TEST nr. 1 Subiectul 1. Stiinta si sistemul stiintelor. 1.1 Caracterizati tiinta, trasaturile distinctive si exigentele tiintelor juridice.

in forma cea mai generala, tiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaterea naturii i a societatii. tiinta reprezinta un sistem de cunotinte despre natura, societate i gindire, cunotinte obtinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte, categorii, principii i notiuni".1 Ea trebuie inteleasa, in acelai timp, ca institutie, ca metoda, ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei, ca izvor de idei. Una dintre particularitatile tiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza i analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii, in procesul dezvoltarii istorice fiecare tiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea, colectarea de informatii, organizarea de experimente etc. Principalul scop al tiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura i societate. tiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. Astfel, ea studiaza legile existentei i dezvoltarii statului i dreptului, institutiile politice i juridice, formele lor concret-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea i suporta, la rindul lor, influenta sociala".1 Specificul dreptului ca tiinta consta in urmatoarele: tiinta dreptului este o tiinta critica. Ea adopta o atitudine criticafata de propriul obiect de studiu, depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice. tiintele juridice nu au un caracter universal. Sistemele juridice sint foarte variate. Fiecare apartine unei anumite tari, fiind cir-cumuscris intr-un anumit cadru teritorial Dreptul este indisolubil legat de istorie. Realitatea juridica esteuna istorica. Nu exista drept absolut, neafectat de circumstante,rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii, de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie. Astfel, dreptul se afla intr-unflux continuu, se dezvolta permanent, fapt ce impune ca i tiintadreptului sa fie legata de istorie. tiinta dreptului este o tiinta umanista. Adresindu-se conduiteiumane, dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes asferei sale de actiune. Aceasta determina faptul ca tiinta juridicasa fie o tiinta despre comportamentul omului in societate. Dreptul este o tiinta practica. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaterii.Deductiile tiintei au valoare, daca sint orientate spre aplicarea lor practica. 1.2 Determinati criteriile de clasificare a tiintelor, in general, i a celor juridice in special, stabilind legatura dintre ele. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul tiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: Teoria generala a dreptului; tiintele ajutatoare (participative).2 in viziunea profesoarei Sofia Popescu, tiintele juridice se impart in urmatoarele: a) o disciplina de sinteza, care studiaza dreptul in ansamblu (teoria generala a dreptului); b) disciplinele juridice istorice;disciplinele juridice de ramura sau speciale; c) disciplinele juridice auxiliare. 1 Referindu-se la clasificarea tiintelor juridice, profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea tiinte cum ar fi: a) tiinte juridice istorico-teoreiice; b) tiinte juridice de ramura;
1

c) tiinte juridice auxiliare. 2 In ceea ce ne privete, consideram oportuna clasificarea tiintelor juridice in urmatoarele categorii: 1. Teoria generala a dreptului i statului ca o tiinta juridica de sinteza; 2. tiintele juridice istorice, care studiaza dreptul, statul, conceptiilejuridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politicei juridice, istoria universala a statului i dreptului, istoria dreptuluiromnesc etc.); 3. tiinte juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul civil, dreptul penal, dreptul muncii,dreptul familial, dreptul funciar etc.); 4. tiinte juridice interramurale (dreptul economic, dreptul ecologicetc.); 5. tiinte juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, statisticajudiciara, medicina legala etc.). 6. Un loc deosebit in sistemul tiintelor juridice revine tiintei dreptului international. tiintele juridice, ca i teoria generala a dreptului i statului, studiaza statul, dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. In acelai timp, insa, aceste tiinte difera. in timp ce istoria studiaza statul, dreptul, realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu, istoria statului i dreptului romnesc), teoria generala poate face abstractie de aceasta, neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba. Caracteristic, de asemenea, e i faptul ca istoria studiaza statul, dreptul in stricta ordine cronologica ,ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei. Studiul istoriei statului, dreptului scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei, deveni rii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale. Teoria generala a dreptului i statului, precum i celelalte tiinte juridice, prin natura lor, se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente, expun ceea ce este", in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai ceea ce trebuie" sau ceea ce ar trebui sa fie" in drept, in opozitie cu ceea ce este". 1.3 Estimai rolul tiinei dreptului n rezolvarea problemelor practice i rolul practicii n procesul investigaional Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului i statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul tiintelor sociale, cit i in sistemul tiintelor juridice. Totodata mentionam faptul ca teoria generala a dreptului i statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Dupa cum mentiona Constantin Stere, tiinta dreptului este o tiinta eminamente practica, in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor, trebuie sa corespunda scopurilor pe care i le propune societatea; ea, intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" i, dupa cum spunea A. Menger: Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor".2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept, incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale, ca moto, cuvintele: Scopul este creatorul intregului drept". Teoria, in general, i teoria dreptului i statului, in particular, este rezultatul productiei spirituale obteti. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane i determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte, ea este conceperea practicii existente. La rindul sau, practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta i dezvoltarea societatii, ea e temelia vietii oamenilor. Practica constituie criteriul adevarului, examinatorul principal al teoriei. Fiecare tiinta ii determina legaturile sale cu practica. Astfel, tiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. Aceste norme
2

juridice nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete, la relatiile juridice dintre oameni. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere, altfel nu ar avea nici un interes". Legatura dintre tiintele juridice i practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un ir de societati i-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice, constata lacunele dreptului, determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica i. dimpotriva, scoate in evidenta acele relatii, reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale. Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului i statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a tiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialiti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea. Subiectul 2. Investitura (formarea) Guvernului Republicii Moldova. 2.1 Relatai prevederile constituionale ce reglementeaz investitura Guvernului. Conform atr.98 din Constiutia R.M. investitura Guvernului se efectuiaza dupa consultarea fractiunilor parlamentare, Presedintele Republicii Moldova desemeaza un candidat pentru functia de Prim-ministru. Candidatul pentru funcia de Prim-ministru va cere, n termen de 15 zile de la desemnare, votul de ncredere al Parlamentului asupra programului de activitate i a ntregii liste a Guvernului.Programul de activitate i lista Guvernului se dezbat n edina Parlamentului. Acesta acord ncredere Guvernului cu votul majoritii deputailor alei.n baza votului de ncredere acordat de Parlament, Preedintele Republicii Moldova numete Guvernul.Guvernul i exercit atribuiile din ziua depunerii jurmntului de ctre membrii lui n faa Preedintelui Republicii Moldova.n caz de remaniere guvernamental sau de vacan a funciei, Preedintele Republicii Moldova revoc i numete, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului. 2.2 Determinai rolul Preedintelui i Parlamentului n formarea Guvernului, stabilii colaborarea ntre aceste autoriti. Guvernul este responsabil n faa Parlamentului i prezint informaiile i documentele cerute de acesta, de comisiile lui i de deputai.Membrii Guvernului au acces la lucrrile Parlamentului. Dac li se solicit prezena, participarea lor este obligatorie.Guvernul i fiecare dintre membrii si snt obligai s rspund la ntrebrile sau la interpelrile formulate de deputai.Parlamentul poate adopta o moiune prin care s-i exprime poziia fa de obiectul interpelrii.Parlamentul, la propunerea a cel puin o ptrime din deputai, i poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritii deputailor.Iniiativa de exprimare a nencrederii se examineaz dup 3 zile de la data prezentrii n Parlament.Guvernul i poate angaja rspunderea n faa Parlamentului asupra unui program, unei declaraii de politic general sau unui proiect de lege.Guvernul este demis dac moiunea de cenzur, depus n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraiei de politic general sau proiectului de lege, a fost votat n condiiile articolului 106. Dac Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consider adoptat, iar programul sau declaraia de politic general devine obligatorie pentru Guvern.n vederea realizrii programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la propunerea acestuia, o lege special de abilitare a
3

Guvernului pentru a emite ordonane n domenii care nu fac obiectul legilor organice.Legea de abilitare va stabili, n mod obligatoriu, domeniul i data pn la care se pot emite ordonane.Ordonanele intr n vigoare la data publicrii, fr a fi promulgate.Dac legea de abilitare o cere, ordonanele se supun aprobrii Parlamentului. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanelor se prezint n termenul stabilit n legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage ncetarea efectelor ordonanei. Dac Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonanelor, acestea rmn n vigoare.Dup expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.Guvernul asigur realizarea politicii interne i externe a statului, exercit conducerea general a administraiei publice i este responsabil n faa Parlamentului. Relaiile dintre Guvern i Preedintele Republicii Moldova se reglementeaz de Constituia Republicii Moldova. n exercitarea atribuiilor, se conduce de programul su de activitate, aprobat de Parlament. Guvernul se formeaz n urmtoarea componen: Prim-ministrul, primviceprim-ministrul, viceprim-minitrii, minitrii i ali membri stabilii prin lege. Membri ai Guvernului pot fi numai persoanele care dein cetenia Republicii Moldova i au domiciliul n ar. Preedintele Republicii Moldova, dup consultarea fraciunilor parlamentare, desemneaz un candidat pentru funcia de Prim-ministru. Guvernul i exercit mandatul din ziua depunerii jurmntului de ctre membrii lui n faa Preedintelui Republicii Moldova i pn la validarea alegerilor pentru un nou Parlament. Membrii Guvernului, numii n funcie conform alineatului 7, dup depunerea jurmntului i exercit atribuiile n acelai mod. Membrii Guvernului vor depune, n condiiile legii, declaraie cu privire la venituri i proprietate. Guvernul, n cazul exprimrii votului de nencredere de ctre Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau n cazul alegerilor unui nou Parlament, ndeplinete numai funciile de administrare a treburilor publice, pn la depunerea jurmntului de ctre membrii noului Guvern.

2.3 Evaluai legislaia referitoare la investitura Guvernului Republicii Moldova, i dup caz, formulai propuneri. Conform Capitolului VI din Constitutia Republicii Moldova art.98 Investitura este stipulat ca dup consultarea fraciunilor parlamentare, Preedintele Republicii Moldova desemneaz un candidat pentru funcia de Prim-ministru. Candidatul pentru funcia de Prim-ministru va cere, n termen de 15 zile de la desemnare, votul de ncredere al Parlamentului asupra programului de activitate i a ntregii liste a Guvernului.Programul de activitate i lista Guvernului se dezbat n edina Parlamentului. Acesta acord ncredere Guvernului cu votul majoritii deputailor alei.n baza votului de ncredere acordat de Parlament, Preedintele Republicii Moldova numete Guvernul.Guvernul i exercit atribuiile din ziua depunerii jurmntului de ctre membrii lui n faa Preedintelui Republicii Moldova. n caz de remaniere guvernamental sau de vacan a funciei, Preedintele Republicii Moldova revoc i numete, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.

TEST nr. 2

Subiectul 1.Teoria generala a dreptului n sistemul stiintelor sociale si n sistemul stiintelor juridice.
1.1 Distingeti specificul si trasaturile teoriei generale a dreptului ca stiinta. n cadrul primei grupe de stiinte juridice se nscrie teoria generala a dreptului si statului ca disciplina de sinteza. Teoria generala a dreptului si statului se caracterizeaza ca o stiinta: 1 Filozofica 2. Politica 3. Politico-juridica 4. Juridica Desi teoria generala a dreptului si statului e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridica la nivelul de teoretizare a filosofici, limitndu-se doar la cercetarea si formularea legilor care genereaza doar fenomenele juridice. teoria generala a dreptului si statului pare a fi o stiinta politico-juridica.2 Spre deosebire de celelalte stiinte politice, teoria generala a dreptului si statului studiaza nu numai fenomenele politice (stat, puterea de stat, democratia etc.), ci si juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica etc.). Politicul si juridicul snt strns legate ntre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii izolate. Asa, de exemplu, realizarea puterii de stat (politicul) impune anumite forme organizatorice. Realizarea puterii de stat se face prin intermediul institutiilor politico-juridice. Teoria generala a dreptului, fiind o disciplina de orientare, care are drept scop sa determine ce este dreptul, ce este statul, este totodata un studiu de ansamblu, Rezulta, deci, ca teoria generala a dreptului si statului nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale dreptului si statului. Ea stabileste ceea ce leaga aceste elemente, interactiunea lor n cadrul realitatii juridice, legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.Legitatile dezvoltarii si functionarii dreptului si statului se studiaza prin prisma legaturii acestora cu societatea n ansamblu. Statul, dreptul snt studiate ca elemente ale ntregului mecanism social. Prin urmare, teoria generala a dreptului si statului atrage atentia la problemele noi aparate ce reclama reglementarea juridica si dimpotriva, subliniaza situatiile n care o asemenea reglementare nceteaza de a mai fi oportuna. 1.2 Determinati interactiunea teoriei generale a dreptului cu sistemele stintelor juridice. Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul. Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cu celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice. Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea studiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in cadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor. Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului sistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea noastra, clasificari, si anume: a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si dreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc);
5

b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc); c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia judiciara, statistica judiciara, etc). Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teoriei lor generale. Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o disciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul de studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte sociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala (istorica sau de ramura). n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului si dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale n evolutia lor istorica. Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric. In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei, genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoric faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general. La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte s-a constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ li corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului muncii, etc. 1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica si ca disciplina de studiu. Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza. Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice. Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica, practica, didactica. Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1 Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia
6

va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si mecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective. Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil, absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a dreptului si statului. Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si statului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoria urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional juridic. Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n procesul de pregatire a viitorilor juristi. Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte si ntreaga realitate juridica a societatii, n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n urma de viata, teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi si aprofundnd adevarurile de acum stabilite; Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de cercetare a fenomenelor si proceselor politico-juridice. O buna cunoastere, explicare si interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare; Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice si explicarea destinatiilor lor sociale; Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea ce este, a descoperifelul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a specula. Rostulstiintei este numai a prevedea;1 Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizatede stiintele juridice de ramura, n acest scop teoria scoate din toateelementele dreptului ceea ce constituie articulatia nsasi a gndirii juridice; Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului si statului furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile conceptuale simetodologice; Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumea dreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, n lumea respectului fata de ordinea legala; Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, teorii despre drept, stat, realitatea juridica a societatii. Astfel, teoria generala a dreptului si statului studiaza diferite conceptii care.

Subiectul 2. Notiune de Guvern si locul lui n sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova
2.1Dati definitia de Guvern, relatati despre functiile si durata mandatului Guvernului Republicii Moldova.
7

Guvernul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabila n fata Parlamentului. Guvernul este mputernicit sa rezolve toateproblemele administrarii publice, ce tin de competenta lui, n conformitate cu Constitutia Republicii Moldova si Legea cu privire la Guvern. Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. In exercitareaatributiilor, Guvernul se conduce de programul sau de activitate, acceptat deParlament Guvernul si exercita mandatul pna la data validarii alegerilor pentru unnou Parlament. Guvernul, n cazul exprimarii votului de nencredere de catre Parlament,al demisiei Primministrului ndeplineste numai functiile de administrare a treburilor publice, pna la depunerea juramntului de catre membrii noului Guvern. 2.2Stabiliti raporturile Guvernului cu alte autoritati publice si locul Guvernului n sistemul autoritatilor publice. Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelariiExprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati, si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa de exprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament.Guvernul si poate angaja raspunderea n fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost votata .Daca Guvernul nu a fost demis ,proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern. 2.3Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii Guvernului Republicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri Legislatia referitoare la GRM este: Constitutia Republicii Moldova, Legea cu privire la Guvern, Legea privind actele normative ale Guvernului i ale altor autoriti ale administraiei publice centrale i locale, Legea cu privire la funcia public i statutul funcionarului public, Legea contenciosului administrativ. Toate asigura intr-o oarecare masura independenta si stabilitatea Guvernului. Spre exemplu, in Legea cu privire la Guvern este mentionat faptul ca Guvernul asigur realizarea politicii interne i externe a statului i exercit conducerea general a administraiei publice. n exercitarea atribuiilor, Guvernul se conduce de programul su de activitate, acceptat de Parlament, dar totusi nu este dependent de acesta. Funcia de membru al Guvernului este incompatibil cu exercitarea oricrei alte funcii retribuite. Acest fapt denota la fel o asigurare a independentei Guvernului. Guvernul mai promoveaz n via i exercit controlul asupra respectrii i executrii legilor Republicii Moldova, hotrrilor Parlamentului, decretelor Preedintelui Republicii Moldova, hotrrilor i ordonanelor Guvernului de ctre organele administraiei publice locale, insa totusi problema la zi este faptul ca acesta din urma nu are o independenta totala. Gurvernul, la fel ca si sistemul judiciar trebuie sa activeze independent, de facto, pentru ca statul nostru, Republica Moldova sa tinda a deveni un stat de drept nu doar de jure, dar si de facto.

TEST nr. 3

Subiectul 1.Metodologia juridica: concept, trasaturi, caracteristica generala.

1.1. Identificati metodologia stiintei si rolul acesteia in procesul investigational. Ca si orice alt domeniu, cercetarea stiintifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode si procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului In toata complexitatea sa. Metodele de cercetare in domeniul stiintelor sociale s-au dezvoltat si perfectionat si ele In contextul general al impulsului dat cunoasterii stiintifice de noua revolutie stiintifica contemporana, evidentiata mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii si tehnicii de calcul si In domeniul stiintelor sociol-umane". Teoria generala a dreptului ocupa un loc deosebit in sistemul stiintelor juridice prin premisele metodologice pe care le ofera celorlalte discipline juridice, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline. Cercetarea, explicarea si interpretarea fenomenului juridic se pot concepe numai folosindu-se o metodologie adecvata, corespunzatoare. La etapa actuala de dezvoltare a stiintelor juridice, problema In cauza este tratata de pe pozitii noi. Daca pna nu demult metoda de baza, fundamentul stiintific al Teoriei generale a dreptului 11 constituia filosofia marxista si metoda dialectica marxista materialismul dialectic si istoric, astazi se studiaza baza metodologica a Teoriei generale a dreptului, ca un ansamblu de metode de cercetare In domeniul stiintelor juridice. Intelegerea stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functiilor, esentei, continutului si formei sale, a legaturilor dintre drept si societate se poate asigura numai utiliznd cea mai potrivita metodologie. Problemele metodologiei In domeniul stiintelor juridice au constituit o preocupare permanenta pentru cercetatorii din domeniul dreptului. Ne vom opri la unele definitii ale notiunilor de metoda si metodologie. 1.2. Determinati metodele de investigaie i categoriile acestora n dependen de gradul de generalitate. Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate" Analiza este o metoda generala de cercetare, bazata pe descompunerea unui intreg in elementele lui componente si pe studierea in parte a fiecaruia dintre acestea. Dupa modul cum se efectueaza, analiza poate fi inductiva si deductiva, Inductia (de la latinescul inductia - aducere, introducere) e un tip de rationament si metoda de cercetare ce asigura trecerea de la particular la general, Deductia (de la latinescul deductia - deducere) este modul invers de rationare, adica de la general la particular. Sinteza (de la latinescul synthesis - unire) consta in cunoasterea obiectelor si a proceselor pe baza reuniunii mintale sau materiale a elementelor obtinute pin analiza si prin stabilirea legaturilor dintre aceste elemente.Procesul de analiza si sinteza este continuu si interdependent. Potrivit metodei istorice, teoria generala a dreptului si statului, celelalte stiinte juridice cerceteaza statul, dreptul, realitatea juridica a societatii in perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare. Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce ele au aparut, pin ce etape de dezvoltare istorica au trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni miine. Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile prezentului si sa le prognozam pe ce le ale viitorului pentru a cunoaste o realitate juridica dintr-o e important de a cunoaste situatia din alte tari.
9

Iata de ce in procesul de cercetare stiintifica juridica un loc important l revine metodei comparative de cercetare, sau comparativismului. Esenta vestei metode consta in a scoate la iveala trasaturi de asemanare sau de 'osebire (sau unele si altele impreuna) la doua sau mai multe fenomene, imparatia este o premiza importanta a generalizarii teoretice. Ei ii revine i rol semnificativ in deductiile facute prin analogie. Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normelor acestora are o importanta metodologica majora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat. Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generale ale compararii sociale a oamenilor. Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie afe cercetare, contribuind la cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu jmmai in continutul lor intern (din interior"), ci si in legaturile sale, in inter-eonditionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplica Metoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice auxiliare (criminalistica, medicina legala, psihiatrie juridica etc.). Totodata, metoda experimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice a relatiilor sociale cu caracter economic). metoda statistica.Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul proKbilitatilor se ocupa de studiul cantitativ al fenomenelor de masa, prezen-pte de elementele care au anumite caracteristici comune. Actualmente s-a bnnat o disciplina distincta - statistica judiciara, ce-si propune drept scop enta numerica si caracteristica cifrica a unor fenomene juridice 1.3. Estimati principalele metode speciale de cercetare a fenomenelor juridice. Metoda logica In cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria generala a dreptului, toate stiintele juridice folosesc categoriile, legile si rationamentele logice. Facnd abstractie de ceea ce este neesential, Intmplator in esenta dreptului, teoria cauta sa dezvaluie, folosind metoda logica, ceea ce este esential, caracteristic pentru drept. Metoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui rezultat. Dupa parerea profesorului universitar Ion Dogaru, metoda logica consta In ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice specifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesare Intre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate'4. Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptul ca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica. Domeniul logicii juridice cuprinde in mod obligatoriu: edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-juridica; practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara; interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice sau de o logica a argumentatiei'5. 3. Metoda istorica Unul din principalele aspecte ale vietii contemporane este intoarcerea cu fata spre stiinta si tratarea oricaror probleme de pe pozitii stiintifice tinnd cont de realitatile obiective ale
10

dezvoltarii istorice. In studierea diferitelor fenomene sociale, inclusiv fenomenelor stat si drept, un rol deosebit ii ocupa metoda istorica de cercetare. Esenta metodei istorice consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice, sociale, politice si de alta natura, a relatiilor corespunzatoare, la momentul considerarii in trecut a unui sistem de drept, completata cu analiza evolutiei relatiilor reglementate juridiceste, spre a se intelege continutul si forma fenomenului juridic privit, de asemeni, In evolutia lui, spre dezvaluirea sensului evenimentelor trecute si a regularitatilor privite in succesiunea lor neintrerupta17. In conformitate cu aceasta metoda stiintele juridice, inclusiv teoria generala a dreptului (aceasta rezulta chiar din definitia stiintei teoriei jenerale a dreptului) cerceteaza dreptul In perspectiva si evolutia sa is-oric, de-a lungul diferitelor ornduiri sociale, studiind In acelasi timp i modul in care s-au format o serie de categorii juridice, cu care ele ucreaza si la momentul de fata, asa cum sunt: tipul de drept, esenta Ireptului, izvoarele dreptului, sistemul dreptului, functiile dreptului, s. a. Toate acestea, raportate la etapa istorica pe care o strabat, fiind In legatura directa cu diferitele institutii juridice poarta pecetea transformarilor istorice ale poporului si tarii respective. Dupa cum mentioneaza Nicolac Popa, dreptul isi are propria lui istorie si exprima, in diferitele etape si la diferite popoare, gradul de dezvoltare al culturii. 4. Metoda comparativa In sistemul metodelor de cercetare stiintifica un loc aparte ii revine metodei comparative, foarte des fiind numita si comparatistii. Esenta acestei metode consta In confruntarea diverselor sisteme juridice, a diferitelor institutii juridico-statale, pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. Cu ajutorul acestei metode se pot stabili elementele identice si cele divergente dintre doua fenomene, institutii, lucruri, etc, in scopul unei mai bune cunoasteri a institutiilor similare din diferite tari si folosirii experientei reciproce in masura in care ea este aplicabila specificului tarii respective. Combatnd, in principiu, preluarea mecanica a unor institutii si reglementari juridice dintr-o tara in alta, ca si considerarea unora drept modele de urmat in alte tari, metoda comparativa arata calea realista de folosire a experientei legislative si judiciare si de imbogatire reciproca a sistemelor juridice din diferite tari stiut fiind ca orice reglementare juridica trebuie sa izvorasca si sa raspunda in primul rnd nevoilor nationale, specificului si particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, si experienta altor sisteme de drept'*. In literatura juridica14 s-au conturat regulile dupa care se foloseste metoda comparativa: a) este supus compararii numai ceea ce se poate compara. Sub aspectul utilizarii acestei reguli

Subiectul 2. Aparitia si dezvoltarea constitutiei.

2.1Relatati in linii generale despre aparitia si dezvoltarea constitutiei in lume. Este dificil de apreciat momentul aparitiei constitutiei in lume. Cei ce iau in considerare numai constitutiile scrise, pornesc de la Constitutia SUA din 1787 si cea franceza din 1791 sau de la declaratiile de drepturi din cele doua state, considerndu-le ca acte constitutionale. Cei ce au in vedere si constitutiile cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc in general de la Constitutia Marii Britanii. 2.2.Determinati trasaturile generale ale primelor constitutii in lume. Primele constitutii scrise au fost precedate de "Declaratii de drepturi", asal cum au fost "Declaratia de independenta a statelor nord-americane" din 4 iuliei 1776 si "Declaratia franceza a drepturilor omului si ale cetatenilor de Ia 1789. Aceste acte care in conceptia unor autori snt
11

adevarate constitutii-au constituit baza viitoarelor legi fundamentale. in Declaratia drepturilor omului si alei cetateanului, adoptata de revolutionarii francezi, se prevede: Toate societatile! in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor stabilita,-nu au o Constituti" Primele constitutii scrise apar in unele state din America de Nord (Virginial 1776, New-Jersey 1777 etc.) in cursul razboiului pentru independenta, acte care consacrau ca forma de guvernamnt republica. La 17 septembrie 1787 este adoptata, la Philadelphia Constitutia Statelor Unite ale Americii, care este in vigoare si azi. in Europa, prima constitutie scrisa este cea din 3 septembrie 1791 (Franta),' care pastreaza forma monarhica. Se afirma principiul suveranitatii nationale si cel al caracterului reprezentativ al institutiilor, stabilindu-se doi reprezentanti, in sensul juridic al termenului: corpul legislativ si regele. Separatia puterilor, legislativa si executiva, este absoluta. Monarhul fiind seful puterii executive. Regalitatea este nationalizata: regele poarta titlul de rege al francezilor si nu rege al Frantei si Navarei. El este rege nu datorita dreptului la succesiune, ci prin vointa natiunii devenita suverana. Regalitatea este depersonalizata, regele! domneste nu cu titlu personal, ci ca reprezentant al natiunii. in timp ce in monarhia absoluta regele detinea toate puterile, sub regimul acestei constitutii in virtutea separarii puterilor, regele nu mai detine dect puterea de executare a legilor. 2.3.Estimati dezvoltarea Constitutiei Republicii Moldova. Etapa actuala. Constitutia Republicii Moldova din 1994.La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o noua Constitutie a Republicii Moldova, care in termen de trei zile a fost promulgata de presedintele republicii Moldova si a intrat in vigoare la 27 august 1994. Din aceasta zi Constitutia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completarile si modificarile ei a fost considerata ca fiind abrogata Continutul normativ al constitutiei adoptate este structurat, din punct de vedere juridic, in 151 de articole grupate in sapte titluri, unele avnd capitole sisectiuni.

12

TEST nr. 4

Subiectul 1. Metoda logica in procesul de cercetare a realitatii juridice.

