Sunteți pe pagina 1din 13

STILURILE FUNCTIONALE Exist diferite stiluri: - stil individual; - stil al unui curent literar/unei epoci; - stil funcional.

Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de comunicare intr-un domeniu de activitate determinat . Orice stil functional apare ca un model care exercita o anumita presiune asupra constiintei vorbitorilor. Stiluri functionale: a) tehnico-tiinific; b) stilul juridic/oficial/administrativ; c) stilul artistic/literar/beletristic; d) stilul jurnalistic/publicistic; e) stilul colocvial. A. STILUL TEHNICO - STIINTIFIC - indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si tehnicii . Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in lucrari si documente stiintifice si tehnice ) , monologul oral ( in prelegeri , ex puneri , sau comunicari ) , dialogul oral ( in cadrul colocviilor , seminariilor si dezbaterilor stiintifice Caracteristici : 1. are functie exclusiv referentiala; 2. trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate; 3. respecta proprietatea termenilor; 4. se folosesc multe neologisme; 5. conform tipului de discurs: nonfictional, argumentativ, descriptiv, explicativ. 6. conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat (chimist, sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. Relatia emitator-receptor poate fi determinata de emitator prin numirea publicului-tinta sau nedeterminata. 7. conform efectului mesajului: Acordul, fiindca autorii sunt persoane creditabile in domeniul stiintific. 8. conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie colaterala intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte). 9. conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru. 10. folosirea cuvintelor monosemantice; 11. claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei), precizie, corectitudine; 12. utilizarea sensului propriu al cuvantului; 13. un grad mare de tranzitivitate; 14. fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati sunt monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim: analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc); studiul; comunicarea; referatul; eseul; PARTICULARITATI LINGVISTICE: Lexicale: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme, prefixoide; Morfologice: substantive abstracte, pluralul autorului (persoana I pl); Sintactice: coordonarea si subordonarea; Stilistice:fara figuri de stil si digresiuni.

Informatiile din stilul stiintific se transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ, descriptiv, informativ, explicativ). Argumentarea este un demers prin care se justifica o afirmatie. Textele argumentative afirma sau neaga, valorizeaza sau nu, favorizeaza ca adevarate sau false, idei, convingeri, atitudini. Intr-un text stiintific argumentarea are functie referentiala. Alte calitati ale stilului: - corectitudinea : in comunicare sunt preferate variantele literare ale sistemelor limbii ; -obiectivitatea : comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva ; accentul cade pe comunicare de notiuni , cunostinte , idei etc. , astfel ca functia limbajului este cognitiva ; dintr-un text stiintific lipseste cu desavarsire afectivitatea ; autorul , cel care transmite un asemenea mesaj , nu se implica in comunicare , prezinta un adevar stiintific de necontestat , iar receptarea se face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului , gandirii abstracte , logice . - accesibilitatea: comunicarile se disting prin claritate , prin precizie si proprietate ; formularile/frazele sunt clare , precise iar topica frazei este fireasca fara inversiuni ; ele sunt insotite adesea de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele, diagrame, schite fotografii harti etc. ; - terminologia : fiecarui domeniu ii este proprie o anumita terminologie ( limbaje stiintifice ) . Termenii utilizati sunt monosemantici . Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu prefixe si pseudoprefixe ( antebrat , contraofensiva ) sau compuse cu sufixoide si prefixoide ( biolog , geografie etc. ) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri , simboluri , semne conventionale , formule stereotipe . Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice , amintim : analiza stiintifica ( filozofica , economica , politica , botanica etc. ), studiul stiintific, comunicarea stiintifica, referatul stiintific, eseul stiintific . B. STILUL OFICIAL ( ADMINISTRATIV /JURIDIC) indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale. In ordinea frecventei si a importantei apar urmatoarele madalitati de comunicare : monologul scris ( in documente si acte oficiale), monologul oral ( cuvantari in ocazii oficiale ) , dialogul scris ( corespondenta oficiala) , dialogul oral ( in relatiile oficiale dintre institutii si public) . CARACTERISTICI ALE STILULUI: -funcie referenial; -enunuri cu form impersonal; -coninut normativ; -enunuri clare, lipsite de ambiguitate; -folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definii; -folosirea clieelor formale; -utilizarea unor cliee care indic atitudinea necesar (se completeaz cu majuscule, se scrie numai n chenarul albastru, se va completa, se scrie cu litere de tipar etc);

