Sunteți pe pagina 1din 30

Adagiu (fr. adage, it. adaggio, lat. adagium < ad agendum "de facut").

Sinonim cu sentin, maxima, apoftegma. Este un dicton atribuit unui nume celebru. Dac sinele a fost dintru nceput activ in culturile magice si cele religioase, el este deopotriv activ n cele profane. "Cunoatete pe tine nsui" nseamn recunoate-te in sinele tu. (C. Noica) Dar insa, si eu am crescut pe cmpul Brganului! Et in Aroadia ego! (Al. Odobescu)

Afereza (fr. aphrse, gr. aphairesis "indepartare", "cautare") Fenomen fonetic constnd in suprimarea vocalei iniiale sau a unui grup de sunete de la nceputul cuvntului. Este valorificat pentru a sugera livrescul. Cnd soarele se pleac spre apus, cnd murgul serei ncepe a se destinde treptat preste pustii, farmecul tainic al singurtii crete i mai mult n sufletul cltorului (Al Odobescu)

Aforism (fr. aphorisme, gr. aphorismos "definiie") Propoziie scurt, expresiv, n care se formuleaz intr-un mod pregnant o reflecie, un precept, o judecat de valoare. "Cnd formulezi un aforism, trebuie sa-l aduci in situaia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva canonic, ncheiat, ca Biblia" (L. Blaga, Discobolul). Sinonim cu maxima, sentina, cugetarea. Bucurie este clocotul, chiotul faptei. (G. Calinescu) Cltoria este cel mai aprig duman al simului proprietii. (M. Eliade)

Alegoria (fr. allgorie, gr. allegoria "a vorbi altfel", "a vorbi n imagini") n sens larg, nseamn imagine determinata de substituie. Stricta sensa, este figura de stil alctuit dintr-o niruire de metafore, comparaii, personificri formulnd o imagine unitar, n care pot fi sugerate noiuni abstracte prin intermediul concretului. Exista alegorii nchise, in care se recunoate cu uurin termenul abstract sub forma concreta a celui de-al doilea (in fabula i parabola), dar si alegorii deschise, n care termenul neexprimat al comparaiei subnelese este ascuns, urmnd a fi descoperit. De ce nu putem ntotdeauna trezi trecutul nostru? Dormim n noi nine, iar eul este un val ce ne acoper somnul. In catedrala aceea, in care erai singur si-n care intrat-ai sa uii de lume si de tine, sa simi nemicarea i s uii ateptarea, crescut-ai solemn in coloane si arcuri, risipitu-teai n violetul nvluitor si curbat maiestuos de ondulaiile templului, luat-ai mrimile boltelor ei i pierdut ai fost in geometria transcendenta a catedralei. Coloana a devenit sufletul tu si arc si bolta. (C. Noica)

Aliteraia (fr. allitration, lat. med. alliteratio) Repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rdcina cuvintelor, cu efect imitativ si euforic. Valoarea artistica a aliteraiei rezida in raportul subtil dintre sunete si idei. Brncui a sculptat germinarea, aa cum a sculptat a domina, nlarea si peste tot, desvrirea, ca o nencetat mngiere a formelor, ntocmai pietrii splate de apa. Nu a redat zborul, ci zburatul, zburarea. (C. Noica)

Anadiploza (fr. anadiplose, gr. anadiplosis < ana "din nou" si diplosis "dublare") Figura de stil prin care se revine asupra aceluiai cuvnt de la sfritul unei propoziii la nceputul celei urmtoare. Exista o formula barbara: "a fi cu lectura la zi"! Ce enorm incultura exprima asemenea vorba!

Anafora (gr. ana "din nou" si phorein "a pune, a duce") Repetarea unui sau unor cuvinte la nceputul a dou sau mai multe strofe, versuri, fragmente de fraz. De aceea atept btrneea senin cu tihna ei. De aceea ursc aceasta animalitate copleitoare, care emana prin toi porii mei. De aceea regret ca nu sunt pipernicit, cocoat, extenuat si fr de aceste fluide vitale. (P. Pandrea, Ateptarea btrneii)

Anastrofa (gr. anastrophe <ana "invers" strophe "intoarcere")

Figura de stil care consta in inversarea succesiunii normale a doua cuvinte, de regula un prenume personal de forma neaccentuata schimbndu-i locul pe care l ocupa de obicei n propoziie. Cci gndi-tu--a cineva ca principala utilitate serioasa pe care au avut-o regii Franei a fost de a ncuraja ntructva artele? (D.I. Sudeianu, Prostia ca forma a cunoaterii)

Antanaclaza (gr. antanaklasis "repercusiune, refracia luminii sau sunetului")

