Sunteți pe pagina 1din 8

Istoria Matematicii

Cum se face ca matematica produs prin excelena al gandirii umane, independent de experiena poate fi atat de admirabil adaptata obiectelor lumii reale?
Albert Einstein

Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale, este cel mai simplu i cel mai potrivit chip de a infaia o lege generala sau curgerea unui fenomen, este cea mai perfecta limba in care se poate povesti un fenomen natural. Din punct de vedere istoric, ramurile majore ale matematicii au derivat din necesitatea de a face calcule comerciale, de a masura terenuri si de a predetermina evenimente astronomice cu scopuri agriculturale. Aceste domenii specifice pot fi folosite pentru a delimita in mod generic tendintele matematicii pana in ziua de astazi, in sensul delimitarii a trei tendinte specifice: studiul structurii, spatiului si al schimbarilor. Studiul structurii se bazeaza in mod generic pe teoria numerelor: initial studiul numerelor naturale, numere pare, numere impare apoi numere intregi, continuand cu numere rationale si in sfarsit numere reale, intotdeauna corelate cu operatiile aritmetice intre acestea, toate acestea facand parte din algebra elementara. Studiul spatiului porneste in mod natural de la geometrie, incepand de la geometria euclidiana si trigonometria familiara in trei dimensiuni si generalizata apoi la geometrie neeuclidiana, care joaca un rol esential in teoria relativitatii. Studiul schimbarii este o necesitate mai ales in cazul stiintelor naturale, unde masurarea si predictia modificarilor unor variabile este esentiala. Calculul diferential a fost creat pentru acest scop, pornind de la definitia relativ naturala a functiilor dintre diverse dimensiuni si rata lor de schimbare in timp, metodele de rezolvare ale acestora fiind ecuatiile diferentiale. Din considerente practice, este convenabil sa se foloseasca numerele complexe in aceasta ramura.

La inceput au fost numerele: Istoria matematicii a inceput odata cu inventarea simbolurilor scrise care desemneaza numerele. Sistemul nostru bine-cunoscut de reprezentare a tuturor numerelor posibile, oricat de mari prin cifrele :0,1,2,3,4,5,6,7,8,9 constituie o inventie relativ recenta, ea a aparut acum circa 1500 de ani. Numerele sunt pretutindeni, ca slujitori discreti,-purtandu-ne mesajele, corectandu-ne ortografia cand scriem, programandu-ne calatoriile de vacanta , supraveghindu-ne bunurile, garantandu-ne ca medicamentele noastre sunt sigure si eficiente.