1.1. Definiti conceptul metodei logice si rolul acesteia in sistemul metodologic. Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate". 1 Despre insemnatatea logicii in procesul de studiere a fenomenelor ju-liice vorbeste insusi faptui ca s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica. Aparuta din necesitatea studierii profunde a realitatii juridice, logica este aplicabila unei largi problematici. Din aceste considerente, logica juridica poate fi privita sub doua aspecte: intr-un sens ingust (stricto sensu), logica juridica se refera la logica normelor; intr-un sens mai larg (lato sensu\ logica juridica se refera la ele mentele constructive de argumentare juridica. 1.2. Determinati categoriile fundamentale ale metodei logice si interactiunea acestora. Teoria generala a dreptului si statului mai mult ca oricare alta stiinta uridica foloseste in cercetare abstractizarea logica. Folosirea acesteia se fi.ce pentru ca: a) fenomenele si procesele juridice sint ireversibile si extrem de dina mice; b) acestea nu pot fi desprinse din contextul lor obiectiv spre a fi supu se de nenumarate ori cercetarii experimentale. Luind in considerare desfasurarea in timp a fenomenelor si proceselor juridice supuse cercetarii, analiza poate fi statica si dinamica. Analiza statica face o trecere in revista a realitatii existente la un moment dat fara sa tina cont de factorii ce determina modificarea ei. Analiza dinamica isi propune, dimpotriva, sa scoata in evidenta schimbarile survenite in timp intre fenomenele juridice. Sa trecem la analiza acestor categorii. a) Singularul si generalul Fenomenele juridice sint specifice, unice si in felul lor individuale. E .reu sa gasesti, de exemplu, doua state sau doua sisteme de drept absolut fel. insa, caracterizind fenomenele juridice din diferite tari, noi intrebuin-anumite notiuni (de exemplu, stat", drept", norma juridica", rapor-juridic", ordine legala", legalitate" etc.), fiecare exprimind ceva gene-iaL adica se refera la un oarecare grup, la o anumita clasa de fenomene. Astfel, generalul se manifesta intotdeauna in unele trasaturi si parti-daritati singulare ale fenomenelor juridice, iar singularul este intotdeau-1 sa manifestarea, forma de existenta a generalului. b) Cauza si efectul Observind, de exemplu, ca ridicarea constiintei si culturii juridice duce la intarirea legalitatii si ordinii legale, ca anumite fapte ale oamenilor iac la anumite consecinte etc., ne convingem de existenta unui fel anumit | fie legatura, proprie proceselor si fenomenelor si anume a legaturii dintre : ;uza si efect. Ceea ce trezeste la viata sau modifica un oarecare fenomen 2iimim cauza, iar ceea ce apare sub actiunea unei cauze anumite, numim efect, in realitatea juridica totul este legat reciproc. Lantul de fenomene este \ infinit. De aceea, la rindul sau orice cauza este generata de un oarecare alt fenomen si apare ca efect, iar orice efect genereaza si el alte fenomene, adica este cauza.
13

c) Continutul si forma Orice fenomene juridice am lua, ele toate au continut si forma. Prin continut se intelege totalitatea elementelor (laturilor, trasaturilor, particularitatilor, proceselor), ce constituie obiectul dat, forma fiind legaturile ce exista intre elementele continutului, acea organizare a fenomenului, datorita careia el apare ca un tot unitar si poate sasi exercite ianctiile. Continutul si forma oricarui fenomen sint indisolubil legate intre ele si constituie o unitate dialectica. Forma nu poate exista fara un anumit continut si invers. De exemplu, norma juridica si articolul actului normativ, sistemul dreptului si sistemul legislativ constituie legatura continutului si formei, legatura in care normele juridice, sistemul dreptului apar in calitate de continut, iar articolul actului normativ, sistemul legislativ - in calitate de forma. d) Esenta si fenomenul La cercetarea realitatii juridice a societatii deseori folosim categoriile esenta" si fenomenul". Esenta exprima totalitatea legaturilor, relatiilor de adincime si a legilor interne, care determina principalele trasaturi si tendinte ale dezvoltarii obiectului juridic. Fenomenul reprezinta evenimentele concrete, proprietatile sau procesele care exprima trasaturile exterioare ale realitatii si care constituie forma de manifestare si de scoatere la iveala a unei oarecare esente. Esenta poate fi considerata cunoscuta numai daca se cunosc cauzele aparitiei si sursele dezvoltarii obiectului examinat. f) Posibilitatea si realitatea In societate apar permanent diverse fenomene, insa mai inainte ca un fenomen oarecare sa apara trebuie sa existe anumite conditii, permise pentru aparitia lui sau, cel putin, sa nu existe anumite imprejurari care sa impiedice aceasta aparitie. Prin urmare, posibilitatea fixeaza tendinta obiectiva de dezvoltare a fenomenelor. Realitatea reprezinta orice fenomen care exista de acum.De exemplu, in cazul comiterii unei infractiuni persoana care a co-inis-o va fi trasa la raspundere juridica, daca va fi identificata. In cazul identificarii persoanei care a comis fapta ilicita cu vinovatie si daca nu vor exista imprejurari care exclud raspunderea juridica, aceasta din urma va deveni o realitate. 1.3. Estimati rolul si importanta metodei logice in procesul legiferarii si interpretarii dreptului. Cele mentionate mai sus scot in evidenta insemnatatea primordiala a metodei logice de cercetare, in aceasta ordine de idei, are perfecta dreptate profesorul universitar Nicolae Popa, care considera ca juristului omului de stiinta si practicianului - ii este necesar si util intregul aparat al logicii".1 Ne solidarizam si cu parerea lui Gheorghe Lupu si Gheorghe Avor-fflic, care concluzioneaza ca logica juridica trebuie sa fie inclusa in mod obligatoriu in programele de studiu ale tuturor institutiilor de invatamint profil juridic. Daca stiintele juridice de ramura apeleaza, in mod prioritar, la primul aspect al logicii juridice, teoria generala apeleaza la cel de-al doilea aspect i. ei. Astfel, prin intermediul logicii juridice se studiaza problematica defi-mtiilor si categoriilor juridice, metodele de formare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, solutionarea concursului ehu conflictelor de norme, regulile rationamentului juridic, de cunoastere a dreptului si de interpretare a normelor juridice, metodele de verificare a faptelor in procesul judiciar, probatiunea juridica etc.2

Subiectul 2: Contiunutul normative al constitutiei

2.1 Identificati si descrieti obiectul de reglementare al constitutiei.
14

Continutul normativ al constitutiei. Din moment ce constitutia este si lege, dar se deosebeste totusi de lege, n mod firesc se pune problema de a stabili ce anume norme juridice trebuie sa cuprinda. Identificarea continutului normativ al constitutiei prezinta un real interes mai ales pentru activitatea de redactare a proiectelor de constitutii si de legi. Mai mult, asa cum s-a spus deja n literatura juridica, determinarea cu toata rigoarea stiintifica a continutului constitutiei este indispensabila, att pentru nlaturarea impreciziei n delimitarea deosebirilor fata de lege, ct si, mai ales, pentru explicarea, pe de o parte, a celorlalte deosebiri (de dreptul constitutional, de exemplu), iar pe de alta, a nsasi suprematiei constitutiei. 2.2 Expuneti trasaturile caracteristice ale normelor ce alcatuiesc continutul constitutiilor. Continutul normativ al constitutiei se subordoneaza conceptului de constitutie, el trebuie sa exprime n concret ceea ce este constitutia, ca important act politic si juridic. El trebuie sa exprime, firesc, pozitia constitutiei n sistemul normativ. Acest continut este un continut complex. Aceasta si explica de ce cele mai multe ncercari de identificare a continutului normativ al constitutiei s-au facut prin definirea constitutiei, n sensul enumerarii elementelor de continut al constitutiei. Daca sub, un anumit aspect acest mod de definire este perfectibil, el ramne de mare utilitate n stabilirea continutului normativ al constitutiei. Daca astazi practica constitutionala a statelor^ fara a ajunge desigur la o constitutie sablon, evidentiaza puncte, de vedere comune (ndeosebi ct priveste constructiile juridice), acest lucru este rezultatul unei evolutii n timp, evolutie in care s-au mbinat teorii si practici, realitati, traditii si perspective. De asemenea, fenomenul constitutie nu poate ramne neschimbat, deoarece constitutia, ca parte a dreptului unei societati, este determinata n continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale, fiind supusa n mod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza. 0 ncercare de determinare a continutului normativ al constitutiei, de ndelungata istorie, este definirea constitutiei n sens material si n sens formal. Prin constitutie, n sens material, sunt ntelese dispozitiile cu caracter-constitutional, indiferent n ce qct nnrtnatiy sunt cuprinse iar prin constitutii, n sens formal, sunt ntelese dispozitiile_cuprinse n corpul constituliej jndiferentt daca aceste dispozitiL.sunt fundamenta1e sau reglementeaza relatii sociale_de mica importanta cum ar fi diipozifiiTe sanitare, scolare etc. Prin constitutie n sens material -spunea Andre Hauriou - se are n vedere obiectul sau materia reglementarilor constitutionale si nu forma lor, iar prin coii3titutie n sens formal se are n vedere modul de exprimare a regulilor constitutionale. In stabilirea continutului normativ al constitutiei este interesanta de retinut si o alta opinie, conform careia trei ar fi c"ernentele de continut si anume; a) reguli relative la tehnica guvernamentala (cui apartine puterea, cum se desemneaza guvernantii); b) reguli straine organizarii putejrn (reguli carora se vrea a li se da o anumita stabilitate, ^de asemenea cele privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, la exercitarea altor industrii, dispozitii de ordin economic, social); c) declaratiile de drepturi__ 2.3 Evaluti (estimati)continutul normativ a Constitutiei Replublicii Moldova. ContinutuT normativ al constitutiei s-a stabilit si prin definirea acesteia, definire prin inventarierea elementelor de continut, si prin stabilirea deosebirilor dintre constitutie si lege. Precum am aratat deja, definirea constitutiei prin enumerarea elementelor are o anumita utilitate, dar prezinta si dezavantaje de ordin stiintific. Ct priveste metoda deosebirilor dintre constitutie si legea ordinara, nici aceasta nu este privita ea suficienta pentru simplul motiv ca nu
15

reuseste sa puna n valoare si asemanarile ce exista ntre acestea. Trebuie sa observam ca n literatura juridica, cu toate nuantarile semnalate, s-a reusit stabilirea continutului normativ al constitutiei. Ideea de baza este aceea ca dintre toate relatiile sociale sunt unele a caror reglementare apare ca esentiala n asigurarea, mentinerea si consolidarea puterii, activitatea organelor statului inclusiv activitatea normativa - activitatea altor organisme, ca si a cetatenilor, deci activitatea ntregii societati trebuind sa se desfasoare n conformitatecu normele care reglementeaza asemenea relatii fundamentale, norme care alcatuiesc constitutia. Fara a dezvolta acum aceasta interesanta problema, cteva aspecte seimpun a fi retinute. Mai nti ca stabilirea continutului normativ alconstitutiei se face n functie de continutul si valoarea relatiilor^ socialereglementate. La definitia constitutiei am precizat ca aceastareglementeaza vel \ti^e sociale fundamentale care sunt esentiale pentruinstaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Apoi, stabilirea continutului normativ al constitutiei se face prin considerarea practicii si traditiilor statelor n acest domeniu, si a elementelor novatoare ce au aparut si pot aparea, Astfel, un pas calitativ n dezvoltarea constitutiei s-a realizat odata cu elaborarea constitutiilor dupa cei de-al doilea razboi mondial, a constitutiilor care au valorificat marile documente internationale privitoare la drepturile omului, a constitutiilor statelor noi ce au aparut pe harta lumii ca urinare a marilor mutatii produse n viata internationala etc. S-au adus unele elemente noi, de continut, si s-au impus trasaturi noi tendintelor de dezvoltare a constitutiei contemporane. Putem observa ca astazi constitutiile cuprind nu numai reglementari privitoare la sistemul organelor statului sau la dx^epturile si libertatile cetatenesti, ci si reglementari privitoare la fundamentele ideologice ale societatii, la ideologia ce sta la baza societatii, la locul si rolul partidelor politice n sistemul organizarii politice. ~~n anumite tari constitutiile oficializeaza o anumita Teligie. De asemenea, constitutiile actuale stabilesc rolul si locul familiei, locul individului n societate, stabilesc regulile 5e desfasurare a vietii economice, functiile si rolul proprietatii etc. Din aceasta sumara prezentare se poate desprinde ca n stabilirea continutului normativ al constitutiei trebuie sa se tina seama de faptul ca n aceasta sunt sistematizate cele mai nalte cerinte politice, statale,economice, sociale si juridice, n statutul lor actual si n perspectivele lor viitoare. De asemenea, c elementele traditionale de continut al constitutiei au cunoscut o substantiala evolutie, lor adaugndu-li-se elemente noi. Facnd nca o data precizarea ca enumerarea unor elemente de continut al constitutiei nu este limitativa, ca lipsa unui asemenea elemente dintr-o constitutie a unui stat nu poate duce la negarea caracterului de constitutie al acesteia vom observa ca n continutul constitutiei intra normele privitoare la: esenta, tipul si forma statului, detinatorul pulberii; fundamentele economice si sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice si religioase ale ntregii organizari a societatii date* locul si rolul partidelor politice; sistemul organelor statului? statutul juridic al persoanei (drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale ale cetatenilor); tehnica constitutionala.

16

TEST nr. 5

Subiectul 1. Ideologia aparitiei statului si dreptului.

1.1 Identificati teoriile principale ale originii statului si dreptului. Printre cele mai raspindite si importante conceptii si teorii care si-au adus contributii, mai mari sau mai mici, la cercetarea unor sau altor aspecte ale originii, esentei si functiilor statului au fost: teoria teologica, teoria patriarhala, teoria patrimoniala, teoria organica, teoria violentei, teoria rasiala, teoria psihologica, teoria contractuala, teoria materialista, teoria juridica a "statului-natiune" etc. 1.2 Determinati principalele concepii privind originea statului i dreptului, tangenile i deosebirile acestora. Teoria violentei10 Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai de seama reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky 11 atribuie violentei rolul decisiv in aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi primitive. Teoria rasiala Teoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare". Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor fasciste si totalitare, instaurate intre cele doua razboaie mondiale. Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la baza ideea impartirii sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O asemenea conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a ex-URSS. Teoria organista Aceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian Bluntschli, sociologul englez Spencer13, sociologul francez Borms transpun legile naturii asupra studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni, tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiinta separata de vointa oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organele desfasoara anumite activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om, fiecare patura sociala isi are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa cum organismului viu ii sint supuse toate partile sale. Teoria contractuala (a contractului social) Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpretarii este aparitia unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes, A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intre oameni, al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Ca urmare, supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate. Teoria juridica a "statului-natiune" in principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezvaluita si in operele lui Esmein, ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune. Traditia germana considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali si spirituali, cum ar fi: cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe factorii subiectivi, cum ar fi, bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legatura spirituala intre membrii unei comunitati.
17

Putem evidentia urmatoarele scoli ale dreptului: Scoala dreptului natural Aceasta scoala isi are radacinile in antichitatea greaca. Asa, de exemplu, Aristotel, in lucrarea sa Logica, concepe lumea ca un tot unitar cuprinzind ansamblul naturii. Dupa parerea lui, omul face parte din natura intr-un dublu sens: pe de o parte, el este o parte a materiei participind la experienta acesteia, iar, pe de alta parte, este dotat cu o ratiune activa care il deosebeste de celelalte parti ale naturii, fiind capabil sa-si dirijeze vointa in acord cu ratiunea. Scoala istorica a dreptului Potrivit acestei conceptii, formarea si dezvoltarea dreptului a avut loc in conditiile unui anumit mediu, care difera la diferite popoare. Procesul de aparitie a dreptului este lent si la baza lui sta, in primul rind, "spiritul national". Ca urmare, formarea dreptului poate fi asemanata cu formarea unei limbi, pe parcursul evolutiei istorice, tinindu-se cont de "spiritul national". Conceptul enuntat a fost exprimat de unul din partasii acestei scoli Montesquieu. El considera ca "legile trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii: cu clima - rece, calda sau temperatura - cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa..." Scoala sociologica a dreptului Cei mai de seama reprezentanti ai acestei scoli (Ihering, Duguit, Ehrlich s.a.) considera ca dreptul se naste din lupta intre interesele sociale diferite si ca el constituie instrumentul fundamental al vietii sociale. Dupa parerea lui Ihering, exista un interes social general, scopul dreptului constind in ocrotirea interesului general si a interesei )r individuale ce se gasesc in concordanta cu interesele societatii. 1.3. Formulati propriile viziuni asupra procesului de aparitie a statului si dreptului la etapa contemporana. Facind o generalizare a celor mentionate mai sus, dar in primul rind a diverselor conceptii, viziuni, teorii ce vizeaza originea statului si dreptului de-a lungul istoriei, putem conchide ca fiecare din ele isi are un graunte rational, ceva util pentru studiul acestor doua fenomene sociale importante, indiferent de pozitia unui sau altui autor. n mod special au fost divizate conceptiile ce tin de aparitia statului de cele care se refera la aparitia dreptului, cu toate ca au multe puncte de tangenta. Trebuie de elucidat succint principalele teorii cu privire la aparitia, esenta si functiile dreptului, in ceea ce priveste originea dreptului, la caracterizarea aparitiei lui ca baza se pun, de regula, aceleasi premise esentiale. Subiectul 2. . Raporturile Parlamentului cu Guvernul 2.1Descriei raporturile legislativ executiv n legtur cu activitatea acestora. O examinare, intr-o viziune constitutionala a raporturilor legislativ- executiv presupun explicarea succinta a implicarii legislativului in formarea si activarea executivului, apoi a compatibilitatii functiei parlamentare si functiei executive precum si a cresterii rolului executivului. 2.2Determinai prevederile constituionale, care permit Guvernului s influeneze asupra activitii Parlamentului. In institutia Parlamentulu si cea a Guvernului e si firesc sa se nasca si infaptui anumite relatii si raporturi dat fiind vorba de un sistem democratic al unui stat.Aceste relatii pot fi conlucrare, colaborare dar si de control. Guvernul este responsabil n faa Parlamentului i prezint informaiile i documentele cerute de acesta, de comisiile lui i de deputai.Membrii Guvernului
18

au acces la lucrrile Parlamentului. Dac li se solicit prezena, participarea lor este obligatorie. Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelariiExprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati, si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa de exprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament.Guvernul si poate angaja raspunderea n fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost votata .Daca Guvernul nu a fost demis ,proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern. 2.3Evaluai formele de control parlamentar privind activitatea Guvernului, precum i msurile luate n urma controlului. Controlul parlamentar este o consecin direct a poziiei parlamentare n sistemul organelor de stat. n calitatea sa de organ reprezentativ al deintorului suveranitii naionale, parlamentul trebuie s cunoasc modul n care sunt realizate actele sale, modul n care activeaz organele formate de el, demnitarii de stat numii n funcie printr-o procedur parlamentar, n procesul de exercitare a atribuiilor conferite de Constituie i alte legi. Controlul parlamentar este n acelai timp un control total, rspndindu-se asupra tuturor sferelor vieii sociale reglementate de Constituie i de alte legi. n funcie de formele i mijloacele specifice prin care se exercit, unele surse bibliografice accept clasificarea controlului parlamentar n :

control exercitat prin dri de seam, mesaje, rapoarte, programe; control exercitat prin comisiile parlamentare; control exercitat prin ntrebri i interpelri; control exercitat prin drepturile deputailor de a cere i obine informaiile necesare; control exercitat prin instituia Ombudsmanului; dezbateri privind direciile principale ale politicii de guvernare, bugetul i darea de seam despre executarea lui; interpelrile deputailor; activitatea de control realizat de comisiile permanente i cele de anchet ori de organe speciale sau persoane numite de Parlament; exprimarea votului de ncredere Guvernului sau unor minitri;

n opinia altor autori, exist alte forme ale controlului parlamentar asupra puterii executive:

19

TEST nr. 6

Subiectul 1. Caracteristica generala a statului ca fenomen social, politic si juridic.

1.1. Interpretati problemele definitorii ale statului ca fenomen social, politic i juridic. Cuvintul stat" provine din latinescul status, semnificind ideea de ceva stabil, permanent. Initial acest cuvint se folosea pentru a desemna cetatile, republicile de tipul celei romane, despotiile orientale si alte forme de organizatie politica a societatii. Fiind o categorie sociala extrem de complexa, notiunea de stat este j folosita in mai multe sensuri. n sensul cel mai larg al cuvintului, statul e organizatorul principal al activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si obligatorii de conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli si, in caz de necesitate, rezolva litigiile care apar in societate. n sens restrins si concret, statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea. Deseori in viata de toate zilele, cuvintul stat" e folosit si intr-un sens | mult mai restrins, avindu-se in vedere nu intregul ansamblu de organe de guvernare, ci un organ concret, cum ar fi, de exemplu, Parlamentul, Guvernul, Curtea Suprema de Justitie s.a. De aici notiunea de stat are doua semnificatii: societate, forma de convietuire a comunitatilor umane; putere, organizare ce dispune de un aparat coercitiv. stat" desemneaza populatia", care locuieste pe un\ teritoriu distinct, organizata in asa mod in care o anumita parte a ei are j posibilitatea sa exercite in mod direct sau indirect un control, operind cm valorile sociale (reale sau iluzorii), iar in caz de necesitate - apelind lai forta; acest control se rasfringe la un domeniu, mai mult sau mai putin limitat, de activitate a oamenilor 1.2. Analizati dimensiunile statului si interactiunea acestora. In viziunea noastra, statului contemporan ii sint caracteristice sase atribute, sau elemente, si anume: S Puterea publica S Populatia S Teritoriul S Elaborarea si aplicarea dreptului S Suveranitatea. 1. Puterea publica, element indispensabil, definitoriu al statului, adesea infatisata ca unitate "politica si juridica", "coeziune politica" "legatura juridica si suveranitate" este acea putere care ii da statului forma si caracterul propriu. Teritoriul ofera cadrul, populatia furnizeaza substanta careia statul ii da forma sa. 2. Populatia (poporul, cetatenia). Fara populatie, puterea statala asupra unei colectivitati umane (de regula, o natiune) nu poate fi exercitata. intre stat si fiecare individ al colectivitatii statale se stabilesc anumite relatii specifice, drepturi si obligatii reciproce cuprinse in statutul cetateanului fiecarui stat. Puterea statului nu se limiteaza numai la cetatenii respectivi, ea se exercita, intr-un mod specific, si asupra cetatenilor straini sau fara cetatenie aflati intr-o anumita perioada de timp pe teritoriul respectivei tari. 3. Teritoriul. Al treilea element structural al statului este teritoriul, in sensulde spatiu delimitat intr-un mod net, in limitele acestui teritoriu se organizeaza societatea statala,
20

unitatile sale componente si se exercita puterea publica, suveranitatea si alte atribute fara de care nu poate fi definit un stat. 4. Elaborarea si aplicarea dreptului. Un alt atribut, rar intilnit in literatura juridica, este elaborarea si aplicarea dreptului. Dreptul este instrumentul necesaral existentei si al dezvoltarii statului, el este inerent oricarei puteri de stat. insocietatea prestatala dreptul nu a existat, aparitia lui este indisolubil legata deaparitia statului. 7. Suveranitatea. Termenul "suveranitate" este folosit pentru prima data cuprilejul analizei pe care a facut-o Constitutiei franceze din 1791 juristul francezClermant Tennerre, definind-o "libertatea colectiva a societatii". Autoritatea suprema (suprema potestas) cu care este inzestrat statul se numeste suveranitate. Ca putere suprema recunoscuta statului, ea "implica exclusivitatea competentei sale asupra teritoriului national si independenta in ordinea juridica internationala" unde el nu este limitat decit prin propriile sale angajamente. 1.3. Evaluati organizarea politico-etatica a Republicii Moldova din punct de vedere al dimensiunilor ei. Asadar, suveranitatea poate fi privita sub un dublu aspect: extern si intern. Independenta in raport cu alte state, neatirnarea de orice alta putere exterioara este aspectul' extern. Din punct de vedere intern, este imperiul sau asupra teritoriului si asupra unei populatii. Cetatenia, adica apartenenta - prin legatura juridica - la stat, naste datoria juridica generala de subordonare fata de stat. Si nu numai pentru cetateni exista aceasta obligatie juridica, ci si pentru toti cei care se afla, temporar sau definitiv, in subordonare fata de ordinea juridica a statului respectiv. Asa cum viata organismului individual se afirma printr-o actiune continua de adaptare, de reintegrare, de aparare contra elementelor nocive, tot astfel viata statului este o perpetua reafirmare a propriei sale unitati, care tinde sa domine si sa armonizeze fortele convergente si care actioneaza impotriva fortelor dez-agregatoare. Daca statul nu ar avea o suprematie reala asupra indivizilor care il compun, el ar inceta sa fie stat. Suveranitatea este inclusa in propria sa natura. in democratie insa suveranitatea, exercitata asupra cetatenilor, nu provine din afara, ci din interior, ea fiind, de regula, un produs al vointei celor care se supun statului. Statul trebuie sa fie sinteza vointelor si a drepturilor individuale, sau, cum spune magistral Giorgio del Vecchio, el este "punctul ideal de convergenta al acestor drepturi, intr-o suprema expresie protestativa". Subiectul 2. Noiune i funciile autoritii judectoreti n Republica Moldova.
2.1 Dai noiune de autoritate judectoreasc i indicai sistemul organelor judectoreti din Republica Moldova.

Autoritatea judecatoreasca reprezint arin sine sistemul organelor judiciare ale statului ce infaptauiesc justitia. Organele judecatoresti din R.M. sunt Instantele judecatoresti, Consiliul Superior al Magistraturii, Procuratura.
Determinai locul i rolul puterii judectoreti n sistemul puterii i descriei colaborarea puterii judectoreti cu alte autoriti publice.

2.2

Potrivit prevederilor art.115 din Constituie, justiia se nfptuiete prin Curtea Suprem de Justiie, prin curile de apel i prin judectorii, iar pentru anumite categorii de cauze pot funciona, potrivit legii, judectorii specializate. n coroborare cu normele menionate, prevederile art.72 din Legea suprem concretizeaz c prin lege organic se reglementeaz organizarea i funcionarea Curii Constituionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanelor judectoreti i a contenciosului administrativ. Din normele constituionale menionate cu certitudine rezult c n sistemul judectoresc trebuie s existe instanele judectoreti de drept comun, curile de apel, Curtea 21

Suprem de justiie i n calitate de instan specializat - contenciosul administrativ. n realitate, legiutorul a neglijat normele constituionale i a instituit n calitate de judectorii specializate doar judectoriile militare i judectoriile economice, lsnd n afara acestui sistem contenciosul administrativ. n acelai timp, Importana contenciosului administrativ ca instan specializat este de netgduit, deoarece instituia respectiv are un impact direct asupra sistemului de garantare i asigurare a drepturilor omului. Contenciosul administrativ este instana chemat s contracareze abuzurile i excesele de putere ale autoritilor publice, fiind considerat drept o contrabalansare a puterii prin care se asigur ordonarea activitii autoritilor publice. Astfel, statutul contenciosului administrativ ca instan de judecat specializat urmeaz a fi revizuit. Problematic este i statutul judectorilor din instanele de contencios administrativ. Modul de selectare, criteriile i cerinele de recrutare, precum i exigenele fa de astfel de judectori trebuie s fie speciale, diferite n raport cu cele aplicate celorlali judectori. 2.3 Evaluai rolul puterii judectoreti pentru societate n edificarea statului de drept . ntru dezvoltarea normelor constituionale i determinarea modului de funcionare a justiiei n Republica Moldova, legiuitorul a adoptat un ir de legi menite s asigure funcionarea mecanismelor justiiei. Abordarea n repetate rnduri la nivel constituional i legal a condus la reorganizarea sistemului judectoresc, care trebuia s ridice la un nivel calitativ nou calitatea justiiei n Republica Moldova. n acest context, pe parcursul mai multor ani, Parlamentul a adoptat un ntreg pachet de legi, chemate s determine statutul instanelor judectoreti i a judectorilor, precum i s asigure buna funcionare a justiiei. La aceste categorii de acte atribuim: - Instituionaliuzarea sistemului judectoresc; - Administrarea justiiei; - Statutul judectorului; - Funcionarea justiiei; - Procuratura i statutul procurorului etc. Cutrile i soluiile legislative propuse pentru reformarea sistemului judectoresc nu ntotdeauna au fost cele mai reuite, iar n consecin, experi locali, organizaii i experi internaionali au criticat modelul moldovenesc al justiiei i mecanismele prin care se asigur independena acesteia. n consecin, legislaia este supus unor frecvente modificri, care n aparen erau chemate s mbunteasc i s consolideze sistemul judiciar, dar care, n realitate au afectat calitatea actului de justiie. Calitatea legislaiei este una din principalele surse generatoare de probleme, care asigur posibilitatea unor reglementri paralele, repetri contradictorii sau care se exclud reciproc. Multiplele intervenii legislative i prezena mai multor acte legislative, care reglementeaz statutul justiiei permite interpretarea i aplicarea neuniform a prevederilor acestor legi. Spre exemplu, s analizm doar cteva legi, care determin statutul justiiei la obiectul modificrii acestora, obinem: Legea cu privire la Curtea Suprem de justiie a fost amendat prin 11 legi; Legea cu privire la organizarea judectoreasc a fost modificat prin 18 legi; Legea cu privire la statutul judectorilor a fost amendat prin 26 de legi; Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a fost modificat prin 8 legi etc. Defectuoas este i starea de lucruri privind actele legislative care reglementeaz exercitarea justiiei. Una din soluii care ar putea contribui la stabilizarea cadrului legislativ, ar fi codificarea legilor cu privire la justiie i continuarea codificrii legislaiei care privind efectuarea justiiei. Repere pentru aceste concepte le putem ntlnim n lucrrile autorilor naionali 3 i a unor experi strini.

22

TEST nr. 7 Subiectul 1. Scopul, sarcinile, functiile statului. Caracteristica functionala a statelor contemporane. 1.1. Identificati scopul statului la diferite etape de dezvoltare istorica. La fiecare etapa de dezvoltare istorica scopul statului poate sa fie nu intotdeauna acelasi. El evolueaza in functie de valorile sociale ale colectivitatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere orinduirea respectiva. Prin insasi scopul statului acesta isi propune ca in diferite perioade a ierarhiza si structura principalele organe statale si sa acorde o importanta deosebita dr-lor si lib-lor cetatenilor doarece poporul este nucleul unei celule denumite stat. Scopul statului la diferite etape poate fi atins doar prin prezenta unei puteri solide si eficiente de a dirija politica economica,sociala,culturala intru dezvoltarea si prosperitatea statului. 1.2.Stabiliti legaturile scopului cu sarcinile si functiile statului. Scopul statului este ceea ce el isi doreste sa infaptuiasca.Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constitutie sau poate sa rezulte din continutul acesteia.Constitutia nu prevede expres care este scopul statului insa acesta poate fi dedus din dispozitiile acesteia. In functie de scopul urmarit de stat acesta isi propune realizarea unor sarcini in diverse domenii precum economic ,politic ,social ,ideologic.Odata cu realizarea sarcinilor propuse de catre stat se va atinge si scopul urmarit. Prin urmare sarcinile propuse de stat pot fi realizate doar prin intermediul oraganelor sale care odata constituite vor trebui sa indeplineasca careva functii. De obicei functiile statului sint definite ca directiile fundamentale ale activitatii statului prin care acesta isi manifesta esenta. Activitatea complexa a statului determina diversitatea functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca si anume functiile interne si externe. Functiile interne exprima politica interna a statului pentru realizarea principalelor sarcini privind viata societatii si a statului. Functiile externe constau in politica statala in diferite domenii cu alte state intru consolidarea si schimb de experienta,cultura etc. In activitatea sa complexa statul isi propune careva scopuri de indeplinit respectiv el va atribui careva sarcini organelor competente p/u atingerea scopului. Ceea ce tine de legatura scopului cu functiile statului prin indeplinirea functiilor de catre autoritatile statale se va realiza si promova politica statului in diferite domenii. Functiile statului sunt legislativa , executiva si judecatoreasca respectiv doar cele trei puteri sunt competente de a indeplini functiile date consfintite in legea suprema a statului Constitutie. 1.3.Evaluati scopul, sarcinile si functiile statului Republica Moldova la etapa contemporana. Art.1 alin.3 Constitutie statueaza ca RM este un stat de drept, democratic. Stat de drept si democratic nu reflecta o realitate obiectiva ci trebuie si se poate de interpretat ca obiective strategice spre care tinde statul nostru. Prin urmare aceste dispozitii constituie scopul suprem al statului moldovenesc.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte scopuri printre care consolidarea statalitatii RM fundamentarea bazelor legale de functionarea a statului. Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune antrenarea intregii societati intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini economice , politice, sociale , ideologice. Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)- Economia RM este o economie de piata , de orientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica, antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47 alin1Constitutiestat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent , care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta, ingrijirea medical precum si
23

serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si nu formala a demnitatii umane , a respectarii dr-lor omului etc. Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse domenii. Aceste activitati multilaterale ii sunt subordonate functiile statului. Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica, f-tia educativ-culturala, ftia de mentinere a ordinii legale in societate, -f-tia de respectare a dr-lor si lib-lor fundamentale ale om. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a stat, f-tia de mentinere a pacii mondiale, f-tia de colaborare si consolidare cu statele lumii, f-tia de integrare europeana si mondiala.

Subiectul 2. Statutul judectorilor.

