MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR DIN TRGU MURE Facultatea de Drept Specializarea Drept

PUTEREA POLITICA

Coordonatorul lucrrii: Conf. univ. dr.

Student

Trgu Mure 2013

CUPRINS

1. Concept, trsturi .................................................................................................................... 3 1.1.Despre puterea politic ..................................................................................................... 3 1.2. Definirea diferitelor concepte asemntoare puterii politice ........................................... 4 1.2.1. Puterea social .......................................................................................................... 4 1.2.2. Autoritatea politic ................................................................................................... 5 1.2.3. Legitimitatea politica ................................................................................................ 6 1.2.4. Fora politic i influena politic ............................................................................. 7 2. Puterea politic democratic ................................................................................................... 9 2.1. Consideratii privitoare la politica democratica ................................................................ 9 2.2. Studiu privind democratia ............................................................................................. 10 3. Puterea politic alienat (dictatorial sau totalitar)............................................................. 11 3.1. Scurt istoric .................................................................................................................... 11 3.2.Consideratii privind puterea politic alienat ................................................................. 15 Bibliografie ............................................................................................................................... 17

1. Concept, trsturi
1.1.Despre puterea politic
Puterea politic: exprim un fenomen social fundamental, care const n capacitatea de a adopta decizii la nivelul ntregii societii i de a asigura ndeplinirea lor practic prin mijloace specifice, constrngerea i convingerea. Implic competena de a impune ascultare poate fi descris ca fiind o relaie ntre cauz/efect, ntre un "agent" activ/un "pacient" pasiv, respectiv ntre guvernani/guvernai, ntre clasa politic/masa cetenilor. Ca tipologie, puterea politic se poate reduce la dou categorii fundamentale, n funcie de natura ei: Puterea poltica democratica Puterea poltica alienata (dictatoriala sau totalitara) Puterea politic are anumite trsturi care o indivizualizeaz fa de alte forme de putere din societate, precum: se manifest la nivelul cel mai general al societii, asigurnd organizarea i prin fora de care dispune, deine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii,

conducerea ei la nivel global; pe care le slujete, n scopul asigurrii concertrii acestora spre o conducere unitar cu caracter suveran; etc.). Aadar, puterea politic asigur organizarea societii n ansamblul su, constituind elementul integrator, liantul principal de legtur a tuturor structurilor sociale, ducnd la o conducere unitar a societii. Manifestndu-se n mod organizat, n sfera puterii politice intr: puterea suveran a statului, prin capacitatea sa de a organiza i conduce societatea n interesul comunitii umane respective i de a o reprezenta n raporturile cu alte comuniti. De aceea, statul, cu principalele sale structuri (legislativ, executiv, judectoreasc), reprezint pivotul puterii politice; partidele i alte organizaii politice care, prin elaborarea unor opiuni de organizare i mijloacele de informare care, prin capacitatea lor de influenare, au un mare rol n conducere a societii, pot s asigure exercitarea guvernrii n stat; adoptarea unor atitudini i impunerea unor poziii n conducerea societii. se exercit, de regul, pe baza unei legislaii asigurate prin constituie i alte legi; se manifest n mod organizat, prin intermediul unor instituii politice (stat, partide

Pentru ndeplinirea rolului su, puterea are mai multe funcii: funcia programatic, decizional care const n elaborarea unor programe, a liniilor directoare n care elementul esenial l constituie decizia, n conformitate cu care trebuie s se acioneze. Prin efectul lor, deciziile condiioneaz succesul dac sunt corespunztoare, dar pot s conduc i la insucces dac blocheaz evoluia. Prin poziia central a grupului conductor n mecanismul puterii, deciziile politice devin obligatorii pentru societate, ele lund de regul forma legilor, decretelor, hotrrilor. Cu ct programul de aciune, deciziile luate concord cu cerinele generale ale progresului, cu att mai mult puterea ctig n credibilitate i autoritate; funcia organizatoric const n capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai adecvate i de a mobiliza grupurile sociale asupra crora i exercit puterea pentru a aciona n conformitate cu programul adoptat; funcia ideologic, de educare a oamenilor n spiritul valorilor ce decurg din funcia coercitiv, de constrngere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe programul stabilit i prin care se ncearc obinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptat; oameni s acioneze n conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a mpotrivirii celor ce se opun; funcia de control, de urmrire a modului n care linia stabilit este respectat i a pregtirea de specialiti care s se ocupe n exclusivitate de organizarea vieii sociale Deoarece puterea se exercit ntr-un cadru organizat, prin intermediul unor instituii, organizaii, funciile puterii sunt exercitate ntr-un mod specific, de fiecare organism n parte. i, ca atare, le vom ntlni, ntr-o form sau alta, la instituiile politice, ndeosebi la stat. Puterea politic se exercit prin diferite mijloace politice, economice, ideologice, juridice, militare etc., aflate ntr-o strns interdependen. n corelaie cu puterea politic se afl puterea civil, respectiv capacitatea acesteia ca, prin mijloace de care dispune (organizaii, mijloace de informare, opinia public), s impun puterii politice ndeplinirea misiunii ce i-a fost ncredinat, de a sluji societatea. msurilor ce se impun, n conformitate cu legea; n conformitate cu voina puterii politice, ndeosebi n exercitarea guvernrii.

