Sunteți pe pagina 1din 15

CLADIRI DIN ELEMENTE PREFABRICATE

(B - 2011) 2. SISTEME STRUCTURALE PREFABRICATE DE BETON ARMAT UTILIZATE LA CLADIRI ETAJATE


2.1. Privire generala asupra principalelor sisteme structurale prefabricate de beton armat utilizate la cladirile etajate. Aplicarea cu succes a prefabricarii in constructia sistemelor structurale de beton armat ale cladirilor se bazeaza pe rezultatele unei ample activitati de cercetare si de proiectare, precum si pe experienta acumulata in domeniu in numeroae tari pe parcursul a mai mult de jumatate de secol. La acestea se adauga cresterea calitativa a performantelor industriei prefabricatelor, imbunatatirea tehnologiilor de montaj al prefabricatelor si industrializarea executarii celorlalte lucrari pe santier. Tabloul sistemelor structurale ce se intalnesc la cladirile civile etajate ce utilizeaza in alcatuirea lor elemente prefabricate de beton armat concepute, proiectate si puse in practica pana in prezent prezinta o varietate relativ mare de rezolvari constructive. Deosebirile ce se pot constata de la o tara sau de la o regiune la alta intre solutiile adoptate, ca si preponderenta unora in raport cu celelalte, isi au originea in principal in diferentele existente intre: - functiunile cladirilor; - parametrii geometrici ai cladirilor (in plan si pe inaltime); - conditiile de amplasament, cu precadere cele seimice; - caracteristicile materialelor; - performantele si disponibilitatea mijloacelor tehnologice de productie, transport, ridicare si montaj al prefabricatelor; - conditiile economice; - nivelul stiintific al cercetarii, nivelul tehnic al proiectarii si executiei in domeniul constructiilor; - experienta inginereasca in ramura constructiilor; - filosofia generala de proiectare, asociata imaginatiei si inventivitatii proiectantilor considerati individual. La componentele structurale prefabricate de beton armat se pot identifica urmatoarele caracteristici, care pot sa fie eventual utilizate si drept criterii pentru clasificarea acestora: Geometria (forma): liniara, de suprafata sau spatiala, respectiv uni-, bi- sau tridimensionala. Greutatea: obisnuita (mica, mijlocie) sau mare, apreciata de regula prin raportarea la capacitatea mijloacelor de transport si de montaj curent disponibile. Structura interna: sectiune plina, cu goluri sau cu nervuri. Functiunea in cadrul ansamblului structural: placa, grinda, stalp, perete, nucleu, tub etc. Sistemele structurale prefabricate de beton armat utilizate pentru constructia cladirilor etajate

pot fi grupate in categoriile de baza enumerate in continuare.


2.1.1. Sisteme cu cadre (de asemenea denumite uneori sisteme cu schelet), a caror alcatuire se prezinta sub unul din urmatoarele tipuri:

- sisteme cu cadre plane, rezultand prin asamblarea de elemente liniare individuale (stalpi si grinzi) sau asociate sub forma de elemente de tip portal, contravantuite in directia perpendiculara pe planul lor; - sisteme cu cadre spatiale, alcatuite in general din elemente de cadru tridimensionale (in forma de stea) convenabil asamblate intre ele. In mod obisnuit, lungimea grinzilor prefabricate corespunde marimii deschiderii libere dintre stalpi. Stalpii pot fi prefabricati, dupa caz, dintr-o singura bucata pe unul sau pe mai multe niveluri (etaje).
2.1.2. Sisteme cu panouri de pereti. Din punctul de vedere al comportarii lor la solicitari mecanice, panourile prefabricate de pereti pot fi clasificate astfel: - panouri portante (structurale), destinate sa asigure rezistenta, stabilitatea si rigiditatea structurii la actiunea incarcarilor verticale si orizontale aplicate cladirii; - panouri auto-portante, capabile sa transfere pana la fundatii numai propria greutate (insumata pe intreaga inaltime a cladirii), fara a fi proiectate explicit pentru a contribuii la rezistenta si la rigiditatea ansamblului structural; - panouri neportante (nestructurale), a caror greutate proprie este transmisa la fiecare nivel sistemului structural al cladirii. In functie de rolul pe care il au sub aspect structural, pozitia in cadrul cladirii, cerintele functionale specifice etc, panourile prefabricate de pereti pot fi realizate cu sectiune plina, cu goluri sau cu nervuri, avand structura interna omogena (mono-strat) sau compozita (multi-strat). Dimensiunile panourilor de pereti exteriori corespund, in general, uneia dintre urmatoarele situatii: - lungimea egala cu o singura travee si inaltimea egala cu cea a unui etaj, acesta fiind cazul cel mai frecvent; - lungimea egala cu doua travei si inaltimea egala cu cea a unui etaj; - lungimea egala cu o singura travee si inaltimea egala cu inaltimea a doua etaje. Utilizarea unor panouri prefabricate de pereti pentru a asigura stabilitatea generala, rezistenta si rigiditatea la actiuni orizontale poate constitui o solutie eficienta in cazul sistemelor structurale prefabricate alcatuite din plansee fara grinzi (plansee dala) rezemate direct pe stalpi. 2.1.3. Sisteme cu celule (cutii) spatiale. Componentele de baza ale acestora consta din unitati tridimensionale (de regula, paralelipipedice), fie prefabricate ca atare prin tehnologii speciale, fie pre-asamblate in uzina pe baza unor seturi (kituri) de elemente prefabricate primare (cadre, pereti, plansee). Celulele spatiale prefabricate pot fi combinate in configuratii geometrice extrem de diversificate, prin aplicarea unei game variate de modalitati de juxtapunere si de suprapunere. Se utilizeaza, in principiu, unul dintre urmatoarele moduri de grupare si de asamblare a acestor celule spatiale pentru a forma structura unei cladiri: - prin alaturarea unor coloane constituite din celule structurale (portante) suprapuse, asamblate astfel incat sa asigure rezistenta si rigiditatea necesara sub actiunea incarcarilor verticale si a celor orizontale aplicate cladirii; - prin alaturarea unor coloane alcatuite din celule auto-portante, prevazute cu un sistem de stabilizare (contravantuire) capabil sa asigure totodata rezistenta la incarcari orizontale; - prin utilizarea unor celule nestructurale (in mod normal, confectionate cu materiale usoare) inserate in si suportate de o structura primara distincta (de exemplu, cadre sau retele spatiale) care asigura rezistenta si rigiditatea la incarcari verticale si orizontale.