2.1. Expunei prevederile constituionale privitoare la procedura de numire a judectorilor. Judectorii judectoriilor i judectorii curilor de apel se numesc n funcie, din numrul candidailor selectai prin concurs, de ctre Preedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaii selectai, care ntrunesc condiiile specificate la art.6 din Legea cu privire la statutul judecatorului, se numesc n funcia de judector iniial pe un termen de 5 ani. Dup expirarea termenului de 5 ani, judectorii snt numii n funcie pn la atingerea plafonului de vrst de 65 de ani. 2.2. Argumentai garaniile de asigurare a independenei judectorului n exercitarea funciei Independena judectorului este asigurat prin: a) procedura de nfptuire a justiiei; b)procedeul de numire, suspendare, demisie i eliberare din funcie; c) declararea inviolabilitii lui; d)secretul deliberrilor i interzicerea de a cere divulgarea lui; e) stabilirea rspunderii pentru lipsa de stim fa de judecat, judectori i pentru imixtiune n judecarea cauzei; f) alocarea resurselor adecvate pentru funcionarea sistemului judiciar, crearea de condiii organizatorice i tehnice favorabile activitii instanelor judectoreti; g) asigurarea material i social a judectorului; h) alte msuri, prevzute de lege. 2.3. Evaluai rolul Consiliului Suprem al Magistraturii ca organ al autoadministrrii puterii judectoreti.
Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format n vederea organizrii i funcionrii sistemului judectoresc, i este garantul independenei autoritii judectoreti. Intru exercitarea funciilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are urmtoarele competene referitoare la cariera judectorilor: a) face propuneri Preedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare la o instan superioar, transferare la o instan de acelai nivel sau la o instan inferioar, de numire n funcia de preedinte sau de vicepreedinte de instan ori de eliberare din funcie a judectorilor, preedinilor i vicepreedinilor instanelor judectoreti; b) primete jurmntul judectorilor; c) aprob regulamentele privind criteriile i procedura de selectare a candidailor la funcia de judector, de promovare n funcia de judector la o instan superioar, de numire n funcia de preedinte sau de vicepreedinte al instanei i de transferare a judectorului la o instan de acelai nivel sau la o instan inferioar; d) aprob regulamentul de desfurare a concursului pentru suplinirea funciilor vacante de judector, de 24

preedinte sau de vicepreedinte al instanei i asigur organizarea i desfurarea concursului; e) dispune interimatul funciei de preedinte sau de vicepreedinte al judectoriei, al curii de apel sau al Curii Supreme de Justiie, n cazul vacanei funciei sau suspendrii din funcie a acestora, pn la completarea funciei vacante n modul stabilit de lege sau anularea suspendrii; f) aplic msuri de ncurajare n privina judectorilor; g) numete membrii colegiului pentru selecia i cariera judectorilor i ai colegiului de evaluare a performanelor judectorilor, conform competenei sale. ntru exercitarea funciilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are urmtoarele competene n domeniul instruirii iniiale i continue a judectorilor i a personalului secretariatului instanelor judectoreti: a) desemneaz judectorii n cadrul Consiliului Institutului Naional al Justiiei; b) aprob strategia privind formarea iniial i continu a judectorilor, prezint opinia asupra planului de aciuni pentru implementarea acesteia; c) examineaz i prezint opinia asupra regulamentului de organizare a concursului de admitere n Institutul Naional al Justiiei, asupra programelor didactice i a planurilor de nvmnt pentru cursurile de formare iniial i continu n cadrul institutului, asupra regulamentului de organizare a concursului pentru suplinirea posturilor didactice, precum i asupra componenei comisiilor pentru examenele de admitere i de absolvire a Institutului Naional al Justiiei;

25

TEST nr. 8 Subiectul 1. Legitatile dezvoltarii istorice a statului si dreptului. Tipul istoric de stat si drept. 1.1.Definiti legitatea si rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenelor juridice. LEGITTEA reprezinta o insusire a fenomenelor de a se desfasura in conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natura, din societate si din gndire. Rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social este determinat de faptul ca datorita acestora e posibila insusirea fenomenului social de a se desfasura in conformitate cu anumite legi, obiective. 1.2.Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului la etapa contemporana. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces: 1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui. 2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitate a dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific. 4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social. Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente ... Istorismul nu este decit unul dintre aspectele marii miscari nationaliste ..., iar in urma lui va ramine aceasta idee ca nu va mai putea exista un drept care sa fie comun tuturor natiunilor. 1.3.Formulati tipurile istorice de stat si drept vis-a-vis de statul si sistemul dreptului Republicii Moldova. Conceptul liberal-juridic de tipizare a statului si dreptului La baza oricarei tipologii a statului si dreptului intotdeauna sint puse anumite concepte despre stat si drept, o anumita modalitate de interpretare a esentei statului si dreptului, a rolului lor in societate. Cum sint interpretate statul si dreptul, asa va fi si tipologia lor. Nu are sens nici tipologie, daca ne vom abstractiza, distanta de destinatia sociala a statului si dreptului.
26

Conform conceptului liberal-juridic, tipurile istorice de stat si drept sint formele istorice principale de recunoastere si de organizare a libertatii oamenilor exprimate prin etapele de progresare a libertatii.2 Descompunerea sclaviei, ca urmare a revoltelor sclavilor, importante schimbari, in privinta raporturilor economice si sociale, prefigureaza statul si dreptul de tip de casta sau pe stari. Progresul libertatii oamenilor consta in faptul ca criteriul etnic al libertatii cedeaza criteriului de casta sau pe stari. La aceasta etapa sclavia dispare si, ca urmare, sub aspectul formal, toti sint liberi, insa masura libertatii poarta un caracter de limitari si privilegii de casta. In conditiile statului si dreptului de tip de casta, fiecare e subiect al statului si dreptului in calitate de membru al unei caste, stari. Egalitatea oamenilor din cadrul unei stari se imbina cu inegalitatea statutului juridic al diferitelor caste, stari, cu inegalitatea membrilor acestora. In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, in Anglia s-a desfasurat revolutia burgheza.Aceasta pune inceputul trecerii de la statul si dreptul de tip casta, pe stari, la statul si dreptul de tip individualist. In conditiile unui asemenea tip istoric de stat si drept, omul apare in calitate de subiect al statului si dreptului ca persoana politica autonoma (ca cetatean) si nu ca membru al unui etnos sau casta. O asemenea individualizare a oamenilor in calitate de subiecti ai statului si dreptului are loc ca urmare a procesului de depasire a impartirii pe caste, formarii societatii civile, nepolitice si evidentierii accentuate a vietii private si vietii politice. Statul contemporan este un stat de drept. Acesta e un stat si drept de tip umanitar si de drept. In conditiile unui asemenea tip istoric de stat si de drept, fiecare om (si lucrul acesta e recunoscut oficial de stat si drept) este subiect al unor drepturi si libertati inalienabile. Intru-un asemenea tip istoric de stat si drept mai continua sa se pastreze deosebirile dintre drepturile omului si drepturile cetateanului, deosebirea omului-cetatean de omul-necetatean (cetatean strain, apatrid). Tipurile istorice de stat si drept evidentiate mai sus - statul si dreptul - etnic, statul si dreptul de tip de casta (stari), statul si dreptul de tip individualis, statul si dreptul de tip umanitar si de drept - constituie etape istorice de dezvoltare a libertatii umane. Dezvoltarea continua a libertatii in viitor va genera noi tipuri istorice de stat si drept.

Subiectul 2. Principiile constituionale judectoreti i privind nfptuirea justiiei.

privind

organizarea

autoritii

2.1. Definii i enumerai principiile constituionale privind organizarea autoritii judectoreti i privind nfptuirea justiiei. In domeniul justitiei principiile se grupeaza in : organizationale si functionale.Principiile organizationaleprevd modul de infiintare a instantelor de judecata, iar cele functionale procedura de infapture a justitiei. Principiile de infaptuire a justitiei sunt urmatoarele: - Infaptuirea justitiei numai de catre instantele judecatoresti - Accesul liber la justitie - Prezumtia nevinovatiei - Caracterul public al dezbaterilor judiciare - Dreptul la aparare
27

2.2.

Egalitatea in fata justitiei Limba de procedura si dreptul de interpret Folosirea cailor de atac Nerectroactivitatea legii.
autoritii

Argumentai particularitile principiilor privind organizarea judectoreti i stabilii legtura lor cu alte norme constituionale.

Prin aceste principii , care sunt importante pentru studiul organizarii judecatoresti, mentionam : independenta, impartialitatea si inamovibilitatea judecatorilor, colegialitatea, continuitatea. Independenta autoritatilor judecatoresti presupune ca instantele de judecata activeaza de sine statator, cu puterile sale. Puterea judectoreasc este independent,
separat de puterea legislativ i puterea executiv, are atribuii proprii, exercitate prin instanele judectoreti, n conformitate cu principiile i dispoziiile prevzute de Constituie i de alte legi. Inamovibilitatea este o instituie n virtutea creia judectorii nu pot fi revocai din funcie, suspendai, transferai, pensionai sau sancionai disciplinar dect n cazurile i n condiiile prevzute de dispoziiile legale.

2.3. Formulai particularitile principiilor privind nfptuirea justiiei i precizai legtura lor cu alte norme constituionale. Principiile de infaptuire a justitiei sunt urmatoarele: - Infaptuirea justitiei numai de catre instantele judecatoresti potrivit art.115 alin.(1) din Constitutia justitia se infaptuieste prin Curtea Suprema de Justitie , prin curtile de apel si prin judecata .In consecinta pentru ca organul de stat sa aiba caderea de a rezolva un litigiu concret, este necesar un text expres care sai atribuie a atare componenta. - Accesul liber la justitie este introdus in iConstitutia R.M. in art.20, care stipuliaza ca orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor judecatoresti competente impotriva actelor care vileaza drepturile libertatile si interesele sale legitime. - Prezumtia nevinovatiei presupune ca orice persoana acuzata de un delict sa fie prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare aparitiei sale. - Caracterul public al dezbaterilor judiciare se atesta prin faptul ca toate instantele judecatoresti sedintele de judecata sunt publice, iar judecata proceselor in sedinta inchisa se admite numai in cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedura. - Dreptul la aparare este garantat prin faptul ca fiecare om are dreptul sa reactioneze independent, prin mijloacele legitime, la incalcarea drepturilor si libertatilor sale.
28

- Egalitatea in fata justitiei are o consacrare internationala implicita.Intr-un stat de drept si social autoritatile publice trebuie sa depuna eforturi pentru ca egalitate in fata justitiei sa fie efectiva si nu formala. - Limba de procedura si dreptul de interpret procedura judiciara se desfasoara in limba de sat. - Folosirea cailor de atac la moment caile ordinare de atac sunt apelul si recusrul,mai deosebim si cai extraordinare de atac cum ar fi revizuirea si recursul in anulare. - Nerectroactivitatea legii nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care in momentul comiterii nu constituie un atac delictuos.

29

TESTUL 9 Subiectul 1. Formele si tipurile istorice ale statului.

1.1.Identificati forma statului si elementele de structura ale acestuia. In doctrina juridica s-a inradacinat conceptul conform caruia forma de stat reprezinta o categorie complexa, care desemneaza modul de organizare al continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut. Laturi componente, elemente constitutive ale formei de stat sint: a) forma de guvernamint; b) forma de organizare statala (structura de stat); c) regimul politic. Forma de guvernamint desemneaza modul de formare si organizare a organelor statului, atributiile care revin lor, caracteristicile si principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, in special dintre organul legiuitor si organele executive, inclusiv seful statului."1 Structura de stat desemneaza organizarea puterii de stat in anumite limite spatiale, adica pe un anumit teritoriu, raporturile specifice ce se constituie intre elementele, alcatuitoare ale ansamblului statal, precum si legaturile specifice dintre intreg" si partile" lui componente. Regimul politic reprezinta ansamblul metodelor, mijloacelor, procedeelor de infaptuire a puterii, a relatiilor existente intre elementele ce alcatuiesc sistemul social-politic, relevind mai ales masura consacrarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale cetatenesti.2 Forma statului, indiferent de modalitatea sa de manifestare (forma de guvernamint, forma de organizare statala, regimul politic), sau de exprimare intotdeauna este indisolubil legata de puterea de stat, de manifestarea acesteia la un anumit tip istoric de stat. Din aceste considerente, mentionam faptul ca fiecare element constitutiv, latura componenta a formei de stat are insemnatate teoretica si practica doar in cazul, cind e cercetata prin prisma spatiotemporala a existentei sale. 1.2 Determinai interaciunea formei i a tipului istoric de stat la diferite etape de dezvoltare istoric. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces: 1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui. 2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitate a dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice
30

inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific. 4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social. Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente. Din cele spuse, rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de organizare sociala, noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale. Astfel, dupa lungi vicisitudini si grele incercari cind mecanismul societatii antice nu mai poate face fata noilor probleme ale vietii el cedeaza locul societatii medievale care dezlantuie noi izvoare de energie sociala. Vorbind despre evolutia continua a dreptului nu trebuie de inteles ca evolutia reprezinta o schimbare absoluta. Ca si oricaror altor fenomene, dreptului ii sint specifice si anumite elemente constante. Printre aceste elemente constante putem numi: a) un anumit respect al personalitatii umane; b) o anumita limitare a libertatii individuale. 1.3.Estimati problemele actuale ale formei statutului din Republica Moldova. Conceptii antice Primele incercari de tipizare a statului apartin ginditorilor antici. Socrate, Aristotel, Platon, Ciceron au divizat diferitele forme ale statului in 2 categorii: juste si injuste. La categoria statelor juste ei atribuiau acele state unde puterea se exercita in baza legilor si a intereselor generale. La categoria cea dea doua categorie - statele in care puterea nu se sprijina pe legi si serveste intereselor guvernantilor. Dupa Platon, din state juste fac parte: monarhia legala; aristocratia (in baza legii guverneaza o grupa de persoane); democratia legala (in baza legii guverneaza poporul demos). Din state injuste fac parte: tirania (puterea ilicita a unuia); oligarhia (guvernarea in afara legii a unei minoritati); democratia ilicita (puterea poporului ce nu se sprijina pe legi). Conceptul formatiunii spirituale Forme de incarnare a spiritului universal", in viziunea Hegeliana, sint patru imparatii istorice universale: orientala, romana, germana. Cu schimbarea acestor imparatii universale (formatiuni ale spiritului universal) are loc schimbarea respectiva a formelor statului: imparatiei orientale ii corespunde teocratia (libertatea unuia - guvernantului suprem); imparatiilor grecesti si romane - democratia sau aristocratia (libertatea unora, adica a unei parti a populatiei); imparatiei germane - monarhia erei noi cu un sistem reprezentativ (libertatea tuturor). Astfel, tipologia hegeliana a statului si dreptului e constituita in baza conceptului sau privind dezvoltarea si schimbarea in istoria universala a diferitelor formatiuni (imparatii, lumi) social - spirituale, ce reprezinta in sine trepte de exercitare a ratiunii si libertatii, carora le corespund anumite tipuri (forme) de stat: teocratia, democratia sau aristocratia, monarhia constitutionala. Conceptul marxist: conceptul formatiunii social-economice
31

Conform acestui concept, intreaga istorie de dezvoltare a societatii poate fi impartita in cinci formatiuni social-economice: formatiunea prestatala (primitiva), formatiunea sclavagista, formatiunea feudala7 formatiunea capitalista si formatiunea comunista. Formatiunilor social- economice antagoniste (sclavagiste, feudale,capitaliste) bazate pe proprietatea privata si clase antagoniste, le corespund trei tipuri istorice de stat si drept: sclavagist, feudal, capitalist, in ceea ce priveste formatiunea comunista K. Marx sustinea ca statul si dreptul vor exista temporar, doar la prima faza a acesteia, adica in socialism, in viziunea lui K. Marx statul acestei perioade era un Stat al dictaturii proletariatului iar dreptul era considerat un drept burghez", care ar avea ca scop reglentarea muncii si consumului. Din cele spuse rezulta ca statul si dreptul socialist au fost interpretate doar ca fenomene provizorii, de tranzitie. Printr-o asemenea formula marxista s-a ignorat un fapt real al istoriei universale, ca libertatea omului apare si se dezvolta anume in formele respective ale statului si dreptului. Dezvoltarea reala si schimbul tipurilor istorice de stat si drept (de la cele timpurii pina in prezent) denota (in ciuda conceptului si aprecierilor marxiste) progresul libertatii omului si nu progresul violentei. Tipizarea statelor in dependenta de ideea libertatii politice O asemenea clasificare a statel&r pr&piwe juristul austriac smencani-TBEL autorul cu o contributie titanica in dezvoltarea gindirii juridice Hans en (1881-1973). Hans Kelsen considera ca statele ar putea fi atribuite k _: ua tipuri istorice: democratice si autocratice.

Subiectul 2. Moldova.

Organizarea i structura Curii Constituionale din Republica

2.1Definii Curtea Constituional, indicai structura i funciile acestei autoriti. Curtea Constitutionala este unica autoritate publica de jurisdictie constitutionala si decontrol al respectarii legilor in sistemul constitutional al R.M. Curtea Constituional se compune din 6 judectori, numii pentru un mandat de 6 ani.Doi judectori snt numii de Parlament, doi de Preedintele Republicii Moldova i doi de Consiliul Superior al Magistratului. Pe lng Curte Constituional se formeaz Secretariatul, care are sarcina de asigurare a activitii Curii.Pe lng Curtea Constituional poate funciona un Consiliu tiinific consultative. Curtea Constituional: a) exercit la sesizare controlul constituionalitii legilor, regulamentelor i hotrrilor Parlamentului, a decretelor Preedintelui Republicii Moldova, a hotrrilor i dispoziiilor Guvernului, precum i a tratatelor internaionale la care Republica Moldova este parte; b) interpreteaz Constituia; c) se pronun asupra iniiativelor de revizuire a Constituiei; d) confirm rezultatele referendumurilor republicane; e) confirm rezultatele alegerii Parlamentului i a Preedintelui Republicii Moldova, valideaz mandatele deputailor i al Preedintelui Republicii Moldova;

32

2.2Determinai locul i rolul Curii Constituionale n sistemul puterii, precum i colaborarea cu alte autoriti publice. Exercitarea controlului de constituionalitate de ctre Curtea Constituional, determin i existena unei proceduri proprii, cauzate de soluionarea conflictelor n procesul de realizare a normelor dreptului constituional, care cer aplicarea unor forme procedurale speciale. Procedura constituional are asemnri cu celelalte forme procedurale, ns se deosebete datorit obiectului examinrii, participanilor, caracterului petrecerii expertizei etc. Curtea Constituional examineaz chestiuni de drept (alin.3 art.4 al Codului) de pe poziia Constituiei, ca lege fundamental a statului, conducndu-se de principiile i normele consacrate n ea. Prile n procesul de jurisdicie constituional sunt:organele sau persoanele oficiale care, conform art.30 al Codului, au dreptul de a sesiza Curtea Constituional;organele sau persoanele oficiale ale cror acte sunt contestate. Conform art.30 al Codului, prile pot fi reprezentate n proces de ctre reprezentani, care activeaz din numele prii n lipsa sau prezenta sa. Autoritile publice, instituiile i organizaiile sunt reprezentate n calitate de parte n proces de ctre organele lor de conducere, care acioneaz n limitele mputernicirilor acordate lor prin lege sau de ctre reprezentani. Prile n proces au acces la lucrrile dosarului, pot s prezinte argumente i s participe la examinarea lor, s fac declaraii, s pun ntrebri altor participani, s prezinte explicaii, s fac obiecii; sunt obligate s se prezinte la proces i s dea explicaii, s rspund la ntrebri. Curtea Constituional a Republicii Moldova este unica autoritate public politico-jurisdicional, este independent de orice alt autoritate public i se supune numai Constituiei. Dispune de autonomie financiar i i exercit atribuiile atribuite prin Legea Suprem fiind statuat n afara ramurilor puterii: legislativ, executiv i judectoreasc.Puterea eficientizarea exercitarii unor atribuii ale Curii Constituionale n vederea garantrii supremaiei Constituiei, drepturilor i libertilor fundamentale, este necesar de a modifica cadrul actual constituional i legislativ n sensul: exercitarea controlului constituionalitii tratatelor internaionale pn la ratificarea lor de ctre Parlament prin completarea lit.a) alin.(1) art. 135 din Constituie, dup cuvntul parte, cu sintangma pn la intrarea lor n vigoare; avizrii iniiativelor de ratificare a tratatelor internaionale, ca n cazul iniiativelor de revizuire a Constituiei, prin completarea lit. c) alin.(l) art.135 din Constituie, dup cuvntul Constituiei", cu sintagma i de ratificare a tratatelor internaionale"; verificarea constituionalitii normelor Regulamentului Parlamentului, prin modificarea Legii cu privire la Curtea Constituionl; 2.3Evaluai formele controlului constituional n Republica Moldova. Att n literatura de specialitate ct i legislaiile statelor menioneaz c controlul constituionalitii legilor are loc sau cunoate mai multe forme n dependen de la caz la caz.Astfel una din formele de control al constituionalitii legilor este controlul difuz sau descentralizat i controlul concentrat.Controlul difuz sau descentralizat este specific controlului judectoresc al constituionalitii i el se caracterizeaz prin aceea c dreptul de a sanciona neconstituionalitatea este recunoscut tuturor judectorilor. Sistemul de control difuz se bazeaz pe o logic simpl i persuasiv. Cnd doua legi organice sau ordinare se afl n conflict este dreptul i datoria instanei de a decide care dintre ele este aplicabil: dac legile sunt de aceeai fora - legi organice sau ordinare - judectorul poate pune n oper, dup caz, dou principii: legea posterioar, legea actual are preeminen fa de legea anterioar, legea special se aplic cu prioritate fa de cea
33

general, dac legile n conflict au o for diferit - una este ordinar iar cealalt este organic sau constituional - legea plasat la un nivel superior trebuie preferat. Controlul concentrat sau centralizat, dimpotriv, are ca i caracteristica faptul c, indiferent de natura organului care exercit controlul de constituionalitate, acest organ are monopolul controlului. Controlul la iniiativa particularilor exprim, cu deplintate i nemijlocit, vocaia Curii Constituionale de a fi un instrument de protecie a indivizilor fa de legislativ, de garantare a drepturilor i libertilor fundamentale. Beneficiarul acestui control nu este, n mod necesar, individual i, cu att mai puin, ceteanul, ci sistemul democratic constituional.Controlul abstract i controlul concret este la fel una din formele de control a constituionalitii legilor care la rndul ei i las sau i manifest anumite idei astfel, locaiunea ,,control abstract - poate improprie, ntruct orice de control de constituionalitate, viznd soluionarea unui litigiu constituional, presupune abordarea n concret a elementelor de contrarietate dintre textul constituional de referin i cel considerat neconstituional - este sugestiv pentru a releva faptul c problema conformitii unei legi cu constituia este pus nu ca o chestiune prejudiciabil, ci n afara oricrui litigiu n faa instanei judectoreti

34

Testul 10 Subiectul 1. Caracteristica generala a dreptului. 1.1. Identificai problemele definitorii ale dreptului.
Dreptul ca fenomen social reprezinta ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de puterea de stat, in virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata legitimitatea relatiilor si actiunilor umane. Importanta d. ca fenomen socialrezida atit in rolul sau ca institutie fundamentala a societatii care faciliteaza predictibilitatea si controlul normativ al comportamentelor, prin impunerea unui sistem de drepturi si obligatii permanente, cit si in caracterul legilor de a reprezenta modele ideale de conduita, constituite in reguli obligatorii, cu caracter etatic. Caracterul etatic evidentiaza principala diferenta care exista intre legea juridica si cutuma: in timp ce prima este emisa in virtutea autoritatii statale, cea de a doua este consacrata de constanta raditiei. 1.2. Argumentai principiile dreptului i utilitatea acestora n diferite evenimente legislative. Utilitatea teoretica. Utilitatea teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Traditia, din insasi sensul ei, presupune o mostenire de obiceiuri, datini, credinte care se transmit din generatie in generatie si constituie o trasatura specifica a unui popor. Astfel, ea apare ca o constanta a unui popor, ce nu poate fi neglijata in nici un domeniu de activitate sociala, inclusiv, in cea de creare a dreptului. Cunoscind principiile dreptului, stim ce vrem si putem ajunge unde ne-am propus". Principiile directioneaza activitatea legiuitorului si asigura o continuitate in evolutia dreptului, o stabilitate relativa a acestuia. Inovatia (noutate, schimbare, prefacere) asigura transformarea permanenta a dreptului conform noilor cerinte sociale. Principiile dreptului devin puncte de plecare, de referinta, de sprijin in modificarea sistemului dreptului. Utilitatea teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Utilitatea practica. Utilitatea practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep tului. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; principiile generale ale dreptului impun sa sefaca dreptate", sa biruiasca justitia", nimeni sa nu fie favorizat, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege", toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc.; principiile dreptului privesc omul, libertatea si demnitatea lui, in clusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat; in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de re glementare. Atunci cind, intr-o cauza legea tace, judecatorul solu tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. 1.3.Estimati functiile dreptului in societatile contemporane. Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre
35

interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si justitiei. Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: Functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Insemnatatea acestei functii rezulta si din faptul ca prin intermediul dreptului sint consfintite principiile care guverneaza organizarea politico-etatica a Republicii Moldova, cum ar fi: Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitatii poporului prin reprezentantii sai si prin referendum; pluralismul politic; principiul separatiei puterilor in stat; principiul autonomiei locale si al descentralizarii; orientarea intregului proces de organizare politico-etatica in directia atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constitutiei Republicii Moldova si a documentelor politico-ideologice care au stat la baza adoptarii ei; principiul statului de drept. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii Abordarea dreptului prin prisma valorilor inseamna a scoate in evidenta acele valori pe care societatea data le promoveaza, le ia sub controlul sau strict pentru a fi promovate. Nu putem trece cu vederea nici faptul ca Constitutia Republicii Moldova, de asemenea, evidentiaza o serie de valori, ridicindu-le la rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al Constitutiei proclama: Republica Moldova este un stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate" (subl. ne apartine - aut.). Functia normativa Aceasta functie deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale fata de conduita tip prescrisa prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. E important ca normativi tatea juridica sa fie completata cu normativitatea sociala. Functia informativa Reflectind realitatea in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre viata multilaterala a societatii, despre problemele stringente ale societatii. Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Tinind cont de normele juridice in vigoare, putem trage concluzii pentru a aprecia principiile orinduirii sociale si de stat, structura politica a societatii, caracterul relatiilor economice, nivelul de democratizare a societatii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare. Functia educativa Adoptind normele juridice statul, asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. Dreptul, prin normele sale, ocroteste valorile spirituale si culturale care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale.

Subiectul 2. Notiunea si esenta constitutiei.

2.1.Definiti notiunea constitutiei si determinati trasaturile principale ale ei.
36

Constitutia act juridic fundamental ce este alcatuit dintr-un sistem de norme cu forta juridica suprema , norme care reglementeaza relatiile sociale din domeniul instituirii si exercitarii puterii de stat, stabilind in acelas timp limitele acestei puteri, dr-le si lib-le fundamentale ale cetatenilor. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea societatii in stat. Trasaturile principale constau in superioritatea Constitutiei fata de alte legi interne, modul de adoptare elaborare si modificare. 2.2.Argumentati trasaturile principale ale constitutiei. Din punct de vedere al obiectului ei constitutiile cuprind modul de organizare a puterii, reglementarea dr-lor si lib-lor si indatoririlor fundamentale precum si raporturile principalelor organe de stat intre ele sau dintre ele si cetateni. Din punct de vedere formal constitutia este ansamblul regulilor de drept , indiferent de obiectul lor , elaborate in scris si sistematic(intr-o forma distincta), de catre un organ de stat , anume constituit in acest sens (adunarea constituanta) si urmind o procedura specifica de elaborare si modificare. Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale, precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. 2.3.Evaluati viziunile stiintifice privind esenta constitutiei. I.Deleanu considera ca notiunea de constitutie constitutie trebuie sa fie examinata din 3 puncte de vedere esentiale : - constitutia ca act al guvernantilor ; - constitutia ca act dinamic; constitutia ca act al societatii; Constitutia ca act al guvernantilor este actul prin care cetatenii definesc conditiile de exercitare a puterii. Aceasta opinie este sustinuta si de aici reiese, ca Constitutia are 3 semnificatii fundamentale: a) constitutia este actul fundamental al poporului; b) dreptul de a avea constitutie este un drept alienabil al poporului; c) in constitutie poporul isi legifereaza starea sa social-economica,politica si juridica- fie ca oameni liberi fie ca sclavi. Cu alte cuvinte , atunci cind in societate se adopta Constitutia, poporul trebuie sa fie acela care o elaboreaza cu respectarea cerintelor indicate si atunci constitutia i-si va realiza semnificatia sa. Daca poporul va avea fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii reale de fapt, atunci el va avea o constitutie proprie care i se potriveste si i se cuvine. Daca poporul nu va avea nici un sentiment fata de constitutie ea totusi exista, concluzia fiind aceeasi: fiecare popor isi are constitutia care i se potriveste si care i se cuvine.

