Sunteți pe pagina 1din 138

Zona, zonare, regiune, regionare, peisaj si tipuri de peisaje Zona-zonare Reprezinta un cuplu de termeni mult utilizati nu numai de catre

geografi, dar si in alte domenii, sferei de intelegere acordandu-i-se un continut deosebit. In geografie exista diferite moduri de abordare a sensului notiunii. Prima, care apare in geografia fizica, este cea mai veche si se refera la un spatiu cu caracteristici geografice propii care au o desfasurare in sens latitudinal. La baza individualizarii lor sta repartitia inegala a radiatiei solare, forma sferica a Pamantului, factor determinant in impunerea legii zonalitatii. Cum zonele sunt sisteme alcatuite dintr-o multitidune de componente si elemente, intre care exista un complex de relatii, rezulta ca si acestea se vor suprapune in acest spatiu si vor avea o desfasurare similara, fiecare constituind un sistem mai simplu. Astef se pot determina zone de temperatura, zone pluviale, zone morfoclimatice, zone de vegetatie, zone biogeografice, zone pedogeografice si chiar zone cu un anumit specific uman (comportament, mod de viata). Deci zonele trebui privite ca sisteme care au un continut complex dat de un anumit potential energetic radiativ. Termenul a fost utilizat impropiu pentru arealele protejate cu temenul de zona protejata si mai gresit zona naturala. In Geografia umana si economica i s-a dat alte sensuri intre care doua s-au impus. Primul se refera la spatii cu o anumita functie economico-sociala ce pot fi separate in cadrul asezarilor mari (orase), precum: zona industriala pentru arealele in care exsita o concentrare de unitati economice intre care exista un ansamblu de relatii, zona rezidentiala pentru cartiere in care sunt locuinte si dotari pentru serviii, zona comerciala in care sunt masate unitati de acest profil, zona portuara cu instalatii si activitatii pentru schimburi facilitate de transportul naval. Cel de-al doilea sens are referinta la un spatiu larg (un teritoriu cu multe asezari) care se caracterizeaza prin imbinarea mai multor functii economice si sociale. Lor le pot fi asimilate termeni precum zona economica cu referinta la teritorii in care evolutia factorilor economici si sociali a condus catre realizarea unui complex de relatii functionale specifice, zona turistica pentru teritorii in care exista un potential turistic ce asigura venituri insemnate pentru balanta economica. Legat de termenul de zona este si cel de zonare, cu sens de actiune de delimitare a acestor spatii functionale. Stabilirea unor limite corecte nu se poate realiza decat daca zona va fi privita ca o uintate de sistem in care intra elemente si relatii dintre acestea. Numai cunoasterea si intelegerea logica a lor va permite, in baza unor criterii realiste, trasarea de limite intre subunitati ale sistemului. Limitele dintre zone cu caacter dinamic, modificarea pozitiei lor fiind in functie de evolutia raporturilor dintre factorii ce le-au generat. In cazul zonelor de caldura, modificariile importante sunt determinate de schimbarea unor conditii de natura cosmica (oscilatia inclinarii axei terestre si scaderea bombarii terestre) sau terestra-regionala (deriva continentelor, dendundarea sistemelor montane, dezvoltarea sau regresul calotelor glaciare) si se realizeaza in intervale de timp extrem de lungi (zeci-sute de milioane de ani) Regiune-Regionare: Reprezinta un alt culpu de termeni care sunt folositi destul de mult in geografie, dar si in alte domenii (istorie, economie). Regiunea implica un spatiu cu un grad ridicat de omogenizare in desfasurarea componentelor si elementelor principale ce ii confera un anumit sistem de relatii care se reflecta intr-o structura, functionalitate si tip de peisaj. Ca urmare, ea constituie un sistem complex care face posibila dividerea in subsisteme (subunitati geografice) de ordine diferite, baza fiind o unitate mica indivizibila (geotopul). Intre notiunile de zona si regiune geografica apar unele apropieri dar si deosebiri ca sens.

Comune pentru cele doua notiuni sunt: raportarea la unitati spatiale; alcatuirea din componente si elemente cuprinse in sistem; un anumit specific functional impus de relatii care primeaza la nivelul spatiului la care se raporteaza. Deosebiri mai importante sunt: -zonele constituie in sisteme cu un grad mare de generalizare (zone climatice, zone pedogeografice, zone biogeografice), in care dividerea implica cel mult un grad (subzona), pe cand regiunea reprezinta o unitate teritoriala mai mica, dar care se imparte intr-un numar mare de subunitati de ordine diferite. -zonele apar ca ansambluri de regiuni ce se exprima pe uscat printr-o multitudine de peisaje, ca reflex al asocierii unor sisteme functionale diferite, dar care au o latura comuna bilantul energetic solar specific ce determina un anumit fond climatic general. O unitate regionala, indiferent de rang, isi are specificul sau peisagistic ca reflex al complexului de relatii functionale dintre elemente. Regionarea este o operatiune care la prima vedere s-ar reduce la separarea de unitati mari in subunitati mici. Ea nu se poate infaptui daca unitatea geografica, indiferent de rang, nu este considerata un sistem cu o anumita alcatuire, structura, dinamica ce-i confera, in orice moment, o oarecare fizionomie. Ca urmare, ea are o dezvoltare teritoriala de unde necesitatea delimitarii. Regionarea implica mai intai studierea unitatii (componente, elemente, raporturile dintre ele) si a relatiilor cu unitatile vecine si apoi stabilirea limitelor dintre ele si pozitionarea ierarhica a fiecareia in macrosistem . Aceste cerinte nu se pot realiza decat prin analize de detaliu pe spatii largi care implica observatii, date din masuratori, cartari, calcularea unor indicatori specifici, intocmirea de harti la nivel de elemente. Fiecare regiune se caracterizeaza prin: -omogenitate -personalitatea care ii asigura unicitatea fiecarei regiuni, in raport de cele aflate in aceeasi familie, pe aceiasi treapta ierarhica -functionalitatea unei regiuni care deriva din ansamblul relatiilor dintre componentele sale. -ierarhizarea este o caracteristica esentiala in regionare intrucat separarea de unitati nu se rezuma doar la desfacerea intregului in mai multe componente, ci si la stabilirea locului pe cafe fiecare dintre acestea, in baza gradului de complexitate (organizare, structurare, functionare, evolutie), il ocupa in cadrul sistemului. In ierarhizarea geografica care implica tot ansamblul acestora se va face apel la valorile de esenta ale fiecarui component care definesc fiecare unitate. De aici rezulta ca absolut necesara intr-o faza preliminara regionarii, ierarhizarii, analiza pe componente a intregului sistem si apoi prin sinteza- ce presupunesi comparatia- sa se poata face delimitari corespunzatoare. Peisaj Tipuri de peisaje: Peisajul reprezinta o portiune de la suprafata scoartei terestre mai mica sau mai mare, a carei fizionomie si alcatuire reflecta calitativ si cantitativ un rezultat dintr-o anumita etapa evolutiva, al raportului dintre elementele componentelor naturale si antropice ale unei unitati de mediu. Spre deosebire de orice unitate de mediu care are o dezvlotare tridimensionala mare, implicand spatiul de interferenta a componentelor naturale si antropice, peisajul, ca reflectare a acestui proces la nivelul scoartei, iese in evidenta prein extensiunea in suprafata, dezvoltarea pe verticala fiind limitata. Marimea suprafetei este extrem de variabila, de la cateva zeci sau cateva sute de metri patrati (peisaj de mlastina, peisajul vulcanilor noroiosi), pana la nivel cosmic (peisajul planetei albastre). Caracteristicile peisajului:

-unicitatea: rezulta din faptul ca peisajul este o exprimare a combinarii unui numar mai mare sau mai mic de elemente cu rol diferit in sistem pe un anmit spatiu si intr-o anumita etapa evolutiva. -omogenitatea: la nivelul de treapta ierarhica este asigurata de prezenta unor elemente principale repartizate uniform in spatiul in care se dezvolta peisajul. -dinamica peisajului: decurge din ansasi specificul materiei care se afla in continua miscare, transformare. Combinarea elementelor ce compun sistemul este variabila in timp, de unde si rezultate diferite. -fizionomia: este caracteristica principala, cea prin care se exprima un peisaj. Fiecare componenta a sistemului este alcatuita dintr-o multitudine de elemente intre care se stabilesc legaturi complexe, la baza carora se afla schimburi energetice. Modificarea raportului dintre elemente, impunerea altora duce la schimbarea fizionomiei peisajului. Orice component din sistem, prin elementele sale, poate domina intr-o anumita etapa de evolutie a sistemului si astfel poate sa impuna fizionomia si tipul de peisaj. Tipul de peisaj: reprezinta o exprimare sintetica a unui numar mare de peisaje din aceiasi familie. Ele au comuna geneza si diferite caracteristici structurale si de fizionomie. Tipuri de peisaje: -peisaje in care componetele sistemului pe care il reflecta se afla intr-un echilibru stabil ( biostazie), interventia atropica este putin semnificativa si chiar daca se manifesta, peisajul revine in timp la o stare apropiata de cea la care sa plecat -peisaje in care starea de echilobru intre elementele componentelor sistemului este rupta lent sau brusc de catre interventia antropica (rhexistazie), peisajul intial este modificat treptat in cea mai mare masura (se impun treptat alte peisaje). -peisaje puternic antropizate (industriale, agricole, asezari omenesti) specifice sistemelor in parastazie Apa in atmosfera Atmosfera conine ap n stare gazoas, lichid i solid. Transporturile de cldur datorate schimburilor de faz ale apei joaca un rol important in bilantul caloric al suprafetei terestre si al aerului de deasupra. Evaporarea: reprezint procesul fizic de trecere a apei din stare lichid n stare gazoas. Acest proces are loc la suprafaa lichidului i se datoreaz faptului c n micarea lor haotic unele dintre moleculele apei ating viteze suficient de mari pentru a nvinge rezistena peliculei de absorbie i a ptrunde n aer. Continndu-i micarea haotic o parte din molecule se ntorc n lichid. Ct timp numrul moleculelor care prsesc lichidul este mai mare dect al celor ce se ntorc, pocesul evaporrii continu. Cnd cele 2 fluxuri sunt egale, evaporarea nceteaz, aerul fiind saturat cu vapori de ap. Intensitatea procesului de evaporare depinde de: condiiile atmosferice: viteza vntului, presiunea atmosferic, radiaia solar global, intensitatea schimbului turbulent; condiiile fizice ale suprafeei evaporate: temperatura lichidului, concentratia sa in saruri. Evaporrii fizice care se desfoar la suprafaa apei sau uscatului, i se adaug evaporaia fiziologic sau transpiraia plantelor. Procesul de pierdere a apei de pe o suprafa continental att prin evaporaie fizic, ct i prin transpiraie se numete evapotranspiraie.Repartiia factorilor care influeneaz evapotranspiraia real face ca aceasta s fie maxim n regiunile intertropicale i minim n cele polare. Cantitile de ap evaporate de Emisfera Sudic sunt mai mari dect cele evaporate de Emisfera Nordic, din cauza proporiilor mai mari a suprafetelor oceanice. Ca urmare al proceselor de condensare vaporii de ap se ntorc pe suprafaa terestr sub forma precipitaiilor ncheindu-se astfel

circuitul apei n natur. 80% din precipitaiile czute pe continente se evapor direct de pe suprafaa solului, a covorului vegetal sau a apelor continentale si 20% se scurg in oceane prin rauri si ghetari. Umezeala aerului: prezena n atmosfer a vaporilor de ap determin umezeala aerului de a crui valoare depinde nebulozitatea si precipitatiile atmosferice si bilantul caloric. Marimile care definesc umezeala aerului sunt: 1.Tensiunea sau fora elastic a vaporilor de ap- se exprim n mm coloan de mercur. Tensiunea poate fi: tensiune real este tensiunea parial a vaporilor de ap care se gsesc la un moment dat ntr-un volum de aer; tensiunea maxim (de saturaie) este tensiunea parial a vaporilor de ap care produc saturaia unui volum de ap. Ca i tensiunea real ea crete cnd temperatura se mrete i scade cnd temperatura devine mai mic. Evaporarea de pe suprafaa unei soluii saline este mai mica decat cea corespunzatoare apei pure. 2. Umezeala absolut- reprezint cantitatea de vapori de ap i se exprim n g/cm. Umezeala absolut poate fi: umezeala absolut real este cantitatea de vapori de ap coninut la un moment dat ntr-un volum de aer cu o temperatur dat; umezeala absoluta maxima (de saturatie) este cantitatea de vapori de apa care satureaza un volum de aer. 3. Umezeala specific - cantitatea de vapori de ap din unitatea de mas a aerului, se exprim n g/kg de aer. Umezeala specific poate fi: umezeala specific real este cantitatea de vapori de ap coninut la un moment dat ntr-un kg de aer; umezeala specific maxim (de saturaie) este cantitatea de vapori de ap care saturez unitatea de greutate a aerului la o temperatura data. 4. Umezeala relativ- reprezint raportul dintre tensiunea real i tensiunea de saturaie a vaporilor de ap. Se exprim n procente si este cel mai bun indicator al starii higrometrice (umiditatea) a aerului. 5. Temperatura punctului de rou- este temperatura la care vaporii de ap aflai ntr-un volum de aer provoac saturaia acestuia. Se masoara in grade celsius. 6. Deficitul higrometric- este diferena dintre temperatura este mai uscat. 7. Deficitul de saturaie- reprezint diferena dintre tensiunea de saturaie sau umezeala absolut de saturaie i tensiunea reala sau umezeala absoluta reala. Distribuia latitudinal a tensiunii vaporilor evideniaz o cretere continu dinspre zona ecuatorial ctre cei 2 poli. Distribuia latitudinal a umezelii relative evideniaz valori ridicate n zona ecuatorial. La tropice prezint valori extrem de reduse n regiunile continentale aride. Din zonele temperate umezeala relatv crete continuu ctre poli. Picturile ce alctuiesc norii sunt diferite, au curburi mari cnd au dimensiuni mici i invers. Astfel tensiunea de saturaie din jurul picturii de ap scade pe msura creterii n dimensiuni a acestora. Aerul poate fi nesaturat pentru picturile mici (care se evapora) si suprasaturat pentru picaturile mari (care cresc in dimensiune). Condensarea: reprezint procesul fizic de trecere a apei din faza gazoas n faza lichid. Cnd trecerea apei se face direct din forma lichid n forma solid procesul se numete sublimare. Pentru ca vaporii de ap dintr-un volum de aer s condenseze sunt necesare 2 condiii: supresaturaia i prezena nucleelor de condensare. Un volum de aer este nesaturat atunci cnd tensiunea real este mai mic dect tensiunea relativ. Aerul este saturat atunci cnd tensiunea real este egal cu tensiunea relativ. Aerul este suprasaturat cnd tensiunea real este mai mare dect tensiunea relativ. Un volum de aer ajunge la saturaie sau suprasaturaie pe 2 ci: fie prin scderea temperaturii aerului; fie prin creterea cantitii de vapori. n natur atingerea saturaiei prin creterea cantitii de vapori se realizeaz mai greu deoarece acetia se mprtien atmosfera liber prin difuzie, turbulen, convecie (micare pe vertical a prilor unui indicat de termometrul uscat i cea indicat de termometrul umezit. Valoarea ei este cu atat mai mare cu cat umezeala relativa are valori mai mici, deci cu cat aerul

lichid) i advecie (micare a aerului atmosferic n direcie orizontal sau aproape orizontal), de accea cel mai fregvent aerul devine saturat prin coborrea punctului de rou. Nucleele de condensare din troposfera inferioar au n exclusivitate provenien terestr. Cele mai ample ptrund n atmosfer prin pulverizarea picturilor pline de ap de la crestele valurilor marine i oceanice. Suspensiile minerale (particule de praf, sol, roc) i organice (spori, gruni de polen, microorganisme) constituie i ele nuclee de condensare. Ceaa: reprezint suspensia n ptura troposferic inferioar a unor picturi mici de ap, cristale fine de ghea sau picturi i cristale laolalt, care micoreaz sub 1 km vizibilitatea orizontal din stratul de aer inferior (sub 2 m). Structura i caracteristicile microfizice ale ceii sunt similare celor ale norilor de care se deosebete numai prin faptul c ceaa se afl n contact cu suprafaa terestr. Dup condiiile sinoptice generale ale formrii ei, ceaa se mparte n 2 mari categorii: ceata formata in interiorul aceleiasi mase de aer si ceata frontala. Ceata formata in interiorul aceleiasi mase de aer se imparte in: a) Ceaa format prin creterea cantitii de vapori de ap din aer- apare n condiii de stabilitate atmosferic, atunci cnd de pe suprafaa evaporat (de obicei acvatic) mai cald, o mare cantitate de ap ptrunde sub form de vapori n aerul mai rece de deasupra unde condenseaza. Ea se mai numeste ceata de evaporare si este mai frecventa iarna. b) Ceata formata prin racirea aerului, care se imparte in: - Ceaa de radiaie este tipic continental i ia natere datorit rcirii radiative a suprafeei terestre i a aerului de deasupra, adic n condiii de inversiune termic frecvente noaptea i iarna n regim anticiclonic, caracterizat prin calm atmosferic sau vant slab. In functie de grosimea ei poate fi: ceata radiativa joasa si inalta. -Ceaa de advecie se formeaz n interiorul maselor de aer cald i umed ce se deplaseaz peste suprafee ntinse cu temperaturi sczute, dar i n interiorul maselor de aer rece care se deplaseaz peste suprafee acvatice mai calde. Din aceast categorie fac parte: ceaa aerului tropical, ceaa musonic (sudul Asiei), ceaa mrilor arctice, ceaa mrilor temperate. - Ceaa advectiv-radiativ ia natere sub aciunea conjugat a proceselor advectiv-radiative, cum se ntmpl iarna n cazul deplasrii aerului arctic sau polar maritim peste uscatul continental, unde continu s se rceasc prin emisie de radiatii infrarosii. -Ceaa de amestec se datoreaz suprasaturaiei rezultat n urma amestecului unor volume de aer cu pemperatur i umezeala diferita. Ea este caracteristica litoralelor, dar si regiunilor oceanice in care se intalnesc curenti calzi si reci. -Ceaa adiabatic ia natere n timpul micrilor ascendente lente pe pantele munilor fiind rezultatul rcirii acestuia pn sub punctul de roua. In cazul ascensiunii rapide iau nastere norii din care cad precipitatii abundente. -Ceaa format prin sporirea concentraiei nucleelor de condensare se datoreaz numrului mare al nucleelor de condensare din aerul urban sau al regiunilor industriale. Ceaa frontal este format n zonele de separaie dintre 2 mase de aer cu nsuiri fizice diferite. Suprasaturaia se produce att amestecului i rcirii adiabatice, ct i evaporrii precipitaiilor care nsoesc fronturile. Dup poziia fa de linia frontului poate fi: ceata prefrontala, legata de linia frontului si postfrontala. Ceaa are o frecven mai mare n regiunile din aproprierea trmurilor i mai mic n largul mrilor. n regim diurn ceaa este mai frecvent noaptea i dimineaa, iar n regim anual toamna i iarna pe continente i primvara pe mri i oceane. Printre metodele de combatere a ceii se numr: nclzirea aerului din aproprierea suprafeei terestre, mprtierea n cea a unor substane hogroscopice pentru mrirea picturilor de ap din cea i nsmnarea cu bioxid de carbon solid.

