Sunteți pe pagina 1din 24

Portul popular- zona Muntenia

Strbtut n secolele precedente de vechile drumuri comerciale care legau Orientul de Occident i de binecunoscutele trasee ale transhumanei oierilor transilvneni, care i iernau turmele n blile Dunrii, Muntenia a beneficiat de timpuriu de un statut privilegiat n ceea ce privete schimburile culturale interzonale i accesul la diverse categorii de materiale noi, vndute prin sate de ctre marghidani (vnztori ambulani). Firul metalic auriu i argintiu, arniciul colorat, mtasea, fluturii (paietele) i mrgelele folosite n broderia i alesturile pieselor de costum, nc de la sfritul secolului al XVIII-lea, au contribuit la nnobilarea acestora i la diversificarea paletei lor cromatice. n partea de sud a Munteniei zonele etnografice Vlaca, Ilfov,

Teleorman costumul tradiional aduce n atenie cteva elemente ce trdeaz influen balcanico-oriental: croiul poturilor (pantaloni brbteti cu turul foarte larg), folosirea gitanelor negre de mtase i a celor colorate pentru decorarea hainelor groase din dimie, adoptarea de ctre femei a fesului, chemeleului i a monedelor de aur (icuari i mahmudele) pentru gteala ceremonial a capului. Ansamblu vestimentar de o remarcabil valoare artistic, costumul tradiional din Muntenia, indiferent de zona etnografic, a contribuit semnificativ la afirmarea portului popular ca form semnificativ a creaiei rneti i dezvoltarea patrimoniului etnografic romnesc. Varietatea soluiilor plastico-decorative, rafinatele armonii cromatice i originalitatea interpretrilor diverselor categorii de motive au generat o expresie estetic inconfundabil pentru fiecare tip de pies. Un loc de frunte n ierarhia costumului muntenesc, pentru fastul, elegana, nalta valoare artistic i prestigiul pe care l-a dobndit dincolo de graniele zonelor de origine, revine portului femeiesc din Muscel i Arge. Ia, fota i marama acestor costume sunt, fiecare, un exemplu de performan tehnologic i miestrie artistic. Maramele din Muscel i Arge impresioneaz prin lungimea i decorul ales cu fir auriu, bumbac alb i mtase colorat. La cmi, modul de structurare a decorului pe mneci, respect totdeauna poziia altiei, ncreului i a rurilor dar introduce totui unele elemente de particularizare, care ilustreaz principiul unitii n diversitate. Pnza cu margini portocalii, mnecile foarte lungi i motivul futi, lucrat cu arnica negru sau rou i fir auriu sau argintiu, sunt emblemele Muscelului. Mneca rsfrnt, ncreul policrom urmat de ruri sau o blan de motive, potenate vizual prin adugare de paiete i mrgele, definesc zona Arge. n ceea ce privete fotele, n ambele zone decorul este plasat pe poale i pulpene, fiind ales cu fir auriu i argintiu pe fond negru, rou, albastru sau alb (Muscel). Exceptnd aceast compoziie, fota argeean, de mai mici dimensiuni, se poart asociat n fa cu o zvelc armonizat cromatic i compoziional cu fota. Nota distinctiv a fotei de Arge este repartizarea decorului de jur-mprejurul laturilor formnd un chenar ce las n centru, un mic spaiu nedecorat. Pentru elegana i preiozitatea materialelor, iile, fotele i maramele muscelene, au fost adoptate n multe zone ale rii ca embleme ale costumului naional.

COSTUMUL FEMEIESC 1) Piptntura capului deosebea fetele de femeile cstorite. Fetele: dou coade fcute coc, la ceaf, corcu, op, pieptntura cu ge(pe ele miresele puneau :gtarul, din pr acoperit cu panglic roie i un gherdan de

mrgele). A doua sear, dup nunt, pe cap mireasa punea crpa(batic). Garul i crpa erau variante ale conciului. 2) tergtoarele de mbrobodit. Pentru ziua nunii, fetele pregteau cele mai frumoase tergare, mniterguri, pnzturi, zbrence sau fiiul sau marama de borangic( galben, zona Vrancei), broboadele: tergarele de mbrobodit(pnzturi sau mniterguri, din bumbac/ln sau vegetal) ornamentate cu motive :iate. Pe sub aceste tergare din borangic, femeile foloseau batista alb:grimea(Iai), din pnz de trg, croit n triunghi col, pe margini cu dantel din a i mrgele. 3) Podoabe: mrgele, cercei, inele. La gt: mrgele(iraguri i ghirlande de mrgele sau zgard de mrgele, sau salbe cu trei rnduri din monede de argint), n urechi cercei, la mini inel. 4) Cmaa femeiasc.(Decorul cmilor deosebete zonele etnografice). Din punct de vedere morfologic, cmile moldoveneti se mpart n tipuri i variante. Sunt trei tipuri(nti erau dou) de cmi: pancho( cu mneca din umr, croit cu gura ptrat, fr guler sau cu un guler ngust pe lng gt:ciupag ornate n butuci din pnz de sacz, ornat cu mrgele colorate, brar de la mna ornamentat cu lncez cusut cu arnici negru, se ncheie cu :bunghi galbeni i cheutori n pnz); ncreit la gt, cu alti, coit separat; cmaa lung(poale cusute cu stan) Variante: ~ cmaa cu ciupag(deriv din cea ncreit la gt, din pnz de in, cnep, apoi bumbac) ~ cmile de srbtoare sunt ornamentate(ornamentul de pe umrul cmii se numete alti, cusut separat, ornamentul de lng alti se numete ncreeal, galben, cusut cu liric sau arnici n motiv geometric/romburi. Mrgele colorate s-au utilizat n ornamentarea cmilor. ~ la cmile btrneti, custura cu care se prinde mneca de stanul cmii sau alti se numete puricei, iar bumbacul chilipric. ~ cmaa naional este cu mnec din umr(la lucru/srbtori), din pnz de bumbac, borangic, ln igaie. ~ n zona Iaului, zona colinelor Tutovei, cmile de srbtoare, se confecionau din pnz de ln igaie, esut cu margine sau n cruci( cmaa panch, cu mneca din umr, ornamentele motiv intu, urzeal de nuc, pianjen, laba gtei, frunz de vie, arbac. Umrul este mpodobit cu mrgele. Cmaa cu alti este cea mai nou. ~ n zona Dorohoiului-Botoani s-au folosit acelai tip de cmi ca la Iai, exceptnd materia prim. Nu s-a folosit pnza din ln(bumbac, in, cnep). 5) Catrina