37

TESTUL 11
Subiectul 1. Probleme definitorii ale dreptului. 1.1. Destingei categoriile fundamentale care pot servi reper la definirea dreptului.. Analizind diferite conceptii si definitii date pe parcursul a mai multor ani putem constata ca intro definitie, ca regula, se regasesc urmatoarele elemente: a) o constatare a trasaturilor specifice ale dreptului, trasaturi care permit de a diferentia dreptul de alte fenomene sociale strins legate cu dreptul; b) enumerarea elementelor dreptului: dreptul consta dintr-un ansamblu de reguli de conduita; regulile de conduita din care este format dreptul sint garantate de catre stat; regulile de conduita care formeaza dreptul sint reguli generale, impersonale, obligatorii; scopul regulilor de conduita din care este format dreptul e de a disciplina comportarea membrilor societatii, conform unor exigente si standarde recunoscute. Rezultind din cele spuse putem constata faptul ca dreptul reprezinta sistemul normelor juridice, adoptate sau acceptate de catre stat, care reglementeaza cele mai importante relatii sociale, in scopul organizarii si disciplinarii comportamentului uman, conform unor valori si unor standarde sociale recunoscute, stabilind drepturi, libertati si obligatiuni juridice a caror realizare practica este asigurata, in caz de necesitate prin forta de constringere a statului. 1.2. Stabiliti evoluarea dreptului pe parcursul istoriei si faceti o caracteristica comparativa a conceptului dreptului la diferite etape de dezvoltare istorica. La romani, cea mai celebra dintre definitiile, care pleaca de la continutul dreptului, este aceea a jurisconsultului Ulpianus: Preceptele dreptului sint acestea: sa traiesti cinstit sa nu daunezi altuia sa dai fiecaruia ce i se cuvine.1 Definitia nominalizata are o conceptie speciala a notiunii de drept. Ea, in principiu, nu deosebeste dreptul de morala, fiind in afara domeniului strict al dreptului. 0 alta definitie pe care o gasim la romani este aceea a lui Celsul: Dreptul este arta binelui si a echitatii. Ca si in cazul precedent, este o definitie, mult prea larga, cuprizind principii care ies din sfera dreptului. In secolul al XIII-lea, St. Tomas d'Aquino, defineste dreptul ca: Proportia intre doua lucruri. Aceasta proportie are drept scop de a stabili egalitatea, care este obiectul justitiei" 2. Aceasta definitie are, ca fundament, ideea de egalitate si nu poate fi aplicata decit sistemelor sociale bazate pe egalitate. Prin urmare, nu e acceptabila sistemelor care consacra inegalitatea, cum ar fi sistemul castelor, starilor sociale etc.Niccolo Machievelli explica aparitia dreptului prin disparitia virstei de aur a umanitatii: unde binele domneste natural si fara lege, oamenii se pot lipsi de lege; dar, indata ce expira epoca virstei de aur, legea devine necesara. De aceea, pentru a preveni comportamentele rele, oamenii s-au hotarit sa faca legi si sa dicteze pedepse contra celor care le-ar incalca. Aceasta a fost, in opinia lui, originea justitiei. 1 La Hugo Grotius (1583-1645) dreptul natural este totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala. In viziunea lui Montesquieu (dar Dumnealui echivaleaza legea cu dreptul), "legea, in general, este ratiunea omeneasca, in masura in care ea guverneaza toate popoarele de pe pamint, iar legile politice si cele civile ale fiecarui popor nu trebuie sa fie decit cazurile particulare la care se aplica aceasta ratiune omeneasca". 3 1.3. Estimati factorii de configurare a dreptului in Republica Moldova.
38

Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din care dreptul isi trage obiectul, subiectele, continutul, forma, finalitatile etc. Plecind de la examinarea rolului lor, factorii de configurare a dreptului pot fi grupati in urmatoarele categorii: Factorul natural de configurare a dreptului are la baza urmatoarele componente: a) mediul geografic; b) factorii biologici; c) factorii fiziologici; d) factorii demografici. Natura a fost si va fi intotdeauna o conditie fireasca pentru existenta oamenilor. Pamintul, stratul atmosferic ce-1 inconjoara, riurile, marile si oceanele, clima si solul, lumea vegetala si animala, zacamintele etc. - toate acestea constituie o conditie permanenta si indispensabila a existentei societatii. Natura exercita influenta asupra activitatii umane, asupra productivitatii muncii, a ritmului de dezvoltare istorica a popoarelor. Clima ca element geografic are importanta directa asupra reglementarilor juridice. Factorul istoric e un alt factor care isi lasa amprenta asupra dreptului. Dezvoltarea dreptului e un proces istoric continuu: ceea ce e trecut a fost prezent, ceea ce e prezent va fi trecut. La baza oricarui sistem de drept sta un izvor istoric. Un sistem de drept autohton nu va progresa, daca nu va tine cont de trecutul sau, de traditiile si obiceiurile spirituale ale neamului. Factorul social-politic. Dreptul se realizeaza in baza statului, intregului sistem politic al societatii, structurii sociale etc. Nu intimplator (ce-i drept, poate, prea exagerat) Ihering credea ca definitia cea mai perfecta a dreptului e urmatoarea: Dreptul este totalitatea conditiilor vitale ale societatii, asigurate prin constringere exterioara de catre puterea statului. In lupta continua a diferitelor grupari sociale, in interesele pe care ultimele le urmaresc se sprijina dreptul." Asupra dreptului dintr-o societate influenteaza atit autoritatile publice (Parlamentul, Seful statului, Guvernul, autoritatile publice locale etc.) cit si partidele politice, grupurile de presiune etc. Factorul social-economic. in relatia sa cu factorii economici, dreptul pastreaza o autonomie in masura in care el nu face abstractie de la realitatea economica a societatii. Progresul juridic se constituie numai printr-un progres economic. Cit timp factorii economici nu permit transpunerea in viata a dreptului, acesta apare doar in calitate de intentie, fie si buna. Factorul cultural-ideologic. Constiinta sociala si juridica, cultura politica si juridica a societatii, destinatia morala a omului joaca un rol considerabil in viata dreptului. Cu ajutorul masurilor legislative, statul asigura libertatea constiintei, asigura o constiinta si cultura juridica inalta. In acelasi timp constiinta si cultura juridica resping faptele ilicite, asigura ordinea legala din societate. Factorul uman. Omul este si subiect de drept si destinatar al reglementarilor juridice. Din aceste considerente factorul uman reprezinta zona centrala de interes pentru legiuitor.1 Daca n-ar fi omul, n-ar fi nevoie de drept. De aceea, dreptul intotdeauna are la baza factorul uman.. Factorul international. S-ar parea ca fiecare stat exista fara a fi influentat de alte state, in realitate, insa, fiecare stat, fiecare natiune este produsul in mare parte al influentei mediului ambiant international. Acest lucru se rasfringe si asupra dreptului. O legatura mare exista intre sistemele de drept ale statelor ce se atribuie la aceeasi familie de drept, cit si intre statele ce se atribuie la familii de drept diferite.

39

Subiectul 2. Statutul judectorului Curii Constituionale.

2.1 Expunei prevederile constituionale privitoare la numirea judectorilor Curii Constituionale .

Judector al Curii Constituionale poate fi persoana care deine cetenia Republicii Moldova, are domiciliul n ar, are pregtire juridic superioar, nalt competen profesional i o vechime de cel puin 15 ani n activitatea juridic, n nvmntul juridic superior sau n activitatea tiinific.Limita de vrst pentru numire n funcia de judector al Curii Constituionale este de 70 de ani. Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat n scris, al candidatului. n cazul n care candidatul ocup o funcie incompatibil cu aceea de judector al Curii Constituionale sau este membru al unui partid sau al unei alte organizaii politice, acordul trebuie s cuprind angajamentul candidatului de a demisiona, la data depunerii jurmntului, din funcia pe care o ocup i de a-i suspenda activitatea n partid sau n alt organizaie politic.
2.2 Argumentai garaniile de asigurare a independenei judectorului n exercitarea mandatului .

Judectorul Curii Constituionale este inamovibil pe durata mandatului.Mandatul de judector al Curii Constituionale se suspend i se ridic numai n cazul stabilit de prezenta lege.n caz de ridicare a mandatului, judectorul este eliberat din funcie, n condiiile prezentei legi.Judectorul Curii Constituionale poate demisiona din proprie initiative. Funcia de judector al Curii Constituionale este incompatibil cu oricare alt funcie public sau privat retribuit, cu excepia activitii didactice i tiinifice.Judectorul Curii Constituionale nu poate fi reinut, arestat, percheziionat, cu excepia cazurilor de infraciune flagrant, trimis n judecat contravenional sau penal fr ncuviinarea prealabil a Curii Constituionale.Competena de judecat pentru infraciunile i delictele administrative svrite de judectorul Curii Constituionale aparine Curii Supreme de Justiie.Intentarea de aciune penal i cererea ncuviinrii trimiterii n judecat in de competena Procurorului General.De la data ncuviinrii trimiterii n judecat, judectorul Curii Constituionale este suspendat de drept din funcie. n caz de condamnare definitiv, mandatul judectorului este ridicat, n condiiile prezentei legi.
2.3 Evaluai legislaia referitoare la statutul judectorului Curii Constituionale, i dup caz, formulai propuneri. Judectorul Curii Constituionale nu poate fi reinut, arestat, percheziionat, cu excepia cazurilor de infraciune flagrant, trimis n judecat contravenional sau penal fr ncuviinarea prealabil a Curii Constituionale.Competena de judecat pentru infraciunile i delictele administrative svrite de judectorul Curii Constituionale aparine Curii Supreme de Justiie.Intentarea de aciune penal i cererea ncuviinrii trimiterii n judecat in de competena Procurorului General.De la data ncuviinrii trimiterii n judecat, judectorul Curii Constituionale este suspendat de drept din funcie. n caz de condamnare definitiv, mandatul judectorului este ridicat, n condiiile prezentei legi. Judectorul Curii Constituionale este obligat: a) s-i ndeplineasc atribuiile cu imparialitate i n respectul Constituiei; b) s pstreze secretul deliberrilor i al voturilor i s nu ia poziie public sau s dea consultaii n probleme de competena Curii Constituionale; c) la adoptarea actelor Curii Constituionale s-i exprime votul afirmativ sau negativ; d) s comunice Preedintelui Curii Constituionale activitatea incompatibil cu atribuiile pe care le exercit; e) s nu permit folosirea funciei sale n scop de propagand de orice fel; f) s se abin de la orice aciune contrar statutului de judector. g) s depun, n condiiile legii, declaraie cu privire la venituri i proprietate. 40

Mandatul de judector al Curii Constituionale nceteaz i se declar vacana funciei n caz de: a) expirare a mandatului; b) demisie; c) ridicare a mandatului; d) deces. ncetarea mandatului i vacana funciei n cazurile prevzute la alin. (1) lit. a), b), d) se declar prin dispoziie a Preedintelui Curii Constituionale, iar n cazul prevzut la lit. c) de ctre Curtea Constituional.Mandatul judectorului Curii Constituionale nceteaz prin ridicarea imunitii judectorului n caz de: a) imposibilitate a exercitrii funciei de judector din motive de sntate timp ndelungat i nentrerupt (mai mult de 4 luni); b) nclcare a jurmntului i a obligaiilor funciei; c) condamnare de ctre instana judectoreasc pentru svrirea unei infraciuni; d) incompatibilitate. Asupra ridicrii imunitii judectorului i ncetrii exercitrii funciei n cazurile prevzute n alin. (1) decide Curtea Constituional.Controlul asupra semnalelor de nclcare a jurmntului sau a obligaiunilor funcionale de ctre judectori se efectueaz de un complet din 2 judectori, numii prin dispoziie a Preedintelui Curii Constituionale.cazul ncetrii mandatului judectorului conform art.18, Preedintele Curii sesizeaz autoritatea competent n termen de cel mult 3 zile de la data declarrii vacanei funciei, solicitndu-i s numeasc un nou judector.Autoritatea competent numete judectorul n termen de 15 zile de la data sesizrii Preedintelui Curii Constituionale. Judectorii Curii Constituionale, specialiti cu o pregtire juridic superioar i o nalt competen profesional, beneficiaz, pe via, din momentul desemnrii n aceast funcie, de gradul superior de calificare a judectorilor.Preedintele Curii Constituionale este asimilat cu Preedintele Curii Supreme de Justiie n indemnizaii i pensie.Judectorii Curii Constituionale snt asimilai cu vicepreedintele Curii Supreme de Justiie n indemnizaii i pensie. Salarizarea Preedintelui i judectorilor Curii Constituionale se efectueaz n modul, condiiile i mrimile prevzute de Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare n sectorul bugetar, din mijloacele bugetului Curii Constituionale.Judectorul Curii Constituionale care s-a retras din componena ei dup atingerea limitei de vrst pentru aceast funcie sau din cauza imposibilitii ndelungate i nentrerupte (mai mult de 4 luni) din motive de sntate de a-i exercita atribuiile are dreptul la o ndemnizaie de concediere egal cu un salariu anual al funciei. Curtea Constituional are dreptul de a acorda judectorului care demisioneaz o indemnizaie de concediere egal cu cel mult 3 salarii lunare ale funciei.Modul de asigurare cu pensii a judectorului Curii Constituionale se stabilete n condiiile legii.

41

TEST nr. 12 Subiectul 1.Acceptiunile dreptului. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv. Dreptul public si dreptul privat. Dreptul national, dreptul international, dreptul comunitar. 1.1.Distingeti acceptiunile principale ale dreptului, in viziunea diferitor doctrinari. Cuvintul drept cunoaste multe acceptiuni, cum ar fi de exemplu: dreptul obiectiv, dreptul subiectiv, dreptul pozitiv; dreptul national, dreptul strain, dreptul international; dreptul public, dreptul privat s.a. 1.2.Determinati coraportul categoriilor ,,drept obiectiv , ,,drept pozitiv si ,,drept subiectiv. Vorbind de drept obiectiv si subiectiv mentionam faptul ca cuvintele obiectiv " si subiectiv " in cazul de fata nu sint aplicate in sensul lor strict filosofic. Fiind o categorie sociala, dreptul este un produs social complex in care se intruchipeaza vointa umana. Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare subiectiva a intereselor sociale. Din aceste considerente, rezulta ca categoria drept obiectiv" e chemata sa sublinieze o realitate sociala, o necesitate fara de care societatea nu poate fi conceputa la o anumita etapa de dezvoltare istorica. Astfel, indiferent de vointa umana dreptul se impune societatii in scopul organizarii vietii in comun a acesteia. Dreptul este acela ce contribuie la disciplinarea societatii, la ocrotirea ei de anumite excese. Dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanctionate de stat. Dupa cum mentioneaza Nicolae Popa el imbina necesitatea si libertatea. Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din chiar scopurile generale ale vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale. Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv. El priveste aceea coordonare imperativa prin norme ..., fiind premisa necesara a coexistentei libertatilor. Regulile stabilite prin norme trebuie sa-si gaseasca un cadru minim de legitimitate pentru a putea fi conditia existentei posibile a comunitatii". intre cele doua sensuri exista o legatura indisolubila, legatura care consta in aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dreptul obiectiv. Cu alte cuvinte, dreptul obiectiv (pozitiv) se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice ce activeaza intr-un stat, in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. in timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept, care, cit de multe ar fi ele la numar sint totusi limitate la numar, drepturile subiective sint infinite ca numar. Relatia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv a dat nastere la diverse discutii, in viziunea unor autori in prima jumatate a secolului XIX in relatia drept obiectiv" - drept subiectiv" primordial este dreptul subiectiv. Se lamureste acest lucru prin faptul ca fara un drept al cuiva fata de altcineva nu poate fi inteleasa existenta normei. Norma nu face decit sa constate drepturile partilor si, prin urmare, norme, dreptul obiectiv rezulta din dreptul subiectv. Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv sint doua fete logice ale unei si aceleisi realitati si nu se poate vorbi de o prioritate a uneia fata de cealalta.1 1.3.Estimati interactiunea dreptului national al Republicii Moldova cu dreptul strain si cu dreptul international i comunitar n domeniul drepturilor i libertilor omului. Fiecarui stat este caracteristic un anumit sistem de reguli de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv (pozitiv). Acest drept se incadreaza si in formula sistemul national de drept" sau dreptul national. Fata de dreptul national, ce actioneaza intr-un stat, sistemele dreptului national din alte state se prezinta ca drept strain. Paralel cu dreptul national, dreptul strain, termenul drept" cunoaste si o asa acceptiune cum ar fi drept international. Dreptul international cuprinde normele juridice ce se contin in diverse
42

izvoare internationale (tratate, declaratii, pacte, conventii, acorduri, memorandumuri, protocoale etc.). Spre deosebire de dreptul international care este un rod al activitatii unui stat luat in parte, dreptul international apare ca un rezultat al activitatii intregii comunitati umane. Aparent dreptul national" (intern), dreptul strain" si dreptul international", ar putea fi considerate ca categorii separate fara legatura intre ele. Aceste trei acceptiuni, in realitate, se afla intr-o strinsa legatura: Mai intii, pentru ca legea nationala a unui stat este cea care ingaduie ca in tara respectiva in conditiile, limitele si materiile prestabilite chiar de normele sale, sa se aplice legea nationala a altui stat. In al doilea rind, pentru ca legea nationala care permite aplicarea unei legi straine, la rindul ei, pe baza de reciprocitate si in conditiile limitele si materiile prestabilite de normele unei legi straine, sa se aplice in tara al carei organ legislativ a emis acea lege (straina). in al treilea rind, normele juridice cuprinse in legile uniforme la care un stat este parte nu sint chiar straine de legea nationala a acelui stat de vreme ce si vointa acelui stat este incorporata de normele acesteia. Evident, sint si alte aspecte ce subliniaza legatura strinsa dintre ceea ce poate fi denumit drept intern" (legea nationala" si drept international"), drept strain" si drept international". Subiectul 2. Atribuiile Curii Constituionale. 2.1. Identificai atribuiile Curii Constituionale i descriei caracteristica general a lor. Curtea Constituional: a) exercit la sesizare controlul constituionalitii legilor, regulamentelor i hotrrilor Parlamentului, a decretelor Preedintelui Republicii Moldova, a hotrrilor i dispoziiilor Guvernului, precum i a tratatelor internaionale la care Republica Moldova este parte; b) interpreteaz Constituia; c) se pronun asupra iniiativelor de revizuire a Constituiei; d) confirm rezultatele referendumurilor republicane; e) confirm rezultatele alegerii Parlamentului i a Preedintelui Republicii Moldova, valideaz mandatele deputailor i al Preedintelui Republicii Moldova; 2.2. Stabilii raporturile de colaborare ale Curii Constituionale cu alte autoriti publice n exercitarea atribuiilor sale. Curtea Constituional, determin i existena unei proceduri proprii, cauzate de soluionarea conflictelor n procesul de realizare a normelor dreptului constituional, care cer aplicarea unor forme procedurale speciale. Procedura constituional are asemnri cu celelalte forme procedurale, ns se deosebete datorit obiectului examinrii, participanilor, caracterului petrecerii expertizei etc. Curtea Constituional examineaz chestiuni de drept (alin.3 art.4 al Codului) de pe poziia Constituiei, ca lege fundamental a statului, conducndu-se de principiile i normele consacrate n ea. Prile n procesul de jurisdicie constituional sunt:organele sau persoanele oficiale care, conform art.30 al Codului, au dreptul de a sesiza Curtea Constituional;organele sau persoanele oficiale ale cror acte sunt contestate. Conform art.30 al Codului, prile pot fi reprezentate n proces de ctre reprezentani, care activeaz din numele prii n lipsa sau prezenta sa. Autoritile publice, instituiile i organizaiile sunt reprezentate n calitate de parte n proces de ctre organele lor de conducere, care acioneaz n limitele mputernicirilor acordate lor prin lege sau de ctre reprezentani. Prile n proces au acces la lucrrile dosarului, pot s prezinte argumente i s participe la examinarea lor, s fac declaraii, s
43

pun ntrebri altor participani, s prezinte explicaii, s fac obiecii; sunt obligate s se prezinte la proces i s dea explicaii, s rspund la ntrebri. Curtea Constituional a Republicii Moldova este unica autoritate public politico-jurisdicional, este independent de orice alt autoritate public i se supune numai Constituiei. Dispune de autonomie financiar i i exercit atribuiile atribuite prin Legea Suprem fiind statuat n afara ramurilor puterii: legislativ, executiv i judectoreasc.Puterea eficientizarea exercitarii unor atribuii ale Curii Constituionale n vederea garantrii supremaiei Constituiei, drepturilor i libertilor fundamentale, este necesar de a modifica cadrul actual constituional i legislativ n sensul: exercitarea controlului constituionalitii tratatelor internaionale pn la ratificarea lor de ctre Parlament prin completarea lit.a) alin.(1) art. 135 din Constituie, dup cuvntul parte, cu sintangma pn la intrarea lor n vigoare; avizrii iniiativelor de ratificare a tratatelor internaionale, ca n cazul iniiativelor de revizuire a Constituiei, prin completarea lit. c) alin.(l) art.135 din Constituie, dup cuvntul Constituiei", cu sintagma i de ratificare a tratatelor internaionale"; verificarea constituionalitii normelor Regulamentului Parlamentului, prin modificarea Legii cu privire la Curtea Constituionl; 2.3. Evaluai legislaia ce reglementeaz atribuiile Curii Constituionale i, dup caz, formulai propuneri. Titlul V din Constituie a conferit Curii Constituionale statutul de autoritate unic de jurisdicie constituional pe teritoriul RM, fiind independent de orice alt autoritate public i supunndu-se doar Constituiei, tot ea fiind garantul supremaiei Constituiei (art.134). Concomitent, Legea Suprem reglementeaz expres atribuiile acesteia (art.135), statutul judectorilor constituionali (art.137, art. 138, art.139), precum i valoarea juridic a actelor Curii Constituionale (art.140). Statutul Curii Constituionale a fost ulterior dezvoltat prin Legea cu privire la Curtea Constituionala i Codul jurisdiciei constituionale.

44

TEST nr. 13 Subiectul 1. Esenta, continutul si forma dreptului. 1.1. Caracterizai esena dreptului i categoriile care asigur identificarea acesteia. Eesenta dreptului poate fi privita ca unitatea laturilor, trasaturilor, raporturilor necesare care asigura identitatea si stabilitatea dreptului, deosebindu-l de alte fenomene sociale. Vointa are o dubla semnificatie: a) vointa generala a grupurilor sociale sau a intregii societati; b) vointa individuala, caracteristica unui individ. Cind cercetam esenta dreptului avem in vedere vointa generala. Anume aceasta vointa tinde sa se oficializeze prin intermediul activitatii de creare a dreptului si ea, in ultima instanta, se si materializeaza in actele normativ-juridice ale statului. Vointa generala este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun". Vointa generala nu reprezinta o simpla suma aritmetica a vointelor individuale. Ea e superioara acestora si e mai puternica decit ele. Pentru ca aceasta unire sa fie eficienta ea trebuie sa fie benevola si sa mentina concomitent libertatea fiecarui individ. Vointa generala materializata in lege trebuie sa fie o vointa de compromis, care ar pastra cite ceva esential, din vointa fiecaruia sau, cel putin, din vointa majoritatii asociatilor. Rousseau arata ca aparitia corpului social si a vointei generale induce o transmutatie in natura omului, in sensul ca se transforma dintr-un tot intreg intr-o parte a unui tot mai mare, adica se inlocuieste existenta fizica si independenta (izolata), cu o existenta partiala, dar morala. Are loc, in esenta, transformarea omului in cetatean, in membru liber si egal al unei cetati, al unei societati.4 Este adeseori - scrie el - o mare diferenta intre vointa tuturor si vointa generala, aceasta nu priveste decit interesul comun,cealalta are in vedere interesul privat si nu este decit suma vointelor particulare; scadeti din acestea nazuintele opuse care se compenseaza si va ramine, ca rezultat, vointa generala".' E semnificativa in acest sens si definitia statului data de Kelsen in renumita sa lucrare Teoria generala a statului". In viziunea sa, statul apare ca vointa suprain-dividuala: Statul nu se caracterizeaza numai ca o putere" ci si ca o vointa", fie ca este esentialmente vointa, fie ca prin esenta are o vointa. Aceasta vointa - cum se sustine - este distincta de vointa indivizilor, intr-adevar, statul ca vointa are ca instrumente indivizi si vointele lor. Vointa Statului insusi se deosebeste insa de vointele indivizilor care sint supuse Statului; ea este mai mult decit suma acestor vointe, ea sta deasupra lor". 1.2.Determinati continutul dreptului si principalele concepte ale acestuia ( conceptul Kelsian i conceptul sociologic). Continutul, in general, are sens de: ceea ce incape intr-un spatiu limitat; totalitatea elementelor care constituie esenta lucrurilor si a fenomenelor, formind o unitate dialectica cu forma.1 In ceea ce priveste continutul dreptului, acesta consta din ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta (contur) vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica".2 Dupa volum, continutul dreptului este mai bogat decit esenta lui. Astfel, daca esenta caracterizeaza dreptul in profunzimea sa, continutul caracterizeaza dreptul in aspectul sau dimensional, in intindere. Continutul dreptului este mai aproape de realitatile sociale, este mai mobil, avindu-si o dinamica proprie. Continutul este mult mai receptiv la schimbarile produse in societate. S-a spus, pe buna dreptate ca, in continutul lor legislatiile sint mereu altele, dar exista ceva care planeaza deasupra lor si le serveste de cadru permanent, element care din cauza aceasta, poate fi numit formal si exista in mod necesar in orice relatie juridica. Prin elementele sale formale si permanente, fenomenul dreptului se distinge de celelalte fenomene".3 Rezulta ca, in privinta continutului sau, dreptul se caracterizeaza printr-o dinamica pronuntata. Asa, de exemplu, continutul dreptului Republicii Moldova de astazi, se deosebeste de continutul pe care i-a avut acum 10 ani. Esenta dreptului ramine aceeasi pentru ca este expresia vointei juridice, dar continutul sau este modificat gratie nevoilor schimbatoare ale societatii noastre.
45

Componenta dominanta a continutului dreptului este ansamblul normelor juridice, fapt ce-i determina pe unii autori sa vorbeasca despre continutul normativ al dreptului (normativitatea dreptului). 1.3.Formulati interactiunea formei interne si externe cu esenta si continutul dreptului. Forma dreptului are in vedere modul de exprimare a normelor juridice. Ea desemneaza modul de structurare si organizare a elementelor lui de continut, precum si modul acestuia de exteriorizare. Forma dreptului are doua dimensiuni (laturi): forma interna si forma externa. Forma interna a dreptului reprezinta chiar sistemul dreptului in complexitatea sa, partile constitutive ale acestuia, gruparea normelor juridice ce formeaza acest tot intreg (sistemul) pe ramuri, subramuri, institutii juridice, coraportul si interactiunea acestora. Forma exterioara (externa) a dreptului poate fi analizata din mai multe puncte de vedere: a)din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a vointei legiui torului - izvoarele dreptului; b)din punct de vedere al modalitatilor de sistematizare a legislatiei - codificarii incorporarii etc.; c) din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a normelor de drept in diferite acte normativ juridice ale autoritatilor publice 2 legi, ordonante, hotariri, decrete etc. Subiectul 2. Forma si structura constitutiilor. 2.1Definiti notiunea de forma a constitutiei. Notiunea de forma a constitutiei include in sine forma de exprimare, de redare a ei, actul fiind expus in forma unui act normativ (forma scrisa), sau in forma nescrisa, ori mixta (combinata).Structura constitutiei inseamna formarea constitutiei intr-o multime de articole, bine sistematizaze. 2.2Determinati formele constitutiilor si comparati-le. Consitutiile au mai multe forme: in dependenta de forma de exprimare: -constitutii nescrise: nu au forma unui izvir normative scris dar exista in realitate si se aplica temporar in rezultatul unor lovituri de stat, revolutii; -consitutii scrise: compuse dintr-un singur act normative unitary codificat sau din mai multe acte normative necodificate; -constitutii mixte se compun atit din texte scrise cit si din cutume constitutionale si precedente judiciare; in dependent de procedura de revizuire constitutiile se impart in: -constitutiile rigide sint acele care stabilesc prin normele sale constitutionale o procedura complicata de modificare sau prevad o perioada in care o parte sau intrega constitutie nu poate fi modificata; -consitutii flexibile se mai numesc si constitutii suple, ele pot fi modificate de catre legiuitor printr-o procedura similara cu cea de modificare a legilor ordinare; in dependenta de regimul politic: -constitutiile democratice: care prevad drepturile si libertatile cetatenilor, principiul pluripartidismului, separatia puterilor in stat si dreptul cetatenilor de a participa si a allege organelle statale; -constitutiile autoritare: care limiteaza drepturile cetatenilor, promoveaza politice si ideologia unui singur partid; in dependenta de durata in timp avem constitutii: -permanente: sint majoritatea constitutiilor; -temporare: se adopta pe o anumita perioada de timp prealabil stabilit.
46

2.3. Estimati forma si structura Constitutiei Republicii Moldova. Dupa forma de exprimare constitutia RM este o constitutie scrisa, dupa procedura de revizuire este rigida, este o constitutie democratica, permanenta. Ea are urmatoarea structura: este compusa din 6 titluri de baza, al 7 lea fiind dispozitii finale si tranzitorii (8 art.), 9 capitole si 143 de articole. Titlul I: Principii generale; Titul II: Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale. Capitolul 1: Dispozitii generale, Capitolul II
DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE

Capitolul III
INDATORIRILE FUNDAMENTALE

Titlul III
AUTORITATILE PUBLICE

Capitolul IV
PARLAMENTUL

Sectiunea 1 Organizare si functionare Sectiunea a 2-a Statutul deputatilor Sectiunea a 3-a Legiferarea Capitolul V
PRESEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

Capitolul VI GUVERNUL Capitolul VII

RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU

GUVERNUL Capitolul VIII

ADMINISTRATIA PUBLICA

Capitolul IX
AUTORITATEA JUDECATOREASCA

Sectiunea 1 Instantele judecatoresti Sectiunea a 2-a Consiliul Superior al Magistraturii Sectiunea a 3-a Procuratura
T i t l u l IV ECONOMIA NATIONALA SI FINANTELE PUBLICE

Titlul V
CURTEA CONSTITUTIONALA T i t l u l VI REVIZUIREA CONSTITUTIEI T i t l u l VII DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII care este alcatuit din 8 articole. 47

TEST nr. 14

Subiectul 1.Scopul si functiile dreptului.

1.1. Caracterizati conceptul si esenta scopului si idealului in drept. Termenul functie" vine de la latinescul functio" care se traduce prin munca", deprindere", indeplinire" Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si justitiei. Functia reprezinta con-tributia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte, contributia la mentinerea si dezvoltarea acestuia. Profesorul Costica Voicu defineste functiile dreptului ca acele activitati concrete pe care le desfasoara (le executa)dreptui pentru a-si realiza scopul sau fundamental, acela de a reglementa conduita oamenilor si de a asigura ordinea in societate potrivit vointei generale. Prin functie a dreptului intelegem valorificarea atributelor lui in vederea mentinerii ordinii sociale, a echilibrului si pacii sociale".3 1.2.Generalizati functiile principale ale dreptului si interactiunea acestora cu scopul si idealul in drept. Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: 1.functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. 2.functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamenta le ale societatii Abordarea dreptului prin prisma valorilor inseamna a scoate in evidenta acele valori pe care societatea data le promoveaza, le ia sub controlul sau strict pentru a fi promovate. 3. functia de conducere a societatii Dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea si le propune 4.functia normativa dreptul accentuiaza prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. Prin intermediul normelor juridice se creeaza drepturi si obligatii care materializeaza diferite relatii, interese, scopuri si idealuri sociale 5.functia informativa din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare. 6.functia educativa - asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. 1.3.Estimati scopul si functiile dreptului la diferite etape de dezvoltare istorica Acelias ca si la punctul 1.2

Subiectul 2. Adoptarea si abrogarea constitutiilor.