Pcla se aseamnn cu ceaa prin aglomerarea particulelor n suspensie prin reducerea vizibilitii, dar prezint i deosebiri de origine i structur. Spre deosebire de cea, pcla este un fenomen litometeorologic format prin spulberarea de pe sol, prin erupii vulcanice, prin incendii i prin emisii industriale a unor mari cantiti de particule uscate, care plutesc in atmosfera reducand vizibilitatea orizontala pana la distante cuprinse intre 1 si 10 km. Inversiunile termice favorizeaz formarea pclei prin mpiedicarea micrilor ascendente care ar determina mprtierea lor n atmosfera liber. Instabilitatea atmosferic i vnturile puternice duc la mprtierea suspensiilor i la dispersarea paclei. Condensarea n atmosfera liber. n situaiile cnd temperatura aerului scade sub punctul de rou la diferite niveluri din atmosfera libera iau nastere produsele de condensare sau sublimare care alcatuiesc norii. Norii : Sunt sisteme coloidale ( sisteme alctuite din dinparticule fine dispersate n medii omogene ) de produse de condensare (picturi de ap la temperaturi pozitive sau negative), de sublimare (cristale sau asociaii de cristale de ghea) sau mixte (picturi i cristale) aflate n suspensie n atmosfer. Pentru formarea norilor sunt necesare 2 condiii: suprasaturaia; prezena nucleelor de condensare. n atmosfera liber suprasaturaia se produce prin: rcirea aerului datorat destinderii adiabatice prin convecie ascendent termic sau dinamic, prin emisie radiativ i prin amestecul maselor foarte umede cu temperaturi diferite. Nivelurile caracteristice: 1.Nivelul de condensare- corespunde nlimii la care temperatura aerului devine egal cu temperatura punctului de rou i tensiunea reala cu tensiunea de saturatie. Acest nivel coincide cu baza norilor, aceasta coincidenta fiind mai evidenta vara. 2. Nivelul suprafeei izotermice de 0 C- acest nivel poate fi situat: sub nivelul de condensare cnd temperatura punctului de rou este negativ i deasupra nivelului de condensare cnd temperatura punctului de rou este pozitiv. Norii sunt alcatuiti din picaturi de apa si rare cristale de gheata in curs de topire. 3.Nivelul suprafeei izotermice de -40 C sau nivelul nucleelor de ghe, este situat la nlimi dincolo de care norii sunt alcatuiti integral din cristale de gheata. 4.Nivelul de convecie reprezint nlimea maxim pn la care ajung curenii ascendeni de aer i corespunde vrfului norilor. Clasificarea norilor: 1. Dupa criteriul structurii microfizice: a) norii formai integral din cristale de ghea dezvoltai deasupra nivelului de -40 C, la peste 6000m altitudine. Se gsesc genurile: Cirrus, Cirrostratus i Cirrocumulus. Acestora li se adaug vrfurile formate din cristale de ghea ale norilor Cumulonimbus, Comulus si Altostatus. b) norii formai integral din picturi de ap se dezvolt sub nivelul de 0 C ntre 3000m i nivelul condensrii. Se gsesc genurile: Stratus, Stratocumulus, Altocumulus, Altostratus i Cumulus. Sunt nori mijlocii, dar i nori de dezvoltare verticala. c) norii cu structur microfizic mixt sunt cei formai ntre nivelul de 0 C i -40 C. Se gsesc genurile: Nimbostratus, Cumulonimbus (dau cele mai mari cantitati de precipitatii), Cumulus, Altocumulus si Altostatus. 2. Dupa criteriul genetic: a) norii de convecie termic iau natere n urma nclzirii puternice a statului de aer inferior, care capt o micare ascendenta cu atat mai viguroasa cu cat temperatura sa este mai mare. Norii specifici sunt de genul Cumulus. b) norii de convectie dinamica pot fi:

- orografici (iau natere n urma micrilor ascendente forate pe pantele munilor). Genurile ntlnite Cumulus i Cumulonimbus. -frontali (iau natere n zona de separaie dintre 2 sau mai multe mase de aer cu nsuiri diferite). Genurile ntlnite Cirrus, Cirrostartus, Altostratus, Nimbostatus (pentru frontul cald) i Cumulonimbus, Nimbostatus, Altostratus, Cirrostartus (pentru frontul rece). c) norii de und se formeaz ca urmare a micrilor ondulatorii. La partea superioa a undelor micrile ascendente favorizeaz apariia norilor, iar la partea inferioar dispariia norilor. Genurile ntlnite sunt Altocumulus i Statocumulus (au aspect de benzi paralele). d) norii de turbulen se formeaz sub statul de inversiune, n masele de aer oceanic umed, ptrunse deasupra uscatului i afectate de miscari turbulente. Apartin genurilor Status si Stratocumulus. e) norii de radiaie iau natere iarna i toamna datorit rcirii radiative nocturne a aerului de sub stratul de inversiune, mai ales cand continutul de vapori si de suspenii solide este mare. Apartin genului Stratus. Dispar ziua si apar in cursul noptii. Precipitaiile atmosferice: reprezint particulele lichide sau solide care cad din nori (rar i din cea) i care ating suprafaa terestr. Ele constituie veriga prin care se ncheie circuitul apei n natur. Pentru ca particulele solide i lichide s cad pe suprafaa terestr este necesar ca aceste particule s creasc pn cnd greutatea lor depete fora curenilor ascendenti. Aceasta crestere se realizeaza pe 2 cai: a)Prin coalescen. Aceasta este procesul de cretere prin unirea picturilor de ap care se ciocnesc datorit vitezelor diferite de cdere, a micrilor turbulente ale aerului i a forelor de atracie dintre particulele cu sarcini electrice diferite. Aceast mod de cretere este specific doar norilor cu structur microfizic mixt i micri turbulente intense, care favorizeaz fuzionarea cristalelor de ghe cu picturile suprarcite ceea ce duce la formarea grindinei i a zpezii grauntoase. b) Prin condensare sau sublimare. Constituie principalul proces de cretere a particulelor ce alctuies norii. Procesul are loc numai n condiii de suprasaturaie cu vapori a aerului din jurul particulelor, condiii care depind att de diferena de marime si temperatura dintre acestea si de starea lor de agregare. Cnd un nor este alctuit numai din picturi sau numai din cristale de ghea cu dimensiuni de acelai ordin procesul creterii particulelor este imposibil sau dificil de realizat. Norii superiori (Cirrus, Cirrostatus i Cirrocumulus) au o stabilitate att de mare, nct nu genereaz niciodat precipitaii. La fel de stabili sunt i norii mijlocii Altocumulus formai din picturi fine de ap. Stabilitate mare au i norii inferiori Stratus i Stratocumulus care dau precipitaii numai cand sunt afectati de miscari turbulente care favorizeaza coalescenta particulelor. Cnd un nor este alctuit din picturi sau cristale sau picturi i cristale au dimensiuni diferite el reprezint un sistem coloidal instabil. Creterea lent a picturilor genereaz burnie i ploi slabe. Astfel de procese sunt caracteristice norilor Stratus i Stratocumulus ale cror picturi capt dimensiuni diferite n urma unor micri turbulente. Cea mai puternic instabilitate se nregistreaz n norii de mare dezvoltare vertical n care coexist cele 3 faze diferite ale apei (Nimbostratus i Cumulonimbus), care dau cele mai mari cantiti de precipitaii. Precipitaii importante cad i din norii Altostratus, dar ploile sau ninsorile care cad din acetia sunt n general slabe i adesea se evapor nainte de a atinge suprafata terestra (fenomenul Virga). n reginile temperate orice ploaie important este la nceput n form solid. Aceasta se datoreaz creterii n dimensiune a cristalelor de ghea prin efectul Bergeron i unirii lor n fulgi prin coliziune i agare. Precipitaiile cad sub form de ploaie cnd fulgii se topesc integral i sub form de lapovi cnd fulgii se topesc parial.

Clasificarea precipitatiilor: 1. Dupa criteriul genetic: a) Precipitaiile termoconvective sunt intense n zona ecuatorial i au caracter de avers, avnd durate nu prea mari i intensiti mari. Acestea cad pe suprafee relativ restrnse din norii Cumulonimbus i sunt adesea nsoite de fenomene orajoase (descrcri electrice, vijelii). b) Precipitaiile frontale se formeaz n zona de separaie dintre 2 sau mai multe mase de aer cu nsuiri fizice diferite. Se disting: -precipitaiie frontului cald cu durate mari, intensiti mici ce cad din norii Nimbostratus i Altostratus pe suprafee extinse. -precipitaiile frontului rece au caracter de avers, durate mici, dar intensiti mari i cad pe suprafee restrnse din norii Cumulonimbus fiind adesea nsoite de vijelii. -precipitaiile care nsoesc fronturile ocluse sunt combinate. c) Precipitaiile orografice sunt precipitaii care iau natere n urma ascensiunii forate a aerului umed pe pantele munilor i au caracter de avers. 2. Dup criteriul sinoptic: a) Precipitaii formate n interiorul aceleiai mase de aer b) Precipitaii formate la contactul a 2 sau mai multe mase de aer 3. Dup criteriul duratei i intensitii precipitaiilor: a) Precipitaiile generale cad din norii Nimbostatus i Altostratus pe suprafee mari, cu durate mari i intensiti mici. b) Aversele cad din norii Cumulonimbus cu durate mici i intensiti mari c) Burniele cad din norii inferiori ( Stratus i Stratocumulus) formai n interiorul maselor de aer stabile din picturi foarte, foarte fine de ap. 4. Dup criteriul strii de agregare a) Precipitaii lichide- ploaia, aversa de ploaie care nghea,burnia. b) Precipitaii solide- ninsoarea, aversa de ninsoare, mzrichea, grindina, granulele de ghea, acele de ghea. c) Precipitaii mixte- lapovia i aversa de lapovia.

10

11

12

Oceanul Planetar

13

Oceanul planetar reprezint nveliul unitar de ap al Pmntului si este definit ca atotcuprinzatoarea suprafata a enormelor intinderi de apa: bazinele oceanice, mrile aferente (marginale) acestora i mrile mediterane, este un sistem integral in care toate componentele sunt strans interconectate. Oceanul planetar influnteaza in mod direct si indirect aproape toate procesele care se petrec la suprafata Pamantului (influenteaza clima, circuitul apei in natura, produce si regleaza cantitatea de oxigen- este numit si plamanul Terrei). Oceanul Planetar ca unitate nedivizat, are urmtoarele caracteristici generale: prezint continuitate (din orice punct al oceanului se poate ajunge n oricare alt punct fr a strbate uscatul); suprafaa lui coincide cu suprafaa geoidului; oceanele, n cea mai mare parte a lor, nu sufer direct influena rmurilor i continentelor care le nconjoar. Oceanul planetar ocupa 70,80% din suprafata planetei, suprafata oceanului planetar este de 362 mil km .Volumul de apa continut in oceanul planetar este de 1,3 mld km , are o adncime medie de 3790 m i o adncime maxim n Fosa Filipinelor Groapa Marianelor, de 11.516 m.Distribuia suprafeelor ocupate de ap i de uscat pe cele dou emisfere, se prezint astfel: emisfera nordic care poart numele de emisfera continental, este acoperit cu ap n procent de 60,7%, uscatul reprezentnd 39% (39,3%); emisfera sudic, pe drept cuvnt numit, i emisfera oceanic, apa ocup un procent de 80,9%, iar uscatul numai 19,1%. O prim subdiviziune tipologic, dar i regional a Oceanului Planetar, este aceea n: oceane i mri. Tot uniti, dar mai mici ale Oceanului Planetar, sunt i golful, baia i strmtorile. Acestea pot fi socotite, cel mai adesea, i ca pri componente ale unui ocean oarecare sau al unei mri. Oceanul este o mare ntindere de ap pe glob, separat de continente, dar comunicnd larg cu celelalte oceane. Are un regim atmosferic i cureni de ap proprii, o repartiie specific a temperaturii i salinitii apelor pe orizontal i vertical. Relieful submarin este complex, fiind reprezentat prin platforma continental, povrniul continental, cmpia pelagic i fosele abisale. Marea este o ntindere de ap mai mic, aproape nchis, care comunic cu Oceanul Planetar prin strmtori de limi variabile, puin adnci, care nu permit schimbul cu apele din regiunile adnci ale oceanului. Marea majoritate a mrilor se dezvoltat pe platforma continental, prezentnd insule i peninsule, adic urme ale continentului din preajm. Termenul de mare s-a extins, oarecum impropriu, i asupra acelor ntinderi de ap din interiorul continentelor care nu au nici o legtur cu oceanele. Aa sunt, de exemplu, Marea Caspic, Marea Aral, Marea Moart, care au mai mult caracteristici de lacuri i care provin din vechi mri ce s-au stins pe parcursul evoluiei geologice i din care au rmas numai aceste resturi. Golfurile, sunt pri ale oceanelor sau mrilor care ptrund, mai mult sau mai puin, n interiorul uscatului, complet deschise spre larg i rmase sub influena direct a apelor marine. De exemplu: Golful Gascogniei (Biscaya), Golful Guineei, Carpentaria, Marele Golf Australian. Cnd un golf este mult alungit i prins ntre uscaturi, poart numele de canal (Canalul Mnecii). Baia, este un golf mai mic ce ine de un ocean sau mare, i poate fi delimitat spre larg numai de o peninsul sau insul. Cnd o baie este adpostit de efectul vnturilor din larg, nchis prin diguri antropice, servind la adpostirea navelor poart numele de rad. Totui nu exist o deosebire net ntre baie i golf. Strmtorile, sunt poriuni nguste ale oceanului, sau a dou mri nvecinate delimitate din dou pari de uscat, unind dou mri vecine sau o mare i un ocean ca de exemplu, strmtoarea Gibraltar sau str. Bosfor, Dardanele. Terminologia de mai sus, de multe ori nu se respect riguros, unele lacuri de dimensiuni mari sunt denumite mri (Caspic, Aral), iar unele mri sunt denumite golfuri (Hudson, Bengal).

14

Oceanul Planetar se subdivide n patru oceane: Pacific, Atlantic, Indian i Oceanul Arctic (ngheat de Nord; Mediterana Arctic). n tratatele mai vechi de geografie este menionat i un al cincilea ocean, Oceanul ngheat de Sud (Austral sau Antarctic). Oceanele sunt bazine de dimensiuni mari situate intre continente, cu relieful bazinului dezvoltat pe crusta oceanica si pe crusta continentala. Oceanul Pacific ocup aproape jumtate (49,5%) din ntreaga suprafa a nveliului de ap al Terrei, avnd o form aproape circular, fiind delimitat spre vest de rmurile continentelor Asia i Australia, spre sud de Antarctida, spre est de cele dou Americi, n timp ce limita nordic o formeaz coastele nord-estice ale Asiei i cele nord-vestice ale Americii de Nord. Prin strmtoarea Bering situat n extremitatea sa nordic, comunic cu Oceanul ngheat de Nord. nconjurat de o veritabil centur de foc, format din cei peste 350 de vulcani n activitate (62% din numrul vulcanilor activi de pe glob), Oceanul Pacific este mrginit de cele mai adnci fose abisale din tot cuprinsul Oceanului Planetar. Adncimile maxime sunt situate, de obicei, n apropierea rmurilor sau insulelor, sau chiar la baza marilor lanuri muntoase. Relieful fundului oceanic: La nord de ecuator se ntlnesc, n general, mai multe depresiuni separate prin praguri (dorsale) sau chiar prin grupuri de insule. Principalele praguri (dorsale) de aici sunt dorsala Hawaii i dorsala Fanning, iar principalele depresiuni: Depresiunea Nord-Pacific, depresiunea Pacificului de Est, Depresiunea Filipinelor, Depresiunea Marianelor, Depresiunea Central Pacific. n partea de sud a Oceanului Pacific, se ntlnete Dorsala Pacificului de Est. ntre Antarctica, America de Sud i Creasta Pacificului de Sud se afl Depresiunea Bellingshausen. Apele oceanului, adesea linitite (de altfel Pacific n traducere denumit linitit), sunt afectate din cnd n cnd de violente furtuni datorate cicloanelor tropicale, care iau natere la zona de contact dintre atmosfer i ocean i care se deplaseaz de-a lungul a sute i chiar mii de km, cu viteze de 80-100 km/h. Mrile aferente Oceanului Pacific : Marea Bering, Marea Ohotsk, Marea Japoniei, Marea Galben (Huang Hai), Marea Chinei de Est (Dong Hai), Marea Chinei de Sud (Nan Hai), Marea Sulu, Marea Sulawesi, Marea Banda, Marea Jawa (Djawei), Marea Flores, Marea Maluku, Marea Arafura, Marea Coralilor, Marea Tasman, Marea Fiji, precum i mrile antarctice: Marea Belllingshausen, Marea Amundsen, Marea Ross, Golful Alaska, Golful Californiei etc. n unele atlase sunt date i alte mri mai mici, descoperite i delimitate recent. Oceanul Atlantic ocup ceva mai mult de (25,8%) din suprafaa total a Oceanului Planetar, situndu-se din acest punct de vedere pe locul doi, dup Oceanul Pacific. Este mrginit de rmurile Europei, Africii, Americii de Nord, Americii de Sud i Antarcticii. n partea sud-estic comunic cu Oceanul Indian i anume pe o linie imaginar ce ine de la Capul Acelor, de-a lungul meridianului de 20 longitudine estic i pn la Antarctica. La sud-vestcomunic cu Oceanul Pacific prin Strmtoarea Drake. n partea de nord se mrginete cu Oceanul Arctic dup o linie ce unete Insula Stadt (Norvegia) cu insulele Shetland, Fro, Islanda, Groenlanda. De MareaBaffin este delimitat printr-o linie care trece pe la sud de pragul Groenlando-Canadian, pn la sudul Strmtorii Hudson. Oceanul Atlantic are o form alungit, sinuoas, asemntoare literei S, larg deschis spre sud i ngustat spre nord. Pe fundul Oceanului Atlantic se gsete un lan submarin cunoscut sub numele de Dorsala Atlantic care se ridic prin mijlocul Oceanului de la N la S, avnd n plan, forma aceleiai litere S. Dorsala medio-atlantic este alctuit din trei sectoare (creste), una n continuarea celeilalte (Creasta Reykjanes, Creasta Nord Atlantic, Creasta Sud Atlantic). Dorsala Atlantic desparte apele oceanului n dou cuvete longitudinale, cu adncimi mari ce depesc 6.000 m. Insulele din Atlantic sunt puine i au suprafee reduse. n OceanulAtlantic se vars cele mai multe fluvii din lume. Mrile aferente Oceanului Atlantic: Marea Baltic, Marea Nordului, Golful Gascognei, Marea Mediteran, Marea Marmara, Marea Neagr, Marea Azov, Golful Sf. Laureniu, Golful Mexic, Marea Caraibilor, Golful Guineei, Marea Antilelor Meridionale, Marea Weddell.

15

Oceanul Indian (al treilea Ocean al Terrei ca mrime), scald rmurile a 4 continente: Africa spre vest, Asia la nord, Australia la est i Antarctica la sud. Spre deosebire ns de celelalte dou mari suprafee de ap ale planetei, oceanele Pacific i Atlantic, ce sunt repartizate aproape uniform n cele dou emisfere polare, Oceanul Indian aparine mai mult emisferei sudice, peste 80% din suprafaa bazinului su fiind ncadrat la ntre paralela de 30 latitudine nordic, i paralela de 80 latitudine sudic. Oceanul Indian (denumit i Micul Pacific). Este delimitat la nord de rmul sudic al Asiei, la vest de rmul estic al Africii, iar de la Capul Acelor, pe linia meridianului de 20 longitudine estic, pan n Antarctica se unete cu apele Oceanului Atlantic. a est, este delimitat de Arhipelagul Malaez si de rmul vestic al Australiei i Insula Tasmania; pe linia meridianului de 147 longitudine estic, pn nAntarctica, se mrginete cu apele Oceanului Pacific. La sud, scald litoralul continentului Antarctida ntre 21 i 147 longitudine estic. Oceanul Indian are o suprafade 76,16 milioane km2. Adncimea medie este de 3 200 m, iar cea maxim de 7 450 m (n groapa Java). Oceanul Indian este singurul bazin uria de apa se ntinde aproape exclusiv n zona cald , fiind nconjurat din trei pri de mase continentale. Aceast aezare determin marile schimbri termice care au loc, n mod permanent, ntre uscat i mare i care produc vnturi periodice(musonii) ce modific de la un sezon la altul sensul curenilor marini. Relieful submarin al Oceanului indian este format din dorsale i depresiuni. Dorsala Central Indian pe linia meridianului de 70, mparte bazinul Indian n dou cuvete: cuveta vest-indian i cuveta rsritean. Oceanul Indian este cel mai srac n insule dintre bazinele oceanice ale Terrei. Cea mai mare insul din bazinul Oceanului Indian este Madagascar, a patra ca mrime dintre insulele globului. Mrile aferente Oceanului: Indian Marea Andaman, Marea Arabiei cu Golful Persic, Golful Bengal i Marea Roie. Oceanul ngheat, numit adesea Arctic, Boreal, sau Mediterana Nordului cuprinde cea mai mare ntindere de ap marina ngheat de pe Glob. Cel mai mic ocean al Terrei, care ocup 4,1% din suprafaa Oceanului Planetar, se afl situat n zona polar i subpolar a emisferei boreale, scldnd rmurile nordice ale Europei, Asiei i Americii de Nord, precum i a numeroaselor insule din jurul acestora. Oceanul ngheat are o form aproape circular, comunicnd larg cu bazinul Oceanului Atlantic prin larga deschidere dintre Groenlanda si Norvegia al crei fund prezint mai multe praguri submarine. O alt comunicare cu Oceanul Atlantic se stabilete prin intermediul Mrii Baffin. Apele Oceanului ngheat comunic cu ale Oceanului Pacific doar prin strmtoarea Bering. Relieful fundului oceanic prezint, ntre Groenlanda i Arhipelagul Spitzbergen (Svalbard) pragul Nansen (Dorsala medio oceanic), ce separ Oceanul ngheat n dou bazine, primul este bazinul nord-european care cuprinde Marea Barents i Marea Alb, apoi Marea Norvegiei i Marea Groenlandei. Al doilea este bazinul arctic propriu-zis caracterizat prin existena unei ntinse platforme continentale care cuprinde mrile: Kara, Laptev, Siberiei de Est (Orientale), Ciukotsk (Ciukcilor), Beaufort, Baffin i Golful Hudson. n bazinul Arctic se gsete catena Lomonosov care se ntinde de la Insula Noua Siberie pn n Groenlanda. Aceast caten mparte bazinul arctic n dou cuvete marine, Cuveta Canadiano-Siberian (Bazinul canadian) i cuveta Groenlando-European (Bazinul Nansen). Mrile aferente Oceanului Arctic (ngheat) Marea Groenlandei, Marea Norvegiei, Marea Barents, Marea Alb, Marea Kara, Marea Laptev, Marea Siberiei Orientale, Marea Ciukotsk, Marea Beaufort, Marea Boffin, Golful Hudson. Mrile au condiii de existen deosebite de ale oceanelor. n general, mrile se afl sub influena condiiilor locale ale maselor continentale care le ncadreaz (nconjur) i ale zonelor oceanice cu care sunt n legtur. Suprafaa ocupat de totalitatea mrilor n Cadrul Oceanului Planetar, suprafaa ocupat de mri este de 74.800.000 km, procentual aproximativ 20%. Mrile se deosebesc mult ntre ele n ceea ce privete poziia lor geografic, originea, raporturile cu oceanele, caracteristicile fizice i chimice ale apelor. Fiecare mare are o circulaie proprie, distribuie a