Dar cum a aparut de fapt aceasta enorma industrie numerica? Totul a inceput cu mici semne in lut, in urma cu zece mii de ani, in Orientul Apropiat. Inca de atunci socotitorii tineau evidenta a ceea ce poseda fiecare si in ce cantitate- desi nu se inventase scrisul, existau simboluri pentru numere. Unele erau conice, altele sferice sau ovoidale. Existau de asemenea cilindri, discuri si piramide. Cu trecerea timpului, semneleau devenit mai complicate si mai specializate. Totul s-a datorat faptului ca semnele erau folosite pentru a tine evidenta. Trecutul istoric de la semnele socotitorilor antiti la cifrele actuale este unul lung si indirect. In antichitate, in cadrul civilizatiilor akkadiene, babyloniene, egiptene, chineze si civilizatiile de pe valea Indului, au aparut numere cu 8 cifre scrise cu hieroglife , pentru fiecare unitate de fiecare ordin fiind insiruite ordinele de la stanga la descrescator. De asemenea erau cunoscute numai nr pozitive fara cifra zero si se cunosteau operatii de adunare si scadere doar cu numere naturale. Egiptenii cunosteau fractiile cu numitorul 1. In Grecia antica, matematica, influentata de lucrarile anterioare si de specificatiile filosofice, genereaza un grad mai mare de abstractizare. Notiunile de demonstratie si de axioma apar in aceasta perioada. Apar doua ramuri ale matematicii, aritmetica si geometria. In secolul al III-lea i.Hr., Elementele lui Euclid rezuma si pun in ordine cunostintele matematice ale Greciei antice, reprezentand primul pas al dezvoltarii numerelor irationale. In Mesopotamia apar probleme de aproximatie apoi, civilizatia islamica a permis conservarea mostenirii grecesti si reunirea ei cu descoperirile din China si India,ducand la aparitia in faza incipienta a numerelor irationale sub forma geometrica(prin introducerea functiilor trigonometrice). De asemenea, in aceasta perioada sunt inventate combinatorica, analiza numerica si algebra liniara. Pitagora inoveaza prin introducerea inaltimii in geometrie, metoda falsei pozitii si ecuatii de gradul I in algebra. In timpul Renasterii, cercetarea matematica se concentreaza in Europa. Calculul algebric se dezvolta ca urmare a lucrarilor lui Franois Vite si Ren Descartes. Newton si Leibniz au inventat, independent, calculul infinitezimal. In secolul al XVIII-lea si secolul al XIX-lea, matematica cunoaste o noua perioada de dezvoltare intensa, cu studiul sistematic al structurilor algebrice, incepand cu grupurile (variste Galois) si inelele (concept introdus de Richard Dedekind). In secolul al XIX-lea, David Hilbert si Georg Cantor dezvolta o teorie axiomatica asupra cautarii fundamentelor matematice. Aceasta dezvoltare a axiomaticii va conduce in secolul al XX-lea la definirea intregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematica. Secolul XX a fost martorul unei specializari a domeniilor matematicii, nasterea si dezvoltarea a numeroase ramuri noi, cum ar fi teoria spectrala, topologii algebrice sau geometrie algebrica. Informatica a avut un puternic impact asupra cercetarii. Pe de o parte, a facilitat

comunicarea intre cercetatori si raspandirea descoperirilor, pe de alta, a constituit o unealta foarte puternica pentru testarea teoriilor.

GHEORGHE IEICA (1873 1939)


La 5 februarie 2009, s-au mplinit 70 de ani de la moartea marelui matematician i om de cultur Gheorghe ieica. Nscut la 4 octombrie 1873, la Turnu Severin ca fiu al lui Radu ieica, mecanic de vapor, originar din judeul Buzu, urmeaz coala primar la Turnu Severin i liceul la Craiova, avnd ca profesor de matematic pe G. P. Constantinescu, tatl savantului Gogu Constantinescu, creatorul sonicitii. Are rezultate strlucite la nvtur, excelnd ns la matematic prin aptitudinile sale excepionale. Era permanent premiantul I al clasei i nc din clasa a I-a devine bursier, ceea ce i permite s i cumpere unele cri de matematic n afara orelor din program. Editeaz, mpreun cu un grup de colegi, i revista colii. La bacalaureat a uimit comisia prin

