul colului vezical mentine pasajul inchis, astfel incat urina este eliminata doar atunci dnd este nevoie. Penisul este situat, in mod normal, anterior fata de scrot, 0 punga tegumentarii ce contine testicule, intr-o stare flascii. Lungimea lui variaza intre 6 - 12 cm (2 1/2 - 5 inci). In timpul stimularii sexuale, devine turgescent ~i intra in erectie, de obicei cu varful in sus. Atunci atinge 0 lungime de 10-20 cm (4-8 inci). Glandul penisului este cea mai sensibila arie. $antul care separa glandul de corpul penisului Sus: 0 vedere detaliata a penisului (mai sus) aratdnd toate partite sale. Ilustratia din centru este 0 sectiune transversali'i prin penis, demonstrdnd cele trei tipuri de tesuturi responsabile pentru erecfie. Ilustra!ia de la baza reprezintii 0 sec!iune longitudinala prin penis, in care traiectul uretrei poate fi clar observat.

este ~antul coronar; cea mai mare parte a penisului este corpul sau, iar zona in care se conecteaza de abdomenul inferior se nume~te riidiicina. Erectia Cea 'mai mare parte a penisului este alciituitii din trei grupe de tesuturi responsabile pentru erectie. Aceste zone sunt bogat vascularizate ~i, cand un barbat este excitat sexual, cantitatea de sange care ajunge in aceste zone cre~te enorm, in acela~i timp fiind impiedicatii sa paraseasca zona.

Cordon spermatic

Epididim Celule interstitia Ie

8us: Testiculele suntformate din tubi seminijeri in care este produsa sperma i celule interstifiale care produc testosteronul. Sperma este depozitata in epididim inainte de a trece prin ductul deferent in timpul ejaculiirii. jn medalion este 0 ilustrafie simpla a modului de conexiune dintre testicule i penis.

Aceasta lncarcare cu sange face penisul mai lung, mai gros ~i mai rigid; ea cre~te, de asemenea, presiunea intema. Dupa ce ejacularea a avut loc ~i excitatia sexllala a scazut, flUXlllsanguin scade pana la nivele normale ~i penisul revine la starea flasca pe masura ce sangele care a determinat erectia este drenat.

Preputu1 ~i glandul
Glandul este protejat de un phu tegumentar denumit preput. Pe masura ce penisul se mare~te in timpul erectiei, acesta se retrage, lasand glandul expus stimuhlor care, in final, conduc la orgasm.

Jos: Aceste ilustrafii puncteazi'i cinci stadii


in dezvoltareaflzici'i a bi'irbatilor ~i scot in evidenfi'i apari!ia ~i dezvo/tarea caracterelor sexua/e secundare, cum arfl parul pubian. Este, de asemenea, interesant de observat diferenfe/e dintre proporfiile relative ale penisului ~i scrotului in timpul puberti'ifii ~i adolescenfei. Poate fl, de asemenea, observati'i schimbarea treptati'i afonnei corpului.

Tegwnentul ce acopera glandul produce o substan~ grasoasa denurnitii smegma, care ac~ioneaza ca un lubrifiant, facilitand mi~carea prepu~lui pe gland. Indepartarea acestei substan~e prin igiena locala prezinta importan~a: la unii barba~i, smegma tinde sa se acumuleze, formand un produs mirositor cu consisten~a branzoasa, care poate produce dureri sau inflama~ii la nivelul prepu~lui - 0 stare denurnita balanita. Balanitele repetate sau persistente reprezinta, uneori, un moti v medical pentru efectuarea circumciziei - care este, in mod normal, 0 practica sociala sau religioasa.

Testiculele
Adultul normal de sex masculin are doua testicule care se dezvolta in embrion dintr-o creasta de ~esut in partea posterioara a

abdomenului. Cand testiculele s-au format, ele coboara treptat in interiorul abdomenului, astfel incat in momentul na~terii fiecare testicul ajunge la pozifia finala din scrot. Testiculele au 0 functie dubla. Mai intai, reprezinta sediul de producere al spermatozoizilor; fiecare spermatozoid con~ine toata informa~ia genetica a individului respectiv. In al doilea rand, testiculele con~in celule care secreta testosteronul, hormon sexual masculin, ~i determina, in consecin~, caracteristicile masculine cum ar fi vocea profunda, distributia tipica a parului ~i a tesutului adipos, Aceste douii func~ii sunt indeplinite de doua seturi de celule complet diferite; una din functii poate sa fie deficitara, rara ca cealalta sa fie afectata.

apul , spermatozoidUI~itocondrii -Piesa intermediara (mediana)

Tubii seminiferi Spermatozoidul - produsul final al diviziunii celulare Spermatide - dupa al doilea stadiu al diviziunii celulare Spermatocitul- dupa primul stadiu al diviziunii celulare

Testiculele sunt structuri ovalare. In partea posterioara a fiecaruia este ata~ata 0 structura mai mica, in forma de virgula, care se nume~te epididim. Epididimul este format dintr-o serie de microtubuli care colecteaza sperma de la testicule. Ace~ti tubuli se unesc pentru a forma un duct umc, ductul deferent, care transporta spermatozoizii catre baza vezicii urinare. Toate aceste structuri, cu excepfia ductului deferent, sunt de dimensiuni micrascopice. Fiecare testicul este suspendat in scrat de catre cordonul spermatic, care contine ductul deferent, artera ~i vena testiculara. Aceste trei structuri sunt inconjurate de fibre musculare care formeaza mu~chiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic indepline~te doua funetii: mai intai, asigura aportul sanguin la testicule; in al doilea'

rand, conduce spermatozoizii nou formati de la testicule.

SJlerm~tozoizii
Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor functie este de a realiza fertilizarea (fecundatia) prin unirea cu celula feminina, ovulul. Fiecare spermatozoid are 0,05 mm lungime ~i 0 forma de flagelat. Are trei secfiuni principale reprezentate de cap, sectiunea mediana ~i coada (flagelul). Partea anterioara a capului - acrozomul contine enzime specifice, care permit penetratia spermatozoidului in ovul, realizand astfel fertilizarea. Partea mediana contine structuri denumite mitocondrii, care fumizeaza energia necesara pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului catre ovul.

Singura functie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care 11 indepline~te printr-o mi~care ondulatorie, determinand 0 viteza de aproximativ 3 3,5 mm pe minut.

8us: De la pubertate, spennatozoizii sunt produ$i constant in tubii seminiferi. Pentru a produce spermatozoizii, celulele spennatice de bazo. tree prin trei stadii de diviziune celulara (medalion) inainte de a patrunde in tuba $i in epididim, unde sunt stoca/i. Un spemwtozoid matur normal (dreapta sus) are un cap, 0 pies a mediana $i 0 coada.

Spermatozoizii sunt alcatuiti din diferite substante chimice ~i material genetic. Acestea sunt cromozomii care poarta amprenta genetica a tatiilui ~i care vor determina caracteristicile mo~tenite pe cale paterna de catre copil. Spermatozoizii transporta mesajul genetic care determina sexul copilului. Producerea spermatozoizilor . Producerea eficienta a spermatozoizilor necesita 0 temperatura cu aproximativ 30 C mai scazuta dedit a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc in afara organismului, In scrot. Tesuturile inconjuratoare ajuta la reglarea temperaturii testiculelor situate in scrot prin contractii in conditii de frig ~i printr-o cre~tere a aportului sanguin ce disipeaza caldura cand temperatura devine prea ridicata. Productia de spermatozoizi - la 0 valoare de 10 paDiila 30 miliarde pe luna - are loc in tubii seminiferi din testicule. Spermatozoizii nou formati intra apoi prin tubii seminiferi in epididim, care este localizat in parte a posterioara a testiculelor. Aceasta este 0 zona de stocare ~i de dezvoltare, spermatozoizii necesitand intre 60-72 ore pentru maturatia completa. De fapt, epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejaculari pe parcursul a 12 ore; sunt necesare aproximativ doua zile pentru reumplerea sa. Daca nu apare nici 0 ejaculare, spermatozoizii se dezintegreaza ~i sunt reabsorbiti Ejacularea Inainte de aparitia ejacularii, spermatozoizii se mi~ca de-a lungul ductelor

Sus: Diagrama reprezinta a vedere Iaterala, aratdnd gianda prostatica ~i raportllrile eifata de aite organe. in meda/ion este reprezentata mai clar in raport cu vezica urinara. Observati pozitia ductlilui deferent ~i a ureterului.

Jos: Aceasta diagrama ilustreaza palparea rectului. Aceasta este tehnica medicala simpla de examinare a prostatei pentru orice simptome evidente.

deferente - doua canale care ajung de la testicule la glanda prostatica - ~i intr-o zona de depozit suplimentar, numita ampula. Aici, sperma prime~te 0 secretie suplimentara de la veziculele seminale, doua glande care se deschid in ampula. Aceasta secretie, denumita lichid seminal, stimuleaza mobilitatea - capacitatea de a se mi~ca spontan - a spermatozoizilor ~i favorizeaza supravietuirea lor in secretia vaginala. Glanda prostatica - prin care spermatozoizii trec in timpul ejacularii produce 0 cantitate mica de lichid, ce confera ~i ea spermatozoizilor 0 mobilitate mai mare. In momentul ejacularii, spermatozoizii ~i lichidul seminal sunt expulzati din ampula ~i epididim In uretra printr-o serie de contractii musculare. Odatii ajun~i in vagin, datorita mobilitatii lor, spermatozoizii trec prin cervix in uter, de unde i~i continua drumul spre tubele Fallopio. La acest nivel are loc fecundatia daca este prezent un ovul. Glanda prostaticii Glanda prostatica are 0 forma de nuca ~i este intalnita numai la barbati. Este situata la baza vezicii urinare ~i inconjoara uretra. Aceasta glanda produce 0 secretie ce se adauga lichidului spermatic, impreuna cu care formeaza lichidul seminal. De~i functia exacta a lichidului prostatic este necunoscuta, se crede ca unul din rolurile sale este de a mentine mobilitatea spermatozoizilor, favorizand fecundatia. Datorita pozitiei sale in organism, problemele asociate cu aceasta glandii pot afecta frecvent functia vezicii urinare, dar acest aspect particular apare in mod obi~nuit la barbatii In varsta.

Functionarea clitorisului in erectie - fie datorita mi~carii penisului in timpul actului se>-'llal,fie prin alte mijloace - conduce, de obicei, la orgasm. Alte parfi ale \ulvei raspund de asemenea la stimularea sexuala: labiile contin tesut erectil ~i devin frecvent turgescente in timpul actului sexual; iar glandele Bartholin intra in activitate. Exista doua perechi de glande situate la nivelul vulvei. Primele sunt glandele Skene, care se gasesc imediat inferior de clitoris ~i au 0 secretie alcalina ce reduce aciditatea normala a vaginului. Celelalte se gasesc la baza vestibulului. Acestea sunt glandele Bartholin ~i ele i~i elimina secretia atunci cand 0 femeie este excitata sexual, astfel incat orificiul vaginal devine mai umed ~i permite intrarea penisului. Aceste glande sunt, in mod normal, de marimea unui bob de mazare ~i nu proemina la suprafata. Ele sunt sensibile, totu~i, la infectii venerice sau de alta natura, marindu-~i volumul ~i devenind sensibile. Aceasta conditie (Bartholinita) necesita tratament cu antibiotic. In unele cazuri, se formeaza un abces la nivelul acestora - abcesul Bartholin - ceea ce poate necesita 0 mcizie pentru eliminarea puroiului. Vaginul Vaginul este canalul care une~te vulva de uter. In timpul vietii unei femei, vaginul sufera mai multe modificari. Vaginul unei fetite este, in mod evident, mai mic decat cel al unei femei mature. Mucoasa vaginala este mai subtire in copilarie ~i la menopauza decat la femei de varsta fertila. Aceste modificari sunt influentate, in mare masura, de catre hormonii secretati de ovar; ace~tia sunt denumiti estrogeni. Vaginuljoaca un rol important in timpul actului sexual ~i al na~terii. In cursul na~terii are loc un rol relativ pasi\', formand pOrfiunea inferioara a canalului na~terii, fiind capabil sa se dilate suficient pentru a permite expulzia copilului. Doar recent am inceput sa intelegem unele din modificarile ce apar in vagin in timpul actului se>-.llal. Structura Vaginul este un canal cu 0 lungime de 7 cm (2 3/4 inci) pana la 9 cm (3 1/2 inci), inconjurat de tesuturi fibroase ~i musculare, dar captu~it cu un strat celular numit epiteliu scuamos. Peretii canalului sunt de obicei alipiti unul de celalalt ~i prezinta multe pliuri. Aceste caracteristici u~ureaza distensia vaginului in tirnpul actului sexual ~i al na~terii. Vretra este situatii pe peretele anterior al vaginului, iar rectul - posterior de treimea superioara a peretelui vaginal.