3 Sistemul structural al unei cladiri etajate poate fi realizat cu oricare dintre sistemele de baza susmentionate sau printr-o combinare a acestora. Asa cum s-a aratat deja, este posibila adoptarea de sisteme structurale prefabricate integral sau partial, solutiile alternative necesitand o analiza multicriteriala cuprinzatoare inainte de luarea deciziei finale. In directa corelare cu sistemul structural prefabricat adoptat, in cadrul procesului de proiectare se studiaza diferitele solutii de plansee prefabricate disponibile, precum si, dupa caz, solutii cu caracteristici tehnice particulare. Consideratii detaliate cu privire la categoriile si tipurile de plansee prefabricate utilizate in mod curent la cladiri etajate sunt cuprinse in capitolul 3. 2.2. Consideratii asupra imbinarilor dintre componentele structurale prefabricate de beton armat 2.2.1. Generalitati. Din punctul de vedere fizic, deosebirea majora dintre structurile traditionale de beton armat executate pe santier si structurile prefabricate consta in faptul ca acestea din urma sunt alcatuite din elemente confectionate in locuri situate diferit in raport cu pozitia lor finala in constructie. Consecinta directa a acestui fapt este aceea ca elementele prefabricate urmeaza sa fie conectate intre ele in pozitii adecvate in ansamblul viitoarei structuri si imbinate in mod judicios, astfel incat sa se obtina o constructie rezistenta, stabila si cu rigiditate corespunzatoare. Sub aspect cinematic, o structura prefabricata trebuie sa posede cel putin numarul minim necesar de noduri fixe (cu continuitate) care sa ii asigure stabilitatea, evitand ca intregul sistem, precum si partile sale componente, sa se comporte ca un mecanism. In plus fata de aceasta conditie minimala, interconectarea componentelor prefabricate trebuie conceputa astfel incat distributia eforturilor in interiorul structurii sa fie, pe cat posibil, optima din punctul de vedere al consumului de materiale, al rezervelor de rezistenta si al fezabilitatii. Imbinarile dintre elementele prefabricate prezinta o importanta deosebita, fiind in mod obisnuit considerate zone critice in proiectarea si executarea sistemului structural in ansamblu ca si a prefabricatelor insesi, deoarece pot constitui puncte relativ mai sensibile pentru comportarea structurii, datorita in principal: - executarii lor in conditii de santier, adeseori in spatii si pozitii greu accesibile; - dificultatii de asigurare in toate cazurile a unui control eficient al calitatii lucrarilor executate, in special in privinta pozitionarii barelor de armatura sau a pieselor metalice din imbinare, al sudurilor si al betonarii in spatii de dimensiuni mici. 2.2.2. Principii de baza. Imbinarile dintre elementele structurale prefabricate trebuie sa fie capabile ca sub incarcarile de exploatare aplicate structurii sa prezinte performante calitative egale cu acelea ale elementelor pe care le imbina, precum si rezistenta corespunzatoare celei mai severe combinatii de incarcari ce caracterizeaza starea ultima de rezistenta. In concordanta cu acest principiu, rezistenta imbinarilor nu trebuie sa guverneze capacitatea de rezistenta a sistemului structural, ceea ce se traduce sub aspect practic prin aceea ca pozitia imbinarilor trebuie aleasa in zone in care eforturile generate de incarcarile de proiectare au valori relativ mici. Cu toate acestea, deoarece considerente legate de productia uzinata, transportul si asamblarea pe santier a elementelor prefabricate reclama de regula fragmentarea prefabricatelor in forme cat mai simple si impun limitari ale dimensiunilor acestora, apar frecvent situatii in care nu se poate evita localizarea imbinarilor in zone cu eforturi relativ mari in structura (de exemplu, la nodurile grinda-

stalp ale cadrelor). Drept urmare, imbinarile situate in zone considerate critice ale structurii trebuie sa fie concepute pentru a dezvolta ductilitate adecvata in conditiile unor actiuni seismice 4 de intensitate relativ ridicata, in concordanta cu modul de disipare a energiei seismice avut in vedere la proiectare. In afara de rolul lor primordial de a transmite eforturi, o imbinare trebuie sa fie sufficient de adaptabila la conditiile reale de pe santier, astfel incat sa asigure potrivirea elementelor prefabricate la montaj. Ca o regula generala, numarul imbinarilor necesar a fi executate pe santier trebuie mentinut la minimum, iar la stabilirea pozitiei acestora se recomanda sa se aiba de asemenea in vedere ca efectele factorilor atmosferici sa fie reduse la minimum. 2.2.3. Categorii de imbinari. In practica actuala in domeniu se intalneste o varietate destul de mare de solutii si o gama larga de detalii pentru imbinarile dintre elementele structurale prefabricate. Pe baza criteriilor considerate drept cele mai relevante, solutiile de imbinari pot fi grupate si clasificate astfel: Dupa gradul de continuitate: - imbinari cu continuitate totala, capabile sa transmita momente incovoietoare in mod similar unor imbinari (noduri) monolite; - imbinari cu continuitate partiala, capabile sa transmita numai momente incovoietoare de magnitudine limitata in raport cu cele din cazul precedent; - imbinari fara continuitate, care nu au capacitatea de atransmite momente incovoietoare, functionand ca reazeme articulate sau mobile pentru elementele convergente in imbinare. Dupa modul de realizare: - imbinari umede; - imbinari uscate; - imbinari prin precomprimare. Imbinarile umede sunt realizate din beton armat, cu beton turnat pe loc (monolit), fiind in mod obisnuit proiectate pentru a transfera orice tip de eforturi (axiale, de incovoiere, de forfecare) si deci a forma noduri rigide. Continuitatea structurala prin imbinare se obtine cu ajutorul barelor de armatura sub forma de mustati ce ies din elementele prefabricate, a caror legatura se poate realiza prin suprapunere directa, bucle de armatura, sudura etc, inainte de turnarea betonului. Barelor de armatura le revine in esenta rolul de a prelua eforturile de intindere, iar betonului pe cele de compresiune; profilaturi speciale sunt prevazute pentru a transfera prin imbinare eforturile de forfecare. Imbinarile umede pot conferi structurii un grad ridicat de monolitism, sunt relativ putin sensibile la abateri (de geometrie sau de pozitie) si intra in lucru efectiv numai dupa intarirea betonului. Ele nu favorizeaza insa eficienta tehnologica asteptata din partea aplicarii conceptului de prefabricare. Imbinarile uscate sunt realizate prin sudarea sau bulonarea unor piese metalice incorporate in acest scop in elementele prefabricate. Transferul eforturilor intre elementele prefabricate are loc in puncte discrete acolo unde sunt incorporate respectivele piese metalice ceea ce poate genera concentrari locale de eforturi. Acolo unde este prevazut, betonul turnat pe loc are numai rolul de protectie a pieselor metalice impotriva coroziunii. In mod normal, imbinarile uscate nu sunt proiectate pentru a transfera momente incovoietoare, ci sunt utilizate curent pentru a realiza noduri articulate. Imbinarile uscate reduc durata procesului de constructie deoarece intra in lucru imediat dupa ce sunt executate; ele insa reclama o precizie sporita in executie, fiind obligatoriu sa se bazeze pe tolerante stranse.