Figura de stil care consta in repetarea unui cuvnt cu sensuri diferite, date de context. Cum s-a putut trece de la rost-gura si rost-deschiztura la rost-rnduiala, dicionarele nu ne-o mai spun. (C. Noica)

Antifraza (fr. antiphrase, gr. antiphrasis < anti "contra" si phrasis "manifestare, evidenta")

Figura de stil retorica, avnd sens ironic sau sarcastic prin care un cuvnt, o expresie sau o fraza este utilizata cu un sens contrar celui propriu. Nu nseamn insa oare c romnul, biat de treab i ngduitor fiind, e si coruptibil cnd e vorba de punerea n aplicare a legilor nedrepte? (N. Steinhardt, Cartea mprtirii)

Antimetabola (gr. antimetabole "rasturnare") Figura de stil constnd in repetarea inversa a unei sintagme, propoziii sau fraze creia i se modifica sensul i funcia gramatical. Sinonima cu antimetateza si cu antimetalepsa. O via nu valoreaz nimic, dar nimic nu valoreaz cat o via. (Andr Malraux)

Antiteza (fr. antithse, gr. antithesis, "opozitie") Mijloc stilistic si figura retoric ce se bazeaz pe opoziia unor noiuni, judeci, exprimri, unite totui intr-o noiune superioar (de obicei nenumita) n cuvinte izolate, grupuri de cuvinte propoziii. Exprim un sentiment antitetic de ruptura interioara i ncordare. ~ n legendele noastre, care potrivesc in tipar dualist coninutul Genezei, Frtate si Nefrtate reprezint principii diametral opuse: Binele si Rul; dar Frtate si Nefrtate sunt socotii ca "fraii", ca fiine din aceeai tulpina. (L. Blaga, Fartate si Nefrtate) ~ ~ Ori avem destin, ori n-avem. (C. Noica) Triesc din ce alii mor (Cioran)

Antonomaza (gr. antonomasia < anti "in locul" si onoma "nume") Figur de substituie prin care se nlocuiete un nume propriu de persoana cu un substantiv comun, tratat ca nume propriu, sau un substantiv comun cu un substantiv propriu nume de persoan, tratat ca substantiv comun. ~ i iat-ne n sfrit, in secolul XX privind un Magritte, care nu este altceva dect capul de marmura al unei Afrodite greceti creia pictorul i-a aezat pe obraz o pata de snge. (O. Paler, Scurt istorie a Afroditei) ~ I-am vzut pe Robespierii acetia mruni care forfoteau, viermuiau si miunau. (N. Steinhardt)

Apostrof (gr. apostrophe "intoarcere catre") Figura de stil retorica ce consta in apelul direct la un personaj, invocatie. O, Apolon, demon farsor, cel ce ameeti atia oameni cumsecade cu "modele" pe care dinadins le inspiri att de divers i contrazictor, ajuta pe cetitor ca sa neleag ce-i spun sa m cread cat sufr pentru dnsul, cnd mi-l nchipui fa n fa cu operele clasice, ntocmai aa cum sunt, fr sosurile de o mie de ori ntoarse si drese, n care le tot nclzesc criticii si istoricii de toata mana! (P. Zanfopol)

Asintet (gr. asyndeton < a "fara" si syndein "a reuni") Figur de stil care const n suprimarea unei conjuncii coordonatoare din fraz, pentru a se conferi enunului rapiditate si energie. De-aa vremi nu mai avem parte; veacul nostru l-au umplut procesele de tip Nrnberg, lagrele in care au fost concentrai nvinii, mrturisirile din procesele stil Moscova, auto-flagelrile din edinele tip King, toate inspirate de nevoia, de setea, nu numai, de a-l nvinge pe adversar, si de a-l umili, de a-l scuipa si de a-l batjocuri, de a-l pune in situaia sa-si "piard faa", de a-l necinsti, de a-l terfeli pe veci. (N. Steinhardt)

Asonanta (fr. assonance; lat. ad "la" si sonare " a suna") Rima imperfect bazat pe omofonia sau asemnarea ultimilor vocale accentuate ale versurilor. In interiorul versului sau chiar in cuprinsul unei fraze in proz sau in cuprinsul unui membru al frazei repetarea aceleiai vocale accentuate, cu efecte expresive (n timp ce n aliteraie se repeta consoanele sau silabele). Noi nu spunem plcere de durere, cu att mai puin cutare de negsire, spunem dor care e ur si cutare si negsire, cum este si plcere si durere [] Este virtutea noastr, de care vorbesc istoricii, de a da o "sinteza specifica". Sinteza reprezint la noi o contopire, nu o compunere. (C. Noica)