16

temperaturii, salinitii, forme de via specifice etc. Deoarece mrile prezint foarte multe caractere, variate i specifice, s-a ncercat tipizarea lor, fcndu-se diferite clasificri care au la baz anumite criterii: 1. Aezarea geografic - Dup acest criteriu, mrile se mpart n: mri mrginae sau bordiere, mri continentale i mri nchise. Mrile mrginae sau bordiere, sunt situate la marginea bazinelor oceanice, cu care comunic prin strmtori largi i adnci (Marea Chinei de Est, Marea Japoniei, Marea Nordului). Mrile continentale, ptrund mult n continent i nu comunic cu oceanul dect printr-o strmtoare ngust i puin adnc (Marea Baltic, Marea Mediteran, Marea Neagr). Mrile nchise, nu au nici un fel de legtur direct cu oceanul i se aseamn mai mult cu lacurile (Marea Caspic, Marea Aral). 2. Particularitile regimului hidrologic - Mrile interioare, sunt nconjurate aproape din toate prile de uscat i comunic cu oceanul sau cu marea prin intermediul uneia sau mai multor strmtori (Marea Alb, Marea Baltic, Marea Azov, Marea Marmara, Marea Neagr). Mrile semi-nchise, sunt mrginite, parial de continente i desprite de ocean sau mare printr-un ir de insule sau peninsule (Marea Bering, Marea Nordului, Marea Galben, Marera Caraibilor, Golful Mexic). Mrile deschise, se situeaz la marginea continentelor i pstreaz o larg legtur cu restul oceanului: Marea Barents, Marea Kara, Marea Laptev, Marea Weddell. Mrile inter-insulare, sunt nconjurate de un inel de insule: Marea Djawa (Java), Marea Banda, Marea Sulawesi. 3. Temperatura apelor i adncimea - C. Vallaux mparte mrile n: mri care nghea, mri ale ghirlandelor insulare, mri mediterane i mri de mic adncime. Mrile care nghea, sunt aezate la marile latitudini i au suprafaa acoperit cu ghea n cea mai mare parte a anului, respectiv mrile din Oceanul Arctic i mrile sudului. Mrile ghirlandelor insulare, sunt cuprinse ntre rmul Asiei i irul de insule care se ntind ncepnd cu Insulele Aleutine pn la grupul insulelor Djawa (Java) i Sumatera. Aceste mri comunic cu Oceanul Pacific prin numeroase strmtori. Mrile mediterane, sunt aezate ntre dou continente i marcheaz linii de cea mai mare instabilitate a globului. Sunt mprite n: Marea Mediteran Ecuatorial sau Marea Australo-Asiatic care cuprinde Marea Timor, Arafura, Banda, Djawa, Sulawesi; Marea Mediteran tropical sau Mediterana American care cuprinde Golful Mexic i Marea Caraibilor; Marea Mediteran a Deerturilor sau Marea Roie, care este o mare situat n zona tropical secetoas, cuprins ntre Africa de Est i Asia de Vest; Mediterana temperat cald sau Mediterana European cuprins ntre Europa, Asia i Africa. De altfel putem distinge i Mediterana Nordic (Oceanul ngheat sau Arctic). Mrile de mic adncime sunt situate, aproape toate, pe platforma continental, ocup o suprafa mai mic dect celelalte mri, dar au importan mare din punct de vedere geografic i economic. 4. Criteriul hidrologic - dup criteriul hidrologic n patru grupe: Mri mrginae care au aspectul unor golfuri i nu sunt separate nici prin praguri submarine, nici prin strmtori de ocean: Marea Mnecii, Marea Nordului, Marea Bering; Mri care comunic larg cu oceanul la suprafa , dar mai puin n adncime, i care prezint praguri de adncime: Mediterana American. Mri continentale, care sunt separate de ocean sau de mrile vecine prin strmtori i care au un bilan hidrologic excedentar: Marea Baltic, Marea Neagr, Marea Japoniei. Mri continentale care au bilan hidrologic deficitar i care sunt separate de ocean sau de mrile vecine prin strmtori: Marea Mediteran European, Marea Roie, Golful Persic. 5. Geneza - Clasificarea mrilor dup genez mparte bazinele marine n dou grupe: Mri epicontinentale, care sunt situate pe platforma continental i s-au format prin transgresiunea apelor asupra uscatului, avnd de obicei, adncimi mici: Marea Baltic, Marea Alb, Marea Ciukotsk, Marea Galben, Marea Mnecii . Mri tectonice, care s-au format prin prbuirea unor poriuni de uscat (rifturi, subducii); i au adncimi mari: Marea Roie, Mediterana European, Marea Caraibilor.

17

6. Temperatura apelor - Temperatura apelor de suprafa constituie un alt criteriu de clasificare. Dup temperatur, mrile se mpart n: Mri polare, a cror temperatur la suprafa nu depete 5C (Marea Kara, Marea Laptev, Marea Beaufort, Marea Ross, Marea Weddell). Mri subpolare, care au temperatura de suprafa ntotdeauna mai mic de 10 (Marea Ohotsk, Marea Bering, Marea Labradorului). Mri temperate reci, a cror temperatur de suprafa nu depete 18C (Marea Norvegiei, Marea Nordului, Marea Baltic, Marea Tasman). Mri temperate calde, cu temperaturi de 23C i chiar mai mult vara, de 25-27C (Marea Medditeran European, Mare Japoniei, Marea Galben, Marea Neagr). Mri intertropicale, cu temperaturi ntotdeauna mai mari de 23C, atingnd frecvent 20-30C (Marea Roie, Marea Arabiei, Marea Chinei de Sud, Marea Caraibilor, Marea Mediteran Asiatic). Marea Neagra Marea Neagra este o mare semiinchisa, componenta a Marii Mediteraneene. Are cea mai mare suprafata, cea mai mare adancime, cel mai mare volum si cea mai mare complexitate dintre toate bazinele Marii Mediterane (M.Ionica, M.Tireniana, M.Egee, M.Adriatica, M. Alboran, M.Azov, M.Marmara). Marea Neagra nu poate fi o mare continentala deoarece: are bazinul dezvoltat atat pe crusta continentala cat si pe crusta oceanica; morfologia bazinului este asemanatoare cu cea a bazinelor oceanice (este frecvent considerat un ocean miniatural) cu margini continentale si campie abisala; acvatoriul se afla in relatii active de schimb cu Marea Mediterana si prin aceasta cu restul Oceanului Planetar. Este situata in partea estica a Europei Sud-Estice intre 4055 si 4632 lat.N si intre 2727 si 4142 long.E; asezarea latitudinala pozitioneaza Marea Neagra in centrul zonei temperate, iar asezarea longitudinala o aseaza in calea maselor de aer afectate de principalii centrii barici (anticiclonul Azorelor, anticiclonul Euroasiatic, ciclonii nord-atlantici si din bazinul Marii Mediterane. Suprafata Marii Negre este de 466.200 km. Latimea maxima este de 610 km. Perimetrul bazinului este de 4.340 km. Adancimea maxima este de 2.212 m. Volumul total al apelor este de 530.000 km. Stramtorile care leaga Marea Neagra cu marile vecine: Str. Bosfor si Str. Kerci. Stramtoarea Bosfor face legatura Marii Negre cu Marea Mediterana si implicit cu Oceanul Planetar si este situata intre Peninsula Istambul (Europa) si Peninsula Kocaeli (Asia). Are o lungime de 31 km si o adancime maxima de 110 m. Stramtoare Kerci leaga Marea Neagra de Marea Azov, avand o lungime de 45 km si o latime care variaza intre 3.7 si 52 km. Marea Azov este un liman salmastru adiacent Marii Negre, (ar fi mai corect numele de Limanul Donului) cu o forma alungita, o lungime maxima de 400 km si o latime maxima de 200 km. Suprafata Marii Azov este de 38.800 km. Bazinul hidrografic aferent M.Negre are o suprafata de 1.874.904 km si este extins in Europa si Asia Mica. Se diferentiaza 4 categorii de bazine hidrografice, care transporta in total 353 km de apa: bazine vestice si nord-vestice (Dunare, Nistru, Nipru si Bug); bazine din Crimeea (Cernaia, Belbek, Alma si Kacea); bazine caucaziene (Cuban, Rioni, Inguri, etc); bazine din Asia Mica (Yesilirmak, Sakarya). Clima din regiunea Marii Negre: se afla in zona temperata. Clima de deasupra acvatoriului este inflentata de principalii centri barici : anticiclonul sub-tropical al Azorelor, anticiclonul continental Eurasiatic la care se adauga activitatea anciclonica din N Oceanului Atlantic si a celui din M. Mediterana. Are caracter semiarid , evaporatia de 300-400 mm/an si precipitatii de 225-300 mm/an. Se diferentiaza 3 compartimente cu clima specifica: vestic: influente continentale excesive specifice stepelor pontice; ierni reci si uscate cu vanturi puternice; veri moderat de calde; central: este situat la adapostul Muntilor Caucaz; temperaturi medii anuale 14-15C, ierni calde si relativ umede, veri moderate si umede; estic: trasaturi climatice de tranzitie; vantul si procesele eoliene au o importanta deosebita,

18

determinand morfologia si dinamica valurilor, starea apelor in stratul de amestec, circulatia de suprafata, circulatia din Stramtoarea Bosfor. Geologia si geofizica M.Negre: bazinul M.Negre este o depresiune tectonica adanca alcatuita din 2 compartimente: vestic si estic. Intreaga regiune se suprapune pe un fundament dezvoltat pe crusta oceanica si pe crusta continentala. Depresiunea tectonica este asimetrica. Relieful bazinului M.Negre se subdivide in 2 provincii: provincia centrala este dezvoltata pe crusta bazaltica de tip oceanic si partial pe crusta continentala si cuprinde Campia Abisala Euxinica, situata la adancimi sub 2000 m. Relieful actual este deosebit de plan si neted; provincia marginala are o structura mai complexa, relieful fiind asociat marginilor continentale oceanice. Relieful marginilor continentale se asociaza la 3 tipuri: Marginea Scitica, Marginea Caucaziana, Marginea Pontica. In M.Neagra se afla 3 insule stancoase: Insula Serpilor (Ucraina), Insula Berezan (Rusia) si Insula Kefken (Turcia). Insula Serpilor este situata in fata gurii Sulina, la o distanta de 45 de km; are o suprafata de 17 ha si o circumferinta de 1.973 m. Este un inselberg din timpul regresiunilor din perioadele glaciare. Dupa ultima glaciatiune, selful continental al Marii Negre a fost inundat si inselbergul a devenit insula. Este alcatuita din gresii si conglomerate cuartoase de varsta Jurasic inferior. Relieful se prezinta ca un dom pietros, cu alt.max. de 42 m, marginit de faleze. Peisajul este dominat de stancarii, versante abrupte si faleze. Flora si fauna sunt de stepa. Trsturile oceanografice ale acvatoriului Mrii Negre: temperatura apelor la suprafa, ca i temperatura aerului, se caracterizeaz prin diferene marcante ntre cele dou compartimente, de vest i de est, ntre care se afl partea central cu caracter de tranziie. Cele mai mari diferene se nregistreaz iarna, cele din timpul verii fiind nensemnate. Toamna, rcirea apelor de la suprafa ncepe din nord-vest, unde n luna septembrie se nregistreaz o medie de 18,4C, spre colul sud-estic, unde media lunii septembrie este de 21,2C. In bazinul adnc al Mrii Negre, vara, se nregistreaz urmtoarea stratificaie termic medie: stratul de amestec, este situat ntre suprafa i 10-12 m adncime, cu diferene ntre suprafa i limita inferioar de 1-1,5C; stratul termoclinei sezoniere situat ntre adncimile de 1012 m i 40-45 m, n care gradientul termic atinge 12-14C; stratul intermediar rece (SIR) situat ntre adncimile de 4045 m i 130-150 m, n care temperatura scade cu 1-1,5C; stratul intermediar , situat ntre adncimile de 130-150 m i cea -l 500 m, n care se nregistreaz o inversiune termic, temperatura crescnd uor de la 8,000C la 8,883C; stratul profund, situat ntre 1 500 m i cele mai mari adncimi, n care temperatura crete de la 8,883C (la -l 500 m) la 8,896C (la -l 800 m) meninndu-se apoi constant la 8,896C. Salinitatea apelor: salinitatea medie anual la suprafa variaz intre un minim de 14,5%o, n largul Deltei Dunrii, i un maxim de 20,7%o, n partea central a bazinului; in fata gurilor Dunrii salinitatea scade la 5-8%o datorit volumelor mari de ap fluvial; salinitatea medie anual la suprafa are distribuie zonat longitudinal, cu valori mici i gradieni mari, pe laturile vestic i estic, i cu valori peste 18,20%o, n partea central a bazinului. Hidrogenul sulfurat i sulfurile n apa Mrii Negre: distribuia pe vertical a cantitii medii de H2S reflect o cretere continu de la 150 m adncime pn la -2 000 m. Analiza distribuiei produciei i consumului de H2S a relevat existena unui orizont cu producie maxim situat ntre 500 i 1 000 m adncime, a unui orizont de consum maxim mai sus de -500 i un orizont neutru, sub -l 000 m. Acvatoriul Mrii Negre este un sistem chimic cu autoreglare, n care procesele de intrare a H2S sunt controlate prin feed back de procesele de consum al H2S. Curenii din Marea Neagr: cercetrile recente au demonstrat existena mai multor tipuri de circulaie n bazinul Mrii Negre: circulaia major de suprafa din bazinul adnc, circulaia de suprafa sub-bazinal i de mezoscal, circulaia vertical de tip upwelling i downwelling. Circulaia major de suprafa din bazinul adnc. Modelul acceptat actual, pe care l putem denumi modelul Oguz". relev prezena n bazinul adnc a unui curent ciclonal

19

numit Curentul Principal al Mrii Negre (rim Current). Circulaia sub-bazinal se dezvolta in regiunile costiere si este mai activ in compartimentul vestic, unde se afl cel mai extins elf continental. Distribuia sedimentelor este influenat de principalii factori de dispersie: valurile i curenii: in regiunile costiere (litoral i elf continental) valurile i curenii indui de acestea, ca i curenii costieri de vnt sunt principalii factori care asigur dispersia sedimentelor. Sedimentele litorale sunt dominate de nisipurile terigene, terigen-biogene sau biogen-terigene. Aportul important al fluviilor este stocat n cea mai mare msur, n delte, lagune i pe fronturile litorale. Sedimentele selfului continental difer mult regional. Pe versantele continentale moesice i scitice se depun mluri terigene cu carbonai (10-15%). Pe versantele continentale caucaziene predomin mlurile argiloase, la care se adaug mlurile terigene srace n carbonai. Versantele continentale pontice sunt acoperite cu o mare varietate de sedimente, predominnd mlurile terigene srace n carbonai, n amestec cu sedimente grosiere. Sedimentele glacisurilor continentale sunt reprezentate prin mluri i argile cenuii srace n carbonai i bogate n minerale argiloase, precum i prin mluri organice-terigene verzui-cenuii. Pe cmpia abisal se afl o alternan de mluri coccolitice fine i argile siltice verzui-cenuii bogate n materie organic, sulfuri de fier . Flora i fauna Mrii Negre: plantele sunt reprezentate prin peste 304 specii de alge macrofite, majoritatea alge roii, la care se adaug algele brune si algele verzi . Animalele sunt reprezentate de majoritate grupelor de nevertebrate, cu un total de 1 750 de specii, iar dintre vertebrate sunt prezeni petii; psrile i mamiferele marine un total de 164 de specii. Marile asociaii de organisme marine : planctonul, nectonul i bentosul. Planctonul este alctuit din totalitatea organismelor care triesc plutind pasiv n masa apei, grupate n dou categorii: fitoplanctonul i zooplanctonul. Zooplanctonul este format din 70 specii, majoritatea tintinide, rotiferi i copepode, care predomin, precum i din cladoceri, meduze i chetognathe. Numrul de specii care formeaz zooplanctonul este surprinztor de mic n comparaie cu cel din Marea Mediteran. Interes deosebit prezint planctonul stenoterm adaptat la viaa n ape reci, care iarna i primvara este prezent n apele superficiale, iar vara coboar n stratul intermediar rece (SIR). Nectonul este format din peti planctofagi cum sunt hamsia ,stavridul mic, chefalu, scrumbia albastr,din peti rpitori cum sunt plmida,stavridul mare i ben-totagi, cum sunt limba de mare,cambula,calcanul ,sturionii in primele stadii. Bentosul este format din 1 790 de specii, majoritatea dintre poliche-e, nematode, molute, crustacei, briozoare, echinoderme, tunicate, care formeaz biocenoze variate pn la adncimea de aproape 200 m. Tipuri genetice de lacuri Prin lac se intelegere legatura organica dintre apa si cuveta; apa are o origine continentala( provine din ploi sau izvoare) iar la formarea cuvetei participa atat agenti externi cat si interni. 1. Lacuri rezultate din actiunea factorilor interni: factorii interni dau nastere la cuvete cu suprafete si adancimi mari, dupa umplere formand lacuri de origine tectonica si vulcanica. A. Lacuri de origine tectonica: Lacuri in bazine sinclinale- sunt destul de rare. Ex: Lacul Fahlen din masivul Santis si Lacul Joux din Muntii Jura. Lacuri situate in bazine intramontane- au supr intinse si adancimi mari. Ex: Lacul Titicaca din Anzii Bovilieni- adancime 230 m si o supr de 8110 kmp, Lacul Poso din Insula Sulawesi. Lacuri situate in cuvete rezultate din scufundarea sau ridicarea scoartei tereste: in urma cutremurelor se produc tasari sau scufundari in scoarta terestra care ulterior, prin umplere cu apa dau nastere lacuri cu dimensiuni reduse, multe dintre acestea seaca insa ulterior. Ex in Jamaica sau in Calabria . De asemenea, ca urmare a unor miscari de inaltare a unor regiuni de la marginea bazinelor marine, pot aparea suprafete lipsite de apa cu multe excavatii care, prin umplere, dau nastere

20

lacurilor. Ex: in Pen Florida- Okechobbe . Lacuri relicte- au fost separate de mare prin miscari epirogenetice. Ex: Lacul Aral. Lacurile situate in regiunile faliate. Pot fi lacuri in lungul faliilor simple (reduse ca nr si ca dimensiuni, se gasesc in Sierra Nevada si Mare bazin al Americii de N- Lacul Albert, Walker) sau lacuri de graben( au suprafete si adancimi mari, cel mai adanc-L. Baikal in Asia. Ex: Balhas, Natron, Victoria,Kiwu, Edward, Tahoe, Prespa, Torrens. Lacurile formate prin baraj natural in urma prabusirilor cauzate de cutremure sau alunecari de teren- nr destul de mare, se gasesc predominant in zonele montane. Ex: Sylans si Brenets- Franta, Alleghe- Italia, Clear, Blue, Pit, Lost, Virginia- SUA, Dunmore in Islanda si Lacul Rosu format pe Bicaz. B. Lacuri de origine vulcanica: Lacurile din cratere de explozie- au supr mari si sunr raspandite in Franta- Serviere, Gour de Tazanat , in Sua- Marele lac sarat, in Indonezia- Kelut si Guatemala- Agua. Lacuri din craterele de scufundare- cel mai tipic e l. Crater din SUA, alte ex: L. Toyako- Japonia, Bambon- Filipine, Surprise- Alaska, VicoItalia, Medicine- SUA. Lacuri situate in denivelarile invelisului de lava- prin racirea lavei care se scurge pe conul vulcanic se formeaza o crusta care are multe neregularitati, care, umplute cu apa formeaza lacuri. Ex.Escluze- Franta, cateva parcuri din Yellowstone, Myvatn- Islanda. Maarele- sunt bazine circulare rezultate din explozia produsa de gazele vulcanice si umplute ulterior cu apa meteorica. Ex: Ulmenmaar, Pulvenmaar- Germania, Nemi si AvergnoItalia, Tikitapu si Pupuke- Noua Zeelanda, Chanmico- San Salvador. Lacuri formate prin baraj vulcanic- vaile unor rauri sunt barate de lava vulcanica in spatele careia se form lacuri. Ex:, Omapere- Noua Zeelanda, Lanao-Filipine, Penekeko si Pankeko- Japonia, Nicaragua- Sua, Chambon- Franta, Lacul Sf Ana- supr de 20 ha si adancime de 7,1 m. 2. Lacuri rezultate din actiunea factorilor externi A. Lacurile rezultate din actiunea apelor curgatoare - se gasesc de-a lungul luncilor . Se formeaza in denive-larile produse in albia majora prin bararea meandrelor, a bratelor secundare sau prin anastomozarea afluentilor secundari. In luncile indundiabile se pot intlani balti si lacuri cantonate- Ciuperceni, Desu, Suhaia- in lunca inundabila a Dunari. Se pot forma si limanuri fluviatile prin anastomozarea afluentilor secundari: Oltina, Garlita , Cerna. Intre bratele si principale ale deltelor marilor fluvii se formeaza balti: Fortuna,lumina, Rosu, Puiu- D. Dunarii, Vaccares- D. Rhonului, Mariottic- D. Nilului, Sf Caterina- D Misissippiului. In zonele montane unele vai sunt barate de conuri de dejectie in spatele carora se formeaza lacuri. Ex: Tulare, Kern si Buena Vista din California. B. Lacuri rezultate din actiunea apelor marine- sunt lagune sau lacuri maritime . Lagune: Madre, Vistula- tarmul marii Baltice, Ijssel- M Nordului, Razim, Golovita, Zmeica si Sinoie- M. Neagra . Limanurile maritime se formeaza bararea la gura de varsare cu cordoane nisipoase aduse de curentii marini a raurilor tributare marii. Ex: Limanul Nistrului, Techirghiol,Mangalia- m. Neagra. C. Lacuri rezultate din actiunea de dizolvare a apei -Lacuri carstice- specifice regiunilor calcaroase, pot fi lacuri de dolina si lacuri de polii. Lacurile de dolina- se formeaza prin acumularea apei in mici depresiuni sub forma de palnie. Ex: Grand, Mutten- Alpii Calcarosi, Deep, Long- Florida. Lacurile de Polii au dimensiuni mai mari iar dupa regimul hidrologic sunt impartite in 3 categorii: Polii seci( au fundul cuvetei acoperit cu un bogat material de aluviuni iar cand ploua mult se transforma in polii inundabile. Ex: Polja Livanjsko- fosta Iugoslavie), polii inundabile ( functioneaza ca lacuri numai in timpul ploilor abundente, se mai numesc si lacuri cu apa intermitenta. Ex- Lafayette, Jakson din Florida) si polii-lac( tipice carstului dalmatian si reliefului calcaros din Alpii elvetieni- ex: Vrana, Ostrova- Croatia, Dunner, Luner- Elvetia, Petea, Varasoaia, Balta- Romania). -Lacuri pe formatiuni de gips- nr redus. Ex: Girotte, Tignes-Franta, Invartita- Romania.