pregtirea temeinic a sa la toate disciplinele. Dup absolvirea liceului, n 1892, urmeaz cursurile Facultii de tiine de la Universitatea din Bucureti, pe care a absolvit-o n 1895. Aici are o pleiad de profesori strlucii, ca David Emmanuel, Spiru Haret, Constantin Gogu i alii. Este ns impresionat n mod deosebit de Spiru Haret, despre care ulterior a i publicat unele studii, fiind i succesorul su la Academie. Obine licena n numai trei ani, iar dup ce un an este profesor de liceu n Capital, pleac la Paris, unde urmeaz cunoscuta coal Normal Superioar i n acelai timp cursurile Sorbonei. Aici ieica i ia din nou licena n matematici, reuind primul, iar apoi i pregtete doctoratul, pe care l susine n 1899, sub conducerea cunoscutului geometru Darboux, avnd numai profesori renumii ca Poincare, Appel, Lebesque, Goursat, Hadamard, Borel, Tannery. Mai mult, Lesbeque i Paul Montel i-au dedicat articole elogioase n presa vremii, att n Frana ct i n Romnia. i Gheorghe ieica i-a preuit profesorii i coala din Paris. O dovad este faptul c, n 1926, cnd, pentru faima sa de mare om de tiin, este invitat s in conferine la Sorbona din Paris i i se ofereau condiii deosebite, a dorit s locuiasc ntr-o camer modest de elev, s retriasc anii de studiu i de munc asidu. La fel, o dovad a caracterului su modest, de om care i iubete familia este c atunci cnd pleac la Paris la studii, jumtate din salariul su l las n ar mamei sale pentru a-i ajuta cele trei surori. Impresionat n special de leciile profesate de Darboux, ieica se dedic cu pasiune geometriei, obinnd rezultate remarcabile nc din timpul studiilor.. Onicescu, era geometru, pentru c modul su organic de a gndi obiectele matematice era acela geometric." Gheorghe ieica, pentru stilul su modest, cumpnit, de om al echilibrului i al corectitudinii, cu o nalt pregtire tiinific, a fost apreciat elogios de profesorii si precum: Spiru Haret, David Emanuel, Constantin Gogu, Dimitrie Petrescu, generalul Iacob Lahovary .a. Pentru Gheorghe ieica, ca i pentru multe alte generaii, modelul de profesor talentat, sobru i de o exactitate proverbial a fost Spiru Haret. Aa se face c n revista Natura nr. 9 din 1914, ieica i dedic acestuia un articol elogios. De asemenea, n discursul de investitur de la Academia Romn, i elogiaz toi profesorii, dar ndeosebi pe Spiru Haret. Chiar dac a cunoscut gloria i aprecierea autoritilor vremii, a rmas modest, model de comportare n universitate, fiind apropiat i sincer cu colegii si. Poate c n contextul actual, asemenea modele morale ar trebui mai mult cunoscute de elevi, studeni i chiar i de profesori. Pentru prestigiul su tiinific i moral a fost ales decan al Facultii de tiine de la Universitatea din Bucureti (1919-1923) i preedinte al Comisiei Romne de la Institutul de Cooperare Cultural a Societii Naiunilor de la Geneva. A fost membru al unor prestigioase Academii, precum cele din: Maryland, Lige, Varovia .a. A fost preedinte al Societii Matematice din Romnia, preedinte al Societii de tiine din Romnia, iar pentru muli ani a fost membru n consiliul superior al Instruciunii Publice. n aceste condiii, a contribuit la perfecionarea nvmntului romnesc, la organizarea Universitii din Cluj i la ncadrarea acesteia cu profesori de mare valoare tiinific. Era cunoscut i apreciat n lumea matematic mondial, reprezentnd Romnia la Congresele internaioanle de matematic, precum cele din Toronto (1924), Zrich (1932), Oslo (1936), fiind ales preedinte al seciei de geometrie. Academia Romn, n afar de faptul c l-a primit ca membru n 1913, iar, pentru o perioad, a fost chiar vicepreedintele ei, n 1941 i-a dedicat un volum omagial intitulat Operele