1.2. Definirea diferitelor concepte asemntoare puterii politice

1.2.1. Puterea social Puterea politic reprezint un atribut esenial al sistemului politic de care depinde n mare msur funcionarea ntregului angrenaj social. Tocmai de aceea, elucidarea raporturilor de putere i a mecanismelor sale capt o importan deosebit.

Societatea omeneasc, ca sistem global de un tip deosebit, are capacitatea de a se oglindi pe sine i ntregul univers, de a se dezvolta i perfeciona n permanen, pe baza unor legi obiective care au drept particularitate faptul c se manifest, prin intermediul oamenilor, ca tendine generale. Mijlocul prin care societatea se regleaz i autoregleaz i care asigur desfurarea tuturor activitilor umane, funcionarea de ansamblu, l constituie puterea sub forma sa cea mai general - puterea social. Prin putere social se nelege capacitatea pe care o are sau o dobndete un om sau un grup de oameni de a-i impune voina altora n vederea efecturii unor activiti cu o anumit finalitate, privind dirijarea societii spre anumite scopuri. Potrivit acestui concept, puterea social apare ca elementul care pune n micare ntregul angrenaj social pe linia progresului istoric. Puterea izvorte din capacitatea omului de a gndi, de a reflecta lumea, i legat de aceasta, de a aciona pentru transformarea acesteia n conformitate cu voina sa. Gndind, reflectnd lumea, omul i manifest totodat voina de a realiza activiti potrivit intereselor sale. Se poate spune deci c puterea social reprezint fora motrice prin care se realizeaz dezvoltarea social n conformitate cu raporturile urmrite, avnd la baz o anumit ordine. Reprezentnd capacitatea unui om sau a unui grup de oameni de a-i impune voina altora, puterea apare sub forma unor relaii ntre oameni sau grupuri de oameni, de regul relaii de subordonare de la conductori la condui, n care unii i impun voina altora n vederea nfptuirii unor aciuni, ct i relaii de conlucrare ntre diferite centre ale puterii, n scopul de realizare de interese comune. Prin urmare, puterea este o relaie social caracteristic oricrei comuniti umane, indiferent de dimensiunile ei (familie, trib, popor, naiune), att la scar naional, ct i la scar internaional. Puterea social se manifest sub diferite forme, n funcie de domeniul de activitate (putere economic, spiritual), de specificul comunitii umane (puterea familial, de clas, naional, internaional etc.), precum i n funcie de valoarea unor indivizi sau grupuri de indivizi de a-i exercita puterea, de scopurile urmrite, de mijloacele folosite etc. 1.2.2. Autoritatea politic n exercitarea rolului su n cadrul societii, puterea politic utilizeaz o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrngere pentru a-i impune propria voin. Capacitatea puterii de a-i impune voina sa n societate printr-o diversitate de mijloace, pentru a-i asigura stabilitatea i funcionalitatea, constituie autoritatea politic. 5

