Sunteți pe pagina 1din 29

Prof.

Craiova 2009

Prof. : :

Craiova 2009

ARGUMENT....................................................................................4 Gestiunea retelelor de telecomunicatii...............................................5 1. Introducere...................................................................................5 2. Functiile de gestiune....................................................................5 3. Protocolul simplu de gestiune a retelelor SNMP......................7 3.1. Baza cu informatile de gestiune a SNMP.............................7 3.2. Protocolul de comunicatie SNMP.........................................8 3.3. Reteaua de gestiune a telecomunicatiilor TMN.................9 4. Informatia de gestiune TMN......................................................10 4.1. Baza de informatii MIB TMN.............................................10 5. Interfata Q3.................................................................................11 6. Gestiunea retelei SDH.................................................................13 6.1. Gestiunea erorilor.................................................................14 6.2. Protocolul APS (Automatic Protection Switching)..............15 6.3. Testare retelei.......................................................................17 6.4. Gestiunea performantelor.....................................................18 6.5. Gestiunea sigurantei, configuratiei si calitatii retelei...........20 7. Gestiunea retelei GSM................................................................20 7.1. Specificatii de implementare a retelei TMN........................21 ANEXE.............................................................................................22 ACRONIME....................................................................................26 BIBLIOGRAFIE.............................................................................28

Transmiterea semnalului vocal a fost si ramane un obiectiv important al retelelor de telecomunicatii, de la batrana retea telefonica si pana la viitoarele autostrazi informationale. In ceea ce priveste prezentul, pot fi identificate trei tendite majore ce se fac simtite in retelele de telecomunicatii: Evolutia spre debite din ce in ce mai mari, atat in reteaua de acces cat si in cea de transport; Tendinta de integrare a serviciilor; Oferirea unei cat mai largi mobilitati in reteaua de acces. Avand la baza tehnici de prelucrare si transimsie digitale, aceste tendinte impugn o dinamica impresionanta evolutiei de ansamblu a domeniului telecomunicatiilor. Lucrarea de fata isi propane sa prezinte modul in care serviciul telephonic este angrenat in aceasta evolutie generala, pe care o influenteaza si de care este influentat. Ea este destinata in primul rand specialistilor din domeniul telecomunicatiilor si studentilor de la facultatile de Electronica si Telecomunicatii. De altfel, ea reprezinta baza informationala a cursului de Telefonie si sisteme telefonice, predate la Universitatea Tehnica din ClujNapoca studentilor anului IV Comunicatii. Aceasta lucrare este si trebuie privita ca o simpla piesa din amplul tablou al telecomunicatiilor moderne. Ea complecteaza si este complectata de discipline ca Sisteme de comutatie, Transimisii de date, Retele digitale cu integrarea serviciilor, Radiocomunicatii, Televiziune. Fiecare in parte este frumoasa dar ansamblul le intrece pe toate. Mai greu este sa reusesti s ail vezi. In credinta ca lucrarea de fata poate contribui la realizarea acestui deziderat.

1.INTRODUCERE.
O retea de telecomunicatii are trei fatate (plane): Asigurarea serviciului cerut de utilizator, deci transportul, si procesarea informatiei asa-zise utile (planul U); Coordonarea actiunii tuturor elementelor retelei pentru a indeplini serviciul cerut, deci transportul si procesarea informatiei de semnalizare (planul C) Obtinerea unui profit maxim de pe urma serviciului indeplinit. Aceasta este rolul planului de gestiune (M- management) care, pentru randamentul ei si o calitate corespunzatoare a serviciului cerut. Toate acestea se realizeaza prin transportul si procesarea informatiei de management.

2. Functiile de gestiune.
Gestiunea este o componenta importanta si delicate a retelelor de telecomunicatii. Atributiile sale sunt foarte eterogene, atat functional cat si ca nivel de complexitate. Un system evoluat de gestiune asigura proiectarea, instalarea, intretinerea, operarea si administrarea unei retele. Conform modelului OSI, se pot defini urmatoarele arii functionale ale gestiunii [ Ghetie 1997]: Gestiunea erorilor; Gestiunea performantelor; Gestiunea configuratiei; Gestiunea sigurantei; Gestiunea contabila (financiara); Gestiunea calitatii.