Sexul feminin Sistemul de reproducere al femeii are 0 dubla functie: prime~te spermatozoizii ~i produce ovulele care pot fi fertilizate, dand na~tere unui copil. . Organele genitale exteme ale femeii sunt clitorisul ~i labiile, care, impreuna, formeaza vulva. Parfile proeminente ale vulvei sunt cele doua perechi de labii. Cele situate in exterior ~i cu dimensiuni mai mari - labiile majore - sunt pliuri tegumentare care acopera ~i protejeaza celelalte structuri. La baza, ele devin mai subtiri ~i fuzioneaza cu perineul. La extremitatea superioanl, labiile majore se continua cu pielea ~i parul, care acopera straml de tesut adipos situat deasupra osului pubian, muntele pubian sau veneric - denumit frecvent muntele lui Venus. Intre labiile majore sunt situate labiile minore. Ele se unesc deasupra clitorisului, formand 0 gluga protectoare pentru clitorisul sensibil, divizandu-se in pliuri ce il inconjoara. De asemenea, ele protejeaza deschiderea uretrei. Aria dintre labiile minore este ocupata de un spatiu denumit vestibul. Inainte de debutul activitatii

8us: Situata la intrarea nvagin, vulva este constituita, nprincipal, din buzele externe i interne denumite labii. Aceste pluiri ale pielii acopera i protejeaza interiorul sensibil incluzdnd organul major al excitafiei sexuale - clitorisul.

sexuale, acest spatiu este inchis de himen, un semn al virginitatii. Acesta este variabil ca forma, marime ~i grosime. Resturile himenului intalnite la multe femei in jurul vestibulului sunt numite caruncule mirtiforme. In partea posterioara a labiilor minore se afM fur~eta care se rupe frecvent in timpul primei na~teri Clitorisul ~i glandele Clitorisul are, de fapt, 0 structura similara cu penisul, pana acolo incat prezinta gluga epiteliala formata de catre labii, echivalenta cu preputul ~i 0 banda conectoare ce se nume~te fren. Reprezinta, in principal, un organ cu rol in excitatia sexuala. Este extrem de sensibil ~i, cand este stimulat tesutul sau spongios, se umple cu sange ~i devine erectil.

Anusul este separat de vagin printr-un Tesut fibro-muscular denumit centrul perineal. In timpul perioadei fertile din via~a femeii, secretiile vaginale sunt u~or acide. Acest lucru inhiba cre~terea bacteriilor patogene in vagm, dar in perioada prepubertal a ~i in anii de dupa menopauza, vaginul devine moderat alcalin. In aceste circumstanTe, bacteriile se dezvolta ~i, ocazional, determina dureri ~i disconfort, 0 condiTiedenumita vaginita atrofica. PereTii vaginului sunt bine lubrifiati de secreTiile canalului cervical ~i al glandelor Bartholin. In timpul actului sexual, ele se preling pe toata suprafaTa epiteliului vaginal. Prezenta unei anumite cantitati de secretie este normala la toate femeile. Aceasta cantitate cre~te in timpul ovulatiei ~i al excitatiei sexuale. Himenul, sau semnul virginitaTii, a fost denumit dupa zeul grec al casatoriei Hymen. Himenul nu are nici 0 func~ie fiziologica cunoscuta, dar a dobandit 0 mare importanTa in aproape toate culturile, ca un semn al virginitaTii. Totu~i, himenul prezinta diferite forme ~i marimi ~i nu poate fi considerat un indicator sigur al virginitatii. De obicei, este de grosime mica, cu orificii multiple ~i poate fi u~or lezat in timpul exercitiilor fizice, cum ar fi alergarea sau calaria. Masturbarea ~i implantarea tampoanelor poate produce ruptura himenului. De~i condi~ia In care se afla himenul nu este 0 dovadii a virginitatii, cel mai frecvent, himenul este rupt in timpul contactului sexual. In contradic~ie eu eredinTa populara, un himen intact nu previne sarcina. Spermatozoizii care vin In contact cu zona genitala pot travers a orificiile himenului pana in canalul vaginal. unctiile vaginului In timpul excitaTiei sexuale, organele genitale, in special labiile minore ~i vaginul inferior, devin turgescente ~i cantitatea secreTiilor locale cre~te. In timpul orgasmului, m~chii pelvisului, incluzand pe cei ee inconjoara vaginul, se

contracta involuntar. .Daca 0 femeie are 0 stare particulara de tensiune sau anxietate in timpul actului se:\llal, ace~ti mu~chi se vor contracta. Aceasta determina ingustarea vaginului ~i actul sexual devine dureros. Aceasta stare se nume~te vaginism. Poate fi tratatii eu ajutorul unui consilier psihosexual, clar, de obicei, sunt necesare mai multe luni pana cand femeia se poate bucura pe deplin de ,iata sexuaIa. Utend Uterul este compus din doua parti majore corpul organului ~i cervi;ml sau colul - ~i este capabil de schimbari majore in timpul perioadei fertile a unei femei. De la pubertate la menopauza, endometrul este eliminat in cursul menstrua~iei ~i este inlocuit treptat, In cursul urmatorului ciclu menstrual. Cervixul are 0 forma relativ cilindrica ~i portiunea inferioara proemina in vagin. Cervixul are aproximativ 2,5 cm (l inci) in

lungime ~i este strabatut de un canal prin care se deschide superior in uter ~i inferior in vagin. La palpare, cervixul poate fi simtit ca 0 mica gropi~a. La 0 femeie nulipara, orificiul extern al colului este circular ~i de dirnensiuni rnici. In ti.lnpul na~terii, acesta se dilata pentm a permite trecerea copilului ~i, dupa na~tere, capata 0 forma de fanta. In timpul sarcinii, uteml se destinde, permitand cre~terea fatului ~i asigurandu-i protecTia ~i nutritia. In aeela~i timp, este impiedicata contractia fibrelor musculare. Cand fatuI este matur, uteml i~i modifica rolul ~i incepe sa se contracte, pentm a permite expulzia copilului ~i a placentei. Dupa aceea, uteml se contracta strans, pentm a inchide vasele mari care au aprovizionat placenta. Dupa na~tere, el revine rapid la starea anterioara, devenind capabil sa adaposteasca un alt ou. Rareori, s-a raportat aparitia acestui eveniment chiar la 36 de zile dupa na~tere

Dreapta: Vaginul este un organ muscular Cll perefi gro~i, situat frltre uteI' ~i vulva. Structura sa pliata este adaptata specific pentru afitrniza elasticitatea uimitoare necesara pentru na~terea unui copil.

Modifidiri normale ale uterului


Stanga: Lafatul de sexfeminin, cre~terea uterului se accelereaza m cursul ultimelor doua luni dinaintea na~terii datorita, probabil, ]livelului crescut al hormonilor matemi. In cateva zile de la na~tere, cre~terea se fntrerupe ~i ramane i'n acest stadiu pana cu un an sau doi fnainte de menarha, cand ovarele fncep sa produca hormoni. Ace~tia stimuleaza cre~terea uterina, astfel mcat la vdrsta de aproximativ 15 ani ajunge la miirimea normalii. Graviditatea mare~te dimensiunile uterului, dar acesta se retracta dupa menopauza. Uterul adult negravid este, de obicei, fnclinat anterior, fntr-un unghi de aproximativ 90 de grade fata de vagil1. Peretii sai sunt gro~i3i cavitate a este de dimensiuni mici. In timpul sarcinii, ei se extind mult pentru a gazdui fatui ~i sacul amniotic.
Uterul pare sa nu aiba aproape mci 0 funcfie inainte de pubertate ~i dupa menopauza, cand ar fi evident neconvenabil, mental ~i fizic, ca 0 femeie sa aiM un copil. Toate aceste modificari in funcfionarea uterului sunt orchestrate de hormonii eliberati de glanda hipofiza ~i de ovare ~i_ de substanfe asemanatoare denumite prostaglandine, care sunt eliberate de tesutul uterin. Felul in care acfioneaza aceste substanfe nu este complet infeles. Pozilia La 0 femeie adulta, uterul este un organ cavitar aproximativ de marimea ~i forma unei pere mici, situat in interioml oaselor centurii pelvine. Extremitatea inferioara a utemlui, cervixul, "proemina in vagin. Uteml prezin:a doua tube uterine, tubele Fallopio, ce transporta lunar ovulul eliberat de unul din onre. In acest mod, uteml reprezinta 0 parte dintr-un traiect ce leaga cavitatea abdominala de mediul extern. Exista mecamsme speciale pentru prevenirea raspandirii infecfiilor pe aceasta cale pana in cavitatea abdominala. Astfel, mucoasa uterina este eliminata la menstruafie, cervixul secreta anticorpi protectori ~i aciditatea naturala a vaginului inhiba dezvoltarea bacteriilor patogene. Fafa anterioara a utemlui este a~ezata pe vezica urinara, iar cea posterioara pe recto Uteml este susfinut in pelvis de mu~chii plan~eului pelvin ~i de benzile de fesut conjunctiv ~i vase sanguine care 11ata~eaza de peretii laterali ai pelvisului. In timpul sarcinii, uterul i~i rniire~te dimensiunile, astfel incat, aproximativ dupa 12 saptamani, poate fi palpat la nivelul cavitatii abdominale, deasupra pubisului. La aproximativ 38 de saptamani, atinge in mod normal marginea inferioara a coastelor (rebordul costal) ~i la aproximativ doua saptiimani dupa na~tere, tot in mod normal, nu mai poate fi palpat in abdomen. Dupa menopauza, uteml se atrofiaza. Variafiile in dimensiune sunt controlate de secrefia honnonilor se:\llali, care controleaza, de asemenea, ~i transformarile endometrului. In prima jumatate a ciclului menstrual al unei femei, endometrul i~i mare~te grosimea pana in momentul eliberarii ovulului. Cre~terea inceteaza dupa aceea, dar apare 0 secretie bogata in substante nutritive, 0 transformare in continuare, daca ovulul a fost fertilizat. Daca ovulul nu a fost fertilizat, endometrul este eliminat in timpul menstruatiei.

Ovarele
Ovarele sunt componente ale sistemului de reproducere feminin, care au rolul de a produce ~i elibera o"1l1ul matur (sau oul). Momentul cand ovulul este fertilizat de catre un spermatozoid marcheaza inceputul unei noi vieti umane. De la prima menstrua tie pana la menopauza, ovarele elibereaza un ovulin fiecare lUc'la. Ele sunt, de asemenea, componente esentiale ale sistemului hormonal sau endocrin a1 organismului.

Ovarele sunt doua structuri de culoare gri-roz, in forma de migdala, fiecare avand aproximativ 3 cm (1/2 inci) in lungime ~i I cm (0,4 inci) in grosime. Ele sunt situate in pelvis, 0 regiune a corpului delimitata de oasele pelvine, fiind situate fiecare lateral fata de uter. Pozitia ovarelor este mentinuta de ligamente puternice ~i elastice. Deasupra fiecarui ovar se deschide infundibulul. tubelor Fallopio, prevazut cu franjuri, care face legatura cu uterul. De~i sunt foarte apropiate, nu exista 0 conexiune directa intre ovar ~i deschiderea tubei. La 0 femeie matura, ovarele au un aspect relativ neregulat. Motivul acestei neregularitati poate fi dedus pnn examinarea la microscop a structurii interne. Inveli~ul ovarului este un strat de celule denumit epiteliu germinativ. Din celulele acestui strat delirnitant se formeaza ovulele; mii de ovule imature aflate intr-un inveli~ sferic, sau folicul, pot fi observate la peri feria ovarului. Mai u~or de observat sunt foliculii ce contin ovule aflate in diferite stadii de maturatie. Pe masura ce ace~ti foliculi se maresc ~i dupa eliberarea ovulului, produc aspectul neregulat caracteristic al suprafetei ovarului. Centrul ovarului este ocupat de un tesut elastic fibros ce functioneaza ca un suport pentru stratul extern ce contine foliculii. Ovula!ia La mlCroscop, foliculii ovariem in maturatie apar ca ni~te sfere ce contin mici aglomerari de celule. In centrul acesteia se gase~te o'V'Ulul in stadiile [male de maturatie. Cand foliculul este complet dezvoltat ~i ovulul este matur, celulele tesutului folicular permit ie~irea ovulului. Mecanismul exact prin care acest proces are loc este inca un mister. Ovulul este apoi preluat de catre terminatiile franjurate, sau fimbrii, ale tubei Fallopio. Pe langa rolul de a produce ovulele, ovarele functioneaza, de asemenea, ca glande endocrine. Functia ovariana este sub controlul glandei hipofize. Ea produce mai intai un hormon denumit foliculinostirnulant (FSH), care ajunge, prin fluxul sanguin, la ovare. FSH declan~eaza, de asemenea, ~i secretia hormonilor estrogeni. Sub influent a estrogenilor, mucoasa uterina se ingroa~a, pregatindu-se pentru primirea oului. Estrogenii stimuleaza ~i sinteza proteinelor din organism ~i retentia de lichide.

Dupa ce un folicul s-a maturat ~i rupt, eliberand ovulul, un alt hormon hipofizar, luteinizant sau LH, intra in actiune ~i declan~eaza dezvoltarea corpului galben (corpus luteum) in foliculul gol. Funetia corpului galben este aceea de a ajuta mentinerea sarcinii; el produce propriul sau hormon - progesteronul. Daca o\'Ulul nu a fost fertilizat, in aproximativ doua saptiimani, corpul galben se atrofiaza, secretia de progesteron se opre~te ~i mucoasa uterina este eliminata prin menstruatie lunara. Producerea de FSH reincepe ~i ciclul se reia. Daca ovulul a fost fertilizat, atunci corpul galben i~i continua functia panii la formarea placentei ~i menstruatia nu mai apare.

Jos: OVal"elesunt acoperite cu un strat celular. Celulele care vor deveni ovule tree in stroma ovariana, unde sunt inconjurate de membranafoliculara. Injiecare luna, are loc matura/ia unui singurfolicul i este eliberat un singur ovul, prin ruperea capsulei ovariene. Daca este fertilizat, corpul galben - care apare in locul foliculului - se dezvolta i secreta hOl7l1onii care ajuta la men!inerea sarcinii.