Catrina sau prigitoarea se pune deasupra cmii, acoperind corpul de la bru la poale. Este confecionat dintr-o estur de ln n 4 ie, de form dreptunghiular, suprapunndu-se n fa parte peste parte.( Este confecionat i din ln natural, esut simpl, fr ornamente, apoi apar betele roii la margini i curcubeele). Fondul catrinei era negru, n fa decorat cu vrste. La bata de sus, catrina avea cte o cheotoare, prin care se trecea brneaa cu care se ncinge. Pe sub catrin femeile se ncing cu brul, iar peste catrin pun/puneau: bee, frnghii, brnee etc. Fusta folosit la lucru/srbtoare(ocazie/nunt erau foarte artistic decorate) se poate compara cu apregul cre oltenesc. Fusta ornamentat cu flori n zona Iai. Androcul(Bacu), variant a fustei, esut cu motive geometrice sau vegetale(spic de gru). Dup nunt, fustele de mireas se mbrcau numai la ocazii. Pestelca de ln se esea cu vrste colorate(se poart la fusta ndungat vrstat) este o pies[ de port folosit[ ]n componena costumului moldovenesc. COSTUMUL BRBTESC Costumul brbtesc are un numr redus de piese comparative cu cel femeiesc. Piesele definitorii ale costumului brbtesc sunt: cmaa(dintr-o buca din cnep/in) iarii moldoveneti(din estur mixt, ln i bumbac nedat la piu) crei de la glezn pn la genunchi; bernevicii(cioarecii); n zilele de lucru se folosesc izmenele din pnz de cnep, iar iarna bernevicii din dimie alb. Costumul brbtesc era completat de cingtori de ln/piele, naframe,traiste, pungi de piele, opinci, sumane, cojoace cciuli i plrii.

PIESE COMUNE COSTUMULUI FEMEIESC I BRBTESC

Cingtoarele moldoveneti. Chimirul, curelele, brul i brneele, alturi de alte piese de port popular: cmi, iari, ctrine, fuste, completau costumul brbtesc i femeiesc. Nfrmile piese de port popular folosite la costumul naional de srbtoare sau ocazii(nunt/nmormntri) se pun la bru, iar capetele sau colurile atrnau pe old, ori se fixau pe piept, n partea stng. Sunt/erau confecionate din pnz de bumbac sau in i bumbac, ornamentate cu variate motive, n funcie de zon, cu form patrat. Decorul era executat cu strmtur colorat sau arnici. Era realizat din custuri, esut.

Traista , Dei costumul naional a fost nlocuit cu moda de ora, traista est singurul element de port ce se pstreaz i-n prezent. Este confecionat din ln, culoarea natural, alb cu negru esut n 4 ie. Ornamentele ieeau n relief dintr-un joc de linii, vrste, folosite la urzit i esut, alterau culorile alb/negru, cu ptrate. Sumanele moldoveneti , bogat ornamentate, ncrcate, btute cu sarad, se poart iarna(femei/brbai). Creang purta suman. Sumanul, ca postav se fcea din ln de oaie, vopsit cu sovrf i scoar de ariu, n coaj de nuci. Croitul sumanelor: n cline falduri, este larg, s curg apa de pe el cnd plou. Sumanele ntlnite n Moldova, se pot clasifica dup utilitatea lor sezonier i vestimentar. Dup sezon, sunt 3 categorii: scurte(sumiee sau sumnic, toamna/primvara/n zile ploioase); genunchere, iarna deasupra cojoacelor scure lungi, iarna deasupra cojoacelor scurte; Dup utilitatea vestimentar , sumanele se clasific n : -sumane pentru uzul zilnic(ln, culoare natural); -sumane pentru zile de srbtoare ( din ln de noaten vopsit vegetal, cu falduri dubli la pri, cu guler ntors, guler dublu sau guler nant, bogat ornamentate, predomin monocromia(predomin negrul cu care se vopseau aplicaiile de la nururi, numite:saraduri sau gitan, din ln neagr sau din pr de ln). Haine nrudite cu sumanul: -mantaua cu gugi sau capac, ornamentat cu sarad; -zbunul confecionat din suman brumriu, ornamentat cu gitan subire i cordic neagr; -contaul(clupca) hain blnit(dublat cu pielicele de oaie/miel); -caaveica, de influen oreneasc(stof trg, catifea, negr, verde maro cu insad blan de hulpe vulpe), folosit de femei n jurul gtului; -flaneaua, hain roie de ln (bumbac), se purta cu pantaloni de iac; -antereul rou, din ln, lung pn deasupra genunchilor; -ilicul, fr mneci se ncheia pe piept(bulgari/zona Hui); -gluga, motenit din fondul arhaic traco getic ca i sumanul(purtat de ciobani), din iac, cu franjuri.

INCALTAMINTEA nclmintea tradiional(femei/brbai) opincile, n care se puneau ciorapi de ln i obiele, confecionate din piele de porc cruite(tbcite), sau

vit se ngruzeau n treimea anterioar extern, avnd gurgui, legate de picior cu ae de ln neagr rsucit rasad, sau cu ae din pr de cal(cozi) tors cu fusul. Obielee erau din ln alb,dat la piu(n opinci se mai purtau i ciorapi de ln alb). n portul actual, opincile se mai folosesc la lucru, confecionate din gum(din comer). n portul btrnesc, opinca era folosit de brbai/femei n zile de lucru i la srbtori. La nceputul secolului XX, femeile au nlocuit opincile cu nclminte din fabric: ghete i papuci iminei, fr toc, un fel de pantof. Ghetele erau ncheiate cu bunghi sau aveau gum ntr-o parte , lrgindu-se la nclare. Brbaii aveau ciubote cu talp i caiele pe toc: erau largi, uneori n ele puneau i fn, n loc de obiele. Ei foloseau i cizme cu: tureatc, lng care aveau cusute flori din ln colorat, mpletite cu andrele, n motive naonale. n zona Iai, cizmele erau lungi pn la genunchi sau chiar desupra lor, se purtau la srbtori, erau drepte sau cree. Se mai purtau bocanci cu gum la pri. Vara purtau ghete. n zile de lucru se purta opinca. n portul actual, nclmintea de srbtoare este aceeai ca la ora: pantifi, bocanci i cizme.

Broderii

Arta popular de nfrumuseare a obiectelor textile are o istorie i tradiii seculare, fiind prezent n viaa moldovenilor din mediul rural i urban pn n zilele noastre.