Gestiunea erorilor presupune detectarea si identificarea conditiilor de eroare in functionarea sistemului gestionat si revenirea din conditia de eroare. Are la baza alarme, functii de testare, de diagnoza, de monitorizare, raportare, intretinere, etc. Gestiunea performantelor are ca obiectiv evaluarea permanenta a performantelor retelei si raportarea rezultatelor. Evaluarea se realizeaza cu ajutorul unor indicatori statistici si are la baza masuratori effectuate in retea asupra parametrilor de interes. Rapoartele de performanta sunt elemente cheie in optimizarea utilizarii resurselor. Configuratia unei retele de telecomunicatii se refer ape de o parte la relatiile dintre diferitele elemente din componenta sa, iar pe de alta parte la parametrii de functionare ai acestor elemente. Gestiunea configuratiei permite efectuarea de modificari in configuratia curenta, raporteaza schimbarile de configuratie aparute, intretine informatia de configurare (realizeaza inclusive functia backup), genereaza rapoarte din baza de date, permite incarcarea de software. Gestiunea sigurantei se refera la controlul accesului la diverse elemente si nivele ale retelei precum si la gestionarea parametrilor de siguranta (parole, identificatori, prioritati, etc.). Gestiunea contabila asigura in principal colectarea si prelucrarea informatiei de tarifare, decontare intre retele/operatori si alte functii administrative. Gestiunea calitatii are ca obiectiv asigurarea calitatii serviciului. Intro retea ca SDH sau GSM, functiile de gestiune a calitatii se traduc in principal prin functii complexe de gestionare a traficului. Spuneam la inceputul acestui capitol ca indeplinirea functiilor de gestiune implica transportul si procesarea informatiei de gestiune. Legat de aceasta, problema principala este (era) lipsa unei standardizari serioase. Fara exceptie, specificatiile retelelor de telecomunicatii standardizeaza cu multa grija planele U si C, specificatiile planului M fiind mult mai generale. Aceasta lasa o larga libertate producatorilor, cu consecinta de asteptat: sistemele de gestiune, difera de la un producator la altul si depend de elemental gestionat. Daca, datorita standardizarii, doua echipamente avand producatori diferiti pot fi interconectate, nu e sigur ca in ansamblu ele pot fi si gestionate. Definirea unei interfete unice pentru sistemul de gestiune, asa cum sunt definite interfete pentru transmiterea informatiei utile sau a semnalizarilor, ar putea solutiona sip e planul M problema interoperabilitatii. Exista doua abordari diferite ale acestei probleme. Una, avandu-si originile in gestiunea retelelor LAN si TCP/IP (internet), este simpla, usor de implementat si cu facilitate foarte limitate. A doua abordare, complexa
6

dar capabila sa asigure cerintele de gestiune ale retelelor complexe de telecomunicatii ca GSM sau B-ISDN, este cuprinsa de ITU-T in recomandarile M.xxx. Prezentam in continuare aceste doua abordari.

3. Protocolul simplu de gestiune a retelelor SNMP


Protocolul simplu de gestiune a retelelor SNMP (Simple Network Management Protocol) este un protocol situate la nivelul OSI de aplicatie. El are doua componente: Definirea unor baze de date cuprinzand informatia de gestiune, numite MIB (Management Information Base); Definirea unui protocol de comunicatie care sa permita accesarea (citire/scriere) de la distanta a informatiei din aceste baze.

3.1. Baza cu informatiile de gestiune SNMP


MIB contine in mod structurat toate obiectele gestiunii (comutatoare, linii fizice, module hardware sau software, surse de alimentare, etc.). Obiectele gestiunii sunt organizate intr-o structura arborescenta in care fiecare obiect reprezinta un nod (frunza). La fiecare obiect se poate ajunge pe o singura cale, pornind de la radacina. Succesiunea de noduri strabatute pana la obiectu respective il identifica in mod unic si reprezinta numele obiectului. De exemplu, in SDH, dintr-un nod VC4 se poate ajunge intr-un nod VC3, s.a.m.d. Numele nodurilor este desemnat in mod unic de o organizatie abilitata in acest sens (ISO). In MIB, tuturor obiectelor, identificate prin nume, li se asociaza o sintaxa si un mod de codare. Sintaxa specifica o structura de date asociata obiectului. Pentru definirea sintaxei in mod unitar pentru toate obiectele gestionate, se utilizeaza un limbaj specializat ASN1 (Abstract Syntax Notation), standardizat de ITU/ISO, prin care se pot defini diverse tipuri de date si propietatile lor. ASN1 specifica structura atributelor obiectelor, actiunea lor, valorile specifice de eroare, modul in care pot transmite comunicari. ASN1 specifica, de asemenea, modul de codare a informatiei in structura de date.

Structura MIB este predifinita sin u poate fi modificata de catre procesul de gestiune (este statica).