Lo.:alizarea, structura ~i functia ovarelor

Tuba FaIiOPiO/
Foliculi primari

Corpul aib (corpul galben in nerare) ~

"::''<_ I

Corp galben in dezvoltare

Menstruatia ,
Dezvoltarea ovarelor este incheiata atunci cand wtul de sex feminin este in varsta de 3 luni ~i pana la pubertate se petrec putine schimbari majore, La na~tere, ovarele fetitei contin aproximativ 40,000 pana la 300,000 de foliculi priman, fiecare continand un o\ul imatur, Cel mult 500 dintre ace~tia vor fi eliberati ~i nu mai mult de 0 jumatate de duzina - in cel mai bun caz - vor deveni noi fiinte umane, Cand ovarele i~i incep productia de estrogeni, nu sunt capabile inca de a elibera ovule mature, Estrogenii declan~eaza schimbarile fizice ce apar la pubertate, cum ar fi cre~terea sanilor, a parului pubian ~i largirea bazinului, Aceste modificari debuteaza cu cel putin un an inainte de aparitia primului ciclu menstrual ~i reprezinta un semn ca estrogenii au inceput sa stimuleze eliberarea ovulelor mature,

Menarha
Debutul hemoragiei uterine periodice (menstruatia) este denumita menarhii ~i reprezinta doar 0 faza a ciclului menstrual ce este controlat de hormonii produ~i de glanda hipofiza ~i de ovare, Cu patru sau cinci ani inainte de menarhii, hipotalamusul stimuleaza secretia hipofizara a hormonilor de cre~tere, ceea ce duce la 0 cre~tere brusca in inaltime, Aceastii secretie atinge un maxim cu aproximativ doi ani inainte de menarhii ~i scade dupa aparitia ciclului, Hormonii hipofizari stimuleaza, de asemenea, secretia de estrogeni a ovarului, hormonii sexuali, care sunt responsabili in mare masura de cre~terea sanilor, de stimularea cre~terii parului pubian ~i pentru dezvoltarea mueoasei uterine, Cu aproximativ un an inainte de aparitia menarhei, fetitele pot observa miei scurgeri

vaginale, Acestea insotese alte modifieari interne ~i externe, pe masura ee organismul ajunge la maturitate se)o,,"ualii, In interior, ere~terea ~i desere~terea estrogenilor ~i a hormonilor hipofizari formeaza UIl meeanism de interaetiune ce mentine eiclul menstruaL Prima menarhii apare eand nivelul estrogenilor seade, lasand mueoasa uterina wra suportul ei vitaL Aceasta se desprinde, iar sangele ~i celulele sunt eliminate, prin colul uterin, la exterior. De~i menarha prezinta acela~i tip de sangerare ea ~i urmiitoarele eieluri Evolufia sexuluifemininla pubertate, Fetei de maijos is-au dezvoltat parul pubian!ji sdnii /n acela!ji ritm, Aceasta nu este valabi! In toate cazurile,: 0 fata ar puteaji /n al treilea stadiu de dezvoltare a sanilor !jidoar /n primul stadiu al apaririei parului pubian.

Zilele 25/26 Corpul galben degenereaza in absenta sarcinii

Ziua 1 a ciclului: Foliculul ovarian in cepe sa se dezvolte.

Zilele 4/5 Foliculul in maturare

Ziua 12/13 Foliculul ovarian este complet dezvoltat

menstruale, ovarul nu este capabil inca sa produca ovule mature. Sunt necesare mai multe luni, chiar un an, ca ovarul sa funcfioneze pe deplin ~i pentru ca tanara sa atinga pubertatea, momentul cand sistemul ei reproductiv este complet maturat, de~i, din punct de vedere fizic ~i emotional, dezvoltarea nu este completa. Ciclul menstrual Intervalul de timp dintre pnma Zl a menstruafiei pana la prima zi a menstruafiei urmatoare este cunoscut sub numele de ciclu menstrual. In timpul acestui ciclu, organele de reproducere sufera 0 serie de modificari care fac posibila eliberarea unui ovul din ovar ~i patrunderea acestuia in uter. Daca o"ulul este fertilizat de catre un spermatozoid, el va fi hranit de catre secrefia mucoasei uterine pana se cuibare~te (nideaza) m aceasta ~i este hranit de aparatul sanguin matern. Daca o"ulul nu este fecundat (fertilizat), mucoasa uterina este eliminata prin ciclul menstrual. Aceasta perrnite cre~terea unei noi mucoase uterine, pregatitii sa

hraneasca viitorul ou. Acest ciclu de activitate este controlat de un centru din creier denumit hipotalamus, care acfioneaza ca "un ceas menstrual". EI opereaza prin intermediul unei mici glande numita hipofiza, situata la baza creierului. Aceasta glandii elibereaza mai mul~i hormoni, din care doi sunt, in mod special, importanfi in reproducere. Unul stimuleaza cre~terea ~i maturarea ovulelor, iar celalalt elibereaza ovulele mature. Ovulele care se matureaza in cursul ciclului menstrual sunt inconjurate de celule cu secretie hormonala. Ovulul, impreuna cu aceste celule, poarta numele de foliculul Graaf. Principalul hormon produs de acest folicul este estrogenul. In timpul ciclului, valul de estrogeni produ~i este responsabil pentru cre~terea ~i diferenfierea glandelor mucoasei uterine. El modi fica, de asemenea, secrefiile colului uterin, u~urand patrunderea spermatozoizilor in uter ~i fecundarea ovulului. Cu aproximativ 15 zile mainte de aparitia urmatoarei menstruatii, glanda

hipofiza elibereaza 0 cantitate mare de LH, care, dupa aproximativ 36 de ore, stimuleaza eliberarea ovulului. Ovulul este transportat la uter prin tuba Fallopio. Fertilizarea ovulului are loc, de obicei, in aceste tube Fallopio. Celulele ovarului care au format foliculul Graaf sufera modi ficari care includ mcarcarea cu grasime. De acum, li se va spune corpus luteum. Ele produc inca estrogeni, dar apare ~i secrefia de progesteron. Progesteronul indepline~te doua functii principale in ciclul menstrual. Prima este de a modifica structura mucusului cervical, Iacandu-l prea dens pentru patrunderea spermatozoizilor; a doua este de a stimula secretia glandelor mucoasei uterine ce hrane~te oul. Daca ovulul nu este fertilizat, corpul galben degenereaza. Vasele mici ce iriga mucoasa uterina se contracta, astfel incM celulele acesteia nu mai primesc oxigen ~i mor. Dupa aceea, sunt eliminate impreuna cu 0 cantitate de sange ~i ciclul este complet. Tofi hormonii eliberati In timpul ciclului pot influenfa hipotalamusul.

Concep!ia ~i reproducerea
Conceptia reprezinta unirea dintre un spermatozoid ~i un ovul. Este un proces complex, pentru succesul caruia sunt necesare 0 multitudine de conditii. Dad. actul sexual se petrece in perioada ovulatiei, conceptia este foarte probabila, Un barbat produce aproximativ 400 milioane de spermatozoizi la fiecare ejaculare. Ace~tia sunt inconjurati de lichidul seminal, care protejeaza spermatozoizii impotriva aciditatii vaginale. Odata depu~i in vagin, spermatozoizii incep sa se deplaseze de-a lungul vaginului ~i, prin cervix, la uter. Mobilitatea este asigurata de mi~carile viguroase ale flagelilor. 0 parte din spermatozoizi nu ajung sa faca acest traseu ~i ei VOl' fi distru~i de mediul acid din vagin. Acesta este un mod natural de selectie pentru a asigura inlaturarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor lezati sau bolnavi, Fertilizarea (fecundatia) Milioanele de spermat~zoizi care au ajuns in uteI' sunt hriiniti de mucusul alcalin al canalului cervical. Dupa aceea, ei calatoresc pana in tubele Fallopio, Acest traseu de aproximativ 20 cm (8 in.) dureaza 45 de minute ~i doar in jur de 2.000 de spermatozoizi VOl' supravietui in final. Spermatozoizii pot trai in tubele Fallopio cel mult trei zile, fiind gata de a fuziona cu un ovul, daca ovulatia are loc. Daca un ovul este prezent deja in tuba, fertilizarea are loc imediat. Fertilizarea este realizata atunci cand un spermatozoid penetreaza suprafata ovulului, Fiecare spermatozoid transporta o enzima (0 substanta responsabila pentru catalizarea proceselor chimice ce sustin viata), care ajuta la lichefierea inveli~ului extern al ovulului, facilitand penetratia unui singur spermatozoid. Odata ovulul fecundat, restul spermatozoizilor mor. Ovulul ~i spermatozoidul (care ~i-a pierdut flagelul) fuzioneaza, formand un singur nucleu (centru), care, apoi, incepe sa se divida in doua celule. Timp de 72 de ore, celulele continua sa se divida, pana cand se produce un ou cu 64 de celule, Oul calatore~te catre uteI' in aproximativ 7 zile (ziua a 21-a a unui ciclu de 28 de zile). In acest timp, dezvolta mici proiectii care ajuta la nidarea in mucoasa uterina, unde poate fi hranit ~i astfel debutand 0 sarcina, o data cu nidatia, s-a produs procesul de conceptie complet. Oul poate fi hranit acum de catre reteaua vasculara bogata a mucoasei uterine. Din momentul formarii, oul produce un hormon denumit gonadotrofina corionica

~r/'~7'

Vilozita\i coriole (proeminente ale Tnvell~ului blastocisi

Trofoblastul (Tnveli~ul blastoclstulul) --( Mugure embrionar

d
I

l~

umana (BCG) , care informeaza ovarul ca fertilizarea a avut loc ~i care mentine fluxul sanguin al mucoasei uterine, astfel incat oul i~i poate continua dezvoltarea. Placenta Placenta se formeaza atunci cand 0 parte specializata a oului, denumita trofoblast, nideaza in peretele uterului matern. Pfma in saptamana a 12-a, placenta devine un organ separat; in momentul na~terii, cantare~te aproximativ 500 g (putin mai mult de 0 livra) ~i este de culoare ro~ie inchis, spongioasa ~i de forma discoidala. Doua straturi de celule mentin separata circulatia sangelui fetal de a celui matern din interiorul placentei, dar multe sub stante pot trece de la mama la rat. Funqia placentei Toata hrana ~i oxigenul de care ratul are nevoie sunt primite de la mama ~i el este capabil sa elimine orice produ~i de degradare inapoi in corpul matern. Aceasta functie vitala de schimb este indeplinita de placenta, de care ratul este ata~at prin cordonul ombilical. Dioxidul de carbon, produ~ii de degradare ~i hormonii trec de

8us: Ovululfertilizat se divideJormand morula. Aceasta se divide in continuare pentru afonna blastocistul, care nideaza in mucoasa uterina.
la rat la mama; oxigenul, nutrimentele (hidratii de carbon simpli, grasimile, aminoacizii) ~i hormonii - de la mama la rat. Placenta actioneaza, de asemenea, ca 0 bariera ce protejeaza ratul de substantele potential nocive, de~i multe medicamente pot, totu~i, travers a placenta, daunand ratului. Unii anticorpi materni pot, de asemenea, travers a placenta. In sIar~it, placenta produce 0 sene de hormoni, care impiedica noi ovulatii sau aparitia de noi cicluri in timpul sarcinii, Ii stimuleaza, de asemenea, dezvoltarea sanilor in vederea hranirii nou-nascutului ~i depozitarea grasimilor pe coapse, abdomen ~i fese, ca 0 viitoare sursa de energie. Alti hormoni stimuleaza marirea dimensiunilor uterului ~i, probabil, inhiba contractiile inainte de inceperea travaliului, Exista dovezi ce sugereaza ca nivelul hormonilor eliberati de placenta poate fi un factor important, ce determina debutul na~terii.

Dezvoitarea fiitului "Fat" este numele atribuit copilului nenascut din momentul in care poate fi recunoscut ca 0 fiinta umana in dezvoltare (de la aproximativ doua luni dupa fertilizarea ovulului). Inainte de aceasta data, o\.ulul fecundat (oul) este denumit embrion. Un doctor trebuie sa dateze inceputul sarcinii din prima zi a ultimului ciclu menstrual, adaugand noua luni calendaristice ~i inca ~apte zile pentru a estima data na~terii. Sarcina este divizata in trimestre (perioade de trei llL'li in \iata embrionului ~i a ratului), dar, de fapt, conceptia are loc probabil intre a zecea ~i a paisprezecea zi a ciclului menstrual, cand o\ulalia este cea mal probabila ~l fertilitatea femeii este maxima; de aceea, sarcina incepe, de fapt, in cea de-a doua saptamana a primului trimestru. In acest stadiu, sarcina este reprezentata de 0 celula fertilizata sau ou. Timp de aproximativ trei zile dupa fertilizare, oul se deplaseaza de-a lungul tubei Fallopio, divizandu-se ~i redivizandu-se, formand un mic grup de celule numit morula. Primul trimestru Pentm inca aproximativ trei zile, morula plute~te in utero Se divide ~i redivide pentru a forma blastocistul, de-abia vizibil cu ochiulliber. Saptamana a 2-a: Blastocistul se ingroapa in endometru; aceasta se nume~te nidatie. Vilozitatile coriale, proeminente ale inveli~ului sau, patnmd in mucoasa uterina pentru a as:gura nutritia embrionului. Din inveli~ul extern al blastocistului, trofoblastul, incepe sa se dezvolte placenta. Incepe formarea celulelor sanguine ~i diferentierea celulelor cardiace. Saptamana a 3-a: Modificarile hormonale determina ingro~area endometrului ~i vasele sanguine din el hranesc blastocistul. Saptlimana a 4-a: Sacul amniotic este bine dezvoltat. Embrionul ~i, mai tarziu, ratul vor fi adapostiti in el pe tot parcursul sarcinii, suspendati confortabil in lichidul amniotic, la 0 temperatura constanta ~i protejati impotriva ~ocurilor. Inima incepe deja sa bata la inceput neregulat, dar in cunlnd cu un ritm regulat ~i mai rapid deeM eel al mamei. Placenta este COllstituitadin vasele sanguine materne din peretele uterin $i vase Ie sanguine fetale din cordonul ombilical. Schimbul de hrana, oxigen $i produ$i metabolici are loc in sinusurile placentare. Sdngele dezoxigenat (albastru) pleaca de lafiit prill arterele ombilicale $i sdngele oxigenat (ro$u) ajunge lafiit prin vena ombilicalii.