Imbinarile prin precomprimare care au de fapt caracter de imbinari uscate se realizeaza cu ajutorul post-tensionarii unor armaturi sub forma de bare din otel de inalta rezistenta sau al unor toroane din sarme de otel de foarte inalta rezistenta, prin aplicarea de procedee tehnologice 5 speciale. Practic, cu acest tip de imbinare se reface continuitatea elementelor asamblate si se asigura structurii un grad de monolitism similar celui obtinut prin imbinari umede. Starea de eforturi in zonele de imbinare este controlata prin alegerea judicioasa a marimii fortelor de precomprimare aplicate. Imbinarile prin precomprimare ofera anumite avantaje tehnice si economice, in special in cazurile unor structuri cu deschideri sau/si cu incarcari mari, fiind de preferat unor imbinari umede. Imbinarile prin precomprimare sunt insa cel putin la fel de sensibile ca cele uscate, in privinta posibilelor abateri aparute in productia uzinata sau la lucrarile pe santier. Consideratii asupra anumitor caracteristici specifice, precum si cu privire la rezolvarea aspectelor de detaliu ale diferitelor solutii de imbinari intre elementele prefabricate ce intra in alcatuirea unor sisteme structurale tipice utilizate la cladiri etajate, sunt discutate in cadrul prezentarii acestor sisteme. 2.3. Sisteme structurale din cadre prefabricate de beton armat. 2.3.1. Generalitati. Dintre cei mai relevanti factori de luat in considerare in alegerea tipului si proiectarea solutiei concrete pentru sistemul structural cu cadre prefabricate de beton armat al unei cladiri etajate date, sunt de mentionat: - parametrii functionali si geometria cladirii : destinatia, numarul de niveluri si inaltimea acestora, configuratia si dimensiunile in plan, marimea deschiderilor/traveilor, marimea incarcarilor utile aplicate pe plansee etc; - conditiile de amplasament ale cladirii, in primul rand cele geotehnice si cele seismice; - capacitatile tehnologice si cele organizatorice ale executantului (constructorului) cu privire la procurarea si livrarea prefabricatelor, transportul si montajul acestora. Pe de alta parte, un factor determinant este reprezentat de modul in care capacitatea de rezistenta si rigiditatea la actiunea incarcarilor orizontale pot fi asigurate la nivelul necesar de catre solutia structurala adoptata. Din acest punct de vedere, cadrele prefabricate pot fi realizate: - cu imbinari rigide, caz in care cadrele sunt proiectate sa preia in totalitate incarcarile orizontale, sau - cu imbinari articulate, situatie in care stabilitatea, rezistenta si rigiditatea la actiunea incarcarilor orizontale trebuie atribuita unor elemente (sisteme) de contravantuire incorporate in mod judicios in ansamblul structural (de exemplu, pereti structurali, nuclee sau elemente verticale cu zabrele), dupa cum se va prezenta mai departe. Sistemele structurale din cadre prefabricate sunt alcatuite in esenta prin asamblarea convenabila a unor elemente liniare verticale si orizontale (stalpi si, respectiv grinzi). Practic in toate cazurile stalpii sunt executati din beton armat (posibil, in situatii speciale, cu armatura rigida). Grinzile interioare se pot realiza fie din beton armat, fie in deosebi daca exista deschideri mari sau/si incarcari mari din beton precomprimat. Pentru grinzile exterioare (marginale) este preferat, de regula, betonul armat, deoarece acestea au adeseori sectiuni pronuntat nesimetrice, de natura sa introduca excentricitati in aplicarea fortelor de precomprimare si, implicit, sa genereze deformatii laterale nedorite ale acestor grinzi.

