Sunteți pe pagina 1din 8

Perioada marilor clasici (1860-1890) reprezinta primul varf al culturii romane m oderne.

In aceasta perioada au fost descoperiti si s-au impus cei patru mari cla sici Ioan Slavici nuvelistul , Ion Creanga povestitorul , I.L.Caragiale dramaturgul , Mih ai Eminescu poetul si ideologul perioadei Titu Maiorescu. Comedia este o specie a genului dramatic care satirizeaza comportamentul societa tii, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate. Comedia are un final f ericit si un rol moralizator, aducand cu sine impacarea partilor aflate in confl ict. Fiind o creatie dramatica, este destinata reprezentarii scenice si are o st ructura aparte, fiind alcatuita din acte si scene. Opera dramatica se realizeaza prin notatiile autorului, care contin lista personajelor, indicatiile de dcor, c ele scenice si de structura si numele personajelor din fata replicii,. Actiunea se dezvolta in jurul unui conflict dramatic care intretine tensiunea, conflictul fiind amplificat de rasturnari de situatie si elemente surpriza. Cea mai cunoscuta opera a lui I.L.Caragiale, O scrisoare pierduta , este o comedie de moravuri si o comedie de caracter care instituie in teatrul romanesc, un stil dramatic caracterizat prin echilibrul perfect intre structurile clasice ( perso naje, conflict, intriga, actiune scenica) si cele moderne ( situatii dramatice r epetabile etc). Comedia O scrisoare pierduta s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Tatrului Na tional din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884. scena Teatrului National jucata pentru prima data pe 13 noiembrie 1884. Tema accestei comedii constituie o satira la adresa moravurilor politice si fami liale din ultimele decenii ale secolului trecut intr-un oras de provincie in apr opierea alegerilor pentru Camera Deputatilor. Titlul evidentiaza pretextul in jurul caruia se dezvolta intregul subiect al pie sei, pierderea scrisorii de catre Zoe si gasirea ei de catre adversarii politici . Locul actiunii este capitala unui judet de munte, iar timpul in care se petrec i ntamplarile este plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea. Actiunea se petrece i n aproximativ trei zile in care se deruleaza actiunea comdiei in casa lui Tipate scu, in sala primariei si in gradina casei lui Trahanache. Piesa este structurata in 4 acte, fiecare din ele fiind alcatuite din mai multe scene. Personajele piesei, numite de cartre autor persoane , sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat la sfarsitul scolului XIX : In capitala unui judet de munte, in zilele noastre . Relatiile temporare sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor , iar in cateva situatii perspectiva temporara este discontinua, in care se rema rca alternanta temporala a intamplarilor, prin flash-back. Subiectul piesei este bine inchegat si se structureaza pe momente ale subiectulu i, corespunzand in linii mari celor patru acte ale piesei: actul I cuprinde expo zitiunea si intriga; actul al II-lea cuprinde desfasurarea actiunii; actul al II I-lea cuprinde punctul culminant; actul al IV-lea- deznodamantul. In expozitiune sunt prezentati Stefan Tipatescu si Ghita Pristanda ( politaiul ora sului ), discutand pe marginea unor articole publicate in ziarul lui Nae Catavencu , Racnetul Carpatilor . Zaharia Trahanache isi face aparitia, aducand vestea ca Nae Catavencu, reprezentantul opozitiei in alegeri, detine o scrisoare de amor, car e ar putea compromite pozitia reprezentantilor puterii si ar putea-o descredita pe Zoe, sotia lui Trahanache. Astefl, se constituie conflictul dramatic cel mai important si este marcata intriga piesei. Actul al II-lea aduce in prim plan un conflict secundar sustinut de grupul Farfu ridi-Branzovenescu. Acestia se tem de tradare, din partea lui Tipatescu, si cer intr-un mod aparte, sa fie informati in legatura cu adevarul, dincolo de moralit atea in sine ( Tradare sa fie, dar sa stim si noi! ). Prefectul ii cere lui Pristand a sa il aresteze pe Catavencu si sa ii prechezitioneze locuinta pentru a gasi sc risoarea. Intamplarea in sine o scoate in evidenta pe Zoe, o femeie puternica, b ine ancorata in realitate si care, de fapt, conduce judetul, afisand o aparenta slabiciune feminina. Intrucat Tipatescu nu este de acord cu santajul lui Cataven