2.1. Descrieti constitutiilor. (determinati) regulile generale privind adoptarea si abrogarea

48

Suprematia constitutiei determina o procedura speciala de adoptare, fiind un process complex in cadrul careia dint diferentiate 3 elemente: initiativa adoptarii constitutiei: unele constitutii prevad in mod expres organul care poate initia procesul de elaborare si adoptare a constitutiei, alte constitutii nu contin asemenea reglementari, aceasta prerogativa rezultind din sistemul normative care reglementeaza tehnica de elaborare a leguilor; organul competent sa adopte constitutia: este desemnat prin notiunea de putere constitutionala sau putere constituanta, ea fiind de 2 tipuri: putere constituanta originara si putere constituanta derivata; modurile de adoptare a constitutiei: din acest punt de vedere avem: - constitutie acordata; - statutul (constitutie plebiscitara); - pactul; - constitutie conventie; - constitutie parlamentara; Abrogarea constitutiei se poate face atunci, cind se adopta una noua, care poate face posibil ca in urma unei miscari populare, a unei revolutii, constitutia xistenta sa fie abrogata. Alteori apare o noua constitutie fara sa se prevada nimic cu privire la cea anterioara (practica cunoscuta in sistemul socialist). 2.2 Clasificati constitutiile dupa modul de adoptare. Dupa modul de adoptare avem: constitutie acordata: reprezinta constitutia care este adoptata de catre monarh ca stapin absolut ce-si exercita puterea sa, ea fiind o opera a lui si este adoptata datorita constringerilor ce se fac fata de monarh, ca rezultat el fiind nevoit sa recunoasca unele drepturi cetatenilor; statutul (constitutie plebiscitara): reprezinta o charta concedata care se voteaza pe cale plebiscitara. Datorita acestui fapt ea se considera mai progresiva fata de constitutia acordata, insp neajunsul acesteia este faptul ca procesul organizarii plebiscitului se bazeaza pe teroare, presiuni; pactul: este adoptata prin intermediul incheierii unui pact intre popor si rege. Poporul este reprezentat de parlament. Prin acest act guvernantii impuneau anumite conditii monarhului, de care el trebuia sa tina cont; constitutie conventie: era adoptata de catre o adunare denumita conventie. Ea se deosebeste de celelalte constitutii prin faptul ca era adoptata de o adunare reprezentattiva a poporului; constitutie parlamentara: era adoptata de parlament. La adoptarea ei se parcurgea mai multe etape, si anume: initiativa constitutionala; - elaborarea proiectului constitutiei; - discutarea publica a proiectului; adoptarea proiectului de catre parlament cu o majoritate calificata (cel putin 2/3 din numaril total al membrilor parlamentului); - aprobarea constitutiei de catre popor prin referendum; 2.3argumentati procedura speciala privind adoptarea Constitutiei Republicii Moldova. Reesind din faptul ca constitutia RM este actul supreme al RM se si determina procedura speciala de adoptare a acesteia. Constitutia RM a fost adoptata la 29.07.1994, de catre organul reprezentativ si unica autoritate legislativa a statului Parlamentul RM. Constitutia in cauza trebuia sa fie supusa referendumului popular insa acest lucru n-a fost facut. Reesind din aceasta I. Guceac a concluzionat ca constitutia RM dupa modul de adoptare are forma parlamentara. Abrogarea constitutiei dat fiind faptul, ca ea este legea suprema, poate avea loc numai daca este
49

primita o noua constitutie de catre legislative. Reesind din literature de specialitate s-a format opinia ca constitutiile pot fi revizuite, dar nu abrogate. Constitutiile se abroga numai in rezultatul unor revolutii sau lovituri de stat.

50

TEST nr. 15

Subiectul 1. Principiile dreptului. Importanta teoretica si practica a principiilor dreptului.

1.1.Definiti conceptul principiilor dreptului si trasaturile principale ale acestora. Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe care desemneaza actiunea de a conduce, dar si miscarea de a incepe. Principiile dreptului sint acele idei (prescriptii) fundamentale, diriguitoare ale sistemului de drept si ale compartimentelor acestuia, precum si modalitatea de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare. Profesorul Costica Voicu considera ca principiile fundamentale ale dreptului sint acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborarii si aplicarii dreptului".2 Principiile generale ale dreptului" ca un ansamblu de idei directoare care fara a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv orienteaza aplicarea dreptului si evolutia lui". Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat, orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. Importanta teoretica. Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Importanta practica. Importanta practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep tului. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de re glementare. Atunci cind, intr-o cauza legea tace, judecatorul solu tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. Generalizai categoriile principiilor dreptului i delimitarea acestora de axiome i aforisme. 2. Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune, principiile dreptului se impart in: principii generale, principii ramurale (de ramura) si principii interramur ale. 3. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de inspiratie filosofica, politica, sociala (de exemplu, principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu, principiul legalitatii). 4. Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc, principiile generale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective. Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala, (de exemplu, prezumtia de cunoastere a legii, principiul egalitatii in fata legii). Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. 4. Dupa sfera de aplicare, principiile dreptului pot fi divizate in: a)principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat; b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene, cu referinta la Statele Uniunii Europene; c)principii de drept international ce se aplica in cadrul societatii internationale, cu referire la statele lumii. 5. Dupa diviziunea dreptului, deosebim: a) principii de drept public;
51

1.2.

b)principii de drept privat. Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Evident, ele sint, si e firesc sa fie, cu mult mai multe. Remarcam doar faptul, ca, in majoritatea absoluta a cazurilor, autorii, ca regula, isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale), ramurale (de ramura), interra-murale. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. Ele, in acelasi timp, scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept, ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. Ele reprezinta o prelungire, o dezvoltare, o particularizare, o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului. Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept. 1.3.Argumentati importanta teoretica si practica a principiilor dreptului in procesul de interpretare si aplicare a dreptului. Importanta teoretica. Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Importanta practica. Importanta practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep tului. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; principiile generale ale dreptului impun sa se faca dreptate", sa biruiasca justitia", nimeni sa nu fie favorizat, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege", toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc.; principiile dreptului privesc omul, libertatea si demnitatea lui, in clusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat; in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de re glementare. Atunci cind, intr-o cauza legea tace, judecatorul solu tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului.

Subiectul 2. Revizuirea constitutiilor.

2.1Identificati regulile generale privind revizuirea constitutiilor. Revizuirea constitutiei presupune schimbarea continutului constitutiei prin modificare, abrogarea unor articole din constitutie sau prin completarea constitutiei cu un articol nou. Procedura de revizuire a constitutiei cuprinde 3 etape, si anume: I. Initiativa de revizuire a constitutieie; II. Dezbaterea initiativei de revizuire de catre autoritatea publica competenta; III. Adoptarea legii de revizuire a constitutiei; Nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garnatiilor acestora. Constitutia nu poate fi revizuita nici pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi. 2.2Clasificati constitutiile dupa modul de revizuire. Dupa modul de revizuire a constitutiilor ele se clasifica in:
52

a. constitutii rigide: subliniaza valoarea si autoritatea suprematiei constitutiei, promovind un sistem de valori in cadrul caruia o schimbare constitutionala trebuie efectuata intotdeauna in anumite forme si proceduri, diferite de cele ale legilor ordinare. Orice modificare cuprinde o majoritate constitutionala de 2/3 la nuvelul intregului parlament, dar si un referendum popular, in care majoritatea cetatenilor trebuie sa se pronunte in favoarea modificarilor constitutionale; b. constitutii flexibile (suple): o simpla lege votata de parlament este suficienta pentru a produce modificarea constitutionala dorita, cu conditia ca parlamentul sa dispuna de o anumita majoritate. 2.3Argumentati procedura speciala privind revizuirea Constitutiei Republicii Moldova. Constitutia RM se atribuie la categoria constitutiilor rigide. Conform prevederilor acestuia, initiativa revizuirii poate apartine: - unui nr de cel putin 200 000 cetateni ai RM cu drept de vot; - unui nr de cel putin 1/3 de deputati in Parlament; - guvernului; proiectele de legi constitutionale vor fi prezentate Parlamentului numai impreuna cu avizul Curtii Constitutionale, adoptat cu votul a cel putin 4 judecatori. Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale. Nici o revizuire nu poate fi facuta, daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora. Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de urgenta, de asediu si de razboi. Actuala constitutie a RM a fost adoptata de parlament nefiind supusa ulterior unui referendum popular.

53

TEST nr. 16

Subiectul 1. Scopul si finalitatile dreptului.

1.1.Caracterizati conceptul finalitatilor dreptului. Finalitatile dreptului- desemneaza un model dezirabil de evolutie a realitatilor juridice care sa satisfaca nevoile si aspiratiile individului uman, cerintele progresului SOCial in acord CU valorile unui timp istoric, model care sa contribuie la promovarea specificitatii dreptului dar si la evitarea denaturarii sale ca mijloc al reglementarii sociale, la maximizarea prestatiei sale in raport cu individul si societatea, la concentrarea sa cu alte sisteme de norme sociale 1.2.Determinati interactiunea scopului in drept si finalitatilor dreptului. Dreptul poate sa-si atinga scopul doar cu conditia ca este un factor real al progresului social si al echilibrului in relatiile interumane. Scopul si rolul dreptului isi gasesc expresia, in modul cel mai elocvent in garantarea juridica a afirmarii personalitatii umane, in implinirea dezideratelor si intereselor legitime ale tuturor fiintelor umane. Pedepsind tot ceea ce contravine acestor exigente firesti, dreptul promoveaza idealurile de dreptate si justitie atit de apropiate sufletului omenesc. Cuvintul finalitate este interpretat ca scop, in vederea caruia se desfasoara o activitate. Din aceasta perspectiva, in literatura de specialitate se considera ca, conceptul de finalitate definit in mod traditional ca orientare spre un anumit scop, are virtuti unificatoare, conexind scopul cu o anumita procesualitate care poate contine principii directoare apte sa ghideze succesiunea unor scopuri spre ideal-de aici rezulta si interactiunea scopului in drept si finalitatilor dreptului. 1.3.Estimati finalitatii sistemului dreptului si ramurilor de drept din Republica Moldova. Finalitatea constituie un concept integrator, complex ce intruneste in sine scopul, idealul si functiile dreptului. A aborda problema finalitatilor dreptului si ramurilor de drept din RM, inseamna practic a evidentia, sub aspect prospectiv, rolul dreptului ca fenomen social. Dreptul este cel care joaca rol, daca nu determinant, important in: asigurarea coerentei, functionarii si autoreglarii sistemului social; configurarea, desfasurarea, ordonarea, orientarea relatiilor sociale fundamentale; solutionarea conflictelor relatiilor interumane, a realizarii justitiei unui anumit timp istoric; represiunea si prevenirea faptelor antisociale; apararea demnitatii umane, a drepturilor si libertatilor fundamenta le ale omului; apararea si promovarea valorilor sociale; realizarea unui proiect social dezirabil; realizarea progresului contemporan.

Subiectul 2. Clasificarea constitutiilor.

1.1 Identificati criteriile de clasificare a constitutiilor. In dependenta de forma de exprimare: scrise, nescrise, mixte In dependent de forma de revizuire: rigide, flexibile In dependent de regimul politic: democratice, totalitare In dependent de durata de timp: permanente, temporare.
54

Clasificati constitutiile in dependenta de diferite criterii de clasificare. a. In dependenta de forma de exprimare: Scrise- ele sunt compuse dintrun singur act normative codificat , sau mai multe acte normative necodificate. Nescrise ele nu au norma unui izvor normative scris,dar exista in realitate si se aplica temporar in rezultatul unor lovituri de stat, revolutii. Mixte se compun atit din texte scrise cit si din cutume constitutionale si precedente judiciare ex anglia. b. In dependent de forma de revizuire: Rigide sunt acelea, care stabilesc prin normele sale constitutionale o procedura complicate de modificare , sau prevad o perioada in care o parte sau intreaga constitutie nu poate fi modificata, ele se modifica printro procedura complex ace difera de modificarea legilor organice sau ordinare. Flexibile se mai numesc si supple, ele pot fi modificate de catre legiuitor printro procedura similara cu cea de modificare a legilor ordinare, in statele cu o astfel de constitutie nu exista deosebire intre legea constitutional si celelate legi. c. In dependent de regimul politic: Democratice- cele care prevad drepturile si libertatile cetatenilor, principiul pluripartidismului separatia puterilor in stat si dreptul de a participa si alege organele statale. Totalitare cele care likmiteaza drepturile cetatenilor, promoveaza politica si ideologia unui singur partid. d. In dependent de durata de timp: Permanente sunt majoritatea constitutiilor. Temporare care se adopta pe o anumita perioada. 1.3 Estimati (evaluati) Constitutia Republicii Moldova dupa diverse criterii de clasificare. Este scrisa, rigida, democratica si permanenta, parlamentare. n dependen de forma de exprimare consituie scrisa: compusa dintr-un singur act normativ unitar codificat sau din mai multe legi constitutionale, din aceasta categorie fac parte majoritatea constitutiilor moderne; n dependen de procedura de revizuire constituie rigida e aceea care stabileste prin normele sale constituionale o procedur complicat de modificare sau prevede o perioad n care o parte sau ntrega constituie nu poate fi n dependen de regimul politic: -constituie democratica: care prevede drepturile i libertile cetenilor, principiul pluripartidismului, separaia puterilor n stat i dreptul cetenilor de a participa i a allege organelle statale; n dependen de durata n timp avem constituii: -permanenta: snt majoritatea constituiilor; constituie parlamentar: era adoptat de parlament. La adoptarea ei se parcurgea mai multe etape, i anume: a.iniiativa constituional; b.elaborarea proiectului constituiei; c. - discutarea public a proiectului; adoptarea proiectului de ctre parlament cu o majoritate calificat (cel puin 2/3 din numril total al membrilor parlamentului); d.aprobarea constituiei de ctre popor prin referendum; acesta este cel mai eficient si democratic mijloc de adoptare.

1.2

55

TEST nr. 17

Subiectul 1. Valorile in drept.

1.1. Definiti valoarea si trasaturile ei ca coordonata esentiala a actiunii umane. In stiinta contemporana cucereste tot mai mult teren conceptia conform careia creatia de valori este considerata ca o coordonata esentiala a actiunii umane, o dimensiune a umanului. Fiecare comunitate umana, fiecare epoca istorica isi au sistemul lor propriu de valori, in aceasta ordine de idei, se pune intrebarea, ce prezinta valoarea propriu-zisa si prin ce ea se caracterizeaza. Pentru a proceda la definirea valorii, se impun citeva precizari preliminare: a) valorile nu sint concepte. Oricite rationamente ar face cineva, nu poa te explica de ce ii place muzica lui Verdi sau sculptura lui Brincusi; b) valorile nu sint lucruri. Ele constituie o lume aparte de cea a lu crurilor, o lume de sensuri care o dubleaza pe cea a obiectelor fizi ce. Valorile nu se pot confunda cu purtatorii lor materiali. Marmura unei statui nu este o valoare, nici macar figura sculptata in ea, ci doar semnul ei; c) valorile nu sint fenomene psihice, chiar daca sint strins legate de dorintele subiectului uman; d) valorile nu sint obiecte ideale, asemeni modelelor din fizica teore tica.1 Valorile sint calitati pe care le capata pentru om anumite elemente ale realitatii. Valoarea exprima pretuirea acordata de om, de o colectivitate umana unor obiecte, fenomene, procese, actiuni etc. Din aceste considerente, valoare poate fi definita ca acea relatie sociala in care se exprima pretuirea acordata unor lucruri, insusiri, procese, actiuni de catre o comunitate umana in virtutea unor corespondente cu necesitatile sociale si idealurile generate de acestea".2 Domeniul valorilor se caracterizeaza printr-o pluralitate de valori si de raporturi reciproce. Dupa natura domeniului, deosebim asa valori, cum ar fi: valori economice (avutie, proprietate, bunastare, prosperitate); valori politice (democratie, libertate, pluralism); valon juridice (dreptate, legalitate, responsabilitate); valori morale (bine, cinste, datorie, omenie); valori artistice (frumos, comic, tragic, sublim); valori stiintifice (adevar, certitudine, obiectivitate); valori filosofice (intelepciune, fericire, umanism, ideal); valori religioase (sacru, divin).3 1.2. Analizati trasaturile esentiale ale valorilor juridice. Specificul valorilor juridice consta in urmatoarele: a) valorile juridice se prezinta cu un grad mai ridicat de obiectivitate si sint bilaterale, accentul cazind pe relatiile dintre indivizi; b)valorile juridice au un caracter coercitiv. E vorba de o coercitie prin sanctiune, deci de norme care prevad in mod obligatoriu sanc tiunea in cazul in care ele sint incalcate; c) o alta caracteristica a valorilor juridice este imperativitatea; d) in sfirsit, poate fi evidentiata si trasatura de generalitate a valorilor juridice.4 1.3. Estimati interactiunea valorilor juridice cu alte categorii de valori sociale. Lumea valorilor este organizata piramidal, in virful piramidei se afla valorile intrinsec, valorile - scop, cele care confera unitate, iar la baza piramidei gasim diversitatea valorica, multiplicitatea domeniilor in care se incarneaza unitatea. Aceasta structura este proprie si domeniului dreptului. Conform acestei structuri, putem spune ca in sfera dreptului avem
56

citeva valori fundamentale, pe care le aflam, de regula, incarnate in Constitutie (cind e vorba de statele modeme) sau in cutuma (cind e vorba de societatile arhaice) si o multiplicitate de valori instrumentale, care au menirea de a regla viata de zi cu zi a membrilor comunitatii in functie de comandamentele principale ale valorilor intrin seci. Sfera dreptului este alcatuita din citeva valori fundamentale si dintr-o pluralitate de valori instrumentale, puse in slujba celor dintii. Valoarea cardinala este dreptatea, iar valorile juridice satelite sint: legalitatea, legitimitatea, echitatea, impartialitatea, clementa etc. Expresia concentrata a unui sistem valoric care orienteza dreptul ar putea fi demnitatea umana, in sensul cel mai larg, ca respect al conditiei umane in toata varietatea sa. Pronuntindu-ne pentru conceptele reflectate mai sus, credem ca valoarea juridica cardinala, esentiala isi gaseste expresia in garantarea juridica a afirmarii personalitatii umane. Dar o asemenea afirmare e de neconceput fara dreptate, fara un respect neconditionat al personalitatii umane. Subiectul 2. Jurisdicia constituional. 2.1Indicai trsturile justiiei constituionale i a justiiei de drept comun. Exercitarea controlului de constituionalitate de ctre Curtea Constituional, determin i existena unei proceduri proprii, cauzate de soluionarea conflictelor n procesul de realizare a normelor dreptului constituional, care cer aplicarea unor forme procedurale speciale. Procedura constituional are asemnri cu celelalte forme procedurale, ns se deosebete datorit obiectului examinrii, participanilor, caracterului petrecerii expertizei etc 2.2Analizai trsturile ,,modelului european fa de ,,modelul american privind jurisdicia constituional. Istoricul apariiei i dezvoltrii controlului de constituionalitate indic asupra existenei a dou sisteme a unui astfel de control i anume: "modelul american" i "modelul european", ntrebarea cheie este dac avem nevoie de un control constituional i care ar fi autoritatea ndreptit s exercite aceast prerogativ.n acest context aducem la cunotin c, exist considerente de ordin politic i juridic, care argumenteaz n favoarea absenei controlului constituionalitii legilor. Astfel, ierarhia, actelor normative n cadrul unui stat este n legtur direct cu ierarhia organelor emitente, ceea ce contravine principiului separaiei puterilor n stat, adic a echilibrului sau chiar a egalitii lor; legea este expresia voinei generale, ultima fiind o putere incontrolabil; legislativul este singurul organ capabil s exprime voina alegtorilor; n cadrul procedurii de legiferare parlamentul realizeaz i controlul conformitii legilor cu constituia i face de prisos efectuarea aceluiai control de ctre o alt autoritate, chiar i posterior i sancionator asupra legilor deja adoptate; "spiritul civic al legiuitorului i loialitatea lui nu pot fi puse la ndoiala i, eventual, sancionate dect de cel care la mandatat s legifereze, n caz contrar el ar depinde de organe care n-au primit un asemenea mandat, iar limitele responsabilitii lui ar trece dincolo de cele fixate de mandatul suveran. 2.3Estimai principiile jurisdiciei constituionale i, dup caz, formulai propuneri. In procesul exeritarii jurisdictie constitutionale sunt respectate urmatoarele principii : - Independenta Judecatorilor Curtii Constitutionale - Inamovibilitatea Judecatorilor Curtii Constitutionale
57

- Imunitatea Judecatorilor Curtii Constitutionale - Egalitatea participantilor la proces - Caracterul nemijlocit al dezbaterilor - Publicitatea dezbaterilor - Continuitatea procesului - Limba procedurii justitiei constitutionale. Curtea Constitutionala este convocata in sedinta de Presedintele ei, la initiativa acestuia ori la cererea a cel[putin doi judecatori ai Curtii. - Deschiderea sedintei se face atunci cind presedintele sedintei prezinta cauza ce urmeaza a fi examinata. - Explicarea drepturilor si obligatiilor participantilor la proces .

58

TEST nr. 18

Subiectul 1. Dreptul n sistemul normativ social.

1.1. Caracterizati reglementarea sociala ai formele ei, la diferite etape de dezvoltare istorica. A reglementa, n sens social, nseamna a determina comportamentul oamenilor, al colectivelor de oameni, a impune o activitate umana n anumite limite acceptabile societatii. Reglementarea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele: n primul rnd, fiecarui tip istoric de societate i este caracteristica o anumita masura de reglementare sociala (mai mare" sau mai mica"). In al doilea rnd, pe masura dezvoltarii societatii umane create nivelul socializarii" vietii, adica tot mai multe relatii dintre oameni necesita o reglementare sociala. n al treilea rnd, o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie formarea unor mecanisme de reglementare normativa a relatiilor sociale; n sfrait, pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calitative ale mecanismului de reglementare normativa.1 Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala ai normativa. Reglementarea individuala se face prin adresari personale concrete pentru cazuri concrete. Aceste adresari (comenzi) snt valabile doar pentru o singura data. Reglementarea normativa e o reglementare mult mai complexa. Ea presupune o dirijare a comportarii umane prin intermediul anumitor modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita, care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli, carora trebuie sa se supuna toate persoanele ce nimeresc n situatiile programate. Ambele modalitati de reglementare se practica n viata de toate zilele. Att n primul, ct ai n al doilea caz, se atinge rezultatul scontat: activitatea, comportamentul uman e dirijat conform interesului urmarit. Normarea activitatii oamenilor se realizeaza prin elaborarea unui ansamblu de reguli, principii, constrngeri, obligatii, drepturi ai ndatoriri de natura morala, religioasa, juridica, economica, politica, estetica etc., care reglementeaza conduita ai comportamentele individuale ai de grup. Reglementarea normativa porneate de la fapte, de la cazuri particulare, de la observarea relatiei sociale ai de la aprecierea rolului acesteia n societate. Nu exista o relatie sociala careia sa nu-i corespunda o apreciere sociala. Fiecare fapta (actiune sau inactiune) umana este sau permisa sau interzisa. 1.2. Generalizai categoriile fundamentale ale normelor sociale i criteriile de determinare ale acestora. Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza relatiile sociale, comportamentul oamenilor, actiunile colectivelor, categoriilor sociale. Prezenta sistemului integral al normelor sociale este una dintre conditiile necesare ale vietii societatii, un mijloc de administrare sociala, de asigurare a interactiunii zilnice, coordonate ale oamenilor. Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor n diferite domenii de activitate sociala. Fara actiunea normelor ar fi imposibila desfaaurarea normala a vietii sociale. Pe masura dezvoltarii societatii se dezvolta ai sistemul normelor sociale. Indiferent de domeniul pe care l reglementeaza, normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind ai detaliind modalitatile n care valorile trebuie concretizate n comportamente legitime ai acceptate de societate. Dat fiind diversitatea relatiilor sociale, care necesita reglementare sociala, variate ai numeroase snt ai normele sociale. Insa numarul extrem de mare al normelor sociale nu trebuie sa ne creeze impresia unui haos normativ. Aceste norme nu actioneaza izolat unele de altele, ci, dimpotriva, ntre
59

acestea se manifesta multiple interdependente ai interactiuni care asigura o anumita ierarhizare ai organizare a lor n cadrul unui ansamblu, unei totalitati, unui sistem a normelor sociale. Dat fiind faptul ca relatiile sociale snt extrem de variate, extrem de variate snt ai normele sociale care reglementeaza aceste relatii. n cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele sisteme de norme: a) norme etice (norme de morala); b) norme obianuielnice (sau pur ai simplu: obiceiuri); c) norme ale partidelor ai ale altor organizatii social-politice politice), normele diverselor organizatii nonguvernamentale me corporative); d) norme religioase; e) norme juridice; un loc aparte n sistemul normelor ce activeaza n societate normelor tehnice.

(norme (nor

revine

1.3.Estimati conceptele referitoare la interactiunea dreptului cu morala ai religia. Dreptul nu apare pe loc gol. Istoriceate, dreptul s-a desprins treptat din normele de morala ai din obiceiuri. In acest sens, morala precede dreptului. Morala reprezinta un ansamblu de conceptii ai reguli cu privire la bine sau ia rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Valorile morale reprezinta scopuri sociale ai atitudini preferentiale, cum snt: responsabilitatea, echitatea, demnitatea, dreptatea, libertatea. Dreptul nu numai ca s-a desprins treptat din morala, dar s-a dezvoltat, a evoluat o data cu aceasta. n ce priveate raportul dintre drept ai morala, n timp, s-au conturat mai multe puncte de vedere, printre care un loc dominant ocupa urmatoarele: 1 Dreptul este conceput ca un minim de morala, n diviziunea acestei conceptii, dreptul ai morala nu snt altceva dect cele doua fatete ale unui fenomen, ai anume: - morala este etica subiectiva; - dreptul este etica obiectiva. 2. Statul este singurul temei al dreptului. Sustinnd ca statul este sin gurul temei al dreptului, aceasta conceptie concepe o ordine de drept fara morala. Partaaii acestei conceptii privesc dreptul ca un fenomen n sine, desprins de orice alta realitate. De aici rezulta ca nu se poate afirma ca dreptul trebuie sa fie moral, deoarece nu exista morala absoluta. O regle mentare juridica poate fi concomitent conforma cu un sistem de morala ai n contrazicere cu alt sistem. Curente sociologice, ntre primele doua conceptii (dreptul un mi nimum de morala" ai statul este unicul temei al dreptului") se plaseaza cu rentele sociologice care admit prezenta spontana a dreptului n viata sociala, ca urmare a presiunii unor factori social-politici. Cu toata afinitatea lor, dreptul nu se confunda totuai cu morala, ntre cele doua categorii de reguli exista ai unele diferente, ai anume: a) morala, spre deosebire de drept, are o vrsta mult mai avansata. In timp ce normele juridice apar doar o data cu aparitia statului, normele de morala snt cunoscute ai societatii prea tataie; b) domeniul moralei este mult mai vast dect cel al dreptului. Drep tul nu reglementeaza dect conduita oamenilor n masura n care traiesc n societate, neatribuindu-se la gndurile umane.
60

c) morala este mult mai exigenta dect dreptul. Altfel spus, morala este mult mai pretentioasa fata de drept, cere mai mult. Morala ac tiveaza cu unele categorii, despre care dreptul nu vorbeate: mila, recunoatinta, bunavointa etc.; d) modalitatea de garantare a moralei ai dreptului este diferita. Dife rite snt ai sanctiunile prevazute pentru abaterile de la prevederile dreptului ai cele ale moralei. Normele religioase. Religia reprezinta un sistem de credinte, convingeri, practici mpartaaite de un grup, oferind fiecarui membru un obiect de adoratie fata de Dumnezeu, zei etc. Ea, de asemenea, constituie un sistem de norme sau porunci ntemeiate pe nvatatura cartilor sfinte sau pe autoritatea ntemeietorilor, profetilor, nvatatorilor etc., un mod de viata recunoscut ca obligatoriu de adevaratii credincioai. Initial normele juridice snt amestecate cu cele religioase. Mai apoi ele se desfac de la acestea. O asemenea desfacere a normelor juridice de cele religioase nu trebuie nsa absolutizata. Ai pna n zilele noastre sfera de reglementare a normelor juridice coincide cu cea de reglementare a normelor religioase.

Subiectul 2. Controlul constitutionalitatii legilor.

2.1 Definiti notiunea controlului constitutionalitatii legilor. Sintetiznd , retinem din literatura de specialitate urmatoarea definitie a controlului constitutionalitatii legilor:activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia , si , ca institutie a dreptului constitutional , cuprinde regulile privind autoritatile competente sa efectueze aceasta verificare , procedura de urmat si masurile ce pot fi luate cu ocazia realizarii acestei proceduri. 2.2 Determinati tipurile de control al constitutionalitatii legilor. Abordnd clasificarea sistematica a controlului constitutionalitatii legilor pe baza criteriului organului competent care-l realizeaza se pot stabili urmatoarele forme de control: 1. controlul prin opinia publica; 2. controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic; 3. controlul constitutionalitatii legilor exercitat printrun organ jurisdictional. Alte forme de control al constitutionalitatii legilor sunt stabilite pe baza urmatoarelor doua criterii : a)potrivit criteriului inscrierii in Constitutie a formelor de control al constitutionalitatii legilor , acesta poate fi explicit sau implicit; b)potrivit criteriului timpului in care se efectueaza controlul constitutionalitatii legilor , acesta se divide in control anterior si control posterior al constitutionalitatii legilor. 2.3 Estimati necesitatea si forma de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor in Republica Moldova. Prin controlul constituionalittii legilor se urmrete scopul - examinarea continutul legilor n raport cu prevederilor Constitutiei. n baza titlului V al Constituiei RM, a fost creat Curtea Constitutional ca unica autoritate public de jurisdictie constitutional i de control al respectrii legilor n sistemul constitutional al Republicii Moldova. Curtea Constitutional a Republicii Moldova se nscrie n modelul european" de jurisdictie constitutional. Fcnd o sintez a doctrinei europene cu privire la locul Curtii Constitutionale n raport cu celelalte autoritti putem spune c, n modelul concentrat de control al constituionalittii legilor de tip european, Curtea Constitutional se situeaz n afara celor trei puteri constituite
61

traditional (executiv, legislativ, judiciar). Aceast variant este oferit de doctrina italian, spaniol, belgian i francez, n aceeai pozitie se situeaz i Curtea Constitutional a Republicii Moldova, care nu face parte nici dintr-o putere. Conform Constitutiei Republicii Moldova este o autoritate de jurisdictie constitutional independent de oricare alt autoritate public. Ea se sprijin pe ideea conform creia, pentru a putea controla activitatea unui organ cum este Parlamentul sau Guvernul, este absolut necesar ca cel ce controleaz s se afle la un nivel superior organului controlat Printre caracterele particulare ale Curtii putem mentiona: Curtea Constitutional nu este o putere n stat i nici nu detine vreuna din functiile puterilor legislative, executive i judectoreti; Ca autoritate public reglementat de constitutie ntr-un titlu distinct Curtea exercit rolul de garant al suprematiei constitutiei; Ea este o autoritate public ce sprijin buna functionare a puterilor publice n cadrul raporturilor constitutionale de separatie, echilibru, colaborare i control reciproc; Curtea Constitutional este independent fat de orice alt autoritate public i se supune numai constitutiei i legii sale organice. Caracterul politic al Curtii Constitutionale rezult, n primul rnd, din faptul de desemnare al judectorilor deoarece n desemnarea lor sunt implicate autorittile politice, parlamentul. ns judectorii nu sunt desemnati pe baza criteriilor politice. Totodat Curtea Constitutional dispune de unele atributii care se disting n mod deosebit prin continutul lor politic, de exemplu: confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane, alegerea parlamentului, etc. Caracterul jurisdictional determin i principiile de organizare i functionare a Curtii i anume independenta i inamovabilitatea judectorilor, iar procedurile prin care se realizeaz atributiile Curtii au, n mare parte, trsturi procedurale judectoreti. In concluzie putem mentiona c Curtea Constitutional a Republicii Moldova este unica autoritate public politico-jurisdicional, adic include trei trsturi esentiale necesare n garantarea suprematiei Constitutiei, n asigurarea realizrii principiului separrii puterii de stat i a responsabilittii statului fat de cettean i a cetteanului fat de stat.