Autoritatea politic este o ipostaz a puterii politice reprezentnd modalitatea concret de manifestare a puterii. Fora puterii politice este cu att mai mare cu ct autoritatea politic se realizeaz, mai ales, prin convingere, prin adeziunea maselor la activitatea puterii politice. Aadar, adevrata autoritate politic este aceea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simpl definiie a autoritii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obine ascultare fr constrngere. Concludent n aceast direcie este faptul c nsui cuvntul de "autoritate" provine de la latinescul "auctoritas" - fora de convingere, desemnnd capacitatea unor persoane, grupuri de persoane sau instituii de a obine, n virtutea unor caliti sau mputerniciri, respect i ascultare fa de aciunile promovate. Stabilitatea societii este legat n mod direct de fora puterii ca autoritate politic. n vorbirea curent, cnd ne referim la putere politic avem, de fapt, n vedere autoritile politice, ntruct autoritatea politic este modul concret de manifestare a puterii, un alter ego al acesteia. Cu alte cuvinte, autoritatea politic este ipostaza puterii cnd se bazeaz pe fora argumentelor, i nu pe argumentul forei. De fapt, orice putere politic, atunci cnd are ca suport numai fora, i pierde treptat autoritatea, ceea ce marcheaz momentul declinului, realitate care duce inevitabil, mai devreme sau mai trziu, la pieirea sa. Indiferent de contextul n care se exercit, sensul central al autoritii este acela de a fi un fenomen politic, o ipostaz a puterii. "Puterea", afirm R. Bierstedt, "este cea care confer autoritate unui ordin, dar o putere autorizat, instituionalizat"[1]). Autoritatea politic, fiind un drept recunoscut puterii, este expresia unor relaii sociale i se distinge de celelalte forme de autoritate prin modalitile sale de constituire, cauzele apariiei, funcia special i aria de manifestare - societatea global. O trstur caracteristic a autoritii o reprezint prezena acesteia n cadrul oricrei organizri sociale, inclusiv al celei politice. 1.2.3. Legitimitatea politica Legitimitatea politic (de la latinescul legitimus = conform cu legea) constituie un principiu de ntemeiere i justificare a raporturilor dintre guvernani i guvernai. Legitimitatea politic constituie un principiu conform cruia un sistem de guvernare, o putere politic se exercit pe baza unui drept conferit de guvernai, de ceteni, pe baza unor nelegeri legiferate. Prin aceasta, cetenii recunosc dreptul de guvernare al puterii politice. Legitimitatea politic d i autoritatea politic, cu ct o putere este mai legitim, cu att autoritatea ei politic este mai mare. Legitimitatea unui regim nu poate fi recunoscut odat pentru totdeauna, ea trebuie supus mereu unei revizuiri, deoarece trebuie s existe mereu o concordan ntre valorile proclamate iniial i realizrile sale ulterioare. 6

Legitimarea puterii politice a cunoscut, n esen, trei ipostaze:

a) legitimitatea divin i ntemeiaz dreptul la guvernare pe ideea caracterului sacru al

puterii, a originii divine, a reprezentantului ei de regul monarhul. Puterea, guvernarea era impus prin fora i temeiul divin, orice ridicare mpotriva puterii era sinonim cu ridicarea contra divinitii. n aceast situaie, legitimitatea puterii se face prin divinitate, ea fiind exterioar omului, societii.
b) legitimitatea carismatic se face de ctre persoana carismatic a conductorului.

Acesta, sub diferite forme, prin calitile sale naturale excepionale, legitimeaz puterea, se impune maselor care l accept, legitimnd astfel puterea. n aceast situaie, legitimitatea puterii se face cu concursul i adeziunea maselor. Calitile morale, volitive, politice, intelectuale ale conductorului au rolul decisiv n legitimitatea politic. n realitate, nu este vorba de o legitimitate a guvernului, a puterii, ci o manipulare a maselor, a forei de persuasiune i instinct, de dominare, pe care conductorul o are asupra celor guvernai. La acestea trebuie s adugm i calitile strict personale ale liderului frumuseea fizic, prezena scenic, gestica, stilul exprimrii, cldura i atracia pe care o eman, sinceritatea, cinstea, modestia, toate acestea contribuind n mare msur la explicarea impunerii i dominrii. c) legitimitatea civil sau legal a aprut n societatea modern, odat cu democraia. Se ntemeiaz pe lege, pe votul popular, pe referendum, care, prin aceasta, legitimeaz puterea politic. Aceast form de legitimitate, prin acordul majoritii, asigur cea mai mare stabilitate i d eficien guvernrii. Tipurile de legitimitate nu fiineaz n stare pur, pe parcursul unui regim politic de la instaurare pn la cderea lui, pot fiina dou tipuri de legitimitate: carismatic cu cea legal, sau divin cu carismatic etc. 1.2.4. Fora politic i influena politic Prin for politic se poate nelege capacitatea puterii de a folosi n mod corespunztor i la momentul potrivit, mijloacele de care dispune. Experiena istoric arat c, diferite puteri politice, dei dispuneau de toate mijloacele adecvate nu au avut capacitatea de a le folosi, sau de a le folosi corespunztor. trebuie subliniat c fora politic trebuie s dispun de o multitudine de mijloace politice, economice, militare, diplomatice, culturale etc., accentul trebuind s cad pe mijloacele de convingere, pe utilizarea adecvat a tuturor mijloacelor. n strns legtur cu fora politic se manifest influena politic. Termenul "influen" (lat. "influere - a curge, a penetra, a se strecura n...") semnific o aciune pe care o persoan, un grup, o instituie o exercit asupra alteia (altora), modificndu-i(-le) starea, 7