FIG. B 2-1 6 Cel mai simplu cadru, alcatuit numai din doi stalpi si o grinda, este cunoscut sub denumirea de cadru portal. Un cadru etajat poate fi privit din punctul de vedere geometric ca o insumare de cadre portal. Structura ce rezulta se prezinta, evident, ca un sistem plan si necesita deci o contravantuire pentru a-i asigura stabilitatea generala si capacitatea de a rezista unor incarcari orientate perpendicular pe planul cadrului. In principal in functie de caracterul imbinarilor dintre componentele lor lineare (stalpi si grinzi), se pot identifica anumite tipuri de baza pentru cadrele portal prefabricate; la randul lor, acestea pot sa fie alcatuite in moduri variate din componente asamblate la fata locului, in conditiile in care nodurile articulate sunt asimilate cu imbinari executate pe santier. Vor rezulta astfel solutii alcatuite din: - seturi (kituri) de elemente liniare (grinzi si stalpi) individuale; - seturi (kituri) pre-asamblate din grinzi si stalpi; - seturi (kituri) de cadre portal. Fireste, oricare dintre sistemele de kituri mentionate poate fi combinat cu un altul, daca atat configuratia cat si alcatuirea cladirii pot accepta asemenea rezolvari. FIG. B 2-2, B 2-3, B 2-4 In anumite imprejurari, cadrele partial prefabricate la care se mentin stalpii executati din beton turnat monolit pot sa ofere unele avantaje in comparatie cu cele integral prefabricate, sub aspectul tolerantelor cerute de operatiile de asamblare pe santier, al usurintei de realizare a imbinarilor chiar in zona nodurilor de cadru si al posibilitatii de a sprijini provizoriu grinzile direct pe cofrajul metalic al stalpilor. Pe de alta parte, in cazul grinzilor prefabricate cu deschideri mari poate fi convenabila reducerea greutatii lor proprii prin adoptarea unei solutii de prefabricare partiala a acestora (de exemplu, grinzi prefabricate cu sectiune in forma de U, in interiorul careia se toarna ulterior beton monolit). 2.3.2. Imbinari. Indiscutabil, una dintre cele mai tipice caracteristici ale sistemelor cu cadre prefabricate, care genereaza frecvent probleme dificile, este aceea a imbinarilor dintre diferitele componente structurale, inclusiv nodurile de cadru. Rezolvarea cu succes a acestei probleme presupune corelarea judicioasa dintre caracteristicile sistemului structural considerat in ansamblu si solutia adoptata pentru a imbina elementele sale componente. Aceasta corelare imbratiseaza atat aspecte conceptuale si de proiectare specifice, cat si aspecte tehnologice si de ordin practic pentru executie. Cele mai importante cerinte de rezistenta adresate imbinarilor cadrelor prefabricate pot fi rezumate astfel: - asigurarea capacitatii necesare de a rezista si a transmite eforturile generate de orice combinatie probabila de incarcari aplicate constructiei, prin realizarea continuitatii componentelor structurale, precum si a unei omogenitati a ansamblului structural. Comportarea mecanica a imbinarilor trebuie sa fie echivalenta calitativ cu aceea a elementelor convergente, iar capacitatea lor de rezistenta nu trebuie sa guverneze rezistenta si rigiditatea intregului sistem; - evitarea concentrarilor de eforturi; - asigurarea stabilitatii generale si locale a ansamblului structural, prin dirijarea producerii articulatiilor plastice catre zone cu potential de formare a unor mecanisme favorabile de disipare a energiei seismice; - asigurarea unei aderente adecvate intre beton si barele de armatura;

- asigurarea unui transfer corect al eforturilor in zonele de contact dintre betonul prefabricat si cel turnat pe santier in imbinari, cu luarea in considerare si a efectelor contractiei betonului. Principalele cerinte tehnologice privind imbinarile se refera la: 7 - aplicarea unor procedee eficiente si relativ simple de executie, reclamand cantitati minime de materiale si de manopera, corespunzatoare cu conditiile tehnice normale existente atat in productia uzinata de prefabricate cat si pe santierele de constructii; - posibilitatea efectuarii unui control rapid asupra calitatii lucrarilor executate pentru realizarea imbinarilor; - asigurarea stabilitatii elementelor prefabricate pe durata executarii complete a tuturor operatiilor aferente imbinarilor, prin folosirea de dispozitive simple de rezemare a prefabricatelor si prin prevederea unui minim necesar de sprijiniri (eventual si de contravantuiri) provizorii pentru ansamblul structural in curs de formare. Marea varietate de solutii si detalii utilizate pentru imbinarea componentelor prefabricate intr-un sistem structural alcatuit din cadre poate fi clasificata si analizata in functie de diferite criterii, dupa cum se exemplifica mai jos. Criteriu: Pozitia in sistemul structural si natura elementelor convergente in imbinare: - imbinare intre stalp si fundatie; - imbinare intre stalp si stalp (in prelungire); - imbinare intre grinda si grinda (in prelungire): - imbinare intre grinda si stalp; - imbinare intre planseu si grinda. In detalierea oricarui tip de imbinare apar particularitati, dupa cum structura in cadre este integral sau partial prefabricata, adica in functie de faptul ca in imbinare converg numai elemente prefabricate sau unele dintre acestea sunt din beton turnat pe loc. Criteriu: Caracteristicile mecanice de comportare a imbinarilor, in principal in legatura cu gradul de continuitate structurala realizata si natura eforturilor transmise: - imbinari rigide; - imbinari articulate. Imbinarile rigide intre elementele structurale ale cadrelor prefabricate sunt proiectate pentru a realiza noduri rigide de cadru la actiunea incarcarilor utile si a incarcarilor orizontale datorate vantului sau cutremurului; ca atare, aceste imbinari trebuie sa fie capabile sa transfere eforturile provenind din forta axiala, moment incovoietor si forta taietoare. Imbinarile articulate au rolul de a transfera de la un element prefabricat la altul eforturi datorita fortei taietoare (eventual, dupa caz, si fortei axiale), insa nu si eforturi din incovoiere; acesta este, de exemplu, cazul grinzilor considerate ca fiind simplu rezemate la imbinarea lor cu stalpii. Cu toate acestea, detaliile unor astfel de imbinari realizeaza adeseori un oarecare grad de fixare ce constituie o rezerva de rezistenta pentru grinzi si contribuie suplimentar la stabilitatea cadrului. Dupa cum s-a mentionat deja, sistemele de cadre avand imbinari articulate sunt proiectate sa preia numai incarcari verticale, in timp ce stabilitatea generala a structurii, impreuna cu rezistenta si rigiditatea la actiunea incarcarilor orizontale trebuie asigurata de elemente sau subansambluri de contravantuire (de ex. pereti, nuclee sau sisteme cu zabrele) amplasate convenabil in cladire. In unele situatii, se prevad imbinari avand caracter de articulatie numai in faza de executare a structurii, urmand ca apoi sa fie completate pentru a li se conferi caracteristicile necesare imbinarilor rigide, comportandu-se ca atare pe intrega perioada de exploatare a cladirii.