62

TEST nr. 19

Subiectul 1. Conceptul si trasaturile esentiale ale normei juridice.

1.1.Definiti norma juridica si trasaturile ei in doctrina juridica contemporana. O modalitate a normelor sociale sint normele juridice. Aprecierea ii cunoaiterea mai corecta a normei juridice implica atit caracterizarea trasaturilor comune tuturor normelor sociale, cit ii caracterizarea trasaturilor lor specifice. Punctul de pornire la caracterizarea ei e urmatorul: orice norma juridica e norma sociala, insa nu fiecare norma sociala e ii juridica. Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de conduita, stabilita sau autorizata (sanctionata) de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana ii ocrotita, in caz de necesitate, de forta coercitiva a statului. in literatura de specialitate pot fi intilnite ii alte definitii. Vom evidentia doar unele din ele. Norma juridica poate fi definita ca o regula generala ii obligatorie de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constringere".1 Norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala ii obligatorie, care exprima vointa electoratului infatiiat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala ii care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie, prin constringere" 1.2. Stabiliti legatura elementele constitutive ale normei juridice si interactiunea acestora. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora le este adresata norma ii stabileite conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. Astfel, oricare norma juridica concretizeaza subiectii de drept, carora ea este destinata. Categoria subiectilor poate fi determinata in mod diferit. Aia, de exemplu, poate fi definita o calitate sociala a subiectilor (cetatean, apatrid, parinte, copil etc.) sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic (persoana juridica, persoana fizica, oricine, toti, fiecare, acela care..." Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileite conduita care trebuie respectata, in conditiile ii imprejurarile date de ipoteza. Altfel spus, dispozitia formuleaza drepturile subiective ii obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul, miezul normei juridice. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice. Sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul juridic al societatii fata de conduita necon dispozitia normei juridice, masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. Sanctiunea se poate referi insa ii la masuri de stimulare, de cointeresare a subsiectilor conduitelor. 1.3. Formulati modalitatile de expunere a elementelor normelor juridice in articolele actului normativ. Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul sa expui, sa formulezi. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept, careia ii apartine norma, intr-un mod se vor expune, de exemplu, prescriptiile normative in dreptul penal ii in alt mod vor fi expuse acestea in dreptul constitutional. Ceea ce e expus odata, legiuitorul nu repeta a doua oara. Din aces te considerente prescriptiile normativ-juridice, de care urmeaza sa tinem cont la fiece pas, prevederile care orienteaza intreaga reglementare, de termina obiectul, ii principiile acesteia sint reflectate, ca regula, in partea generala a legii (codul de legi). Una ii aceeaii prescriptie normativ-juridica, una ii aceeaii for mulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Formularea, care indeplineite intr-o norma juridica rolul de dispozitie, poate indeplini pen
63

tru alta norma juridica rolul de ipoteza. Formularea ce indeplineite intr-o norma juridica rolul de sanctiune, poate indeplini in alta norma juridica rolul de dispozitie. Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. Din aceste considerente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea ii aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit ii formularea tehnico-legislativa a textelor respective.

Subiectul 2. Constitutiile Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova.

2.1 Caracterizati constitutiile Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Constitutia din anul 1866 chiar in primul articol declara ca , Principatele Unite Romne constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania. Ea reglementa drepturile drepturile fundamentale ale cetatenilor, proprietatea, care era sacra si inviolabila. Ea reglementa puterile statului, proclamind, ca toate puterile emana da la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre rege si reprezentanta nationala, formata din doua camere senatul si adunarea deputatilor. Puterea executiva apartinea domnitorului, stabilind regula monarhiei ereditare. De asemenea era prevazuta interzicerea suspendarii constitutiei si revizuirii ei. Aceasta constitutie ulterior a suferit un sir de modificari: in 1879 privind dispozitiile privitoare la drepturi politice; 1884 cele privitoare la domn, presa, sistemul electoral si paminturile rurale; in 1917 dispozitiile privitore la garantarea dreptului de proprietate si cele privitoare la dreptul de vot; in 1918 ca urmare a destramarii statului national unitar romin. Constitutia din anul 1923 a inscris principiul suprematiei legii si al statului de drept, organizind controlul constitutionalitatii legilor si contenciosului administrativ. Modalitatea de revizuire a Constitutiei demonstreaza, ca Constitutia din 1923 a fost conceputa ca o constitutie Rigida, revizuirea putea fi facuta printr-o procedura speciala. Asupra initiativei de revizuire a constitutiei trebuiau sa se pronunte toate 3 ramuri ale puterii legislative. In anul 1938, regele Carol II a emis o noua Constitutie, netinind seama de procedura de modificare, care a fost intarita pe cale plebescitara. Ea a marcat trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu suprematia executivului, concentrind puterea politica in miinile regelui. Regele era si puterea legiuitoare in stat. Camera deputatilor sin senatul era un simplu instrument, cu ajutorul caruia regele isi exercitaputerea. Aceasta constitutie a stabilit virsta virsta electorala de 30 ani impliniti, restringind in asa mod cadrele corpului electoral. Totodata a fost exclus dreptul de vot al nestiutorilor de carte, iar ei pe atunci erau foarte multi printre tarani. Aceasta constitutie a fost suspendata in anul in anul 1940 sub presiunea nemtilor si sa instaurat dictatura lui Antonescu. 2.2Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Aparitia in viata publica a Rominiei a ideii regimului parlamentar incepe inca in perioda de aplicare a regulamentelor organice, incepind cu anii 1831 1832 , insa aceste inceputuri
64

erau plapinde , deoarece asa numitele ,,obisnuite adunari obstesti, care erau formate de regulamentele organice, aveau intr-o masura mica caracterreprezentativ, fiindca numai boerii puteaufi alegatori si alesi. Totodata separatia puterilor in stat era abia schitata, pentru ca doar domnitorul era in drep sa ia o hotarire cu valoare obligatorie. Cu toate acestea se faceau pasi concreti spre impamintienirea in Rominia a regimului parlamentar, insa Proclamatia de la Islaz din 1848 apare ca o intrerupere in mersul tarilor romine spre adoptare regimului regimului parlamentar, deoarece aceasta proclamatie prevede , ca domnul urma nu numai sa fie ales de Adunarea generala reprezentativa a tuturor starilor, dar si da fie responsabil in fata acesteia. Dupa razboiul din Crimeea, in Principatele Romine s-au convocat unele divane ad-hoc, in scopulde a afla dorintele populatiei in legatura cu organizarea definitiva a celor doua tari si in asa mod ideea regimului parlamentar s-a afirmat din nou, deoarece divanurile ad-hoc aveau caracterul unor organe consultative ale unei conferinte internationale si in asa mod la ordinea de zi a aparut iaras preocuparea pentru adoptarea regimului parlamentar ca baza a organizarii in perspectiva a tarilor romine In anul 1866, dupa modelul constitutiei belgiene, este adoptata Constitutia Rominiei. Constitutia avea 133 de articole, care reglementau cele mai importante relatii sociale, sistematizate in 8 titluri: ,,Despre teritoriul Rominiei, ,,Despre finante, ,,Despre puterea armata, ,,Dispozitii generale, ,, Despre revizuirea constitutiei, ,,Dispozitii tranzitorii si suplimentare. La sfirstitul lunii martie 1923 , dupa infaptuirea Marii Uniri (Basarabia cu Rominia) din anul 1918, in Rominia a fost adoptata o noua constitutie. 60% din textul acestei constitutii a fost preluat din Constitutia anului 1866. Constitutia avea 138 articole si 8 titluri. Constitutia se referea la declaratia de drepturi si libertati, garantarea lar catre stat, organizarea puterilor in stat, modalitatea de revizuire a constitutiei, etc. In anul 1938, a fost adoptata o noua Constitutie, instaurindu-se cictatura regala. Carol II a recurs la o lovitura de stat, promulgind pe cale de decret constitutia. Acesta constitutie a fost adoptata in urma rasturnarii Guvernului in alegeri, la sfirsitul alului 1937, cind uzurile parlamentare erau incalcate fatis, dat fiind faptul ca formarea guvernului i-a fost incredintatalui Octavian Goga, care a luat numai 9%. 2.3.Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele. Specific pentru constitutia din 1866 este faptul, ca ea a consfintit lipsa a deosebirii de clasa, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii. Ea a declarat inviolabilitatea domiciliului si libertatea constiintei. Constitutia stabilea ca nici o lege nu poate infiinta pedepsa confiscarii averii. De asemenea in aceasta Constitutie era stabilit ptincipiul suprematiei constitutiei, toate legile trebuiau sa corespunda constitutiei si ea nu putea fi suspendata nici partial si nici total. Aceleasi principii erau inscrise si in constitutia din 1923.

65

TEST nr. 20

Subiectul 1. Sanctiunile juridice si importanta lor.

1.1. Identificati structura si elementele constitutive ale normelor juridice. Structura normeijuridice poate fi abordata din doua puncte de vedere:unul intern alcatuirea logica a normei, si inul exterior modul de exprimare a elementelor logice ale normei juridice. Elementele sint: ipoteza,dispozitia si sanctiunea.IPOTEZA- este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora li este adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acasteia.DISPOZITIA-este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care tb respectata in conditiile si imprejurarile date de ipoteza.Dispozitia cuprinde un ordin , o porunca, un comandament care se refera fie la savirsirea unei actiuni,fie la abtinerea subiectului de la o actiune.SANCTIUNEA- este un element structural al normei juidice care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitei normei juridice.Sanctiunea reprezinta modul de reactie,raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice,masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. 1.2. Generalizati locul si rolul sanctiunilor juridice in diferite ramuri ale dreptului. Acest element are rolul de a crea o stare de frica in constiinta agentilor sociali dispusi sa nesocoteasca comandamentul normei. Fixarea sanctiunilor in chiar continutul normei juridice are rolul de a asigura legalitatea tragerii la raspundere. Obiectul raportului juridic de constrangere il reprezinta insasi sanctiunea juridica aplicata care are drept scoprestabilirea dreptului incalcat si a ordinii de drept si inlaturarea efectelor faptelor ilicite. Rolul sanctiunii juridice este unul preventiv si educativprecum si unul represiv si intimidant, care determina disciplinarea conduitei participantilor la viata juridica, disciplinarea acestora si convergenta conduitei lor cu prescriptia normei de drept. De regula, sanctiunea juridica se aplica direct asupra autorului faptei ilicite care a savarsit fapta constient si cu vinovatie. Legea, insa, reglementeaza si raspunderea pentru fapta altuia ca si raspunderea independenta de vinovatie. Scopul pentru care este instituita o astfel de raspundere este de a proteja interesele celor prejudiciati si de a putea fi reparat prejudiciul Sanciunea este, potrivit legii, o msur a rspunderii administrative, care urmrete scopul de reeducare a contravenientului, de formare a unei atitudini corecte fa de ordinea de drept i valorile sociale ocrotite prin lege. 1.3. Estimati categoriile principale ale sanctiunilor juridice si importanta lor practica. Astfel dupa natura lor pot fi sanctiuni pot fi:patrimoniale si nepatrimoniale. Cele patrimoniale vizeaza patrimoniul subiectului.Cele nepatrimoniale sint cele privitoare la drepturile persoanei(deccaderea din drepturi), cele privitoare la actele persoanei(nulitatile), cele privitoare la pesoana (privarea de libertate,recluziunea).Dupa ramura de drept in care intervin, deoasebim:sanctiuni civile,disciplinare,penale, administrative, financiare.Dupa roluil lor deosebim: sanctiuni cu caracter reprimator si sanctiuni cu caracter reparator.Dupa mo dul de reglementare, deosebim:sanctiuni generale,cuprinse in legi-cadru, coduri si sanctiuni speciale, reglementate prin norme speciale. Subiectul 2. Constitutiile sovietice, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. 2.1Descrieti constitutiile socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova.
66

Constitutia din 1925 a confintit prin lege in rebublica dictatura proletariatului, bazata pe alianta clasei muncitoare si taranimii. Ea a determinat rolul conducator al Partidului Comunist al Moldovei. Constitutia din 1938 stabilea, ca baza economica a statului o formeaza proprietatea socialista asupra uneltelor si mijloacelor de productie, instituita in rezultatul lichidarii sistemului capitalist al economiei, anularii proprietatii private asupra uneltelor si mijloacelor de proprietate si nimicirea exploatarii omului de catre om. Constitutia proclama drepturi largi cetatenilor, dar si indatoriri. Constitutia din 1941 a proclamat Republica Moldoveneasca ca stat socialist al muncitorilor si taranilor, baza politica o constituiau Sovietele de deputati ai oamenilor Muncii , iar baza economica sistemul socialist al economiei si proprietatea socialista asupra uneltelor si mijloacelor de productie. Sovietul suprem al RSSM si Prezidiul Sovietului suprem al URSS au fost proclamate ca organe supreme a puterii de stat. Organul suprem executiv era Sovietul Comisarilor Norodnici, iar organele locale le constituiau sovietele de deputati ale oamenilor muncii (udetene,raionale, orasenesti si satesti). Justitia se efectua de catre judecatorii, iar supravegherea suprema pentru respectarea legalitatii de catre organele procuraturii. In constitutia din an. 1978 a fost reflectata esenta de clasa a statului, consfintea mecanismul de stat, sistemul de organe centrale si locale ale puterii, administrarea in baza centralismului democratic, subordonarea stricta, coordonarea necesara la adoptarea unei hotariri in teritoriu. 2.2Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Prima constitutie socialista, care a actionat pe teritoriul RM este cea din anul 1925. Acesta constitutie a legalizat formarea formarea Republicii Autonome Sovietice Soocialiste Moldovenesti. Acesta constitutie a fost adoptata in corespundere deplina cu constitutia URSS si a RSSU (Ucrainei). Dupa ce a fost renovata Constitutia Uniunii Sovietice in anul 1936, in anul 1938 este adoptata o noua constitutie a RASSM, care a consolidat bazele socialiste ale orinduirii sociale si de stat. Costitutia din an. 1941 a fost legata de formarea RSSM, fiind evedentiata prin adoptarea constitutiei Republicii Sovietice Soocialiste Moldovenesti. In anul 1978 a fost adoptata o noua constitutie cea a ,,socializmului dezvoltat. Acesta constitutie reflecta ideea crearii in tara pentru prima oara a societatii socialiste dezvoltate. 2.3Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele. Constitutia din 1925 a instaurat in baza de organizare a puterii muncitorilor si taranimii intr-un sistem unic de organe reprezentative sovietele de muncitori, de deputati ai taranilor si ai armatei rosii. Constitutia din 1938 avea o trasatura caracteristica continuitatea principiilor de baza ale constitutiilor care anterior au fost in vigoare. Ea cuprindea o serie de legi a Constitutiei din 1925 si dispozitiile principale ale Constitutiei URRS din an.1936. Trasaturile esentiale ale constitutiei din an. 1941 sau caracterizat prin aceea, ca cuprins legile Constitutiei din URRS din 1936 si ale RASSM din 1925 si 1938. Constitutia an. 1978 a confirmat continuitatea ideilor si principiilor constitutiilor precedente. Ea a fost adoptata in deplina corespundere cu constitutia URSS din 1977 si
67

continutul ei se intemeia pe ideile fundamentale ale comunismului stiintific si a consfintit rolul conducator al partidului comunist. Aceasta constitutie proclama si consfintea drepturilor social-economice si personale ale cetatenilor, insa lipsea mecanismul lor de realizare. Desi aceasta constitutie proclama suveranitatea RSSM, republica era lipsita de posibilitatea de a adopta de sinestatator cele mai elementare hotariri in domeniul agriculturii, industriei, etc. Ordinea de drept si disciplina erau incalcate serios. Reiesind din analiza constitutiilor socialiste, se vede ca aceste constitutii aveau un caracter proclamatoriu, drepturile si libertatile practic erau scrise dar nu se realizau la practica.

68

TEST nr. 21

Subiectul 1. Norma juridica si articolul actului normativ.

1.1.Definiti norma juridica si elementele de structura ale acesteia. Norma juridica constituie elementul primar al sistemului de drept, celula din care se construieste intregul edificiu al dreptului. Pentru a putea fi receptata, inteleasa de catre toti subiectii de drept, norma juridica trebuie sa aiba o anumita structura logica din care sa rezulte cit mai exact raspunsurile la citeva intrebari: a) cui ii este adresata norma juridica si in ce conditii, imprejurari norma data activeaza? b) ce comportament prescrie statul subiectului de drept, adica ce tre buie sa faca, ce nu trebuie sa faca subiectul sau ce comportament accepta statul subiectului? c) care vor fi urmarile, consecintele realizarii sau nerealizarii pre scriptiilor normativ juridice? Din punct de vedere logico-juridic, norma juridica are o structura tri-hotomica, ale carei elemente sint: ipoteza, dispozitia si sanctiunea. 1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora le este adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. in dependenta de numarul imprejurarilor in care se aplica dispozitia normei, ipotezele pot fi simple sau complexe, Ipoteza complexa poate fi cumulativa sau alternativa. 2. Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care trebuie respectata, in conditiile si imprejurarile date de ipoteza. Altfel spus, dispozitia formuleaza drepturile subiective si obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul, miezul normei juridice. Dispozitia cuprinde un ordin, o porunca, un comandament care se refera fie la savirsirea unei actiuni, fie la abtinerea subiectului de la o actiune. Asadar, ea poate sa impuna o anumita conduita, sa interzica o conduita, sau sa nu interzica dar nici sa nu oblige o conduita. Dupa gradul de determinare a conduitei prescrise actiune sau inactiune - dispozitia normei juridice poate fi determinata sau relativ determinata. Dupa caracterul conduitei prescrise si dupa latitudinea lasata destinatarilor lor, dispozitiile normelor juridice pot fi imperative sau categorice sipermisive. 3. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice. Sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. Sanctiunea se poate referi insa si la masuri de stimulare, de cointeresare a subsiectilor conduitelor dorite de legiuitor. 1.2.Determinati modalitatile de expunere a elementelor normelor juridice in articolele actelor normative. din punct de vedere a structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din ipoteza, dispozitie si sanctiune. Cele trei elemente structurale reprezinta structura logica interna., stabila a fiecarei norme. Si cu toate ca in unele cazuri nu le regasim expres formulate, ele se deduc printr-o analiza logica a textului respectiv.
69

O asemenea modalitate de expunere, insa, nu intotdeauna e posibila, dar nici nu-i necesara. Din aceste considerente, legiuitorul aplica alte modalitati de expunere a elementelor normei juridice in articolele actului normativ. Astfel, destul de frecvent se apeleaza la metoda trimiterii, in acest caz, pentru a reproduce norma juridica la justa sa valoare, cunoscind toate elementele ei, e necesar sa tinem cont de alte articole din acelasi act normativ. O asemenea modalitate de expunere intilnim, de exemplu, in Codul penal, unde e necesar sa se tina cont nu numai de prevederile ce se contin in partea speciala, ci si de cele ce se contin in partea generala a Codului penal. Alteori, insa, urmeaza sa tinem cont si de prevederile ce se contin in alte acte normative. Cu ocazia aplicarii, organul de aplicare trebuie sa coreleze texte din mai multe acte normative. O asemenea modalitate de expunere a elementelor normei juridice poarta denumirea de expunere in alb (norme in alb). Destul de frecvent intilnim si cazuri cind intr-un articol al unui act juridic sint cuprinse mai multe norme juridice sau, cel putin, unele (dar nu toate) elemente ale mai multor norme juridice. Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. Din aceste considerente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea si aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit si formularea tehnicolegislativa a textelor respective. 1.3.Formulati exemple de norme juridice elementele carora sunt expuse in unul sau citeva articole ale actului normativ juridic. In unul: Articolul 145. Omorul intentionat(1) Omorul unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 8 la 15 ani. Articolul 151. (1) Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, care este periculoasa pentru viata ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia, o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca, ori care a condus la intreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. In mai multe: Articolul 325. Coruperea activa (1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu functie de raspundere, personal sau prin mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, in scopurile indicate la acelasi articol se pedepseste cu inchisoare de pina la 5 ani cu amenda in marime de la 1000 la 3000 unitati conventionale. Subiectul 2. Dezvoltarea constitutionala a Republicii Moldova, incepind cu anul 1989 si pina in prezent. 2.1 Caracterizati principalele acte constitutionale, adoptate dupa 1989, care au servit drept baza pentru adoptarea in Republica Moldova a Constitutiei din 1994. In perioada anilor 1989-1990, Europa a fost cuprinsa de un val de transformari, schimbari politice epocale. Incepind cu 1989, perioada cind a inceput sa functioneze primul parlament al RM, ales in mod democrat, baza pluralismului de candidati a fost adoptate un sir de documnte importante pentru RM: - legea cu prvire la statutul limbii de stat din 31.08.1989; - legea cu privire la modificare unor articole din Constitutia RSSM, prin care se anuleaza forta conducatoare a partidului communist, 10.05.1990; - legea cu privire la drapelul de stat, 27.04.1990;
70

- declaratia suveranitatii RSSM, 23.06.1990; - decertul cu privire la puterea de stat, 27.07.1990; - legea despre stema de stat, 03.11.1990; - legea cu privire la prorpietate; 22.01.1991; - legea cu prvire la cetatenie, 05.06.1991; - declaratia despre independenta, 27.08.1991; - constitutia RM, 29.07.1994 (27.08.1994); ulterior au mai fost adoptate un sir de documente importanet pentru statul nostru: legea cu privire la parlament, govern, curtea constitutionala. 2.2Determinati principiile de baza impuse de Declaratia de Suveranitate, Decretul cu privire la Puterea de Stat, Declaratia de Independenta si rolul lor pentru dezvoltarea constitutionala a Republicii Moldova. Declaratia de suveranitate Moldova mai era inca in componenta URSSla momentul adoptarii declaratieie de Suveranitate. Cu toate acestea declraratia nu mai facea referinta la uniune, fixind faptul ca RSSM este un stat federal, iar izvorul si purtatorul suveranitatii este numai poporul care-si exercita suveranitatea prin organele sale reprezentative. RSSM a fost declarata ca stat unitar, indivizibil, frontierele caruia pot fi schimbate numai in baza acordurilor recipsroce dintre RSSM si alte state suverane. Pamintul, subsolul, apele, pasunile si alte resurse naturale intre potentialul economic, financiar, tehncio stiintific, valorile patrimoniului nationalau fost declarate prorpietate exclusiva, neconditionata a Republicii. Deasemenea s-a stabilit suprematia constitutiei si al legilor RSSM pe intreg teritoriul republicii, legile URSS aveau putere juridica pe teritoriul republicii numai dupa ratificarea lor de catre parlament. Acele legi care contraveneau principiului suveranitatii se suspendau. Aceasta declraratie astabilit si instituire cetateniei RSSM, prezentindu-se astfel dubla cetatenie RSSM si URSS. Pentru prima data s-a stabilitt separarea puterilor in legislativa, executiva, judecatoreasca ca principiu de baza al functionarii RSSM ca stat suveran si democrat. Decretul cu privire la puterea de stat a fost inca un pas al poporului Modlovenesc spre autodeterminare. Decretul a venit sa concretizeze principiul separarii puterilor in stat. Parlamentul (atunci Sovietul Suprem) a fost declarat organ suprem al puterii legislative si unic exponent al vointei intregului popor. Puterea judecatoreasca a fost declarata subordonata numai legii, iar amestecul in infaputirea justitiei inadmisibil. Organele executive si dispozitive au fost declarate raspunzatoare in fata organelor puterii de stat, subordonindu-se lor executind actele legislative. Declaratia de independenta a fost precedata de un sir de alte documente importante, care au dus la ruperea de la imperiul sovietic si crearii statului suveran si independent. Declaratia a fost un final logic al procesului de autodeterminare al poporului moldovenesc. Declaratia continea 2 puncte culminante: 1. RM este un stat suveran, independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul sii viitorul fara nici un amestec din afara... 2. In calitate de stat suveran si independent RM solicita tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale... si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii cu tarile europene si cu toate statele lumii... 2.3Estimati si argumentati evolutia constitutionala a Republicii Moldova dupa 1989 si a modificarilor operate in Constitutia din 1994.
71

Evolutia constitutionala a pornit inca de la principalele acte constitutionale, ca legea cu privire la statutul limbii, (actele mentionate in 2.1.) care au adus un prinos mare si o influenta asupra dezvoltarii constitutionale a RM. In primul rind a fost recunoscuta o limba oficiala de stat, drapelul statului, un stat suveran, care isi avea putera sa de stat si o serie de alte legi care au contribuit la evolutia constitutionala a RM dupa 1989, pentru a deveni un stat independent si suveran. La 5 iulie 2000, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la modificarea i completarea Constitutiei RM. Modificrile Constitutiei au limitat competenta i rolul Preedintelui RM n favoarea Guvernului i a Parlamentului. Astfel prin aceste modificri statul RM s-a transformat dintr-un stat cu model semiprezidential de guvernare ntr-un stat cu model parlamentar de guvernare. n special Parlamentului i s-a atribuit competenta de a alege Preedintele Republicii cu votul a 3/5 din numrul deputatilor alei i a-1 demite cu votul a 2/3 din numrul deputatilor alei.

72

TESTUL nr.22

Subiectul 1. Categoriile normelor juridice.

1.1.Distingeti norma juridica si trasaturile ei doctrinare. Nicolae Popa considera ca norma juridica poate fi definita ca o regula generala si obligatorie de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constringere".1 in viziunea lui Ion Dogaru norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie, care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie, prin constringere".2 Gheorghe Lupu vede in norma juridica regula sociala de conduita generala si obligatorie, elaborata, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa, daca este cazul, prin forta coercitiva a statului".3 Dupa parerea lui Dumitru Baltag norma juridica ca element constitutiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a statului".4 Din analiza atenta a elementelor pe care se cladesc definitiile, si a definitiilor insesi, se degaja urmatoarele idei: 1. Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat. Ele exprima vointa statului, indreptata spre reglementarea unui anumit tip de relatii din societate. Exprimata prin norma, vointa de stat este adresata vointei participantilor la raporturile din societate, care trebuie sa-si coreleze conduita cu indatorirea sau interdictia inclusa in norma. 2. Norma juridica are un caracter general. Ea stabileste trasaturile ti pice ale situatiilor de viata, la aparitia carora trebuie aplicat indice- le-tip al relatiilor sociale. Acest indice e determinat de norma. Ca urmare, norma juridica apare ca model de conduita a participantilor la relatia sociala data. 3. Norma de drept are menirea de a reglementa nu o relatie aparte, singulara, ci un tip de relatii. Prin aceasta ea se distinge de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor autoritatilor publice asupra unor cazuri concrete) si dispozitiilor lor individuale. 1.2.Determinati criteriile de clasificare a normelor juridice si modalitatile acestora. A clasifica normele juridice inseamna a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in oceanul de norme juridice care ne inconjoara, a le recunoaste, a le deosebi mai usor in cazul realizarii lor. Ramura de drept Ramura de drept constituie un criteriu important pentru clasificarea normelor juridice. Se lamureste acest lucru prin faptul ca ramura de drept pune la baza diferentierea normelor in dependenta de obiectul reglementarii normative si metoda reglementarii normative, adica da raspuns la doua intrebari extrem de importante si anume: a) ce domeniu de activitate reglementeaza normele juridice date; b) in ce mod, cum se face acest lucru? Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi clasificate in: norme de drept constitutional; norme de drept administrativ; norme de drept civil; * norme de drept penal; norme de drept familial; norme de drept al muncii etc.

