Sunteți pe pagina 1din 27

Periartrita scapulo-humerala

Tratament

Tratamentul acestei afectiuni are urmatoarele obiective: reducerea inflamatiei si a tendintei la fibroza; ameliorarea durerii; recuperarea mobilitatii articulare. Sunt folosite urmatoarele tratamente : medicamentos, fizioterapeutic, kinetoterapeutic si chirurgical, de multe ori in asociatie, in functie de forma clinico-anatomo-functionala si de stadiul evolutiv. Tratamentul medicamentos si fizic sunt folosite in scop antiinflamator si antialgic. Se apeleaza la antiinflamatoare nesteroidiene si se foloseste electroterapie de frecventa joasa si medie in scop decontracturant. La persoanele care suporta crioterapia, prin aplicarea unei pungi cu gheata sau a unor comprese reci, se aplica aceasta forma de tratament caci ea poate fi utila in inflamatiile acute. Se recomanda Kinetoterapia pentru prevenirea pierderii de mobilitate si prevenirea fibrozei. Daca stadiul este acut, nu se pot executa miscari cu membrul superior afectat. Se pot executa miscari ample cu membrul superior sanatos pentru a mentine tonusul muscular. Stadiul subacut permite inceperea mobilizarii articulatiei scapulo-humerale prin miscari pasivo-active, pasive si active asistate. Foarte mult se folosesc diagonalele KABAT. In stadiul terminal se necesita refacerea fortei musculare, a stabilitatii si a miscarii controlate a umarului. Tratamentul consta in repaus articular imobilizandu-se umarul cu o esarfa, cu o perna mica plasata in axila, aplicare locala de gheata si electroterapie in scop antiinflamator si antialgic. Cand durerea a inceput sa scada in intensitate, se incepe un program de kinetoterapie specific, in scopul prevenirii aparitiei fibrozei si al mentinerii mobilitatii normale articulare. In cazul unui tratament prost condus sau in absenta tratamentului, umarul dureros simplu poate evolua spre umar dureros acut sau umar mixt. Cea mai indicate forma de a actiona in acest caz este este cea profilactica, prin pozitionarea corecta a umarului simplu dureros sau hiperalgic, prin kinetoterapie corecta a umarului dureros mixt si a umarului simplu, prin mobilizarea regulata si precoce la cei predispusi de a fi hemiplegici, operati pe membrul superior sau pe torace, cei care au suferit un traumatism. Chiar si in cazul in care evolutia spontana merge spre vindecare, kinetoterapia accelereaza foarte mult procesul de recuperare. In caz de esec al tratamentului conservator, se intervine chirurgical practicandu-se mobilizarea sub anestezie generala, artroscopie cu mobilizare fortata.

Ergoterapia urmareste ca, prin munca sau orice alta ocupatie la care participa pacientul, sa-i mareasca sau sa-i restaureze performantele, sa-i faciliteze invatarea acelor sarcini si functii esentiale pentru adaptarea sa sociala, pentru a corecta sau a reduce disfunctiile si pentru a mentine sau promova starea de sanatate. La pacientii cu

afectiuni ale sistemului locomotor terapia ocupationala isi propune sa corecteze disfunctiile motorii determinate de inactivitate si de boala. La baza activitatii de terapie ocupationala sta evaluarea bolnavului care cuprinde: adaptarile terapeutice necesare, de exemplu echipamentele ajutatoare, orteze sau proteze; performanta activitatilor curente zilnice, de autoingrijire; abilitatea senzoriomotorie si componentele sale integrarea neuromusculara si senzoriala. In prima etapa a evaluarii este stabilit deficitul functional prin bilant articular si testing muscular, in a doua etapa, pe baza unei fise cu posibilitatea de a stabili scoruri, se va face evaluarea performantelor bolnavului in activitatile de fiecare zi care cuprinde: igiena personala (spalat pe maini, pe fata, igiena gurii); - modul de alimentare (cum mananca, cum bea); imbracat incaltat; comunicari functionale; toaleta personala (pieptanat, curatat unghiile, ras etc.); manipularea de obiecte (ceas, bani chei); activitate casnica (planificarea si pregatirea miscarii, deschiderea si inchiderea de containere, curatenie, spalat rufe, facut patul); accesibilitate/adaptare a mediului (accesibilitate, recomandarea mutarilor, efectuarea modificarilor, controlul mediului modificat); adaptarea la sarcini (initiere, integrarea informatiilor, invatarea, rezolvarea problemelor); preventie (siguranta, conservarea energiei, protectie articulara, ajutatoare mecanice). Tratamentul medicamentos

Acesta este util din faza acuta si consta in vitamine, antialgice, infiltratii si la nevoie antibiotice. Se aplica aspirina la umarul dureros simplu ca si medicatie, se fac infiltratii cu acetat de hidrocortizon. Dupa ce durerile au cedat, la umarul dureros acut se administreaza indometacinul sau fenilbutazona. Pentru a se evita anchiloza se vor efectua miscari. Atat in umarul dureros simplu cat mai ales in umarul dureros acut, mobilizarea activa si pasiva va fi treptata si prudenta. In umarul blocat in faza initiala este utila corticoterapia generala, iar in fazele tardive orice tratament medicamentos este inutil. Forma esentiala a tratamentului o constituie kinetoterapia sau hidrokinetoterapia, razele infrarosii si ultrasunetele. Masajul in periartrita scapulohumerala si dureri de umar blocat

Masajul este o combinatie de prelucrari mecanice multiple, de manipulari aplicate sistematic asupra corpului, cu aparate special construite sau cu mana, in scopuri igienice sau terapeutice. Aceste prelucrari, care in majoritatea cazurilor se executa cu ajutorul mainilor, cuprind diferite manevre: neteziri, frictiuni, framantari, tapotament si vibratii. Masajul trebuie adaptat la evolutia bolii, la caracteristica anatomica a regiunii, la sexul pacientului, la starea generala a bolnavului, la varsta si la starea psihica a acestuia.