comportarea fa de cea anterioar. Muli politologi identific influena cu puterea, concep influena ca fiind o component principal a puterii. De exemplu, H.A. Simon consider conceptele de influen i de putere drept sinonime, K.I. Friederich afirm c influena este o putere indirect i nestructurat. n acelai timp, H.D. Lasswell pune conceptul de influen la baza tiinei politice, afirmnd c studiul politicii reprezint de fapt studiul influenei. Totui, n lucrarea "Power and Society", scris mpreun cu A. Kaplan, Lasswell recunoate c de fapt "conceptul de influen se refer mai mult la valori politice dect la putere". Prin urmare, influena politic reprezint un complex de aciuni politice, ntreprinse mai mult sau mai puin deliberat, pentru a forma sau a modifica comportamentele politice ale unor indivizi, grupuri .a. Aadar, influena reprezint un mijloc de a extinde, argumenta sau a obine consimmntul fa de puterea existent, ea neputnd fi identificat cu puterea nsi. Influena este nsoitorul firesc al puterii, mijlocul su normal de aciune, un substitut sau efect al puterii, dar nu puterea nsi. Conceput ca o relaie ntre persoane, ntre grupuri de indivizi, prin care cel care exercit influena reuete s determine din partea celor influenai o comportare dorit de primul, influena politic se manifest n complexul unor interese i relaii de grup pentru putere prin recurgerea la diferite mijloace economice, politice i psihologice, viznd cucerirea sau meninerea puterii politice.

2. Puterea politic democratic

2.1. Consideratii privitoare la politica democratica
Prin modul n care acioneaz n societate, puterea politic se prezint sub forma democratic sau dictatorial. Puterea democratic exist atunci cnd aceasta se constituie ca un rezultat al consultrii i consimmntului cetenilor i ale crei decizii concord cu aspiraiile i interesele de progres ale societii. Puterea politic democratic constituit ca rezultat al consimmntului cetenilor; se ntemeiaz pe lege, pe drept. Ea exprim i promoveaz voina, aspiraiile i interesele majoritii cetenilor. n regimurile democratice, puterea politic se exprim nt otdeauna sub forma unei triade, ca putere legislativ, putere executiv i putere judectoreasc, fiecare form de putere avnd interdependen funcional. Separaia puterilor politice este semnul distinctiv al statului democratic. Alturi de triada puterilor politice se adaug i puterea massmedia, ca recunoatere a forei de influen a acestora, presa n general fiind considerat "a patra putere n stat". n ziua de astzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democraie liberal, dar exist multe alte varieti iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate c termenul democraie este utilizat de obicei n contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile i altor organisme sau entiti, cum ar fi universitile, sindicatele, companiile publice sau organizaiile civice. Pe plan politic, democraia se definete ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranitii naionale (naiunea conduce statul prin reprezentanii si alei, pe principiul separrii puterilor n stat, pe principiul egalitii tuturor n faa legii. De Democraia este inseparabil de respectarea drepturilor omului i ale ceteanului. Democraia modern are la baz trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez). Un element important al democraiei este constituia. Acest document, votat de ctre popor prin referendum organizat n mod liber, reglementeaz drepturile i libertile individului ntr-un stat i definete limitele puterii a conductorilor aflai n diferite funcii din stat i din guvern, definete politicile fundamentale i stabilete structura, datoria i puterea guvernului. Democratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme: democratie directa si democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteau participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi sau numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans de

membrii. Atena Antica a fost prima democratie din lume care s-a condus pe acest principiu. Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa principiul democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt sisteme in care hotararile publice sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor.