73

Forta juridicaForta juridica a normelor de drept depinde, in primul rind, de faptul in ce acte normative se contin acestea si care e locul pe care il ocupa actul normativ dat in sistemul actelor normative. Reiesind din aceasta, putem diferentia: a) norme juridice in legi, care, la rindul lor, pot fi: norme juridice cuprinse in Constitutie, legi constitutionale; norme juridice cuprinse in legi organice; norme juridice cuprinse in legi ordinare. b) norme juridice cuprinse in acte normative subordonate legii, care, la rindul lor, pot fi: norme juridice cuprinse in hotaririle normative ale Parlamentului; norme juridice cuprinse in ordonantele Guvernului; norme juridice cuprinse in decrete ale Presedintelui Republicii; norme juridice cuprinse in hotariri ale Guvernului; norme juridice cuprinse in alte acte normative (ordine ministeri ale si departamentale, norme juridice cuprinse in acte normative ale autoritatilor publice locale etc.). Structura tehnico-legislativa sau modul de redactare Remarcam de la bun inceput ca unii autori vorbesc de structura logica drept criteriu de clasificare a normelor juridice. Consideram ca drept criteriu de clasificare poate servi nu structura logica (din punct de vedere logic o norma intotdeauna e completa), ci structura ei tehnico-legislativa sau modul de redactare a normei. Potrivit acestui criteriu, pot fi: a) norme juridice complete. Sint norme juridic complete acele norme care contin in textul lor, intrunite la un loc, cele trei elemente de structura: ipoteza, dispozitia, sanctiunea; b) norme juridice incomplete. Caracteristic pentru aceste norme e faptul ca nu toate elementele de structura ale normei se intrunesc intr-un text al normei. La rindul lor, normele juridice incomplete pot fi: norme de trimitere (cele care necesita luarea in consuideratie a textului complet al acrului normativ dat); norme in alb (cele care necesita luarea in consideratie a textelor altor acte normative), Caracterul conduitei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a acestei conduite, in dependenta de aceasta, normele juridice se clasifica in: a) norme imperative; b) norme dispozitive. Gradul si intensitatea incidentei Dupa acest criteriu normele juridice se clasifica in: Norme - principii sau norme cardinale. Acestea sint normele cuprinse in Constitutii, declaratii (de exemplu, Declaratia de independenta a Republicii Moldova), ori sint deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept. Norme - mijloace normative. Acestea sint normele care asigura traducerea cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale, in limbajul specific dreptului. Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi: norme generale - care au cea mai larga sfera de aplicare; norme speciale - aplicate intr-un domeniu restrins de relatii sociale; norme de exceptie - care stabilesc exceptii de la regula generala. Alte criterii de clasificare a normelorjuridke Un criteriu de clasificare a normelor juridice poate fi si
74

gradul de preci-ziune si de specificitate, in raport cu acest criteriu, normele juridice pot fi: Norme de drept strict. Acestea sint norme de stricta interpretare. Directive sau standarde. Acest gen de norme servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor subiectilor. O categorie distincta de norme sint normele juridice organizatorice. Acestea mai sint numite norme de imputernicire sau de competenta. Scopul primordial al acestor norme este acela de a fundamenta cadrul legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice. Distingem, de asemenea, norme juridice materiale si procesuale. Normele materiale stabilesc anumite drepturi, libertati, obligatiuni, imputerniciri etc. Normele procesuale stabilesc modalitatile de realizare, de transpunere in viata a normelor materiale. Un grup distinct de norme juridice sint normele-definitii. Aceste norme nu cuprind reglementari de conduita, ci definesc, descriu sau confera obligatoriu - un anumit inteles unor termeni ai limbajului juridic. Ele au menirea de a da precizie si inteles clar notiunilor juridice. Normele juridice pot fi clasificate si dupa multe alte criterii, in legatura cu aceasta nu putem sa nu fim de acord cu profesorul universitar Nicolae Popa care considera, ca pentru a fi functionale, clasificarile trebuie, pe cit posibil, sa contina un numar limitat de criterii".1 1.3. Estimai coliziile n drept i nsemntatea practic a clasificrii normelor juridice pentru suplinirea lor. Exista o varietate foarte mare de norme juridice, astfel daca nu ar exista o clasificare a normelor juridice ar fi haos in legislatie...... O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu, usurind studiul dreptului, dar o mare aplicabilitate are si in practica. Clasificarea permite de a deosebi normele in familii de drept, ramuri de drept, etc.

Subiectul 2. Forma de guvernamint.

2.1 Definiti notiunea formei de guvernamint si descrieti esenta tipurilor formei de guvernamint. Forma de guvernamint este expresia exterioara a esentei statului, determinata de structura si conditia juridica ale organelor supreme ale puterii de stat. este un system de formare a raporturilor dintre conducatorul statului, organelle supreme ale puterii legislative si ale celei executive. Principalele forme de guvernamit sunt: democratia, monocratia, oligarbia, formele mixte si formele specifice statelor socialiste. Esenta tipurilor formei de guvernamint: 1. monarhia a. monarhia absoluta b. monarhia constitutionala (limitata) - monarhia dualista - monarhie parlamentara 2. Republica a. republica prezidentiala b. Republica parlamentara c. Republica semiprezidentiala

75

2.2 Determinati trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint si comparati-le. Trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint: 3. monarhia: forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unei singure personae monarhului; monarhii detin pozitia lor in virtutea ereditatii, iar mandatul lor nu este limitat in timp; formele monarhiei sint: a. monarhia absoluta: se caracteruizeaza prin faptul ca puterea absolutp apartine monarhului. El este unicul legislator, dirijeaza cu administratia publica si este instanta judiciara suprema; b. monarhia constitutionala (limitata): se caracterizeaza prin faptul ca imputernicirile conducatorului statului sint limitate prin dispozitii normative din Constitutia statului respective. In dependenta de gradul acestor delimitari deosebim: - monarhia dualista: este forma initiala a monarhiei limitate in cadrul careia puterea de stat se realizeaza conform principiului separarii puterilor in stat, mai ales puterilor legislativa si executiva; - monarhie parlamentara: este o forma mai dezvoltata decit monarhia dualista, aici puterea monarhului nu se extinde in sfera legislativa, fiind limitata cosiderabil la sfera administrarii. Legile se adopta de catre parlament, monarhul nu are dreptul de veto. Guvernul se formeaza in baza majoritatii parlamentare si poarta raspundere in fata parlamentului. 4. Republica: forma de guvernamint in care cetatenii detin si exercita puterea suverana prin reprezentantii alesi (parlament, presedinte). Ea este considerata cea mai democratoca forma de guvernamint. Ea se imparte in: a. republica prezidentiala: se caracterizeaza prin rolul important al presedintelui in sistemul organelor de stat care este ales in modul corespunzator si investit cu imputerniciri. b. Republica parlamentara: este fundamentata pe conceptia separarii puterii de stat; c. Republica semiprezidentiala: este forma de guvernamint care combina particularitatile republicii prezidentiale si a celei parlamentare. (Franta, portugalia) 2.3 Evaluati si argumentati forma de guvernamint in Republica Moldova si propuneti modificari, daca considerati necesar. ntr-un singur deceniu n Republica Moldova diferite: au fost implementate trei regimuri politice

regimul prezidenial ( 3 septembrie 1990 - 27 august 1994); regimul semiprezidenial (27 august 1994 - 5 iulie 2000); regimul parlamentar (5 iulie 2000 - astzi). Constituia prevede forma de gurnmnt n RM fiind republica. ncepnd cu anul 2000 RM a devenit Republic Parlamentar. Republica parlamentar: este fundamentat pe concepia separrii puterii de stat; Aceast form de guvernmnt se caracterizeaz prin urmtoarele
76

aspecte: - eful statului este ales de ctre parlament; - guvernul se formeaz n baza parlamentar i poart rspundere fa de parlament; - parlamentul este investit cu dreptul de a exercita control asupra activitii guvernului; - parlamentul este ales de ctre popor prin vot universal, direct, secret i liber exprimat; parlamentul poate dizolva guvernul prin acordarea votului de nencredere; - atribuiile efului statului snt exercitate, de regul, de ctre guvern prin intermediul efului guvernului sau a ministrului, care contrasemneaz actele efului statului. Republica parlamentar este actuala form de guvernmnt a Germaniei, Ungariei, Italiei, Indiei, Cehiei, Slovaciei, Estoniei, etc. Datorit evoluiei istorice a acestei forme de guvernmnt, astzi se vorbete despre : regim parlamentar dualist (guvernul este responsabil i n faa parlamentului i n faa efului de stat) i regim parlamentar monist (guvernul e responsabil doar n faa parlamentului). Ar fi mai bine ca sa fie republica prezidentiala.

77

TEST nr. 23

Subiectul 1. Actiunea normelor juridice: probleme teoretice si practice.

1.1. Identificai timpul i spaiul juridic i delimitarea lor de timpul i spaiul cosmic Normele juridice sint adoptate in vederea realizarii lor practice. Ad-optind un act normativ, legiuitorul urmareste scopul ca normele ce se contin in el sa produca efecte juridice, adica sa contribuie la reglementarea mai eficienta a relatiilor sociale respective, sa ofere garantii acestor relatii, sa protejeze anumite valori sociale etc. Din aceste considerente o importanta mare o are actiunea normelor juridice. Coordonatele principale ale actiunii actului normativ sint: timpul, spatiul si cercul de persoane. Pe parcurs ne vom referi la actiunea legii, ca act normativ juridic principal al statului. Regula generala este ca legea actioneaza pe timp nelimitat, intr-un spatiu bine determinat de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecti care, individual sau colectiv, participa la viata juridica a societatii in cadrul acestui teritoriu. 1.2. Determinai aciunea efectiv a legii n timp i principiile care le guverneaz. Ca orice fenomen social, legile juridice se raporteaza si se circumscriu timpului. Timpul desemneaza durata de fiintare a obiectelor si fenomenelor precum si totalitatea raporturilor de succesiune si simultanietate dintre ele"1. Acest concept reprezinta o imagine generalizata a duratei evenimentelor, a intervalelor dintre ele, a ritmurilor lor de evolutie si dezvoltare. Timpul se caracterizeaza prin: unidimensionalitate (o singura dimensiune, lungime ca distanta" dintre diferite momente succesive); ireversibilitate (in sensul ca evenimentele, procesele se desfasoara inexorabil intr-un singur sens, de la trecut, prin prezent spre viitor; asimetrie (in ideea ca viitorul si trecutul nu sint simetrice in raport cu prezentul. Ele nu se pot suprapune, deoarece trecutul poate influenta, intre anumite limite, viitorul, dar viitorul nu poate influenta trecutul, datorita ireversibilitatii timpului).2 Dreptul medieval si cel modern functioneaza la o alta duratie. De exemplu, Constitutia S.U.A. din 1787, Codul civil francez din 1804, desi continua sa functioneze eficient, vor rezista in timp nu chiar atit de usor, comparativ cu legile mentionate. O alta functionalitate temporala e caracteristica dreptului contemporan. Aceasta, ca regula, e mult mai redusa. Necesitatea elaborarii unor noi legi, a unor noi norme juridice e conditionata, in primul rind, de ritmul transformarilor social-economice. Accelerarea acestui ritm duce la schimbari importante in dinamica legiferarii. E alta si presiunea sub care lucreaza organele legiuitoare. Creste si numarul situatiilor care impun adoptarea in regim de urgenta a unor noi legi. Oricit de buna nu ar fi o lege, ea totusi, nu este vesnica. Legea are propria sa viata: este creata (se naste), produce efecte juridice (traieste efectiv) si moare, adica isi epuizeaza resursele sale, nu mai este necesara. In aceasta ordine de idei, RJhering mentiona: Un drept concret, care pentru motivul ca s-a nascut si traieste, pretinde ca urmare si o durata vesnica si neingradita, seamana cu acei copii, care ridica mna impotriva mamei lor; dreptul acela isi rde de ideea de drept cnd o invoaca, caci ideea dreptului este o continua evaluare: ceea ce exista in aceasta clipa trebuie sa cedeze prefacerii care vine, caci tot ce se naste e foarte bun sa piara'"' . Astfel, pentru caracteristica actiunii in timp a legii avem nevoie sa evidentiem trei momente principale: 1. Intrarea in vigoare a legii. 2. Actiunea efectiva a legii. 3. Iesirea din vigoare a legii.

78

1.3.Evaluati actiunea legilor in spatiu si asupra persoanelor argumentindu-le prin exemple. Notiunea de spatiu are in drept sensul sau, fapt ce-1 diferentiaza de spatiul cosmic (fizic), biologic, psihologic etc. Referindu-se la aceasta, profesorii universitari Gheorghe C.Mihai si Radu l.Motica mentioneaza: Spatialitatea normei juridice este sociala, deci nu cade sub vreo definitie fizicalista; Ubi societas, ibijus, precum se vede, exclude angajarea interpretarilor geometrice cu care s-ar stabili unitatea de masura a intinderii societatii". Pe de alta parte, socialmente spatiala, norma juridica are efecte loca-lizabile inauntrul granitelor care delimiteaza teritoriul statului.1 Frontierele sint linii (reale sau imaginare) care despart, pe uscat si pe apa, teritoriul statului dat de teritoriile statelor vecine, iar in plan vertical, delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul aerian si subsolul statelor vecine. Frontiera de stat stabileste limitele spatiale de actiune a suveranitatii statului.2 In virtutea suveranitatii sale, fiecare stat stabileste anumite norme de conduita, general-obligatorii pe teritoriul sau. Astfel, prin legile sale, fiecare stat e in drept sa reglementeze conduitele subiectilor de drept pe teritoriul sau. in aparenta, delimitarea intre sferele de suveranitate legislativa a statelor pare clara: actiunea legilor unui stat se extinde asupra intregului sau teritoriu, excluzind, totodata, actiunea legilor altor state".3 O problema nu mai putin importanta e cea ce se refera la actiunea legii asupra persoanelor. Se stie ca legea, normele juridice pe care ea le contine au un caracter general, impersonal, in sensul ca ele se adreseaza in mod abstract subiectilor, fara sa-i individualizeze. Aceasta nu inseamna ca ele se adreseaza intotdeauna tuturor subiectilor de drept. Destinatarul legii este omul privit individual, ca persoana fizica, sau in colectiv, ca persoana juridica. Asadar, omul si, numai el, privit in cele doua ipostaze - ca persoana fizica si ca persoana juridica - poate fi subiect al raportului juridic".1 Actiunea normelor juridice asupra persoanelor nu se infaptuieste la fel, fata de toti subiectii de drept. Si, totusi, sint doua principii fundamentale care guverneaza aplicarea dreptului asupra persoanelor. Acestea sint; a) principiul personalitatii legii', b) principiul egalitati juridice in fata legii. Asadar, sfera persoanelor pe care legea le vizeaza poate varia. Dar in interiorul acestor categorii se aplica un alt principiu: principiul egalitatii juridice in fata legii. Acest principiu si-a gasit reflectare in art.16 al Constitutiei Republicii Moldova: (1) Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului. (2) Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala". Acest principiu e dezvoltat mai departe de alin. (1) ai art. 19 al Constitutiei, potrivit caruia cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu exceptiile stabilite de lege". Egalitatea in drepturi este prin ea insasi o egalitate de sanse pe care Constitutia o acorda tuturor. Totusi, acest principiu nu este absolut. Unele persoane sint sustrase intr-o masura mai mare sau mai mica de la aplicarea anumitor legi. Astfel, se intilnesc unele exceptii de la aceste principii. Totodata, sint inviolabile documentele diplomatice. Consulii se ocupa de interesele economice, juridice, culturale etc. ale statului pe care il reprezinta. Ei se preocupa - in legatura directa cu organele locale - de rezolvarea problemelor cetatenilor statului propriu. Prevederile si imunitatile provin atit din dreptul national, cit si din cel international, in aceasta ordine de idei profesorul Sofia Popescu, pe buna dreptate mentioneaza: Nu exista
79

privilegii in dreptul national, in virtutea principiului constitutional al egalitatii. Exceptiile de la acest principiu trebuie prevazute de lege". 1 Este cazul imunitatii si inviolabilitatii Presedintelui Republicii Moldova ((2) Presedintele Republicii Moldova se bucura de imunitate. El nu poate fi tras la raspundere juridica pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 81 al Constitutiei); deputatilor Parlamentului ((3) Deputatul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat. cu exceptia cazurilor de infractiune flagranta, sau trimis in judecata fara incuviintarea Parlamentului, dupa ascultarea a" - art. 70 al Constitutiei; Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 71 al Constitutiei Republicii Moldova). Un alt exemplu il constituie regimul jurisdictional special al judecatorilor. Acest regim de exceptie isi regaseste justificarea in principiul independentei puterii judecatoresti. Subiectul 2. Structura de stat. 2.1Definiti notiunea structurii de stat. Structura de stat este organizarea politico teriotirala a statului, inclusiv statutul juridico politic al partilor lui componente si principalelel raporturi dintre organelle de stat centrale si regionale. Sunt 2 forme principale ale structurii de stat: - statul unitar (sau simplu) este o singura formatiune statala pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat. - statul federativ (compus sau unional) ceea ce inseamna uniune de state member care ia nastere o noua formatiune statala. 2.2Determinati trasaturile generale ale fiecarei structuri de stat si comparati-le. Trasaturile statului unitar: - este unica constitutia si sistemul de drept; - este unic sistemul organelor supreme ale puterii de stat si administrarii; - cetatenie unica; - este unic sistemul judiciar si exercitarea justittiei in baza unor norme unice ale dreptului material si procesual; - divizarea teritoriului statului in unitati administrativ teritoriale (raioane, sectoare) - suborodnarea acestor organe organelor centrale ale puterii de stat si administrarii; Trasaturile Statului Federativ: - federatia este formata din unitati statale, care sunt subiectele ei si au un cer de imputerniciri proprii; - subiectele federatieie sunt state, care nu beneficiaza de suveranitate completa, desi ea este proclamata formal in unele federatii; - deopotriva cu constitutia federala comuna, actioneaza si legile aubiectelor federatiei. Aceste norme trebuie sa corespunda constitutiei federale si altor legi federale; - exista cadru dublu de autoritati publice centracle si la nivel de stat federat; - in parlamentul federal se asigura reprezentarea deosebita a subiectelor federatieie; - populatia federatieie reprezinta un corp unitar (detin 2 cetatenii); - statele federative sunt subiecte de drept international, iar statle member doar de drept intern; caracteristicele confederatiilor de state: - confederatia se bazeaza pe un tratat international si nu constitutie; - confederatia este o unitate de drept international formata de principii benevole, statele membre isi pastreaza suveranitatea, dar solutioneaza unele probleme commune pentru ele;
80

- in cadrul confederatieie se asigura si se respecta dreptul statelor member de a iesi din asociatie; - confederatia are un organ de dirijare (parlament, congres, dieta) format din asociatie; - confederatia nu devine stat, nu obtine personalitate juridica si nu este subiect de drept international; uniunile de state: reprezinta formele interstatle constituite prin asocierea a 2 sau mai multe state, guvernate de acelasi suveran, care s-a manifestat in 2 aspecte: uniune personala (forma temporaa de asociere intre 2 sau mai multe state prin existenta unui monarh sau sef de stat comun); uniunea reala (reprezinta asocierea a 2 sau mai multe state nu doar prin existenta sefului de stat comun, dar si prin crearea unui sau mai multor organe commune). 2.3Evaluati si argumentati structura de stat a Republicii Moldova. Conform constitutiei RM organizarea teritoriala a RM dupa forma este un stat unitar. Pe teritoriul RM este organizata o singura formatiune statla. Exista un singur rind de autoritati publice centrale, un singur parlament, un singur guvern, un singur for judecatoresc suprem. Teritoriul tarii este impartit in unitati administrativ teritoriale (orase, raioane, sate), iar autoritatile publice din aceste unitta sunt subordonate uniform fata de cele centrale. In constitutia RM se prevede ca RM este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil.

81

TEST nr. 24

Subiectul 1. Izvoarele dreptului: concept, trasaturi, clasificari.

1.1.Identificati conceptul si criteriile de clasificare a izvoarelor de drept. Prin izvoare ale dreptului - mentiona profesorul Alexandru Vallima-rescu - intelegem materia, elementele care formeaza substratul regulilor dreptului si diferitele moduri prin care aceste reguli sint stabilite si ne sint cunoscute.' Profesorul Mircea Djuvara scria: Dreptul pozitiv, cind exista, trebuie sa fie consacrat prin ceva, trebuie sa-1 cunoastem in anumite cristalizari, care sa ni-1 arate ce este. Trebuie sa existe oarecare forme in care sa-1 gasim, si prin care el se manifesta. Aceste forme, care ne arata in ce consta dreptul pozitiv, sint izvoarele formale de drept".2 Din cele mentionate rezulta ca dreptul constituie un sistem de norme care imbraca o anumita haina juridica, iau o anumita forma datorita careia sint aduse la cunostinta intregii societati. Forma de exprimare a alegerilor juridice, modalitatea generala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il prescrie poarta denumirea de izvor de drept. Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise (actul normativ) de cele nescrise (obiceiul), pe cele oficiale (lege sau jurisprudenta) de cele neoficiale (obiceiul si doctrina), izvoarele directe (actul normativ si contractul normativ) de cele indirecte sau mediate (obiceiul sau normele elaborate de organizatii nestatale ele trebuind sa fie validate de o autoritate statala pentru a devenii izvoare de drept). Izvoarele dreptului se mai clasifica de asemenea in izvoare potentiale (ce exprima posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice) si in izvoare actuale (eficiente, determinate, opernd pe relatii sociale concrete constnd in toate actele normative in vigoare), dar si in izvoare de constituire si de calificare. Notiunea de izvor de drept este utilizata in mai multe sensuri, dintre care cele mai raspindite sint: izvor material si izvor formal al dreptului; e izvor direct si izvor indirect (mediat) al dreptului; izvor scris si izvor nescris al dreptului; izvor intern si izvor extern al dreptului; izvor creativ si izvor interpretativ. 1.2.Analizati trasaturile generale si speciale ale principalelor izvoare formale de drept. Din punct de vedere juridic, prezinta un interes deosebit, izvoarele formale ale dreptului, care au in vedere o multitudine de aspecte si modalitati prin care semnificatia normei de drept este regula de conduita sociala si se impune ca model de urmat in relatiile interumane. Ca urmare prin izvor formal juridic intelegem exteriorizarea unei reguli de conduita printr-o anumita formulare de limbaj juridic, corespunzatoare unei receptari optime de catre destinatarii sai. Izvoarele formale ale dreptului reprezinta una din necesitatile de fapt cele mai de seama, care asigura ordinea juridica, corespunznd unei nevoi profunde, nevoia de securitate a societatii. Izvoarele formale ale dreptului consacrate de evolutia sa pna in prezent sunt urmatoarele: obicei juridic, doctrina, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, contractul normativ si actul normativ. Obiceiul juridic (cutuma) Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept. Alcatuit din reguli de conduita aplicata vreme indelungata in temeiul convingerii privind necesitatea lor, aduse la indeplinire prin
82

puterea autoritatii publice neformalizate a intregii comunitati, obiceiul juridic ramne izvorul de drept cu cea mai indelungata viata. Cutuma, obiceiul juridic, sau, cum s-a numit in trecutul nostru, obiceiul pamntului, se naste prin repetarea aplicarii unei aceleiasi idei juridice intr-un numar de cazuri individuale succesive, prin crearea de precedente. Doctrina Doctrinele juridice cuprind ansambluri ale analizelor, investigatiilor, interpretarilor sistematice, metodice pe care specialistii in drept le dau fenomenului juridic si care alcatuiesc stiintele juridice, al caror rol este indiscutabil att in privinta explicarii stiintifice a actului normativ, ct si in opera de legiferare, in procesul de creare a dreptului, ct si in activitatea practica de aplicare a dreptului. In concluzie doctrina constituie o forma riguroasa si sistematica de cunoastere a fenomenului juridic, avnd un rol teoretic si critic constructiv, care se manifesta in special prin promovarea ideilor noi in materie de drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie sa-si gaseasca ecoul in drept. Practica judecatoreasca si precedentul judiciar Practica judiciara denumita in dreptul clasic si jurisprudenta - este alcatuita din totalitatea hotarrilor judecatoresti pronuntate de instantele judecatoresti de toate gradele. Hotarrile judecatoresti, cu caracter de indrumare, date de Curtea Suprema de Justitie si care au forta obligatorie pentru cazurile similare ce vor urma, poarta numele de precedente judiciare. Contractul normativ Codul civil defineste contractul ca: un acord intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a atinge intre acestea un raport juridic. Contractul este un act juridic individual, el stabilind drepturi si obligatii pentru subiecte determinate. In consecinta in cazul in care contractul da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice concrete, el nu constituie izvor de drept. Contractul normativ constituie izvor de drept cu deosebire in ramurile de drept constitutional, drept international si al muncii. 5. Actul normativ. Este principalul izvor de drept la etapa contemporana. Actul normativ poate fi definit ca izvorul de drept, creat de organele autoritatii publice, izvor care contine reguli generale si obligatorii a caror aplicare, la nevoie este asigurata prin forta de constringere a statului. Obiceiul juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementarii, consacrarii si apararrii relatiilor care sau format odata cu inceputurile vietii statale. Noile cerinte au reclamat formarea unor norme noi acte normative juridice, care in ierarhia izvoarelor dreptului sau situat si au ramas pina in prezent pe primul loc. La etapa contemporana intregul sistem de izvoare ale dreptului se divizeaza in 2 grupe mari: 1. legile 2. actele normative subordonate legii. 1.3. Estimai sistemul izvoarelor dreptului la diferite etape de dezvoltare istoric. Este cunoscut faptul ca in procesul evolutiei dreptului, odata cu modificarea relatiilor sociale acesta la fel se modifica, astfel, de la inceput o importanta mai mare a avuto cutuma, mai apoi aparind izvoarele scrise. In procesul de evolutie a dreptului, organizarea sistemului izvoarelor Dreptului are o importanta mare atit din punct de vedere practic, cit si din punct de vedere teoretic, astfel
83

datorita acestei organizari se permte o percepere mult mai efectiva a dreptului, a normelor juridice.

Subiectul 2. Stat democratic i de drept.

2.1Definii noiunea ,,stat democratic i de drept. Statul de drept presupune existenta unei asezari politice bazate pe separatia puterilor statului, adica pe un sistem de frinare si contragreutatii capabil sa impedice organele publice sa nu abuzeze de atributiile cu care au fost investite. 2.2Analizai coninutul noiunii ,,stat democratic i de drept. Statul de drept reflect interdependena dintre cele dou fenomene sociale, fiecare avnd tendine opuse: statul (puterea) i supunere, dreptul de ordonare i frnare.Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor dou componente, n sensul domniei legii, adic a supremaiei ei absolute n scopul prezervrii drepturilor i libertilor individuale. El a aprut n secolele XVII-XVIII, n cadrul revoluiilor din rile occidentale ndreptate mpotriva arbitrariului feudal. n epoca modern conceptul a fost reactualizat, n urma experienelor totalitare din mai multe ri europene. Prin trsturile sale, se observa c, de fapt, statul de drept se identific cu statul liberal-democratic. Oricum, reprezint stadiul cel mai avansat de organizare social-politic, validat de experiena istoric, ceea ce nu nseamn c nu este perfectibil. n ceea ce privete categoria stat de drept, n literatura de specialitate au fost elaborate cteva zeci de definiii ale ei, ceea ce este firesc dac avem n vedere faptul c cel mai adesea este tratat n interdependen cu categoria de democraie creia i gsim alte cteva zeci de definiii. Jaques Chevallier definete statul de drept ca fiind tipul de regim politic n care puterea statului se afla ncadrat i limitat de ctre drept. 2.3Estimai realizarea principiului ,,stat democratic i de drept n Republica Moldova i ,dup caz, formulai propuneri. In opinia profesorului Tudor Drganu principiile statului de drept sunt urmtoarele:

Principiul drepturilor i libertilor naturale fiinei umane. Este bine cunoscut faptul c n antichitate statul era considerat valoarea suprem. Aceasta i conferea prerogative nelimitate, pe care i le-a exercitat pn n secolul al XX-lea d. Hr. Constituia italian zis "a lui Mussolini" stabilea Statul este totul, individul nimic. Chiar la acest nceput de mileniu III, exist regimurile totalitare care proclam supremaia absolut a statului, lipsind de coninut libertile ceteanului. Declaraia Drepturilor Omului i ale Ceteanului (1789) a preluat ideile de filosofie social ale lui John Locke adevrata biblie a liberalismului i individualismului i a statuat n art. 2 c scopul oricrei asociaiuni politice este pstrarea drepturilor naturale i imprescriptibile ale omului, iar n art. 16 a rezumat concepia despre statul de drept: orice societate n care grania drepturilor nu este asigurat i nici separaia puterilor determinat, nu are constituie. Principiul filosofic al drepturilor i libertilor naturale ale fiinei umane nseamn nu numai c fiina uman, n individualitatea ei, se nate purtndu-le, ci i faptul c, de cnd exist fiina uman, exist drepturile i libertile ei. Drepturile i libertile inerente naturii umane sunt imprescriptibile de ctre stat, pe de o parte, iar pe de alta sunt inalienabile de ctre cel care este titularul lor. Aceasta nseamn c statul este limitat tocmai de ceea ce e natural n drept, de individul uman, subiectul unui sistem de drept fiind expresia sistemului
84

dreptului, aceasta avnd i temeiul n condiia uman, pe coordonatele ei omni et soli aceleai.

85

TEST nr. 25

Subiectul 1. Actele normativ juridice: concept, trasaturi, clasificari, caracteristica generala.