Umarul dureros simplu Umarul dureros simplu este consecinta leziunilor degenerative ale tendoanelor celei de a doua articulatii, mai ales ale supraspinosului si ale bicepsului. Clinic : Apar dureri moderate in umar, mai ales cu ocazia unor miscari (cand se imbraca, cand se piaptana) , sau cand se solicita membrul superior, respective prin purtarea unor greutati - miscarile umarului nu sunt limitate, rareori exista o usoara impotenta functionala.

La examenul obiectiv apreciem mobilitatea active si pasiva a articulatiei umarului si localizam zonele si punctele dureroase. Miscarile de abductee, de rotatie externa/interna sunt posibile, dar sunt effectuate cu o oarecare retinere din aprtea bolnavului datorita durerilor. Cerem bolnavului sa efectueze o abductee a bratului si cu antebratul flectat in unghi drept sa duca mana la ceafa si spate. Uneori miscare de abductee se face intial cu usurinta, dar cand se ajunge la un unghi de 40 bolnavul se opreste din cauza durerii; sustinand membrul superior miscarea poate fi continuata; este un semn al resortului ce traduce exista unei leziuni alea tendonului supraspinosului. La palpare gasim: Un punct subacromial(zona antero-externa) foarte sensibil, la insertia supraspinosului pe marea tuberozitate humearala Zona dureroasa pe fata anterioara a umarului corespunzatoare tendonului bicepsului; durerea se intesifica prin rotatia externa fortata a mainii, bratul atarnand pe langa corp(in aceste leziuni ale tendonului bicepsului sunt limitate nu numai rotatia externa ci si abductia)

Tratament idem umar pseudoparalitic

Umar dureros acut


Tablou clinic: Este consecinta fie unei tendinite acute, in jurul unei calcificari tendinoase, fie a unei bursite subacromiodeltoidiana. Debuteaza brutal, cu o durere atroce si impotenta functionala a membrului superior sau poate fi consecinta unui umar dureros simplu Durerile sunt violente, se exacerbeaza in timpul noptii, impiedicand bolnavul sa doarma Durerea iradiaza catre ceafa sau catre fosa supreaclaviculara si, mai des, pe marginea radial a membrului superior catre mana

La examenul obiectiv se constata o crestere a temperaturii locale la nivelul umarului, uneori cu o usoara tumefactie pe fata antero-externa a umarului. Orice miscare active este practic imposibila, datorita durerii si contracturii musculare; se constata o oarecare mobilitate pasiva dar de foarte mica amplitudine Miscare cea mai dureroasa si, in acelasi timp, cea mai limitata este abductia, care nu depaseste adeasea 30-40. Abductia combinata cu retropulsia si cu rotatia interna/externa este si mai greu de realizat. Evolutia este uneori trenanta, durerile violente, Durand mai multe luni si nevrozand bolnavul; dupa cateva saptamani durerile diminueaza trepatat in intenstite, pana ce dispar complet. Tratament idem umar pseudoparalitic.

Umrul blocat
Umarul blocat este o suferinta caracterizata prin dureri moderate ale umarului cu exacerbari nocturne, evolutie lenta catre o limitare progresiva a miscarilor. Cu timpul durerea dispare total, dar mobilitatea articuatiei scapulo-humerale este complet sau aproape complet abolita, realizanduse aspectul de umar blocat. Bolnavul are dificultati mari in efectuare unor gesture cotidiene(imbracatul, pieptanatul). La examenul obiectiv se constata ca atat miscarile active, cat si cele pasive sunt mai reduse. Este vorba de o limitare a miscarilor, nu prin durere, ci prin leziuni ale capsulei, care limiteaza in special abductia si rotatia externa. Blocarea aceasta are ca substrat capsulita retractil i se caracterizeaz, n primul rnd, prin limitarea marcat a mobilitii umrului,. Kinetoterapia umrului blocat ncepe de fapt prin kinetoprofilaxia lui :

posturarea corect a umrului inflamat n abducie-rotaie extern-flexie de bra ; mobilizarea precoce i regulat a membrului superior la cei predispui s fac o periartrit. imobilizarea prelungit atrage scderi importante ale forei musculare, motiv pentru care se va pune un accent deosebit pe exerciiile de cretere a forei aplicarea prelungit de cldur pe umr (inclusiv n axil) naintea nceperii exercitiilor contribuie la obinerea unor rezultate i mai bune ale kinetoterapiei; un loc important trebuie acordat terapiei ocupaionale. Tratament idem umar pseudoparalitic.