-respect proprietatea termenilor; -folosete terminologia de specialitate; -folosete neologisme; -n raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ; -conform relaiei E-R (emitator-receptor/beneficiar). Emitor - specializat, adic organul legislativ; n acest tip de text, emitorul d receptorului instruciuni n legtur cu modul n care trebuie neles textul. Instruciunile sunt realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau prin mijloace formale (art. 1,2). Receptorul este de obicei specializat cel care trebuie s aplice legea, dar i nespecializat - cel care vrea s cunoasc legea. -conform efectului mesajului: Acord, fiindc autorii sunt persoane credi-tabile n domeniul juridic. Emitorul poate controla efectul mesajului asupra receptorului (tip de discurs unde funcia perlocuionar este controlabil). -conform funciei mesajului: informare, educare. -conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru. PARTICULARITI LINGVISTICE Lexicale: terminologie specific Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a trebui", verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale. Sintactice:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze coordonate; Stilistice:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.

C. STILUL ADMINISTRATIV /JURIDIC/OFICIAL cuprinde domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul administrativ. CARACTERISTICI ALE STILULUI: enunuri cu form impersonal; coninut normativ; enunuri clare, lipsite de ambiguitate; inventar lexical cu termeni clar definii; prezena clieelor; respect proprietatea termenilor;

folosete terminologia de specialitate; are un numr mai mare de formule fixe dect stilul juridic (cerere, telegram etc.); obiectiv i impersonal; accesibil, clar i precis; conform relaiei E-R beneficiar. Emitor - specializat adic organul legislativ. Receptorul este de obicei specializat - cel care trebuie s aplice legea. conform efectului mesajului: Acord, fiindc autorii sunt instituii creditabile n domeniul administrativ, (act oficial) Not! n cazul cererii, scrisorii oficiale, telegramei, efectul mesajului vizeaz acordul/ dezacordul/ aprobare/ dezaprobare/ respingere/ informare. conform scopului: funcie conativ. conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru.

PARTICULARITI LINGVISTICE Lexicale:Terminologie specific ( adeverin, adres, cerere, certificat, domiciliu, dosar, indemnizaie) Morfologice:substantive provenite din infinitive lungi; -Verbul "a trebui", verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale; -Expresii verbale impersonale. Sintactice: - constructii infinitivale; fraze coordonate; Stilistice -fara figuri de stil - stricta respectare a normelor limbii literare: corectitudinea fonetica, gramaticala, ortografica , lexicala si grafica ; - caracter obiectiv, impersonal; comunicarile ( scrise sau orale) sunt neutre expresiv, lipsite de incarcatura afectiva ; - accesibilitatea, claritatea si precizia: comunicarile oficiale nu permit decat o singura interpretare; - absenta oricarei nuante afective, prezenta formalismului , a exprimarii rigide; lipsesc lexicul afectiv, mijloacele de expresie figurata, epitetele apreciative; - specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice de tipul : ,,Subsemnatul ..... ; ,, In conformitate ...,, ;,, Conform hotararii ...,, etc.