3.2. Protocolul de comunicatie SNMP


Filosofia SNMP este de a construe si intretine cate o astfel de baza in fiecare element de retea gestionat. Ea va contine informatia referitoare la obiectul gestionat. In afara de MIB, in elemental de retea se instaleaza un software care intretine baza de date. Aceasta se numeste agent. O statie de gestiune a retelei NMS (Network Management Station) coordoneaza gestiunea tuturor elementelor de retea. Ea poate primi sau da comenzi catre elemental de retea, citind sau scriind in baza lui de informatii MIB. Atat citirea din MIB cat si scrierea se efectueaza prin intermediul agentului resident in acel element (figura 1)

NMS

...
Agent Agent

MIB

MIB

Obiect gestionat

Obiect gestionat

ELEMENT DE RETEA

ELEMENT DE RETEA

Figura 1. Comunicatia manager-agent in SNMP 8

Pe aceasta arhitectura client-server, SNMP asigura comunicatia manager-agent (in mod datagram). Sunt definite 4 tipuri de operatii: GET/SET (pentru o valoare sau mai multe valori in versiunea 2); Raportare evenimente ( de la agent la NMS ); Autentificare; Comunicare cerere/raspuns interNMS. Ultimile doua sunt disponibile numai in versiunea 2 (SNMPv2). SNMP are avantajul simplitatii dar si mai multe dezavantaje: este centralizat, MIB este statica, transimisiunea este fara confirmare iar modul datagram nu asigura controlul erorilor. Aceste dezavantaje (si nu numai) sunt eliminate utilizand standardul ITU-T referitor la reteaua de gestiune a telecomunicatiilor.

3.3. Reteaua de gestiune a telecomunicatiilor -TMN


Legat de gestiune se manifesta la ora actuala doua cerinte majore. Una este necesitatea de a oferi serviciile de telecomunicatii la un prt cat mai scazut. Aceasta inseamna acces nestingherit de incompatibilitati la intreaga piata de producatori si independenta serviciului de tehnologie. Pe de alta parte, gestiunea retelei si gestiunea serviciilor trebuie sa poata interactiona in toate ariile functionale ale gestiunii. Aceste cerinte au condus la elaborarea retelei de gestiune a telecomunicatiilor TMN (Telecommunication Management Network). Conceptul de retea de gestiune are la baza crearea unei retele de sine statatoare prin care sa aiba loc toate schimburile de informatie de gestiune referitoare la reteaua de telecomunicatii gestionata. TMN si reteaua pe care o gestioneaza sunt interconectate in anumite puncte de acces. Ca retea de sine statatoare, TMN are liniile de transmisiune proprii (pot fi linii X.25, SS7 sau canale de date DCC-SDH), are nodurile proprii, are semnalizarile proprii si protocoalele de comunicatie proprii. Nodurile TMN se numesc sisteme de operatii OS (Operations Systems). Practic, acestea sunt aplicatii ce ruleaza pe statii de lucru sau calculatoare personale si executa functii specifice de gestiune (colectarea datelor pentru tarifare, gestionarea prioritatilor, etc.). Trebuie subliniat ca TMN este o retea logic distincta de reteaua gestionata. Fizic, este posibil san u existe distinctie intre cele doua. Aceasta

ar fi cazul SDH, al carui TMN ar utiliza acelasi mediu fizic de comunicatie. Pe de alta parte, TMN nu inlocuieste planul C al retelei gestionate, ci este complementar acestuia. Standardul TMN este continut in recomandarile ITU-T M.xxx si are la baza seria X.700 de recomandari ISO/OSI privind gestiunea sistemelor. El asigura un cadru unitary de construire a modulelor de gestiune OS si de interconectare a lor la echipamente de telecomunicatii, ceea ce rezolva problema interoperabilitatii in planul M. Acest deziderat se realizeaza prin definirea unei arhitecturi cu interfete si protocoale standardizate. Reteaua TMN este modelata pe 5 nivele ierarhice: 0. nivelul elementelor de retea 1. nivelul gestiunii elementelor 2. nivelul gestiunii retelei 3. nivelul gestiunii serviciului 4. nivelul gestiunii afacerii. Inainte de a vedea arhitectura si protocoalele de comunicatie, sa vedem ce informatie este transportata si procesata intr-o retea TMN.

4. Informatia de gestiune TMN


Informatia de gestiune utilizata in reteaua TMN este structurata in conformitate cu conceptele de gestiune a sistemelor OSI. Ea este clasificata in functie de nivelul de retea TMN si de aria functionala de gestiune la care este folosita (erori, performante, configuratie,). Abordarea este, ca si in cazul SNMP, orientate pe obiecte si bazata pe paradigma manager-agent. Dialogul dintre diferitele entitati ale TMN se refera la obiecte. Acestea sunt reprezentari abstracte are resurselor fizice sau logice ce se gestioneaza.