Umrul pseudoparalitic
Are la baz perforarea, ruptura de diverse grade a manonului rotatorului, aprut de obicei pe un fond degenerativ (tendinoze), dar putnd fi semnalat i la tineri, dup un traumatism. Obiective:

prevenirea trecerii spre o capsulit retractil care s compromit orice mobilizare, inclusiv mobilizarea pasiv ; recuperarea unei fore musculare ct mai bune ; nvarea unor micri compensatoare.

n funcie de gradul de ruptur tendinoas, ca i de prezena durerii, exist dou tipuri de recuperare funcional : 1. Recuperarea fr atel. n primele 1015 zile se vor face urmtoarele exerciii, care nu trebuie s fie ns solicitante :

exerciii pentru mobilizarea ntregului umr ( exerciii dinamice pe coloana cervical pentru mobilizare i izometrice pentru tonifiere muscular, se va insista pe alungirea n axa gtului, cu coborrea umerilor toate exerciiile pentru cot i mn ; exerciii de relaxare a membrului superior respectiv, cefei, umrului (Jacobson) exerciii pasive de mobilizare a braului ; exerciii izometrice pentru deltoid. n urmtoarele dou sptmni se crete uor solicitarea.

Dup 4 sptmni exerciiile devin mai solicitante, astfel nct: se intensific exerciiile active asistate, punndu-se accent pe micarea activ Se execut: exerciii din zona nalt, de deasupra punctului de trecere": se duce braul la zenit i se coboar pn lapunctul de trecere",fiind meninut de mna kinetoterapeutului, braul este purtat pasiv prin zona punctului de trecere" ;

exerciii de retropulsie, ducnd mna la spate, ct mai sus pe coloana vertebral exerciii active pe toat amplitudinea de micare, intervenind ns ajutorul kinetoterapeutului la punctul de trecere" hidrokinetoterapia are indicaii prioritare.

n perioada de refacere funcional, cnd toate micrile active au deve nit posibile, accentul se va pune pe :

exerciii de tonifiere muscular, statice i dinamice cu rezisten, evitnd punctul de trecere" execiii pentru stabilitate i mobilitatea controlat

2. Recuperarea pe atel n poziie nalt a braului se utilizeaz n cazuri mai severe, cu rupturi mari, care determin dureri i impoten funcional marcat. n primele 10-14 zile nu se solicit scapulohumerala, indicndu-se :

exerciii ale cotului i minii de pe atel exerciii pentru coloana cervical exerciii de mobilizare activ a ntregului umr cu braul pe atel exerciii statice (izometrice) ale umrului exerciii respiratorii contracii statice ale deltoidului.

n urmtoarele 4 sptmni ncepe o perioad de ntreinere funcional a umrului, fr s se solicite zona lezionat :

exerciii de mobilizare pasiv de la nivelul atelei spre zenit exerciii fr atel, dar cu braul meninut la nivelul respectiv de ctre kinetoterapeut, care va realiza micri pasive de la acest nivel spre zenit i spre poziia joas, cu braul pe lng corp poate fi utilizat terapia ocupaional.

Spondiloza cervicala
Spondiloza cervicala este o afectiune de deteriorare a coloanei vertebrale, localizata la nivelul vertebrelor si a discurilor intervertebrale cervicale. Este cea mai intalnita afectiune a coloanei vertebrale la adult. Spondiloza cervicala iti limiteaza miscarile gatului. Aceasta afectiune apare rar la varste foarte tinere, fiind mai frecventa dupa varsta de 40 de ani.

Cauzele spondilozei cervicale sunt: - adoptarea unei pozitii incorecte a coloanei cervicale (statul prelungit in fata calculatorului sau la birou); - accidente sau traumatisme ale gatului; - lipsa de activitate fizica care duce la slabirea muschilor, acestia nemaifiind capabili sa sustina corect coloana vertebrala; - obezitatea, prin impovararea articulatiilor si a coloanei vertebrale; - predispozitie genetica (in familia ta exista persoane cu spondiloza: parinti, bunici, etc); - fumatul. Simptomele spondilozei cervicale sunt: - dimineata te trezesti cu gatul intepenit si dureri in zona cefei; - ametesti si iti pierzi echilibrul; - ai dureri de cap in zona cefei; - iti amortesc sau te furnica mainile; - te dor umerii; - iti scade forta musculara in maini. Diagnosticul de spondiloza cervicala se pune pe baza: - unui test de verificare a mobilitatii coloanei cervicale efectuat de catre medicul dumneavoastra (consta in verificarea gradului si amplitudinile miscarilor de rotatie, flexie si extensie la nivelul gatului); - printr-un examen neurologic care ajuta la depistarea unei eventuale afectari a nervilor si a maduvei spinarii; - unei radiografii a coloanei cervicale; - unei tomografii computerizate (CT); Tratament: Tratamentu profilactic se adreseaza factorilor de risc, tulburarilor de statica si de echilibru intre diferitele grupe musculare, surmenajului profesional si sportiv.