21

-Lacuri pe formatiuni de sare-iau nastere prin dizolvarea sarii, ca urmare a circulatiei apei freatice. Ex La Sovata-L Ursu, L. Negru , la Ocna Sibiului. - Lacuri clastocrastice- se afla in orizonturile de loess si loessoide . La noi se mai numesc si crovuri sau padine. Ex: Ianca, Plopu, Movila Miresii, Coltea, Ivanda. D. Lacuri rezultate din actiunea ghetarilor - sunt foarte variate - Lacuri formate in masa de gheata-au caracter temporar si se presupune ca sunt instalate pe crevasa ghetarilor. -Lacuri formate in spatele barajelor de gheata - ghetarii de vale pot bara in drumul lor vai secundare. Ex: L. Marjhelen- Elvetia, Lacul Gapshan- cursul superior al Indusului. -Lacuri formate in micile depresiuni de roca- au cuvete formate din eroziunea ghetarilor cuaternari. -Lacuri formate in circuri glaciare -se gasesc la inaltimi mari, au forma circulara si adancimi mari. Ex: Alpen, Blanc- In Alpi, Bucura, zanoaga, Balea- Carpati, Tennes- Mtii Scandinaviei. -Lacuri formate in vai glaciare se afla pe terasele vailor glaciare, se prezinta insirate in lungul vailor glaciare sub forma de salbe. Ex:Florica, Viorica, Ana si Lia- Carpati, Herom, Tekapo, Pukaki- Noua zeelanda. -Lacurile formate in fiorduri- situate pe tarmurile marine inalte. Ex: L. Hornindals din Nordfjord- Norvegia(cel mai mare), Wastwater din Scotia, Upper, Lower, Arrow- Sua , Manapouri- Noua Zeelanda. -Lacurile de piemont- Ex: Leman- Geneva, Boden- Constanta, Bieler, Zurich, Zuger , Derwent si Ennerdale( M. Britanie, Lacul Superior, Michigan, Huron, Erie, Ontario- SUA, Winnipeg, Churchill , Dore, Montreal- Canada. -lacurile de baraj morenaic- se intalnesc atat in regiunile muntoase afectate de ghetari cat si in regiuni accidentate unde ghetarii, in retragerea lor au lasat diferite depozite de forme morenaice. Ex: Garda, Lesso, Como, Varese- Italia, Green, Mendota- SUA, Bistra, Pietrosu, Buhaescu- Romania. Pot fi lacuri formate intre doua depozite morenaice ( L. Oncida- Sua), lacuri de tip kettles (au cuveta in spatiul unor blocuri de gheata ce s-au rupt din calota glaciara- ex: Rounde si Hubert- Sua, Trout- Canada). E. Lacuri eoliene sunt cantonate fie in depresiuni mici fie in locurile joase dintre dune . Sunt raspandite in zonele cu umiditate redusa si au dimensiuni mici, multe avand caracter temporar .Se mai numesc pan-uri si shot-uri. Ex: Konnes Pan, Dwega Pan Africa, Salinaland- Australia, Moses si Susuta- SUA, Balta Cerna, Balta Beliu- Romania. F. Lacurile organogene si antropice Lacurile organogene sunt foarte putine si pot aparea pe vaile unor rauri cu panta foarte lina sau in regiunile de tundra. Ex: Lacul de Argint- Noua Scotie s-a format printr-un baraj de muschi, Lacul Beaver- Yellowstone, SUA, Lacul Grass, Lacul lui Morgan. Lacurile artificiale au fost realizate in scopuri multipe: producerea de hidroenergie, alimentare cu apa, irigatii sau regularizarea debitelor. Ex: Glen Canyon, Garrison- SUA, Vinner Grew- Canada, Volgograd- Volga, Novosibirsk- pe Obi, Porile de fier 1 si 2, Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru- Romania. G. Lacurile formate in depresiuni formate de meteoriti - apar in unele regiuni neafectate de vulcanism. Ex: L. Quebec- Canada, Laguna Negra- Argentina. In Sua se afla cea mai mare serie de cuvete mici de forma ovala( circa 500.000) , intre New Jersey si Florida. Acestea poarta deumirea de Bays si au adancimi foarte mici si se presupune ca sunt rezultatul ploilor de meteoriti. Scurgerea apei raurilor Alimentarea raurilor: Apa fluviilor provine din 2 surse majore de suprafata si subterana. In medie apele de suprafata participa la alimentarea raurilor cu 65-70 %, iar cele subterane cu 30-35 %.

22

A) Alimentarea raurilor din surse de suprafata. Aceste surse sunt reprezentate de apele din precipitatii si de cele provenite din topirea zapezilor si ghetarilor. - alimentarea raurilor din ploi este caracteristica zonelor calde si celor temperate. In zonele ecuatoriale si subtropicale, unde ploua mult raurile au o alimentare exclusive pluviala si prezinta debite bogate (Congo, Zair, Amazon). In regiunea tropicala sursele puviale sunt cele dominante si predomina in sezonul ploios. In zonele temperate alimentarea din ploi se realizeaza vara, iar iarna din topirea zapezilor. - alimentarea raurilor cu apa provenita din topirea zapezilor se intalneste in zonele temperate si reci. Debitul marilor rauri creste la inceputul primaverii in urma topirii zapezilor incepand de la izvoare spre varsare ( raurile Mackenzie, Ottawa, Lena, Enisei, Obi). - alimentarea raurilor cu apa provenita din topirea ghetarilor si a zapezilor permanente este specifica raurilor din regiunile montane inalte (peste 3000 m) din zona temperata. O alimentare predominant din ghetari au raurile mari din Asia Centrala: Amudaria si Sardaria, si raurile cu obisii in Muntii Caucaz ( Terk, Kuban). B) Alimentarea raurilor din surse subterane. Este asigurata de apele freatice si de cele de adancime. In regiunile calcaroase reprezinta 40-50%. Factorii scurgetii raurilor: A) Conditiile cliamtice sunt reprezentate de precipitatii, evaporatie si temperatura aerului. Acestea pot reprezenta factori favorizanti sau limitativi ai scurgerii raurilor. - precipitatiile reprezinta principala sursa de alimentare a raurilor. Pentu masurarea cantitatilor de apa se utilizeaza pluviografe si pluviometer cu ajutorul carora sunt calcalati indicii pluviometrici: recipitatiile zilnice, lunare, anuale, multianuale, precipitatii maxime in 24 de ore. - evapotranspiratia determina reducerea debitelor. Pe spatial unui bazin hidrografic au loc mai multe categorii de evaporare: la suprafata apei, a solului, a zapezii, a ghetii, a vegetatiei. La nivelul unui bazin hidrografic se poate determina evapotranspiratia medie multianuala prin metoda bilantului, ca diferenta intre valorile medii multianuale ale precipitatiilor si ale scurgerii, toate exprimate in mm. - temperatura aerului influenteaza scurgerea raurilor in mod indirect, prin rolul sau in procesul evapotranspiratiei si in producerea fenomenelor de inghet la nivelul solului si al apei. B) Conditiile geologice prin compozitia petrografica, inclinarea stratelor, tectonica, grad de fisurare influenteaza scurgerea apelor din precipitatii pe versanti, distributia si circulatia apelor subterane si prin aceasta alimentarea raurilor. C) Relieful actioneaza asupra scurgerii raurilor direct si indirect. Direct prin intermediul morfologiei, gradului de fragmentare si pantelor, care in regiunea montana favorizeaza concentrarea si deplasarea rapida a apelor. Bazinele dezvoltate pe versantii vestici au o scurgere mai bogata decat cele suprapuse versantilor cu alte orientari. Prin altitudine, relieful determina zonalitatea verticala a conditiilor climatic, edifice si de vegetatie influentand indirect scurgerea raurilor.

23

D) Invelisul edafic prin structura, textura, temperatura, grad de saturatie in apa, actioneaza asupra proceselor de infiltratie, evapotranspiratie, scurgere de suprafata. Solurile nisipoase favorizeaza infiltratia, in timp ce cele argiloase (saturate de apa) genereaza o scurgere activa. E) Vegetatia imprima scurgerii apei o mai mare uniformitate in timp, evidentiata de atenuarea scurgerii maxime si de sporirea celei minime. Un rol deosebit pentru circuitul hidric il are padurea. F) Factorul uman, prin activitatile pe care le desfasoara contribuie direct sau indirect la influentarea de scurgere a raurilor. Direct influenteaza prin: realiozarea de baraje si lacuri de acumulare, irigarea terenurilor, amenajari piscicole, desecari, exploatarea de material de constructie din albiile raurilor. Cea mai importanta actiune indirect cu efecte negative o reprezinta defrisarea padurilor, care a dus la accelararea scurgerii si favorizarea producerii viiturilor, asociate cu o eroziune intensa. Modalitati de exprimare a scurgerii apei raurilor: Scurgerea apei se exprima prin debitul de apa = cantitatea de apa care se scurge prin sectiunea active aunui rau intr-o unitate de timp si se exprima in m/s sau l/s. Cantitatea de apa transportata de rauri intr-o perioada de timp se exprima sub forma volumului in m/s si reprezinta produsul dintre debitul de apa si timpul considerat. Debitul lichid specific reprezinta cantitatea de apa care se scurge in unitatea de timp pe o suprafata. Se exprima in l/s.km. Stratul de apa scurs este echivalentul grosimii stratului de apa uniform distribuit pe suprafata bazinului, intr-un timp considerat si se exprima in mm. Coeficientul de scurgere indica raportul dintre cantitatea de apa scursa intr-o anumita perioada de timp si cea a precipitatiilor cazute pe o suprafata si care au determinat scurgerea respectiva. Bogatia scurgerii poate fi aflata si prin coeficientul modul sau de debit, care se obtine impartind valoarea debitului la debitul mediu multiannual. Tipurile de scurgere: - Scurgerea medie se determina pe baza masurarii debitelor lichide, prin medierea aritmetica a valorilor lor zilnice, lunare, anuale pe o perioada cat mai indelunagata (cel putin 20 de ani). Prezinta importante variatii temporale si spatiale. Variatiile spatiale sunt determinate de ansamblul factorilor ce intervin in formarea sa, indeosebi de zonalitatea altitudinala a conditiilor fizico-geografice. Pe teritoriul Romaniei valorile scurgerii medii oscileaza intre 12 si mai putin de 1 l/s.km. (sub 25 mm) in sudul si estul Campiei Romane si in Dobrogea si peste 30-40 l/s.km (1000 mm) pe crestele cele mai inalte ale Carpatilor. Variatia temporala este generata de neuniformitatea si caracteristicile conditiilor climatic care actioneaza asupra surselor de alimentare. Variatia scurgerii in timpul anului este direct dependent de regimul pluviometric. In zonele ecuatoriale precipitatiile bogate si relative uniforme in timp determina debite bogate pe tot parcursul anului cu diferente reduse de la o luna la alta. In regiunile tropicale exista variatii accentuate ale debitelor de la sezonul umed la cel cald. Multe rauri seaca in sezonul secetos. In zona temperate oscilatiile scurgerii medii in timpul anului sunt determinate de conditiile pluviometrice si termice ale celor 4 anotimpuri. In regiunile reci exista debite bogate in sezonul de vara si extreme de reduse in cel de iarna, cand scurgerea poate inceta datorita inghetului complet al apei. In Romania raurile transporta cel mai bogat volum de apa primavara (40%), iar cel mai redus toamna (14,3%). Vara este de 27% si iarna de 20%. Variatia scurgerii de la un an la altul este reflexul modificarilor conditiilor climatice la scara interanuala. - Scurgerea maxima este consecinta alimentarii bogate rezultate din topirea zapezilor si din precipitatiile abundente. Alaturi de factoii climatici la formarea scurgerii maxime participa si: suprafata si forma bazinului de receptie, gradul

24

de umezire, temperatura si permeabilitatea solului, vegetatia, prezenta unitatilor lacustre, unele activitati antropice ( despaduriri, amenajari hidrotehnice). - Scurgerea minima prezinta implicatii practice majore, deoarece ofera masura utilizarii apelor raurilor in conditii naturale. Fenomenele hidrologice extreme: - Viiturile reprezinta momente de varf in evolutia scurgerii apei unui rau. Ele se caracterizeaza prin cresteri spectaculoase, deosebit de rapide ale nivelului apei si implicit a debitului, pana la atingerea unui maxim, dupa care urmeaza scaderea, de asemenea rapida, a apelor care revin la parametrii normali de scurgere. Se produc ca urmare a unor ploi torentiale cu intensitati si strate de ape mari, a topirii rapide a zapezii sau cele 2 combinate. In perioadele de inghet, scurgerile de sloiuri pot provoca baraje natural care blocheaza scurgerea, generand cresteri de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul rupturii. Prin defrisarea padurii si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta, omul contribuie indirect la favorizarea viiturilor. - Etiajul este faza de scurgere cea mai redusa din timpul anului, caracterizat prin cele mai reduse debite si niveluri. - Secarea raurilor este consecinta factorilor climatic si litologici. Un rol important il au secetele meteorologice, care determina disparitia alimentarii pluvial, dar si reducerea pana la epuizare a rezervelor de apa subterana pe care le intercepteaza raurile. In timpul iernii temperaturile extreme de reduse si persistente pot conduce la inghetarea totala a apei (seceta de iarna)- fenomen caracteristic raurilor mici din zona temperate sau unor fluvii ce traverseaza zonele reci. Formatiunile litologice favorizeaza infiltratia apelor si in lipsa alimentarii superficiale suficiente se produce pierderea totala a apei din rau. Aceste situatii apar frecvent in zonele carstice si in cele desertice. Regimul hidrologic al raurilor: Evidentiaza succesiunea fazelor sau periodelor caracteristice ale scurgerii apei intrun an. La raurile din Romania se remarca 4 perioade. - perioda de iarna, pe rauri se instaleaza n regim cu niveluri minime care formeaza perioda apelor mici de iarna. Datorita unui proces de incalzire timpurie asociat cu ploi bogate de iarna se pot produce viituri de iarna. - perioada de primavara, se caracterizeaza prin ape mari pe fondul carora au loc adesea viituri datorita precipitatiilor bogate combinate cu topirea zapezilor. - perioada de vara, in prima parte se caracterizeaza prin precipitatii bogate, care genereaza ape mari sau chiar viituri. Din iulie precipitatiile sunt foarte reduse cantitativ, iar evapotranspiratia este intensa- ca urmare apar apele mici de vara. - perioada de toamna, se caracterizeaza prin ape mici si chiar secari in prima parte si ape mari in a doua parte, cand pe fondul precipitatiilor bogate pot avea loc viituri. Bilantul hidrologic al raurilor: Bilantul hidrologic al unui bazin de receptie exprima relatia dintre cantitatile de apa intrate si cele iesite de pe suprafata sa. Intr-o anumita perioda de timp pe teritoriul unui bazin pot patrunde cantitati de apa din urmatoarele surse: precipitatii, aport subteran din teritoriile vecine, condensarea vaporilor din atmosfera la

25

suprafata scoartei. In acceasi perioada din cuprinsul bazinului se pot pierde cantitati de apa prin: scurgere superficiala, scurgere subterana, evaporatie globala. Relieful fluviatil Terasele, luncile Terasele, prin toate caracterele lor reprezinta dovada cea mai graitoare a intensitatii cu care reteaua hidrografica a contribuit la prelucrarea reliefului. Este de inteles, ca o astfel de actiune continua si in faza actuala a modelerii, marcata de conditiile specifice postglaciarului care au favorizat eroziunea laterala, acumularea si inaltarea patului dea luviuni. In afara rolului extraordinar in modelarea reliefului, importanta stintiifica a teraselor este accentuata din ce in ce mai mult si asta, datorita faptului ca aceste forme de relief au fost cu predilectie cautate pentru fixarea asezarilor si pentru amlasarea obiectivelor economice de orice natura. Studiul teraselor a urmarit cu precadere determinarea ectelor actiunii raurilor si prin aceasta adancirea cunoasterii genezei si mai ales a evolutiei cuaternare a reliefului fluviatil, pentru ca terasele sunt martorii cei mai reprezentativi si concludenti ai simptomelor tectonicii si a raporturilor acesteia cu actiunea factorilor modelatori la nivelul suprafetei topografice. Mai prezinta insa si un scop practic si anume, larga lor solicitare in procesul de utilizare a terenurilor. Terasele constituie repere semnificative pentru rolul jucat de variatiile climatice, miscarile neotectonice si pozitia nivelului de baza in cuaternar. Terasele sunt trepte in lungul vailor la altitudini relative de albie ce variaza intre 4-5m si 180 m care la origine au fost lunci, ramanand suspendate in urma adancirii in ele a raurilor. A functionat initial ca una din albiile sale majore, cauzele care au dus la formarea lor fiind legate de schimbarile climatice sau tectonice. Acestea scot raul din profilul de echilibru, obligandul sa se adnceasca. Desfasurarea si dimensiunile variaza in functie de generatia de vai si de unitatile de relief in care se afla. Au extensiune in regiunile de dealuri, podis si sunt mai reduse in munti, indeosebi in subunitatile alcatuite din roci dure. De asemenea, sunt mai numeroase si au dezvoltare in lungul raurilor principale, caracteristici care scad pe masura trecerii la generatii de afluenti tot mai noi. Morfologic la orice terasa se separa doua suprafete una orizontala sau cvasiorizontala numita podul terasei care reprezinta o lunca veche si o suprafat inclinata care formeaza fruntea terasei, ea rezultand prin adancirea raului in lunca. Linia care se afla la imbinarea suprafete poarta numele de muchia terasei, iar cea care este situta la racordul podului cu forma de relief superioara constituie ttna terasei. Deci terasele prezinta patru elemente specifice: - Podul terasei: partea superioara a terasei, suprafata fostului ses care a ramas suspendat. El are aspect plan, cu o slaba inclinare catre avalul vaii. - Fruntea terasei: (taluz) reprezinta planul inclinat care margineste terasa spre axul vaii. Se formeaza atat prin eroziunea in adancime a raului cat si prin eroziunea laterala a fruntii terasei, eroziune care largeste valea propriu-zisa si creeaza posibilitatea de formare a unei noi terase. - Muchia terasei: reprezinta marginea podului catre axul vaii sau linia de contact dintre podul terasei si fruntea terasei. Poate avea un contur foarte diferit, in functie de prezenta unor ravene sau torenti. - Ttna terasei: este linia de unire a podului terasei de versantul pe care se sprijina. La terasele mai vechi acest contact poate fi mascat de coluvii sau proluvii. Structural se disting trei situatii: - terase aluviate (aluviale): la care se separa un strat de aluviuni cu o grosime de 1-5 m si roca in loc, intre ele fiind vechiul pat al albiei. Sunt cele mai frecvente

