Imaginarul este un macro-sistem social funcional, cu istorie i activitate continue, este un depozit de imagini, simboluri, modele etc.

structurat, format dup legi proprii de ordonare a informaiei primite i cu posibiliti variate de reactivare permanent a unor uniti, coduri, sub-structuri sau structuri, n funcie de cerinele realitii, ntr-o relaie de schimb nentrerupt.

ele vizeaz modul n care imaginile perceptibilului i ale non-perceptibilului se proiecteaz ntr-un loc geometric (proiecie imaginativ ordonat) al mentalului colectiv imaginarul , unde este posibil o articulare coerent i total a lor, intrinsec modului de funcionare a sistemului meta-naraiunii colective. Lucian Boia

fiecare cultura propune propria sa interpretare asupra imaginarului universul simbolurilor apartine imaginarului, constituind expresia sa cea mai concentrata si mai semnificativa imaginarul este un produs al spiritului. Sacrul apartine imaginarului arhetipurile sunt, de asemenea, elemente ale imaginarului (Platon) omul este programat sa gandeasca, sa simta si sa viseze intr-o maniera bine definita. Chiar aceste permanente mentale sunt cele care se cristalizeaza in ceea ce se poate numi arhetipuri. Sunt o constanta, o tendinta a spiritului uman 8 structuri arhetipale identificate de Jung:

1. Constiinta unei realitati transcendente: realitatea invizibila, insesizabila, dar cu atat mai importanta fata de realitatea evidenta si tangibila. Este domeniul supranaturalului si al manifestarilor sale care compun miraculosul. Supranaturalul poarte cel mai adesea amprenta sacrului. Sacrul se manifesta intr-o multitudine de sisteme mitice, de la cele mai simple (totemismul, animism, cultul stramosil, etc) la cele mai complexe ( religiile politeiste si monoteiste). De asemenea, este prezent si in sacralizarea unui obiect sau al unui spatiu (locuri sfinte percepute ca centre ale lumii).

In societatea moderna, tehnologizata se observa o demitizare a lumii. Apare un fenomen nou, in care se observa sfarsitul monopolului religiilor traditionale si dispersarea sacrului.

Nu exista o pierdere a sacrului, ci doar o reinvestire, o noua distribuire a arhetipurilor

Atata timp cat omul va ramane om, el va continua sa creada intr-o realitate transcendenta si sa isi imagineze semnificatii dincolo de aparente .

De asemenea, sacrul promoveaza in imaginarul social o categorie de alesi, de intermediari cu lumea transcendenta: preoti, regi (regele era rege prin gratia lui Dumnezeu). De fapt, orice cariera exceptionala purta amprenta sacrului. Eroii greci erau semizei. Ioana d`Arc auzea glasuri celeste

2. Dublul, moartea si moartea de apoi. Aceasta structura mentala reflecta convingerea ca trupul material al fiintei umane este dublat de un element imaterial (spirit, suflet etc.), care isi continua existenta si dupa moarte. Migratia dublului in lumea de apoi a stimulat tot felul de constructii imaginare despre Paradis si Infern Divina Comedie a lui Dante. Intrepatrundere a celor 2 lumi spiritele care se afla printre noi

3. Alteritatea Reprezinta legatura dintre Eu si Ceilalti, dintre Noi si Ceilalti In sens mai larg, alteritatea se refera la un intreg ansamblu de diferente: spatii si peisaje diferite, fiinte diferite, societati diferite.

4. Unitatea Omul aspira sa traiasca intr-un univers omogen si inteligibil Religiile, filozofiile, stiintele, istoria, toate incearca in felul sau , sa ofere coerenta lumii in care traim Mitul androginului reflecta perfect acest mod de a percepe absolutul, in care principiul masculin si cel feminin nu erau inca separate.

5. Actualizarea originilor In toate comunitatile originile sunt puternic valorizate. Rolul miturilor fondatoare este sa stabileasca o punte intre trecut si prezent, punand accentul pe faptele decisive care au dat nastere realitatii prezente: originile Universului, ale omului, ale relegiilor, natiunilor, etc.

Miturile fondatoare asigura specificitatea unui grup, in raport cu altii, si ii ofera garatia unei anumite perenitati.

Astfel, originile sunt un domeniu mitizat, ideologizat.