- predomina : formele verbale impersonale , verbele la viitor , diateza reflexiva ,, se vor lua masuri,, ; ,, se aduce la cunostinta ,, etc. Compuneri cu destinatie oficiala: darea de seama, procesul-verbal, planul de munca, nota informativa, raportul , declaratia, referatul, memoriul de activitate, cererea, legea, articolul de lege. C. STILUL BELETRISTIC/ARTISTIC/LITERAR are un domeniu propriu de manifestare: domeniul esteticului. El se opune celorlalate stiluri functionale in care esentialul il constituie transmiterea de informatii. In stilul artistic transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o anumita forma de transmitere a informatiei asupra destinatarului . Prin urmare, forma devine element esential si modelator in transmiterea informatiei; forma, ca expresie a unui continut determinat , este unica si irepetabila . CARACTERISTICI: 1. libertatea pe care autorul i-o poate lua n raport cu normele limbii literare; 2. contrastul dintre sensul denotativ i sensul conotativ al cuvintelor (n special n poezie, prin modul neobinuit n care se folosesc cuvintele); 3. caracterul individualizat al stilului; 4. unicitate i inovarea expresiei; 5. bogie lexical - din punct de vedere stilistic; 6. sensuri multiple ale aceluiai cuvnt(polisemantismul); 7. nglobeaz elemente din toate stilurile funcionale/registrele stilistice, dar i din afara limbii literare (neologisme, arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon); 8. mesajul are funcie poetic, centrat asupra lui nsui, asigurndu-i acestuia o structur care l face perceptibil la nivelul formei i adesea uor de fixat n memorie. Prin funcia poetic, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaie, ci un text interesant n sine: plcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnana mesajului e produs de simetrii, repetiii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcia poetic se manifest desigur n poezie, dar nu numai n ea; e prezent n vorbirea curent, n expresii i locuiuni populare, n sloganuri, proverbe etc. 9. folosirea termenilor cu sens figurat ca si a acelora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente; 10. o mare complexitate, data fiind att diversitatea operelor literare, cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil; 11. bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc); 12. extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni; 13. cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa; 14. relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii. CALITILE GENERALE ALE STILULUI 1. Claritate: exprimarea clar a gndurilor i a sentimentelor. 2. Proprietate: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gndurilor i sentimentelor. 3. Corectitudine: respectarea normelor limbii n organizarea comunicrii. 4. Precizia: utilizarea riguroas a termenilor n organizarea enunurilor. 5. Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literar. PARTICULARITI LINGVISTICE

Lexicale: polisemantism, sensul conotativ, varietate lexical. Morfologice: valori expresive ale prilor de vorbire; mrcile ale subiectivitii. Sintactice: diversitatea raporturilor de subordonare; inversiuni, dislocri topice. Stilistice: prezena procedeelor artistice (figuri de stil, imagini i procedee artistice). conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real ( in cazul unui fals, destinatarul reactioneaza mai devreme sa mai tarziu) , in stilul artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor; destinatarul nu-si pune problema falsului, el stie ca e vorba de fictiune, de conventie; textul literar scoate in evidenta functia poetica a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la,, ceea ce spune,, , ci si la ,, cum spune ,, ; DESCHIDEREA SPRE TOATE MIJLOACELE DE EXPRESIE , INDIFERENT CARUI STIL FUNCTIONAL AR APARTINE: se apeleaza la toate sferele vocabularului (registrele stilistice) , astfel incat in opera literara apar deopotriva regionalisme , elemente de jargon si de argou , arhaisme si neologisme ; - dintre modalitatile de comunicare : monologul scris ( literatura culta ) , monologul oral ultima fiind insotita si de mijloace extralingvistice de expresie ( melodica , gestica , dans si mimica ) ; - in naratiuni predomina timpul trecut ( perfectul compus in alternanta cu perfectul simplu, ca timpuri narative ) , pe cand in descriere, poezie i proza poetica predomina prezentul . COMPUNERI PE BAZA DE TEXTE LITERARE : analiza literara, comentariul literar, caracterizarea personajelor epice si dramatice, paralela, sinteza tematica etc D. STILUL PUBLICISTIC/JURNALISTIC este stilul prin care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si publicatii ) , monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral ( dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri consemnate scris ) . CARACTERISTICI ALE STILULUI 1. 2. 3. 4. 5. are funcie de mediatizare a evenimentelor; conine informaii economice, politice, sociale; influeneaz opinia public (discurs persuasiv); n conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raiunii sau afectivitii; strategia persuasiv se bazeaz pe argumente: A.persuasiunea adresat raiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauz-efect; (cauze-situaie de analizat i/ sau problem-soluiirezultate/ modaliti de aplicare a soluiilor); B. persuasiunea adresat afectivitii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse n raport cu altele similare, mrturia unor beneficiari ai produsului, tradiie, grija fa de destinatar. 6. dimensiunea persuasiv ine de publicitar; 7. are funcie conativ; 8. exprim atitudini; 9. orientat spre maxim accesibilitate i actualitate. 10. utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian; 11. receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii,

interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative . 12. utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini etc) Not! 1. Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau tiinific, prin faptul c mbin informaia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune i o anumit implicare subiectiv a autorului. 2. Coninutul reflect realitatea imediat i este completat cu mijloace extralingvistice de tipul: fotografie, caricatur, hart, schem, statistic, tabel. PARTICULARII LINGVISTICE Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se folosete n publicaiile de specialitate). Termenii noi sunt explicai prin analogie: raporturi de asemnare/ difereniere stabilite ntre dou sau mai multe obiecte, fenomene, fiine etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia, pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la continut. Morfologice:Folosete preponderent diateza activ. Sintactice: Construit cu propoziii enuniative ct mai accesibile i mai simple. Formulri eliptice care s impresioneze i s atrag atenia. Stilistice: Detaliile sunt precise i elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaie. Se utilizeaza uneori procedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic). - contopirea celor doua componente - intelectuala si afectiva , tranzitiva ( obiectiva , informativa ) si reflexiva ( subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de informare si formare de convingeri (persuasiunea); - caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul realitatii cotidiene; - apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri, datorita unei arii tematice foarte mari si largi pe care o cuprinde mass-media ; - dintre trasaturile proprii beletristicii , amintim : receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme), preocuparea pentru inovatia lingvistica ( creatii lexicale proprii ), utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice , adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc. ), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative . Texte specifice: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, masa rotunda, stirea, anuntul publicitar etc F. STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR/COTIDIAN /PRACTIC/VORBIT /ORAL ) este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , intr-un anumit mediu socio-profesional. Modalitatile de comunicare sunt: dialogul oral ( cea mai frecventa), dialogul scris ( schimb de scrisori ), monologul scris ( notite , jurnal intim ) , monologul oral ( relatari i anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) . Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,, stapanit,, de toti vorbitorii si

insusit treptat inca din primii ani de viata. Este unicul stil in care este posibil si se realizeaza dezvoltarea spontana , neintentionata a limbii. CARACTERISTICI: 1. conform specificului discursului: discurs ficional/ stil artistic, discurs nonficional/ stil tiinific; 2. recurge la elemente suprasegmentale (ton, gestic, mimic); 3. are o mare ncrctur afectiv; 4. regulile gramaticale pot fi nclcate; 5. pot fi folosite elemente de argou sau jargon; 6. sunt folosite particulariti regionale sau socio-profesionale; 7. se realizeaza dezvoltarea spontana, neintentionata a limbii; 8. are un un anume grad de afectivitate; 9. folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea ascultatorului; 10. utilizarea mijloacelor non-verbale; oscilare intre economie si abundenta in exprimare. Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice, a abrevierilor de tot felul, dar mai ales prin elipsa, ca urmare a vorbirii dialogate, precum si prin mijloace extralingvistice (mimica, gestica) care permit intreruperea comunicarii, restul fiind sugerat. Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie, prin utilizarea zicalelor, proverbelor, locutiunilor si expresiilor, prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze. 11. prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici; 12. folosirea diminutivelor, augmentativelor, substantivelor in vocativ sau a verbelor la imperativ; 13. simplitate, degajare si naturalete. 14. conform relaiei E-R (beneficiar) Emitorul poate fi specializat sau nespecializat. Receptorul poate fi i el specializat sau nespecializat. In cadrul acestui stil, relaia emitor-receptor poate fi i de rudenie. 15. conform efectului mesajului: acord, identificare, internalizare; 16. conform funciei mesajului (scop): informare, educare, divertisment, publicitar; 17. conform ncrcturii emoionale a mesajului : emoional, persuasiv, manipulant, critic sau polemic CALITILE GENERALE ALE STILULUI