cu, Zoe ii promite sprijin in alegerile pentru deputati ( Am sa te aleg eu si cu b arbatu meu ). Dar o telegrama primita de la Bucuresti solicita numirea altui cand idat, Agamemnon Dandanache. Actul al III-lea prezinta momentul de maxima intensitate in desfasurarea actiuni i (punctul culminant). Actiunea se desfasoara in sala mare a primariei unde Farf uridi si Catavencu isi sustin discursurile politice. Surpriza momentului o const ituie polita falsificata de Catavencu, pe care o gaseste Trahanache. El se hotar aste sa o foloseasca pentru a contracara avantajul opozantului sau politic. Dupa anuntarea candidatului impus de la centru, Pristanda provoaca un scandal in care Nae Catavencu pierde palaria in care se afla scrisoarea compromitatoare. Este ga sita din nou de Cetateanul turmentat, care i-o duce Zoei. In actul al IV-lea, reprezentat de deznodamant, se rezolva conflictul initial. S crisoarea ajunge la detinatar, Agamemnon Dandanache va fi ales in unanimitate , si totul se termina cu festivitatea condusa de Nae Catavencu in onoarea prospatului ales. In urma tuturor celor intamplate constatam ca nu s-a schimbat esential nimic. Ac tiunea se desfasoara concentric, in jurul evenimentului care a generat conflictu l ( scrisoarea pierduta). Personajele nu demonstreaza profunzime, actioneaza sup erficial, insa reprezinta categorii clare care permit subordonara lor unor tipol ogii: Trahanache-incornoratul, Tipatescu-donjuanul, Zoe-femeia adulterina, Catav encu-demagogul, Pristanda-functionarul slugarnic etc. Majoritatea reprezinta cat egoria morala a oamenilor oportunisti, care apeleaza la orice mijloace pentru a parveni sau pentru a pastra o pozitie castigata anterior. De aceea, ei nu au mor alitate, ci doar produc discursuri goale despre morala acolo unde nu e moral, e corupti, si o societate fara printipuri va sa zica, nu le are.. , nu au sentimente autentice, ci le mimeaza pentru impresionarea auditoriului Ca orice roman, ca o rice fiu la tarii sale.. in aceste momente solemne (de-abia se mai stapaneste).. ma gandesc.la tarisoara mea ( plansul l-a biruit de tot)..la Romania , nu au prin cipii si nu sunt capabili de formularea unei opinii pertinente. Personajele capa ta astfel aspectul unor marionete ale propriilor voci si obsesii, ale golului in terior. Conflictul principal ilustreaza lupta pentru putere a celor doua partide: partid ul aflat la putere, alcatuit din Tipatescu, Trahanache, Farfuridi si Branzovenes cu si partidul de opozitie reprezentat de Catavencu, Ionescu, Popescu. Fiecare l upta cu mijloacele pe care le considera necesare, apeland la santaj. Tipatescu i ncearca sa-l mituiasca, facand abuz de functia pe care o detine, oferindu-i lui Catavencu alte functii importante ravnite de oricine. Zoe, de disperare, mizeaza pe influenta pe care o are asupra lui Trahanache, luand hotarari in numele lui: Ei! Eu te aleg, eu si barbatu meu; mie sa-mi dai scrisoarea Primesti? . Trahanache pare sa nu creada in veridicitatea scrisorii si sa nu faca nimic pentru a contra cara actiunile lui Catavencu; in realitate, tot venerabilul rezolva conflictul, am plificat prin introducerea in scena a lui Dandanache. Conflictul secundar este generat de tenerile de tradare din partea prefectului a le lui Farfuridi si Branzovenescu. Acest conflict este incheiat prin interventia lui Trahanache, care sustine loialitatea prefectului. Intr-o comedie, un rol important il are comicul, categoria estetica care are ca efect starnirea rasului. Un elemnet esential in declansarea efectului comic pare a fi contrastul sau nepotrivirea intre aparenta si esenta, intre pretentie si r ealitate, intre asteptare si rezultat. Principalele forme de realizare a comicul ui in dramaturgie sunt comicul de situatie, de