Brahilogie sau brahiologie (gr. brachys "scurt" si logos "vorbire, cuvnt") Figura de stil constnd in scurtarea sau contrazicerea unitilor enunului prin subnelegere si chiar prin eclips. Figura de stil prin care se realizeaz o vorbire concret cu ajutorul maximelor, proverbelor sau zictorilor. Defectul unui discurs constnd din obscuritatea generata de concizie excesiva. Far o doza de exagerare nu exista nici cunoatere nici aciune, nici tiin, nici arta, nici dragoste si nici bun - simt (Al. Paleologul)

Calambur (fr. calembour, de la toponimul kahlenberg) Joc de cuvinte bazat pe omofonia (perfect sau aproximativ) dintre dou cuvinte sau grupuri de cuvinte cu sens diferit. Efect deviator, subversiv, sugestiv, stimuleaz atenia receptorului. Obiecia principal pe care, in plan artistic o face Caragiale copilului este c nu e cuminte, ca n-are adic minte. (G. Clinescu)

Catahreza (fr. catachrza, lat. catachresis, gr. katachresis "abuz") Figura de stil constand din utiizarea unui termen figurat pentru denumirea unui obiect concret sau abstract. Provine dintr-o metafora si expresivitatea sa este diminuata din cauza utilizarii frecvente. ~ ~ ~ Buza paharului Piciorul mesei Gura leului

Chiasm (fr.. chiasme, gr. chiasmos "incrucisare") Figur retorica alctuit dintr-o dubla antitez, ai crei termeni se ncrucieaz dup schema AB BA. Cele doua sintagme repet fiecare funcia gramatical a celeilalte, prin ordinea invers. Nu jucria face jocul, ci dimpotriv jocul face jucria. Lectura Poeziei) (St. Augustin Doina,

Comparaie (lat. comparatio "asemnare, mperechere")

Figur de stil constnd in punerea in paralel a doi termeni, in temeiul unor asemnri, pentru a scoate in evidenta caracteristicile unuia dintre ei. ~ Opera de art rsfrnge - cum ar rsfrnge marea coloritul specific al coastei - stilul pmntului n care s-a nscut. (Dan Botta) ~ Fetele i ateapt, ca si Nataa Rostova, primul dansator. Paleologul) ~ M simt n aceast ultim sear la mare ca un Ulise btrn care tie ct de apropiate sunt ironia si tristeea. (O. Paler) ( Al.

Climax (gr. klimax "scara, gradatie") Figur de stil a insistenei, sinonim cu gradaia. Punctul culminant al unei aciuni, al unui conflict. Mi se pare c o buna definiie a ridiculului ar fi urmtoarea: ceea ce poate fi reluat si adncit de altul [] gndii-v la ridiculul lui Isus, care afirm sus i tare ca El e Fiul lui Dumnezeu; la ridiculul lui Don Quijotte, care agoniza pentru c oamenii de lng el (oamenii cu bun sim, oameni raionali, oameni cu frica ridiculului, oameni mori) refuzau sa vad ntr-o fat slut pe Dulcineea lui; sau la ridiculul lui Gandhi, care opune diplomaiei si artileriei britanice non-violena, viaa interioar si fora contemplaiei. Amintii-v ce izvoare de via, ci smburi si ct miez n-au gsit i vor mai gsi oamenii mii de ani dup ce urmele creatorilor "perfeci" vor pieri, n viaa i gndirea acestor oameni cu desvrire ridiculi. (Al. Paleologul).

Diafora (gr. diaphora "deosebire, divergen")

Figura de stil constnd in utilizarea succesiva, in acelai context, al unui cuvnt cu doua nelesuri. Sinonime: lucrare polemica, dezbatere. Dintre tceri, Brncui, a ales-o pe cea adnc, mai gritoare dect toate, tcerea omului, i a sculptat-o. A tcea tcere, ce lung infinitiv [] Dar din tcerea asta, innd fie de istorie, fie de gramatica romneasc, el avea sa fac un monument universal. ( Masa tcerii ) (C. Noica)

Dicton (fr. dicton, lat. dictum "spus") Expresie, formul consacrata aparinnd unui filosof, scriitor si concentrnd o observaie esenial sau o experien de via cu caracter de maxima generalitate. Sinonim cu adagiu, apoftegma, maxima, sentina, zictoare. Dar "le style c'est l'homme", a spus cndva Buffon [] i de atunci asta e lege. Cel puin in literatura. (Camil Petrescu)