6. Descifrarea viitorului Imaginarul divinator cuprinde o varietate de metode si de practici care urmaresc cunoasterea si controlul timpului care va urma. Ocultismul, astrologia, profetiile, reflecta o cautare obsedanta si intodeauna nesatisfacatoare a viitorului

7. Evadarea Consecinta refuzului conditiei umane si a istoriei Omul aspira sa se elibereze de constrangeri, sa se transforme- puteri supranaturale, sfintenie, etc. Incentarea unei alte conditii semnifica abolirea istoriei reale, urmarirea unei evolutii diferite Refuzul istoriei si tentativa de a evada pentru a se refugia intr-un timp invariabil si armonios

8. Lupta contrariilor Imaginarul este prin excelenta polarizat. Fiecare dintre simbolurile sale are un corespondent antitetic: ziua si noaptea, albul si negrul, Binele si Raul, Cerul si Pamantul, apa si focul, yin si yang, masculin si feminin. Dialectica contrariilor este caracteristica tuturor religiilor

Imaginarul social - Turliuc Baudrillard- Pentru o teorie a consumului In societatea de consum in care traim se observa o preferina pentru obiectele care promit sa ofere maximum de satisfacie. Accentul, cade acum pe consum, ca inlocuitor al nevoii. Alegerile nu se fac la ntmplare, ci snt controlate social i reflect modelul cultural n interiorul cruia sunt efectuate. Bunurile trebuie s aib o anumit semnificaie din perspectiva unui sistem de valori Nevoile oamenilor nu mai vizeaz atat obiecte, cat valori, iar satisfacerea lor are n primul rand sensul unei apartenente la aceste valori.

In viziunea sa, consumul, mai degraba decat productia, este cel care conduce in societatea capitalista. Concluzia lui Baudrillard este ca acest tip de consumerism duce la alienare. Desi abundenta si extrem de variata, piata nu mai ofera sensul valorii, pe care productia il da individului.

Intregul discurs al consumerismului este articulat in jurul mitului dorintei, care il indreapta pe om spre obiectele ce ii ofera satisfactie. Dar acest mit ignora natura societatii de consum, in care producatorii controleaza comportamentul indivizilor, atitudinile sociale si nevoile, generand astfel un gen de dictatura a sectorului productiv.

Vorbim de o cultura de masa cu nevoi artificiale Compania de productie este cea care controleaza comportamentele pietei, modeleaza atitudini sociale si nevoile oamenilor. Publicitatea joaca aici un rol capital. Chiar daca ea pare ca se pliaza pe nevoile individului, se afla in slujba sistemului industrial.

Libertatea consumatorului este o mistificare In lipsa acestei industrii multe din aceste nevoi nu ar mai exista Sistemul nevoilor este produsul sistemului de productie

Baudrillard PUBLICITATEA Mesajul publicitar imagine + discurs

Publicitatea are o dubla semnificare: e i un discurs asupra obiectului i obiect propriu-zis Publicitatea i propune ca scop s informeze despre caracteristicile diferitelor produse i s promoveze vnzarea acestora De la informare, publicitatea a trecut la convingere, iar apoi la "convingerea cland estin" (Packard), viznd de data aceasta consumul dirijat Saturarea pietei Diferitele publiciti se neutralizeaz reciproc, sau fiecare prin excesele proprii

Publicitatea nu face decat sa rationalizeze cumpararea, care oricum depaseste motivele rationale
Cu toate acestea, fr s credem n produs, credem n publicitatea care vrea s ne fac s credem n el. E povestea lui Mo Crciun: copiii nu-i mai pun deloc ntrebri supra existenei lui, i nu trec de la aceast existen la cadourile primite, cum trecem de la cauz la efect; Pe vremuri, regula moral era ca individul s se adapteze ansamblului social, dar aceasta e ideologia nvechit a erei productive: n era consumului, sau care se vrea ca atare, societatea ntreag i se adapteaz individului. Nu numai c-i anticipeaz nevoile, ci e grijulie s se adapteze nu unei nevoi sau alteia, ci lui nsui, ca persoan: Ceea ce adaug publicitatea obiectelor, fr de care "ele nu ar fi ceea ce sunt" - e "cldura". obiectele sunt calde sau reci, cu alte cuvinte, indiferente, ostile sau spontane, sincere, comunicative: "personalizate". Suntem vizai i iubii de obiecte. i deoarece suntem iubii, simim c existm: suntem "personalizai". cumprarea, n sine, e secundar

S nu uitm c ntr-o societate n care totul e supus, n mod riguros, legilor vnzrii i profitului, publicitatea e produsul cel mai democratic, singurul care e "oferit", i nc tuturor. Obiectul ne e vndut, dar publicitatea ne e "oferit" Asemenea viselor, publicitatea fixeaz un potenial imaginar, e o practic subiectiv i individual.