limbaj, de caracter si de moravur i. Comicul de situatie se bazeaza pe prezenta in text a unor scene centrate pe situ atii care starnesc rasul, a unor fapte neprevazute care surprind, si prin prezen ta unor grupuri cum ar fi triunghiul conjugal, cuplul Farfuridi-Branzovenescu si diverse combinatii de adversari. In crearea comicului de situatie, Caragiale fo loseste scheme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica, menite sa star neasca rasul: incurcatura, confuzia, coincidenta, echivocul, repetitia sau evolu tia inversa. Spre deosebire de alte piese caragialiene, comicul de situatie pare sa fie mai putin exploatat in O scrisoare pierduta si aceasta deoarece situatiil e comice sunt folosite mai mult pentru a pune in lumina comportamentul personaje

lor, fiind orientate spre comicul de caracter si comicul de moravuri. In comedia O scrisoare pierduta comicul de situatie apare in contexte diverse: pierderea si regasirea succesiva a scrisorii, numararea steagurilor, intrarile si iesirile di n scena ale Cetateanului turmentat, scena in care apar Tipatescu si Catavencu, i nverarea situtiilor invinsilor si invingatorilor. Un mijloc ingenios de obtinere a comicului este realizat prin relatia dintre dialog si naratiune. In primul ac t, Pristanda numara steagurile gresit, intentia lui fiind aceea de a demonstra f aptul ca e platit foarte prost in raport cu munca depusa. O alta scena ilustrati va pentru comicul de situatie este aceea in care Catavencu si Tipatescu se confr unta, in actul doi, scena noua, in special secventa finala in care Tipatescu ia un baston si alearga in jurul mesei si al canapelei incercand sa il loveasca pe santajist. Triunghiul conjugal alcatuit din sotii Trahanache si Stefan Tipatescu se afla in centrul unor scene comice, amplificand comicul de situatie. In fata santajului, cei trei actioneaza si se comporta diferit. Sotul inselat marturiseste ca Fanic a nu i-a gresit niciodata in cei opt ani de cand sunt prieteni. Comicul de situatie este amplificat de prezenta cuplului Farfuridi-Branzovenescu , suspiciosi si acuzatori, manifestandu-si spaima de tradare a prefectului. Precum in comedia clasica, sursa comicului de caracter este contradictia dintre aparenta si esenta dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este una deprimanta: coruprie, parvenitism, demagogie. Comicul de caracter se af la in stransa legatura cu comicul de moravuri si cu cel de situatie. Comicul num elor este complementar comicului de caracter, fiind o sursa de amuzament, Trahan ache-incornoratul, Tipatescu-donjuanul, Zoe-femeia adulterina, Catavencu-demagog ul, Pristanda-functionarul slugarnic etc. Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane pe care Caragiale le sanc tioneaza prin ras ( de exemplu: demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul de moravuri reiese din satirizarea unor defecte ale societatii : adulter ul, minciuna, demagogia, coruptia, santajul, tradarea in prietenie. Un alt eleme nt care pune n evidenta comicul de moravuri este conflictul, ce consta in confrun tarea dintre doua sau mai multe personaje care au interese sau mentalitati difer ite asupra unei realitati. Piesa aseaza n prim-plan doua conflicte. Primul, princ ipal, opune cele 2 partide politice care isi disputa postul de deputat (partidul aflat la la putere, alcatuit din Tipatescu, Trahanache, Farfuridi si Branzovene scu si partidul din opozitie, reprezentat de Catavencu, Ionescu, Popescu.) Confl ictul secundar se produce in sanul partidului aflat la puteresi este generat de temerile de tradare din partea prefectului ale lui Farfuridi si Branzovenescu. M eritele lui Caragiale in constructia conflictului si a subiectului dramatic sunt acelea ca a acordat roluri importante unor personaje secundare (Agamemnon Danda nache - elementul-surpriza si Cetateanul turmentat - elementul hazardului) si ca a eliminat finalul previzibil si schematic, rezolvand conflictul in mod neastep tat, printr-o solutie de compromis (sosirea lui Agamita Dandanache). Deci comicul de moravuri vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe-Traha nache-Tipatescu) si viata politica ( santajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale). Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor. Limbajul este mijloc de caracterizare e personajelor, dar si indiciu al unei per ioade istorice bine determinate, in cazul acestei opere, ultima parte a secolulu i XIX. Avocati, prezidenti, politicieni, slujbasi, ilustreaza o societate romaneasca in plin proces de occidentalizare, in care au patruns influentele limbii franceze, dar se pastreaza si influente grecesti si turcesti. Agramatismul caracterizeaza majoritatea personajelor, exceptie fac Zoe si Tipatescu, denotand incultura, pa rvenitismul, incapacitatea de intelegere, deci forma fara fond . Amestecul de registre stilistice este evident in replicile lui Trahanache, care isi tradeaza, prin pronuntare, originea greceasca ( sotietate, printip) si, prin deformarea neologismelor, incultura ( dipotat, docoment, cestiune, endependant,

enteres). Discursul lui Catavencu este impanzit de neologisme care ii sustin atitudinea de ultraprogresist , chiar daca nu le cunoaste bine sensul. Astefl, faliti, travaliu, opiniune, devin indicii ale dorintei burheziei romanesti, reprezentate de membr ii Societatii Enciclopedice-Cooperative Aurora Economica Romana, de a prospera, de a se afirma cu orice pret, si prin orice mijloace, facand palpabila si credib ila deviza Scopul scuza mijloacele . Infatuarea si magia limbajului de tribuna il caracterizeaza pe Catavencu, demagogul care nu pierde nicio ocazie sa tina discu rsuri si sa se scalde in propriile fraze bombastice. Contrastele de la nivelul s ocietatii se regasesc si in limbaj, unde alaturi de frantuzisme ( pansismul) sau neologisme stalcite (bampir, renumeratie) apar diminutive ridicole ( neicusorul e) sau cuvinte de provenienta turca ( becher, neneaca). Pe de alta parte, limbajul diferentiaza personajele din punct de vedere comporta mental. Ticurile verbale sugereaza rabdarea si diplomatia lui Trahanache Aveti p utintica rabdare , servilismul lui Pristanda curat misel , curat murdar , deruta Cetate anului Eu cu cine votez? . Nu in ultimul rand, comicul generat de onomastica sustine aparteneta acestei ope re la comedie ca specie a genului dramatic. Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, originea sau rolul personaje lor in desfasurarea evenimentelor: numele Trahanache este provenit de la cuvantu l trahana , o coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este usor modelat, deci u sor de manavrat; numele de Dandanache vine de la dandana (boacana, gafa), nume sug estiv pentru cel care creeaza confuzii penibile, numele de Farfuridi si Branzove nescu au rezonante culinare, Pristanda este numele unui joc popular in care pere chea de dansatori schimba ritmul dupa cum li se comanda, numele Ctavanecu isi ar e originea de la cataveica , denumind o haina cu doua fete. Scena cea mai densa in efecte comice este cea a adunarii electorale din actul al III-lea. Comicul de situatie se imbina cu ingenios cel de limbaj, de moravuri s i cu cel de absurd. Gesticulatia agitata a unora, discursurile golite de sens, a bundente in greseli de logica si limbaj, care ating ridicolul, alcatuiesc un tab lou hilar. Modul de expunere dominant este dialogul sustin de un schimb viu de replici intr e personaje. Prin talentul sau stralucit, Cragaiale reuseste sa imbine la superlativ toate el ementele care fac din comedia O scrisoare pierduta o capodopera. Capodopera a teatrului comic romanesc, O scrisoarea pierduta aduce in scena o lume de antieroi, de marionete, cu actiuni, cu miscari si cu rostiri dezarticulate. Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor in diferite t ipuri. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura r omaneasca. Ele apartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica. Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele, prin comportament, limbaj, nume, dar si prin combin area statutului soial si psihologic. (Trahanache-incornoratul, Tipatescu-donjuan ul,Zoe-femeia adulterina, Catavencu-demagogul, Pristanda-functionarul slugarnic etc). Un alt mijloc de caracterizare indirecta este onomastica. Numele personajelor su gereaza trasatura lor dominanta. Numele personajelor sugereaza: Zaharia-zaharise ala,Trahanache este provenit de la cuvantul trahana , o coca moale, ceea ce sugerea za ca personajul este usor modelat, deci usor de manavrat; numele de Dandanache vine de la dandana (boacana, gafa), nume sugestiv pentru cel care creeaza confuzii penibile, numele de Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare, Pristanda este numele unui joc popular in care perechea de dansatori schimba ritmul dupa cum li se comanda, numele Ctavanecu isi are originea de la cataveica , denumind o haina cu doua fete. Indicatiile autorului contureaza indirect personajele. In lista cu Persoanele de la inceputul piesei, se precizeaza, alaturi de numele semnificative, statutul s ocial, ocupatia personajelor, ceea ce poate constitui punctul de plecare in cara cterizare: Tipatescu, prefectul judetului, Dandanache, vechi luptator de la 48 , Tr ahanache, prezidentul tuturor comitetelor si comitiilor din judet, Farfuridi, av ocat, membru al acestor comitete si comitii,Branzovenescu, asemenea, Catavencu,a

vocat, director al ziarului Racnetul Carpatilor . Limbajul este principala modalitate de individualizare a personajelor (realismul ). Formele gresite ale cuvintelor, erorile de exprimare, ticurile verbale denota incultura/statutul de parvenit sau trasaturi psihologice ale personajelor comic e. In ceea ce priveste problema personajelor, este dificil de precizat cine este pe rsoanjul principal al comediei, deoarece in conflic sunt implicati atat Tipatesc u, prefectul judetului, Zaharia Trahanache si sotia sa Zoe, cat si Catavencu si Pristanda. E mai simplu de numit personajele secundare: Farfuridi, Branzovenescu , cetateanul turmentat si Agamemnon Dandanache sau cele episodice: Ionescu si Po pescu. Intre toate personajele comediei, Agamemnon Dandanache joaca un rol aparte. El i ntruchipeaza viciile celorlati in grad maxim. Cu toate ca aparitia lui scenica e ste redusa ( numai in actul IV), personajul prinde viata datorita indicatiilor s cenice ale autorului, care utilizeaza in constructia sa toate resursele comiculu i de caracter. Faptul ca vorbeste peltic si sasait, sugereaza senilitatea, ramol ismentul intelectual, ca si numele, care face aluzie la incurcaturile pe care le provoaca memoria sa in deriva. Prezenta scenica a personajului este construita pe doua coordonate: cea a actiunilor sale ca om politic si aceea a profilului sa u psihic si intelectual. Zaharia Trahanache intruchipeaza tipul comicului naiv. Numele personajului este sugestiv: primul nume sugereaza zahariseala, sentimentalismul dulceag al familis tului incornorat, dar si capacitatea de a se modela oricarei situatii pentru a t rage foloase personale (de la trahana coca moale). Tehnica de constructie a personajului este discreoanta dintre esenta si aparenta . Este bonom, lent, opus arogantei si violentei, dar si politician siret, prezid ent al numeroaselor comitete si comitii. Naivitatea lui este interpretabila. Inc redrea lui oarba in sotie, dar si in prietenul Tipatescu este reflectata cu prec adere in cel putin doua scene. Intai, cand se afla de existenta scrisorii, Zahar ia Trahanache nu devine suspicios, refuza sa verifice autenticitatea scrisorii. Apoi comunica fara rezerve cu Tipatescu,iar pe Zoe nu o acuza, ci incearca sa o protejeze. Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este singu rul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din societ atea burgheza, nefacand parte din lumea mahalalelor. Este tipul cochetei, este i nteligenta, autoritara si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul conjugal. Este o luptatoare hotarata, folosind tot arsenalul de arme feminine pentru a-si salva onoarea, de la rugaminti si lamentatii, trecand la a menintarea cu sinuciderea. Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilit ate, ea conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constientii de puterea ei. Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoa sa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu atunci cand isi re capata scrisoarea. Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, avand o mentalitate de stapan absolut: "mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaca pe banii lui Trahanache, babachii" (P ristanda). Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudi nea, faptele si vorbele prefectului, iar in mod direct din didascalii sau din re latiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului. Stefan Tipatescu este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre e senta si aparenta. Prefectul vrea sa para sigur de sine, o autoritate politics d e necontestat, care conduce cu o mana de fier judetul, in esenta fiind total sup us lui neica Zaharia si Zoei, lui lipsindu-i cu desavarsire calitatile de a-si e xercita independent functia politica, pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Tr ahanache si pe amorul Zoei ("esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zah aria, prin urmare si al meu"). Tanar, prezentabil, tip de june-prim, Tipatescu este orgolios, abuziv, fncalca l

egea, daca "o cer interesele partidului" si admite, amuzat, matrapazlacurile pol itaiului: "ai tras frumusel condeiul". Socoteste ca Ghita se afla in serviciul s au personal, si nu al comunitatii, de aceea il pune sa adune informatii necesare despre tot ce se intampla in oras, iertandu-i micile furtisaguri, pentru ca ace sta este "scrofulos la datorie". Tipatescu este ipocrit si demagog, face caz de amoralitatea lui Catavencu -"Mize rabilul!"-, cand el insusi este corupt si imoral, fiind amantul Zoei si inseland , astfel, increderea pe care o are in el "nenea Zaharia". Zoe Trahanache pierdus e scrisoarea de amor, care ajunge intamplator in mana inamicului politic, Nae Ca tavencu, care-i santajeaza cu publicarea acesteia in ziarul sau, "Racnetul Carpa tilor", daca nu este ales deputat. Printr-un comic de situatie realizat magistral, spaima prefectului este amplific ata cu subtilitate de Trahanache, deoarece tocmai el este eel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals - n.n.) ordi nara, desi scrisul seamana atat de bine, ineat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Tulburat la culme, tanarul amorez trece prin emotii chinuitoare atunci cand "venerabilul" ii reda, din memorie, textul scrisorii, a ccentuand aluziv explicatiile imprejurarilor concrete, precise, intrucat el iden tificase exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi:- "Scumpa mea Zoe, ve nerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltdieri seara) . - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti , la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la teleg raf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevastd-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...". Dramaturgul accentueaza, in mod direct, in didascalii, atitudin ea aluziva a lui neica Zaharia, care starneste reactia disperata a prefectului: "(priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)". Deoarece Trahanache se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este autentica, Nae Cata vencu il ameninta ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui prop rietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti", Im pulsiv si nestapanit, Tipatescu este "turbat" de manie, cum noteaza dramaturgul in didascalii. Teama pentru aflarea adevarului, acela ca este amantul Zoei, ii p rovoaca prefectului o agitatie nestapanita, o pierdere totala a controlului de s ine, stare emotionala sesizata de Trahanache, care-l caracterizeaza direct: "E i ute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pent ru un prefect". Venerabilul considera ca un om politic ar trebui sa stie sa se s tapaneasca si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversar ii politici, "nu face pentru un prefect", deoarece tn politica "nu merge s-o iei cu iuteaia". Infatuat si orgolios, Tipatescu are o atitudine de superioritate si este dispret uitor fata de Farfuridi atunci cand il acuza de tradare: "Cum sa nu ma iutesc, o norabile? D-voastra veniti la mine acasa, la mine, care mi-am sacrificat cariera si am ramas intre d-voastra, ca sa va organizez partidul - caci fara mine, treb uie sa marturisiti, ca d-voastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid -d-v oastra veniti la mine acasa sa ma numiti pe fata tradator... A! asta nu pot sa v -o permit...". Comicul de situatie accentueaza atitudinea tanarului care este co nsent ca singura cale de a parveni este amorul, sentiment de care stie sa profit e cu fler si diplomatic pentru a obtine postul de prefect si protectia venerabil ului Trahanache. Tipatescu venise in judet cu-opt ani in urma, la o jumatate de an dupa ce Zaharia se insurase a doua oara, luand-o de sotie pe Zoe, care a deve nit chiar de atunci amanta lui Fanica. Trahanache este foarte multumit de "servi ciile" pe care tanarul prefect i le face atat in plan personal, cat si in proble me de partid: "De opt ani traim impreuna ca fratii si niciun minut n-am gasit la omul asta atatica rau... Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica... si la d reptul vorbind, Joitica a staruit mai mult...". Talentul de amorez reiese, indir ect, si din scena in care Zoe apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-i convinge pe Tipatescu sa-l aleaga pe Catavencu, iar acesta cedeaza ca un indrago stit autentic: "in sfarsit, daca vrei tu... fie! [...] Domnule Catavencu, esti c andidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare si al meu! Poim

aine esti deputat!...". Incadrarea tipologica a persortajului este argumentata si prin comicul de nume: Tipatescu, trimite la cuvantul "tip", al carui sens de june-prim, om rafinat, am orez abil, aventurier completeaza structura caracteriala a prefectului. Caracterizarea prefectului se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele s i gandurile lui, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialogu l si monologul dramatic, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragia le, cuprinse in didascalii (parantezele autorului), ca indicatii scenice (sugest ii regizorale), prin care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si cr edibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre. Unul dinre cuplurile cu cel mai mare impact n comedia O scrisoare pierduta este c el reprezentat de Zoe si Zaharia Trahanache: ei reprezinta ipostaza familiei ce cultiva valori imorale precum adulterul, minciuna, falsitatea, ipocrizia, tradar ea. Stlp al puterii locale, venerabilul presedinte al tuturor comitetelor si comit iilor Zaharia Trahanache are n prefectul Stefan Tipatescu nu numai un prietin , asa c um declara la sfrsitul piesei, ci n primul rnd un amant al sotiei, un partener care sa l nlocuiasca n sedintele politice prelungite. Astfel, vorbind despre evolutia c uplului Zaharia-Zoe, vorbim de fapt depre triunghiul conjugal Tipatescu-Trahanac he- Coana Joitica. Cuplul n discutie are o pozitie sociala privilegiata, dublata de un statut politi c pe masura. n lista cu persoane , comicul de intentie este evident n prezentarea cel or doi: prin enumerarea tuturor functiilor lui Trahanache, dar si prin desemnare a Zoei prin sintagma sotia celui de sus se sanctioneaza abuzul de putere, de pozit ie sociala al familiei care, mpreuna cu prefectul Tipatescu, fac din capitala jud etului de munte propriul fief. Diferenta de vrsta dintre Zoe si Zaharia nu este singulara n comediile lui Caragia le: o situatie similara ntlnim si n O noapte furtunoasa, ntre Veta si jupn Dumitrache . Totusi, Trahanache ramne un personaj echivoc, interpretarile criticilor oscilnd n tre a-l numi ncornoratul naiv si usor manevrabil si sotul care de fapt tolereaza adulterul. Ilustrativa n acest sens este Scena a IV-a din Actul I, n care Trahanac he i aduce