Eclipsa (fr. ellipse, lat. lit. ellipsio, gr. elleipsis "lipsa") Figura de stil prin care se suprima intr-un context unul sau mai muli termeni subnelei. Comunicarea eliptica imprima vigoare, dinamism, concentrarea stilului. Atept btrneea ca pe o eliberare. Augusta senintate a omului in crepuscul. (P. Pandrea, Asteptarea batranetii)

Enumeraie (fr. numration, lat. enumeratio "a enumera") Figura de stil constnd in niruirea unor termeni, aspecte, fapte privitoare la aceeai tem, conduce la amplificarea ideii exprimate. Recapitulare a argumentelor eseniale, nainte de peroraie, caracterizata prin sobrietatea expresiei. Vreau sa triesc numai pentru aceste clipe cnd simt toata existenta o melodie, cnd toate rnile fiinei mele, toate nsngerrile luntrice, toate lacrimile nevrsate i toate presimirile de fericire pe care le-am avut sub ceruri de var, cu eterniti de azur, s-au adunat i s-au topit intr-o convergenta de sunete, ntr-un avnt melodios si intr-o calda si sonora comuniune universala. (E. Cioran, Cartea amgirilor)

Epanadiploz (ge. epanadiplosis "dublare la sfrit i la nceput") Figura de stil care consta in repetarea aceluiai cuvnt sau grup de cuvinte la nceputul si la sfritul unei uniti sintactice sau metrice, adic in repetarea aceluiai cuvnt att in anafora ct i n epifora. Teama de tot; teama de tot ce exista si teama de tot ce nu exista! (E. Cioran, Cartea amgirilor)

Epanalepsa (gr. epanapelsis "reluare, repetitie") Figura de stil constnd in repetarea ntrerupt a aceluiai cuvnt sau grup de cuvinte, in propoziie, fraza, vers, al crei efect provine din intensificarea expresiei prin insisten. Iubirea este o surs de existen. Suntem prin iubire. Cutam iubirea pentru a scpa de prbuirea n nimic.

Epanoda (gr. epanodos "revenim") Figura de stil constnd in revenirea, cu explicaii detaliate, asupra fiecrui termen al unei enumerri. Dup examenul diferitelor posibiliti, propun n acest scop o mprire n patru rubrici principale, dup cum, in jocurile despre care este vorba, predomina rolul competiiei, al norocului, al simulacrului sau al vertijului. Eu le numesc respectiv Agn, Alea, Mimicry i Ilinx. Toate patru sunt legate de domeniul jocului: se joaca fotbal, bile sau ah (agn), se joaca la ruleta sau la loterie (alea), se joaca de-a piraii sau joaca Neron sau Hamlet (mimicry) se joac pentru a provoca n sine printr-o micare rapida de rotaie sau de cdere, o stare organic de confuzie i de zpceala (ilinx). (Roger Caillois)

Epifora (gr. epiphor < epi "la sfrit" i phor "transportare"

Figura de stil care consta in repetarea unui cuvnt sau grup de cuvinte la sfritul unor uniti sintactice sau metrice (n versul anaforei). Atunci vei fi tu adevratul ridicul, atunci lumea va rade de tine, atunci vei nelege ca nu-i poi tri viaa ta fr a fi ridicul. Cci la aceasta se rezuma ridiculul; la trirea vieii tale proprii, nude imediate refuzndu-te superstiiilor, conveniilor si dogmelor. (M. Eliade, Invitaie la ridicul)

Epigraf (fr. pigraphe, gr. epigraph < epi "pe" si graphein "a scrie") Fragment in versuri sau proza (sentina, maxima) situat la nceputul unei cri sau al unui capitol pentru a-i ilustra coninutul sau intenia autorului. Difficiles megae. (Al. Odobescu) Daca am vedea cu lacurile (Matei Clinescu)

Epitet (gr. epitheton, cuvant adaugat) Figur de stil constnd n alturarea unui cuvnt calificativ cu altul, fie adjective cu funcie atributiv, fie adverbe sau alte pri de vorbire care determina substantive i verbe, exprimnd nsuiri care pun obiectul/aciunea, starea ntr-o lumin aparte, implicnd participarea imaginaiei i a sensibilitii scriitorului/receptorului. Epitetul ornant exprim "o nsuire permanent constitutiva a unui lucru (Larousse) i, aparine

clasei ntregi: genului, speciei din care face parte" (T. Vianu). Epitetul individual (Vianu) sau de "circumstan" (Larousse) exprim o nsuire caracteristic individual a obiectului, sau care este legat de o anumit mprejurare. Epitetul metaforic este investit, cu o for expresiv deosebita. T. Vianu a definit si alte tipuri: moral, apreciativ n funcie de ceea ce exprima: o realitate morala, o relaie, o judecata de valoare. i eu am vzut crdurile de dropii, cutreiernd cu pas msurat i cu capul aintit la paza acele esuri fr de margine, care prin aerul rsfirat n unde diafane sub aria soarelui de vara, oglindete ierburile si blriile din deprtare si le preface dinaintea facerii fermecate, ncetai cu mii de minarele, in palate cu mii de Odobescu). ncntri. (Al.