4.1. Baza de informatii MIB TMN


MIB contine toate obiectele gestionate, identificate prin nume si caracterizate prin attribute, proprietati (comportamentul admisibil) si operatiile ce pot fi effectuate asupra lor. Pentru specificarea structurii acestora este utilizat din nou ASN1. MIB este o baza de date distribuita, dinamica si organizata dupa un model al informatiei de gestiune MIM (Management Information Model).

10

Modelul informatiei de gestiune (MIM) MIM are la baza concepte asemanatoare programarii orientate pe obiecte. Sunt definite clase, ingloband atat atributele cat si aspectele comportamentale (metode) commune tuturor obiectelor ce apartin clasei. Din clase, obiecte se obtin prin instantiere [Roman 1996]. Prin crearea lor dinamica se construieste reprezentarea retelei. Asupra obiectelor se pot executa o serie de operatii: Get , Set (aplicate atributelor); Action, Create, Delete (aplicate obiectului); Notification (anunt emis de catre obiect). Alte operatii pot fi adaugate special unei clase. In modelu MIM se definesc trei arbori diferiti: arboreal de inregistrare ISO, arborele de derivare (mostenire) si arborele de incluziune. Arborele ISO este similar arborelui din baza MIB a SNMP. El contine clase de obiecte, cu atribute si metode. Fiecare clasa este identificata in mod unic printr-un nume(text + sir de numere intregi reprezentand drumul pana la el). Aceste clase pot fi combinate pentru a defini noi clase. Arborele de derivare indica modul in care una sau mai multe clase pot fi derivate dintr-o clasa parinte, mostenindu-i caracteristicile. Arborele de incluziune contine ierarhia obiectelor. El permite o identificare unica a fiecarui obiect din MIM.

5. Interfata Q3
Pe interfata Q3 este definita intreaga stiva OSI de protocoale. Aceasta include diferite protocoale de nivel retea ( in functie de reteaua utilizata : X.25, SS7, etc.). un protocol de transport, unul de prezentare si mai multe protocoale aplicatie. La nivelul aplicatie este definita o mini-stiva, prezentata in figura 2. Protocoalele ACSE (Association Control Service Element ) si ROSE (Remote Operation Service Element) au un rol foarte asemanator nivelelor componenta si tranzactie din protocolul TCAP definita in reteaua GSM pentru schimburile de semnalizari in NSS. ACSE asogura asociatiile dintre doua aplicatii, iar ROSE permite unei aplicatii sa invoce o actiune in cealalta aplicatie.

11

CMIS

Nivelul de aplicatie

CMIP

ROSE

FTAM

ACSE Nivelele OSI 6,.....,1 Figura 2. Stiva protocoalelor pe interfata Q3

CMIP (Common Management Information Protocol) asigura procedurile generale de gestiune a obiectelor. Aceste procedurile sunt realizate prin schimburi de mesaje, numite unitati de date CMIP. CMIP asigura o comunicare de la egal la egal, orientata pe circuit (circuit virtual), cu confirmare. CMIS (Common Management Information Service) asigura agentului sau managerului setul de primitive necesare comunicarii. Functiile indeplinite impreuna de catre cele doua protocoale sunt: Raportarea unui eveniment relativ la obiectul gestionat; Citirea si modificarea informatiei de gestiune de la partenerul de asociatie (dialog); Invocarea unei actiuni catre partener; Crearea si stergerea de obiecte in baza de informatii a partenerului; Comenzi de anulare a unor cereri.
12

TMN asigura dezvoltarea unor sisteme de gestiune eficente. Acestea pot fi utilizate pentru gestiunea retelelor publice sau private, a retelelor mobile, a retelelor de transport (SDH, SONET), a retelelor cu integrarea serviciilor, PSTN, s.a. In continuare sa vedem cum se realizeaza gestiunea retelelor SDH si GSM, pentru care nu sunt inca implementate platforme complete TMN, dar pentru care exista specificatii referitoare la o viitoare introducere a gestiunii cu TMN.