Claritate Proprietate Corectitudine Precizia Puritatea

PARTICULARITI LINGVISTICE Lexicale: Argou; Jargon;Neologisme la moda; Cuvinte tipice unor graiuri Morfosintactice: Pronume, adjective, adverbe nehotarate. Aproximari prin numerale si substantive. Pronume si verbe cu specific regional; enunturi fragmentate. Izolari, inversiuni, elipse. Digresiuni, paranteze. Stilistice: Diminutive. Argumentative. Cuvinte cu sens peiorativ. Superlative expresive. Vocative, interjectii,imperative. Zicale.

naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu se supune unor,, reguli,, - factori de constrangere si control in alte stiluri ale limbii ; - continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare. Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice , a abrevierilor de tot felul , dar mai ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate, precum si prin mijloace extralingvistice ( mimica , gestica) care permit intreruperea comunicarii, restul fiind sugerat. Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie, prin utilizarea zicalelor, proverbelor, locutiunilor si expresiilor , prin evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze . - incarcatura emotionala : comunicarile sunt, pe de o parte, expresia directa a starilor emotionale, pe de alta parte ele urmaresc sa impresioneze pe destinatar. Lingvistic, aceasta trasatura este concretizata prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor, a cuvintelor peiorative, a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc. - inclinatie spre satira si umor, exprimata printr-o varietate de procedee: porecle, contaminari, calambur etc

REGISTRE LINGVISTICE (STILISTICE ALE LIMBII) REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n procesul vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori. A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o funcie comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime (cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntr-un grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor). Se identific prin urmtoarele caracteristici: poliglosia (adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al interlocutorilor); se dezvolt spontan; degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice); ponderea cuvintelor cumulative (Ce lucruri interesante ai mai fcut?); aproximri (S-a cam speriat.) ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.); forme neliterare ale cuvintelor; repetiii; cliee lingvistice; locuiuni; diminutive, augmentative; superlative populare; formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle); vocative, imperative; propoziii exclamative i interogative; expresii peiorative; supranume (poreclele); elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor sunete, timbrul vocal etc.)

B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz mesajul oral, remarcndu-se prin: folosirea termenilor concrei; registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor folclorice), limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor tradiionale); redundan; accidente fonetice; locuiuni i expresii populare; sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul sintactic, propoziii exclamative, dativul etic, vocativul etc.); polisemie bogat; elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni). C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul popular originar (rural) de oralitatea citadin, dar se recunoate prin aceleai particulariti ale vorbirii: efecte sonore n realizarea enunului; diminutive sau augmentative; derivare spontan (L-a citit i rscitit.); forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., C-l folosete); vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!); folosirea articolului posesiv a invariabil (A gsit nite cri a copiilor.); articolul hotrt proclitic pentru substantive de gen feminin (lui mama, lui Irina); dativul etic (Mi i-1 ducea cu vorba.); formule de adresare; superlativ perifrastic (Stranic de bun!); verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz concordana timpurilor gramaticale); forme verbale echivalente modului imperativ (S vii repede!); i adverbial (cumulativ, iterativ); interjecii; locuiuni; expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe naiba!); acorduri forate (hain kakie); coordonarea sintactic; propoziii incidente; propoziii eliptice de predicat; tautologia; repetiia; anacolutul; dezacorduri (subiect - predicat); paralelism sintactic; propoziii exclamative i interogative; elemente paraverbale; oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare, exclamaii, interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse, suspensii (n discursul oratoric).