a) Tratamentul igienic consta In repaosul prelungit in perioadele algice, evitarea eforturilor fizice si a purtarii de greutati; b) Tratamentul medicamentos se adreseaza etapelor algice, cand se recurge la o terapie antalgica si antiinflamatorie. In acest scop se folosesc antiinflamatorii nesteroidiene pe cale generala, cum sunt: aspirina, indometacin, diclofeac, naproxen. c) Tratamentul fiziokinetic Fiziokinetoterapia are urmatoarele obiective: Relaxarea si protejarea regiunii cervicale; Ameliorarea durerii si a spasmului; Ameliorarea regiunii cervicale; Cresterea fortei musculare; Corectarea celorlalte deviatii ale coloanei cervicale;

d) Masajul asigura bolnavului o buna relaxare si efect antalgic. Cele mai utilizate procedee de masaj sunt netezirile, rularile, presiunile combinate cu vibratiile. e) Electroterapia are la baza folosirea curentului electric, a energiei cuantice si a undelor electomagnetice in scop profilactic, curative si de recuperare. In acest scop se pot folosi: Curentul galvanic Curentii diadinamici Curentii interferentiali Curenti de inalta frecventa Ultrasunete, campuri magnetice de inalta frecventa.

f) Kinetoterapia urmareste: Inbunatatirea nutritiei locale Imbunatatirea circulatiei locale Ameliorarea durerii Imbunatatirea elasticitatii partilor moi ale coloanei cervicale, precum si a partilor moi invecinate. Cresterea amplitudinii miscarilor coloanei cervicale si a capului cu obtinerea unei mobilitati mai bune Imbunatatirea kinesteziei Cresterea fortei musculare

Cele mai importante tehnici folosite sunt: Tehnicile pasive (elongatiile, intinderile, tehnicile de manipulare vertebrala)

Tehnicile active (exercitii de crestere a amplitudinii, exercitii de crestere a fortei musculare, tehnici de manipulare neuroproprioceptive)

Spondiloza anchilozanta (anchilopoetica)


Spondilita anchilozanta (spondilita,ankilopoietica,boala Bechterew,boala Pierre Marie Strumpell)este o boala reumatismala progresiva de cauza necunoscuta care apartine grupului spondilartropatiilor seronegative.Se caracterizeaza prin afectarea coloanei vertebrale,a articulatiilor sacroiliace si a unor articulatii periferice mari. Boala este de trei ori mai frecventa la barbati si in special la cei tineri, intre 20 si 40 de ani. Gravitatea bolii este determinata de faptul ca, incorect tratata, evolueaza spre anchiloza, in 10-15 ani inducand un handicap major pacientilor. Simptome: Debutul Spondilitei Anchilozante are loc la nivelul articulatiilor sacroiliace si are o evolutie ascendenta Debutul de tip central (70%din cazuri)se caracterizeaza prin: - durere lombara si durere in regiunea fesiera supero-interna cu iradiere pe fata posterioara a coapsei fara sa depaseasca genunchiul(sciatica inalta) -lombalgia este mai intense in cursul no[tii,persista dimineata la trezire si poate diminua progresiv dupa mobilizare -sciatalgia din spondilita anchilozanta poate fi unilaterala sau bilaterala Debutul de tip periferic(30%din cazuri)afectarea asimetrica a articulatiilor periferice mari(genunchi,solduri si glezne)

Simptomele cele mai semnificative sunt: - durere lombar inferioar si redoare, datnd de peste luni, necalmat de repaus - durere i redoare toracic - limitarea micrilor coloanei vertebrale - limitarea expansiunii toracice - irit - rigiditate - modificri radiologice caracteristice sacroiliace

- subfebrilitati,astenie,inapetenta,scadere ponderala

Evolutia ascendenta a bolii vizeaza in ordine : afectarea coloanei lombare(dureri lombare si limitarea mobilitatii) afectarea coloanei toracale afectarea coloanei cervicale(ultimul stadiu)

Diagnostic: Diagnosticul spondilitei anchilozante este dificil in stadiile precoce si facil in formele avansate. Explorarile paraclinice cuprind teste de sange care confirma sindromul inflamator (VSH crescut, proteina C reactiva prezenta), iar la 15% dintre pacienti poate fi depistata o anemie normocroma, normocitara. Examenul radiologic, obligatoriu (pe baza lui facandu-se o stadializare a bolii si este si criteriu de diagnostic pozitiv), arata modificari caracteristice la nivelul articulatiei sacroiliace si a coloanei vertebrale, imaginea de coloana de bambus aparand tardiv in evolutia bolii. Tomografia computerizata si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii initiale ale bolii cand modificarile radiologice nu sunt prezente dar exista suspiciunea clinica.

Tratament Nu exist un tratament pentru vindecarea acestei boli. n general se trateaz simptomele, reducerea durerii i a inflamaiei, recptarea mobilitii pentru a permite bolnavului s duc o via activ.

Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos consta in majoritatea cazurilor in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si decontracturante musculare:.

-utilizeaza acelasi arsenal terapeutic ca si in Poliartrita Reumatoida: Acidul acetilsalicilic (3 g/zi); fenamatii; Soripalul; Brufenul; fenilbutazonasi derivatii sai (Tanderil), 3 comprimate/zi, timp de 7 zile si 1 comprimat/zi inca 7 zile (cu respectarea contraindicatilor); indometacinul 75 mg/zi, timp de 3 - 4 saptamani; corticoterapia in doze moderate, in formele periferice, rezistente la alte Tratamente; injectii locale cu hidrocortizonin artritele periferice (uneori); sarurile de aur (rareori), tot in formele periferice; ca si antimalaricele de sinteza. Tratamentul de baza este fenilbutazona sau derivatii sai, indometacinul si medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Paraflex, Decontractil).