6. Gestiunea retelei SDH


SDH (SONET) a fost primul standard care prevede un sistem modern de gestiune (NM- Network Management) a unei retele de telecomunicatii. El include o serie de facilitati destinate operarii, administrarii si intretinerii retelei ( functii OAM), facilitatii disponibile prin intermediul unui sistem integrat de gestiune. Functiile de gestiune sunt, in parte, realizate la nivelul echipamentului de retea (NE), respecti de catre sistemele de calcul interfatate cu reteaua SDH. Fizic, informatile legate de gestiune SDH pot fi transportate: Fie pe canale de comunicatie integrate in cadrele de transport (redundanta incorporata- EO); Fie pe canale de comunicatie externe retelei SDH. Debitul EO (Embedded Overhead) poate fi orientat pe bit sau orientat pe mesaje. In primul car el este inclus in redundantele de diferite nevele sub forma unor biti/octeti dedicati ( de exemplu octetii J1 sau G1 in POH-VC4; K1, K2 in MSOH; bitul PT in POH-VC12, etc.). In al doilea caz, debitul se transmite conform procedurii LAPD ( recomandarea CCITT Q.921) pe canalele de control integrate DCC ( Data Communication Channels ). Standardul prevede 12 astfel de canale, totalizand un debit de 768 kbps. Trei sunt localizate in RSOH (D1, D2, D3) iar noua in MSOH ( D4,....., D12). Intr-o retea moderna de telecomunicatii gestiunea are la baza o retea de gestiune. Pentru realizarea acesteia este insa necesara definirea unei interfete unice intre echimapentele retelei de telecomunicatii si reteaua de gestiune. Din acest punct de vedere, unul din avantajele SDH este dat de faptul ca asigura reteaua de transport pentru TMN, retea formata din canalele integrate DCC.
13

6.1. Gestiunea erorilor


La nivel de retea gestiunea erorilor presupune in principal identificarea echipamentelor defecte. La nivel de echipament gestiunea erorilor implica activitati de o importanta majora in operarea si intretinerea retelei: detectarea erorilor, supravegherea alarmelor si testare retelei. Si la acest nivel pot fi implementte functii de diagnosticare. Detectarea conditiilor de eroare In SDH principalele conditii de eroare sunt lipsa semnalului ( LOS), pierderea sincronizarii cadrelor (OOF, LOF), pierderea pointerilor ( LOP), diferite defecte de hardware, neconcordanta dintre eticheta semnalului si continutul sau, erori la canalele de comunicatie de date, etc. Prezentam in continuare mecanismul de detectie, semnalizare si anulare a principalelor conditii de eroare. 1.Lipsa semnal- LOS (Loss of signal) Defectul de lipsa semnal apare cand in semnalul incident nu se detecteaza ( inainte de dezaleatorizare) nici un semnal corespunzator unui bit de 1 pentru mai mult de 100 sec. NE genereaza indicatia de eroare LOS si trimite un semnal de alarma sistemului de gestiune daca lipsa semnalului este detectata pentru mai mult de 2 + 3 secunde. Defectul se considera inlaturat la receptionarea a doua module de transport valide consecutive. Conditia de eroare se considera incheiata ( NE operativ) la 10 secunde dupa inlaturarea defectului LOS. Dupa incheierea conditiei de eroare NE reseteaza semnalul de alarma si transmite pe DCC un mesaj retelei de gestiune. 2. Desincronizare la nivel de cadru Legat de (de)sincronizarea la nivel de cadru sunt definite (Rec. G.783) doua tipuri de defecte: OOF (Out of Frame)- desincronizare; LOF (Loss of Frame)- pierderea sincronismului. OOF este detectat daca secventa de sincronizare (octetii A1, A2 din RSOH) nu este recunoscuta intr-un timp de maximum 625 sec. Iesirile false din sincronism, datorate eronarii severe a secventei SINC, au o periodicitate mult mai mare. In functie de producator, sunt implementate diverse metode de detectare OOF precum si strategii de resincronizare.

14

3. Eticheta de semnal eronata SLM(Signal Label Mismatch) Defectul SLM este specificat recent in standardul SDH. El este detectat cand eticheta semnalului receptionat nu corespunde cu cea generata local (cu exceptia codului de incarcatura nespecificata). Defectul poate sa apara la nivelul caii de ordin superior (se supravegheaza octetul C2 din POH-VC4) si/sau la nivelul caii de ordin inferior (se supravegheaza bitii L1, L2, L3 din POH-VC12). Persistenta defectului conduce la declararea conditiei de eroare. Procedurile de declarare si anulare a conditiei de eroare sunt similare celor prezentate mai sus. 4. Conditile de eroare a echipamentului Operarea echipamentelor este monitorizata iar la aparitia unor defecte se seteaza un indicator de eroare, se transmite mesaj de alarma sistemului de gestiune si daca exista, se comuta pe echipamentul de rezerva. Procedura de anulare a alarmei este similara situatiilor anteriare. Intr-un NE este monitorizata uzual functionarea procesoarelor, echipamentul de sincronizare, sursele de alimentare, memorii, echipamentul DCC, etc.