Dragostea de frumos se manifest la ei pretutindeni: n felul de a-i mpodobi locuina, modul de a se mbrca zilnic i ndeosebi la srbtori. Dovada de mpodobire a vestimentaiei vine de la strmoii notri, gsite fiind unele monumente originale din antichitate. Pe columna lui Traian de la Roma i monumentul triumfal de la Adamclisi din Dobrogea snt spate n piatr imagini ale dacilor n costume identice cu cele ale ranilor moldoveni. n diverse documente care dateaz din sec. XV-XVI (testamente, foi de zestre, etc.) sunt men ionate piese textile pentru decorul interiorului, vestimentare, etc. Aceste descrieri ne ofer informa ii i despre procedeele tehnico-artistice de realizare i decorare a esturilor: alesul covoarelor, broderia costumelor, croetatul dantelelor. Despre broderiile din trecut ne mrturisesc vestitele opere de tip covoare brodate realizate de Elena Voloanca fiica lui tefan cel Mare i multe piese mnstireti i haine ale slujitorilor bisericeti. De asemenea se gsesc descrieri fragmentare, foi de zestre, informaii ale cltorilor strini despre piese textile i costum. Un bogat i original material etnografic documentar se pstreaz n coleciile muzeistice i cercetrile de teren, despre vestimentaie i piese textile mpodobite cu decor prin intermediul custurilor i broderiei, racordate la caracterul materiei prime i funcia obiectelor. Arta popular de mpodobire a obiectelor textile s-a dezvoltat pe parcurs de secole, ns cea mai original i bogat n tehnici de lucru i motive decorative a fost n secolul al XVIII prima jumtate a secolului al XIX-lea, cnd ndeletnicirile casnice i atelierele meteugreti de pe lng mnstiri i casele boiereti erau n deplin dezvoltare, cnd tradiiile esutului i broderiei erau nalt apreciate ca valori al statutului social-economic al fetelor tinere. Analiznd tehnologia i ornamentica broderiilor prin prisma istoric atestm urme de influen oriental, european, slav. Acestea se datoresc poziiei geografice a Moldovei i relaiilor ei comercial-economice cu alte state n perioadele precedente. Totodat custurile moldoveneti, broderia i-au pstrat un stil original cu variate procedee tehnice de realizare i compoziii ornamentale, cu motive i nuane cromatice diverse. Custurile decorative se folosesc ca i n trecut la nfrumusearea vestimentaiei, ndeosebi a cmaelor femeieti i brbteti de srbtoare, la esturile decorative din casa mare, pe unele obiecte albe pregtite ca zestre fetelor i pentru legtorile de nunt.

esutul, torsul, cusutul, btutul dantelelor


esutul i torsul reprezint pn n zilele noastre una dintre cele mai rspndite ndeletniciri casnice. Nici cele mai bogate sortimente ale produselor fabricilor de textile nau reuit s elimine complet din casa rneasc rzboiul de esut. nc mai sunt case n care se aude btaia lui ritmic, mai ales iarna. Cerinele mereu crescnde sunt satisfcute cu ajutorul produciei de proporii industriale a unitilor cooperaiei meteugreti. La Sndominic, Frumoasa, Corbu, pe Valea Trotuului in casele rneti se fac acele pturi groase, clduroase, moi - dup drcit - numite cergi. Covorul, ptura, cuvertura, pretarul, fcute din ln toars i vopsit, mpodobite cu alesturi, sunt deopotriv cunoscute i rspndite pe ambele pri ale masivului Harghita. Motivele ornamentale geometrice ale covorului secuiesc, folosirea cu msur a culorilor (maro-ruginiu, mov, albastru nchis, vnt, alb, sau verde deschis i rou viiniu) au un caracter tradiional. esturile de ln cu motive florale reprezint produse i obiecte de zestre ndrgite n zonele cu populaie romneasc. esutul covoarelor vopsite, ndeletnicire rennoit, prin bogia de culori i motivele ornamentale se nscrie, de asemenea, pe linia pstrrii tradiiilor. Aceste produse pot fi cumprate peste tot n jude, n magazinele de art popular. Din bumbac, cnep i in, ori din amestecul acestora sunt esute prosoape, fee de mese, ervete, pretare tivite, fee de pernie ornamentale. Aceast ndeletnicire casnic este caracteristic tuturor zonelor judeului. n proporii mai mari asemenea esturi se fac la Dneti, Cristuru-Secuiesc i mprejurimile lor, folosindu-se tehnica i motivele tradiionale de esut. Motivele n cruciulie ale pernelor, cuverturilor, feelor de mese se caracterizeaz printr-o bogat varietate. Prin rennoirea coleciilor de modele din zonele Ocnelor, Casinului,

Ciumanilor, Snmartinului se aplic din nou pe pnz o ornamentare popular tradiional. Broderiile de un colorit extrem de bogat de pe Valea Mureului, pe lng faptul c reprezint frumuseea portului popular local romnesc, se gsesc i pe prosoapele, erveelele, pernele ornamentale att de cutate. Aceste broderii cusute cu butuci sau prin mpunsturi paralele, sunt produse de renume. Varietatea infinit a motivelor cusute pe dos, caracteristice zonelor locuite de ceangi, de asemeni reprezint una dintre comorile nepreuite ale artei populare a judeului. Ornarea bundielor, dei se socotete parte a micilor meserii, prin motivele ornamentale pe care le folosete reprezint una dintre ramurile cele mai specifice ale creaiei populare. O mare varietate a bundielor brodate regsim de la marginea nordic a judeului, de la Bilbor i pn la Pltini (Odorhei). Pe ele se contopesc n armonie elementele geometrice stilizate cu motivele florale spontane i care, mpreun cu bogia coloristic, fac cojocelul un adevrat component al vemntului de srbtoare. Un produs de o deosebit finee al talentului creator l reprezint dantela esut cu bile beioare de la Sncrai, caracteristic exclusiv a acestui sat. E o adevrat plcere s urmreti modul n care se es dantelele, s vezi cum degetele iscusite ale femeilor, prin aruncarea rapid, peste acele de gmlie care urmeaz contururile desenelor, a mulimii de bile din lemn fixate de a, transform modelul, aproape ct ai clipi din ochi, n dantele de o rar frumusee. mpletiturile de pai de asemenea reprezint una dintre ndeletnicirile populare, avnd tradiii mai cu seam n colul sud-vestic al judeului - n Mugeni, Dobeni, Tetura, Beta, Aluni, Crieni. Locuitorii acestor sate confecioneaz plrii de paie pentru brbai i femei, poete i pretare. La Mugeni se fac din foi de ppuoi practicele geni de trand, tergtori de picioare, pretare ornamentate. La imoneti este rspndit mpletitura de nuiele, Courile din nuiele lustruite, courile pentru sugari, ba i mesele i fotoliile de grdin mpletite din nuiele, se bucur de o mare cutare. La Lupeni, Zetea, Lueta, din dungi colorate de resturi de textile, se es interesante preuri figurale care reprezint, n acelai timp, i exemple ale creterii creaiei figurale naive.