26

- terase in roca: la care lipsesc aluviunile, podul terasei corespunzand patului albiei - terase aluvionare: ce au panza groasa de aluviuni, in care ulterior raul s-a adancit. Exista doua subtipuri: terase imbucate si terase rezemate. Geneza teraselor: exista doua teori generale referitoare la forarea acestora. -Prima mai veche, considera realizarea lor in trei faze la care procesele fluviatile au rol diferit - in prima faza domina eroziunea lineara care creeaza patul albiei, in a doua se realizeaza aluvionarea ce da stratul de materiale de deasupra patului si a treia cand iar pe prim plan se afla eroziunea lineara, raul tind nu numai patul de aluviuni, ci si rocile de dedesubt. -A doua teorie rezuma geneza la fazele cand s-au realizat cele doua suprafete care alcatuiesc terasa. In prima , in urma actiunii mai intai a eroziunii lineare, iar dupa ce s-a ajuns la un echilibru dinamic a predominarii eroziunii laterale cand s-a infaptuit lunca cu un strat de aluviuni nu prea gros; a doua faza solicita ruperea echilibrului si declansarea eroziunii lineare prin care raul se adnaceste cu mai multi metri situatie care face ca lunca sa ramana suspendata deasupra unei albii in curs de realizare ca terasa. De aici si ideea ca terasa este rezultatul succedarii in timp a proceselor de eroziune fluviatila. Indiferent de interpretare, cert este ca cele doua suprafete apartin la doua faze de evoltie diferite si ca trecerea de la realizarea uneia la cealalta, s-a infaptuit printr-o modificare brusca a rolului proceselor care se petrec in albie. Aceasta situatie este conditonata de ruperea echilibrului morfodinamic dobandit de rau, in finalul realizarii luncii, deci a suprafetei orizontale. Ruperea starii de echilibru este pusa pe seama a trei categorii de factori: - coborarea nivelului de baza, situatie valabila indeosebi la raurile care se varsa in oceane. Variatia nivelului acestora s-a produs de mai multe ori in cuaternar, in conditii le dezvoltarii de faze glaciare si interglaciare. In glaciar formarea calotelor de gheataa determinat retinrea ca gheata a unei perti din apa oceanelor participanta la circuitul global. Ca urmare nivelol acestora a coborat, raurile care se varsau in ele fiind nevoite sa se adnaceasca in luncile create anterior. Deci, in interglaciar s-a realizat lunca, iar in glaciar terasa, ca treapta morfologica. - miscari epirogenetice pozitive, care afecteaza unitatile de relief in care se desfasoara un bazin hidrografic. Acesta miscari nu sunt continui si nici nu au viteza mare. In perioada de stabilitate se ajunge treptat la realizarea profilului de echilibru indicat de dezvoltarea luncii. Aceste modificari, desi lente, determina in timp o modificare de altitudine si de panta, ca urmare raul capata energie mecanica suplimentara si se va adanci in lunca creata anterior. - oscilatii climatice importante petrecute la intervale mari de timp: ele favorizeaza modificarea debitului raului si prin aceasta a unui element de baza din relatia care asigura energia mecanica a apei raului ceea ce conduce fie la acumulari in albie fie la eroziune lineara deci adancirea raului. In fazele cu climat rece se realizau lunci extinse cu un pat de albie inghetat, iar in sezonul cald actiunea apei producea eroziunea maulrilor, deci largirea luncii Varsta teraselor: se stabileste prin diferite metode, dar rezultatele au un anumit grad de relativitate. Cel mai simplu se apreciaza in functie de pozitia uneia in raport de cealalta. Prin metoda numarului de loessuri si de soluri fosile, situate peste depozitul de aluviuni, aprecierea se apropie mai mult de realitate. Interpretarea spectrelor de polen extrase din lentile de argila din depozitul de aluviuni dau posibilitatea reconstituirii tipului de fprmatiuni vegetale limitrofe luncii si chiar a unor aprecieri privind varsta acumulari, ulterior acesteia s-a petrecut taierea fruntii si deci dataserea terasei. Datarea paleontologica este cea mai apropiata de realitate cu conditia ca fosilele sa nu reprezinte elemente remaniate. Prin ea se stabileste varsta depozitului. La raurile mari din tara noastra, au fost identificate mai multe terase reper si pe baza lor s-a ajuns la intocmirea unor scheme morfocronologice pentru bazinele din sudul, estul sau vestul tarii.

27

Tipuri de terasa: se disting pe baza diferitelor criterii: - Dupa desfasurarea in profilul longitudinal al vaii terasele pot fi: paralele, convergente in aval, convergente in amonte, in foarfeca - Dupa desfasurarea in profil transversal sunt terase: bilaterale, monolaterale, in evantai - Dupa structura sunt terase: aluviale, aluvionare - Dupa geneza: terase de natura eustatica, climatica, neotectonica Inaltimea, numerotarea si racordarea teraselor: Inaltimea teraselor se apreciaza in marea majoritate a situatiilorprin altitudinea relativa, valoare care se caluculeaza prin raportarea neveluilui superior al depozitului de aluviuni la nivelul luncii. In acest mod se stabileste cu cat s-a adancit raul de la fosta lunca la cea actuala. Numerotarea: frecvent se face plecand de la cea inferioarala cea cu inaltimea cea mai ridicata din lungul raului (ex: terasa VIII). Alteori se folosesc valorile de altitudine. Mai rar numerotarea se face de sus in jos (terasa I este cea mai veche care are si pozitia superioara, iar terasa VI este cea mai noua deasupra luncii). Racordarea teraselor este o operatiune care presupune identificarea tuturor fragmentelor de terasa din lungul unui rau si de pe afluenti, cartarea lor pe harti, intocmirea fiselor cu elementele specifice. Racordarea este dificila, intrucat ulterior individualiarii terasei ea sufera trei tipuri de actiuni: fragmentarea de catre torenti sau paraie, erodarea de catre raul principal si depunerea de materiale groase pe pod. Sisteme teritoriale de terase: -Sistemul carpatic: prezinta dominant terase de natura tectonica si tectono-climatica, au deformari altimetrice locale, dedublari, si in general grad de fragmentare accentuat. Se pot separa mai multe subsisteme regionale: Depresiunile golf- din vestul Carpatiilor Occidentali, au 4-6 terase care sunt paralele in depresiunidar converg atat in bazinul montan limotrof cat si la contactul cu Canpia banato-somesana Depresiunile din interiorul spatiului monatn, cu sau fara subsecventa slaba (Maramureas, Brad, Dornelor), 4-6 terase pe vaile principale si 1-4 pe cele secundare Depresiunile cu subsidenta activa in cea mai mare parte a cuaternarului (Ciuc, Brasov) nu contin decat 103 terase aflate frecvent la contactul cu rama montana. Culoarele largi de vale taiate in foratiuni sedimentare flisoide cu 6-8 terase care se continua pe afluenti cu 1-6 terase. Culoarele de vale transversale formate in roci cristaline, vulcanice, calcare, cnglomerate, au terase in numar diferit doar pe vaile principale si in bazinetele depresionare. - Sistemul subcarpatic: are pe de o parte caracter tranzitoriu catre Carpatii si unitatile geografice limitrofe, iar pe de alta parte unele particularitati impuse de miscarile tectonice si de alcatuirea orografica a acestora. Dominant sunt terase de natura tectonica, dar la care si factorul climatic a avut un rol important. In general sunt pe vaile principale 5-6 terase, iar numarul lor creste pe axele culmilor anticlinale sau scad in unele depresiuni unde sunt sunsidente. - Sistemul moldovenesc: cuprinde cea mai mare parte din babazinele raurilor Prut si Siret spatiu antrenat in cuaternar intr-o ridicare usoara transmisa dinspre munte. Rol important au avut si retragrea lacului din extremitatea sudica , miscarile subsidente din Campia Siretului, variatia conditiilor climatice si aportul raurilor carpatice cu debite mari. Ca urmare au rezultat terase tectono-climatice care in lungul raurilor alohtone sunt in numar de 6-9, aproape paralele cu talvegul. Subsidenta din sud a condus la efilarea treptata a teraselor Siretului si Barladului in nord-estul Campiei Romane - Sistemul transilvan: este caracteristic Dealurilor Transilvaniei. Aici sunt trei mari bazine hidrografice (Somes, Mures, Olt), in care in lungul vailor principale sunt 6-8 terase tectono-climaticecu desfasurare paralela cu albiile acestora. Au o dezvoltare larga, cu poduri foarte incarcate, conuri de dejectie si frunti afectate de siroiere.

28

- Sistemul danubiano-getic: cuprinde terasele din Campia Romana si Podisul Getic. Exista cinci terase al Dunarii ce au o larga desfasurare la vest de Olt, dar al carui numar se micsoreaza treptatin concordanta cu fazele principale ale retragerii lacului getic spre est si nord-estIn culoarele vailor Olt si Jiu, sunt tot 5 terase care se racordeaza cu cele ale Dunarii si 1-4 terase pe afluentii din Pod. Strehaia si Dealurile Oltetului. La est de Olt se impun trei situatii. In primul rand terasele raurilor din dealuri la intrarea in campie se largesc si se efileaza in nivelul acesteia sau se pierd in vaste conuri aluviale. In al doilea rand sunt vaile care frangmenteaza Podisul Cotmeana si unde sunt 1-3 terase joase, discontinui, iar a treia situatie apartine raurilor mari care strabat campii tabulare sau piemontane, 1-3 terase. - Sistemul banato-somesan: include treptele din lungul raurilor din vestul tariicare de regula au obarsii in muntii dar strabat dealurile in care isi creaza culoare largi si se indreapta spre centrele de sunsidenta activa din campie. Pe parcurs exista 3-5 terase in dealuri. La contactul cu campia cele superioare se opresc brusc iar cele inferioare trec in 1-3 generatii de conuri aluviale. O desfasurare larga o au terasele in dealuri pe Somes, Lapus, Barcau, Mures, Timis. - Sistemul dobrogean: este slab reprezentat, discontinuu si numai pe vaile mai importante. Pe acestea exista 1-2 terase la care local mai apar cateva trepte in roca cu caracter de glacis sau nivele litologice. Sunt slab reprezentate deoarece eventualele terase, create in cuaternar, cand Dobrogea era o unitate joaa ce se intindea mult spre est, au fost acoperite de transgresiunile marii de la inceputul holocenului Concluzii: Terasele constituie trepte create de rau prin procese de eroziune la care uneori se adauga o aluvinare intensa. Ele sunt elemente de baza in reconstituirea evolutiei reliefului in cuaternar. Se afla in jumatatea inferioara a vaii avand o utilizare deosebita Luncile sunt forme de relief holocene, a caror fizionomie, structura si evolutie au fost conditionate de modificarile intervenite in dinamica raurilor in concordanta cu variatiile neotectonice si bioclimatice din acest interval de timp geologic. In mod obisnuit, ca urmare a dispunerii radiare a raurilor fata de treptele principale de relief, luncile se largesc din cursul superior al raurilor catre varsare, datorita cresterii vaolumului de apa sau schimbarii conditiilor geologice si morfologice, asa cum se constata la apele care trec din Carpati spre dealuri, podisuri si campie. Dimensiunile acesteia sunt variabile de la un rau la altul si chiar la acelas rau, de la un sector la altul. In raport cu albia minora se desfasoara pe latimi deosobite pe ambele parti sau numai pe una. Pot avea caracter bilateral sau monolateral. Luncile au dimensiuni mari in regiunile de campie si podis, in depresiuni i cursul inferior al raurilor. Opus, raurile au lunci inguste, sau acestea lipsesc in munti, in cursul superior, in sectoarele unde s-au adancit in roci cu rezistenta mare. Ca urmare in cursul unui rau mai intins, se pot separa sectoare in care luncile au dimensiuni, alcatuire, morfoligie variate. Situatiile devin mult mai complexe la raurile care traverseaza unitati montane, depresionare, deluroase, campi (Olt, Mures, Jiu), unde alternantele de situati sunt numeroase. Cronologic: formarea luncilor a inceput mai timpuriu in munti si in regiunile inalte deluroase si mai tarziu in celelalte. Datele rezultate din studiul faunei, fosilei, a urmelor de cultura materiala si din unele analize sporo-polinice conduc la concluzia ca acumularile cele mai bogate sunt legate de holocenul mediu si superior. Formarea luncilor: este conditionata de atingerea locala a unui stadiu de echilibru morfodinamic, cand raul isi centreaza energia de care dispune pentru transportul apei, aluviunilor, si in realizarea eroziunii asupra malurilor concave. Ca urmare isi extind meandrele, putand ajunge la o latime de peste 10 ori marimea albiei minore. Morfologia lunci: este in cea mai mare masura rezultatul migrarii prin meandrare a albiei raului, a proceselor de eroziune laterala si de acumulare a aluviunilor la viituri sau la varsarea afluentilor. In cuprinsul ei exista forme de relief pozitive si negative. Cele mai insemnate dintre acestea sunt:

29

- Gridurile ca forme de acumulare a pietrisurilor si nisipurilor grosiere in vecinatatea albiei prezente dar si a unor foste albi. Sunt alungite si inaltimi de pana la 10 m. - Popinele martori de eroziune in fostele meandre parasite. Pe unele se practica cuturi sau sunt asezari - Conurile de aluviuni depuse de paraieie sau torentii care ajung in lunca - Trepte de lunca desfasurate la 0,5 m, 1 m, 1,5, 2,5 m, variaza ca numar, altitudine fiind rezultatul proceselor morfodinamice din albia minora. - Diguri forme de relief pozitive amanajate antropic in vecinatatea albilor minore pentru a feri restul luncii de inundatii - Meandre parasite (belciuge) au rezultat prin procese de autocaptare, in lungul lor gasindu-se ochiuri de apa - Cursuri parasite ale raului principal sau ale afluentilor - Microdepresiuni cu dimensiuni variabil, unele avand lacuri, iar altele suprafete cu exces de umiditate - Canale de drenaj sau pentru irigatii realizate antropic, au lungimi de sute de metri si chiar km si adancimi de 1-3 m. Alcatuirea si structura luncii: depind in mare masura de marimile debitului, pantei longitudinale, de unitatea de relief pa care o strabate raul, stadiul de evolutie a procesului de meandrare. Comun la toate sunt cateva elemente: patul albiei taiat in roca de baza si o patura de aluviuni, heterogena ca alcatuire si granulometrie. Aluviunile au o dubla provenienta. Majoritatea rezulta din aportul raului principal indeosebi la revarsari cand se produc inundatii care acopeta suprafete de marime diferita din lunca. Alte materiale sunt aduse si depuse de catre afluenti. Repartitia acestora este neuniforma dar reflecta o conditie dinamica. Tipuri de lunci: Au fost separate cateva tipuri de lunci. - lunci dezvoltate in culoarele de vale montane si din dealurile inalte: sunt inguste, discontinui, bilaterale, mai bine evidentiate in bazinetele depresionare - lunci in culoarele de vale largi din munti si dealuri: bilaterale dar in alternanta, au doua orizonturi structurale dar si depozite de acoperiri recenta. Prezinta sectoare inalte si sectoare joase. - lunci in depresiuni intramontane si intracolinare: au extensiune mare, dezvoltare bilaterala, depozite cu grosimi mari, nivel freatic aproape de suprafata care faciliteaza nivelul de umiditate - lunci in campie, dealuri si podisuri joase relativ stabile neotectonic: sunt largi, au grinduri, cursuri parasite, popine si diferentieri in trepte joase. - lunci in campiile de sussidenta: ocupa spatii intinse cu revarsari frecvente si ca urmare exista albii cu functionalitate diferita, sectoare cu exces de umiditate si depozite holocene care depasesc 30 m. Relieful glaciar montan Ghetarul si dinamica ghetii: Ghetarul este o masa compacta de gheata situata fie la latitudini mari( zone reci), fie la altitudini mari (zonele montane). Se desfasoara deasupra limitei zapezilor permanente, la peste 5000 m la Ecuator, la peste 3000m in zonele temperate si la 0m in regiunile poale si subpolare. Ghetarii au o anumita dinamica deoarce gheata are o anumita plasticitate, dinamica fiind determinata de 3 factori: - Panta: cu cat este mai mare cu atat forta de eroziune a ghetii este mai mica; in fata pragurilor unde panta este foarte mare masa de gheata se fragmenteaza formand numeroase crapaturi( crevase).

30

- Dimensiunile masei de gheata- cu cat volumul ghetii este mai mare, cu atat forta de deplasare si de eroziune vor fi mai mari. - Bilantul glaciar= diferenta dintre intrari si iesiri. Orice ghetar are 2 zone: - De acumulare(de alimentare) ocupa cea mai mare parte din suprafata ghetarului; zapada se transforma in gheata si se formeaza ghetarul propriu-zis - De ablatie, se gasesc in apropierea limitei zapezilor permanente si dincolo de acestea. Partea terminala a ghetarului se numeste fruntea ghetarului iar portiunile de gheata care patrund dintr-o zona in alta= limbi de gheata. Tipuri de ghetari montani: - Ghetari montani de tip alpin( de vale)- ghetari complexi, au o zona de acumulare foarte mare si reprezinta de obicei partea superioara a unui bazin de receptie. De aici pornesc limbile ghetarului iar la contactul cu versantul avem 2 situatii: fie se produce o crapatura numita rimaye, fie se produc acumulari. - Ghetarii montani de tip pirenian (de circ)- se gasesc foarte aproape de l.z.p , au dimensiuni mici, majoritatea fiind cantonati in depresiuni numite circuri.Ei nu dezvolta limbi glaciare sau acestea au dimensiuni foarte mici pt ca ghetarii sunt cantonati deasupra unor praguri de mari dimensiuni. - Ghetarii de tip himalayan sunt cei mai extinsi datorita precipitatiilor bogate, climatului musonic si altitudinilor mari din Mtii Himalaya , se aseamana cu cei alpini numai ca limbile glaciare sunt mai mari iar aici este prezenta inseuarea de transfluenta= locul prin care gheata trece dintr-o parte a versantului in alta. - Ghetarii de tip Kilimandjaro( in stea) s-au format in craterele unor vulcani stinsi situati in apropiera l.z.p, o mica parte din gheata se revarsa pe versantii craterului sub forma unor limbi scurte care au forma de stea. - Ghetarii de tip piemont ( alaschian)- se intalnesc in Arhipelagul Alaska si se aseamana cu ghetarii alpini, avand ca specific acumularea ghetii amestecata cu materiale in apropierea zonei de tarm rezultand conuri de gheata si materiale simple sau suprapuse formand o treapta intermediara. - Ghetarii mixti de platou si vale ( tip norvegian)- se intalnesc in Alpii Scandinaviei, Scotia si Tara Galiilor- zone care in Pleistocen au fost acoperite de calota glaciara. Ei fac trecerea intre ghetarii montani si cei de calota si se gasesc pe mici platouri pe peneplena scandinava. Procese si forme de relief glaciare: Ghetarul exercita trei procese- eroziunea asupra suprafetei cu care intra in contact, transportul ghetii si a materialelor cu care se incarca si acumularea materialelor in diferite sectoare unde ghetarul se degradeaza. In realitate, ghetarii se instaleaza pe un paleorelief, il modeleaza schimband multe din caracteristicile sale si creeaza forme de relied care ii apartin. Relieful creat de eroziune(exaratie): -se manifesta diferit in functie de mai multi factori: Viteza de deplasare a masei de gheata- eroziunea este ridicata la viteze mici; Grosimea masei de gheata- cu cat e mai groasa cu atat exaratia e mai intensa; Panta suprafetei subadiacente- pe pantele mai mici si contrapante eroziunea e mult mai activa; Rezistenta