2.2. Studiu privind democratia

Democratia in lume: Ce schimbari s-au produs in 2012 si ce tari se afla in declin Daca cele mai opresive state din lume au inceput sa faca pasi importanti catre democratie, aceasta a batut pasul pe loc la nivel mondial, anul trecut, comparativ cu 2011. Aceasta este concluzia raportului anual privind democratia globala din 2012, publicat de The Economist Intelligence Unit. Rezultatele arata ca avansul democratic a stagnat anul precedent, in sensul in care nu s-au inregistrat nici progrese, dar nici regrese semnificative, relateaza The Huffington Post. The Democracy Index analizeaza in fiecare an 167 de tari pentru a arata care este nivelul democratiei din fiecare stat, dar si la nivel mondial. Acesta foloseste cinci criterii: procesul electoral si pluralismul, libertatea civila, functionarea guvernului, participarea politica si cultura politica. Totodata, fiecare natiune este incadrata intr-una dintre cele patru categorii - democratie deplina, democratie cu lipsuri, regim hibrid si regim autoritar. Fara sa vina ca o surpriza, datele au aratat ca statele cele mai democratice sunt cele din zona scandinava, Norvegia, Suedia, Islanda si Danemarca ocupand primele patru pozitii, in timp ce Noua Zeelanda se afla pe locul cinci. In general, jumatate dintre tari au o forma de guvernamant democratica intr-o masura mai mica sau mai mare. Totusi, numai 15% se bucura de democratie deplina, in timp ce o treime dintre natiuni se afla sub conducerea unui regim autoritar. Raportul mai arata ca unele tari din vest se straduiesc sa mentina un anumit nivel de democratie, in conditiile in care sunt nevoite sa sacrifice libertatile civile in folosul sigurantei nationale, se confrunta cu lupte politice interne, iar participarea politicienilor este in scadere. In aceasta situatie se afla si Statele Unite care se situeaza pe locul 21 in topul celor mai democratice tari din lume, dupa tari precum Uruguay, Coreea de Sud sau Insula Mauritius. Criza financiara a afectat democratia din Europa De asemenea, criza financiara care a inceput in 2008 a dus la erodarea democratiei, in special in Europa. Cinci tari din zona euro au experimentat un declin al democratiei in 2012 fata de anul precedent, si anume Grecia, Italia, Portugalia, Spania si Irlanda, in conditiile in 10

care criza din Grecia si Italia a dus la masuri severe de austeritate si inlocuirea liderilor politici alesi de electorat cu un guvern dominat de tehnocrati. Cele mai semnificative schimbari pozitive s-au produs in Orientul Mijlociu si in Africa de Nord. Din 2011 pana in 2012, trei tari din aceste regiuni, respectiv Libia, Egipt si Maroc, au trecut de la un regim autoritar la unul hibrid. Mai mult, indicele democratiei in cazul Libiei a crescut cel mai mult la nivel mondial. Cu toate acestea, cele doua regiuni raman printre cele mai opresive din lume, in conditiile in care 12 din 20 de tari se afla sub conducerea unor lideri autoritari. 1

3. Puterea politic alienat (dictatorial sau totalitar)

3.1. Scurt istoric
n politologie, termenul de dictatura este identificat cu cel de totalitarism, despotism, autocratie. Cu privire la trasaturile definitorii ale dictaturii exista o diversitate de pareri, dintre care mentionam:
-

caracterul absolut al autoritatii supreme; absenta unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume n virtutea carora dictatorii sa raspunda pentru faptele lor; concentrarea puterii n mna unei singure persoane. De-a lungul istoriei, au existat mai multe regimuri dictatoriale,

ndeosebi n epocile sclavagista si feudala, sub forma monarhiilor absolutiste. Odata cu epoca moderna, regimurile absolutiste au primit puternice lovituri, prin aparitia regimurilor democratice. Cu toate acestea, istoria moderna si, n mod deosebit, cea contemporana, au nregistrat si regimuri politice dictatoriale. Mare amploare au avut dictaturile de tip fascist (Moussolini, Hitler, Horty etc) si comunist (Stalin, Mao-Tzedun etc). n afara de aceste regimuri dictatoriale de mare amploare se cunosc si alte regimuri dictatoriale militare, personale etc. Dictaturile totalitare sunt regimuri politice fundamentate pe ideologia si partidul politic de extrema dreapta sau de extrema stnga, ale caror mijloace si practici au atins formele cele mai arbitrare ale puterii absolute discretionare, exercitate prin teroare, propaganda si asasinat. Regimurile totalitare au unele trasaturi comune, la baza aparitiei si mentinerii lor stnd:
-