Coloana vertebrala ~i sistemul nervos incep sa se formeze in embrion, care are acum injur de 7 mm (0,28 in.) in lungime. -Saptlimana a 5-a: Se formeaza primele organe. Capul cre~te, adiipostind creierul in dezvoltare, care este legat de maduva spinarii rudimentara. Bratele ~i picioarele apar ca mici muguri, iar inima ~i sistemul circulator sunt bine conturate. Vasele sanguine ale embrionului se unesc cu cele ale placentei in dezvoltare pentru a forma cordonul ombilical. Vilozitatile coriale continua sa creasca la nurnar ~i se ramifica, ata~and ferm embrionul de peretele uterului. In interiorul embrionului, acum in lungime de 10 mm (0,3 in.), a inceput sa se formeze sistemul digestiv, incepand cu stomacul ~i parti din intestin. De~i nu

exista inca 0 fata propriu-zisa, exista mici depresiuni in care se vor forma ochii ~l urechile. Gura ~i maxilarele sunt la inceputul formarii, iar sistemul nervos ~l coloana vertebrala continua sa se dezvolte. Saptamana a 6-a: Dezvoltarea eapului se aceelereaza. Partile interne ale urechilor ~i oehilor sunt in continua formare (ultimii, acoperiti eu tegumentul ce va forma pleoapele). Incepe dezvoltarea narilor. Creierul ~i maduva spinarii sunt aproape formate. Dezvoltarea sistemelor digestiv ~i urinar continua, de~i ficatul ~i rinichii nu sunt capabili sa functioneze. Mugurii membrelor au crescut ~i este posibila observarea rudimentelor mainilor ~l picioarelor. Pana la sfaqitul saptamanii a 6-a, embrionul are injur de 1,3 em (0,5 in) in lungime.

Sangele din spajiul ce separa vasele materne ~i fetale

Artere ombilicale Vena ombilicala

In a opta saptamana, degetele ~i policele, extremitaji proeminente, devin separate.

cu

Pana In saptamana a treisprezecea, extremitajile se mic~oreaza, patul unghiallncepe sa se dezvolte ~i se formeaza pliurile palmare.

Saptlimana a 7-a: Placenta, prin care ratul i~i ia hrana din circulatia materna in propriul sau organism ~i i~i elimina produ~ii de catabolism, este acum bine dezvoltata. Acesta este un moment important pentru dezvoltarea ochilor ~i a unor parti din urechea interna, iar inima bate mai puternic. Formarea sistemului digestiv continua, iar multe din organele interne exista, de~i doar sub 0 forma rudimentara. Pliimanii cresc, dar, in acest moment, sunt compacti. Apar mi~cari reduse ale coloanei vertebrale, iar fata continua sa se formeze, pana la punctul in care este posibila observarea gum. Membrele continua sa creasca ~l apar articulatiile ~oldului, genunchiului ~i cotului. Siiptlimana a 8-a: Ochii sunt aproape complet dezvoltati, dar sunt inca acoperiti cu pielea ce va forma pleoapele. Fata continua sa se formeze ~i se pot observa rudimentele nasului. Acum este identificabila separatia degetelor de la maini ~i membrele sunt capabile de oarecare rm~care. Capul, mare in comparatie cu restul corpului, este aplecat peste torace. Fatui este acum de aproximativ 4 cm (1,6 inci). Saptlimana a 9-a: Cordonul ombilical este complet format ~i aprovizioneaza cu sange sistemul circulator al ratului. Urechea interna este completa; incepe formarea partii externe. Toate organele interne majore ale corpului i~i continua dezvoltarea, iar uterul cre~te in dimensiuni. In acest moment, fatui are aproximativ 4,5 cm (1,9 inci) lungime. Siiptlimana a to-a: Sistemul circulator incepe sa propulseze sangele in corpul fatului. Sistemul de reproducere a inceput sa se formeze, dar numai in interiorul organismului: organele genitale externe nu

Dreapta: Fatul/ntre saptamimile trei $i $apte ale dezvoltarii. In acest timp scurt, f$i tripleaza dimensiunile $i i$i dobdnde$te Jonna umana.

sunt inca vizibile. Fa~a continua sa se dezvolte, iar membrele sunt acum clar conturate, iar mugurii digitali sunt vizibili. Mi~carile mainilor ~i picioarelor sunt mai viguroase, dar nu pot fi inca percepute de catre mama. Pana la sfar~itul saptiimanii a 10-a, fatuI masoara 5,5 cm (2,1 inci). Sliptlimana a ll-a: Fa~ este aproape complet formata ~i pleoapele s-au dezvoltat. Incepe formarea mu~chilor ~i a organelor genitale ell."teme. Placenta este de acum un organ separat, 0 masa de ~esut moale. Volumul de fluid in sacul amniotic cre~te continuu intre a 11-a ~i a l4-a saptamana de sarcina. Sliptlimanile 12-14: Aproape toate organele interne sunt acum formate, dar nu pot func~iona independent de organismul matem. Uterul poate fi sim~it deasupra oaselor pelvine, dar sarcina nu este inca vizibila. Tlimestrul at doilea Sliptlimanile 14-16: Continua formarea membrelor ~i articulatiile sunt mobile. Se dezvolta unghiile degete10r ~i un par fin ~i moale denumit lanugo acopera in intregime fatuI. Dupa saptamana a 14-a, placenta este complet formata. Incepe cre~terea rapida in dimensiuni: fatui cantare~te acum in jur de 135 g (4 3/4 uncii) ~i are aproximativ 12 cm (5 inci) in lungime. Dupa saptamana a i6-a, rinichii incep sa produca 0 urina diluata. Sliptlimana a 20-a: De acum, fatui este capabil de mi~cari viguroase, pe care mama Ie va putea simti. Mu~chii se dezvolta rapid ~i parul de pe cap incepe sa creasca. FatuI va avea acum aproximativ 21 cm (8,4 inci) in lungime. Sliptlimana a 24-a: Musculatura este aproape complet formata. Placenta este in La acestfiit fn varsta de noua saptanuini, toate piirfile corpului sunt prezente, de~i nu sunt complet fonnate. Zona opaca va da na~tere organelor interne. Observafi dimensiunea mica de la maini ~i de la picioare.

varsta ~i ingrijiti corect au supravietuit. Greutatea fatului este in jur de 570 g (20 unci i), iar lungimea de 33 cm (12,7 inci). Sliptlimana a 28-a: Acesta' este momentul in care se apreciaza ca fatuI este viabil, deoarece are 0 ~ansa de 5 la suta in cazul unei na~teri premature. Este acoperit cu un lichid grasos numit vernix, care 11 protejeaza de lichidul din sacul amniotic, ~i are aproximativ 37 cm (14,5 inci) lungime. Trimestrul at treilea Ritmul de cre~tere al organismului fetal atinge ritmul de cre~tere al capului ~i fatuI are proportiile fizice ale unui nou nascut. Corpul este mult mai slab, deoarece grasimea subcutanata nu a inceput sa se dezvolte. Cantitatea de vernix cre~te. Lungimea corpului este acum in jur de 45 cm (17,7 inci) ~i copilul nascut prematur in acest stadiu are ISla sutii ~anse de supravie~ire. Sliptlimana a 36-a: in acest moment, ~ansa de supravie~ire cre~te pana la 90 la suta, deoarece plamanii sunt complet formati.

continua cre~tere: toate substantele nutritive necesare, inclusiv oxigenul, trec prin ea de la mama la fat ~i produ~ii de degradare trec prin ea in circulatia materna, fiind excretati. Circulatiile materna ~i fetala raman relativ separate. fatui nu este capabil inca de a exista independent de mama, de~i in foarte rare ocazii copiii nascu~i prematur la aceastii

In multe cazuri, pozitia copilului se modifica, astfel mcat capul ajunge m partea inferioara a uterului, dar la femeile care au nascut deja un copil aceasta mi~care poate avea loc mai tarziu. Testiculele copilului de sex masculin sunt coborate in scrot ~i cantitatea de vernix cre~te. Greutatea copilului se mare~te cu aproximativ 28 g (0 uncie) pe zi. Unii copii se nasc cu un par fm lanugo pe brate, picioare ~i umeri; de obicei, acesta dispare m ultimele saptiimani ale sarcmll. Na~terea se va produce in aproximativ a 40-a saptiimana, de~i travaliul la unele femei se poate declan~a mai tarziu sau mai deueme. Dupa ce copilul s-a nascut, vor mai exista inca pete de vernix pe corp, dar nu pe ochi ~i gura. Copilul va avea 50 cm (20 inci) in lungime ~i 0 greutate de 3,4 kg (7,7 livre). Mama Deoarece primul trimestru este perioada m care are loc formarea organelor esentiale ale ratului, este important pentru mama sa

evite orice ar putea produce malformatii fetale. Medicul trebuie consultat mainte de administrarea oricaror medicamente ~i toate femeile sunt sratuite sa renunte la fumat ~i alcool, de indata ce sunt gravide. Inainte de a ramane gravida, 0 femeie trebuie sa fie sigura ca este imuna la rubeola ~i, daca nu este, sa se vaccineze impotriva acesteia. Contractarea rubeolei pe timpul sarcinii poate duce la ri.a~terea unui copil cu malformatii grave. Este important pentru mama sa consulte medicul pentru un examen fizic meticulos ~i pentru stabilirea unui program de ingrijire prenatala. Controlul cre~terii ratului reprezinta 0 parte importanta a acestuia. Metodele utilizate pentru aceasta variaza de la simpla masurare a uterului matern la examinarea cu ultrasunete. Inainte cu aproximativ 0 saptiimana mainte de data la care un nou ciclu menstrual ar trebui sa inceapa, poate exista o mica hemoragie datoritii formarii noilor vase de sange care vor hrani embrionul m perioada de cre~tere. Medicul trebuie informat de aceasta ~i de orice aite

simptome ~i, de asemenea, va da sfaturi referitoare la dieta ~i la suplimentele de vitamine ~i fier care pot fi necesare m timpul sarcinii. Miisurarea cu regularitate a presiunii arteria Ie ~i testele de urina ajuta la evaluarea periodica a stiirii de sanatate a marne!. In timpul celui de-al doilea trimestru, mama va incepe sa simta mi~carile fetale in special mainte de a adormi. Propriul ei sistem circulator a suferit modificari, respectiv 0 cre~tere continua a produetiei de celule sanguine. Multe femei observa ca au nevoie de 0 cantitate mai mare de lichid decat de obicei, iar unele ar putea avea nevoie de un supliment de fier pentru a ajuta procesul de producere a celuielor sanguine. Pana in saptiimana a 20-a, glandele mamare sunt pregatite pentru alimentarea la san. Unele femei observa ca mameloanele producun fluid galbui numit colostru, dar aceasta nu se intampla in toate cazurile ~i cele la care nu apare nu ar trebui sa fie ingrijorate asupra capacitatii lor de a alimenta la san.

Dreapta: FatuI de Ia a opta Ia a 40-a saptiimdna de gestafie. in timpul acesta el cre~te de peste 12 ori ~i se maturizeaza pdna Ia momentul in care ~i po ate susline propria viala in afara uteruIt(i matern.

30 saptamani 40 em 28 saptamani 37 em

20 saptamani
21 em

8 saptamani

4em

In acest stadiu al sarcinii, unele marne au indigestie, dureri cardiace ~i constipatie ~i trebuie sa tina seama de toate acestea atunci cand i~i planifica dieta. Pe masura avansarii sarcinii, cre~terea in greutate ~i presiunea pe organele interne pot determina hemoroizi la nivelul rectului ~i varice la nivelul membrelor inferioare. Hemoroizii pot fi preveniti partial prin evitarea constipatiei ~i iritatia provocata de ace~tia poate fi u~urata prin unguente sau supozitoare prescrise de doctor. Purtarea ciorapilor elastici reprezinta 0 masura care poate preveni formarea varicelor, dar este esential ca ace~tia sa fie aplicati dimineata, inainte de scularea din pat.

