Sunteți pe pagina 1din 1

Caracterizarea lui Zaharia Trahanache

Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din literatura romana;personajele lui,memorabile,de o pregnanta neobisnuita, au devenit populare in constiinta publica prin vitalitatea lor fara egal.Ele sunt realizate intr-o viziune clasica,in sensul ca se incadreaza intr-o tipologie comica,avand o dominanta de caracter.Dramaturgul roman nu simplifica imaginea omului,reducand-o la o singura trasatura.In formula lui artistica intra si preocuparea pentru omul social,pentru culoarea specifica locului si timpului,pentru particularitatile psihice si de limbaj,ceea ce transforma personajele in individualitati de neconfundat.Modalitatile de caracterizare sunt cele specifice genului dramatic.In principiu sunt patru procedee fundamentale,toate indirecte:prin actiune,prin intermediul celorlalte personaje,prin limbaj si prin nume. Trahanache,venerabilul neica Zaharia,prezidentul tuturor comitetelor si comitiilor din judet,stalpul local al partidului de guvernamant,este un vanitos inselat si care se insala asupra propriei persoane. Pozitia lui sociala si presupusa autoritate politica si familiala sunt subminate de autor in registrul comic,printr-o supra-accentuare a factorilor degradarii prin senilitate.Trahanache e un ticait de o viclenie rudimentara(la santajul lui Catavencu pregateste un contrasantaj),cu stereotipii de comportament si de limbaj(el recomanda tuturor sa aibaputintica rabdare)si cu o gandire plata,fara adancime,capabila sa se entuziasmeze de truisme de genul celebrei constatari a fiului sau de la facultate:intr-o sotietate fara moral si fara printipuri,carevasazica ca nu le are. O modalitate de mare efect comic in definirea personajului este caracterizarea prin nume ;dramaturgul a creat o onomastica sugestiva,purtatoare a semnelor de individualizare a personajului.Numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor(trahanaua e o coca moale).Il modeleaza enteresul,ordinele superiorilor de la centru si toti cei care exercita o oarecare autoritate asupra sa ,in primal rand,coana Joitica.Pentru Zoe are un adevarat cult si nimic nu-I clinteste increderea in ea,cum nu-I clinteste nimeni inflacarata prietenie pentru Stefan Tipatescu(eu n-am prefect!eu am prietin!).Candoarea comica,refuzul documentului compromitator-socotit plastografiein favoarea principiului prieteniei ingaduie incadrarea personajului in seria tipologica a incornoratului simpatic.