existenta unui singur partid, fapt ce a determinat nlaturarea statului de drept;

http://www.ziare.com

11

ideologii singulare, absolutiste, cu caracter mesianic, care la fascism s-a manifestat n

exterminarea popoarelor si indivizilor apartinnd altor comunitati,rase, sau conceptii, iar ideologia comunista, prin misiunea "istorica" a clasei muncitoare si a tezei "luptei de clasa" care a distrus drepturile si libertatile natiunilor, ale indivizilor, ale tuturor comunitatilor sociale care s-au aflat sub comunism:
-

mitul dominatiei charismatice, mitologia sefului predestinat sa conduca crendu-se

cultul sefului (personalitatii) ntretinut prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului, impuse pna la dimensiunile unei isterii colective. Regimurile totalitare comuniste au aparut n timpul primului razboi mondial (n fostul imperiu tarist) si dupa al doilea tazboi mondial n unele tari din centrul si estul Europei, n Asia si America Latina si au disparut, n buna parte, ca urmare a revolutiilor anticomuniste din anii 1989-1990. Regimurile totalitarefasciste au aparut dupa primul razboi momdial, si au fost nlaturate dupa al doilea razboi mondial, ca urmare a victoriei Natiunilor Unite. Dupa primul razboi mondial, ndelungat si pustiitor, comunitatea europeana s-a aflat n fata unei profunde framntari social - politice. Criza sociala puternica, razboiul, saracia maselor au produs perimarea idealurilor si valorilor umaniste afectate profund de mizerie si agresiune. n cadrul procesului de eliberare nationala, s-a produs destramarea si prabusirea marilor imperii, realizndu-se o noua configuratie national-statala n Europa. Fascismul si comunismul dictaturi au aparut, mai ales, n unele

state foste, imperiale, continnd si dezvoltnd pe alte planuri traditiile de dominatie antidemocratica. n fostul imperiu tarist, n Ungaria, si n parte n Germania, s-au produs revolutii politice comuniste (bolsevice). Dupa prabusirea marilor imperii, la scurt timp, se observa ca s-a trecut de la tarism la comunism, de la austro-ungarism si imperiul militarist german la comunismul

stngii extremiste, ca, n final, sa se instaureze, n Ungaria si Germania, regimurile de extrema dreapta. Acest fapt a demonstrat disponibilitatea acestor societati - mostenitoare ale fostilor structuri imperiale agresoare- pentru asezarea regimurilor totalitare. Italia, dupa primul razboi mondial, prezenta un imperialism sarac, nemplinit n tendintele sale de expansiune economica si teritoriala, unde "criza sociala interna a declansat mari actiuni revendicative. Gruparile de extrema stnga, puternice n centrul industrial din norul tarii, se orienteaza spre modelul sovietelor" ca modalitate a declansarii revolutiei comuniste. Miscarea politico-fascista, condusa de B.Mussolini (fost director al ziarului socialist "Avanti", el nsusi socialist n prima parte a vietii), reuseste, datorita slabiciunii si fricii 12

fortelor politice liberale, amenintate de valul revendicarilor sociale si de o posibila revolutie bolsevica, sa impuna dictatura grupurilor fasciste, venita si ea din miscarea agresiva si violenta a strazii, ca alternativa n solutionarea crizei de autoritate politica si obtinerea echilibrului social. Revolutia democratica din Rusia, din februarie 1917, ar fi

putut permite dezvoltarea unei societati democratice pluraliste, proces oprit nsa prin lovitura de stat a bolsevicilor din luna octombrie 1917. O societate rusa, democratica, nu s-a putut dezvolta si maturiza n cteva luni, cnd, din punct de vedere economic si social , se afla n stadiul unui imperialism feudal primitiv si autocratic, ale carei traditii absolutiste si represive au fost perfectionate de noul tarism al partidului bolsevic. Pendularea sistemului politic ntre extremismul de dreapta si cel de stnga (si invers) este specific societatilor tributare structurilor autoritare si de dominatie (exceptnd n parte statele supuse fortei, din afara dictatului si dictaturii), n care procesele dezvoltarii n general si ale echilibrului social intern s-au desfasurat n absenta sau palida manifestare a valorilor si normelor democratice (lipsa libertatii nationale, sociale, a pluralismului, parlamentarismului, votului universal etc.) Romnia, datorita unor mprejurari istorice, a cunoscut, n epoca