6.2. Protocolul APS (Automatic Protection Switching)


Protocolul APS se realizeaza cu ajutorul octetilor K1, K2 din MSOH si permite comutarea unei sectiuni de multiplexare pe canalul de rezerva (Rec. G.783). In general un canal de rezerva serveste ca protectie MSP pentru mai multe sectiuni active. Comutarea pe canalul de rezerva trebuie realizata simultan la ambele echipamente terminale ale sectiunii. Declansarea protocolului de comutare poate fi generata de: Identificarea unor conditii de eroare pe sectiunea de multiplexare; Degradarea calitatii semnalului; Comenzi externe (comutare fortata, respectiv blocarea protectiei). In primul caz comanda de comutare apare ca urmare a exercitarii functiilor de gestiune a erorilor, iar in al doilea caz ea este data in urma gestionarii performantelor. Ordinele de comutare au prioritati diferite. Ele sunt interpretate si tratate de un bloc de gestiune a protectiei. Octetul K1

15

contine identificatorul tipului de ordin si daca protectia nu este prin dublare ( 1 la 1), identificatorul canalului de rezerva, tipul protectiei MSP (1 la 1 sau 1 la N) si trei biti de alarma (110 pentru MS_RDI, respectiv 111 pentru MS_AIS). Legat de protocolul APS insusi pot sa existe conditii de eroare, cum ar fi eroarea octetilor K1, K2 nepotrivirea canalelor comutate sau a tipului de MSP.

LOS/ LOF/OOF
MS-AIS REGEN B1
MSTE B2

B1

LOS LOF OOF LOP

HO_RDI HO PTE B3 HO_REI

LOP

HO_AIS
LO_RDI LO PTE

BIP-2
LO_REI

LOP

Alarma in afluent

Figura 3. Semnale de alarma si eroare in SDH

16

6.3. Testarea retelei


Testarea retelei are ca principal scop izolarea disfunctionalitatilor din retea. Acestea conduc fie la izolarea defectelor fizice la nivel de componente, fie la identificarea incompatibilitatilor din retea ( teste de compatibilitate). Trei functii OAM asigura testarea retelei: Accesarea retelei; Diagnosticare; Rebuclare. Functia de accesare a retelei permite atat monitorizarea pasiva cat si testarea activa a retelei. Accesul la retea este permis la toate cele patru nivele ale SDH. La nivelul fizic accesul este asigurat atat pentru semnalele optice cat si pentru semnalele electrice. La nivelele logice superioare pot fi monitorizate si testate specificatiile de echipament (teste de izolare a defectelor, sincronizare, compatibilitate, etc.), maparea si formatul diverselor elemente (C, VC, TU, AU, STM, etc.). Functia de diagnosticare asigura o serie de facilitati ca detectia defectelor echipamentelor, necorcodanta semnalelor de testare cale ( JO, J1), identificare SLM, contabilizarea REI pentru caile din retea ( functie necesara gestiunii performantelor). Functia de reblucare permite transmiterea semnalului echipamentului din amonte. Este foarte utilizata pentru testarea la toate nivelele, atat in testele de izolare a defectelor cat si in cele de compatibilitate (figura 4.).

17

Tester SDH

TMUX

DCS

SDH

TMUX E1

Figura 4. Testarea caii de ordin inferior in regim de rebuclare

6.4. Gestiunea performantelor


Gestiunea performantelor se realizeaza prin monitorizarea unor parametri specificati pentru fiecare dintre nivelele de gestiune. Acestia au la baza fie masurarea/monitorizarea unor parametri fizici, fie indicatii ale bitilor din POH/SOH. Parametrii monitorizati la fiecare nivel intr-un anumit interval de timp (15 minute, 4 ore, o zi) sunt inregistrati si prelucrati. Daca in urma prelucrarii rezulta o valoare sub limita admisibila, acest fapt este transmis sistemului de gestiune prin DCC. La nivel fizic sunt monitorizati continuu (masurati, prelucrati si comparati cu valoarea limita) pentru parametrii: Curentul de polarizare al laserului; Puterea optica emisa; Puterea optica receptionata; Temperatura modului laser (normal 25 grade C. Alarma daca apare o modificare cu 15 grade C).