Criteriu: Modul de transmitere a eforturilor si procedeul tehnologic aplicat in acest scop (v.2.2.3.): - imbinari umede; - imbinari uscate; 8 - imbinari prin precomprimare. Cele mai relevante aspecte referitoare la fiecare dintre aceste tipuri de imbinari sunt prezentate in cuprinsul acestui capitol. FIG. B 2-5, B 2-6, B 2-7, B 2-8 2.3.3. Plansee. La sistemele structurale din cadre prefabricate, practic in toate cazurile se utilizeaza plansee realizate de asemenea din elemente prefabricate. La analizarea performantelor potentiale ale diverselor categorii si tipuri de plansee prefabricate, in vederea alegerii solutiei celei mai convenabile pentru o cladire data, un numar relativ mare de factori necesita a fi luat in considerare si anume: - destinatia si cerintele functional-arhitecturale specifice ale cladirii; - configuratia geometrica, marimea deschiderilor/traveilor si conditiile de rezemare ale elementelor de planseu; - natura, marimea si distributia tuturor incarcarilor aplicate planseelor, precum si estimarea efectelor asupra acestora generate de evolutiile probabile sau/si de modificarile potentiale ale cerintelor de natura functionala ale cladirii; - capacitatea de a dezvolta o comportare de diafragma (saiba) orizontala rigida, sub actiunea incarcarilor orizontale (vant sau cutremur) aplicate cladirii; - existenta de discontinuitati importante (de exemplu, plansee dezvoltate partial in planul cladirii, decalaje de nivel ale planseelor, goluri de mari dimensiuni etc); - prezenta si pozitionarea in raport cu planseul a canalelor aferente instalatiilor de incalzire, ventilatie si aer conditionat, a conductelor instalatiilor sanitare si a retelelor de conductori pentru instalatii electrice si echipamente de telecomunicatii; - prezenta unui tavan fals, suspendat de planseu; - existenta unor straturi de izolare acustica sau termica atasate planseului; - cerinte tehnologice specifice, inclusive cele referitoare la forma, dimensiunile si greutatea elementelor prefabricate de planseu. Solutiile de plansee prefabricate cel mai frecvent intalnite la cladirile etajate avand sisteme structurale din cadre prefabricate solutii utlizate de altfel si in cazul altor sisteme structurale includ: - elemente liniare (placi-fasie) avand sectiune cu goluri sau cu nervuri; - panouri mari, avand sectiune plina, cu goluri sau cu nervuri; - plansee partial prefabricate, alcatuite din predale subtiri si suprabetonare executata monolit pe santier. In cazul planseelor cu deschideri relativ mici (de exemplu, la cladiri cu functiune rezidentiala locuinte, camine, hoteluri si altele similare) elementele prefabricate sunt confectionate din beton armat. Pentru deschideri mari (curent, peste 6 m), specifice cladirilor de birouri si multor cladiri publice, betonul precomprimat este cel capabil sa asigure performantele tehnice necesare, in conditii de eficienta economica ridicata. Problemele si solutiile curent adoptate pentru categoriile de plansee prefabricate susmentionate sunt discutate detaliat in capitolul 3.

9 2.4. Sisteme structurale din panouri mari prefabricate . 2.4.1. Generalitati. Desi eficienta potentiala tehnica si economica a conceptului de prefabricare in constructia de cladiri a fost pe deplin demonstrata in practica, exista numeroase cladiri rezidentiale etajate la care anumite caracteristici functional-arhitecturale, exprimarea estetica si unicitatea unor cerinte pot exercita constrangeri in privinta utilizarii unor sisteme structurale. Este asadar usor de explicat faptul ca elementele prefabricate standardizate nu sunt intotdeauna apte sa raspunda satisfacator tuturor cerintelor susmentionate. Cu toate acestea, exista situatii in care necesitatea constructiei de masa a unor unitati locative sa reclame imperios realizarea pe scara larga si intr-un timp relativ scurt a unor cladiri avand caracteristici similare sau chiar identice. Cazurile cele mai tipice sunt reprezentate de cladirile de locuinte realizate cu costuri relativ reduse (adeseori cunoscute sub denumirea de locuinte sociale) construite in serie mare, pentru care structurile integral prefabricate de beton in particular, cladirile din categoria celor realizate cu diferite sisteme de panouri mari pot oferi solutii cu adevarat competitive. Denumirea de sisteme din panouri mari prefabricate este aplicata in mod curent structurilor cladirilor etajate alcatuite esentialmente cu elemente de suprafata sub forma de panouri de mari dimensiuni confectionate din beton armat, imbinate intre ele atat pe directie orizontala cat si verticala, astfel incat panourile delimiteaza diferitele spatii ce intra in componenta cladirii. Peretii structurali (portanti), planseele, scarile, precum si in cele mai multe dintre cazuri o mare parte a elementelor nestructurale (pereti de compartimentare, componente ale fatadei, cabine sanitare etc) sunt integral prefabricate. Ansamblul panourilor prefabricate de pereti impreuna cu cele de plansee, imbinate corespunzator, formeaza sistemul structural spatial al cladirii. FIG. B 2-9 Asa cum s-a aratat anterior, o conditie esentiala pentru aplicarea cu succes a prefabricarii in constructia de masa a cladirilor consta in standardizarea (tipizarea) acestora. Pe aceasta linie, un numar relativ important de factori trebuie luati in considerare si anume: - stabilirea unui echilibru intre dezideratul de a obtine o cat mai mare varietate de cladiri si de unitati functionale ale cladirilor (de ex. apartamente) si necesitatea de a limita rational gama de deschideri si travei, numarul de tipuri distincte si cel de dimensiuni ale elementelor prefabricate; - adoptarea unui sistem adecvat de coordonare dimensionala modulara si aplicarea sa riguroasa la toate elementele prefabricate si la cladirea in ansamblu; - asigurarea unei versatilitati si a unei capacitati de intersanjabilitate ridicate a panourilor prefabricate, bazate pe principiile prefabricarii deschise, in vederea obtinerii diversitatii cladirilor; - unificarea tipurilor si a detaliilor de imbinari , precum si a tehnologiilor si procedurilor de executie; - incorporarea in panourile prefabricate a pieselor de instalatii si a finisajelor; - extinderea prefabricarii asupra elementelor nestructurale si a sistemelor de instalati ale cladirii.