31

rocilor , rocile mai mui fiind mai usor de dislocat; Incarcatura masei de gheata cu blocuri si bolovani- cu cat este mai mare cu atat puterea de scrijelire e mai intensa. Relieful de eroziune specific ghetarilor montani: masa de gheata, incarcata sau nu cu materiale, roade suprafata subadiacenta rezultand formele de eroziune glaciare. Cu cat cantitatea de material e mai mare, cu atat eroziu-nea e mai puternica.Rezultatele procesului de eroziune pot fi diferite: - Circuri glaciare(caldari)- sunt depresiuni in care gheata se acumuleaza si care, datorita eroziunii exercitate, se vor mari. Se gasesc la izvoarele vailor glaciare alpine , pe versantii mari si in lungul vailor. La contactul dintre circurile glaciare si masa de gheata apar crapaturi numite rimaye iar la contactul dintre circurile glaciare si vale apar pragurile glaciare. In cadrul acestor circuri se gasesc lacuri. - Vaile glaciare- sunt rezultatul actiunii ghetii care inainteaza din circ in lungul vailor deja existente si le modeleaza.In profil transversal, valea are forma literei U ia in profil longitudinal prezinta numeroase praguri ce nu ajung niciodata la un profil de echilibru pt ca nu au un nivel de baza(limbile ghetarilor variaza in timp). In cadrul lor pot aparea unele bazile depresionare care alter-neaza cu praguri si zone de ingustare. Exista si vai suspendate numite troguri care apar cand ghetarii din lungul vailor principale au erodat mai puternic decat cei de pe vaile secundare. - Platourile glaciare- se intalnesc in muntii inalti care prezinta suprafete de nive-lare .Gheata se va aduna, va eroda, va forma mici depresiuni in care apar lacuri Din masa de gheata de pe platou pornesc limbi de gheata. - Custurile (Karlingurile)- reprezinta interfluvii ascutite care separa 2 circuri sau 2 vai glaciare.Partea mai inalta se numeste ac iar partea mai coborata se numeste inseuare. Se formeaza prin actiunea vanturilor dar si prin inghet/ dezghet. - Inseuarile de transfluenta- reprezinta sectoare mai joase la nivelul interfluviilor care permit ghetii trecerea de la un ghetar la altul.Sunt frecvente la ghetarii alpini si himalayeni. - Spinarile de berbeci- reprezinta forme de relief proeminente, formate din roci mai dure, situate pe praguri glaciare care au suferit datorita eroziunii exercitate de masa ghetarului o rotunjire. - Striurile glaciare- reprezinta mici sentulete, mai mult sau mai putin paralele, care apar pe pragurile glaciare datorita eroziunii exercitate de masa ghetarului, mai ales atunci cand e incarcata cu material. Relieful de acumulare: In afara de gheata, ghetarul contine si materiale provenite fie din eroziunea glaciara, fie de pe ver-santi.Ghetarul transporta aceste materiale si le depune atunci cand se topeste sau isi micsoreaza volumul de gheata, formele de relief rezultate fiind morenele. Morenele reprezinta forme de acumulare compuse din materiale carate si depuse de ghetarii montani. Relieful de acumulare creat de ghetarii montani- forme de relief: - Morene frontale- materiale carate de pe fruntea ghetarului - Morene laterale- se afla la contactul dintre gheata si versant, materialele provenind de pe versant - Morene interne-materiale carate in interiorul ghetii

32

- Morene de fund- se gasesc la contactul cu suprafata subglaciara si cele mai multe sunt materiale carate de torentii subglaciari - Morene mediane- se gasesc la mijlocul masei de gheata, in situatia in care limbile glaciare s-au unit. Distributia spatiala a populatiei mondiale Rolul factorilor naturali n distribuia spaial a populaiei: Factorii fizico-geografici sunt foarte importani n explicarea distribuiei spaiale a populaiei, fapt constatat prin existena zonelor nepopulate sau slab populate care corespund unui mediu ostil sau puin favorabil existenei umane. Mediul natural afecteaz distribuia populaiei. Clima: este cea mai important dintre componentele mediului natural pentru c ea impune limitele cele mai stricte. Zonele de vid demografic arat influena a trei factori: temperaturile prea sczute, temperaturile prea ridicate i pluviozitatea. Temperaturile sczute sau frigul reprezint elementul cel mai restrictiv din cele menionate,fiind mai puin riscul de a nghea, ct mai ales dispariia vegetaiei pe parcursul mai multor luni. Discontinuitatea populrii corespunde de fapt limitelor agricole. Este posibil ns s ntreinem colectiviti umane n zona climatului polar, ns este foarte costisitor i se justific numai dac sunt n joc importante interese economice au strategice (cazul peninsulei Alaska, a unor regiuni din N Canadei sau Federaiei Ruse). Numril populaiei este extrem de redus n regiunile reci. Temperaturile ridicate sau seceta reprezint un obstacol pentru om, dei mai puin restrictiv dect frigul. Dificultatea const nu att n lipsa apei, ct n afectul aceteia asupra resurselor alimentare. Discontinuitile ntlnite n locuirea ariilor marginale ale deerturilor corespund limitelor cerealiculturii. Dincolo de acestea, popularea este limitat, bazndu-se pe pstoritul nomad extensiv, pe culturi irigate unde apele subterane au alogene sunt utilizabile. Prile cele mai puin populate se suprapun fie regiunilor hiperaride ce nu dispun de pnze subterane sau alogene care pot fi utilizate (Tenere n Niger, Erg Chech i Tanezrouft n Algeria, Rub-al-Khali n Arabia Saudit), fie regiunilor aride din diverse regiuni istorice care nu au fost niciodat utilizate. Ca i n regiunile polare, exploatarea resurselor de subsol i mai ales a petrolului a determinat statele sau companiile importante s instaleze centre e exploatare. Deerturile nu sunt n msur s ofere condiii de via unei populaii ami numeroas dect cea actual. Pluviozitatea: Mediul tropical umed este considerat dificil, datorit ntinderii pdurilor, fertilitii sczute a solurilor i frecvenei anumitor parazitoze sau afeciuni. Climatul cald i umed nu mpiedic agricultura, dac exist specii adaptate i o tehnologie potrivit, condiii care permit cultivarea unor suprafee ntinse cu randament foarte ridicat iar unele afeciuni care decimau populaia au fost eradicate. Zonele tropicale umende nu prezint aceleai restricii ca zonele polare i deertice, deoarece ofer importante posibiliti agricole. n concluzie, se poate spune c doar climatul polar i deertic prezint constrngeri pentru om. Zonele cu densitatea cea mai ridicat sunt n climatul temperat ploios, mediteranean i subtropical umed, n timp ce zonele cu climat rece i deertic prezint densitile cele mai reduse, deci sunt defavorabile. Relieful : Are o influen mai redus dect clima, cu toate c anumite zone de vid demografic sunt explicabile prin prezena unor masive muntoase sau a unor platouri nalte. Densitatea se reduce n funcie de relief, deoarece pantele accentuate mpiedic anumite exploatri ale solului i pentru c scdere temperaturilor adat cu altitudinea nu este favorabil anumitor culturi. Densitatea populaiei scade pe msur ce altitudinea crete. Aproximativ 80% din populaia planetei-sub 500 m altitudine; 8,2%-la peste 1000 m; 1,5%-la peste 2000 m (n prezent 2%). Populaia mondial triete n principal n zonele cele mai joase care sunt cel mai uor de cultivat, irigat i sunt cele mai fertile. n funcie de continent altitudinea medie de locuire este de 319 m pentru Asia, 168 pentru Europa, 95 pentru Australia,

33

430 m-America de Nord, 590-Africa i 644-America de Sud. Proporia polulaiei care triete la peste 1500 m este nul n Australia, nesemnificativ n Europa, slab n Asia, ns ridicat n Africa (8,9%) i n America de Sud (15,2%), unde platourile andine nalte ofer condiii mai bune dect terenurile joase. Recordul este deinut de Bolivia unde 7 locuitori din 10 triesc la peste 3000 m, capitala La Paz este la 3600 m altitudine iar vechiul centru minier Potosi la 4100m. (rile andine-Bolivia, Peru, Chile-excepie). Altitudinile ridicate sunt restrictive din cauza efectelor negative ale scderii presiunii atmosferice asupra sntii. Limita critic exist la 6000-6500 m, dar aezarile permanente nu se situeaz niciodat att de sus (4800 m-limita maxim n Tibet,5200 m-Peru i Bolivia). Munii situai la latitudini mari prezint condiiile cele mai defavorabile (Alaska, Scandinavia, N Rusiei). La latitudini temperate condiiile nu sunt foarte favorabile activitilor agricole, popularea s-a bazat pe resurse miniere i industriale iar n prezent pe dezvoltarea turismului. Unele masive sunt aproape nepopulate (M.Stncoi, Anzii de S, Alpii Neozeelandezi), ali muni sunt populai (Pirineii, Alpii, masivele hercinice din Europa Central, Carpaii, Caucazul) dar populaia nu este foarte numeroas. La latitudini tropicale i subtropicale exist o populaie numeroas (ex: Etiopia-9/10 din populaie triete n zona montan iar 7/10 la peste 2000 m; Yemen, Liban, Iran, S-V Marocului). Volumul reliefului sau masivitatea, structura geologic, formele topografice exercit o influen considerabil prin: limitarea suprafeelor agricole, ngreunarea circulaiei. Vile sunt importante pentru circulaie i culturi agricole, activiti comerciale i industriale (Pirinei, Carpai-intens umanizai). Piemonturile sunt aproape peste tot populate (Europa,Africa de N). Cmpiile i platourile joase cu soluri fertile i vi largi ofer condiii avantajoase colectivitilor umane, n aceste zone concentrndu-se cea mai mare parte a populaie mondiale. Repartiia populaiei n funcie de distana fa de mare: Valoarea densitii se diminueaz pe msur ce ne ndeprtm de rm (peste 70 % din populaia mondial-la mai puin de 500 km fa de coast, 27,6 % la distane mai mici de 50 km, 86 la peste 1000 km. Factorii fizico-geografici continu s joace un rol important n distribuia spaial a populaiei; altitudinea, frigul sau seceta constituie un obstacol pentru prezena uman, i n ciuda artificializrii mediului n societile moderne, aceste limite nu pot fi ignorate. Rolul factorilor istorici n distribuia spaial a populaiei: Factorii istorici sunt considerai mult mai importani dect factorii naturali n explicarea valorilor densitii populaiei. Factorii naturali explic anumite variaii ale distribuiei spaiale,dar nu explic contrastele din diversele pri ale lumii cu caracteristici fizico-geografici asemntoare (ex: rile tropicale). Raiuni istorice ca ocuparea iniial a tritoriului sau curentele migratorii pot explica distribuia populaiei din anumite pri ale lumii. Vechimea populrii : Formarea unei concentrri umane presupune timp. Cu ct ocuparea unui teritoriu este mai veche, cu att probabilitatea de a gsi o populaie mai numeroas este mai mare. Zonele cele mai populate ale globului: Orientul Apropiat, Asia de S, Africa de N, anumite pri ale Africii Orientale i Americii Andine. Primele hominide cu poziie vertical, volum cranian important i inteligen superioar fa de cea a maimuelor au aprut n Africa acum 3 sau 4 milioane de ani. Mai trziu, tot n Africa apare Homo Habilis care este mult mai evoluat i lefuiete piatra. Homo Erectus, mai evoluat, a aprut acum 300.000 ani .Hr. , a nvat s foloseasc focul, s se adposteasc n grote. n Pleistocenul Superior apare Homo Sapiens Neanderthalensis, relativ apropiat de omul actual care a ocupat N Europei i Asiei. Homo Sapiens Sapiens ocup restul uscatului i se presupune c a aprut n Asia de V, acum 40.000 sau 35.000 .Hr. Omul primitiv se rspndete rapid n lume. n Africa, omul actual ajunge ntre anii 37.000 i 40.000 .Hr, ptrunznd prin istmul Suez sau stmtoarea Bab-el-Mandeb. n Europa, ncepnd din anii 35.000 .Hr. au existat mai multe valuri succesive, venite din Orientul Apropiat,din stepele Rusiei meridionale i Asiei Centrale. n Asia, procesul de populare a fost precoce, ntre anii 40.000 i 35.000 .H.r. , cteva grupe umane trec n Australia, Tasmania i Noua Guinee. n America popularea s-

34

a fcut prin stmtoarea Bering, cu 27.000 ani .Hr. Aproape tot uscatul a fost populat cu foarte mult vreme n urm, mai ales din Mezolitic. Numrul populaiei era extrem de redus nainte de descoperirea ariculturii. n concluzie, vechimea populrii este un element al rspdirii populaiei, dar nu este un factor important pentru formarea densitilor actuale. Agricultura i domesticirea animalelor a permis umanitii s fac in mare pas nainte. Anumite teritoriii populate tardiv, ca insule din Atlantic, situate la distan fa de Europa sau Africa sunt dens populate, n timp ce alte zone, situate n special pe continentul African sunt slab populate sau nepopulate. Migraiile: Rolul migraiilor a fost deosebit de important n sec. XIX i XX pentru c au modificat repartiia spaial a populaiei, crend zone de mare concentrare a populaiei n America de Nord, Brazilia, Argentina, Chile, Australia i Noua Zeeland. Sunt cunoscute dizlocri de mase umane n perioada Imperiului Roman, migraiile vikingilor din sec. IX-XI, ce i-au lsat amprenta n Europa de N-E. n cursul sec. XIII Eurasia este marcat de invaziile mongole iar la sfritul sec. X, descoperirea Lumii Noi a deschis calea unor importante fluxuri migratorii. ntre sec.XVI-XIX, prin comerul cu sclavi 12 milioane de negri din Africa au fost dui pe plantaiile din America. Fluxurile migratorii au cptat amploare n sec.XIX-XX. n aceast perioad, din V Europei s-au deplasat 30 milioane persoane n S.U.A, 2 milioane spre Canada, 12 milioane spre America Latin i 3 milioane spre Australia i Noua Zeeland. Emigraia rus spre Siberia i Asia Central a implicat cca. 10 milioane de persoane, emigraia chinez spre Manciuria, Asia de S-E i rile Pacificului peste 10 milioane, n timp ce emigraia indian spre Africa de E, Africa Central i de S-E a dizlocat 2-3 milioane persoane. Primul rzboi mondial i instaurarea regimului sovietic au determinat importante micri de populaie, iar cel de-al doilea rzboi mondial a dus la deplasarea forat a peste 45 de milioane de persoane. n rile europene mai importante sunt migraiile din perioada contemporan. Cea mai mare parte a populaiei Americii i Oceaniei provine din imigranii ultimelor secole, n America Latin imigraia contribuind cu 2/3 la formarea densitilor actuale. n Australia i Noua Zeeland imigranii provin din Europa. n concluzie, migraiile au jucat un rol important n modificarea distribuiei spaiale a populaiei mondiale contribuind fie la umanizarea spaiului fie la reducerea inegalitilor existente n repatiia populaiei. Rolul dinamismului demografic n distribuia spaial a populaiei: Creterea demografic impresionant din ultimele secole este esenial pentru studiul repartiiei geografice a populaiei. Diferenele demografice sunt considerabile n prezent, unele state prezentnd o cretere natural accentuat, n timp ce altele au o fertilitate redus, creterea natural fiind aproape nul. n cursul sec. XX, din 1900 pn n 1990 populaia s-a multiplicat cu 1,4 n Frana, 1,7 n Italia i Suedia, cu 3,6 n India i Egipt i cu 6,3 n Mexic. Nivelul creterii demografice a avut o influen probabil asupra distribuiei populaiei. China,subcontinentul indian, Japonia i Europa au cunoscut o cretere rapid a populaiei, n timp ce n Africa de exemplu, unde densitile sunt mai reduse, creterea demografic a fost sczut sau nul, n ciuda faptului c au fost populate de timpuriu. Diferenele nregistrate la nivelul mortalitii erau mai reduse dect astzi, mortalitatea era n general ridicat. Diferenele de fertilitate ar fi avut rolul principal, acestea fiind legate de vrsta la care a avut loc cstoria, tipul acesteia, libertatea sexual, poziia autoritilor fa de avort. Acesta era ridicat n lumea islamic, India, S-E Asiei, n timp ce n China sau Europa Occidental nivelul fertilitii era moderat. n Africa tropical i n insulele Pacificului aceasta era foarte sczut. Schimbrile n repatiia populaiei sunt foarte mici n Europa, America de Nord, Japonia i Oceania, dar mai vizibile n Asia de S-E, E i de S i n Africa, unde valorile densitii au crescut. Singura schimbare evident este dezvoltarea oraelor care a provocat o redistribuire a populaiei fiecrei ri. Rolul factorilor economici n distribuia populaiei: Resursele minerale i energetice: Acestea exercit o influen deosebit asupra distribuiei populaiei, ns numai acolo unde exist tehnici pentru exploatarea a acestora. Existenta

35

resurselor determin industrializarea. Resursele minerale sunt foarte variate ca accesibilitate, modului de exploatare, importan pentru producia industrial, cost de transport. Nu toate resursele sunt la fel de atractive pentru industrie. Resursele energetice. Dintre toate acestea crbunii au avut rolul cel mai important n apariia centrelor industriale exercitnd o atracie mai puternic dect petrolul, gazele naturale, puterea atomic sau fora apelor. Au avut efect nsemnat n distribuia populaiei mai ales n V Europei. Resursele minerale ne-energetice. Cu excepia fierului, acestea nu au determinat concentrri industriale puternice i nici concentrri umane pentru c exist rezerve n cantiti reduse sau rapid epuizabile, concentraie sczut a minereurilor i costuri ridicate de transport. Multe zone miniere sunt neatractive pentru populaie, chiar i zonele de extracie a Fe variind: Lorena (Frana)-exploatarea minereului de Fe a generat apariia unor importante concentrri industriale, n timp ce n Sierra Leone efectul a fost nensemnat. Progresul tehnic i inovaiile: Progresul tehnic reprezint un factor determinant n formarea marilor concentrri umane.ani Revoluia agricol. Primele concentrri nsemnate s-au format n strns elgtur cu pogresele din agricultur sau n prelucrarea metalelor. Orientul Apropiat a avut un rol esenial, noile tehnici agricole extinzndu-se spre N Africii, S Europei, spre Asia de S i E i mult mai trziu n America Central. Tehnicile agricole au fost folosite cu 5 milenii .Hr. n Asia de S-E i S, Africa de N, Europa de S i S-E, cu 3 milenii .Hr. n istmul american i n rile andine i cu 2-3 milenii .Hr. n Europa, n rile mediteraneene sau n subcontinentul indian. Prelucrarea metalelor apare n Orientul Apropiat n mileniul 4 .Hr. i se rspndete rapid n rile din jurul M.Mediterane i spre China. S-au format concentrri umane n Valea Nilului, Tigrului, Eufratului, Induului, Gangelui, Huang-He i JangTse sau n peninsulele mediteraneene. Revoluia industrial dat de progrese ale cunoaterii tiinifice n Europa s-a dezvoltat n Anglia n sec. XVIII i apoi treptat, n secolul urmtor n V, S i E Europei, S.U.A, Japonia, Australia i Noua Zeeland. Zonele industriale nou create au atras un numr mare de oameni. Nuclee de concentrare cu densiti mari au aprut n Europa de V i Central, n America de Nord i n Japonia. n explicarea densitilor mari ale populaiei este clar c factorul economic are un rol esenial. Mobilitatea spaial a populaiei: este o component important a adinamicii populaiei. La nivel micro-teritorialstat aceasta are un rol foarte important, ducnd la creterea sau descreterea numrului populaiei. Aceasta are la baz motivaiile persoanelor angrenate n aceast aciune, este selectiv n funcie de vrst, gen, profesiune i determin consecine importante att n zona de sosire ct i de plecare. Forme de mobilitate a populaiei: n funcie de durata deplasrii: deplasri care se produc n fiecare zi; deplasri de week-end; deplasri de vacan; deplasri cu caracter sezonier sau temporar; deplasri definitive sau de lung durat. Dup distana parcurs: deplasri la distan redus (sub 100 km); deplasri la distan medie (100-500 km); deplasri la mare distan (peste 500 km). Tot dup distan, ali autori mpart deplasrile n: deplasri intra-urbane; deplasri intra-regionale; deplasri inter-regionale i internaionale. Dup scopul esenial sau cauza deplasrii: deplasri legate de munc; deplasri legate de pensionare; deplasri legate de petrecerea timpului liber (odihn i recreere). n funcie de gradul de libertate al persoanei ce se deplaseaz: deplasri libere (voluntare); deplasri selective; deplasri forate; deplasri spontane, nedirecionate. Exist dou tipuri principale de deplasri: Deplasri obinuite, ce nu implic o schimbare de durat sau definitiv a rezidenei sau a activitii i nici o mutaie important n viaa persoanei care se deplaseaz; acestea sunt de durat redus, legate de modul de via, ritmice, repetitive. Micri migratorii propriu-zise, ce implic o schimbare de durat sau definitiv a rezidenei i de cele mai multe ori, a activitii; impun o schimbare a modului de via, sunt de lung durat sau definitive i exprim dezechilibru ntre condiiile de via de la locul de plecare i cele de la locul de sosire. Termenul de migraie exclude micrile zilnice sau ocazionale,schimbarea locuinei n cadrul aceleiai localiti sau uniti administrative.Pentru acesta din urm se folosete termenul de mobilitate rezidenial. Exist