contemporana, mai multe regimuri dictatoriale. Primul regim dictatorial, instaurat n Romnia a fost cel instituit de Carol al II-lea, n perioada februarie 1938-septembrie 1940, intrat n istorie sub denumirea de dictatura regala. n acest regim politic facilitat si de conjunctura internationala, s-a caracterizat si prin suprimarea, n buna parte, a drepturilor si libertatilor democratice, abrogarea Constitutiei din 1923 si nlocuirea ei cu alta Constitutie prin care principalele prerogative ale puterii erau concentrate n minile monarhului. Prin noua Constitutie se interzicea activitatea partidelor politice si se constituia un singur partid proregalist- "Frontul Renasterii Nationale", denumit apoi "Partidul Natiunii" etc. Cea mai grava situatie pentru tara, care a avut loc n acesta perioada, a constituit-o sfrtecarea teritoriului romnesc, n fata presiunilor extreeeme a celor doua mari puteri, Germania hitlerista si Rusia comunista, care, n urma pactului Ribbentrop-Molotov, din august 1939, si-au mpartit sferele de influenta, Romnia fiind supusa, din partea ambelor puteri, unor grave amputari teritoriale. Conditiile devenind si mai nefavorabile pentru Romnia, s-a netezit drumul instaurarii unui alt regim dictatorial avnd consecinte, de asemenea, grave pentru tara. La nceputul lunii septembrie 1940, dictatura regala a fost nlocuita cu dictatura generalului Ion Antonescu si ca 13

urmare a interventiei directe a guvernului hitlerist. Prezenta la guvernare, alaturi de Ion Antonescu, a legionarilor, pentru o scurta perioada (septembrie 1940-ianuarie 1941), a imprimat regimului din acest interval un caracter fascist, extrem de sngeros. n urma actului de la 23 august 1944, regimul politic antonescian a fost nlaturat, dar, datorita mprejurarilor istorice (ntelegerilor dintre marile puteri) din acea vreme, s-a deschis drumul instaurarii unui alt regim dictatorial, a celui comunist, att n Romnia ct si restul statelor cuprinse n sfera de influenta sovietica. n scurt timp, sunt nlaturate din viata politica a tarilor respective partidele si organizatiile politice, instituindu-se sistemul partid unic de guvernamnt. Are loc anularea principiilor separarii puterilor n stat, drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt lipsite de garantii legale. ntreaga presa scrisa si vorbita, mijloacele de comunicare sunt subordonate partidului conducator, valorile autentice ale democratiei sunt negate, se produce o ruptura totala ntre vorbe si fapte. Prin actiuni concrete, dictatura unui grup restrns, cu sprijinul organelor represive, distruge societatea civila, toate organizatiile disidente. Puterea dictatoriala din aceste tari, inclusiv Uniunea Sovietica, prin voluntarism si autoritarism, frna sau chiar bloca eficienta economica, dezvoltarea stiintei si culturii. Astfel, societatile est europene evoluau inevitabil pe un drum nfundat, fara perspectiva. Toate au generat mai ales, n tari ca Ungaria, Polonia si Cehoslovacia stari conflictuale sau chiar explozive. Din pacate, ncercarile de destalinizare a regimurilor respective, de ndepartare de formele sale represive, brutale, de punere n discutie a modelului nsuti din aceste tari, au esuat pentru o vreme. n ceea ce priveste regimul politic comunist din Romnia , trebuie mentionat ca, n pofida uriasului efort propagandistic, sustinut metodic nca de la nceputul anilor 1960, de a prezenta modelul romnesc ca fiind diferit de celelalte societati central si este europene, nu a fost dect un caz particular al modelului stalinist. Spre deosebire de alte tari, n Romnia, nucleul conducator al partidului comunist a nasprit si mai mult represiunea n partid si n societate, organiznd - prin cultivarea cultului personalitatii - o manipulare de proportii. Drept urmare, cultul personalitatii ceausiste se substituie democratizarii, constituind paravanul politicii de "liberalizare"cosmetica din anii 1960. Stalinismul a ramas o formula

convenabila pentru echipa conducatorului din Romnia, chiar dupa disparitia fizica a dictatorului de la Kremlin. Revolutia din decembrie 1989 a pus capat celei mai ndelungate si apasatoare dintre regimurile totalitare din tara noastra- dictatura comunista-deschiznd transformari economice, social-politice si culturale. 14 calea unor profunde