18

La nivelul sectiunii de regenerare sunt monitorizati urmatorii parametri: Numarul secundelor cu erori severe si sincronizare. O secunda este considerata cu erori severe de sincronizare daca pe durata ei a existat cel putin un OOF. Numarul secundelor eronate. O secunda este eronata daca pe durata ei s-a detectat cel putin o eroare de transmisiune sau un OOF. Numarul secundelor puternic eronate. O secunda este puternic eronata daca pe durata ei au fost detectate mai mult de K erori de transmisiune sau un OOF. La nivelul sectiunii de multiplexare sunt monitorizati urmatorii parametrii: Numarul secundelor eronate. O secunda este eronata daca pe durata ei a fost detectata cel putin o eroare de transmisiune. Numarul de executii ale protocolului APS. Durata operarii pe canalul de rezerva. Reprezinta numarul de secunde in care sectiunea de multiplexare monitorizata nu a fost operationala. Numarul modificarilor de pointer. Se contorizeaza numarul modificarilor suferite de pointerul de AU in nodul terminal al sectiunii. Indica performantele retelei de sincronizare. La nivelul cailor de ordin superior sunt minitorizati urmatorii parametri: Numarul erorilor de transmisiune detectata de BIP-8 (octetul B3 din POH-VC4). Numarul secundelor eronate. O secunda este eronata daca pe durata ei a fost detectata cel putin o eroare de transmisiune. Numarul secundelor puternic eronate. O secunda este puternic eronata daca pe durata ei au fost detctate mai mult de K erori de transmisiune. Numarul modificarilor de pointer. Se contorizeaza numaru modificarilor suferite de pointerii de AU in nodul terminal al caii ( comparativ cu valoarea lor in nodul de origine).

19

6.5. Gestiunea sigurantei, configuratiei si calitatii retelei


Gestiunea sigurantei are in vedere controlul accesului, monitorizarea unor parametri de siguranta, decuplare/cuplare automata a modulelor laser (utlilizata cand apare o ruptura a fibrei detectata prin LOS prelungit), etc. Functiile de gestiune a configuratiei permit modificarea configuratiei si a parametrilor de functionare ai retelei. Ele sunt grupate in doua categorii: functii de instalare si punere in functiune, respectiv functii de optimizare. Gestiunea calitatii se refera la asigurarea calitatii serviciilor QoS (Quality of Service).

7. Gestiunea retelei GSM


IN GSM PLMN functiile de gestiune sunt indeplinite in principal de catre OMS. In cadrul EIR se gestioneaza echipamente iar AUC are rolul de a asigura functiile de gestiune a securitatii. Centrale de operare si intretinere OMC reprezinta uzual statii de lucru dedicate gestiunii (gestiunea erorilor, a performantelor, a configuratiei) unui subsistem. Un OMC gestioneaza de obicei subsistemul NSS iar un altul subsistemul BSS. Trebuie sa remarcam aici ca singurul echipament care nu comunica direct cu subsistemul de gestiune este BTS. BSC indeplineste functiile de gestiune a BTS si din acest punct de vedere, poate fi privit ca si componenta distanta a OMS. Specificatiile GSM prevad atat protocolul de transport (08.59) cat si semantica schimburilor de date dintre BTS si BSC, date destinate gestiunii BTS. In afara de OMC, in standard este mentionat si un centru de gestiune a retelei care are ca sarcina gestionarea in ansamblu a intregii retele. Doar o foarte mica parte din specificatiile GSM se refera la interfete si protocoale de gestiune, din acest punct de vedere libertatea producatorilor si operatorilor fiind foarte mare. Exista trei specificatii in acest domeniu: Functiile de gestiune incluse in protocoalele de tratare a traficului; Protocolul de gestiune BTS pe interfata Abis;

20

Specificatii de implementare a retelei integrate de gestiune de tip TMN.

7.1. Specificatii de implementare a retelei TMN


Standardul GSM contine si un cadru general de dezvoltare a unui protocol Q3 specific pentru retelele GSM. Obiectele gestionate in GSM PLMN sunt amplasate echipamente (MSC, BSC, GMSC, VLR, HLR, AUC, EIR, TRAU, etc.), module hardware si software din componenta echipamentelor, linii de transmisiune, actiuni ( masuratori, teste, observatii, etc.). In standard este specificat un mare numar de clase si atributele lor. Interfata Q contine la nivelul aplicatiei CMIP/S peste ACSE, ROSE si FTAM, un protocol destinat transferului de fisiere ample. FTAM este utilizat pentru transferarea inregistrarilor rezultate in urma procedurilor de urmarire, sau pentru transmiterea de software la elementul de retea. Procedurile protocolului GSM Q3 descrise in standard se refera la clase de obiecte si obiecte. Pentru clase de obiecte sunt definite diverse proceduri legate de efectuarea masuratorilor si raportarea rezultatelor testelor. Pentru obiecte sunt definite proceduri de citire/scriere a atributelor lor in baze de date ale NEF, de creare/stergere a obiectelor. Sunt definite si proceduri destinate obiectelor software. Alte proceduri se refera la tratarea si raportarea conditiilor de eroare. Prin aceste proceduri modificarile operate de catre agent asupra obiectului (BSC, MSC, etc.) sunt transmise pe interfata Q la functiile elementului de retea. NEF traduce aceste modificari in actiuni concrete asupra echipamentului.