36

diferenieri n funcie de nivelul de dezvoltare a statelor: n statele dezvoltate au loc deplasri intense ale populaiei au loc n fiecare zi, n fiecare week-end sau vacan; n marile orae sunt prezente colonii de muncitori strini; n statele subdezvoltate-deplasrile ritimice, de scurt durat au mic importan; exod rural cu caracter definitiv; deplasri internaionale spre ri dezvoltate sau spre ri ale Lumii a III-a. Deplasrile obinuite ale populaiei: n cadrul lor se remarc: deplasrile zilnice sau navetismul, deplasrile ocazionale, deplasrile duminicale, deplasrile de week-end i cele n vacan. Acestea variaz n funcie de ar, regiune, loc de reziden (rural-urban), nivel social, vrst, gen. Deplasrile obinuite n state subdezvoltate: n majoritatea statelor subdezvoltate deplasrile obinuite au o intensitate redus, dac nu foarte redus. n statele cu economie bazat pe agricultur i cu populaie preponderent rural, deplasrile sunt strns legate de activitile productive din mediul rural. n societile axate pe cultura plantelor deplasrile nu depesc 1 km, n cazul culturilor intensive 4-5 km, n cazul celor extensive, acestea fcndu-se pe jos, cu bicicleta sau crua. n cazul celor bazate pe creterea animalelor deplasrile pot avea o anumit regularitate, se efectueaz pe distane mai lungi. Grupurile nomade din deerturile Africii sau Asiei pot parcurge distane mai mari, depind 200 km (aceast populaie tinde s dispar). n general, deplasrile sunt centrate asupra satului, iar frecventarea pieei rurale, situat la 2-3 ore de mers pe jos, rmne singura modalitate de a intra n contact cu lumea exterioar. Un alt tip de deplasri sunt cele ocazionale legate de ceremonii, evenimente sau frecventarea unor locuri sfinte. Acestea se limiteaz la imediata vecintate, puini deplasndu-se la un loc sfnt mai ndeprtat, datorit costurilor cltoriei. n mediul urban au loc deplasri zilnice i deplasri duminicale. Distanele sunt reduse. Deplasrile de week-end sau de vacan lipsesc n toate statele subdezvoltate. Deplasrile obinuite n statele dezvoltate: Deplasrile obinuite constituie un fenomen de mas, au intensitate ridicat, distanele parcurse sunt foarte mari. Deplasrile zilnice sunt determinate de: specializarea funcioanl a diverselor zone urbane, etalarea zonei rezideniale pe suprafee extinse, costul mai sczut i al locuinei la periferia oraului. Distanele parcurse n medie variaz ntre 20-30 km n statele europene i 60-80 km i chiar 100 n S.U.A. Un caz particular l constituie deplasrile frontaliere din Europa, datorit diferenelor de salarizare, precum frontiera franco-german, germano-olandez, franco-elveian. Deplasrile de week-end au devenit din ce n ce mai frecvente;au n medie o durat de 2-3 zile i distantele sunt mai mari: peste 150-200 km. n cazul deplasrilor duminicale distanele sunt mai scurte, durata mai redus i nu necesit uniti de cazare. n cazul deplasrilor de vacan exist o corelaie ntre proporia celor plecai i venitul mediu pe locuitor; sunt foarte intense n perioada estival, dar sunt importante i cele din iarn, spre ri mai nsorite; muli turiti prefer s parcurg distane mai mari pentru un sejur mai lung n ri cu preuri mai mici. Micrile migratorii propriu-zise: Acestea difer de micrile obinuite. De cele mai multe ori au o motivaie economic, sunt de lung durat sau definitive i presupun o shimbare a spaiului i a modului de via al migrantului. Migraiile propriu-zise sunt de dou feluri: migraii interne si migraii internaionale. Migraiile interne se mpart n: de scurt durat sau periodice; de lung durat sau definitive. Cele de scurt durat pot fi: temporare i sezoniere. Cele de lung durat pot fi intra-regionale i inter-regionale (rural-urban, rural-rural, urban-urban, urban-rural). n funcie de durat, att cele interne ct i cele internaionale pot fi: de scurt durat sau periodice; de lung durat sau definitive. Migraiile interne se refer la migraiile n interiorul granielor unui stat i pot fi: intra-regional-n cadrul aceleiai regiuni sau inter-regionale de la o regiune la alta. Cele mai importante sunt cele rural-urban, urban-urban i urbanrural. Migraiile de scurt durat sau periodice: Dei de durat limitat i cu caracter ciclic, att migraiile sezoniere ct i cele temporare fac parte din categoria migraiilor propriu-zise. Deosebirea dintre ele const n faptul c, n cazul migraiilor sezoniere, migrantul exerseaz o activitate agricol iar n cazul migraiilor temporare, exercit o activitate

37

non-agricol, adesea comercial sau artizanal. M igraiile sezoniere: sunt caracteristice societilor cu economie bazat pe agricultur. Acest tip de migraiune se ntlnete n: Algeria-culesul viilor, Tunisia-culesul mslinilor, Senegal i Mali-arahide, Tanzania-cultura sisalului, Brazilia-trestie de zahr, India-ceai i bumbac. n interiorul rilor dezvoltate mai persist anumite deplasri sezoniere dar nu au cauze economice. Ex: n SUA, echipe de culegtori merg dinspre Texas spre N, spre preeria canadian. Migraiile temporare: acestea sunt caracteristice deasemenea statelor cu economie bazat pe agricultur sau n care procesul de industrializare este la nceput. Migranii provin din zonele rurale iar scopul lor este de a realiza o activitate non-agricol. n Europa, acestea au disprut aproape complet. Presiunea demografic ridicat din anumite regiuni determin deplasarea populaiei masculine-dup ncheierea muncilor agricole spre orae pentru o activitate non-agricol. Exist anumite specializri profesionale cerute, din unele sate plecnd spre ora zidari, comerciani. Astfel de forme de migraii: Algeria, Tunisia, Liban, Iran, India i Mexic. Migraiile interne de lung durat sau definitive: sunt cele mai importante, angrennd cel mai mare numr de persoane. n Europa au nceput la nceputul Evului Mediu, aveau caracter individual sau familial, deplasrile erau pe distane mici i caracteristic era migraia sat-ora. Migraiile interne au crescut n intensitate odat cu revoluia industrial i urban (Anglia, Frana). n Rusia migraiile definitive s-au fcut n Africa de N i America Latin dup primul rzboi mondial, iar n Africa tropical dup al doilea rzboi mondial. n statele mai puin dezvoltate cele mai frecvente sunt micrile din zonele rurale spre orae. n rile Lumii a III-a exodul rural este principala cale de cretere a populaiei urbane. n rile dezvoltate, migraia urban-urban a luat o amploare deosebit. Populaia din oraele miniere sau industriale se deplaseaz spre oraele cu funcii teriare , dinspre oraele mici spre cele medii i din acestea spre cele mari. Migraiile interne modific, att n regiunea de plecare ct i n cea de sosire structura pe grupe de vrst, pe sexe, socio-profesional. Migraiile internaionale: sunt de dou feluri: de scurt sau periodice; de lung durat sau definitive. Acestea, la rndul lor pot fi: state dezvoltate-state dezvoltate; state dezvoltate-state subdezvoltate; state subdezvoltate-state subdezvoltate; state subdezvoltate-state dezvoltate. Migraiile internaionale presupun trecerea unei frontiere, indiferent de distana parcurs. Cea mai mare intensitate o au cele din statele subdezvoltate spre statele dezvoltate. Aceste migraii contribuie la creterea sau descreterea numrului populaiei unui stat.n multe state dezvoltate sporul migratoriu depete sporul natural. Factorul economic este determinant n ceea ce privete migraiile internaionale. Diferenele de standarde de via ntre statele de origine i cele receptoare ncurajeaz migraiile. Factorul demografic a fost i rmne un factor determinant. Presiunea demografic a generat n secolul trecut marea emigraie irlandeza, italian sau S-E european spre America. Politicile migratorii au variat n funcie de interesele i nevoile statelor respective. Marea Britanie,Italia, Japonia au avut atitudine pemisiv fa de emigrani, n timp ce in E Europei sau n fostele ri URSS erau luate msuri restrictive severe. n prezent doar Australia mai este oficial deschis pentru imigraie iar Canada i Israel relativ deschise. Tipuri de migrani: Din punct de vedere al distanei parcurse: migrani ce se deplaseaz la distane mari; migrani ce se deplaseaz la distane mici. Migraiile la distan mic sunt ncurajate de costul redus al transportului, de accesibilitate, de existena unor elemente culturale. Fluxurile de migrani la mare distan sunt mult mai dense, fiind susinute de difuzia rapid a informaiei prin internet, de dezvoltarea cilor de comunicaie i a mijloacelor de transport. n funcie de durata ederii n ara de destinaie: imigrani temporari de scurt durat (ntre 1-5 ani): n general cadre i personal cu nalt calificare trimii de marile companii n Peninsula Arabiei i n Comunitatea European; migrani de lung durat (perioad mai mare de 10 ani). n funcie de statutul sau motivaia migranilor: migrani admii pentru educaie i instruire; acestia se mpart n: studenii strini,trainer-ii sau instructorii strini,

38

dependenii (familia/soul/soia sau copii ce nsoesc studenii sau instructorii strini); migrani admii pentru munc; include muncitorii strini i dependenii, respectiv familiile ce i nsoesc: in aceast actegorie migranii se deosebesc din punct de vedere al nivelului de calificare: .migrani de mare valoare-formeaz o categorie special numit adesea elita migrant; migrani calificai (ex: tinichigii i electricieni n SUA, infirmieri n Canada i Elveia, patiseri n Australia); migrani necalificai (din zonele rurale srace, sunt ameninai de omaj, expulzare (ex: muncitorii agricoli n Texas, servitori n Kuweit, meteugari n Venezuela); migrani admii pentru reunificarea sau rentregirea unei familii (include rudele din strintate ale cetenilor sau rezidenilor strini deja stabilii n ara receptoare); migrani ce au primit dreptul de liber stabilire n ara receptoare. Acest drept e acordat ca urmare a activitilor economice pe care migranii le presteaz i a experienei sau calificrii pe care o dein, pe baza unor motive familiale sau legturi istorice; acestora li se adaug migranii care au libertatea de a se stabili n virtutea unor tratate sau acorduri ncheiate ntre ara lor i ara receptoare, precum i pensionarii strini ce au resurse proprii i nu pot deveni dependeni ai statului receptor; migrani admii din raiuni umanitare-includ: refugiai (persoane persecutate n rile de origine din cauza rasei, religiei, naionalitii sau opiniilor pe care le susin; acetia se mai numesc refugiai convenionali; dac acetia primesc dreptul de reziden intr n categoria refugiailor stabilizai; azilani (persoane ce au fcut demersul pentru a primi statutul de refugiat i sunt n ateptarea unui rspuns); strini aflai sub protecia temporar a statului receptor (persoane a cror via este pus n pericol n ara de origine. n funcie de citeriile juridice se disting 4 tipuri de migrani internaionali: persoane transmutate sau dizlocate- ce i-au prsit ara ca urmare a unor decizii politice; refugiai sau azilani-ce i prsesc ara datorit unor constrngeri politice sa religioase; emigrani independenidoresc s-i schimbe ara de origine,naionalitatea,rezidena; muncitori strini-venii pentru un timp mai limitat n scopul exercitrii unei anumite meserii. Exemple pentru primele dou categorii: evreii care pn n Evul Mediu trziu erau expulzai din mai multe ri din Europa; comerul cu sclavi nceput de portughezi i continuat de spanioli, danezi, francezi, englezi. Deplasrile forate sunt mai reduse, estimndu-se c n lume exist cca. 10 milioane refugiai. Fluxurile de refugiai sunt determinate de conflicte interne (dictatur, rzboi civil) sau internaionale, de catastrofe naturale sau ecologice (foamete). Marea majoritate a refugiailor nu parcurge distane mari, migreaz spre rile vecine, mai ales cnd exist o solidaritate lingvistic sau etnic. Doar 1/3 din refugiai se ndreapt spre state mai ndeprtate, cel ami adesea spre state dezvoltate din Europa, America de Nord, Japonia, Australia. La terminarea conflictului, unii dintre acetia se ntorc n rile de origine, alii sunt expulzai, dar cei mai muli se instaleaz definitiv n rile primitoare. Majoritatea taberelor de refugiai sunt locuri de tranzit sau provizorii, fiind situate n apropierea frontierei. Stocul de refugiai e o component a efectivului de migrani internaionali. La sfritul anului 2008, cea mai mare parte a refugiailor (80%) se gsea n rile mai puin dezvoltate.(8,4 mil.). La nivel regional atrage atenia regiunea Asia-Pacific care concentra cca. 3,4 milioane refugiai, urmat de Orientul Apropiat , Africa de Nord. n cele mai multe regiuni numrul acestora a sczut comparartiv cu anul precedent. La nivel de ri se remarc Pakistanul (1,7 mil. provenii din Afghanistan, Siria), Germania, Iordania, Ciad, Tanzania, Kenya sau China. refugiaii afghani-n Pakistan, Iran, Germania, Marea Britanie, Olanda; refugiaii irakieni-45% din totalul refugiailor; cei mai muli n Siria, Iordania, Iran, Liban, Germania, Suedia, Olanda; refugiaii somalezi-spre Kenya, Yemen, Etiopia dar i spre Marea Britanie, Olanda, Norvegia, SUA; refugiaii sudanezi-n Ciad, Uganda, Kenya, Etiopia, Egipt; refugiaii congolezi-Uganda, Tanzania, Rwanda; refugiaii columbieni-spre Venezuela, Ecuador, SUA, Canada. O form particular a migraiilor internaionale o constituie diaspora (generat de o catastrof sau de evenimente tragice care au afectat profund viaa anumitor comuniti). Diasporele se disting de simplele fluxuri migratorii, cteva criterii de delimitare sunt: deplasarea s fie declanat de o catastrof; populaia s se deplaseze n mai multe ri i

39

doar o minoritate s rmn pe loc; s se integreze, dar s nu fie asimilat; comunitile n diaspora s pstreze legturi importante ntre ele i cu locul de origine. Anumite micri nu pot fi considerate diaspore: iganii-ara de origine: India, africanii, irlandezii-prea concentrai n Marea Britanie i SUA, italienii. Se poate vorbi ns de diaspora evreilor ce au ca spaiu de referin Ierusalimul. Considernd srcia drept catastrofa care declaneaz dispersia populaiei se poate vorbi de: diaspora chinez, diaspora indian, diaspora greac, diaspora armeneasc . Noi diaspore sunt pe cale de a fi create: diaspora marocan-n toate rile Europei i n America de Nord, diaspora turcn toat Europa, America, Australia, Asia Central. Diferenele majore ntre diasporele vechi i noi se refer la accesibilitatea spaiului de referin i la implicarea guvernelor din rile de origine n viaa membrilor dispersai. Emigranii independeni, ca i muncitorii strini sunt categoriile cele mai importante n cadrul migraiilor internaionale actuale. Acestea prezint o anumit ritmicitate i regularitate n spaiu. Evoluia migraiilor internaionale: Referindu-ne doar la secolele recente se remarc trei mari perioade: a.)sec. XIX i nceputul sec. XX marile migraii transoceanice din Europa de V, apoi din Europa Sudic i de E spre America de Nord, America Latin i Australia. Aceast micare s-a dezvoltat dup 1815, cnd emigranii din rile industrializate din N-V Europei i din zonele rurale suprapopulate din Irlanda s-a deplasat spre America de Nord. Spre sfritul sec. XIX emigraia a fost nlocuit de fluxuri din Europa de Est i de Sud. n perioada 1901-1910 pleac spre America de Nord 5,9 milioane de persoane din Italia, 3,4 mil din Imperiul Austro-Ungar, 2,8 mil din Marea Britanie, 1,6 mil din Frana. SUA, principala destinaie a acestora a primit n perioada 1840-1914, 50 milioane persoane. Migraia european din sce XIX i nceputul sec. XX a dus la popularea unor regiuni ntinse din America de Nord, America Latin, Australia i Noua Zeeland. b)n perioada interbelic are loc un declin al migraiei transoceanice dinspre Europa: haosul financiar european, criza economic din 1929, declinul natural din unele ri, introducerea ajutorului de omaj i a asistenei medicale, reducerea suprafeelor cultivabile de peste ocean dar mai ales nevoia rilor din Lumea Nou de mn de lucru calificat sunt principalele cauze care au dus la reducerea fluxului de imigrani spre America. Frana, Germania, Marea Britanie primesc din rile vecine mai muli imigrani dect au pierdut n perioada anterioar. c)dup cel de-al doilea rzboi mondial s-au restabilit vechile fluxuri migratorii din Europa spre SUA, Canada, Australia i Noua Zeeland, Argentina pentru c aceste ri au avut din nou nevoie de for de munc pentru a face fa creterii economice. n perioada 50-60 noi fluxuri migratorii se ndreapt dinspre America Latin-Mexic, Caraibe, Republica Dominican, Haiti, Puerto Rico-spre SUA i Canada (mai nti pentru agricultur, apoi n industrie i servicii). rile vest-europene care pn n 1950 nu acceptau imigrani, datorit creterii economice i a forei de munc insuficient, recurg la muncitorii strini (Marea Britanie, Frana, Germania, Elveia, Olanda, Suedia i Belgiaprimesc cca.15 milioane de imigani din Italia, Spania, Portugalia, Iugoslavia, Grecia. Multe din statele receptoare au recurs la fora de munc din colonii: nspre Frana-imigrani din N Africii; nspre Marea Britanie din India i Pakistan, iar n Olanda provin din Indonezia i Surinam. Odat cu cderea regimului comunist n statele Europei de E n 1990 dar i schimbrile economice au dus la extinderea spaiului migraiilor internaionale i la diversificarea fluxurilor migratorii. n rile ce au recurs la munc strin i puin pretenioas, s-au format dou piete de munc neconcureniale, una fiind fora de munc naional (autohton), cu locuri de munc atractive i bine pltite i fora de munc strin, cu locuri de munc neatractive i prost pltite (n Europa, America de Nord). n 2002, ponderea muncitorilor strini n totalul forei de munc depea 43%-Luxemburg, 21%-Elveia, 19 %-Canada, 15 %-SUA i 510 % n Europa. n alte ri: Japonia are rezerve de for de munc n regiunile mai puin industrializate, folosete puini muncitori strini (coreeni). n Africa de Sud-activiti miniere i industriale emigrani din Mozambic, Malawi,

40

Botswana. Proximitatea, relaiile stabilite n trecut, comunitatea de limb i cultur, sferele de influen stabilite de marile puteri constituie factori principali ce determin formarea fluxurilor migratorii internaionale. Resurse energetice si valorificarea lor pe Glob - Petrol, gaze naturale, carbuni Resursele energetic sau resursele litosferei sunt indispensabile oricarei societati indifferent de economie. Consumul este in continua crestere, aparand probleme legate de eficienta energetica, ca urmare conteaza mai mult modul de consum decat marimea consumului. Dintre resursele energetice cea mai utilizata categorie este cea a combustibililor fosili, acestia oferind cea mai mare parte a energiei mondiale. Datorita faptului ca sunt resurse neregenerabile exista o serie de probleme care conditioneaza in prezent dezvoltarea sistemelor energetice. Volumul limitat de combustibili fosili : Pentru petrol volumul rezervelor sigure in 2007 168 mld tone ceea ce in conditiile consumului mediu mondial inseamna o durata de asigurare undeva la 40-41 de ani. Consumatori importanti SUA care nu detine decat 2,4% din rezervele mondiale de petrol insa consuma 25% din productia mondiala, au o durata de asigurare < 10 ani. Doar Orientul Mijlociu are o durata de asigurare cu mult peste media mondiala. Gazele naturale rezervele mondiale sigure 2007 , 177 000 mld m iar raportate la consumul mediu mondial o asigurare de 60 de ani. Carbuni 850 mld t resurse sigure cu o durata de asigurare de 130 de ani. Distributia geografica a principalelor detinatoare de rezerve si a marilor consumatori : Petrol aproape 61 % din rezervele mondiale sigure se afla in Orientul Mijlociu, avand primele cinci detinatoare pe plan mondial : Arabia Saudita 22% , Iran, Irak, Kuweit, Emiratele Arabe Unite. 75% din rezervele sigure apartin statelor care formeaza OPEC. Gazele Naturale Federatia Rusa care detine mai mult deu n sfert din rezervele mondiale, Orientul Mijlociu pe ansamblu are aproape 30 % din gazele naturale pe plan mondial ( Iran , Irak). Carbuni o repartitie mai echitabila SUA detine 25% din rezervele mondiale , urmata de Federatia Rusa si de China ( cel mai mare consummator) 40% din productia mondiala. Anumite limite de ordin economic, politic si social: Limite de ordin economic, cresterea preturilor ( petrol si gaze naturale), diminuarea importurilor de exemplu India care a scazut importurile neavand putere financiara. Limite de ordin politic impunerea unor restrictii de catre marile puteri de exemplu SUA pentru exporturile libiene de petrol sau pentru Iran, conflicte aparute in Orientul Mijlociu Irak dupa 1990. Limite de ordin social : pozitia unor ONG-uri si a populatiei fata de alte surse de energie: reticenta fata de energia nuclear indeosebi dupa 1986. Impotrivirea fata de construirea de hidrocentrale pt ca barajele aduc modificari mediului natural si antropic, Fata de instalatiile eoliene mai ales in Marea Britanie si SUA pe motiv de degredare estetica a peisajului. Poluarea prin arderea combustibililor fosili creste efectul de sera ( gazele cu efect de sera CO2): 1990 Conferinta privind modificarile climatice unde se recomanda pastrarea emisiilor cu gaze cu effect de sera la nivelul acestui an . 1992 Conferinta de la Rio Agenda 21. Aparitia unei aliante: Alianta Statelor Insulare care reuseste convocarea unei conferinte la Berlin 1995, despre schimbarile climatic. 1997 Kyoto protocolul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, acest angajament este luat doar de tarile dezvoltate, deasemenea fostele tari comuniste au fost suspectate ca isi vand drepturile de poluare. Petrolul: O roca sedimentare de origine organica formata in urma descompunerii unor cantitati mari de materie in conditi de sedimentare si subsidenta permanente, datorita acestor conditii de formare se poate vorbi de diferente in ceea ce priveste marimea zacamintelor, astfel: cu cat este mai mare este mai rentabil ; Adancimea zacamantului, cu cat este mai mica este mai rentabil; Coeficientul de recuperare <50 % ; Calitate petrolului: petrol foarte usor cel mai