lui Tipatescu la cunostinta santajul lui Catavencu: el relateaza neutr u toata ntrevederea cu adversarul politic, facndu-l pe Tipatescu sa creada ca banu ieste relatia sa cu Zoe, iar dupa ce savureaza momentul de panica al prefectului , i ofera si alibiul moral al plastografiei. Astfel, n textul comediei exista argu mente care sa sustina faptul ca Trahanache nu cunoaste natura relatiei Zoe-Tipat escu, dar si scene care dovedesc contrariul, personajul fiind una dintre enigmel e piesei. Echilibrul cuplului nu este nsa periclitat de adulter, ci de pericolul de a fi pu blicata scrisoarea compromitatoare de catre Catavencu. Interesant este ca person ajele nu si pun deloc problema destramarii cuplului, ci doar pe cea pierderii cap italului de influenta, de credibilitate, de putere politica. De aceea amenintarea lui Catavencu strneste n ambii nevoia de a mpiedica publicarea biletului intim: Zoe apeleaza la serviciile lui Pristanada pentru a-i intermedi a o ntlnire cu Catavencu si negociaza n numele lui Trahanache si al partidului aces tuia, iar prezidentul, abil politician, cauta o arma de contrasantaj, convins fi ind ca nu exista politician necorupt. Desi caile de a salva reputatia familiei s i a partidului sunt diferite, scopul este comun: salvarea imaginii publice si a privilegiilor implicate de pozitia politica. Actula al patrulea i nfatiseaza pe cei doi membri ai familiei n situatii psihice di ferite. Impulsiva si nerabdatoare, Zoe asteapta ca pe ghimpi o veste de la Catav encu si resimte acut pericolul continuarii santajului pe masura ce Agamemnon Dan danache insista n a-i considera pe ea si pe Tipatescu soti si le povesteste situa tia similara prin care a ajuns deputat, cu deosebirea ca si pastrase arma de sant aj politic si pentru urmatoarele alegeri. Ea trece repede de la starea de agitat ie la cea de jubilatie n momentul n care cetateanul turmentat o repune n posesia sc risorii, redevenind stapna pe situatie. La polul opus, Trahanache este imperturba bil n pregatirea serbarii noului ales, dar disimuleaza cu viclenie posesia armei de contrasantaj. Finalul este specific unei comedii: conflictul se rezolva printr-o solutie de co mpromis, iar situatia din ultima scena prezinta personajele n relatii identice cu

cele din situatia initiala. Astfel, evolutia cuplului Zoe-Zaharia consta practi c n evitarea unei situatii compromitatoare, a carei consecinta nu este n niciun ca z anularea adulterului, ngaduit indirect de Trahanache: Eu n-am prefect, eu am pri etin! . Specific comediei, ambele personaje ilustreaza tipuri umane, dar depasesc totusi schematismul teatrului clasic, fiind individualizate prin comportament, particu laritati de limbaj sau nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. Zoe este nu numai cocheta si adulterina, ci mai ales femeia volu ntara care conduce din culise ntraga viata politica a orasului, manipulnd toti bar batii fie prin specularea slabiciunilor afective, fie prin vointa de fier. De as emenea, Trahanache nu este numai ncornoratul si ticaitul, ci mai ales politicioan ul abil care prin firea calma si ticul ai putintica rabdare! cstiga timp de reactie , intimidndu-si adversarii. Alaturi de acest cuplu, n comedia O scrisoare pierduta regasim si cuplul Farfurid i-Brnzovenescu, ipostaze ale insilor lipsiti de individualitate, nculti si imorali , Farfuridi-Catavencu, adversari politici, ambii caznd victime ale coruptiei celo r de la tentru , Zoe Tipatescu, pereche pentru care sentimentul de dragoste poate or icnd astepta n favoarea altor prioritati Prin toate acestea , creatia lui Caragiale O scrisoare pierduta evoca personaje, i ntamplari, moravuri soaciale intr0un mod in care starnesc rasul , avand un sfars it fericit si moralizator, aceste trasaturi fiind argumentele necesare pentru a o considera o comedie. Chiar si la nivelul personajelor, Caragiale este un inovator n literatura romna, r afinnd procedele de realizare a portretelor acestora si marcnd o etapa de maturiza re a dramaturgiei romnesti

S-ar putea să vă placă și