D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic: respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic); pstrarea integritii fonetice a cuvintelor; vocabular bogat, nuanat; prezena termenilor abstraci, specializai, neologici; evitarea repetiiilor; elemente afective puine i controlate; sintax complex: procedee retorice ale discursului etc. E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi particulariti ale limbii romne vechi: cuvinte de origine slav; arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft); folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub influena transcrierii kirilice a unor cuvinte); formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr sufixul r (Noi luptasem...); sintax greoaie (latin); pluralul majestii; forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora (carii, carele pentru pronumele relativ 'care') etc. F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii, caracterizat fiind, printre altele, de: forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete'); lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde'); forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea); perfectul simplu (predilect n Oltenia); forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova. G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc (grupuri sociale: elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin: permanenta schimbare a fondului lexical; fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular; folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun ( cobzar - 'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist'; mate - 'matematic' ; diriga - 'diriginta' etc.). H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup criterii sociale i culturale sau profesionale. Const n folosirea folosirea excesiv a unor cuvinte strine (neogreceti, franuzeti, englezeti), cu intenia emitorului de a epata, ceea ce implic preiozitate lingvistic. Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci, ,,full, ,,cool).

TIPOLOGIA TEXTELOR
Tipuri sau secvene de text Obiectivul lor TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam) Genuri de texte ce aparin sau care au o secven ce aparine unui anume tip de text TEXTUL NARATIV - repere temporale, mai - romane, nuvele, Mrci lingvistice probabile ales: atunci, apoi, mai trziu... - timpuri verbale: prezent i perfect compus sau perfect simplu - lexic: frecvena verbelor i adverbelor ce insist asupra aciunii - repere spaiale, mai ales: aici, mai departe, lng ... - timpuri verbale: imperfect sau prezent - lexic: frecvena substantivului i adjectivului; verbe ale strii; cmpuri lexicale ce asigur unitatea tematic - punctuaie specific - mrci ale enunrii basme... - fapte diverse - pasaje de basm, schi, nuvel... ntrebri ce evideniaz specificul textului Cine? Ce face? Unde? Cnd? Cum? De ce?

Testul descriptiv

- pasaje de roman, nuvel, pastelul - plane anatomice - pasaje de ghid turistic

Ce este descris? De cine? Cum? De ce?

Testul scenic sau dialogal / conversaional Textul informativ a informa

- piese de teatru - scene n texte epice - conversaii pe viu" - unele articole de pres - rubrici de pres de tipul meteo", anunuri"

Textul explicativ

- a face s neleag

- estomparea complet a emitorului - articulaii de tip cronologic: mai nti, apoi...; timp verbal: prezentul - lexic specific orizontului tematic - estomparea emitorului - conectori logici: cauz efect: deoarece, deci... - timp verbal: prezentul - lexic specific orizontului tematic - estomparea emitorului - timpuri verbale: imperativ sau infinitiv - conectori logici: deoarece, n consecin, cu toate acestea...

Cine vorbete? Cu cine? Despre ce? Unde? Cnd? De ce? Despre ce suntem informai? De cine? Cum? De ce?

- manuale colare - unele texte tiinifice

Ce este explicat? De cine? Cum? De ce?

Textul injonctiv a indica modul de aciune Textul argumentativ a convinge

- reete - prospecte - expuneri, prezentare de carte - editoriale, cronici i

La ce se refer indicaiile? Cine le d? De ce? Cine argumenteaz? Ce argumenteaz? Pe cine dorete s

- lexic, n funcie de strategia adoptat: neutru sau valorizant vs. devalorizant

comentarii de pres

conving? Cui i se opune? De ce?