Tesaturi de panza estura textil este o foaie plan, subire i flexibil, estura este format prin ntreptrunderea, prin ncruciarea perpendicular a dou ansambluri de fire: urzeala (n lungime) i bttura (n lime). Ele se obin prin operaii pregtitoare ale esutului

ca: rmuirea, bobinarea, urzirea, ncleiere urzelii, nvdirea, dup care urmeaz eserea propriu-zis. Modul de ncruciare ce produce diferite desene, efecte de suprafa, structur i calitate, se mai numete legtur, armur sau compoziie. Cele trei legturi fundamentale ale estoriei sunt: 1. legtura de pnz, sau tafta (taffetas); firele din urzeal i cele din bttur sunt dispuse c tabla de ah, n 2 ie. Suprafaa are aspect neted, de o desime medie, cu rezisten mare cu fa identic pe ambele pri. 2. legtura serj (serge) sau n diagonal, n 3 sau mai multe ie, cu dungi continue oblice (grade de legtur). Exist mai multe variante diagonal de bttur, de urzeal i diagonal echilibrat. Caracteristica acestei legturi este rezistena i desimea medie, suprafaa este moale. Se recomand pentru rochii, cptueli, costume etc. 3. legtura satin (atlas), o legtur serj cu ncruciri mprtiate dup un anumit model, produce o suprafa cu luciu, de obicei n 5 i 8 ie. Apar dou suprafee: una neted i una lucioas. Caracteristic este capacitatea de alunecare a esturii. Se recomand pentru cptueli, fee de plapom, draperii, rochii, lenjerie de corp etc. Tehnica esturilor speciale cere: esturi ntrite, esturi goale (esturi pentru furtunuri), esturi de catifea i plu, materialele de prosoape, covoare (mpletite cu mna sau esute cu puf netuns sau tuns), stofe cu diferite desene (fabricate cu maina Jaquard); damasc, stofe i benzi broate. Ca urmare a modului de realizare, esturile prezint o bun stabilitate i rezisten la purtare. Industria textil din ara noastr realizeaz o diversitate de esturi care sunt utilizate att pentru confecionarea mbrcmintei ct i pentru alte destinaii. Clasificarea esturilor se poate face n funcie de mbrcmintea la care se utilizeaz. Sau esturile se mai pot clasifica dup natura materiei prime, a compoziiei fibroase; astfel acestea se pot mpri n esturi de bumbac, din n i cnep, din ln, din mtase i din fire sintetice. Fiecare categorie de esuturi poate fi utilizat pentru confecionarea unui produs, sau o grup de produse specific caracteristicilor funcionale i sezonului n care se poart.

Portul popular Existena secular a unor anumite conjuncturi social-economice i culturale zonale a creat n Transilvania, treptat, zone etnografice cu personalitate distinct, ale cror mrci identitare au fost evideniate prin aspectul aparte

al costumului popular local. n ciuda structurii de baz unitare, costumele zonale aparinnd aceleiai etnii conineau trsturi particulare, care le difereniau exact n msura n care puteau deveni suport identitar pentru comuniti care i cultivau personalitatea distinct. n cazul unor etnii diferite, care au coexistat timp de secole ntr-un teritoriu anume, tendint de a se defini prin difereniere a fost mai puternic i s-a manifestat prin sublinierea elementelor specifice din structura costumului, crora li se atribuia o energie identitar deosebit. Evolund n timp, cu pstrarea unei structuri de baz, costumul popular tradiional a supravieuit n Transilvania pn n epoca industrializrii rapide (1960-1965).

Geneza si evolutia portului popular romanesc


Portul romnesc, ca trasaturi generale are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul tarii, avand desigur deosebiri de amanunte, cu schimbari de forma, croiala, sau doar de modul de folosire a pieptanaturii si a podoabelor. El are ca trasatura esentiala unitatea n varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor si zonelor respective. Istoria portului popular romanesc Portul popular romanesc si gaseste radacinile n portul stramosilor nostri traci, geti si daci si se aseamana cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanica, desigur cu deosebirile care constau n amanunte decorative si colorit. In decursul istoriei, structura si evolutia costumului popular romanesc si-a pastrat nealterate caracteristicile esentiale. Pornind de la realizari artistice facute cu materii prime produse n gospodariile taranilor, portul popular romanesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogata maiestrie a taranului roman, atat n ornarea tesaturilor si a broderiilor, cat si n obtinerea culorilor vegetale. Portul popular se diferentiaza n functie de anotimp, ocazii festive, varsta si sex, adaptandu-se ocupatiilor specifice fiecarei zone. Ornamentatia costumului romanesc Elementul principal n ornametatia costumului romanesc consta n modul de decorare, atat ca plasare cat si compozitie a motivelor, ele fiind plasate n anumite spatii. n general ornamentatia costumelor este geometrica, stilizand formele de inspiratie

naturala, cum ar fi: pasari, flori, animale. Specific costumului romanesc este elementul cromatic, caracterizat prin sobrietate si echilibru n folosirea culorilor, n combinatia lor n mod armonios, rezultand obtinerea efectelor coloristice de bun gust si rafinament artistic. Culorile de baza sunt: negru, rosu, cafeniu inchis, albastru, verde si violet.

INDIVIDUALITATEA PORTULUI POPULAR ROMANESC Costumul popular romanesc reprezinta vesnicia si individualitatea unei etnii. In Romania exista 112 costume traditionale din care in Banat sunt in numar de 12, in Caras in numar de 5, iar in Clisura 1 care este o interferenta intre zona montanistica si Clisura. Costumul popular romanesc este format din: ciupag care este facut din panza tesuta. La maneci are prinsa cibca facuta cu carligul din macrameu alb. Pe piept si la maneci sunt cusute flori cu acul, de diferite culori camasa este facuta din panza tesuta. La poale (jos) are prinsa cibca facuta cu carligul din macrameu alb si cususte flori de diferite culori cu acul fustcul vine in fata peste camasa. Este facut din lana tesuta si prinsi pe el fluturi opregul vine in spate peste camasa. Este facut din lana tesuta si prinsi pe el fluturi brul este facut din lana tesuta. Cu el se incinge mijlocul (culori rosu, albastru, alb, portocaliu, verde)

cojocul este facut din piei de oaie. Pe margini sunt cusute flori de diferite culori cu acul crpa este facut din matase, iar pe margini are ciucuri lungi. La fetele tinere carpa este inlocuita de somot. Somotul este facut din catifea si impodobit cu margele stitele vin puse la maini. Sunt facute din lana si impodobite cu margele. La gat se poarta part facuta din margele de diferite culori insirate pe ata. De asemenea, se mai poarta salba din bani de argint si margele Unelte folosite pentru pregatirea lanai - piepteni - furca si fus - razboi de tesut Vase de lut zona Resita ( Vechime : peste 60 de ani) - oale mici de pamant pentru prins laptele (nesmaltuita) - oale mari de pamant pentru prins laptele (nesmaltuita) - oala de tamaiat ( de lut) nesmaltuita- strachina din lut (smaltuita) - carceag de apa - plosca pentru tuica (folosita la chemat pe ulitele satului, la nunta)