Trimestrul al treilea Pana in al treilea trimestru, uterul ~i-a marit dimensiunile foarte mult ~i multe femei prezinta dificuItati la mers daca nu se apleaca pe spate, ceea ce poate determina dureri lombare. Pot exista contractii ocazionale nedureroase ale uterului, care sunt normale ~i ajum circulatia placentara. StatuI pe burta va deveni inconfortabil. Totu~i, dupa ce capul copilului SMa "angajat" - a coborat in pelvis -multe femei .se simt mult mai bine, deoarece presiunea pe stomac ~i diafragm este mult mai redusa. La un moment dat, in cursul celei de-a 40-a saptamani va incepe travaliul. Oasele pelvisului mamei s-au separat deja

pentru a pregati na~terea copilului. Contractiile puternice, ruperea sacului amniotic sau 0 mica hemoragie uterina sunt printre primele semne ale na~terii. Cervixulincepe sa se dilate ~i na~terea incepe. La na~tere, greutatea medie a copilului este de 3,4 kg (7,7 livre), dar 0 greutate intre valorile 2,8 kg (6,2 livre) ~i 4 kg (8,8 livre) este considerata absolut normala. Parul de pe capul nou-nascutului variaza ca dimensiuni, fiind uneori abia vizibil, iar alteori lung de 4 cm (l,5 inci) , unghiile ating extremitatile degetelor de la maini ~i picioare sau chiar Ie depa~esc putin, iar ochii sunt aproape mtotdeauna de culoare albastra-cenu~ie, deoarece culoarea ochilor nu este complet definitivata.

36 saptamani 47 em
34 saptamani 45 em

38 saptamani 50 em

32 saptamani 43 em

Glosar
ABDOMEN - Cavitatea abdominala care se
gase~te intre diafragm ~i pelvis ~i contine toate organele digestive, rinichii, ficatul, pancreasul. Peretele anterior este muscular, suprafata interna este delimitata de membrana peritoneala (comparati cu craniul ~itoracele).

ARIA BROCA - Zona din creier la care este


transmis limbajul descifrat ~i care elaboreaza un raspuns. De aici, un mesaj motor este transmis catre fats. prin intermediul cortexului motor, care stimuleaza mu~chii buzelor, limbii, maxilarelor ~i gatului, pentru producerea vorbirii.

dizolvat in sange ~i controleaza muscularii.

contractia

ACETILCOLINA

Substanra chimica eliberata din terminatiile nervoase ~i care este "transmiratorul" nervilor parasimpatici. Printre alte functii, determina contractia mu~chilor ~i bronhoconstrictia. adrenocorticotrop. Un hormon hipoftzar ce stimuleaza productia de corticosteroizi. ACTH poate fi administrat prin injectii.

CAPILARE - Vasele mici de sange conecteaza arteriolele (portiunea terminala arterelor) de venule (poqiunea initiala vene1or), permit8.nd componentelor sangelui treaca prin tesuturi. CARBOHIDRA'f1

ce a a sa

ARTERA. - Vas mare de sange ce transporta


sangele oxigenat de la inimii la tesuturi (de exemplu, aorta).

ARTERA CAROTIDA - Artera care se


divide intr-o ramura interna ~i una externii, ce iriga extremitatea cefalica. Cea externa transporta sangele la fats. ~i scalp, iar cea interna la creier.

ACTH - Hormonul

- Una din cele trei substante nutritive de baza. Ei sunt zaharuri ~i amidon (0 combinatie chimica de monozaharide), prezente In paine, raina ~i cartofi. CARPI ENE - Cele opt oase aproximativ cubice care formeaza legatura dintre oasele antebratului ~i metacarpiene. CARTILAJ - Substanta ata~ata de os ce delimiteaza cavitatile articulare. In genunchi exista douii cartilaje libere, care pot fi u~or lezate necesimnd indepartarea lor. CARTILAJ ELASTIC - Contine fibre de elastina ~i de colagen (comparati cu cartilajul fibros). Este rezistent ~i suplu ~i formeaza epiglota, poqiunea medie ~i externii, tuba lui Eustachio ~i par? din laringe. CARTlLAJ HIALIN - Un tesut translucid de culoare alb-albastruie. Intra In componenta scheletului embrionului ~i permite cre~terea pana la dimensiunile adulte, dupa care se reduce la un strat subtire, la exteriorul oaselor. Este, de asemenea, lnmlnit In nas, trahee ~i bronhii. CECUL - Punga oarba din partea initiala a
intestinului gros. I1eonul, ultima portiune a intestinului subtire, se deschide in cec. Din acesta porne~te apendicele.

ADENOIZI

- Colectie de tesut limfatic

ARTERA

(asemanatoare amigdalelor) inmlnita in faringe, in spatele cavitatii nazale. Se pot inflama la copii.

FEMURALA - Artera vascularizeaza membrul inferior (coapsa).

ARTERA ILIACA - Cele doua mari ramuri


ale aortei (care se divide la nivelul bazinului) ce asigura aportul de sange la extremitatile inferioare. Se continua cu arterele femurale ~i tibiale.

ADRENALINA

- Hormonul organismului implicat in reactia de "atac ~i aparare"; stimuleaza actiunea inimii, plamanilor ~i a altor tesuturi. Este produsa de medulosuprarenala.

ARTERA SUBCLAVICULARA. - Fiecare


din arterele care asigura irigatia membrului superior. Una dintre ele se desprinde direct din arcul aortei, cealalta din trunchiul brahiocefalic. Se continua cu artera brahiala care se divide in arterele radiala ~i ulnara.

ALBUMINA - 0 proteina simpla, sintetizata


in ficat ~i prezenta in plasma sanguina. Este amt o resursa nutritivii pentru tesuturi, cat ~i alimentul principal in determinarea presiunii osmotice ce mentine fluidul sanguin in interiorul peretilor vasculari.

ARTERA

ALDOSTERON - Un hormon produs de


corticosuprarenala. Regleaza excretia de sodiu prin rinichi, mentine echilibrul dintre sodiu ~i potasiu ~i are un rol in utilizarea hidratilor de carbon de catre organism.

TIBIALA Artera ce vascularizeaza gamba. Are doua ramuri ~i se desprinde din artera femurala, care se divide la nivelul genunchiului.
Adenozin trifosfat. Un compus macroergic fosfatic produs de celule pentru a furniza energie pentru reactiile chimice de care depinde celula. Acest ATP este stocat in celule, pana cand este nevoie de energie, atunci fiind degradat prin arderea glucozei.

ATP

ALERGIE - Reactie adversa - cum ar fi


WHEEZING sau RASH - la 0 substants. striiinii care declan~eaza mecanisme imune. De obicei, alergenul este inhalat sau vine in contact cu pielea. Apar, de asemenea, alergii alimentare.

ATRIUL - Atriile drept ~i smng sunt doua


cavitati ale inimii cu presiune scazuta. Ele pompeazii sangele la ventriculii corespondenti.

CELULA - Unitatea de baza a organismului uman ~i a tuturor fiintelor vii. Fiecare celula contine un nucleu ~i citoplasma - material esential pentru dezvoltare; celula se divide pentru a forma tesuturi. CEREBEL Portiune a creierului responsabila cu coordonarea mi~carilor ~i mentinerea echilibrului. Este situat in partea posterioara a craniului, sub emisferele cerebrale. CERVIX - Colul uterului. Canalul cervical central se dilata In timpul travaliului pentru a permite na~terea copilului. - Produ~i de degradare aCIZI, rezuhati din arderea grasimilor in celulele corpului. Cetonele sunt produse in diabetul necontrolat, In care celulele utilizeaza grasimile ca sursa de energie in locul glucozei. CILI - Structuri minuscule ale unor celule
specializate (de exemplu, cilii celulelor urechii interne care plutesc in endolimra, receptand mi~carile corpului; sau cilii din cavitatea nazala, care opresc particulele de prat)o

ALVEOLE - Mici saci aerieni in plamanii


lnconjurati de capilare. Aici are loc schimbul dintre oxigen ~i hidrogen.

BACTERII - Mici organisme unicelulare,


dintre care unele produc infectii.

AMIDON - Termen general pentru hidratii de


carbon care formeaza baza dietei umane.

BICEPS

AMIGDALE - Doua grupari de tesut limfoid


situate in partea posterioara a orofaringelui, de ambele parti. I~i maresc dimensiunile in infectii.

din partea anterioara a bratului. Impreuna cu tricepsul, faciliteaza mi~carile cotului ~i umarului (observatie: combinatia dintre biceps ~i triceps este denumita "antagonista", adica au functie opusa).

- Mu~chiul flexor

CETONE

ANTICORP - 0 substants. transportata de


sange, care se fixeaza pe organismele invadatoare (sau alte substante straine), ajumnd astfella apiirarea corpului impotriva infectiilor.

BILA - Fluid produs de ficat ~i care este


depozitat In vezicula biliara ~i ajunge In intestin prin ductele biliare.

CALCANEU - Un os care face parte din tars APENDICE - 0 portiune lngusta In forma de
deget a intestinului care porne~te din cec. Nu are nici 0 funetie aparenta In organism (de~i soar putea sa fi avut In trecut); se poate inflama, necesitand excizia. (formeaza bolta piciorului). obi~nuit osul "calcaiului". Este denumit

CALCIU - Un mineral esential pentru asigurarea soliditatii oaselor. Este, de asemenea,

CLAVICULA
scapula

CLITORIS - Un organ genital feminin extrem de sensibil, alcatuit din tesut erectil spongios ~i localizat la jonctiunea labiilor minore. Excitatia acestuia duce, de obicei, la orgasm. CLORURA. DE SODIU - Numele chimic al
sarii.

CRANIU - Portiunea scheletului capului care adaposte~te creierul. (Cavitatea craniana este una dintre cele trei cavitiiti ale corpului: compara cu abdomenul ~i toracele). CREIERUL MARE - Este divizat pe linia mediana in doua paqi, denumite emisfere cerebrale, cele mai mari ~i mai evoluate componente ale encefalului. CRIPTELE LIEBERKUHN Mici depresiuni ale duodenului ce secretii enzime digestive ~i suc alcalin ce neutralizeaza aciditatea gastrica. CRISTALIN - Mediul transparent al ochiului, cu consistenj:ii moale, elastica, situat imediat in spatele irisului. Rolul sau este de a focaliza fin razele luminoase. CROMOZOM - Una din formatiunile cu
aspect de bastona~ din interiorul nucleului celular ce conj:ine gene - ce determina transmiterea caracterelor ereditare. Exista 23 perechi de cromozomi, din care 0 pereche este formata din cromozomii ce determina sexul.

mici pentru cre~tere, reproducere sau apararea impotriva infectiilor.

COAGULAREA - Procesul prin care sangele se solidi fica pentru a forma un cheag. COAGULAREA SANGELUI - Mecanism vital in cadrul caruia componentele sanguine se solidifica dupa orice leziune, stopiind astfel hemoragia. COCCIS - Cele cinci vertebre fuzionate la baza coloanei vertebrale. Reprezintii rama~ita cozii, care a fost pierduta in cursul evolutiei. COHLEA - Poqiunea in forma de melc a urechii interne, ce contine endolimta ~i este tapetatii cu cili ~i prin care are loc transmiterea undelor sonore pe calea nervului cohlear la creier, unde ele sunt interpretate. COLESTEROL - 0 substanta lipidica, componenta esentiala a structurii peretelui celular. Cand este prezenta in sange in cantitiiti excesive, se depune pe peretii arterelor, producand ateroame. COLON . Intestinul gros, un canal ce se intinde de la intestinul subtire pana la rect. CONCEPTIE - Fertilizarea ovulului de catre
spermatozoid; duce la formarea embrionului.

EPIDIDIM - 0 aglomerare de tubuli localizati in zona posterioara a fiecarui testicul. Acesta este nivelul la care vin spermatozoizii, care au fost produ~i in tubii seminiferi, i~i ca~tiga maturitatea ~i mobilitatea (capacitatea de a se mi~ca). Ace~ti spermatozoizi sunt depozitati in epididim pana inaintea ejacularii, cand ei merg pe calea vasului deferent, la glanda prostatica, unde li se vor adauga secretii formand lichidul seminal. Acest fluid este eliminat apoi prin uretra. EPIGLOTA - 0 clapa de tesut la intrarea in laringe sau calea aeriana. Cand hrana este inghititii, aceastii clapa acopera deschiderea, astfelincat hrana nu poate ajunge la plamani. EREDITATE - Transmiterea genetice de la parinti la copii.
informatiei

ESOFAG - Poqiune a tubului digestiv ce leaga cavitatea bucala de stomac. ESTROGEN - Unul dintre cei doi hormoni feminini importanti. Variatii ale nivelului sau pot aparea in cursul ciclului lunar ~i pot explica tulburarile de dispozitie ce apar in aceastii perioada. EXCRETIE Eliminarea de~eurilor solide din organism.
lichidelor ~i

DIABET - Incapacitatea insulinei de a mentine


nivelul glucozei sanguine. Duce la sete ~i pierdere ponderala. Poate fi controlat prin injectii cu insulina sau, in unele cazuri, prin dietii ~i medicaj:ie.

DIAFRAGM - Mu~chiul ce separa organele


cavitiitii toracice de cele abdominale.

DIOXID DE CARBON - Oxigenul este


el\.1:rasdin aer de catre plamani ~i folosit in reactiile celulare care produc energie. Produsul de degradare al acestor reactii este dioxidul de carbon, pe care plamanii 11 elimina inapoi in aer.

FASCICULUL HIS - Un fasciculingust de


tesut cardiac, ce se intinde de la atriul drept la ventriculele drept ~i stang, conducand impulsuri de contractie. Acesta este 0 parte a procesului ce mentine un ritm cardiac normal. (vezi nodul sinoatrial ~i atrio-ventricular).