Epizeuxis (gr. epizeuxis, "legtura prin repetarea unui cuvnt") Figura de stil a repetiiei constnd din reluarea imediata a unui cuvnt in proza sau vers. Toi oamenii, cu o intensitate mai mare sau mai mica, au trit asemenea drame, drame de care unii nu s-au vindecat niciodat, drame care si-au impus pecetea sumbra pana la sfritul vieii. (T. Mazilu)

Gradaie (fr. gradation, lat. gradatio, derivat din gradus "grad, trapa")

Figura de stil care const in trecerea treptat, crescnd sau descrescnd de la o idee la alta i prin care se subliniaz ideea. Gradaia ascendent se numete climax, iar cea descendenta anticlimax. Mi se pare ca o buna definiie a ridiculului ar fi urmtoarea: ceea ce poate fi reluat si adncit de altul [] gndii-v la ridiculului Isus, care afirma sus si tare ca El e Fiul lui Dumnezeu; la ridiculul lui Don Quijotte, care agoniza pentru ca oamenii de lng el (oameni cu bun simt, oameni raionali, oameni cu frica ridiculului, oameni mori) refuzau sa vad ntr-o fat sluta pe Dulcineea lui; sau la ridiculul lui Gandhi, care opune diplomaiei si artileriei britanice non-violenta, viata interioara si fora contemplaiei. Amintii-v ce izvoare de via, ci smburi i ct miez n-au gsit si vor mai gsi oamenii mii de ani dup ce urmele creatorilor "perfeci" vor pieri, n viaa i gndirea acestor oameni cu desvrire ridiculi. (Al. Paleologul)

Hiperbola (fr. hyperbole, gr. hyperbole, cf. hyper "peste" si ballein "a arunca") Figura de stil constnd in exagerarea dimensiunilor obiectului / fenomenului in sensul argumentrii sau micorrii in scopuri expresive. Puricele vzut cu lentila sperie ca un rinocer, ca o bestie superior blindata. (G. Clinescu)

Hiperbat (fr. hyperbate, lat., gr. Hyperbaton "depire, inversare") Adugarea unei continuri acolo unde enunul pare ncheiat.

Gafeurul e distrat, ceea ce e expresia meditaiei sau a ntmplrii; e greu ca un intelectual sa nu gafeze niciodat, gafa e o forma de cinism spontan si candid; e veridica si dezinteresata. (dar sa nu uitm c mai exist si lipsa de tact. (Al. Paleologul)

Hipocoristic (gr. hypokoristikos "dezmierdtor, mngietor) Este folosit n exprimarea eufemistica sau in vorbirea alintat. i iat: n dragoste imbecilul vorbete ca i ceilali sau mai drept: ceilali vorbesc ca imbecilul. Aceasta e grozvia [] Tu, dulce, Livia mea Tu, micua mea [] (P. Pandrea)

Imprecaie (fr. imprcation, lat. imprecatio) Invocarea unor fiine supranaturale pentru mplinirea unei aciuni distructive, malefice sau duntoare asupra cuiva care a nclcat un cod, o promisiune, o relaie, avnd un comportament demn de blam, afurisenie, blestem. Farel i pierde rbdarea fa de ncpnarea lui Calvin de a se sustrage chemrii, i cu for biblica de proroc tuna mpotriva ovielnicului: Pretextezi studiile tale? Dar in numele Dumnezeului atotputernic te vestesc: blestemul lui Dumnezeu te va lovi dac refuzi operei Domnului ajutorul tu i te caui pe tine nsui mai mult dect pe Hristos. (tefan Zweig)

Invectiv (fr. invective < invehere "a se dezlnui contra") Cuvnt jignitor, apostrof violent si injurioas. O cuvnt blestemat: Clasici! El a fcut din Cicero un creator clasic, din Horaiu i Virgiliu, poei clasici si de coal, din Cezar, un pedant. ( P. Zarifopol)

Interogaie (fr. interrogation, lat. interrogatio "ntrebare") Figura de stil care consta din adresarea unei ntrebri al crui rspuns este cuprins n ea. Cum poi vinde privilegiul acesta, al agoniei, n schimbul solemnitii expresiei? Cum poi renuna la stilul morii pentru stil pur i simplu. (Al. Noica) Va mai aducei aminte de cea dinti carte pe care a-i citit-o? (Al. Philippide)

Inversiune (fr. inversion) Figura de stil n modificarea topicii propoziiei sau frazei pentru a scoate n eviden un anumit cuvnt sau o anumit propoziie se poate realiza prin antepunerea segmentului inversat, prin postpunerea lui sau prin dislocare ori intercalare.