1.1. Definiti conceptul si trasaturile actului juridic, actului normativ si actul normativ juridic. Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de autoritatile publice (Parlament, Guvern, Presedinte, organele autoritatilor publice locale), izvor care contine reguli generale si obligatorii, a caror aplicare la nevoie este asigurata prin forta coercitiva a statului. Caracteristice pentru actele normativ-juridice sint urmatoarele trasaturi generale: 1. Ele sint acte ale activitatii de elaborare a dreptului de catre stat (organele sale) si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter general prioritar la conduita oamenilor si organizatilor - normele juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau suspendarea actiunii (anularea) normelor juridice. 2. Actele normativ-juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret si nu asupra unui cerc individual concret de raporturi, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra tipului de actiuni ale oame nilor, care alcatuiesc continutul lor. 3. Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de executie si aplicarea normelor de drept), actele normativ-juridice sint adresate orica rui subiect ce participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe rinduri, adica de fiece data cind e vorba de tipul respectiv de raporturi si isi mentin actiunea, indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile in dividuale prevazute in acest caz. De exemplu, prescriptiile Codului civil sint aplicabile oricarui cetatean sau organizatie, care au intrat in relatii patrimoniale de proprietate, cumparare- vinzare, inchirierii averii sau a incaperii de locuit si alte raporturi reglementate prin dreptul civil. Codul penal poate fi aplicat oricarei persoane, care a savirsit o actiune periculoasa pentru societate, prevazuta in el. Prescriptiile acestor acte nu-si epuizeaza actiunea ca urmare a unui sau chiar a mai multor acte de aplicare sau indeplinire a lor. Ele se aplica si se utilizeaza in repetate rinduri. Anume aceasta denota ca prescriptiile juridice ale actelor mentionate sint aplicabile la un tip sau altul de relatii sociale, au un caracter normativ general, sint norme de drept. 1.2.Evidentiati criteriile si necesitatea clasificarii actelor normativ juridice. Sistemul actelor normative ale organelor de stat, interdependenta acestor acte, precum si ordinea emiterii lor sint reglementate de constitutii si de alte legi. Aceasta reglementare asigura realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului - suprematia legii, caracterul obligatoriu al hotaririlor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare, al hotaririlor organelor locale ale puterii in limitele teritoriului din subordine, in felul acesta se asigura hotarirea uniforma a chestiunilor principale ale politicii statului in intregul sistem de acte normative. Locul pe care il ocupa un act juridic sau altui in sistemul general al acestor acte este determinat de locul organului care 1-a emis in sistemul organelor statului, iar sfera actiunii, orientarea si limitele continutului actelor - de competenta organului mentionat. Pe aceasta baza apare interdependenta actelor normativ-juridice ale organelor de stat, exprimata in forta lor juridica. Actele organelor ierarhic superioare dispun de o putere juridica mai mare, iar actele
86

organelor ierarhic inferioare (subordonate), care trebuie emise in corespundere cu primele, au o forta juridica mai mica. Legile Printre actele normative, locul central ii revine legii. Termenul lege" este folosit atit in sensul larg (lato sensu), cit si in sensul ingust (stricto-sensu) al cuvintului. in sensul general, prin lege se intelege orice act normativ elaborat de autoritatile publice, in sens restrins al cuvintutui, termenul lege" desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ (Parlament). Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor atit prin continutul lor, cit si datorita procedurii speciale de adoptare a acestora. Astfel, prin continutul lor, legile constitutionale sint legi care introduc texte noi in Constitutie, abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe ce'ie existente. Dat fiind faptul ca printre actele normative rolul major revine Constitutiei, ne vom referi la o caracteristica mai ampla a ei: Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor. Ele au forta juridica mai mica decit Constitutia si legile constitutionale, dar mai mare decit toate celelalte izvoare de drept, datorita importantei deosebite a obiectului lor de reglementare juridica. Legile ordinare Dupa cum am mentionat, in Constitutie sint prevazute domeniile, care se reglementeaza prin lege organica, ceea ce inseamna, per a contraria ca reglementarea celorlalte domenii nesupuse prin lege organica se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se reglementeaza orice materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice, raminind Parlamentului puterea de a decide cind o materie necesita reglementare legislativa. Hotaririle Parlamentului Acestea reprezinta o categorie de acte normative cu pondere de reglementare destul de restrins. Ca regula, prin ele se solutioneaza situatii concrete, ceea ce face ca majoritatea absoluta a hotaririlor Parlamentului sa aiba \m caracter aplicativ, individual si nu normativ, in mod exceptional, ele pot contine reguli de conduita generale si obligatorii. Doar in aceste cazuri ele sint izvoare de drept. Ordonantele Guvernului Conform art. 60 al Constitutiei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova si unica autoritate legislativa a statului" (sublinierea ne apartine - aut.). Functia legislativa este, prin urmare, exercitata de catre Parlament. Totusi, date fiind complexitatea si necesitatea rapiditatii cu care sistemul legislativ trebuie adaptat realitatii, Constitutia Republicii Moldova permite, prin art. 1062, delegarea functiei legislative catre Guvern. Hotaririle Guvernului Acestea, ca regula, sint acte aplicative care se refera la aplicarea legilor emise de Parlament. In unele cazuri hotaririle pot fi acte normative. Decretele Presedintelui Republicii Conform alin. (1) al art. 94 al Constitutiei, in exercitarea atributiilor sale, Presedintele Republicii Moldova emite decrete obligatorii pentru executare pe intreg teritoriul statului. Decretele se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova". In majoritatea absoluta a cazurilor decretele Presedintelui sint, in principiu, acte concrete, individuale, cu caracter aplicativ (de numiri in functie, de conferire a decoratiilor si titlurilor de onoare, de acordari si avansari in grade militare etc.). Alte acte normative In aceasta categorie sint cuprinse actele emise de organele centrale de specialitate, de conducatorii lor, precum si cele care provin de la autoritatile publice locale (consiliile locale, executivele lor). Ele sint considerate izvoare de drept numai in masura in care
87

contin norme juridice cu caracter general si obligatoriu, in aceasta categorie intra: instructiuni, regulamente, ordine, norme metodologice, decizii. 1.3.Formulati conceptul Constitutiei Republicii Moldova si rolul acesteia in determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice. Constitutia este legea suprema a unui stat. Aceasta acceptiune este astazi incetatenita in toate statele lumii. De aceea nu e intimplator faptul ca adoptarea constitutiei intr-un stat sau altul a devenit un eveniment de importanta majora pentru societatea respectiva. O constitutie marcheaza anumite victorii si impliniri si, in acelasi timp, propune noi perspective de dezvoltare pentru societate si stat. In aceasta ordine de idei, o constitutie reprezinta nu numai o inscriere, o totalizare a rezultatelor luptei inregistrate dupa un sir de biruinte ale noului asupra vechiului. O constitutie mai este si un program de activitate, dat fiind faptul ca in ea sint consfintite principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Constitutia fixeaza intentiile unui stat, cadrai juridic al politicii interne si externe a statului. Constitutia, se mai afirma uneori, si nu fara temeiuri, e o lege suprema nu numai a statului, dar si a societatii in ansamblu. Etimologic, cuvintul constitutie provine de la latinescul constitutio", ceea ce in traducere inseamna asezarea cu temei", starea unui lucru". In dreptul roman antic termenul constitutie era echivalent cu cel de lege. Cu toate acestea, nici societatea antica, nici cea medievala n-au stiut inca despre constitutie ca lege fundamentala a statului. Constitutiile in sensul propriu statal al cuvintului au aparut mai tirziu, in cursul primelor revolutii burgheze. Constitutia se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte si anume: a)din punct de vedere al obiectivului lor; b)din punct de vedere formal; c) din punct de vedere al fortei juridice. Din punctul de vedere al obiectivului lor, atit constitutia, cit si legile constitutionale, reglementeaza, in principal, institutionalizarea puterii si exercitarea ei. Constitutiile cuprind modalitatile de organizare a puterii: forma, regimul politic, sistemul autoritatilor publice, principiile fundamentale ale sistemului electoral etc. Constitutia, de asemenea, cuprinde reglementarea detaliata de principiu a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale. De mentionat ca celelalte legi, chiar reglementind asemenea probleme, detalizeaza doar prescriptiile constitutionale si se subordoneaza cu totul acestora. Din punct de vedere formal, constitutiile si legile constitutionale sint supuse unor proceduri speciale de adoptare si modificare. Astfel, potrivit art. 138 al Constitutiei Italiei, legile constitutionale sint adoptate de fiecare camera, cu majoritatea absoluta a membrilor, la cea dea doua votare, care trebuie sa urmeze primei deliberari la nu mai putin de 3 luni. in Republica Moldova, Parlamentul este in drept sa adopte o lege constitutionala dupa cel putin 6 luni de la data prezentarii initiativei corespunzatoare. Legea se adopta cu votul a doua treimi din deputati. Din punct de vedere al fortei juridice, constitutiile si legile constitutionale sint superioare tuturor celorlalte legi, situindu-se in virful piramidei tuturor actelor normative. Ele servesc, in cele din urma, drept reper decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice. Rezumind cele expuse mai sus, ajungem la concluzia: constitutia este acea lege care, avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza, in baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul juridic al omului si cetateanului si consfinteste perspectiva politicii interne si externe a statului.
88

Subiectul 2. Notiunea cetateniei Republicii Moldova.

2.1Definiti notiunea cetateniei si descrieti aparitia si dezvoltarea institutiei cetateniei in Republica Moldova. Notiunea de cetatenie are un sens dublu: institutie juridica si conditie juridica. Cetatenia, ca institutie juridica reprezinta un ansamblu de norme juride ce reglementeaza raporturi sociale care asigura plenitudinea drepturilor si obligatiilor prevazute de Constitutie si legi acelor persoane, care, prin sentimentul si interesele lor, sunt strind legate de destinele statului nostru. Cetatenia reprezinta conditia juridica sau statutul ce se creaza prin norme juridice acelor persoane care au calitatea de cetatean. Cetatenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprima legatura politico-juridica permanenta nelimitata in timp si spatiu dintre aceasta persoana fizica si statul respectiv. Calitatea de cetatean atribue persoanei date plenitudinea de drepturi si obligatii reciproce stabilite de Con. Si legii. Cetatenia isi regaseste reglementarea juridica funda,entala in: - Con. Rm, art. 17. - Legea cetateniei Rm, In prezent, in Republica Moldova sunt adoptate modificari si completari esentiale la Legea cetateniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 6 iunie 2000 care favorizeaza detinerea de catre cetateanul Republicii Moldova a cetateniei altor state, fapt care a avansat considerabil tara noastra in democratizarea institutiei cetateniei si protectiei dreptului individului. La 18 octombrie 2003 modificarile in acest domeniu au intrat in vigoare. Prin urmare, persoanele care au dobindit anterior cetatenia altor state, vor avea posibilitatea sa profite de ea in mod legal. Iar persoanele carora li s-a retras cetatenia din motivul detinerii cetateniei altui stat sau au renuntat binevol la cetatenia Republicii Moldova, vor redobindi cetatenia pierduta. Originarii din Republica Moldova si urmasii acestora, care detin cetatenia altor state, vor putea dobindi cetatenia Republicii Moldova, pastrind cetatenia detinuta. In scopul evitarii consecintelor cu caracter juridic, in relatiile cu Republica Moldova, categoria data de persoane va fi recunoscuta numai ca cetateni ai Republicii Moldova. Aceasta, insa, nu restringe drepturile social-politice ale cetatenilor. In completarea celor expuse, expunem prevederile art.25 din Legea cetateniei: Cetatenii Republicii Moldova, domiciliati legal si obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care poseda legal si cetatenia unui alt stat beneficiaza, in egala masura, de aceleasi drepturi si indatoriri ca si ceilalti cetateni ai Republicii Moldova. - Conventia europeana cu privire la cetatenie, incheiata la Strazbur in 1997, si ratificata de catre Parlamentul Rm 1999. 2.2Determinati trasaturile caracteristice ale cetateniei si distinctia dintre cetatenie si supusenie. In anul 1790 a fost adoptat decretul cu privire la anularea institutii nobilimii ereditare si a tuturor titlurilor nobiliare. Prin acest decret Adunarea Nationala a Frantei desfiinta institutia nobilimii ereditare pentru totdeauna. Primele constitutii consacra notiunea de cetatean, substituind-o pe cea de supus, consfiintind principiul egalitatii cetatenilor in drepturi. Astazi termenul de supus este folosit numai in unele state monarhii, dessemnind aceleasi relatii ca si termenul de cetatean. DUDO adopata de ONU in 1948 a stabilit, ca orice individ are dreptul la cetatenie si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatania sa si nici de dreptul de asi schimba cetatenia. In RM notiunea de cetatenie a fost pentru prima data a aparut in legea cu privire la cetatania RM din 1991.
89

Actualmente, cel mai important act care stabileste primncipiile cetateniei este Conventia europeana cu privire la cetatenie. De la Strasburg 1997. Cetatenia se deosebeste de supusenie totala prin faptul ca cet. Nu institue numai obligatii ci stabileste si anumite drepturi pe care statul urmeaza sa i le asigure si garanteze. 2.3Argumentati corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale cu privire la cetatenie. Cetenia i regsete reglementare fundamental n primul rind n -Constituia RM la art. 17, care stabilete c cet. RM se dobndete, se pstreaz ori se pierde numai n condiiile prevzute de lege. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba cet. De asemenea, Con prevede, c cettenii beneficiaz de protecia statului att n ar, ct i n strintate. - Legea cu privire la cetenie., n prezent, n Republica Moldova sunt adoptate modificri i completri eseniale la Legea ceteniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 6 iunie 2000 care favorizeaz deinerea de ctre ceteanul Republicii Moldova a ceteniei altor state, fapt care a avansat considerabil ara noastr n democratizarea instituiei ceteniei i proteciei dreptului individului. La 18 octombrie 2003 modificarile in acest domeniu au intrat in vigoare. Prin urmare, persoanele care au dobindit anterior cetatenia altor state, vor avea posibilitatea s profite de ea in mod legal. Iar persoanele carora li s-a retras cetatenia din motivul deinerii ceteniei altui stat sau au renunat binevol la cetenia Republicii Moldova, vor redobndi cetenia pierdut. Originarii din Republica Moldova i urmaii acestora, care dein cetenia altor state, vor putea dobndi cetenia Republicii Moldova, pastrnd cetenia deinut. n scopul evitrii consecinelor cu caracter juridic, n relaiile cu Republica Moldova, categoria dat de persoane va fi recunoscut numai ca ceteni ai Republicii Moldova. Aceasta, insa, nu restrnge drepturile social-politice ale cetenilor. n completarea celor expuse, expunem prevederile art.25 din Legea cetateniei: Cetatenii Republicii Moldova, domiciliai legal i obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care posed legal si cetenia unui alt stat beneficiaz, n egal msur, de aceleai drepturi i ndatoriri ca i ceilali ceteni ai Republicii Moldova. -Convenia european cu privire la cetenie, ncheiat la Strazbur n 1997, i ratificat de ctre Parlamentul Rm 1999. Este tratatul international cu cea mai mare importanta care stabileste principii si reguli in problema cetateniei persoanelor. Convenia European cu privire la cetnie consacr n egal msur aceleai principii fundamentale a cetniei ca i legea cetenie RM., i Con RM. Convenia european cu privire la cetnie reprezint un garant internaional al respectrii drepturilor fundamentale a cet. Care i gsete n bun parte o reflectare n prevederile naionale. ns anumite momente legate de dubla cetenie nu au un echivalent internaional. -declaratia universala a dr.omului specifica ca orice individ are dr.la o cetatenie. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba cet.

90

TEST nr. 26 Subiectul 1. Legea ca izvor de drept.

1.1. Identificati legea ca izvor de drept si trasaturile acesteia. Legea ca izvor de drept : Denumirea de lege a fost folosita in doctrina si politica judiciara pentru a desemna un act normativ adoptat de un organ de stat, unipersonal, sau colegial, indiferent de tipul istoric de drept si regimul social al statului. Primele forme de drept nescrise, dreptul cutumiar, cu timpul nu a mai asigurat reglementarea, conservarea si apararea unor relatii noi. Astfel apar primele acte normative ce au cuprins pe langa cele cutumiare si cele referitoare la relatiile de proprietate, situatia sclavilor si impartirea populatiei dupa caste, cel mai important rol avandu-l LEGEA. In dreptul feudal importanta legi creste odata cu centralizarea vieti economice si politice. Incep sa fie edictate legi si coduri: "Codul maritim", "Codul comercial" etc. In perioada de pregatirii revolutiei burgheze, suprematia legi in cadrul reglementarilor juridice, reprezenta o cerinta de baza. Notiunea de lege se foloseste in mod obisnuit in doua acceptiuni. in sens strict juridic legea desemneaza actul normativ al puterii legislative care reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, se elaboreaza dupa o procedura specifica si are forta juridica superioara fata de toate celelalte acte normative care se intemeiaza pe ea. In terminologia politica - juridica cuvntul "Lege" este folosit intr-un sens deosebit de larg, desemnnd in mod generic orice norma de drept sau regula cu caracter obligatoriu, juridic, provenind de la un organ de stat. Pornind de la definitia juridica a legii ii putem stabili principalele trasaturi, imbinnd criteriile de ordin formal cu cele de ordin material: -Legea emana, de regula, de la puterea legislativa, in cadrul tarii noastre parlamentul, unicul organ legiuitor, ordonantele emise de Guvern pe baza unei delegari legislative trebuie supuse ratificarii parlamentare, fara de care devin caduce. Forta juridica suprema a legii reprezinta apanajul statului de drept si tine de esenta exigentelor democratiei. Legea este asa cum stipuleaza Declaratia Drept Omului expresia vointei generale si toti cetatenii au dreptul sa concureze personal sau prin reprezentantii lor la elaborarea sa. -legea prezinta principalul izvor de drept juridic Legea consfinteste juridic sistemul politic al unei societati, da legalitate structurii, formei de guvernamint, regimului politic, drepturilor si libertatilor cetateanului,institutiei proprietatii,bugetului statului, infractiunilor si pedepselor. -Legea are intotdeauna character normative Celelalte acte ale organelor executive pot avea atit character normative, cit si character individual. Normativitatea presupune generalitate, impersonalitatea, tipizarea, abstractizarea si obligativitatea, intrucit in absenta acestei obligativitati o lege nu ar fi decit o petitie, o declaratie de principii lipsita de vreo eficienta juridical. Generalizati criteriile de clasificare a legilor si interactiunea principalelor categorii de legi. Legislatia in vigoare stabileste o ierarhie a legilor, dupa criteriul fortei lor juridice. Conform acestui criteriu, legile se impart in:a)legi constitutionale,b)legi organice,c)legi ordinare. Constitutia si legile constitutionale sint investite cu o forta juridica superioara tuturor celorlalte legi si acte normative. Constitutia poate fi definita ca fiind Legea Fundamentala a statului, care reprezinta un sistem inchegat de norme juridice investite cu o forta juridica superioara ce reglementeaza bazele orinduirii sociale si ale politicii statului, structurile
91

1.2.

economice si formele de proprietate, organizarea de stat (forma, regimul politic, sistemul organelor de stat, principiile fundamentale de organizare si functionare a acestora, principiile fundamentale ale sistemului electoral), drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului - sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entitatii organizate in stat.Constitutia si legile constitutionale sint cele mai importante izvoare de drept, deoarece se afla in virful piramidei intregului sistem de acte normative.Luind in considerare insemnatatea deosebita a acestei categorii de legi, ele au o procedura speciala si quorumul de adoptare (de exemplu, ele se adopta daca au votat "pentru" cel putin 2/3 din numarul total de deputati). A doua categorie de legi sint legile organice. Aceasta categorie de legi este nemijlocit indicata in Constitutie. Potrivit Legii Fundamentale, de exemplu,prin lege organica se reglementeaza sistemul electoral, organizarea si desfasurarea referendumului, organizarea Guvernului etc. Legile care nu se refera la cele constitutionale si organice sint legi ordinare. Aceste categorii de legi se deosebesc dupa insemnatatea si ordinea adoptarii lor. In afara de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii, precum sint legile exceptionale, cele temporare si cele interpretative; Dupa criteriul continutului lor, legile se diferentiaza in legi materiale si legi procedurale. Cele dintii normeaza activitatea subiectelor de drept, personae fizice si juridice, si relatiile dintre ele. Legile procedurale stabilesc forma de desfasurare a unei actiuni sau activitati publice sau private, inclusiv forma de emitere sau intocmire a actelor juridice si forma in care sa fie sanctionati cei care au incalcat legea materiala;dupa criteriul reglementarii juridice, distingem legi cu caracter civil,penal, administrativ, financiar etc;dupa sfera de cuprindere a relatiilor sociale reglementate, legile pot fi(asemenea normelor juridice tratate) generale, speciale si exceptionale. 1.3. Estimai interaciunea legilor constituionale cu legile organice i ordinare i interaciunea legilor generale cu cele speciale. constitutia RM are un raport cu reglemetarile international si cele interne in domeniul drepturilor si libertatilor umane-Declaratia universal a dr omului,pactul international cu privire la dr civile si politice, pactul international cu privire la dr economice, sociale si culturale. Constitutia RM formuleaza un principiu extreme de important care exprima o viziune incontestabil de actuala in ce priveste corelatia dintre dr international si cel intern. Prima regula tine de interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind dr si libertatile omuluiin concordanta cu Decl universal a Dr omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care RM face parte. O alta regula acorda prioritate reglemetarilor international e, conf Constitutie daca exista neconcordante intre un tratat international si constitutie, aceasta din urma va fi revizuita.

Subiectul 2. Principiile cetteniei Republicii Moldova.

2.1Definiti notiunea de principii ale cetteniei si indicati principiile cetteniei. Principiile cetteniei sunt acele idei conductoare fundamentale care cuprin generalizri legale si doctrinaire in aceastamaterie. Principiile generale ale cetteniei Regulile asupra cetteniei Republicii Moldova se intemeiazape urmtoarele principii: a) dreptul fiecrei persoane la o cettenie;
92

b) nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei; c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia; d) evitarea apatridiei; e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor. 2.2Determinati trsturile esentiale ale fiecrui principiu al cetteniei in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Dreptul fiecrei persoane la o cettenie- orice cettean are dreptul la cet. De la nastere si nimeni nu este in drept de al priva de acest drept decit in cazurile prevzute de lege. Nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei - toti cet. RM sunt egali in drepturi indiferent de modul in care au obtinut cet. Statutul juridic al cettenilor Republicii Moldova, al cettenilor strini si al apatrizilor (1) Cettenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autorittilor publice, beneficiazain egalamsurade toate drepturile social-economice si politice si de liberttile proclamate si garantate de Constitutie si de alte legi, de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte. (2) Numai cettenii Republicii Moldova au dreptul de a alege si de a fi alesi, de a ocupa functii ce implicaexercitarea autorittii publice si de a participa la referendum, in modul stabilit de lege. (3) Statutul juridic al cettenilor strini si al apatrizilor este stabilit de lege si de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia- fiecare cet. Are dreptul de a-si schimba cet., insanimeni nu are dreptul in mod arbitrar de a face acst lucru. Evitarea apatridiei- statul garanteazacettenia fiecrei persoane, pentru nu admite lipsirea acesteia de drepturile sale. Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor- acest principiu garanteazacettenilor dreptul de asi pstra cet. Indiferent de schimbarea cet. Unuia dintre soti sau a copilului. Schimbarea cet. Sotului sau sotiei nu poate avea drept efect schibarea automataa cet celuilalt sot, o asemenea procedurapoate avea loc numai in cazul existentei unei cerei corespunztoare in acest sens. 2.3Argumentati aplicarea si respectarea fiecrui principiu in Legea cetteniei Republicii Moldova. Principiile consecrate in legea cu privire la cet. Sunt: a) dreptul fiecrei persoane la o cettenie; b) nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei; c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia; d) evitarea apatridiei; e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor. In mare msuraprincipiile enuntate mai sus au doar un caracter formal din considerentul calegea nu prevede anumite norme care saasigure si sagaranteze respectarea lor. Dreptul
93

fiecrei persoane la o cettenie nu este reglementat sau reflectat exhaustiv in lege fiind deajuns doar enuntarea unui asemenea principu frao altareglementare suplimentar. Nedescriminarea cettenilor isi are o reflectare exhaustivain lege cac mentioneazacatoti cettenii sunt egali in fata legii si autorittilor publice. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenie ei si dreptul de asi schimba cet. Sunt reglementate de legea in cauzasi anume prin prevederile cu privire la pierderea cet. Si celei cu privere la renuntarea la cet. Evitarea apatridiei nuti regseste reglementare in actul normativ dat dar in legea cu privire la statutul statutul juridic al cet. Strini si apatrizilor. Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor sunt reglementate de capitolul dedicat domindirii cet.......................

94

Testul 27

Subiectul 1. Ieirea din vigoare a legii.

1.1.Distingei noiunea de ieire din vigoare a legii i efectele ei juridice. Iesirea din vigoare a unei legi este momentul din care aceasta inceteaza sa se mai aplice. Iesirea din vigoare a unei legi se realizeaza prin abrogarea acesteia, care poate fi expresa sau tacita. abrogarea expresa se realizeaza prin precizarea textuala a faptului ca un anumit act normativ se abroga. Tot o abrogare expresa, dar indirecta, intalnim in cazul in care in noul act normativ se prevede ca "orice dispozitii contrare se abroga". exemplu, art. 24 din Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca prevede ca "la data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 83/1995 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca". abrogarea implicita intervine atunci cand este adoptat un nou act normativ, avand dispozitii incompatibile cu cele cuprinse in vechiul act normativ. Numai un act normativ de forta juridica egala sau superioara poate abroga tacit dispozitiile vechiului act normativ. caderea in desuetudine a unei legi nu poate fi considerata o modalitate sigura de iesire din vigoare. 1.2.Analizai cauzele principale de ieire din vigoare a legii. Putem evidentia doua momente principale:a)momentul initial, adica al intrarii in vigoare a actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii actiunii normei juridice.Norma juridica (actul normativ) actioneaza numai in prezent si in viitor(pina cind este in vigoare). De aceea, un principiu fundamental al actiunii normelor juridice in timp este principiul neretroactivitatii lor. In consecinta, legea are influenta din momentul intrarii in vigoare si pina la iesirea din vigoare. Legea nu retroactiveaza, respectiv nu se aplica faptelor savirsite inainte de intrarea ei in vigoare.Al doilea moment principal este momentul final,adica al incetarii actiunii actului normativ. incetarea actiunii normei juric are loc prin abrogare, prin expirarea termenului pentru care ea a fost edictsi prin caderea in desuetudine.Abrogarea poate fi definita ca procedeu tehnico-juridic prin care actele normative fara termen isi inceteaza activitatea prin renuntare la ele, acscoaterea lor din uz. Exista urmat. forme de abrogare:a)expresa(directa,indirecta);b)tacita;c) totala; d) partiala.O norma juridica se considera cazutin desuetudine atunci cind, desi formal ea este in vigoare, totusi nu e rational dea fi aplicata, aceasta datorita dezvoltarii relatiilor sociale, schimbarilor social-politice si economice survenite in societate, faptului ca starile de lucruri care au determinat necesitatea elaborarii acestui act normativ au incetat sa mai existe,fie s-au invechit intr-atit incit actiunea lui nu mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta. 1.3.Estimai cauzele i necesitile de supraveuire a legilor, formulnd exemple concrete EX. Legea este activa atit timp cit este in vigoare. La art.8 din Codul penal al R.M se prevede in acest sens: "Caracterul infractional al faptei si pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penala in vigoare la momentul savirsirii faptei". (ultraactivitatea legii) Cu toate acestea, sint situatii cind o legeeste scoasa din vigoare si totusi se apeleaza la aplicarea ei. Aceasta inseamna ca ea actioneaza peste termen, ca este ultraactiva: aceasta este situatia in care ea se aplica celui care a incalcat-o si dupa incetarea aflarii ei in vigoare.

Subiectul 2. Dobndirea cetateniei Republicii Moldova.

2.1 Identificati apartenenta la cetatenia Republicii Moldova. Art.5 din Legea cu privire la cetatenie stabileste ca apartenenta la cetatenia RM se dovedeste pe tritoriul tarii si peste hotare, prin: bulletin de identitate, pasaport strain, certificate de nastere a copiilor, certificat eliberat de organelle competente ale RM
95

2.2 Stabiliti temeiurile de dobndire a cetateniei Republicii Moldova si comparati-le. Potrivit art.10 din legea cu privire la cetatenie stabileste ca cetatenia se bobindeste prin: - Nastere, legea stabileste ca cetatian al RM este copilul nascut din parinti, unde ambii sau unul din ei este cetatian al RM - Recunoastere, persoanele care siau exprimat dorinta de a devein cetateni ai RM si au dobindito conform legii. - Infiere, copii apatrizi, care sunt infiati de cetateni ai RM. - Redobindirea, personae care anterior au avut cetatenie RM, totodata poate sa o pastreze sip e cia straina - Naturalizare (la cerere), persoanele de la 18 ani, care nu sau nascut pe teritoriul tarii RM, dar domiciliaza legal cel putin 10 ani in RM, sau este casatorit cu un cetatian al RM cel putin 3 ani. Apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul RM nu mai putin de 8 ani. Conditiile care permit acordarea cetatenii sint: - cunoasterea si recunoastere constitutii RM - cunoasterea limbei de stat - surse legale de existenta -pierderea sau renuntarea la cetatenia unui alt stat daca o are - cetatenia se primeste si in temeiul acordurilor internationale la care RM este parte. 2.3 Evaluati institutia pluralitatii de cetatenii in Republica Moldova. Pluralitate de cetatenie - este detinerea simultana a doua sa mai multe cetatenii de catre una si aceeasi persoana. Pluralitatea cetatenii este prevazuta de Conventia internationala si Legea RM cu privire la cetatenie. Legea RM prevede ca pluralitatea de cetatenie se permite: 1. copiilor care au dobindit automat la nastere cetatenia RM si cetatenia altui stat. 2. cetatenilor sai care detin concomitant cetatenia altui stat, citd aceasta cetatenie este dobindita automat prin casatorie 3. copiilor cetateni ai RM care au dobindit cetatenia unui alt stat in urma infierii. 4. daca aceasta pluralitate de cetatenii rezulta din prevederile acordurilor internationale in care RM este parte 5. in cazul cind renuntarea la cetatenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. De asemenea, Legea cetateniei stabileste ca cetateni ai RM pot devein si cetatenii altor state daca nu sunt temeiri pentru care sa le fie refuzata.

96

TEST nr. 28

Subiectul 1. Tehnica juridica si tehnica legislativa.

1.1.Definiti tehnica juridica, tehnica legislativa, stabilind coraportul lor. Prin tehnica juridica intelegem- totalitatea metodelor, procedeelor si a regulilor in vederea executarii operatiunilor juridice, adica a activitatii de elaborare a actelor normative, inclusiv de aplicare si de sistematizare a acestora - atit in parte, cit si in ansamblu. Totodata, consideram ca tehnica juridica tine de procesele de elaborare, de realizare, de aplicare si de interpretare a dr. Prin tehnica legislativa -totalitatea procedeelor si a artificiilor prin care solutiile de fond dobindesc practicabilitate, capacitate de inserare in viata sociala si un ansamblu de metode si procedee folosite in activitatea de elaborare a proiectelor de legi si a altor acte normative, care ajuta la determinarea unor solutii legislative judicios alese, potrivit cerintei sociale, si deopotriva la modul de exprimare al acestora in texte corespunzator redactate. 1.2.Determinati modalitatile, scopuri si utilitati ale tehnicii juridice si caracterizati-le. tehnica juridica constituie un ansamblu complex care desemneaza anumite reguli, principia , metode, procedee, operatii utilizate in procesul de elaborare , adoptare, realizare, interpretare si sistematizare a normelor juridice. In doctrina tehnica juridical cuprinde 2 elemente principale: -1 segment este Acela al crearii dreptului care se deruleaza in cele 3 momente :initierea actului normative, elborarea actului normative si adoptarea actului normative= tehnica legislative -2 segment este Acela al aplicarii actelor normative, transpunerea in viata a normelor juridice=tehnica realizarii dreptului. O alta parere distinge 3 aspecte ale tehnicii: -tehnica legislative- care emana de la legiuitor -tehnica jurisprudentiala-de care se servesc instantele judiciare -tehnica doctrinala- de care se serveste doctrina Fiecare dintre acestea sunt subordinate tehnicii generale, avind principii si procedee specific, ce deriva din scopul special pe care il urmaresc si rolul fiacaruia in cadrul vietii juridice. Functia legii si a tehnicii juridice este obtinerea unui instrument prcis, uniform si sigur de exprimare a dreptului. Tehnica jurisprudentiala fiind o tehnica a interpretarii legii si a crearii dreptului, iar tehnica doctrinala otehnica constructive. Legiferarea nu apare de la sine . ea va putea porni numai de la spete concrete : le va analiza, lamurind situatiile de fapt care le corespund; va recunoaste toate relatii