Broderiile zona Muntenia

Cea mai veche urma de broderie bizantina descoperita pe teritoriul Romaniei dateaza din secolul al XI-lea si reprezinta, probabil, un fragment de rucavita, decorat cu fir de aur pe suport de matase, intarit cu tort de in, provenind dintr-un mormant dobrogean de la Garvan-Dinogetia. Se pastreaza acum la Institutul de Arheologie din Bucuresti. Este cunoscut, de asemenea, faptul ca tot n secolul al XI-lea s-a introdus la noi razboiul de tesut orizontal, ceea ce a stimulat, intr-o mare masura, cusaturile autohtone cu alesaturi de straveche traditie. Vestigii directe nu ni s-au pastrat insa, nici din aceasta vreme, nici din veacurile imediat urmatoare. Se poate presupune totusi - pe baza unor valoroase broderii romanesti datand de la sfarsitul veacului al XIV-lea si inceputul celui de al XV-lea, care marcheaza evident o evolutie - ca mestesugul s-a practicat necontenit la noi, perfectionandu-se treptat sub inraurirea produselor si atelierelor bizantine, fie constantinopolitane, fie sarbe sau macedonene. Pentru vesmintele pretentioase, aulice si de cult, ca si pentru feluritele valuri liturgice sau obiecte laice destinate impodobirii interioarelor voievodale si boieresti, se

importau, prin solii trimise ad-hoc sau prin intermediul negustorilor genovezi, din Orientul Apropiat si Italia, din Flandra si Lombardia, apoi si din alte tari ale Europei, matasuri fine si stofe grele, catifele tunse pe mai multe nivele, si brocarturi somptuoase, brosate cu fir de aur si argint, toate la un loc insumand un repertoriu ornamental fitomorfic dintre cele mai luxuriante. Astfel, alaturi de stravechiul motiv al palmetei, cu toate variantele sale, foarte frecvente sunt vrejurile meandrice sau impletite, purtatoare de rodii si ananas, de frunze de acant si anghinare, precum si de numeroase motive florale, reprezentand garoafe, lalele, zambile, trandafiri, flori de lotus, de par, de rasura, de caprifoi, de gentiana etc. Adeseori, printre aceste ornamente vegetale, sunt presarate motive geometrice, simbolice si astrale, cum ar fi rozeta, rombul, cercul, crucea, steaua, soarele, semiluna s. a. Executate n fire policrome, acordate la natura cmpului ornamental, asemenea tesaturi aveau prin ele nsele o mare valoare decorativa si erau destinate confectionarii vesmintelor aulice, acoperamintelor de pristol, de tetrapod si de morminte sau valurilor de tmpla si poalelor de icoane. Broderiile propriu-zise, n schimb, adica cele executate cu acul dupa modele desenate mai nti pe cartoane, utilizau, ca suporturi, tesaturi monocrome, n special de matase, dublate cu pnzeturi tari, de cnepa si in, pentru a le conferi mai multa rezistenta.

Campuri ornamentale Cele 2500 de piese din colecia de scoare a Muzeul Naional al ranului Romn constituie un adevrat tezaur, ce se cuvine a fi cunoscut i prezentat nu numai pentru frumuseea sa, ci i pentru priceperea i rafinamentul cu care au fost realizate. Acest fond s-a constituit pe de-o parte prin strdaniile lui Alexandru Tzigara-Samurca (750 de obiecte), iar pe de alt parte n urma unor ample campanii de cercetare organizate sub conducerea lui Tancred Bneanu, cnd au fost achiziionate peste 1250 de piese. Dup anul 1991 prin completarea coleciei cu aproape 500 de piese de patrimoniu. Diferind de la o zon la alta, acestea reprezint un element caracteristic al interiorului rnesc, reprezentativ pentru Oltenia, Muntenia, Vrancea, Suceava, Fgra, Haeg. Ortie, Bran, Muscel i Banat fiind mrturii ale unui meteug ridicat la rang de art. Puternicul fond local al scoarei romneti a asimilat elemente decorative de origine oriental. Ptrunderea influenei esturilor orientale s-a fcut pe

dou ci: prin intermediul lumii balcanice, n Oltenia i Banat, ale cror legturi cu Orientul erau stimulate direct de marele drum, care trecea prin Vidin i se ndrepta spre sud, prin Valea Vardarului. Pe de alt parte, pentru Moldova i Bucovina ptrunderea motivelor s-a fcut prin intermediul coloniilor armeneti din vechile aezri urbane i mnstirile din preajma Sucevei, dar mai ales pe calea comerului cu mrfuri, care circulau de-a lungul vechilor drumuri comerciale, ce coborau la Cetatea Alb i n Crimeea. Dintre cele mai sugestive piese din colecia muzeului, putem aminti scoara S 109, n care este reprezentat o scen de bal. n centrul piesei, un tnr este ncadrat de dou dansatoare. Alte dou perechi, aezate n partea superioar i n partea inferioar a scoarei, dau un puternic efect de perspectiv, ntr-un salon de dans vast. Destul de rar ca motiv de estur, n arta noastr popular, motivul minii apare n colecie pe patru din scoarele olteneti (S 174; S 910; S 932; S 945). Pe dou dintre aceste scoare, mna este reprezentat cu palma deschis i cu degetul mare desfcut. Pe celelalte dou piese, mna este stilizat, sub forma unui pieptene. Stilizarea minii este un motiv strvechi, legat n concepia popular, de munc i de recolt. n timp, motivul minii a avut semnificaii multiple, legate de coninutul istoric i social al epocii, precum i de multitudinea de forme artistice, care se nscriu pe linia continuitii elementului autohton. Motivele complexe de veche tradiie ale pomului i vasului cu flori sunt mai puin frecvente. Ele apar n colecie pe cteva scoare ce provin din zonele etnografice Vlaca, Prahova i Ialomia. Podoabe si bijuterii populare