Blestemat fie clipa n care viaa a nceput s ia o form i s se individualizeze, cci de atunci a nceput singurtatea fiinei []. (E. Cioran, Cartea Amgirilor)

Invocaia (fr. invocation, lat. invocatio "chemare") Figura retorica ce rezida n adresarea ctre o persoana absenta, cruia i se cere sprijinul sau acordul. Ferete-m, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorsc lumi. (E. Cioran)

Ironia (fr. ironie, lat. ironia, gr. eironeia "simulare, prefacatorie") Figura retorica prin care se simuleaz un sentiment, a atitudine, contrar celor adevrate, o apreciere negativ. Stigmatizarea defectului, comportamentului se realizeaz rsturnnd sensul cuvintelor cu potenial pozitiv, (antifraza) sau descriind o situaie diametral opusa situaiei reale (anticatastaza). Clasicii sunt nume proprii de literari si artiti pe care le nvm n coal sau le aflm mai trziu, din cri sau de la persoane frumos cultivate. Numele acestea sunt ilustre si vechi; n ele, fr sa fie ajustate de vreun alt cuvnt, st acumulat o putere de sugestie. De aceea i sunt o proptea folositoare pentru opiniile literare i artistice; fiindc, n orice domeniu, omului i vine comod sa triasc autoritativ. (P. Zarifopol)

Litota (gr. litotes. "micime, simplitate, modestie") Figura de stil constnd n atenuarea expresiei unei idei pentru a lsa s se neleag mai mult dect se spune. (specii de metalepsa) La anume cldiri urbane, care se vor "romneti", romnesc e numai decorul, dar prea puin esenialul arhitectonic. Cutiile de chibrituri nu devin romneti, aplicndu-le un "chenar" de catrin romneasc. (L. Blaga, Case romneti)

Maxima (fr. maxime, sentence < lat. maxima "sentinta, cugetare"). Sinonime: adagiul, aforismul, paradoxul, sentina.

Figura de stil constnd in exprimarea concis a unei reflecii profunde si generalizatoare.

Feminis lugere honeste est; viris memi nisse


Brbatul nu are vocaia ateptrii i nici nu i e la ndemn vreun vr al Penelopei. (Al. Paleologul)

Metafora (fr. mtaphore, gr. metaphora "transport, stramutare, trasfer") Figura de stil prin care se trece de la sensul obinuit al unui cuvnt la alt sens propriu prin intermediul unei comparaii subnelese, n virtutea creia cuvntul imagine nlocuiete cuvntul obiect. Ea se produce atunci cnd contiina unitii termenilor intre care s-a realizat transferul semantic va coexista cu contiina deosebirii lor ( T. Vianu) Un cuvnt e un arbore si extazul delirul spiritului (C. Noica, Creaie) Lacrimile muzica sub forma materiei (E. Cioran)

Metonimie (gr. metonymia "inlocuirea unui nume prin altul) Figura de stil prin care se nlocuiete un cuvnt cu altul, cu care se afl ntr-o relaie logic: temporal, spaial, cauzal. A substitui cauza prin efect, efectul prin cauza, opera prin numele autorului, coninutul prin obiectul care l conine, produsul prin numele locului de proveniena, numele obiectului prin simbol, concretul prin abstract. tim din biografiile lui Vasari ca Fra Angelico picta "rstignirile plngnd". (V. Streinu, Puterea cuvntului) Mallarm se citete cu glas tare, muzical si limpede, cu ntretieri, in zorii zilei, pe balcon, in tcerea luminoas. (P. Pandrea, Orar liric)

Metalepsa (gr. metalepsis "inlocuire, transpunere") Figura des stil, nrudit cu metonimia, prin care antecedentul e evocat prin ceea ce urmeaz, sau invers. Va veni o vreme cnd viermii vor visa pe oasele mele (Teroare care pare o amintire. Se mic cimitirele in suflet). (E. Cioran) Cinematograful e o industrie. (A. Malraux)

