Morometii

Marin Preda
-Caracterizarea lui Ilie MorometePregatit de proza scurta din volumul de debut Intalnirea din pamanturi (1948) nuvelele Dimineata de iarna, O adunare linistita, In ceata sau schita Salcamul care prefigureaza motive, intamplari si personaje, primul roman scris de Marin Preda, Morometii, este alcatuit din doua volume, publicate la 12 ani distanta: 1955, volumul I ,iar 1967, volumul al II lea. Prin Morometii, carte fundamentala a prozei noastre contemporane, Marin Preda continua traditia romanului romanesc de inspiratie rurala (Slavici, Rebreanu, Sadoveanu) si in acelasi timp se distanteaza de aceasta, propunand o viziune noua, moderna asupra universului existential rustic si asupra taranului roman. Tema fundamentala este aceea a familiei traditionale romanesti, conturata in planul mai larg al destramarii civilizatiei de tip arhaic. Acesteia i se subordoneaza teme adiacente ce constituie linii de forta ale gandirii scriitorului: tema paternitatii, a timpului, raportul dintre libertate si constrangere, iluzie si realitate, dintre solidaritatea umana si exilul interior. Este un roman polemic, intrand in dialog cu opere consacrate (ale lui Rebreanu, Sadoveanu, Zaharia Stancu etc.). El descopera complicatiile necunoscute ale sufletului taranesc, firea contemplativa, bucuriile si libertatea spiritului rural, care nu mai este devorat de pasiunea posesiunii pamantului. Morometii este romanul unei familii (titlul subliniaza intentia de a urmari destinul unei familii, element esential al lumii taranesti) si romanul unei colectivitati ale carei temelii sunt grav amenintate de un timp viclean care se ascunde, sub aparenta rabdarii. Din punct de vedere structural , primul volum este alcatuit din trei parti ordonate in functie de o axa fundamentala insa fiecare dintre ele au un ritm narativ diferit: prima parte dilata neobisnuit o durata relativ mica de sambata seara cand Morometii se intorc de la camp, pana duminica noaptea, cand Polina
1|Page

fuge cu Birica, partea a doua alatura prin tehnica moderna a colajului scene diverse din existenta catorva familii din sat iar partea a treia cuprinde doua mari episoade epice secerisul si conflictul dintre Ilie Moromete si fii sai mai mari. Timpul in primul volum implica o durata subiectiva, care ii apartine lui Moromete e timpul contemplarii lumii de pe stanoaga, al intalnirilor din poiana lui Iocan, timpul dialogului si o axa obiectiva cronologica in dezacord cu primul, e un timp istoric agresiv, imprevizibil, cel al taierii salcamului, al complotului fiilor mai mari impotriva autoritatii paterne. Diferenta e vizibila in relatia incipit final. Romanul debuteaza cu fixarea cronotopului , perceptia este a lui Moromete filtrata prin discursul naratorului.Volumul al II lea are o compozitie mai complicata, cele cinci parti sunt alcatuite dintr-un nr inegal de capitole, criteriul de succesiune a evenimentelor nemaifiind inlantuirea ci discontinuitatea narativa. Structura romanului impune trei planuri. Planul narativ principal este cel al destinului familiei, avand drept centru de iradiere familia Morometilor, iar ca situatie conflictuala, razvratirea fiilor impotriva autoritatii paterne.Planul secund este un plan al destinului individual, al devenirii interioare a lui Moromete in primul volum si al lui niculae in cel de-al doilea.Cel de-al treilea plan este planul destinului comunitatii taranesti, dinamizat de conflicte de ordin politic, economic si moral. Eugen Simion considera ca eroul central al romanului, Ilie Moromete, nu seamana cu nici unul dintre personajele prozei anterioare, rurale sau citadine. Originalitatea lui vine din modul in care un spirit inventiv, creator, transforma existenta intr-un spectacol. Ilie Moromete, personajul-constiinta al romanului, se opune oricaror forme de constrangere, retragandu-se intr-o mutenie protestatara. El este un personaj ce nu are pereche in proza romaneasca de inspiratie rurala. Avandu-l drept model chiar pe tatal scriitorului, Tudor Calarasu, Ilie Moromete este un personaj realist creat dintr-o atitudine polemica fata de eroul lui Rebreanu , Ion. Complexitatea psihica a personajului lui Marin Preda este relevata prin situatiile existential in care e surprins( viata satului romanesc intr-o vreme de rascruce a istoriei, intr-un process de destramare a civilizatiei romanesti arhaice, traditionale, de destramare
2|Page