Tratamentul ortopedic-chirugical (osteotomie, artroplastii etc.) este rezervat formelor avansate, incorect tratate initial.

Kinetoterapia Cea mai importanta arma impotriva bolii este exercitiul fizic. Astfel, prin exercitii speciale (kinetoterapie) si sport adecvat (in special inot), persoana isi va pastra pentru mai mult timp forta musculara si conditia fizica generala. Kinetoterapia actioneaza direct asupra cauzei,ea conduce la redobandirea mobilitatii articulare,cresterea elasticitatii si tonusului muscular Fiind o boala cu caracter evolutiv si cu un inalt grad de invaliditate,momentul inceperii kinetoterapiei trebuie sa fie cat mai precoce. Principiul de baza este sa se incerce prevenirea sau limitarea anchilozelor si devierilor coloanei si/sau articulatiilor radacinilor,o data acestea aparute,kinetoterapia este paliativa. Este deci evident ca la spondilitic va predomina programul de kinetoprofilaxie primara si secundara si in mai mica masura cel kinetoterapeutic sau de recuperare. Un al doilea principiu este continuitatea absoluta pe parcursul anilor a programului kinetic ,bolnavul neintrerupandu-l indiferent de evolutia bolii.

Obiectivele programului kinetic in spondilita sunt urmatoarele : mentinerea unei posture si a unui aliniament correct al corpului

mentinerea supletei articulare mentinerea unui tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului

mentinerea volumelor respiratorii mobilizabile in limite cat mai normale in cazul in care s-au instalat deficitele morfofunctionale caracteristice bolii,la conceptualmentineredin cadrul obiectivelor mentionate se va adauga si acela de corectare a respectivelor deficite,imbinandu-se astfel kinetoprofilaxia cu kinetoterapia.

DE EVITAT: - pozitiile cifozante (cu spatele cocosat); - mentinerea prelungita a flexiei sodurilor; - mentinerea prelungita a flexiei genunchilor; - repaus prelungit sau pozitii fixe prelungite; - surplusul ponderal; - fumatul si mediile cu pulberi; - factorilor agravanti: surmenaj fizic si intelectual; - stress psihic; - microtraumatisme; - expunere la frig; - umezeala; - reapusul de zi in pat; - ortostatismului (stat in picioare) prelungit; - sederea prelungita in fotoliu sau pe scaun; - activitatile care incarca coloana vertebrala; - activitatile ce se desfasoara in conditii reumatogene de mediu (temperature scazuta, umezeala, curenti de aer..) Chiar daca unele pozitii par confortabile, este de evitat mentinerea lor pe o perioada lunga de timp pentru ca duc la aparitia deformarilor. Se alterneaza aceste pozitii cu unele mai putin confortabile, dar totusi corecte.

Posturi (pozitii) de noapte si de zi: Posturile de zi trebuie realizate de mai multe ori pe zi, mentinandu-se cateva minute; - Reapusul de noapte se face dormind pe pat tare cu sau fara perna ortopedica in decubit dorsal (culcat pe spate); - Se recomanda somnul din culcat pe burta; - Se recomanda repausul de 2-3 ori pe zi in decubit ventral sau dorsal in pozitii alungite pe plan dur; - decubit ventral (culcat pe burta) o perna mica sub genunchi, favorizeaza extinderea soldurilor; - pozitia sfinxului; - pozitia suspendat, atarnat la spalier, pt a intinde muschii pectorali; - decubit dorsal cu o perna mica sub coloana lombara si 2 saci de nisip (2-5 kg) pe fata anterioara a umerilor si alti saci pe genunchi; Indicatii: - autocontrol permanent al pozitiei corecte a spatelui; - se va dormi pe pat tare fara perna sau folosind o perna ortopedica; - mentinerea unei greutati corporale normale; - practicarea in timpul liber a activitatilor sportive: inot spate sau bras, volei, baschet; - de efectuat anual una sau doua cure balneare in statiuni de pe litoral sau altele care beneficiaza de ape sarate, termale oligominerale (Felix, 1Mai) - sedentarismul se face folosind scaune inalte cu spatar drept, realizandu-se un contact permanent al spatelui cu spatarul scaunului (la fel si in masina, se regleaza scaunul pentru mentinerea pozitiei corecte); - masa de lucru trebuie sa fie la nivelul pieptului, antebratele pe masa, ochii la 30-40 cm de obiect; - TERMOTERAPIA (aplicatiile calde la nivelul corpului sub forma de dusuri, bai generale calde sau hiperterme, sau aplicatii locale pe o anumita regiune): - una dintre cele mai importante si eficiente metode de tratament;

- Bai generale calde (37-38 C) cu durata de 20 min zinice dimineata, eventual si seara; - Bai hiperterme generale cu durata de 20-30 min de 2-3 ori pe saptamana; - Aplicate sub forma ascendenta se porneste de la temperatura de 36-37C si se creste treptat pana la 40-44C; -Se controleaza termometric temperature centrala a corpului, pana ce aceasta a ajuns la 38-38,5C; -Odata atinsa aceasta temperatura a corpului, se mentine cateva minute, apoi baia se intrerupe brusc sau se trece la revenire descendenta (se scade treptat temperatura apei); -Se pot adauga plante in apa sau se pot alterna baile generale cu dusuri subacvale; -Sauna este indicata; -Termoterapia locala se adreseaza regiunii lombare, sacroiliace si se realizeaza cu perna electrica, cataplasme cu sare, impachetari cu parafina, cu scop decontracturant pe musculatura; - BALNEOTERAPIA; - Ape minerale; - Namoluri; - Lacuri sarate; - Statiuni montane si litorale; - Statiunile litorale sunt cele mai indicate; - Ape termale oligominerale: Baile Felix; Baile 1Mai; Vatza de jos; - Ape sarate cu concentratii variate: Marea Neagra;