Oximoronul (gr. oxys "intepator, inteligent" si mors "prostanac, nebun") Figura de stil constnd n asocierea paradoxal a doi termeni exprimnd noiuni contradictorii sau incompatibile din punct de vedere logic, dar care creeaz efecte expresive, surprinztoare. "Oximoronul este o coinciden opositorum n care antiteza este negat, iar contradicia deplin asumat" (Cellier) Prostia poate fi un alfabet expresiv, o alt teorie a cunoaterii, un instrument special pentru sondat realitatea nconjurtoare. (D.I. Luchianu)

Onomatopee (gr.oOnomatopia < onoma "nume" i poiein "a face")

Cuvnt care imit prin sonoritate nsui aciunea semnificat. Onomatopeea poate fi interjecional, verbala sau substantivala. Un susur noptatic se nal de pe faa pmntului, din adierea vntului prin ierburi, din ritul greierilor, din mii de sunete uoare si nedesluite ca o slab asuspinare ieit din snul obosit al naturii. (A. Odobescu) [] ei aud cu urechile toat acea nenumrat lume de insecte ce se strecoar prin ierburi iuind, scrind, uiernd i toate acele mii de glasuri se-nalta cu rsunet potolit n tria nopii [] (Al. Odobescu)

Paradox (gr. parodoxon "extraordinar, neatepta") Paradoxul este un artificiu de limb, prin care ideile i cuvintele care sunt in mod obinuit, opuse si in contradicie unele fat de altele, sunt reunite i combinate n aa fel nct, dei par a se respinge i a se exclude reciproc, ele uimesc prin cel mai surprinztor acord genernd cel mai adevrat, cel mai profund, cel mai intens neles. (P. Fontainier) Sacrificiul este o suprem afirmare printr-o suprem renunare. (E. Cioran) Viitorul e o concesie pe care eternitatea o face timpului. "n fond, preuim tinereea, tocmai pentru c tim c ntr-o zi va ajunge btrnee. (M. Eliade)

Perifraza (gr. periphrasis < peri "in jurul" si pharasis "cuvant") Figura de stil care consta in a exprima prin mai multe cuvinte ceea ce s-ar putea comunica intr-unul singur. Sinonim: circomlocuiune. La cauzele succesului realizat de autorul "Romanelor pentru mai trziu" trebuie adugat, desigur, si muzicalitatea sugestiv a versurilor sale despre care s-a vorbit atta. (Matei Clinescu)

Pasigmenon (gr. pasigmenon "care revine alturi, care se repet") Construcie pleonastic expresiv, utilizat n intenii estetice. Azi se tie ca toi aceti regi, cnd nu erau medical-cretini, erau si mai ru. Cei cu personalitate au fost poate cei mai odioi dintre toi. Amintii-v de Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, care a trebuit sa fie nmormntat clandestin, noaptea, in tain, ca nu cumva populaia indignat i n acelai timp uurat de aceast binecuvntat moarte, s sfie cadavrul

Paronomaza (gr. paronomasia "cuvinte aproape asemanatoare) Folosirea unor paronime in scopul sporirii expresivitii. n limba romn particula "s" reprezint un fel de operator ca in logica de astzi, operatorul nostru de sminteal. Pui un "s" si cuvntul s-a deucheat: mintea devine sminteal [] Fia e un ntreg, dar cnd o sfii, o sminteti de-a binelea. i la fel, curgerea se risipete in scurgere. (C. Noica)

Personificare (gr. personnification, lat. persona "persoana" si facere "a face". Sinonim: prazopopee) Figura de stil prin care se atribuie caliti omeneti unor obiecte, fiine necuvnttoare sau abstraciuni. Casele sseti stau una lng alta formnd un singur mare zid ctre strad, severe, cu ferestre nalte care nu ngduie priviri din afara, purtnd convenional pe frontispiciu cate o maxima biblic [] (L. Blaga) Sa fie evul nostru aa de btrn, nct singurele lui plceri s stea n contemplarea tinereii? (M. Ralea)

Poliptoton, poliptota (gr. polyptoton "repetare la diferite cazuri) Forma de repetiie constnd n repetarea aceluiai cuvnt sub forme flexionare diferite. Nu se poate sfri cu nimic, sfritul nsui e "svrire". Unii artiti, sunt sinceri cu meteug, iar alii meteugii cu sinceritate (V. Streinu, Puterea cuvntului)

Preteritie (lat. praeteritio "omisiune, trecere sub tacere") Simularea trecerii sub tcere a unui lucru, care atrage astfel si mai mult atenia. Marele merit al Anitei Loos (cartea ei e o opera, ntr-adevr epocala, care i-a meritat cu prisos enormul succes de librrie) este de a fi cntat pentru prima oara in literatura din instrumentul acesta delicat care se cheam prostia omeneasca. Prostia aici nu este subiectul crii sau cusurul eroinei, ci este procedeul tehnic al autoarei. (D. I. Suchianu)

Polisintet (gr. polysyndeton "mai multe conjunctii) Figura de stil constnd n repetarea excesiv a unei conjuncii coordonatoare, de obicei a conjunciei coordonatoare copulative i ca mijloc de exprimare a insistenei. Viaa lui Eminescu o tim i majoritar o i nelegem aproape n tot amnuntul ei ginga, tensionat, vizionar, tragic si fericit melancolic si de blnda veselie. Stnescu) (N.