lui Gheorghe ieica, care evideniaz rezultatele care l-au propulsat n fruntea geometrilor mondiali. Leciile sale de la Facultatea de tiine, de la coala Politehnic din Bucureti sau alte conferine extracolare erau magistrale. Datorit acestui fapt, George St. Andonie, n lucrarea Istoria Matematicii n Romnia (1965), spune Pcat c nu s-au publicat la timpul lor nici leciile celebre ale lui ieica, nici cuvntrile sale pline de avnt de la Casele Naionale. Ele ar fi fost o comoar sufleteasc pentru noua generaie care n-a avut norocul s-l asculte pe ieica. Autorul acestei istorii l compar pe ieica cu Vasile Prvan i Nicolae Iorga. Nici un cuvnt din prelegerile sale nu era sub semnul improvizaiei de moment, ci toate ideile dintr-o conferin erau, anterior, foarte bine pregtite. Opera sa tiinific este greu s fie prezentat n cteva pagini. El este considerat un creator de drumuri n Geometria diferenial, proiectiv i afin. n orice curs aprofundat de geometrie sunt nominalizate suprafeele ieica, curbele i reelele ieica. Cele dou volume publicate la Paris Gometrie differentielle profective des reseaux (1923) i Introduction la gometrie differentielle des courbes (1931) se bucur i astzi de autoritate n ntreaga lume. Dup nfiinarea Gazetei Matematice, la 15 sept. 1895, imediat, la 1 noiembrie 1895 ader cu tot sufletul la aceast publicaie pentru tineret. Public n aceast revist note matematice articole, propune 121 de probleme, compune probleme pentru concursurile Gazetei Matematice, face chiar i corecturi n redacie, public recenzii .a. Chiar dac preocuprile sale erau asupra unor domenii de nalt specialitate, compune probleme utile elevilor de gimnaziu sau liceu, aa cum s-a ntmplat cu problema monedei de 5 lei, o bijuterie de problem la predarea capitolului Cerc, care trei sferturi de veac a fost n manualele colare, iar n multe din manualele actuale lipsete. Problema mondei de 5 lei, gsit ntmpltor de ieica desennd cercuri cu o moned, a fost dat la Concursul Gazetei Matematice din 1908, an n care Gheorghe ieica a participat la concurs, la Galai. Pe atunci exista obiceiul ca marii matematicieni s participe la concursurile judeene i s selecteze elevii foarte talentai, s publice aprecierile lor asupra soluiilor date de elevi. ncepnd din 1905 i pn la sfritul vieii a colaborat la revista Natura , unde, cu un talent literar nebnuit, scrie articole care s atrag tineretul spre tiin. n aceast revist, pe coperta creia scrie: Apare sub ngrijirea profesorilor Gheorghe ieica, Octav Onicescu i G.G. Longinescu, a publicat 121 de articole pentru popularizarea tiinei, cu coninut moral sau chiar gospodresc. Iat cteva titluri: Matematica i arta, Probleme vestite de matematic, Viaa lui Archimede. Iat cum ncheia, n aceast revist, un articol despre o suprafa maxim cu perimetrul minim, care, dup cum tim, este cercul: Prin urmare i geometria ne spune c suntem datori s aprm actualele granie, ca fiind cele mai favorabile Patriei noastre. i tiu, i sunt convins c le vei apra . Din pcate, nu mai avem graniele din 1931. Preuirea i respectul de care s-a bucurat Gheorghe ieica n timpul vieii sale sunt redate n cuvintele spuse de un fost elev la moartea sa i reproduse de Ion Ionescu n prefaa crii de geometrie analitic aprut la scurt timp dup decesul su (sfritul lui februarie 1939). n faa misterului morii, viaa este o clip solemn. Aducei la aceast clip solemn o inim nobil i un suflet mare. Atunci, ntre cei care zac n pmnt i noi, va fi o legtur trainic: ceea ce ei au nfptuit noi avem de desvrit.

Matematica aprea scria ilustrul matematician romn Octav Onicescu (1892 1983) n expunerile lui Gh. ieica, simpl i liniar, aa cum prea s fie profesorul nsui. Dar aceast simplitate ascundea o oper ntreag de sistematizare personal, dup cum simplitatea nfirii omului lui putea s mascheze personalitatea cu numeroase resurse interioare". Snt unii savani care au o evoluie lent, descoperindu-i talentul relativ trziu, n timpul facultii. Dimpotriv, alii se dovedesc de timpuriu a fi personaliti remarcabile. Un astfel de caz a fost i marele matematician Gheorghe ieica, ce s-a caracterizat, ntreaga via, printr-o mare putere de munc i un interes mereu viu pentru matematic, prin srguin i o creativitate excepional.