21

NMS

...
Agent Agent

MIB

MIB

Obiect gestionat

Obiect gestionat

Figura 1. Comunicatia manager-agent in SNMP

22

CMIS

Nivelul de aplicatie

CMIP

ROSE

FTAM

ACSE Nivelele OSI 6,.....,1 Figura 2. Stiva protocoalelor pe interfata Q3

23

LOS/ LOF/OOF
MS-AIS REGEN B1
MSTE B2

B1

LOS LOF OOF LOP

HO_RDI HO PTE B3 HO_REI

LOP

HO_AIS
LO_RDI LO PTE

BIP-2
LO_REI

LOP

Alarma in afluent

Figura 3. Semnale de alarma si eroare in SDH

24

Tester SDH

TMUX

DCS

SDH

TMUX E1

Figura 4. Testarea caii de ordin inferior in regim de rebuclare

25

Acronime

ACSE element pentru serviciul de control al asociatilor BCCH canal de control difuzat BSS (sub)sistemul statiei de baza BTS statie transciver de baza CC controlul convorbirilor CM gestiunea legaturilor DCC canal pentru transmiterea datelor DCS sistem digital de interconectare DLC sistem cu concentrator DM modulatie delta DMT tonalitati multiple discrete DS dispozitiv de sincronizare DSI interpolare digitala a vorbirii DSL linie (bucla) digitala de abonat ECC canale de control incorporate FCCH canal de corectie a frecventei FTTC fibra optica pana la bordura GSM sistem global pentru comunicatii mobile HO PTE echipament terminal al caii de ordin inferior ISDN retea digitala cu integrarea serviciilor LAPD protocol de acces legatura (canal) D LOF pierdere sincronism LOP pierdere pointer LO PTE echipament terminal al caii de ordin inferior LOS lipsa semnal ( conditie de eroare ) LPA adaptarea caii de ordin inferior LPC codare liniar-predictiva LPT terminare cale de ordin inferior MIB baze de informatii de gestiune MF- functie de mediere NE element de retea (SDH)
26

NEF functii ale elementului de retea NM managementul al retelei OAM operare, administrare si intretinere OMC centru de operare si intretinere OMS (sub)sistemul de operare si intretinere ONT- terminator de retea optica ONU unitate de retea optica OOF desincronizare OS sistem de operatii OSF functii ale sistemelor de operatii OSI interconectarea sistemelor deschise QoS calitatea serviciului RDI indicator al unui defect la terminalul indepartat (fost FERF) REI indicator al erorilor la terminalul indepartat ( fost FEBE) ROSE element pentru serviciul de invocare a unei operatii distante RSTE echipament terminal al sectiunii de regenerare SCH canal de sincronizare SDH ierarhia digitala sincrona SIM cartela de identitate a abonatului SLM eticheta de semnal eronata SNMP protocolul simplu de gestiune a retelelor SOH redundanta de sectiune SONET retea optica sincrona TCH canal de trafic (GSM) TDM multiplexare cu diviziune in timp VAD detector de semnal vocal VC container virtual

27

28

[FEHER 1993] K. Feher, Ed., Comunicatii digitale avansate, vol. I, Ed. Tehnica; [FEHER 1994] K. Feher, Ed., Comunicatii digitale avansate, vol. II, Ed. Tehnica; [ZAHAN 1993] S. Zahan, D. Roman, Retele locale de calculatoare, Ed. Datacom, Cluj-Napoca; [STERIAN 1989] C. Sterian, Compensarea ecoului in telecomunicatii, Ed. Tehnica, Bucuresti; [VASILESCU 1981] A. Vasilescu, Initiere in telefonia digitala, Ed. Tehnic, Bucuresti; [Spataru 1983] A. Spataru, Teoria transmiterii informatiei, Ed Tehnic, Bucuresti; [DOBROTA 1996] V. Dobrota, retele digitale in telecomunicatii, vol I, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca.

29