a familiei) , prin modelul comportamental pe care il ilustreaza, prin modul de a vorbi si de a gandi si prin multiplele reflectari in constiintele celorlalti. In volumul I al romanului, Ilie Moromete apare ca om respectat in comunitatea sateasca, cea din Silistea Gumesti. El este un om ce detine placerea vorbei, fapt ce uneori devine deranjant pentru Catrina:Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi Ilie!Toata ziua stai de vorba si bei tutun.. Este pasionat de politica are abonament la ziar, iar discutiile din poiana lui Iocan nu incep decat in prezenta lui. El isi traieste viata intr-un spirit detasat, independent, privind lumea intr-un mod deosebit, ca un observator, si considerand ca insul care e numai activ isi consuma viata si nu intelege nimic din ea, pentru ca devine robul actiunii. Lucrurile si momentele simple au, in conceptia lui, o alta dimensiune. Pentru Ilie Moromete, pamantul nu inseamna demnitate sociala, ca si pentru Ion al Glanetasului, eroul lui Rebreanu, ci reprezinta liniste, libertate de gandire si independenta. Statutul de proprietar al pamantului pe care-l considera mostenire pentru urmasii lui. In bani nu vede avere, ci o inlaturare a valorilor traditionale iar atitudinea lui este incomoda pentru familie, insa stie ca daca autoritatea paterna scade, societatea se destrama. Un episod semnificativ in conturarea personajului este cel al taierii salcamului, in care Ilie Moromete ajutat de nila taie copacul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde din loturile de pamant sau din oi. Moromete constientizeaza necesitatea taierii salcamului pentru a gasi o sursa de venit insa actiunea are loc inainte de ivirea zorilor, ferit de privirile curioase avand in fundal plansetele femeilor din cimitir, fapt ce prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Dramatismul intamplarii este diminuat prin umor lucru ce scoate in evidenta faptul ca Ilie reuseste sa-si disimuleze trairile in ciuda situatiei de criza raspunzand cu ironie la intrebarea fiului sau: Intr-adins (...) ca sa se mire prostii! lucru evidentiat prin caracterizare indirecta prin comportament si limbaj. O alta secventa epica cu valoare deosebita in caracterizarea personajelor este scena intalnirii din poiana lui Iocan in care se observa faptul ca Moromete se bucura de o autoritate si este respectat in cadrul comunitatii rurale.Inainte de a-si
3|Page

face aparitia in poiana, el executa un adevarat ritual de pregatire, prefera sa se lase asteptat, deoarece mai sta de vorba pana sa ajunga la locul stabilit si intotdeauna se rade inainte. Moromete se bucura de placerea cuvantului si de faptul ca aceasta ii este impartasita si are ocazia de a-si demonstra calitatile punand in scena o adevarata secventa de teatru. El reuseste sa-si modifice tonalitatea vocii in functie de subiectul abordat: incepu apoi sa citeasca, deodata, cu un glas schimbat si necunoscut.... Dupa incheierea unui paragraf sugestiv se opreste din citit si tacerea ce se lasa dupa are rolul de a spori dramatismul. Toate aceste calitati sunt scoase in evidenta prin caracterizare indirecta prin fapte si gesturi. Ipostaza initiala de pater familias se clatina cand intelege ca feciorii sai au o alta scara de valori decat el. Cand afla de intentia lui Nila si Paraschiv de a fugi la Bucuresti, unde Achim plecase deja cu oile, batranul taran incearca cu deznadejde sa le schimbe intentiile. Nu reuseste insa sa-si tina familia unita nici cu vorba blanda, nici cu masura drastica a bataii cu parul. Simtindu-se ranit, inselat, tradat Ilie Moromete isi modifica radical comportamentul. Bucuria vorbei bogate si a ceasurilor de contemplare a lumii de pe podisca din fata casei se stinge in orizontul intrebarilor indurerate. In volumul al II lea Moromete isi reface averea insa ia niste decizii ce il coboara in ochii familiei: ii interzice lui Niculae sa mai mearga la scoala, continua sa nu treaca locuinta pe numele Catrinei, dar merge la Bucuresti sa le propuna celor trei fii plecati sa se intoarca acasa. Incercarea de a se impaca esueaza deoarece fii refuza sa-i vorbeasca fapt ce il infurie pe ilie si il determina sa-i renege: Mi-am luat mana de pe voi. Mana mea asupra voastra nu mai exista!. Neputand sa-i readuca acasa, tatal se inchide in sine. Mai tarziu insa Moromete are puterea de a descoperi un nou sens existentei sale. Parasit de Catrina, el traieste o iubire tarzie pentru Fica, sora mai tanara a primei sale sotii. Acest sentiment de mare intensitate ii reda pierduta seninatate launtrica. Ajuns la o varsta inaintata, la aproape 80 de ani, el traieste in liniste si singuratate, avand o moarte lenta. Mrturisirea lui Moromete, nsingurat i bolnav, nit din mndria orgolioas care i-a guvernat viaa, chiar si n momentele de prbuire,
4|Page

apare ca o dramatic, dar trufa autocaracterizare: Domnule, eu ntotdeauna am dus o via independent. In concluzie, Problematica taranului si lumea rurala s-au constituit in importante surse de inspiratie ale scriitorilor Mihail Sadoveanu, Marin Preda, LIviu Rebreanu. Exista, insa, diferente intre figurile taranilor zugravite in scrierile literaturii romane. La Marin Preda, taranul intelege rostul vietii, iar valoarea lui este data de principiile solide la care tine si de care nu se dezlipeste nici macar atunci cand societatea il forteaza sa accepte noutatea sociala si istorica. Dezamagirea pe care o simte si care il macina constant dupa plecarea celor trei fii la Bucuresti nu este datorata pierderii pamantului sau neputintei de a accede pe o scara financiara/sociala superioara , ci izvoraste din perceperea neputintei de a transmite mai departe valorile satesti traditionale si, implicit, anihilarea unor principia morale.

5|Page