Prolipsa (gr. prolipsisi "anticipare, preintampinare") Figura retoric ce presupune prevenirea sau anticiparea unei obiecii, pararea unui presupus atac. "S nu exageram!" Dar, m rog, de ce sa nu exagerm? Geometria e exagerare, filosofia e exagerare, poezia tot aa. Tot ce are sens e exagerare, realitatea curent e aa cum e i atta ct e, dar cunoaterea exagereaz [] (Al. Paleologul)

Prozopopee (fr. prosopope, gr. prosopopoiia < prospon "persoana" i poiein "a face") Figura de stil prin care autorul face s vorbeasc ori s acioneze persoane absente, moarte sau o abstraciune. "Prietenii mei spun c, lor, gndurile lui Pascal le slujesc spre a-i face s gndeasc" (J.L. Borges) Abel i Cain se ntlnir dup moartea lui Abel [] Dar oare tu m-ai omort, sau eu te-am omort pe tine? Nu mai in minte; vezi, stm alturi ca odinioar. (J.L. Borges)

Repetiia (fr. rpetition, lat. repetitio) Figura de stil constnd in folosirea repetata a unor sunete, cuvinte, sintagme. Repetiia poate fi: fonologica (aliteraia, asonanta), lexicala (epizeuxis, epanalepsa, anafora, metafraze, epifor, simploc, epanoda, anadiploza, epanadiploza, antimetateza,

tautologia, poliptonul, parigmenonul, antanacloza, diafora, anominaia) si gramatica (chiasmul).

Reticenta (fr. rticense, lat. reticentia "tacere inadins") Figur a amabilitii care const n ntreruperea brusc, intenionat a discursului pentru a atrage n mod deosebit atenia asupra a ceea ce autorul nu rostete, dar cititorul poate deduce.

Simploca (gr. symplocke "nlnuire") Form de repetiie costnd n mpletirea unei anfore cu o epifor. Svrirea tinde spre sfrire, sfrirea ctre desvrire, dar desvrirea se ntoarce la svrire. Cci, ntr-adevr, ce este desvrirea fr svrire? Un om merge pe srm: e o desvrire fr svrire. (C. Noica)

Sentina (lat. sententia "parere, cugetare") Cugetare formulat succint, accesibil, de regula avnd caracter filosofic sau etic larg.

Silepsa (fr. syllepsis, gr. syllepsis "cuprindere, luare impreuna") Figura constnd n nlocuirea acordului gramatical cu cel logic. Marele inchizitor al lui Dosbrievski a dovedit, cu o dialectic crunt, c majoritatea oamenilor se tem de fapt de propria lor libertate [] (Stefan Zweig)

Sinecdoca (fr. synecdoque, gr. synekdoche "cuprindere la un loc" sau gr. syn" "mpreun" si chronos "timp") Figura de stil care se bazeaz pe substituirea unor termeni aflai ntr-un raport de "cuprindere" organic. Sinecdoca exprim ntregul prin parte, pluralul prin simplu, genul prin specie, partea prin ntreg, specia prin gen, obiectul prin material sau prin nsuire, persoana prin instrumentul folosit. Nu tiu ce fac alte popoare cu rgazurile. Dar ce face romanul? Petrece. (C. Noica)

Simbol (fr. symbole, gr. symbolon "sens de recunoatere")

Utilizarea numelui unui obiect concret pentru a se exprima o idee abstracta, n temeiul unei analogii evidente, intre cei doi termeni existnd o relaie de congruitate, fie ontologica, fie analogica, fie convenional. Am citit, zilele trecute c omul care a poruncit s se ridice aproape infinitul zid chinezesc a fost acel Prim mprat, Shin Huang Ti, care, in acelai timp a hotrt c toate crile dinaintea domniei lui sa fie arse. (J.L. Borges)

Tautologia (gr. taotos + logos "acelasi cuvant". Sinonime: pleonasm, perisologie)

Figura de stil a repetiiei constnd n repetarea cu alta funcie sintetica, a cuvntului cu funcie de subiect sau de predicat.