CONJUNCTIVA - Membrana mucoasa ce captu~e~te pleoapele ~i se continua pe 0 poqiune a globului ocular. CORDON OMBILICAL - Legatura vitala dintre mama ~i tat, ce asigura necesitiitile de nutrimente ~i oxigen ale acestuia. CORNEEA - Mediul transparent din partea
anterioara a ochiului.

DISC - Structura circulara aplatizatii, alcatuitii


dintr-un strat extern fibros ~i un nucleu gelatinos. Discurile se gasesc intre vertebre, pe care Ie tapeteaza. Ele i~i modifica forma in functie de mi~carile coloanei vertebrale ~i, uneori, pot fi deplasate de aceste mi~cari.

FAT - Numele care este dat unei tiinte in dezvoltare (In uter), de obicei in al doilea ~i al treilea trimestru. Inainte de aceasta, este un "embrion". FECALE Reziduul rezultat in urma absorbirii substantelor nutritive din hrana, din intestinul subtire. Apa este absorbita in colon ~i fecalele sunt eliminate prin anus. FEMUR - Osul lung al jumatatii superioare a membrelor inferioare, care formeaza 0 articulatie de tip sferoidal la nivelul ~oldului ~i se intinde pana la articulatia in balama a genunchiului. Denumit comun "osul coapsei", femurul este cel mai lung ~i mai voluminos os din organism.
Procesul prin care spermatozoidul penetreaza ovulul ~i fuzioneaza cu acesta, formand oul care se va implanta (nida) ~i se va dezvolta.

CORPUS LUTEUM (Corpul galben) - Cand ovarul elimina un ovul la mijlocul ciclului menstrual, corpul galben ramane pe loc. Produce progesteronul. CORPUS CULl - 0 denumire demodatii pentru globulele ro~ii ~ialbe ale sangelui. CORTEX CEREBRAL . Stratul el\.1:ernal
creierului.

DNA (ADN - Acid dezoxiribonucleic) Materialul genetic de baza transmis din generatie in generatie prin cromozomi. DNA se gase~te in nucleii celulari ~i controleaza sinteza proteinelor celulare. DUCTUL BARTHOLIN - Ductul prin care este eliberata secretia glandelor Bartholin, rolul ei fiind lubrifierea vaginului. DUODEN - Primii 25 cm (10 inci) al intestinului subj:ire de la stomac.
0 erupj:ie cutanata ro~ie, descuamativa ~i pruriginoasa. Formele care apar la copilincep, de obicei, in spatele genunchiului ~i la plica cotului. Alte forme pot rezulta dupa un contact alergic (dermatitii).

FERTILIZARE

ECZEMA

CORTIZON - Hormonul produs de cortexul suprarenalian (zona ce inconjoara portiunea interna) al glandelor suprarenale. Este esential pentru viata ~i controleaza raspunsul organismului la stres. COSTAL - Termenul se refera la

ENZIMA - Oricare din multele sub stante


structura ce are legatura cu coastele (de exemplu, spatiile intercostale sunt spaj:iile dintre coaste).
0

produse de organism care au actiune catalitica in procese vitale, cum ar fi digestia. Ele sunt capabile atat de desfacerea moleculelor mari in unele mai mici, cat ~i de utilizarea moleculelor

FIBROCARTILAJ - Compus, in principal, din fibre de colagen, care Ii confera consistenta ~i capacitatea de a rezista la presiune. Se intalne~te la nivelul discurilor vertebrale ~i al conexiunii dintre oase ~i ligamente.

PLEURA - Membrana subtire ce tapeteaza


a sistemului nervos controlata de creier ~i de partea inferioara a maduvei spinarii, ce interactioneaza cu sistemul nervos simpatic (controlat de maduva spinarii) pentru a mentine echilibrul functiilor vitale controlate involuntar (de exemplu, respiratia, digestia ~i ritmul cardiac).

PARASIMPATIC

- Parte

plamanii ~i cavitatea toracica ~i faciliteaza mi~carile respiratorii. ("Pleurezia" reprezinta inflamatia membranei pleurale).

RETINA - Tunica muItistratificata, sensibila


la lumina, a ochiului ce acopera camera posterioara a acestuia. Are doua tipuri de celule senzoriale - bastona~e ~i conuri -, care impreuna interpreteaza imaginile.

PLEX SOLAR - Nu este un termen medical; este folosit pentru a desemna 0 zona din partea superioara a abdomenului. POTASIU - Unul din cele mal Importante
minerale din corp. Celulele men tin un echilibru intre potasiul situat intracelular ~i sodiul (sarea) din exteriorul celulei.

PATELLA - Osul, in forma de "lacrima",


situat in fata articulatiei genunchiului, pe care protejeaza, denumit obi~nuit "rotula".
0

SAC - 0 punga delimitata de 0 membrana (de exemplu, sacul pericardic al inimii; alveolele, saci aerieni de la nivelul plamanului; un sac determinat de un chist sau 0 tumoare). SACRU - Osul triunghiular din partea posterioara a pelvisului, format din cinci vertebre fuzionate. Este localizat deasupra coccisului ~i sub cele cinci vertebre lombare. SALIVA - Lichid secretat in cavitatea bucala de catre glandele salivare. SARE - Una din substantele de baza necesare organismului. Nivelul sarii este esential pentru sustinerea proceselor vitale. SCLERA - Tunica e;-..1:ernaa ochiului, de consistenfii fibroasa, ce incepe de la periferia corneei. Acest strat reprezinta ceea ce in mod obi~nuit este denumit "albul ochiului". SCROT - Punga ce contine testiculele, situata posterior de penis. SEBUM - Substanta glandele sebacee.
grasoasa produs8. de

PAVILION - Partea externa a urechii, al carei


scop este de a capta undele sonore din aer ~i de a Ie transmite prin conductul auditiv.

PRESIUNE ARTERIALA. - Presiunea cu


care sangele circula in sistemul arterial.

PELVIS - Structura asemanatoare unui bazin,


formata de inelul osos de la baza trunchiului ~i de care se articuleaza membrele inferioare. Este alcatuit din sacru ~i coccis, osul iliac (osul ~oldului), ce contine acetabulul in care se articuleaza femurul; ischionul (ce formeaza baza pelvisului) ~i cele doua oase pubiene ce formeaza pubisul, unite printr-un disc cartilaginos, denumit disc interpubian.

PROSTATA - Glanda situata sub vezica urinara la barbati, implicata in producerea spermei ~i care se poate mari 0 data cu inaintarea in varsta ~i poate obstruction a fluxul urinar. PROSTAGLANDINA
0 substanfii produsa de organism, implicata in contractia musculara ~iin perceperea durerii. Analgezicele (ce calmeaza durerea) actioneaza prin inhibarea productiei de prostaglandina.

PEPSINA - 0 enzima digestiva, cu rol in


degradarea proteinelor, secretata de mucoasa gastrica. Impreuna cu acidul clorhidric, formeaza sucul gastric.

PROTEINA

- 0 substanfii fundamentala pentru organism. Este alcatuita din lanturi de molecule de aminoacizi. PUBERTATE - Stadiul in care are loc
cu modificari fizice ~i maturarea sexuala, emotionale.

PERCEPTIE - Informatiile asupra mediului


e;-..1:ern sunt receptate prin organele de simt (in special, ochii ~i urechile) ~i asamblate pentru a forma 0 imagine a lumii exterioare. Acest proces este denumit perceptie.

PULS - Forta de contractie a Il1Imll este


resimtita ca 0 unda de presiune de-a lungul peretilor arteriali. Termenul se refers., in particular, la pulsatiile arterei radiale.

SECRETINA - Un hormon produs de duoden in prezenta hranei ~i care stimuleaza secretia enzimelor pancreatice. SECRETIE - Produs al unei glande de orice tip, ce actioneaza la distanfii de glanda respectiva. SFINCTER - Un inel muscular in jurul oricarui organ cavitar, asigurand continenta acestuia. SINUS - Oricare din cavitatile sau canalele
situate la nivelul craniului ~i care se pot inflama. Cel mai bine sunt cunoscute sinusurile frontale, care amortizeaza loviturile la nivelul fetei. Aceste sinusuri se deschid in cavitatea nazala.

PERI CARD - Membrana fibroasa ce acopera


inima ~i care secreta un lichid pentru lubrifiere.

PERISTALTISM

- Contractii musculare ritmice, ce determina progresia hranei prin tubul digestiv in cursul digestiei.

PUNTEA - Masa ovoidala de fibre nervoase


la baza creierului ~i superior de bulb. Aici este releul pentru stimulii corticali care sunt transmi~i in partea opusa cerebelului.

PERITONEU - Membrana transparenta ce delimiteaza abdomenul ~i acopera organele abdominale. PIRIFORM - Mu~chi situat sub gluteus maximus ~i minimus, ce se intinde de la sacru pana la femur, permitand mi~carile laterale ale ~oldului. - 0

RADIUS - Osul lung al antebratului ce se


articuleaza cu ulna atat la nivelul pumnului, cat ~i al cotului.

RATA METABOLISMULUI BAZAL Un mod de a masura nivelul bazal al proceselor metabolice (chimice) ale corpului. Aceasta rata este crescuta de hiperactivitatea tiroidei ~i scazuta de hipotiroidism.

SISTEM IMUN - Sistem complex prin


intermediul carula impotriva infectiilor. organismul se apara

glanda situata la baza creierului, ce controleaza activitatea altor glande din organism ~i secreta hormoni ce controleaza cre~terea ~i echilibrul hidroelectrolitic.

PITUITARA. (HIPOFIZA)

REFLEX. - Sistemul nervos are muIte reactii


automate fata de diver~i stimuli; acestea sunt denumite reflexe. De exemplu, cand un mu~chi este intins sau lovit cu un ciocan de reflexe, contractia se produce automat.

SISTEMUL

NERVOS

SIMPATIC

PLACENTA - Placenta este ata~ata de uterul matern ~i prin ea ratul prime~te toate substantele nutritive ~i oxigenul prin cordonurombilical. PLACHETE - Mici celule sanguine esentiale
in coagulare.

REFLEX. ROTULIAN - Un reflex produs


prin contractia mu~chilor coapsei, ca urmare a intinderii bru~te a tendonului rotulian in urma aplicarii unei lovituri u~oare asupra sa (cu un ciocan de reflexe).

Componenta simpatica a sistemului nervos autonom controlata de maduva spinarii, ce interactioneaza cu sistemul nervos parasimpatic (controlat de creier ~i de maduva spinarii) pentru a men tine echilibrul functiilor vitile ale corpului, controlate incon~tient (de exemplu, respiratia, digestia ~i ritrnul cardiac).

SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC


Un sistem circulator secundar, ce transporta grasimile la tesuturi, colecteaza ~i fiItreaza lichidele prin ganglionii limfatici ~i are un rol central in activitatea sistemului imun al organismului.

PLASMA - Componenta de culoare galbuie a


sangelui, alcatuita in principal din apa, care vehiculeaza, printre aItele, globulele ro~ii ~i plachetele.

REFLUX - 0 componenta fluida din organism


curge intr-o directie inversa fata de cea normala. Trecerea sucului gastric din stomac in esofag

SNA - Componenta a sistemului nervos ce


controleaza functiile automate, cum ar fi ritmul cardiac ~i transpiratia. Este constituit din sistemul nervos simpatic ~i parasimpatic. Fiecare din aceste sisteme separate are propriul sau "transmitiitor" chimic sau hormon ~i actioneaza antagonic (de exemplu, unul 'controleaza inspiratia, altul expiratia, amandoua la un loc respiratia).

structuri tisulare vii dintr-o parte a organismului in alta. Totu~i, se refera mai frecvent la transferul organelor de la un individ la altul.

vaginali poate determina durere ~i dificultati in cursul actului sexual. VALvA. - Un mecanism ce asigura curgerea unidirectionala a unui fluid printr-o structura tubulara. Cele mai importante valve controleaza flUh-U1 sanguin la nivelul urinii.

TRICEPS - Mu~chiul extensor din regiunea


posterioara a bratu1ui. Impreuna cu bicepsul, faciliteaza mi~carile cotului ~i umarului (compara cu bicepsul).

VALvA. AORTICA. - Valva ce separa aorta TRUNCHIUL CEREBRAL - Regiunea


care leaga creierul cu maduva spinarii ~i cuprinde 0 parte din creierul posterior, tot creierul mijlociu ~i 0 parte din creierul anterior. Conductul ce conecteaza urechea medie (portiunea ureehii dincolo de timpan) cu poqiunea posterioara a faringelui. Ea permite egalizarea presiunii aerului de ambele paqi ale timpanului. de ventriculul smng. Permite trecerea sangelui din ventriculul stang in aorta ~i de aici la tesuturi.

SPERMA - Lichid eliminat de barbat in cursul


ejacularii. Contine spennatozoizi ~i secretii ale altor glande, cum ar fi prostata.

VALvA. MITRALA. - Valva situata intre SPERMATOZOIZI - Fertilizarea ovulului se


produce' prin fuzionarea cu un spermatozoid masculin. Spermatozoizii sunt produ~i de testicule ~i eliminati prin sperma.

TUBA

EUSTACHIO

ventriculul smng ~i atriul smng, ce permite trecerea sangelui oxigenat catre ventriculul smng. Are rolul de a preveni retlull."ulsangelui in plamani in timpul contractiei ventriculare.