3.2.Consideratii privind puterea politic alienat

Puterea politic alienat (dictatorial sau totalitar) atunci cnd nu eman de la popor, fiind asociat cu represiunea violent. Corelative puterii politice sunt noiunile de influen politic, autoritate i legitimitate. Influena politic este un efect al puterii politice i, totodat, unul dintre mijloacele ei de aciune. ntotdeauna puterea politic genereaz influen, dar nu ntotdeauna influena politic nseamn i putere. Se poate ns aprecia c influena politic este sinonim cu puterea politic neleas n sensul slab, adic nu ca o relaie de dominare, ci ca o relaie de alterare, de afectare a comportamentelor sociale. Exercitarea puterii politice democratice are drept suport autoritatea lat. autoritas = for, putere de convingere. Reprezint modalitatea concret de manifestare a puterii politice, capacitatea acesteia de a-i impune voina n societate. n esen, este vorba despre dreptul i capacitatea guvernanilor de a conduce. Acest fapt se realizeaz, n principiu, pe dou ci: a) prin convingere; b) prin constrngere. Experiena istoric a demonstrat c autoritatea politic este cu mult mai mare cnd aceasta se realizeaz prin convingere, cnd se bazeaz pe fora argumentelor. Aceast relaie presupune o concordan ntre obiectivele puterii i cele ale majoritii. n aceste condiii, autoritatea politic se definete drept capacitatea de a obine ascultare n absena constrngerii. Ea se bazeaz pe consensul majoritii. Autoritatea politic realizat prin convingere este caracteristic societii democratice. Autoritatea politic obinut prin constrngere are la baz argumentul forei. De regul, ea se afl n minoritate cu societatea, cu interesele majoritii. Practica societii politice obinut pe calea constrngerii i pierde treptat fora, fapt ce duce la declinul i pierderea ei. Ea este caracteristic societilor totalitare nedemocratice. n epoca contemporan puterea dictatorial i dovedete tot mai mult incapacitatea de a se menine, de a-i ndeplini funcia public de conducere a societii, fiind nevoit, sub presiunea maselor, s cedeze tot mai mult puterii democratice. Puterea dictatorial recurge la mitul politic, adic la promovarea unor mistificri ale realitii sociale, la anomie, n care normele de convieuire social nu se mai respect, conducnd la o situaie confuz i de degradare social. Valorile politice pe care se sprijin puterea dictatorial devin tot mai anacronice, ducnd la degradarea i nlturarea ei. Ca form spiritual de alienare a puterii, mitul politic probeaz faptul c valorile politice pe care se sprijin puterea au devenit anacronice, iar ideologia "trebuie" s recurg la mistificri pentru a bloca nelegerea incompatibilitii ntre valorile puterii devenite mituri i

15

aspiraiile grupurilor sociale cele mai largi. n mod cert, justificarea structurilor i practicilor puterii alienate constituie funcia fundamental a oricrui mit politic. n ceea ce privete violena, ca ipostaz fundamental de manifestare a puterii alienate, aceasta semnific o asemenea reducere a resurselor de care dispune puterea politic nct ea este "obligat" s recurg consecvent la constrngerea psihologic i fizic pentru a obine o anumit supunere i pentru a menine stabilitatea. n realitate, violena constituie instrumentul care amenin stabilitatea social, anticipnd nceputul sfritului. Constituind o problem central a sistemului politic, puterea politic are capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunstarea cetenilor, acest lucru fiind ns condiionat de caracterul democratic al elementelor cu care opereaz.

16

Bibliografie

Calin Vaslan, Politologie, Editura Didactica si pedagogiaca, Bucuresti, 1992 Gheorghe Bichicean, Andrei Bichicean, Despre democratie, Editia a II a revizuita si Sergiu Tamas, Dictionar politic. Institutiile democratiei si cultura civica, Editia a II a

adaugita, Editura 2002 -

revizuita si adaugita, Editura Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1996 2010 Jean-William Lapierre, Viata fara stat? Eseu asupra puterii politice si inovatiei Gheorghe Bichicean, Politologie, Editura Dimitrie Cantemir, Targu Mures, 2007 Elena Puha, Introducere in politologie, Editura Zethus Publishing House, Bucuresti,

sociale, Institutul European 1997

17