Reportajul

Potrivit DEX reportajul este ."gen publicistic care, folosind mijloace literar-artistice, informeaz operativ asupra unei situatii, a unor evenimente, realizri etc. pe baza unei documentri la fata locului."

Nu orice fel de informatie de presa poate constitui subiectul unui reportaj. Faptele care nu se produc literalmente sub ochii jurnalistului, nefiind posibila culegerea informatiilor brute concomitent cu desfasurarea evenimentului, nu pot constitui fundamentul redactarii unui reportaj. Chiar daca sunt ntrunite toate elementele de baza ale redactarii unui reportaj suntem nca departe de a fi depa 818d316i 51;it etapa teoretizarii, reportajul fiind, prin natura sa, complex si greu abordabil, chiar n cazul respectarii stricte a regulilor enuntate pna acum. Asadar, trebuie avuta n vedere, n primul rnd, calitatea reporterului relativ la eveniment, el putndu-se afla n ipostaza de martor sau n cea de participant. n ambele situatii abordarea de catre jurnalist a subiectului este similara, demersul sau axndu-se pe doua procedee fundamentale: observarea si intervievarea att a martorilor ct si a celor direct implicati. Cert este ca nu poate fi vorba de un reportaj fara a avea detalii de la locul desfasurarii evenimentului, obtinute prin observare directa n momentul producerii acestuia. Spuneam ca nu orice stire este n mod automat subiect de reportaj. n cazul evaluarii informatiei tratate n reportaj trebuie avuta n vedere semnificatia jurnalistica a faptelor. Altfel spus, prin relationarea mesajului cu publicul tinta putem identifica valorile informatiei semnificativa din perspectiva jurnalistica: Proximitatea temporala Proximitatea spatiala Neobisnuitul faptelor Conflictul Consecintele Captarea interesului uman Clasificarea reportajelor n Statele Unite ale Americii, una dintre clasificarile acceptate de cvasitotalitatea teoreticienilor mass-media este cea propusa de Elma Scott Wattson si presupune urmatoarele tipuri de reportaj: schite de interes uman, relatari despre persoane interesante, documente umane autobiografice, reportaje istorice, schite de calatorie,

 reportaje de interpretare, reportaje de popularizare a stiintei reportaje de orientare practica. Desi autoarea reuseste sa ilustreze cu exemple din presa americana, clasificarea n cauza, legitimata de practica jurnalistica americana si britanica, are un impact relativ minor asupra observatorilor fenomenului mass-media din Romnia, dat fiind faptul ca presa de la noi are afinitati mai degraba cu presa de factura europeana. Mult mai aproape de paradigmele massmedia romnesti este tipologia propusa de Philippe Gaillard, care distinge doua mari categorii de reportaje: "De o parte exista reportajele specializate, care se mai cheama uneori si cronici parlamentare sau politice, judiciare, sportive (...). De alta parte, gasim reportajul mai putin specializat, care consta n tratarea unor subiecte fara legatura ntre ele si al caror tip este reportajul de informare generala"[1]. Avem, asadar, o clasificare al carei criteriu este cel al specializarii reportajului dar, ca si n cazul Elmei Scott Wattson, argumentele sunt mai degraba empirice, fiind extrase din practica de presa la care se aplica. n ceea ce priveste presa romneasca, pornind tot de la observatiile directe asupra practicii jurnalistice, putem stabili, fara pretentia de a crea modele ultime, urmatoarele tipologii: 1. n functie de tema reportajului: a). reportajul de specialitate: reportajul politic; reportajul economic; reportajul social-cetatenesc; reportajul cultural; reportajul sportiv. b). reportajul de informare generala: reportajul de calatorie; reportajul de fapt divers; reportajul portret; reportajul cultural; reportajul monografic; reportajul publicitar. 2. Dupa evolutia naratiunii:

 reportajul propriu - zis; reportajul - colaj; reportajul - eseu; reportajul - povestire; reportajul - ancheta. 3. Dupa componenta dominanta a personalitatii reporterului: reportajul descriptiv; reportajul de meditatie filosofica; reportajul de dezbatere etica. ntr-un studiu[2]despre reportaj, Luminita Rosca propune alte doua tipologii, specifice celor doua scoli de jurnalism dominante, franceza si americana: conceptia retorica a reportajului - teoreticienii francezi au clasificat reportajele n functie de elementele pe care jurnalistul intentioneaza sa le evidentieze: elemente de decor - (reportajul de atmosfera) evidentierea acestora reflecta intentia autorului de a transmite cititorului "culoarea locala" a evenimentului, de a re-crea pentru public atmosfera de la fata locului, asa cum a perceput-o jurnalistul. O astfel de abordare atrage atentia asupra intentiei jurnalistului de a-l transforma pe cititor n participant virtual la eveniment. nlantuirea faptelor - (reportajul de eveniment) nu presupune absenta elementelor de atmosfera, ci doar plasarea lor n plan secund, n prim-plan situndu-se evenimentul sau nlantuirea de fapte ce prezinta semnificatia jurnalistica. evaluarea semnificatiei/complexitatii evenimentului - specifica scolii americane de jurnalism, care clasifica reportajele n functie de complexitatea si semnificatia faptelor ce stau la baza redactarii interviului. faptul divers - Desi faptele diverse pot constitui subiecte pentru reportaje, cel mai adesea ele sunt prezentate n paginile ziarelor sub forma unor stiri sau relatari. La o prima vedere, valoarea de informare a faptului divers este mica, dar "orice persoana apartinnd comunitatii careia i se adreseaza o publicatie ar putea fi subiectul unui fapt divers"[3], ceea ce face ca aceasta categorie de informatii sa aiba relevanta pentru comunitatea din care sunt culese si care constituie tinta publicatiei. temele de actualitate - evenimente care se nscriu n aria preocuparilor de larg interes uman si social (accidente, crime, dezastre naturale, incendii etc.) evenimente evidentiate prin complexitatea faptelor - evenimente cu impact major pentru societate si consecinte semnificative pentru populatie: razboaie, greve, revolutii, conflicte armate, etc.

evenimente caracterizate prin fapte ce se succed n timp - necesita o activitate de investigare de durata si au multiple semnificatii umane si sociale. n aceasta categorie se nscriu traficul si consumul de droguri n scoli, traficul de persoane, fenomenul copiilor abandonati etc. Pentru a concluziona, l vom cita pe Michel Voirol: "scopul redactarii unui reportaj este acela de "a-i face pe cititori sa vada, sa auda si sa simta ceea ce jurnalistul nsusi a vazut, a auzit si a simtit."[4]