Programele ample de implementare a sistemelor din panouri mari prefabricate la constructia de cladiri rezidentiale trebuie corelata in mod corespunzator cu conditiile tehnologice si economice specifice productiei si asamblarii unor astfel de elemente. 10 2.4.2. Principii de baza. Proiectarea sistemelor din panouri mari prefabricate urmareste in ultima instanta sa le asigure acestora o comportare cat mai apropiata posibil de comportarea structurilor similare din beton turnat pe loc, sub actiunea combinata a incarcarilor verticale si orizontale. Drept urmare, imbinarile dintre panourile prefabricate trebuie in mod normal sa ramana in domeniul elastic sub eforturile corespunzand starii limita de rezistenta a structurii considerata in totalitate. Supravietuirea cladirilor cu avarii locale limitate si evitand prabusirea progresiva provocata de posibila cedare a componentelor structurale prefabricate sau/si a imbinarilor dintre acestea in cazul unui eveniment exceptional (de ex. explozie de gaz, soc foarte puternic s.a.) reclama o analiza aprofundata si trebuie sa constituie o preocupare aparte in proiectarea acestei categorii de structuri. Principiile de baza referitoare la configuratia (conformarea) cladirilor prefabricate in vederea asigurarii capacitatii de a rezista unor actiuni seismice severe si a oferi un raspuns structural satisfacator sunt practic aceleasi ca in cazul celor cu structuri similare executate din beton turnat pe loc. Conditiile seismice dintr-o regiune data sau de pe un amplasament dat exercita o influenta considerabila asupra configuratiei si detaliilor structurilor din panouri mari prefabricate, ceea ce se reflecta in deosebirile existente intre diferite tari (sau regiuni) in practica proiectarii si executarii cladirilor din aceasta categorie. Sistemele din panouri prefabricate avand o configuratie de tip cutie (mai frecvent cunoscute sub denumirea de fagure) au fost preponderent aplicate o lunga perioada de timp, datorita capacitatii lor de rezistenta si a rigiditatii considerabile. Ulterior, pe baza experientei accumulate si a programelor ample de cercetare experimentala desfasurate, s-a trecut la implementarea treptata a sistemelor de tip celular, cu avantaje evidente sub aspect functional-arhitectural. In plus fata de panourile prefabricate pentru pereti si pentru plansee prezente la structurile de tip cutie in cazul structurilor celulare apar, de regula, si alte tipuri de elemente prefabricate (de ex. stalpi si grinzi). O astfel de alcatuire poate modifica intr-o anumita masura comportarea structurii la actiunea incarcarilor orizontale, apropiind-o de aceea a sistemelor structurale duale. FIG. B 2-10, B 2-11 2.4.3.Alcatuirea panourilor de pereti. Panourile prefabricate de pereti sunt elemente de suprafata (bi-dimensionale), avand in mod curent inaltimea nominala egala cu aceea a etajului cladirii, iar lungimea nominala egala cu dimensiunea corespunzatoare a unitatii functionale (incaperii) respective a cladirii. Exista moduri de fragmentare a peretilor in panouri prefabricate care conduc la dimensiuni diferite fata de cele specificate mai sus, insa aria lor de aplicare practica a fost pana in prezent incomparabil mai restransa. Dimensiunile reale (efective) ale panourilor de pereti se stabilesc in functie de: - pozitia si detalierea imbinarilor, urmarind reducerea numarului si marimii acestora. Este intotdeauna preferabila pozitionarea imbinarilor numai in zonele unde panourile prefabricate se intalnesc (colturi, intersectii, ramificatii), evitandu-se prezenta lor in campul panourilor; - limitarile impuse de gabaritul de transport si de capacitatea utilajelor de ridicare a prefabricatelor (in uzina si pe santier).

In multe cazuri, cerintele susmentionate actioneaza in sensuri opuse, astfel incat se impune identificarea si adoptarea unor solutii de compromis optim in procesul de proiectare. In ceea ce priveste structura interna a panourilor de pereti, exista diferite solutii alternative, cum ar fi: 11 Panouri cu sectiune plina, care cunosc de departe cea mai larga utilizare dintre toate tipurile. Acest tip de panouri poate fi realizat avand structura interna: - monostrat, din beton cu grosime constanta, fiind utilizate la pereti interiori; - multistrat (curent denumita de tip sandvich), avand un strat termoizolator cuprins intre doua straturi de beton cu grosime constanta si fiind utilizate la pereti exteriori. Panouri cu goluri, avand greutate proprie comparativ mai mica, permitand incorporarea de tubulatura sau de cabluri electrice si fiind utilizate de regula la pereti interiori despartitori (nestructurali). Panouri cu nervuri, avand greutate proprie inca si mai mica, asamblate in perechi si putand fi utilizate de asemenea la pereti interiori despartitori (nestructurali)..