Meteugul podoabelor i al bijuteriilor steti ine de arta decorativ aplicat, care s-a bucurat de o aleas preuire pe ntreg teritoriul rii. Podoabele i bijuteriile purtate de steni sunt, n fond, elemente componente ale portului popular. Aceste elemente de mpodobiri nu pot fi considerate izolat, deoarece ele fac parte din

complexul ornamental de piese care intra n compoziia de ansamblu a unui costum popular. Ele dau individualitate artistic i strlucire plastic unui costum popular i pun n lumin diferenierile social-economice din cadrul unei regiuni sau zone etnografice. Podoabele i bijuteriile cele mai reuite prin structura lor morfologic sunt cele de cap, gt, piept, bru i membre. Unele dintre ele sunt realizate de oameni fr o pregtire tehnic prealabil, dintr-un exerciiu liber al ndemnrii, din nclinaii i ncercri artistice izbutite; altele sunt realizate pe baza nsuirii unei tehnici artistice meteugreti deosebite, similar activitii depus de artizanii de la ora. Podoabe si bijuterii de cap. Cele mai simple podoabe de cap, att pentru femei, ct i pentru brbai, sunt alctuite din mrgele i penaj, iar cele mai complicate din metal i os. Mult vreme, preocuparea pentru acoperirea sau mpodobirea capului nu era dictat de raiuni estetice, ci urmrea s pun n eviden un anume statut social. Podoabele de cap tradiionale se pot grupa n podoabe purtate de fete pn la cstorie, podoabe specifice ceremonialului nunii i podoabe folosite la legatul miresei, care se poart toat viaa. Dintre cele mai frumoase podoabe de cap purtate de fetele din zona Iailor pn la cstorie, amintim acele de pr, spelcile, diademele, pieptenii de os simpli sau decorai cu pietricele albe sau colorate, i florile de sezon (mucate roii, busuioc sau coronie de flori). Podoabe i bijuterii de gt i de piept. Ca podoabe, femeile din zona Iailor purtau la gt mrgele, c altfel pe lumea cealalt pori erpi spuneau btrnele din Andrieeni (Iai). Mrgelele erau roii, verzi, galbene, albastre, negre sau albe. Se fceau iraguri pe a, acestea legndu-se la gt. n afar de iragurile de mrgele se purtau gherdane zgrdia executate cu aceleai motive ca pe bru i laicere inataui flori ncheiate. Mrgelele pentru gherdan se puneau pe a, pe fire multe. Fiecare culoare de mrgele avea aa ei i acestea se treceau cu acul una prin alta cnd se executa motivul. Unele gherdane se fceau ca un fel de guler n jurul gtului, iar altele erau lungi de circa 3 m n aa fel nct se puteau lega i la bru i la gt. Din categoria podoabelor steti de tipul bijuteriilor de piept fac parte agrafele i broele. Adesea agrafele mai vechi s-au asociat cu motive de cult, devenind astfel agrafe-cruci. Broele au ptruns n sate n secolul XX i sunt purtate n egal msur de fete i de neveste. Podoabe de bru i de old. Chimirul, curelele, brul i brneele erau podoabe care completau frumosul port popular moldovenesc. Curelele din piele btute cu rozete erau lungi de 4-5 m fiind late de 5-6 cm. Ele se purtau deasupra brului rou. Cele mai frumoase i bogate erau n zona Iailor. Cingtorile din piele erau folosite numai de ctre brbai, pe cnd cele din ln att de brbai, ct i de ctre femei. Brul femeiesc are lungimea de aproximativ 3 m i limea de 15-20 cm. Este esut

din ln colorat i are o ornamentaie divers: dungi, ozoare, crlige, cruciulie, candrel, pasul mei, suveicue, ochiuri, clciul plugului etc. O preocupare special se manifest pentru realizarea modelelor de la capetele brului, ntruct acestea trebuie s fie nu doar frumoase, ci i diferite, urmnd a fi etalate pe parcursul a dou srbtori consecutive. Brul se aeaz peste poale, apoi se nfoar pe corp catrina i se leag cu brneaa o cingtoare mai lung dect brul i mult mai ngust. Brneele, numite i bete, erau mpodobite cu ornamente ce se armonizau cu cele de pe catrine. Cu un
rafinament artistic deosebit, ornamentele redau o bogat gam de motive: geometrice, fitomorfe, zoomorfe sau cosmomorfe, iar talentul artitilor populari const n mbinarea acestor motive, ca de exemplu: stelue, brdule i coada cocoului sau rozeta, copcelul i fluturii. Romburile legate sau florile ncheiate erau executate n multe variante, n creaia artistic intervenind adesea i fantezia meterului popular.

Motive populare folosite la decorare

In epoca moderna, taios de dreptunghiulara in care traim, obiectele traditionale de decor, imperfecte, excesiv de colorate si de calde pare ca nu mai au cautare. Arta decorativa traditionala, cu acele forme tremurate care pot fi date doar de lucratura manuala, reintra in casele noastre dupa mai bine de 50 de cand devenisera desuete. Doua stiluri opuse Parca pe nesimtite si urmand o cale putin ciudata, de "import", in special de influenta chinizeasca, detalii si elemente vechi romanesti incep sa fie reconsiderate. Cu alte cuvinte, era nevoie ca altii sa ne atraga atentia ce frumoase pot fi obiectele vechi si ce putere magica au asupra noastra, pentru a ne abate privirea asupra lor. Pana acum cativa ani, preferam modernul, fara sa ne gandim ca obiectele de serie, toate la fel, nu au cum sa fie mai valoroase decat unicatele rustice. Treptat, aceste doua stiluri opuse, unul cu plus pe decorativ, celalalt cu exces de functionalitate si rigiditate, se intrepatrund, potentandu-se

reciproc: daca intr-un decor foarte modern, in culori reci si cu spatii patrate, bine delimitate, vom pune o forma fluida, un vas cu forma rotunjita, intens colorat cu motive traditionale, acesta va aduce cu el viata intr-un spatiul lipsit de rasuflare. Nu trebuie sa fie musai un vas, pot fi un tablou sau rama acestuia, o piatra de rau de mai mari dimensiuni pictata sau cateva linguri de lemn gigantice pictate si agatate pe pereti. Culori intense Daca avem rabdare sa observam, poate intr-o vizita la Muzeul Satului sau din ilustratiile diferitelor albume despre arta romaneasca, romanilor din vechime le placea culoarea. Firele din care confectionau toate obiectele de decorare din casa erau intens colorate, nelipsind rosul, verdele, albastrul, galbenul. Atmosfera era si se dorea a fi vesela, primitoare. Chiar daca pentru un timp aceasta bucurie s-a pierdut, ea tinde sa fie regasita acum, cand citim diferite articole despre cromoterapie, despre cum ne influenteaza culorile viata si, nu in ultimul rand, despre cum sa ne cream in casa un mediu familiar, primitor, prietenos, care sa ne destinda si bucure. Pictura populara- zona Muntenia