- lacuri sarate cu concentratii medii: Amara, Lacul Sarat; - ape sulfuroase: Herculane; Calimanesti; Pucioasa, Mangalia; HIDROKINETOTERAPIA: - este indicata atat sub forma inotului (bras si spate) cat si sub forma exercitiilor in apa; SPORTURI - recomandate: - inot (bras, spate sau exercitii in apa); - volei; - baschet; - badminton; - tennis de camp; - schi fond; Nu se face efort excesiv si nu se forteaza miscarile care provoca dureri!!! - de evitat: - tennis de masa; - billiard; - alergarile; - sariturile; Nu se recomanda mesul pe bicicleta decat pe teren plan sau bicicleta ergonomica! !!!!!!! UN PROGRAM DE KINETOTERAPIE ADECVAT TREBUIE EFECTUAT TOATA VIATA IN CATE 2-3 SEDINTE COTIDIENE A CATE 15-30 MINUTE.

Dupuy-tren

Definitie: Maladia dupuytren (contracture dupuytren) este o afectiune caracterizata prin depunerea de tesut fibros la nivelul palmar, cu formarea de noduli si bride retractile. Acestea sunt asemanatoare unor cordone fibroase inextensibile situate sub pielea palmar.

Cauzele acestei maladii: cauzele acetei afectiuni sunt inca incomplet elucidate. Se incrimineaza un mecanism reparator al fasciei palmare, dupa traumatizarea fibrelor de la acest nivel. Alta ipoteza sustine ca insuficienta oxigenare a grasimii palmare ce determina formarea de tesut fibros. In boala Dupuytren este incriminat atat un factor rasial, cat si o componenta ereditara. Boala este mai frecvent intalnita la populatia nordica, fiind rara la siatici si africani. Barbatii sunt mai putini afectati decat femeile, iar boala este de obicei bilaterala. De asemenea, s-a dovedit ca are o incidenta crescuta la diabetici , fumatori , alcoolici si la pacientii cu epilepsie. Lucratorii manuali, cei care sufera de microtraumatisme repetate ale mainilor sau sunt expusi la vibratii prezenta mai des aceasta boala

Etiologie: Cauzele acestei afectiuni sunt inca incomplete elucidate. Se incrimineaza un mecanism reparator al fasciei palmare, dupa traumatizarea fibrelor de la acest nivel. Alta ipoteza sustine ca insuficienta oxigenarea grasimii palmare determina formarea de tesut fibros.

Simptomatologie: Boala Dupuytren nu produce durere. Cand aceasta totusi apare, boala este la inceputul evolutiei. Primele simptome observate in aceasta afectiune sunt:

- un mic nodul care poate fi vizibil sau simtit, aflat la nivelul palmelor sau la baza degetelor. Cateodata, poate fi sensibil la palpare si se subtieaza treptat si incepe sa traga unul sau mai multe degete catre palma. - scobitura, care apare la nivelul palmei, cand tesutul afectat dintre piele si tendoane incepe sa traga de piele - pe masura ce boala progreseaza, se dezvolta un cordon fibros, la nivelul fasciei si face legatura intre palma si degete, cel mai des cu degetul inelar. Cordonul care trage degetele catre palma, se numeste contractura Dupuytren. In cele din urma, va fi imposibila pozitionarea palmei pe o suprafata dreapta, cum ar fi masa. Severitatea contracturii Dupuytren poate afecta activitatile zilnice, cum ar fi ridicarea unor obiecte cu mana, punerea de manusi pe maini sau spalatul pe maini, facandu-le dificile sau imposibile.

Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute. Se poate considera factorul ereditar ca fiind o cauza, intrucat boala apare mai frecvent in Europa de nord la mai multi membri ai familiei. Ingrosarea tesutului dintre piele si tendoane, numit fascie, se mai asociaza si altor factori: - consum de alcool - fumatul - diabetul zaharat - tratamentul medicamentos pentru epilepsie Formele severe de boala pot fi tratate chirurgical cu succes. Cu toate acestea, boala recidiveaza (reapare). Recurenta bolii este intalnita si in urmatoarele cazuri: - cand boala apare la o varsta mai tanara - cand exista o tendinta anormala, naturala de progresie spre o forma mai severa - cand exista si o alta boala asociata, cum este diabetul zaharat Nu este inca deslusit daca folosirea aparatelor ce vibreaza, cum este picamarul, este legata de boala Dupuytren.