Alexandru Ghika (1902-1964)

S-a nascut in Bucuresti la 9/22 iunie 1902, facand parte din vechea familie a Ghikulestilor. scoala primara si trei clase secundare le-a facut in Bucuresti (Liceul Lazar), dupa care a plecat, in 1917, impreuna cu familia, la Paris. Aici urmeaza restul claselor secundare la Liceul "Saint-Louis", trecand bacalaureatul in iulie 1920. In toamna aceluiasi an se inscrie la Universitatea din Paris, Facultatea de stiinte. In 1922, adica la varsta de 20 de ani, isi ia la Sorbona licenta in matematici, cu certificatele: calcul diferential si integral, mecanica rationala si astronomia aprofundata. La Sorbona si la College de France audiaza toate somitatile din acel timp. Simultan pregateste constiincios teza de doctorat in matematici, cu subiectul: Sur le Fonction de caree somable le long des contours de leur domaines d'holomorphisme et leur applications aux ecuations differentiales lineares d'ordre infini. Dupa trecerea doctoratului se reintoarce in tara. Cariera universitara si-o incepe ceva mai tarziu, caci abia in noiembrie 1932 este numit asistent la catedra de teoria functiilor de la universitatea din Bucuresti, catedra al carei titular era Dimitrie Pompei. A predat neintrerupt analiza funcionala i teoria funciilor, pina in ultimul an al vieii sale (confereniar din 1935, iar din 1945 profesor). A fost un dascal sever, dar extrem de inzestrat, apreciat de studenii sai pentru claritatea expunerilor i pentru ceea ce in matematica se numete elegana" demonstraiilor sale. Printre cei care-i urmau cursurile, se spunea adesea: Gindurile prind aripi cind vorbete profesorul". La toate acestea se adaugau sobrietatea, distincia i corectitudinea sa, deopotriva exemplare. Studenii din primul an erau la inceput surprini de faptul ca scria cu mina stinga, iar pe cea dreapta o mica anevoie. Colegii mai virstnici le deslueau insa taina: profesorul era un drume i vinator pasionat, deinator al unor trofee care ii faceau cinste, dar cu ani in urma un urs ranit ii strivise braul drept, aa incit cu greu il putea folosi; nu renunase insa la vinatoare i avea o puca cu tragaciul adaptat pentru mina stinga! Profesorul Alexandru Ghika, preuit pentru meritele sale, a fost membru corespondent al Academiei de Stiinte din Romania,fiind membru corespondent al acesteia (din 1935), iar mai tarziu, in 1938 a fost ales membru titular. Din 1955 pana in 1963 a fost membru corespondent al Academiei R.P.R., la sectia de stiinte matematice si fizice, iar de la 20 martie 1963 a fost inaintat membru titular al acestei academii, la aceeasi sectie. De la infiintarea Institutului de matematica al Academiei si pana la deces, Ghika a fost seful sectiei de analiza functionala din acest institut.

A fost distins cu Ordinul 23 August" i Ordinul Muncii" i a condus intre 1949 i 1964 o secie a Institutului de Matematica, iniiind aici cercetari de mare valoare. De altfel, el este recunoscut unanim ca intemeietor al colii romaneti de analiza funcionala i tot el a introdus cel dintii in mod sistematic analiza funcionala ca obiect de predare in invaamintul superior. Ghika, scrie istoricul matematicii romaneti George t. Andonie, a stapinit mijloacele fine ale creaiei matematice, pe care le-a minuit abil, in domeniile cele mai inalt speculative ale analizei matematice moderne." Adevarat deschizator de drumuri in specialitatea sa, a introdus in matematica noiuni noi, pe care tratatele de pretutindeni le folosesc in mod curent. Mai multe domenii ale matematicii ii datoresc de asemenea contribuii importante. Au ramas in urma sa 103 studii publicate in reviste de specialitate din ara i strainatate, care cuprind noutaile aduse de el in tiina, de asemenea 25 de lucrari didactice. Lucrarea sa fundamentala, Analiza funcionala, a aparut in 1967, dupa moartea sa. A lucrat la aceasta scriere i la alte citeva memorii matematice importante neobosit, cu indirjire, in ultimii ani ai vieii, dei tia ca o boala grea de inima i un cancer in curs de generalizare il condamnau la un sfirit prematur. Al. Ghika i-a preuit intotdeauna creaia mai mult decit viaa, iar opera pe care a lasat-o patrimoniului tiinific nu constituie numai un aport substanial, dar i un punct de pornire pentru noi cercetari i descoperiri.