Receptat de Biserica Ortodoxa in calitatea sa de martir, perceput de pietatea populara ca personaj exemplar care isi pune toate abilitatile in slujba celor multi, infrangand prezente malefice intre care ciuma este cea mai frecventa, cultul Sfantului Haralambie, praznuit pe 10 februarie, este in directa relatie cu eficacitatea dovedita, palpabila a faptelor sale. Cultul sau a fost maxim dupa cum arata insemnarile, in secolele XVII - XIX, cand lumea spatiului rural era dominata de teama in fata mortii prin napraznica boala a ciumei, in fata careia oamenii simpli se vedeau cu totul neputinciosi si care a facut, de altfel, ravagii. Sfantul Haralambie in calendarul popular

In calendarul popular, despre Haralambie se spune ca este sfantul care are putere asupra ciumei, holerei si a mortii, de aceea sarbatoarea este tinuta cu sfintenie in mai toata tara. In nordul Transilvaniei, in asezarile de pe Somes, in Bihor, oamenii duceau in aceasta zi la biserica, malai, graunte si sare. Dupa ce erau binecuvantate de catre preot, le dadeau ca hrana animalelor din gospodarie, pentru a fi sanatoase tot anul. Pastrau insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora. Se crede ca daca ploua in aceasta zi, atunci va ploua 40 de zile. Tot in aceasta zi, se face pomana pentru cei care nu au murit de moarte buna.

Un alt ritual care era savarsit in aceasta zi era confectionarea camasii ciumei. Intr-o singura noapte, un numar de noua femei, alese dupa anumite criterii, torceau tortul, navadeau firele, teseau si coseau camasa ciumei pentru a fi agatata, inainte de ivirea zorilor, intr-un copac de pe hotar, sau, pentru a fi imbracata o papusa confectionata din paie si pusa in calea ciumei. In unele sate, prin gura acestei camasi, treceau toti membrii obstii. Protectia magica prin tragerea unei brazde cu plugul tras de boi negri de-a lungul hotarului, sau amenintarea ciumei prin implantarea pe hotar a unui bustean de stejar cioplit cu chip om, care purta amenintator un arc cu sageti intr-o mana si o sabie in alta

mana, este atestata de documentele istorice(). Cei atinsi de ciuma erau descantati, iar cei scapati de moarte, cioclii, inmormantau victimele. Dupa diferite legende din Bucovina, Dumnezeu i-a dat sfantului Ciuma in stapanire, ca sa-l rasplateasca pentru muncile grele cu care a fost chinuit in viata. Sf. Haralambie..., cum a vazut ca Dumnezeu i-a dat putere asupra Ciumei..., a legat-o de grumaz cu un lant de fier... si, numai atunci cand oamenii nu serbeaza ziua lui, o sloboade pe pamant. Si Ciuma, care are aripi si o sabie lata in mana, cum se vede scapata din lantul in care e inferecata, indata alearga la oamenii ce nu-i tin ziua si pe toti ii omoara". Dupa o alta legenda, tot din Bucovina, Sfantul Haralambie s-ar fi intalnit intr-o zi cu Ciuma care umbla pe pamant si aducea foarte multa stricaciune in omenire. Si Ciuma..., cum a vazut pe Sfantul Haralambie, indata s-a repezit asupra lui, voind numai decat sa-l inghimpe si sa-l omoare. Insa Sfantul Haralambie, prinzand-o si legand-o cu un lant greu de fier, a inceput a o bate si a o chinui pana ce s-a saturat. Si tot asa legata o tine el pana in ziua de astazi...". In alta legenda, culeasa din judetul Tecuci, Sfantul Haralambie, care fusese initial cioban, a invatat de la un doctor lecuirea tuturor felurilor de boli si tamaduitul oamenilor fara plata si lumea l-a facut sfant. Ivindu-se insa intr-un rand Ciuma, oamenii au inceput sa moara cu droaia si, in putina vreme a ramas singur, singurel. Dumnezeu i-a dat atunci Sfantului Haralambie Ciuma in seama. De atunci el tine Ciumele de par, ca sa nu-si mai faca de cap, cum si-au facut cu ai lui. Cate odata le scapa, si atunci Ciumele se reped in lume ca lupii intre oi. Deosebirea este numai ca lupul omoara cat omoara si se duce, in vreme ce Ciuma ia de-a randul, si pe bun si pe rau, pana baga Sfantul Haralambie de seama, si o strange din nou din lume, inhatand-o de par".

Ceramica smaltuita- zona Muntenia Ceramica este unul din cele mai vechi mestesuguri,datand inca din epoca neoliticului,adica cu mai bine de 6000 de ani i.Hr. Putem admira in muzeele tarii superbele vase din ceramica din acea epoca,care apoi pe teritoriu Romaniei a dat nastere unei civilizatii deosebite. Ceramica populara datorita existentei milenare, reprezinta dovada continuitatii si unitatii poporului roman in spatiul carpato-danubiano-

pontic. In secolele IV si III i.e.n. apare ceramica daco-getilor, ceramica care se poate regasi prin tehnica si decor , in productia unor centre de olari. Peste aceste tipuri de ceramica s-au suprapus formele ceramicii grecesti si apoi cele romane. Mai tarziu, prin aparitia ceramicii smaltuite, ceramica romaneasca se inscrie in aria ceramicii bizantine de lux. Cele mai importante centre de olarit din tara sunt la Horezu si Oboga in Oltenia, Arges si Darmanesti in Muntenia, Marginea,Cucuteni. Ceramica de Horezu are un caracter propriu,unitar, bine definit prin forma, decor ,tehnica si colorit. Olaritul este o meserie deosebit de grea, necesitand indemanare, putere si cunostinte deosebite. Cea mai mica greseala greseala poate distruge obiectul. Ceramica este produsa in mai multe etape: Producerea ceramicii are mai multe etape: Extragerea pamantului (lutul) din filoane speciale,dopirea lui, framantarea cu mainile, picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn, amestecandu-se cu apa. Aceasta pasta se curata de impuritati, prin taiere in felii subtiri cu o sarma sau o lama metalica. Obiectul se realizeaza prin asezarea bulgarelui de argila moale pe roata olarului.Mesterul o roteste cu piciorul, cu maiinile modeleaza bucata de lut constituind forma dorita vasului. Roata e formata din doua parti, unu disc mic sus si unul mai mare in partea de jos, acestea fiind unite printr-un ax vertical. Pe discul de sus se pune bulgarele de pamant, iar discul de jos este miscat de mester, imprimandu-i cu piciorul o miscare circulara. Modelarea vasului necesita o foarte buna tehnica si o viteza de lucru mare, pentru ca lutul sa nu se usuce. Dupa ce sunt modelate vasele, se aseaza la uscat cateva zile. Una din cele mai raspandite tehnici de decorare este cea cu cornul de vita avand in varf o pana de gasca. Cornul este umplut iar culoarea se scurge prin pana de gasca. Avem astfel o penita veritabila. Decorurile fine se obtin folosind gaita un betisor din lemn cu fire de par de porc.

