Sunteți pe pagina 1din 2

Ghita Pristanda

Ghita Pristanda, aparent neimportant, apare in deschiderea comediei (actul


I, scena I) in discutia cu Tipatescu, cand este scoasa in evidenta incultura lui , cu
automatismele verbale : “ Curat caraghioz !… Pardon, sa iertati , coane Fanica , ca intreb
: bampir … ce-I aia, bampir?”, “ Curat misel !” ; “ Curat murdar ! “
Abil, se comporta slugarnic cu toti, socotelile lui fiind practice si in consens
cu ale sotiei lui care-l invata : “Ghita, Ghita , pupa-l in bot si papa tot , ca satulul nu crede
la al flamand “. Deformarea cuvintelor , a neologismelor, aocierea lui curat cu expresii
si cuvinte nepotrivite : “ curat condei “, “ curat murdar “, “curat constitutional “
caracterizeaza personajul , starnind comicul de limbaj . Repetarea automata , incalcarea
regulilor gramaticale denota incultura , lipsa de instructie ( “catrindala” , “ renumeratie “ ,
“ bampir “ ). Pristanda se autocaracterizeaza etalandu-si importanta si dificultatea
postului , a functiei : “… ca acuma stiti ca bietul politai n-are si el ceas de mancare , de
bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul…”. Tipatescu il aproba scurt, dupa care
Ghita, cu o etica modelata dupa interes, adauga : “ si la mine, coane Fanica, sa traiti !
greu de tot… Ce sa zic ? Famelie mare, remuneratie mica, dupa buget, coane Fanica.”
Vorbele sunt aluzive , reverentioase si urmaresc sensibilizarea lui Tipatescu care ar putea
sa-I fie de folos.
Prin reactia sa , Tipatescu ( zambind precizeaza scriitorul ) spune : “…decat
tu nu esti baiat prost ; Las’ ca stim noi ! “Pristanda nu neaga, se supune politicos, ceea ce
il determina pe Tipatescu sa se destainuie : “…mie-mi place sa ma serveasca functionarul
cu tragere de inima…Cand e om de credinta…”. Astfel se pune o conditie, credinta, la
care Pristnda nu evita sa raspunda, confirmand devotamentul sau : “ De credinta , coane
Fanica sa traiti ! “
Comportarea lui Pristanda este copilaroasa , ridicola : “ Al dumneavoastra,
coane Fanica, si al coanei Joitichi, si al lui conu Zaharia…”
Dupa afacerea cu steagurile, il surprinde pe Tipatescu , povestindu-I despre
ceea ce auzise de la dascalime, “ toata gasca in par “ pare artist prin gestica, imita foarte
bine pe cei din jur, scena de la popa Pripici fiind savuroasa.
In scena II, actul I , singur cu sine, Pristanda isi exprima gandurile,
caracterizand si el aspectele de viata la care asista si in care se implica, de unde rezulta
viclenia si simtul de observatie, siretenia lui . Notatiile autorului ii intaresc trasaturile de
caracter .
Pristanda sugereaza chiar si prin numele sau limitarea si balcanismul
degenerat, deoarece substantivul “ pristanda “ denumeste o hora, aceasta demonstrand ca
el joaca precum I se cere .
Tipatescu

Importanta personajului Stefan Tipatescu este data de Caragiale prin asezarea


lui pe primul loc in tabela de “ persoane “ , cu sublinierea “prefectul judetului “. Dupa
succinte precizari de décor , scena I din actul I se deshide prin aducera in prim plan a lui
Tipatescu . Scriitorul il caracterizeaza “ putin agitat , se plimba prin odaie “. Gasindu-se
fata in fata cu politaiul orasului , Pristanda , care “ in picioare , mai spre usa, sta rezemat
in sabie “, dialogul celor doi concentreaza atentia asupra introducerii cititorului spectator
in declansarea actiunii privind scrisoarea , cele ascultate noaptea la fereastra lui Nae
Catavencu , afacerea cu steagurile, puse de Pristanda in oras, devenita proverbiala .
Prima replica de deschidere a comediei ii apartine lui Tipatescu, care termina
de citit o fraza din jurnal : “ …Rusine pentru orasul nostru sa tremure in fata unui om !
[..] Eu vampir , ai ? …Caraghios!” si apoi continua : “Unul … unul care suge sangele
poporului…Eu sug sangele poporului !”
Tipatescu este orgolios, abuziv, incalca legea si admite maruntele
matrapazlacuri ale lui Pristanda, pentru ca acesta este “ scrufulos la datorie “; face caz de
moralitatea lui Catavencu : “ A! ce lume , ce lume !” in realitate intruchipand coruptia : e
manevrat cu usurinta de Zoe in umbra careia traieste.
In ce priveste numele, Tipatescu semnifica o anumita indiscretie , precum si
un mers incet, dar sigur tipa –tipa, prin el Caragiale creeand tipul junelui prim, prezent in
teatrul clasic . Orgolios fara masura , face din functia politica un mod personal de
gandire si actiune , tinut insa in struna de Zoe, din al carei cuvant nu iese; caracterizat
perfect de Ghita :” mosie –mosie, fonctie –fonctie, coana Joitica –coana Joitica: trai ,
neneaco, cu banii lui Trahanache …babachii “.