SPLINA - Organ situat in partea posterioara stanga a abdomenului. Este responsabila de filtrarea celulelor sanguine imbatranite. STERN - Osul situat in partea anterioara a cavitatii toracice, de care se ata~eaza toate coastele, cu exceptia coastelor 11 ~i 12. Popular, este denumit "osul pieptului". STEROIZI - Molecule chimice complexe.
Hormonii sexuali ~i cortizonul au 0 structura steroidica. In mod obi~nuit, termenul este folosit pentru a desemna cortizonul - produs de glanda suprarenala - ~i medicamentele cu efect cortizonic.

VAS (DUCT) DEFERENT TUBELE FALLOPIO (OVIDUCTE) Cele doua tube ee iau na~tere din uter ~i se sIar~esc in apropierea ovarului. Ovulele produse de ovare, in mod normal, tree prin aeeste tube in uter.

- Vasul ce transportii spermatozoizii de la testicule la uretra. Este sectionat in vasectomie, stopand astfel pasajul spermatozoizilor prin duct.
de la tesuturi la inima.

VENA. - Un vas sanguin ce transportii sangele VENA PORTA. - 0 vena de calibru mare, cu
rolul de a furniza sange la alta zona decat la inima. De exemplu, vena portii hepatica, ce transportii sange de la organele sistemului digestiv la ficat in vederea metabolizarii.

l'ESUT ADIPOS - Un tip de tesut conjunctiv


utilizat pentru stoearea grasimilor.

l'ESUT CONJUNCTIV - Prineipalul tesut


de legatura din corp, care mentine pozitia organelor ~i umple spatiile dintre ele. Fibrele proteice de colagen furnizeaza rezistenta, iar elastina asigura elasticitatea.

VENE CAVE - Vene mari, prin care sangele


se intoarce la inima; din partea inferioara a corpului, pe calea venei cave inferioare; de la cap prin vena cava superioara. Sangele ajunge in atriul drept al inimii.

SUBCUTANAT . Pur ~i simplu inseamna


"sub piele".

ULNA - Os lung al antebratului, care se


articuleaza cu radiusul la nivelul artieulatiei pumnului.

TENDON - Cordoanele fibroase ce leaga


mu~chii de oase ~i transmit forta de contractie.

UMOAREA APOASA. - Un lichid apos ee


umple camera anterioara cornee ~i cristalin. a ochiului, dintre

VENELE JUGULARE

TENOSINOVITA. - 0 inflamatie a tecilor


sinoviale ale unor tendoane, de exemplu cele ale articulatiei pumnului. ;

. Doua vene ce dreneaza sangele de la cap. 0 leziune aeeidentala a jugularelor poate permite intrarea aerului in circulatie ~i, de aceea, poate fi fatala.

UMOAREA

TESTICULE - Organele sexuale masculine


pentru producerea sperrnatozoizilor i a hormonilor seh-uali masculini. Se gasesc in scrot, la baza abdomenului ~i posterior de penis. responsabile

VITROASA. Substanta gelatinoasa ce umple camera principala a ochiului ~iii confera consistenta elastica, ferma.
URETER - Ductul ce leaga fiecare riniehi de vezica urinara.

VENTRICUL - Fiecare din cele doua camere


ale inimii ce pompeaza sangele de la atriile de aceea~i parte. Ventriculul stang pompeaza in organism siingele proaspat oxigenat prin intermediul aortei; ventriculul drept trimite sangele, prin intermediul arterei pulmonare, la pl~man~ unde va fi reoxigenat.

TESTOSTERON .

Hormonul sexual masculin produs de testicule.

URETRA - Duetul ce porne~te din vezica urinara ~iprin care se elimina urina. URINA. - Produsa de rinichi, urina contine
mare parte din produ~ii de degradare acumulati in organism.

VEZICA URINARA. - Urina produsa de


rinichi este colectata in vezica urinara, care este golita voluntar. Se gase~te in pelvis.

TIMUS . 0 glanda mica la baza gatului, a


carei importanta pentru dezvoltarea sistemului imun in primii ani de viatii a fost doar recent evaluata.

VEZICULA UTER - Organ in forma de para, situat intre


rect ~i veziea urinara, eonectat de ovare prin tubele Fallopio. Daea are loc coneeptia, fatui va fi hranit ~i se va dezvolta in utero In eaz contrar, mucoasa uterina (endometrul) va fi eliminata impreuna cu 0 cantitate de sange.

TIROIDA - Glanda situata la nivelul regiunii


anterioare a gatului, al carei hormon (tiroxina) are un rol important in controlul global al utilizarii energiei in organism.

BILIAR.A Un organ sacciform, ata~at de ficat ~i care colecteaza bila ~i apoi 0 elimina in intestinul subtire, ca raspuns la 0 alimentatie bogata in grasimi.

VITAMINA. - 0 substantii nutritiva esentiala,


necesara orgallismului in cantitati mici. Vitaminele intervin in multe din procesele chimice (metaboliee) ale corpului.

TORACE - Segmentul corpului dintre gat ~i abdomen. Cavitatea toracica este sustinuta de coaste ~i mu~chii intercostali. Contine inima ~i plamanii. TRAHEEA - Calea aeriana ce conecteaza plamanii de laringe ~i, astfel, cu mediul extern.

UVULA - 0 parte a palatului moale, situata in


regiunea posterioara a cavitatii bucale. Nu are nici 0 functie evidenta, dar se crede ca joaea un rol in prevenirea inecarii.

VULVA - Organul genital feminin extern, ce


include labiile, clitorisul ~i meatul uretra!. Inflamatia sau infectia vulvei este denumita vulvita.

VAGIN - Canalul genital feminin ce pleaca din


utero

WERNICKE, ARIA - Aria din creier unde


sunetele sunt descifrate.

Index
Numerele scrise cu caractere ita/ice se refer! la ilustratie

A
Acetabul28, 28 Acetilcolina 40, 67 Achilian, tendon 36, 40, 41 Acini 74,75 Acrosom 134, 134 Actina, filamente 38, 39, 40 Adenozin monofosfat, AMP 68 Adenozin trifosfat, AlP 40, 105, 105 Adrenalina 67, 68, 74, 76, 76 Albumina 87, 126 Alergie 101 Alveole 69, 82, 83, 84,85 Aminoacid 20,104 Amigdale 58, 80,81, 89, 100, 100, 107 Amigdaloid, corp 47 Amilaza 104, 104 Amniotic, sac 17 Ampula 56 Anabolism 20 Androgeni 131 Anticorpi 89 Antigen 89 Apa, continutul organismului In 21,21 Apendice 103,125,125 Arahnoida 13, 46 Aria olfactiva 57, 57 Artere 92, 93, 94, 94 - aorta 12,14,15,85,87,94 - arcuata 127 - bazilara 70 - brahiala 87, 94 - coronar! 93, 94 - carotida comuna 87 - femurala 87, 94 - hepatica 117 - hipofizara 70, 71 - iliaca 94 - linguala 106 - mezenterica 94 - pulmonara 85, 94 - renala 84, 87, 94, 118, 121, 127 - spermatica 75, 98, 98 - subclaviculara 87, 94 - tibiala 87 Articulatii 17, 17,30,31,30, 31 Articulatii mobile 30 Articulatii pivotante 30 Articulatii fibroase 31 Articulatia pumnului 28, 30 Artrita reumatoida 30 Astm83 Auz 46, 54-56, 54-56 Axon 42, 43

Biliar - canalicul117, 118 - duct 75 Bilirubina 118, 119 Biliverdina 118, 119 Blastocist 142, 143 Bowman capsula 126, 127 - strat 50 Brat 26, 40 Bronhie 12, 14, 82, 83 Bronhiole 82, 83, 85 BroJ1~ita83 Brunner, glande 30,31,31 Bursa 30,31,31

C
Calculi biliari 119 Canal hialoid 50,51 Canale semicirculare 56, 56 Cancer pulmonar 83 Canini 109, 11 0 Capilare 92, 94 Carbohidrati 20, 116 Cartilaj 24, 26 - aritenoid 25, 61, 62 - articular 24-26 - cricoid 25 - de cre~tere 24, 25 - elastic 26 - fibros 25, 26 - hialin 25 - tiroid 25, 61, 61, 62, 72, 73, 81, 81 Catabolism 20 Cavitate - abdominala 7,14,15,15 - craniana 13, 14 - nazala 14, 37, 78 - toracica 12, 14 Cec 103, 123 Celule 18, 19, 19,72 - alfa 75 - beta 75 - diviziune 19, 19 - epiteliale 88 - gliale (nevroglii) 43 - hepatice 116, 117 - macrofag 101 - mastoide 55 - melanocite 33, 35, 35 - monocite 88, 89, 89 - nervoase 18, 43 - neutrofile 88, 89 - olfactive 57, 57 - osteoblaste 25 - osteocite 24 - polimorfonucleare 88-9 Cerebel20, 42, 46, 47, 48, 56, 65 Cerebrospinal, lichidul 3, 46, 46 Cerebrum 42,47 Cervix 137, 137 Chiasma optica 52, 70 Chim 103, 112 Chordae tendinae 90-1,91 Ciclic AMP 68 Citoplasma 18, 18 Clitoris 136, 136 Clorura de sodiu 76-7, 77 Cohlee 54, 55, 56 Colagen 25, 31, 50 Colita 132

Coloanii vertebralii 25, 26, 26, 27, 31,43 Colon IS, 103, 104, 122,123,123 Condil femural 28 Con~tientii 48 Conjunctiv! 50 Conuri 51 Coordonare 64, 64, 65, 65 Cordon ombilicall44 Comee 50, 50, 51 Coroidii 50, 50 Coroid, plex 46 Corpus calosum 47, 48 Corpul ciliar 50 Corpus luteum 139, 139, 141 Corp geniculat lateral 53 Corp mamilar 47 Cortex cerebral 18, 38, 47,49, 57, 57,58,62 Cortex premotor 65, 65 Cortex vizual 52, 53 Corzi vocale25, 61, 61, 62,62,63,

Eustachio, tuba 54, 54, 56, 78, 81, 81,107 Excretie 121-2

F
Falange 29 Fallopio, tuba 14, 137, 138, 139, 142 Faringe 61, 62, 80-1, 80, 81, 107, 111,111 Fertilizare 142 Fetus 17, 142-146 Fibrina 88 Fibre motorii 44 Fibre senzoriale 44 Fibre tendinoase 41,41 Fibroblast 25-26 Ficat 14, 15, 15, 18, 20, 27, 103, 104, 116-19,117-19 Focalizare 52 Foliculi pilo~i 33, 33, 34, 35 Foramen magnum 13,14

80
Cot 26, 28, 32 Cuticul! 34, 35 Cowper, glande 128, 131

G
Ganglion 43, 44 Ganglioni autonomi 43 Ganglioni limfatici 89, 96, 97 Gastrina 103 Gene 18-19 Genunchi30-1,31,32,40 Glande - apocrine 33, 33, 34 - ecrine 33 - endocrine 70, 77 - epifiza 24 - hipofiza 47, 68, 68, 70-2, 70, 71, 77, 140, 141 - hipofiza posterioarii 21 - pancreas 15, 15, 67, 68, 74-5, 74, 103,113 - parotide 106, 107 - prostata 121,128,131, 135 - salivare 102, 104, 106-7, 106, 108 - sebacee 33,33,34, 129 - sublinguale 106, 107, 107 - submandibulare 106, 107, 107 - sudoripare 33,33, 122, 129, 129 Glandul penisului 130, 131, 131, 132-3 Glicerol20 Glicogen 38, 76, 104, 105, 116 Globulina 87,101 Globule albe 88-9,89 Globule ro~ii 18, 85, 87, 88, 89, 98,116, 118 Glomerul120, 126,127 Glota 25,61,61 Glucide 74-5, 116 Glucoza 20, 77, 87, 103, 104, 105, 105, 116 Gonade 71,130, 131 Graviditate 137-8, 142-7 Graat: foliculul141 Gura (cavitate bucal!) 106-10 Gust 58, 58-9 Gu~a endemica 72

D
Degete 29, 30, 35 Dendrite 43, 43 Derm 33,33 Descemet, membrana 50 Dezoxiribonucleic, acid (ADN) 18, 19,19 Deshidratare 21,21 Diabet 20, 70-5, 77 Diaftzi24 Digestie 103-5, 113 Dinti: 107, 108-10,109, 110 -Iapte (deciduali) 109, 110,110 Duct lacrimal 79 Duct limfatic 96, 97 Duct pancreatic 75 Duct toracic 96, 97 Dura mater 13, 14,46,70,71 Duoden 113, 113 Durere 60, 60

E
Echilibru 56 Elastin! 25, 26,31 Elastice, fibre 33, 33 Emfizem 82 Emotiile - hormonii ~i 68-9 mirosul ~i, 58 Endolimfa 54, 55,55, 56, 56 Endometru 17, 137 Endoteliu 50 Energie 105 - metabolicii 20 Enzime 18,20,67,103,104, 116 Eozinofile 89, 89 Epicraniu 34 Epiderm 33, 33, 35 Epididim 130, 132, 134,135 Epiglota 25, 26, 58, 61, 61, 80, 107, 111,111 Epimisium 41 Epiteliu 50, 124

B
Bartholin, glande 136, 137 Bastona~e 51 Bazali, ganglioni 47, 48, 65 Bazofil 89, 89 Bila 103, 104, 113, 118, 118, 119, 122