Obiective:

evaluarea rezultatelor si evolutiei postoperatorii pentru cele doua tipuri de interventie chirurgicala pentru boala Dupuytren: metoda clasica: aponevrectomie metoda moderna: aponevrotomie cu ac

identificarea factorilor implicati in evolutia postoperatorie pentru fiecare tip de interventie, urmarind stabilirea profilului pacientului candidat pentru una sau cealalta dintre interventii

Hernia de disc

Definitie: Pe masura ce inaintam in varsta fiecare dintre noi suferim de degenerscenta sistemului osteoarticular. Astfel, discul intervertebral se deshidrateaza si isi pierde din inaltime si implicit si proprietatile de amortizor de socuri. Acest lucru permite inelului fibros sa isi piarda structura de rezistenta si sa se deterioreze, ceea ce determina o protruzionare a nucleului pulpos. Aceasta este considerata o protruzie discala. Pe masura ce degenerscenta discala continua, nucleul pulpos se poate rupe de inelul fibros si poate comprima o radacina nervoasa sau chiar sacul dural daca este de dimensiuni mari. Aceasta este considerata o hernie discala si poate cauza durere radiculara, pierderea fortei unei anumite grupe musculare, tulburari senzitive, etc. Localizarea cea mai frecventa a herniei de disc este la nivelurile L4-L5 si L5-S1 pentru hernia lombara si la nivelurile C5-C6 si C6-C7 pentru hernia de disc cervicala.

Cum se manifesta hernia de disc: Simptomele depind de localizarea herniei de disc si de radacina nervoasa cu care este in contact. Fiecare persoana poate experimenta simptome diferite. Printre cele mai frecvente se numara: dureri lombare intermitente sau continue agravate de miscare, tuse, stranut sau statul in picioare prelungit. spasmul muschilor lombari

sciatica (durere care incepe la nivelul lombar sau al feselor si care iradiaza la nivelul labei piciorului) pareze ale piciorului diminuarea sensibilitatii piciorului diminuarea reflexelor la nivelul genunchiului sau calcaiului incontinenta urinara si/sau fecala

Manifestari pentru hernia de disc cervicala:

dureri cervicale intermitente sau continue agravate de miscare, tuse, stranut sau statul in picioare prelungit. spasmul muschilor cervicali

brahialgia (durere care incepe la nivel cervical si care iradiaza la nivelul membrelor) spasmul muschilor cervicali pareze ale membrelor superioare diminuarea sensibilitatii la nivelul membrelor superioare diminuarea reflexelor osteotendinoase

Simptomatologie: Simptomele variaza foarte mult in functie de localizarea exacta a herniei, precum si in functie de tesutul moale implicat si afectat. Durerea resimtita de pacient poate varia de la moderata la foarte intensa, lancinanta, si poate sa iradieze de-a lungul tracturilor nervoase. Adesea, herniile nu sunt diagnosticate imediat deoarece pacientii amana prezentarea la medic sau simptomele sunt nespecifice. Uneori pacientii au hernie de disc insa sunt asimpotmatici. Aceasta situatie este posibila in cazul in care nucleul pulpos nu apasa pe tesut moale sau nervi.

Cauze: Coloana vertebrala este formata prin suprapunerea vertebrelor si are numeroase roluri, printre care de a sustine trunchiul, de a proteja maduva spinarii si nervii care merg din ea si care se distribuie periferiei. In ciuda faptului ca pare foarte rigida, coloana vertebrala are o anumita flexibilitate, iar vertebrele se suprapun prin intermediul unor spatii conectate prin inelul fibros dar care in centru au un gel vascos foarte fin, numit nucleu pulpos. Functia lui este de a distribui presiunea egal in toate directiile si de a nu supraincarca o zona a coloanei. Astfel sunt amortizate foarte multe din undele de soc la care este supusa coloana noastra in fiecare zi. Coloana este impartita in mai multe regini: coloana cervicala, coloana toracica, lombara si sacrala.

Herniile discale apar in momentul in care in inelul fibros care inconjoara nucleul pulpos apare o fisura ce ii permite acestuia sa se mobilizeze de la locul sau obisnuit si sa ajunga intre corpii vertebrali. Nucleul ajunge apoi in canalul spinal, apasa pe radacinile nervilor spinali (determinand aparitia radiculopatiilor) si duce la aparitia simptomelor. Aceste rupturi apar in urma unor traumatisme, in cadrul unor profesii care impun efectuarea unor activitati fizice foarte intense sau in cazul pacientilor care stau foarte mult pe scaun. Daca pacientul acuza mai degraba dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de tocire a discului si nu de traumatism.

Obiectivele herniei de disc:

Reducerea durerii Reducerea iritatiei radiculare Reducerea contractiilor musculare Tonificarea musculaturii postoperatorii prevenirea recurentei afectarii coloanei si reducerea dizabilitatii date de durere revenirea pacientului la activitatile zilnice controlul posturii corecte a coloanei vertebrale lombare si a bazinului asuplizarea coloanei vertebrale lombare indepartarea amortelii, cauzate de lezarea anumitor radacini nervoase.