Absolut toate culorile folosite sunt naturale. - Rosul este obtinut dintrun pamant bogat in oxid de fier (ruseala) Acesta este uscataa,toacat marunt, rasnita si inmuiata in apa. Se obtine astfel un lichid dens care se strecoara printr-o sita. - Negrul se obtine si el dintr-un pamant special, gasit in eroziunile de pamant dupa ploi. - Verdele se obtine prin arderea in cuptor a cuprului. Zgura se cojeste, se piseaza, se macina si apoi se amesteca cu huma. - Albul se obtine din var amestecat cu piatra alba de munte, arsa si pisata. -Galbenul este obtinut din huma de Medgidia , amestecata cu ruseala. Cromatica vaselor de ceramica pastreaza traditii stravechi. Ceramica rosie din sud-vestul tarii este de provenienta romana, iar galbenul, verdele si albul din diferite centre indica traditii bizantine. Solutiile plastice adoptate de mesterii din zona Horezu sunt bazate pe repetitie, alternanta si simetrie. In ceea ce priveste gama cromatica centrul Horezu este definit de tricromie: caramiziu, verde si albastru pe fond albgalbui. Multimea vaselor produse isi poate gasi o explicatie in obiceiul ca la nunta sau la inmormantare acestea sa fie sparte. Multe vase de ceramica se spargeau si inaintea inceperii postului, pentru ca bucatele mancate sa nu fie puse din greseala intr-un vas vechi si sa se spurce cu mancare de dulce. Oalele de ceramica se adunau in fundul curtii si se spargeau cu ciomagul, fiind apoi inlocuite cu altele noi. Pana si prepeleacul (par cu cateva ramuri in varful carora erau agatate oalele de ceramica cu gura in jos, ca sa se scurga dupa ce au fost spalate) era distrus, pentru a nu spurca noile vase. Mestesugul olaritului folosea in primul rand in alimentatie, dar ceramica este folosita si in scop decorativ, in constructii sau pentru anumite ritualuri. Locuinta taraneasca cuprinde o varietate de vase de ceramica oale, ulcioare, cani, strachini, chiupuri, blide, oale pentru tinut laptele, oale enorme in care se pregatea mancarea pentru sarbatorile religioase, vase pentru flori, statuete, fluiere, jucarii etc. Vasele smaltuite, bogat ornamentate si frumos colorate se folosesc si in scopuri practice, dar si la decorarea interiorului.

Deosebite sunt obiectele lucrate cu ocazii speciale, cum ar fi marile ulcioarele de nunta intalnite in Oltenia. Acestea folosesc culori vii pe fondul negru al vasului.

Sculptura decorativa destinata arhitecturii Ca i plastica lapidar sau cea n lut ars, n oase i coli de felurite animale, sculptura n lemn s-a practicat pretutindeni din cele mai vechi timpuri, dar, din pcate, nu s-a pstrat pn n zilele noastre dect n anumite zone geografice care, prin natura climatului lor, au favorizat conservarea acestui material mai puin rezistent la aciunea conjugat a intemperiilor i a factorilor biochimici, fr s mai vorbim de incendii i de alte calamiti. Lesne de prelucrat, prin nsi structura sa natural, consistent i relativ uoar totodat, lemnul posed excelente virtui plastice, cu subtile i profunde variaii cromatice, pretndu-se la modelri nelimitate, n opere libere i n reliefuri de toate gradele, integrate arhitecturii sau de sine stttoare. Spre deosebire de alte materiale, utilizate, aproape exclusiv, numai n arta cult, cum ar fi, bunoar, marmura, bronzul i metalele preioase, mult mai rare, mai scumpe, i, deci, mai greu de procurat, lemnul, prin calitile menionate, prin omniprezena i accesibilitatea sa general, a fost i continua s fie folosit, pe scar foarte larg, att n creaia cult ct i n cea popular, ultima fiind incomparabil mai veche dect prima i, firete, mult mai rspndit. Contrar ateptrilor ns i pe deplin explicabil totui, cele mai multe dintre cele mai vechi sculpturi n lemn din lume, care au dinuit pn la noi, aparin artei culte i nu celei populare, n reliefurile lor apar motive decorative simbolice, astrale, zoomorfe i antropomorfe, geometrice i foarte frecvent vegetale, n variate stilizri, care prefigureaz motivele similare do ampl rspndire mai trziu, n toat lumea cretin oriental i occidental.

ncifrnd iniial sensuri adnci referitoare la via i moarte, la originea i organizarea universului, a societii omeneti i a rosturilor ei, aceste impresionante reprezentri simbolice i pierd treptat sarcinile ideatice, ajungnd n arta medieval, cult i popular, ca excelente mijloace decorative, mnuite cu o inepuizabil fantezie, dar golite de nelesul primitiv i de lumea de gnduri din care au izvort.... Se cuvine s menionm ns ca preluarea formal a vechiului repertoriu decorativ, fie egiptean, fie grecesc, roman sau elenistic, n mprejurri istorice cu totul noi, nu s-a produs fr amplificarea acestuia cu alte motive stilistice i simbolice, cu alte personaje i scene, ale cror nelesuri corespund unui nou context spiritual, rspndit pe vaste zone ale lumii. Originile i circulaia acestora din urm pe fondul celor dinii sunt complicate i adeseori dificil de lmurit, nu numai n domeniul sculpturii decorative n lemn, ci i n celelalte genuri ale artei, religioase ori laice, culte ori populare. Din acest punct de vedere, afirma un cercettor, ornamentica popular romneasc (...), este un imens i pasionant domeniu de studiu. n cmpul nflorat al scoarelor, pe furcile de tors din lemn, n custurile pieselor vestimentare, pe pereii caselor, pe vasele de pmnt, apar adeseori, ntr-o manier proprie decorativismului popular romnesc, motive cu origini ndeprtate, trdnd lungi i nc misterioase peregrinri din lumea balcanic, din cea a Orientului mijlociu, i uneori chiar de pe malurile nvluite n legende ale Indusului. n ntmpinarea acestora parc rzbat alteori ecouri ale evului mediu i ale Renaterii occidentale i central-europene precum i acelea ale vastelor cmpii i pduri din nordul slav i germanic. Grefate i topite n fondul puternic i unitar al artei locale, nsemnele deprtrilor au partea lor de farmec n unitatea stilistic a ornamenticii romneti, demonstrnd totodat, adugm noi, c viaa spiritual a poporului nostru a fost mereu racordat i n continu osmoz creatoare cu cea universal, fr s-si piard identitatea, originalitatea, propria amprent.