H
Havers, canale 24 Hemoglobina 88 Hemoroizi 147

Henle, ansa 127 Heparina 89 Himen 136, 136, 137,137 Hipoglicemie 105 Hipofaringe 80, 81,81 Hipotalamus 21. 21, 44, 44, 48, 68, 70, 70, 72, 141 His, fascicul 91 Histamina 89 Homeostazia 21 Hormoni 20, 66-9,67-77,87, 104 adrenocorticotrop (ACTH) 71, 71,77 aldosteron 68,76-7, 77, 122, 126 antidiuretic (ADH) 21, 68, 68, 71, 71, 122, 126 - cortizon 68, 71, 71, 74, 76, 77 - de cre~tere 71, 72 - de eliberare TSH (TRH) 72 - foliculinostimulant (FSH) 71, 71, 139 glucagon 68,74,104 - glucidici 68, 74, 104 - gonadotrofine 71 - gonadotrofina corionica umana (HCG) 142 insulina 18, 20, 67, 68, 68, 74-5, 75,77 -luteinizant (LH) 71, 71, 139, 141 - oxitocina 68, 68, 69, 71, 71 - parathormon 68, 126 - progesteron 68, 68, 69, 71, 131, 139 prolactina 68, 69, 71-2, 71 - sexuali 67, 68, 77, 131, 138 stimulator tiroidian (TSH) 70, 71, 72,73 steroizi 66, 68, 76-7 steroizi anabolizanti 77 - tiroxina (tiroidian) 68, 72-3 testosteron 68, 77, 131, 133 - tetraiodotironina (T4) 73 - triiodotironina (T3) 73

Laringe 12, 25, 25, 26, 61-2, 61, 80,107, III Lichid sinovial25, 30, 30, 31 LieberkUhn, criptele lui, 104,113 Ligamente 30,31-2,32 Ligamentul anular 26,32 Limba 58, 58,69,62,62, 106,106 Limfatice 56 Limfokine 97 Lipide 20,87, 16, 118 Lizozim 106 Lizozomi 18 Lobi - frontali 46 - occipitali 46, 49 - parietali 46, 49, 58, 60, 60, 65 -temporali 46, 49

M
Macula, vezi fovea Maleola28 Manubriu 27 Malpighi, corpuscul 98 Maltoza 103 Mamelon 69 Masticatie 102 Maduva spinarii 13, 14, 26, 26, 43, 44, 46-8, 60, 60 Marui lui Adam, vezi cartilajul tiroid Maseaua de minte 109 Mana 28-9, 30, 41, 44 Meaturi 79 Medulla oblongata 47, 48 Meissner, corpuscul 33 Melanina 35,35 Membrane 17, 17 - bucala 106 - mucoase 17, 17 - nazala 78, 79, 79 - sinoviala 17, 17,26, 30, 30, 31 - timpanica 56 Membre 28, 28-9 Membre inferioare 28, 28, 40 Memorie, miros ~i 58 Menarha 140 Meninge 17, 17,46,47 Menopauza 69 Merkel, corpuscul 60 Metabolism 20 Metabolismul amidonului 104-5, 104 Mezenter 15,15,114,114 Microtubuli 40 Miofibrile 38, 38 Miopie53 Miozina, filarnente 38, 39,40 Miros 57-8, 57 Mi~cari, coordonare, control 64-5, 64-5 Mitocondrii 18, 18, 38, 40,- 134, 134 Mitoza 19 Molari 109, 110 Mucus 57 Muguri gustativi 58, 59, 106, 107 8 Mu~chi 16, 18, 32, 36, 41, 36-40, 105 - adductor 40 - biceps 37, 38, 40 - buccinator 102

- cardiac 37,37,38,39,40 - ciliari 50, 50 - cremaster 132, 134 - deltoid 36 - diafragm 12, 14,14, 15,82, 84 - dreptul abdominal 36 - frontal 34, 36 - erectori 33 - gastrocnemian 31, 36, 40 - genioglos 63 - gluteus maximus 36, 37,38 - hioglos 63, 106 - iliac 40 - infraspinat 36 - intercostali 14, 42, 47, 63 -latissimus dorsi 27, 36 - maseteri 102 - occipitali 34, 36 - orbicularul ochiului 36 - orbicularul gurii 36 - palatoglos 63 - pectoralul mare 36, 38 - pectoralul mic 27 - psoasul mare 40 - pterigoizi 102 - sartorius 30, 40 - semitendinos 36, 41 - serratus anterior 27 - sternocledomastoidian 37, 80 - stiloglos 63, 106 - solear 40 - temporali 102 - trapez 36 - tensoru1 fasciei lata 40 - teres major 36 - trapez 36 - triceps 36, 38, 40 Mu~chi netezi 37, 38, 39, 40 Mu~chi voluntari 37, 38, 39, 40

N
Nas 79,79 Na~tere 146, 147 Nefroni 126 Nervi - coccigieni 42 - cohleari 54, 54, 55, 55 - cervi cali 42, 45 - cranieni 44, 45 - frenici 84, 84 - glosofaringieni 58, 81 - lombari 42, 45 - motori 38, 46, 46 - olfactivi 57, 57 - optici 50, 51, 52-3, 52 - parasimpatici 44, 44 - sacrali 42, 45 - senzitivi 43, 46 - simpatici 44, 44 - spinali 44, 45 - toracici 42, 45 - vagi 44, 45, 80 - vestibulari 56 Neuroni42,43,46,47 Neuroni motori 43, 44 Nidatie 142 Nivelul sodiului, control 76-7, 77 Noradrenalina 76 Nucleol18

I
Ileon 103, 103, 104,114,115 Imunoglobuline 97 Incisivi 109, 109 Interneuroni 43, 46, 47 Intestine 122 Intestinul gros 1235, 123-5 Intestinul subtire 103-4, 103-4, 113-15,113-15 Iod 72 Iris 50, 50, 51, 51

- calcaneu 29 - capitat 28 - clavicula 27, 28, 32, 82 - carpiene 29, 30 - coccis 26 cuboid 29 - cuneiform 29 - etmoid 57 - fibula 28, 28, 29, 51 - fata 23,26 - hamat 28 - hioid 61, 63, 106 - lacrimal 23 - humerus 26, 28, 32 - ilion 28, 28 - incus 54, 54, 55 - ischion 28, 28 - malleus 54, 55 - maxilar 23 - mandibula 14, 23, 26, 108 - metacarpiene 29 - metatarsiene 29 - navicular 29 - nazal23 - radius 26, 28 - patella 28 - piramidal 28 - pisiform 28 -pubic 15 - sacral 28, 28, 123 - scafoid 28 - stapedius 54, 54, 55 - stern 12 - talus 29 - tars 28 - tibia 28, 28, 29 - trapezoid 28 - ulna 26, 28, 32, 32 - zigomatic 23 Ochi 50-3, 51-3, 56 Oddi, sfincterullui, 118, 118 Oment 15 Organe 13-5 Organe sexuale 5 Orofaringe Osicule 54 Ovare 14,137,138-40,139 Ovulatie 72, 139, 139 Oxigen 84, 87, 88, 94

p
Pacini, corpuscul33, 60 Palat dur 106,107 Palat moale 80, 80, 106, 107 Pavilionul urechii, 54, 54 Pancreozimina104 Par 33, 34-5, 34 Pelvis 22, 24, 28, 28 Penis 121,128,128,130-3,131-3 Pepsina 103 Peptide 104 Peptone 103 Pericondru 25 Pericraniu 34 Perimisium 41 Perineu 128,136,136 Periost 24, 32 Peristaltism 11, 37, 123 Peritoneu 15, 114, 115 Peritoneu visceral 15, 15 Pia mater 13, 46 Picior 29, 40, 41

J
Jejun 103, 104, 113, 114,114

K
Keratina 33, 34, 35 Krause, corpuscul33 Kuppfer, celule 116

L
Labie 136, 136 Lacrimi 30 Lactatie 69, 71, 72, 146 Langerhans, insulele lui, 74, 105 Lapte matern 69, 72, 146

o
Oase 23-4, vezi articulatii, schelet

Piele 33-5,33-5, 129,129 - culoare 35 - tact 60, 60 Piele de giisca 35 Placa neuromusculara 38 Placenta 142, 144 Plachete sanguine 87-8, 86, 89 Plasma sanguina 87, 121 Plamiini 12, 14,28,63,82-5,82-5 - respirafie 84, 85 Pleura 12,14,17,82,82 Pleurezie 14, 82 Plex faringian 81 Pneumonie 82 Premolari 109, 110 Prepuf 132 Prostaglandine 138 Proteine 20,68,87, 116 Protrombina 88 Ptialina 103, 108 Pubis 28,29, 121, 130 Puis 92 Punte 47,48 Pupila 51, 51

Q
Quadriceps femoris 36

R
Radiatii optice 52 Ranvier, nod 42 Rani, leziuni 88, 88 Raspuns imun 77,88, 100-1, 101 Raspuns inflamator 89 Rect 15,103,123, 124,124 Reflexe 37,64-5 - actiuni 40, 46, 47 Reflux 112 Rejet tisular 101 Renina 77,126 Reproducere 142-7 Respiratie 27, 28, 84, 85 Reticul endoplasmic 18, 18 Retina 50, 50, 51-2, 53 Retea de fesut fibros 23 Ribozomi 18, 18 Rinichi 14, 15, 15,21,21, 71, 77, 118,119 Ruffini, corpuscu133

Sinoviala 30 Sinusoide 95,117 Sinusuri 14, 78, 79 Sinus sfenoidal 78 Sistem - cardiovascular 16, 86, 96 - digestiv 16, 102-19 - endocrin 16, 21,48,66, 77 - excretor 16, 120-9 limbic 47, 58 - muscular 16, 30-40 - nervos 16,21,42,65 - nervos autonom 21,44 - nervos periferic 44, 44-5 - neuroendocrin 21 - osos 16, 22, 23 - port hepatic 94 - reproducere 16, 30, 47 - respirator 16, 78-85 - reticulat activator 47, 48 - somatic 43, 44 - vascular limfatic 16, 96-101 - urinar 120, 121-2, 121 Skene, glande 136 Somn 48,48 Spatiu sinaptic 38 Sperma 131 Spermatozoid 71, 133-5,134, 142 Splina 131 Stomac 15, 111, 112, 112 Stroma 50 Substanta alba 46, 47 Substanta cenu~ie 46, 47, 48 Substantia nigra 47

Umoarea vitroasa 50,51-2 Urechi 26, 54-6, 54-6 - echilibru 56 - auz 54-6 Ureter 14,15,118, 121, 126,127 Uretra 120,121, 126,128,128,131 Urina 71, 119, 122, 126, 128 Urobilinogen 119 Uter 14, 15, 15, 17, 17,71,121, 137-8, 137-8 Utricula 56, 56 Uveal, tract 50 Uvee 50-1 Uvula 80,106, 107

V
Vagin 121, 128, 136, 136, 137, 137,138 Valve 136, 136 - cardiace 90, 90, 91 - ileocecala 103 - mitrala 90, 90, 91 - pulmonare 90,90, 91 Vase chilifere 104 Vas deferent 121, 130, 131, 132, 134, 135,135 Vase limfatice 96, 97, 97, 114, 115 Vedere 46, 50-3, 50-3 Vedere la distantii 53 Vedere periferica 52 Vene 93,94,95 - cava 14,15,87,95,95 - coronare 95 - bazilica 87, 95 - femurale 95 - hepatice 15,87,95,95,104,117 - hipofizare 70, 71 - iliace 94 - jugulare 12,80,87,95 - mezenterice 75 - peroniere 95 - poplitee 95 - porta 117 - pulmonare 83, 85, 87, 94,95 - renale 14, 87, 118, 121, 124 - safene 87, 95 - spermatice 87 - subclavie 95 - tibiale 95 varicoase 147 Venus, muntele lui, 136, 136 Vertebre 26, 26, 27, 43 Vertebre cervicale 13 Vertebre lombare 26 Vezicula biliara 15, 103, 103, 113, 113,118,118,119,119,122 Vezicule seminale 180 Viscere 15 Vitamine 118

~antu1 coronar 131, 131

T
Tact 46, 49, 60, 60 Talamus 47, 48, 58, 60, 60 Teaca de mielina 42, 43 Tendon 17, 31, 31,40,41,41 Tendon - calcaneean 41 - ehiensor 36, 40, 41 - flexor 36, 40, 41 Tenosinovitii 41 Terminatii nervoase 33,33,60,60 Testicule 121, 130, 132, 133-5, 134 Timpan 54, 54, 55, 55 Timus 14, 61, 82, 98-9, 99 Tiroida 61,71,72-3, 72 Tirozina 35 Torace 12,14 Toxine 89, 116 Tract optic 52 Tract respirator 17 Trahee 12, 14,61,61,81,81 Tricuspide, valve 90, 90-1 Trofoblast 142, 143

S
Sacula 56, 56 Saliva 59,59, 106-8 Siinge 21, 25, 87-9, 88, 89, 98, 116, 126 Scala timpanica 55 Scala vestibulara 55 Scalp 34 Schwann, teaca 43 Sclera 50, 51 Scrot 130,132, 135 Sebum 34 Secretina 67, 104 Sella turcica 70, 70 Seroase 17, 17 Setea 21,21 Sfincteranal103, 124, 125 Sfincter piloric 103, 112 Sigmoid, colon 123 Simfiza pubiana 28 Sinapse 43, 47

W
Waldeyer, inel100

Tesut epitelial 16 Tesut fibros 23


T esut nervos
16

X
Xifoid, proces 27

U
Umori 22,32 Umoarea apoasa 50,51