Exercitii pentru hernia de disc:

Ex 1-intins pe spate, genunchii indoiti si incet permitandu-le sa cada pe podea in pozitia intinsa, relaxat ; se repeta de 5 ori ( pentru promovarea flexibilitatii lombare si a ischiogambierilor-musculatura posterioara a coapsei)

Ex 2-intins pe spate, flecteaza genunchii, apoi se aduc ambii genunchi deasupra pieptului si cu ambele maini se trage de genunchi spre piept, se tine aceasta pozitie pana se numara la 10, apoi se revine la pozitia de start cu picioarele intinse ; se repeta de 3 ori ( pentru promovarea flexibilitatii lombare si a ischiogambierilor ) Ex 3-intins pe spate cu picioarele pe podea, mainile unite in spatele gatului, se ridica un genunchi cat se poate de aproape catre piept ; se mentine pozitia cat se numara pana la 10 ; se revine in pozitia neutra initiala si se repeta cu piciorul opus pana fiecare picior a fost indoit de 5 ori ( pentru elasticitatea lombara, ischiogambieri, iliopsoas, pentru a creste puterea musculaturii abdominale ) Ex 4-intins pe spate cu mainile deasupra capului si cu genunchii indoiti, se incearca lipirea zonei lombare de podea si in acelasi timp se contracta musculatura abdominala ; se mentine aceasta pozitie pana la 10 si se repeta de 5 ori ( pentru cresterea puterii musculaturii abdominale superioare si inferioare ) Ex 5-in sezut pe scaun cu mainile pe langa corp, aplecarea capului intre genunchi, permitand mainilor sa ajinga pe podea ; se mentine pozitia pana se numara la 3 ; se aduce corpul in pozitia initiala ; se repeta de 5 ori ( pentru elasticitate lombara si a ischiogambierilor, se creste forta musculaturii lombare inferioare ) Ex din faza 1 trebuie facute de 2 ori/zip tr o perioada de 4 saptamani ; daca la sfarsitul acestei perioade pacientul nu a avut dificultati in performarea exercitiilor, se pot adauga ex de faza 2. Ex 1-intins pe spate, se indoaie ambii genunchi, picioarele sunt pe podea ; se roteaza bazinul si picioarele spre stanga si apoi spre dreapta ; se repeta de 5 ori ( pentru promovarea elasticitatii lombare si a ischiogambierilor ) Ex 2-intins pe spate, se ridica un picior deasupra podelei, se mentine pana la 10, apoi se revine cu piciorul pe podea ; se repeta de 5 ori ( pentru cresterea fortei musculaturii abdominale ) Ex 3-in picioare tinand mainile pe un scaun/masa ; genuflexiune cu revenire in pozitia initiala ( ptr cresterea fortei musculaturii anterioare a coapsei-cvadriceps ) Ex 4-intins pe spate cu picioarele intinse la maxim, se ridica un membrul inferior maxim posibil fara sa se produca disconfort ; se revine lent la pozitia initiala si se ridica apoi MI opus ; se executa de 5 ori cu fiecare picior ( pentru promovarea flexibilitatii lombare, ischiogambieri, iliopsoas ) Ex 5-pe spate cu ambele MI ( membrele inferioare ) intinse , se aduce piciorul drept pe genunchiul stang ; se roteaza genunchiul flectat spre dreapta si apoi spre stanga in

masura confortului ; se repeta apoi cu MI opus , de 5 ori de fiecare parte ( pentru elasticitatea rotatoare a soldurilor ) Ex 6-in picioare, relaxat prin inspir si expir amplu, se apleaca in fata usor trunchiul din solduri, cu genunchii intinsi ; se incearca atingerea podelei cu degetele mainilor ; se repeta de 5 ori ( pentru elasticitatea lombara si IG ) Ex din faza a 2 a trebuie facute de 2 ori/zi timp de 4 luni ; daca la sfarsitul acestei faze totul se desfasoara confortabil, se poate trece la la faza 3

Cervicalgie
Cervicalgie se numete o durere n regiunea gtului sau a poriunii cervicale a coloanei vertebrale. Cervicalgiile pot avea o etiologie variat. Una din cauze poate fi un traumatism, provocat de o lovitur sau cztur, dar cauza principal o reprezint activitile care solicit timp ndelungat musculatura, tendoanele, articulaiile i ligamentele de la nivelul gtului, i anume:

meninerea capului i gtului aplecate nainte, lateral sau posterior, o perioad ndelungat, datorit cititului, privitului la televizor sau lucrului la calculator; adoptarea unei poziii vicioase de odihn n timpul nopii, n special un pat foarte moale, o pern necorespunztoare, care induc poziii incomode ale coloanei vertebrale; stresul, care duce la acumularea tensiunii musculare n zona cefei; efortul fizic, prin activiti ce impun meninerea minilor deasupra capului, precum vopsitul sau ridicarea de greuti deasupra capului; lipsa exerciiilor fizice specifice, care duce la apariia artrozelor (spondiloza cervical) i scderea forei musculare.

Examenul clinic
Anamneza Durerii i trebuie precizate:

localizarea: cervical nalt, mijlocie i joas sau global posterioar. iradierea: spre baza craniului, spre umr i membrul superior sau spre regiunea dorsal. circumstane de apariie: progresiv sau brutal, cu/fr temperatur, posttraumatic, dup lucru ndelungat deasupra capului. caracteristicele durerii: intensitate, prezena nocturn/diurn, semne nsoitoare ( vertij, cefalee, parestezii i deficit motor n membrul superior sau n membrul inferior).

Examenul clinic local


studiul staticii: pentru recunoaterea unei atitudini antalgice n flexie, n rotaie sau n rectitudine cervical. studiul mobilitii: activ i pasiv sunt evaluate flexia-extensia, rotaiile i lateroflexiile.

cutarea punctelor dureroase: prin palpare suboccipital, a anurilor paravertebrale, presiunea pe apofizele spinoase cervicale, durerea cutanat prin ciupirea-rularea pielii.