Pentru a permite realizarea unor imbinari adecvate intre panouri apte sa preia si sa transfere eforturile provocate de incarcarile orizontale aplicate cladirii marginile panourilor prefabricate de pereti sunt prevazute cu anumite profilaturi sub forma de dinti sau alveole si cu bare de armatura sub forma de mustati sau bucle (v. FIG. B 2-9). 2.4.4. Comportarea panourilor de pereti din punctul de vedere structural. Panourile prefabricate pentru pereti interiori, dimensionate si imbinate in mod corespunzator, au capacitatea de a se comporta ca pereti structurali, grosimea lor rezultand pe baza criteriilor de rezistenta si stabilitate, rigiditate si izolare acustica. Prin asamblare, panourile pline (fara goluri pentru usi) creaza pereti-consola, in timp ce panourile perforate de goluri pentru usi devin componente ale unor pereti cuplati dezvoltati pe intrega inaltime a structurii. Dimensiunile panourilor pentru pereti interiori nestructurali sunt similare celor pentru pereti structurali, cu exceptia unei grosimi mai mici a carei valoare este limitata de considerente tehnologice si de izolare acustica. Panourile prefabricate pentru pereti exteriori sunt proiectate pentru a realiza, dupa caz, pereti structurali (pereti portanti), pereti auto-portanti sau pereti nestructurali (uneori denumiti si pereti purtati). Configuratia, alcatuirea, dimensiunile, structura interna, armarea si detalierea panourilor de pereti exteriori prezinta o dependenta pronuntata fata de rolul pe care il joaca in cadrul structurii cladirii. Panourile pentru pereti exteriori pot fi pline (fara goluri pentru ferestre) si astfel, prin asamblare, rezulta pereti-consola; panourile perforate de goluri pentru ferestre constituie, la randul lor, componente ale unor pereti cuplati ce se dezvolta pe toata inaltimea structurii. Panourile prefabricate avand rol structural ce intra in alcatuirea unui perete exterior preiau si transfera panourilor corespunzatoare de la nivelul inferior incarcarile verticale provenind de la toate planseele situate deasupra sa, plus greutatea proprie a tuturor panourilor de perete de la etajele superioare aflate in traveea respectiva. Panourile auto-portante ce formeaza un perete exterior transfera elementelor structurale ce marginesc laturile verticale (bulbii peretilor orientati perpendicular pe peretele exterior) prin actiune de tip grinda incorporata in panou numai incarcarile provenind de la planseul situat la etajul respectiv, plus greutatea proprie a panoului in cauza.

Panourile nestructurale utilizate pentru a realiza pereti exteriori nu sunt destinate sa preia incarcari de la planseu. Ele sunt purtate de catre grinzile de fatada, care preiau si incarcarile de la planseul situat la etajul respectiv, pe care le transmit elementelor structurale verticale adiacente. 2.4.5. Panouri de planseu. In majoritatea cazurilor panourile prefabricate de planseu se prezinta sub forma de placi cu sectiune plina, cu grosime uzuala rezultand pe criterii de rezistenta, rigiditate si izolare acustica 12 in gama 120 160 mm. Dimensiunile lor in plan corespund, de regula, cu cele ale spatiilor functionale (marginite de pereti structurali) ale cladirii, tinand seama de caracteristicile geometrice ale imbinarilor. Eventualele limitari impuse de conditiile de transport si de montaj pot conduce la necesitatea fragmentarii panoului de planseu in semi-panouri cu dimensiuni mai mici, care urmeaza a fi imbinate intre ele pe santier. Panourile prefabricate de planseu sunt rezemate, ori de cate ori este posibil, pe toate cele patru laturi; incovoierea panourilor (si, implicit, transmiterea incarcarilor) pe doua directii este preferabila, deoarece conduce la o mai uniforma incarcare a tuturor peretilor structurali. Exista situatii in care rezemarea panourilor de planseu are loc numai pe trei laturi (de exemplu, logii, podeste de scara s.a.) sau pe doua laturi (de exemplu, coridoare sau alte spatii cu forma alungita in plan). Este de evitat prefabricarea sub forma de panouri separate a placilor in consola (de ex. balcoane sau copertine), deoarece imbinarea acestora cu panourile de planseu interioare ar trebui realizata in zonele cele mai sensibile, acolo unde se dezvolta momente incovoietoare cu valori mari. Pe perimetrul panourilor de planseu sunt prevazute profilaturi (sub forma de dinti sau alveole) si bare de armatura (sub forma de mustati sau bucle) pentru a realiza imbinarile necesare transmiterii la peretii structurali a tuturor tipurilor de incarcari ce solicita planseele. Urmarind reducerea greutatii proprii a panourilor prefabricate de planseu, in deosebi in cazul unor deschideri relativ mari, au fost concepute si puse in practica solutii alternative, cum sunt: Panouri cu goluri (din beton armat sau beton precomprimat), avand similaritati cu fasiile cu goluri si realizand transferul incarcarilor prin incovoiere pe o singura directie. Panouri deschise cu nervuri orientate pe una sau pe doua directii si cu placa (de grosime redusa) numai la partea superioara a sectiunii. Confectionarea acestui tip de panouri implica anumite complicatii de natura tehnologica. In aproape toate situatiile apare necesitatea de a prevedea un tavan fals suspendat. Panouri inchise cu nervuri orientate pe una sau pe doua directii, cu placi de grosime redusa atat la partea superioara cat si la cea inferioara a sectiunii. Intre cele doua placi sunt incorporate la confectionare elemente de umplutura din materiale usoare, care contribuie la imbunatatirea performantelor de izolare acustica. Procesul tehnologic in uzina devine comparativ mai complicat, insa planseul prezinta avantajul unui intrados plan ce elimina necesitatea tavanului fals suspendat. (A se vedea si Capitolul 3). FIG. B 2-12 2.4.6. Aspecte specifice imbinarilor. Prin insasi natura si configuratia structurilor alcatuite din panouri mari prefabricate, imbinarile dintre panouri prezinta caracteristica generala a unui sistem tri-directional de legaturi pozitionate in lungul tuturor marginilor panourilor.

Considerabila diversitate de solutii si de detalii intalnita la imbinarile structurilor din panouri mari prefabricate poate fi clasificata si analizata pe baza principalelor criterii prezentate in continuare. Pozitia in raport cu sistemul structural spatial alcatuit din panouri de pereti si de plansee: - imbinari verticale, legand marginile verticale ale panourilor de pereti adiacente, al caror rol primar consta in preluarea si transmiterea eforturilor de forfecare ce rezulta din incovoierea datorita incarcarilor orizontale; 13 - imbinari orizontale, legand marginile orizontale ale panourilor de pereti suprapuse, concomitent cu marginile panourilor de planseu ce reazema pe acestea. Eforturile predominante preluate si transmise prin imbinarile orizontale dintre panourile de pereti si de planseu alaturate rezulta din fortele normale (compresiune sau intindere) si din forta taietoare, actionand simultan datorita aplicarii incarcarilor verticale si a celor orizontale. Distributia legaturilor in interiorul sistemului spatial al imbinarilor: - distributie (cvasi) uniforma a legaturilor pe perimetrul panourilor de pereti, aceasta constituind de departe cea mai frecvent utilizata solutie in special in cazul cladirilor situate in zone seismice; - concentrare a legaturilor in zonele de colt ale panourilor de pereti , solutie ce are unele avantaje de natura tehnologica, insa a fost utilizata destul de rar deoarece prezinta sensibilitate ridicata fata de eventuale abateri de executie, precum si rezerve comparativ mai reduse ale capacitatii de rezistenta sub actiunea incarcarilor accidentale. FIG. B 2-13 Modalitatea de transfer al eforturilor si tehnologiile aplicate (v. 2.2.3. si 2.3.2.): - imbinari umede; - imbinari uscate; - imbinari prin precomprimare. Imbinarile umede verticale se realizeaza prin turnarea betonului in spatiul creat intre marginile verticale ale panourilor de pereti. Sub aspectul accesibilitatii pentru executarea imbinarii, aceste imbinari pot fi deschise sau inchise. Primele dintre acestea permit sudarea barelor (mustatilor) ce ies din panouri si controlul direct al calitatii betonului turnat in imbinare, insa necesita instalarea unor cofraje locale. Celelalte nu permit decat suprapunerea barelor de armature (drepte sau cu bucle), fara a oferi posibilitatea unui control direct al betonarii; pe de alta parte insa, nu necesita niciun fel de cofraj. In ambele variante este prevazuta armarea cu bare verticale a betonului turnat in imbinare, creindu-se astfel un stalpisor monolit in aceasta zona. FIG. B 2-14, B 2-15 Imbinarile umede orizontale se prezinta sub forma unor centuridin beton turnat pe loc situate la nivelul fiecarui planseu si extinzandu-se continuu in lungul marginilor orizontale ale tuturor panourilor de pereti structurali. Alcatuirea si detalierea unei astfel de centuri depind de modul in care este conceputa rezemarea la montaj a panoului de perete de la etajul superior. Din acest punct de vedere, imbinarile umede orizontale pot fi caracterizate prin: - rezemarea panoului de perete superior pe un pat de mortar; - introducerea fortata sub panoul superior a unui strat de beton cu agregat fin, procedeu cunoscut curent sub denumirea de sub-betonare.

Prima dintre aceste solutii poate fi executata cu suficienta usurinta, insa continuitatea si uniformitatea patului de mortar necesara unei rezemari corecte a panoului de perete este relativ dificil de asigurat, astfel incat capacitatea imbinarii de a transfera eforturi (normale si tangentiale) este supusa anumitor incertitudini. Cea de-a doua solutie prezinta unele dificultati in executie, insa poseda o capacitate superioara de a transfera atat eforturi normale cat si eforturi tangentiale. Datorita legaturilor numeroase si relativ uniform distribuite, precum si insesi prezentei betonului turnat pe loc, sistemul de imbinari umede realizat intre panouri este capabil sa aduca comportarea structurii prefabricate mai aproape de aceea a unei structuri similare de beton armat monolit si sa mentina astfel cele mai multe din avantajele acesteia din urma. Aceasta face ca imbinarile umede 14 sa fie in mod special indicate pentru structurile din panouri mari prefabricate situate in zone cu seismicitate ridicata. FIG. B 2-16, B 2-17 Imbinarile uscate atat cele verticale cat si cele orizontale se realizeaza prin sudarea sau bulonarea in pozitii adecvate a unor piese metalice incorporate in acest scop in panourile prefabricate de pereti. Transferul de eforturi se efectueaza astfel in puncte discrete de-a lungul marginilor panourilor, ceea ce poate favoriza aparitia unor concentrari de eforturi. Trebuie mentionat, de asemenea, faptul ca cedarea accidentala a uneia dintre legaturile prin piese metalice poate influenta semnificativ comportarea structurala a ansamblului. Sistemul de imbinari uscate contribuie la scurtarea timpului de montare si de asamblare a unei structuri din panouri mari prefabricate, in comparatie cu o structura similara avand imbinari umede. Pe de alta parte, ca urmare a unei distributii in puncte discrete pe conturul panourilor a legaturilor prin piese metalice realizate in cadrul imbinarilor uscate, se manifesta o oarecare reducere a rigiditatii globale a sistemului structural la actiunea incarcarilor orizontale, aspect care trebuie avut in vedere in proiectarea antiseismica a cladirilor din panouri mari prefabricate. Mult mai rar intalnite decat imbinarile umede si decat cele uscate, imbinarile prin precomprimare utilizeaza armaturi sub forma de bare din otel de inalta rezistenta sau din toroane din sarma de otel de foarte inalta rezistenta, post-tensionate prin procedee tehnologice speciale, creindu-se astfel legaturi continui, cu precadere pe directia verticala. Armatura de precomprimare (bare sau toroane) este introdusa prin canalele create in acest scop in panourile prefabricate de pereti sau in betonul turnat in imbinarile verticale, fiind ulterior ancorata la nivelul infrastructurii si la cel al planseului de la partea superioara a cladirii. Legaturile dintre panourile de pereti pe directie orizontala se realizeaza numai la nivelul planseelor. Suplimentar cerintelor de natura structurala, imbinarile verticale si cele orizontale dintre panourile prefabricate de pereti exteriori trebuie proiectate si detaliate cu multa atentie in vederea asigurarii protectiei termice si a etanseitatii la apa. (A se vedea si Capitolul 4).