41

bun greu > 1,2 g. Structura zacamantului : in partea inferioara se regaseste apa de zacamant care poate indica conditiile de formare , partea mediana este prezent petrolul, partea superioara gazul de zacamant ( gazul de sonda). Ca resursa economica intra la mijlocul secolului XIX. 1856 Romania prima tara care inregistreaza statistic o productie de petrol. 1859 Titus Ville ( in Pennsylvania) exploatare de tip industrial. 1857 in Romania a functionat prima instalatie de rafinare RAFOV, inginerul care a conceput aceasta instalatie Th. Mehedinteanu. Ulterior incepe exploatarea industriala in SUA, Canada, Rusia, Sua dominand clar productia mondiala pana in anii 70 ( 1973 prima criza mondiala a petrolului) 2 USS/bbl. A doua criza mondiala a petrolului 78-80 declansata datorita OPEC-ului iar dupa 1990 aceste crize s-au multiplicat s-a ajuns la 100 USD/bbl in SUA, urmeaza o dominare de catre URSS, iar dupa 1990 piata este dominate de Orientul MIjlociu. Repartitia principalelor rezerve si producatoare de petrol: - Orientul Mijlociu : Arabia Saudita - prima producatoare mondiala dispune de cele mai mari zacaminte in regiunea terestra GHAWAR (camp petrolier) cel mai mare din lume.De aici petrolul este exportat spre V pana la Marea Rosie pana la portul YANBO dar si spre E spre portul RASAT TANNURAH . Zacaminte submarine SAFANYAN, tara cea mai mare exportatoare lider al OPEC. Iran principalele zacaminte in partea terestra V tarii : MARUN , AGHA JARI , in domeniul submarine al Golfului Persic zacamantul DARIUS. Kuweit in reigunea teresta BURGAN ( al doilea pe plan mondial) petrol exportat in totalitate in portul MINA AL AHMADI. Irak zacaminte in domeniul terestru doi poli importanti in N la curzi KIRKUK si S la granita cu Kuweit RUMAILA . Emiratele Arabe Unite in zona submarina G Persic , ZAKUM petrol si gaze naturale. - Asia: China cu productie in crestere continua in partea de NV zacamantul YUMEN, spre partea central in N cel mai mare zacamant DAQUING, rezerve si productie importanta in domeniul submarin Golful BOHAI. China consuma aproape 10% din productia mondiala , este dependent de importuri din Federatia Rusa in special. Kazahstan la E de Mare Caspica in Peninsula Emba zac. TENGIZ. Azerbaidjan- pana in 1930 a fost principalul furnizor pentru URSS, domianat submarine in E BAKU. Indonezia cea mai veche producatoare din Asia datorita Marii Britanii, rezerve si productie mixte terestre si submarine din perimetrul insular : JAWA, SUMATRA, SULAWESI, KALIMANTAR , mai exploateaza si Malaezia. - America : SUA al treilea producator mondial dar si cea mai mare consumatoare , de multi ani importurile depasesc uc mult productia interna , Sua avand o politica de ocnservare a rezervelor de petrol . Ca principale localizari: Alaska ( exploatari udpa prima criza mondiala a petrolului ) zac. Din categoria celor gigantic : PRUDHOE BAY (N) 1300 km o conducta pt transportul spre VALDEZ, petrolul de aici nu a putut fi exploatat mult timp din motive ecologice. Golful Mexic ( terestru si submarin) TEXAS, LOUISIANA( de la francezi). Regiunea centrala DIDCONTINENT : OKLAHOMA , KANSAS. Vest : CALIFORNIA. NEW MEXICO , COLORADO. CANADA dispune de resurse importante in ultimii ani s-au descoperit rezerve mari in Marea BEAUFORT ( reg. submarina) Arh. Arctic problem uc exploatarea cea mai mare parte a productiei canadiene provine inca din reg. traditionale si provinciile : ALBERTA (75%) cu PEMBINA si REDWATER. Alte doau provincii ale Canadei : COLUMBIA BRITANICA, SASKATCHEWANN. MEXIC : Pen. YUCATAN 50% din productia Mexicului; Zona litorala a mexicului VERA CRUZ ; Domeniul Submarin Golful CAMPECHE. AMERICA DE SUD: VENEZUELA : NV ( terestru is submarin) LAGUNA MARACAIBO (aproape 80% din productia Venezuelei); ORINOCO (petrol greu) ORINOCO HEAVYOIL utilizat in termocentrale in loc de pacura sub denumirea de ORIMULSION importat de Japonia, Sua, UE; ORIENTE. ARGENTINA: Tara de foc CERRO REDONDO , PATAGONIA, COMODORO si RIVADAVIA se afla in Golful SAN JORGE. BRAZILIA 90% din

42

productia ei provine din submarine : CAMPOS BASIN In domeniul terestru BAHIA, AMAZONAS. COLUMBIA : CUSIANA, TRINIDAD. - Europa: Datorita zac. Prezente in partea E : SIBERIA (V) denumit si al 3 lei BAKU : - zac. SAMOTLOR, TIUMEN; Volga-Ural denumit si al 2 lea BAKU : REP. TATARSTAN, BASKORTUSTAN; (submarin) Insula SAHALIN; CAUCAZ REP CECENA. Federatia Rusa cel mai mare prducator si exportator din Europa : Norvegia si M.Britanie producti recente apar dupa prima criza a petrolului in urma descoperirilor din M. Nordului. Datorita factorilor geologici Olanda, Germania, Danemarca, au rezerve mici. Norvegia (S ) EKOFISK , TROLL, OSEBERG. In total productia este exportata catre UE prin conducte submarine M Britanie exploatari in E: Ins SHETLAND, BRENT si in E Scotia: MAGNUS, DON. Productii secumdare Italia : S Siciliei , N Lombardia . Germania : M. Nordului. Romania: a fost al 2 lea producator European inainte de al 2 lea Razboi Mondial, productia maxina a Romaniei de 14 mil t este obtinuta in 1974 cea mai mare din industria petrolului in Romania. Este adoptate o politica de protejare a rezervelor, 11 mil t o productie constanta, in prezent 5,5 mil t iar rezervele sigure pot sa asigure aceasta productie 15 20 de ani, ca urmare importurile depasesc cu mult productia interna. - Africa: N LIBIA cu o productie in scadere (politici de protejare a resurselor) centru si NE :ZELTENI, RAGUBA. ALGERIA in zona Saharei : HASSI MESAAOUD, EDJELEH ( erguri). EGIPT Pen SINAI , V de Nil EL ALAMEIN . Regiunea de ka Golful Guineea , resurse terestre Nigeria centru- E : IMO RIVER, submarine: OKAN. Centru si V ANGOLA (membru OPEC) : CABINDA. SUDAN S Podisul DARFUR. Prelucrarea petrolului : Aproape toata productia mondiala intra in procesul de prelucrare, amplasarea unitatilor de prelucrare este determinate de cativa factori : Apropierea de centurl de exploatare de exemplu rafinariile situate in spatiile: Volga-Ural ( PERM sau UFA), rafinarii idn Orientul Mijlociu SHIRAZ (Iran), Ploiesti; Unitati de prelucrare situatei n porturi sua apropierea lor: Olanda la Rotterdam, Italia la Genova, Bari, Le Havre, Nantes, Midia Navodari; Amplasare la capatul sau de-a lungul unor conducte de mare capacitate : INGOLSTADT( Germania), Koln,Krasnoiarsk ( Fed. Rusa) ; Apropierea de centre de consum, marile rafinarii din Sua : NEW YORK, BALTIMORE (E), LOS ANGELES(V). America de Nord cea mai mare capacitate de rafinare Sua lider ca localizare reg. E orase de la Oc. Atlantic , Reg. Golful Mexic: HUSTON, BATON ROUGE; Reg, central Sua: WICHITA ; Reg. Marilor Lacuri : CHICAGO; Reg.de V : CALIFORNIA. Pt. Canada rafinariile din apropierea marilor orase : MONTREAL, VAN COUVER. Europa rafineaza foarte mult fata de productia proprie : Trei sferturi din aceasta se afla in reg. Volga-Ural; Prezenta unei importante rafinarii in porturile de la M. Neagra :NOVOROSIISK. La nivelul UE Italia (porturi), Germania (conditi de rafinarii din porturi de la M. Nordului) cum ar fi HAMBURG, WILHELMSHAVEN, Franta domina prin rafinarii in porturi, M. Britanie : MILFORD HAVEN, SHELL HAVEN , Olanda: ROTTERNDAM. Asia trei tari mai importante : Japonia (in porturi): KAWASAKI, CHIBA, NABOYA; China la M chineza care a reusit sa relizeze a treia capacitate din lume in partea de E cele mai importante rafinarii : SHANGHAI, LUDA. Coreea de Sud: mare importator de petrol (portuar): ULSAN, PUSAN. America de Sud , Africa, Orientul MIjlociu detin capacitate de prelucrare cu mult sub nivelul productiei. Romania a detinut o capacitate de prelucrare de 32 mil t transport de-a lungul unor conducte : Pitesti. Transportul petrolului: Reprezinta unul din cele mai importante cursuri generate de distributia centrelor de consum si a celor de productie deasemenea distributia unitatilor de prelucrare. Modificarile intervenite in structura marilor exportatori si ocnsumatori, interesele geopolitice ale principalelor puteri economice si militare. Doau modalitati principale de transport :- maritime si prin conducte ( 90%) din totalul tonajului transportat. Transportul maritim avantaje: Capacitati mari de transport ale tancurilor petroliere 300 000 tdw ( tona deadweight) unitate de masuna prin

43

care se exorima capacitatea de transport, se refera la marfuri; Tona registru brut unitate care implica si tonajele proviziilor echipamentelor pe langa celalalt tonaj; Nu sunt necesare cheltuieli de intretinere pt caile de comunicatii. Dezavantaje: Petroliere nu pot fi utilizate pentru transportul altor marfuri (VRACHIERE, CARGOURI); Sunt necesare instalatii specializate pt operatiunile incarcare si descarcare ; Pt navele de tonaj mare este necesara o adancime mare a apelor ; Riscul poluarii apelor si a tarmurilor : sex XIX Hamburg, mijlocul sec XX Japonia (docuri petroliere). Novele petroliere au cea mai mare pondere in structura flotei comerciale mondiale. Candva tari mai mici fara un nivel deosebit de dezvoltare economic, care nu au o productie de petrol detin cele mai mari capacitate ale flotei de petroliere: LIBERIA, PANAMA, MALTA, CIPRU, VANUATU, BAHAMAS (tari cu pavilion liber la inregistrare sau pavilion de complezenta). Dupa nationalitatea armatorilor situatie se schimba : GRECIA, JAPONIA, SUA. Porturi maritime specialicate in comertul cu petrol (petroliere) datorita ocnsumului in crestere a fost necesara aparitia unor porturi petroliere specializate iar in unele cazuri realizarea unor avanporturi care sa poate prelua tancurile de mare tonaj de exemplu: EUROPORTUL, SHELLHAVEN ( avanportul Londrei). Aceste porturi petroliere in unele situatii sunt artificial adica realizate pe insule artificiale adica realizate pe insule artificial: KHARQ. O clasificare a porturilor petroliere: - Amploare sau localizare: Porturi situate la capetele unor conducte magistrale exempleu pe tarmul N al Africii : ARZEW, SKIKDA (Algeria), NOVOROSIISK (M.Neagra); Porturi de import de unde petrolul pleaca prin COnducte spre alte destinatii: GENOVA, TRIESTE, CONSTANTA; Porturi de consum local unde petrolul se prelucreza in porturi :ROTTERDAM, LOS ANGELES, HAMBURG; Porturi de redistributie :SINGAPORE,SANTA CRUZ DE TENERIFE. - Alt criteriu dupa ponderea petrolului in structura traficului: Porturi petroliere propriu-zise > 75% de la Golful Persic sau din N Americii de S, N Africii; Porturi petroliere situate in mari complexe portuare caracteristice marilor zone de consum, ponderea petroluilui 50-75% avanporturile :CHIBA; POrturi cu trafic petrolier cu pondere <50% ex: BORDEAUX, NAPOLI, LIVORNO, CONSTANTA. Rutele petroliere: - rute care pleaca din Orientul Mijlociu :RAS AT TANNURAH, YANBO, MINA AL AHMANDI, KHARO. Directiile principale pe care se indreapta petrolul tarmurile E ale Africii, Europa prin Canalul Suez, spre Sua tot prin Suez. Asia de E este principal consumatoare de petrol din Orientul MIjlociu ca : JAPONIA, CHINA, COREEA DE SUD. - Regiunea Marii Caraibilor: Porturile Venezuelei si Columbiei prin care se exporta petrol; Porturile din Antilele Olandeze : ARUBA , CURACAO prin care se exporta indeosebi produse petroliere , ca destinatii protuare Sua situate la Golful Mexic: HOUSTON, BATON ROUGE sau situate la Oc. Pacific prin Canalul Panama; Porturiel Europei V; Porturile Braziliei si Argentinei. - Regiunea Golfului Guinee, Nigeria cu directiile : Sua si Europa de E. - Regiunea Africii de n cu directia porturile Europei S. Transportul prin conducte : In 1865 in Sua prima conductapt transportul petrolului brut, 1930 in Sua apar conductele pt produse rafinate. Avantaje : rapiditate, riscuri de poluare mai mici . Dezavantaje: costuri de realizare. America de N detine 75% din reteaua de condute petroliere, o densitate mare pe plan mondial : MIDC , TEXAS, LOUISIANA, OKLAHOMA pornesc spre: CHICAGO, NEW YORK, PHILADELPHIA. TEXAS DALLAS spre E, NV Sua. Golful Mexic- BEAUMONT PORT ARTHUR EST HOUSTON . ALASKA NORD SLOPE si merge in portul VALDEZ. CANADA o retea INTERPROVINCIAL din EDMONTON spre : TORONTO, VANCOUVER ->

44

SEATTLE. In Europa Fed. Rusa = ALMETEVSK(DRUJBA)->insemana prietenie in rusa dupaceea spre S Siberiei la OMSK -> KRASNOIARSK -> ANGARSK . Tot de la ALMETEVSK ->BELARUS (MOZIR) iar de aici spre UCRAINA ->SLOVACIA; POLONIA-> GERMANIA . Problema transportului din zona MCaspice , existent unei conducte din timpul Uniuni Sovietice BAKU-NOVOROSISK , proiect pentru a evita de la BAKU-CEYHAN care prezinta un dezavantaj trece prin N Turciei. Iranul a finalizat o conducta prin care petrolul de la TENGIZ (Rusia) -> KHARQ (aproape 2000 km ). Implicarea Romaniei de la NOVOROSIISK urma sa ajunga la Constanta (dispune de cel mai mare terminal de la M Neagra) ajunge la Serbia-> Slovenia-> Trieste. De la NOVOROSISK in Bulgaria in portul BURGAS de aici catre Albania pana la VLORE. Europa reteaua din V: Din S Frantei pe langa Marillia-> LAVERA FOS-> STRASBOURG-> KARLSRUHE; Din Italia de la GENOVA->ULM, TRIESTE-> INGUSTADT. Sistemul de ocnducte al Rinului ROTTERDAM-> KOLN. Sistemul de conducte din Orientul Mijlociu :GHAWAR->YANBO; KIRKUK->TRIPOLI (din Liban) . Rezervele de gaze natural si principalele tari producatoare: Importanta: Puterea caloric este cuprinsa intre 5000- 13 500 kcal/cm , sunt utilizate in industria energetic dar si chimica pt obtinerea unor anumite substante acetilena, amoniac. Avantaje : Usurinta in transport prin conducte; Costurile pt exploatare si utilizarea gazului metan sunt de 8 pana la 12 ori mai mici decat pt carbuni si petrol ; Ele pot fi si valorificate integral. Rezervele 1960 sigure erau de 186 000 mld m. in 1980 70 mii mld m si 2007 177mld m, o acoperire a consumului pt 60 de ani cu 2000 mld/an consum. Rezerve potenatiale 270 mii mld m recuperabile, cele mai mari rezerve sigure sunt detinute de Orientul Mijlociu 41% din totalul mondial : Iran 15%, Qatar 14%, Europa 35%, Fede.Rusa primul loc in lume 27%, Africa si Asia 8%, America de N 4%. Prin rezerve si productie I loc Fed. Rusa 2007 22% din totalul mondial productie destinata pietei interne cat si celei externe. Bazinul fluviului Obi cele mai mari rezerve principalul camp gazeifer URENGOI. Zona asiatica detine 60% din rezerve dar ocntribuie doar cu 50% la productie. In sectorul European in SV Muntilor Ural ORENBURG,camp gazeifer , o alta zona Volga-Ural campul SARATO, litoralul M. Kara, bazinul Peciora, zacamintele de la VORKUTA.Principalele zone consumatoare Sanct Petersburg, Moscova, zona M-tilor Ural . In Europa principalul producator Olanda 3% din totalul mondial 2007 principalul zacamant GRONINGER, cel de la PLACIG in M. Nordului este principalul frunizor pt Europa de V. M.Britanie exploatarile principale din M.Nordului :LEHMAN BANK, WEST SAL WIKING. In Norvegia principalele campuri: COD, FRIGG, EKOFISK. Germania in Bavaria , Saxonia Inferioara. Italia cu zac. In Campia Padului, Parma, Pavia, Piacenza. Romania 0,3% din productia mondiala. Asia cu Iranul cu o productie de 3% din totalul mondial de gaz de sonda. Indonezia: PERLAK, PALEMBANG in insula Sumatra si insula Kalimantan : TARAKAN,TENJUNG. China in reg. litorala a Golfului BOHAI, si aria cursului inferior HUANG HE. Pakistan exploateaza gaz in Campia Indusului si in N in apropiere capitalei Islamabad. Malaesia in parte continental si litorala. America de N Suai n principal productie de 21% annual din totalul mondial, ozna cea mai productive sectorul central S :TEXAS, LUISSIANA, la E de Mississippi pana la Rio Grande: campul CORPUS CRISTI , TEXAS CITY , BEAUMOND, explaotari offshore din Golful Mexic. Statul OKLAHOMA, KANSAS (TULSA, AMARINO), in reg. muntilor Stancosi :New Mexico, San Juan, Colorado, Wyoming, California, Pod. Preeriilor, Alaska S la Kenay , West Fork, Cook Inlet, gazelle exploatate sunt exportate prin vaste conducte . Canada a treia producatoare mondiala principalele areale: Columbia Britanica, Alberta, Saskatchewan circa 40% din productia realizata este exportata catre Sua. Mexic: TAMPICO, REYNOSA, MOZA, RICA, MINATILAN. America de S in Argentina productie obtinuta din perimetrele :COMORODO, RIVADAVIA, PICO-TRUNCADO.In partea central in apropiere de Mendoza sau la N de Salta. Venezuela desi detine rezerve importante ele sunt foarte putin exploatate, exclusive gaz de sonda Reg. Maracaibo, zona El Tigre. Autralia

45

in partea central campuri in sectorul central V si in E pe teritoriul statului QUEENSLAND sau in domeniul submarin in NV. Africa Algeria principalul zac. HASSI RMEL acest zac. Sunti n cea mai mare parte exportate catre Europa V, alte campuri AIN SAKUN, BERGA. Carbuni: Carbunele este o roca sedimentara caustobiolitica, provine din incarbonizare resturilor vegetale, un process care se desfasoara lent si in lipsa oxigenului atmospheric la presiuni si temperature ridicate. Compozitia chimica : Carbon 55-96 %, Oxigen 25-40%, Hidrogen 1-6%, Azot sub 2%, Fosfor, Sulf. Formarea acestora a avut loc in ere geologice diferite, insa acumularile de carbuna dateaza din permocarbonifer pana in Neozoic. Datorita puterii calorice pe care o degaja carbuni sunt folositi in industria energetica astfel : Carbunii superiori dezvolta 7000 9000 kcal/kg, Carbunii inferiori 2600- 5000 kcal/kg. Din carbunii superiori se obtine cocsul care este utilizat la randul lui drept combustibil in siderurgie la topirea minereurilor sau fabricarea fontei. Carbuni au fost clasificati in carbuni superiori (antracit si huila) si carbuni inferiori (carbine brun, lignit si turba) tinant cont de origine, vechime, compozitie, putere caloric, umiditate sau reziduri provenite din arderea lor. Corpul plantelor este alcatuit aproximativ din : 50% ccarbon, 40% oxygen, 6% hidrogen, 4% azot.Aceste plante in staidul de descompunere formeaza niste usbstante care acoperite de malul apelor sunt supuse unor procese de descompunere de pierdere de oxigen, cu degajare de dioxid de carbon si apa, procese care conduc la imbogatirea reziduala in carbon si hidrogen.La aceste transformari participa enzimele proprii, unde bacteria anaerobe si unele ciuperci, int-run meidu umed si lipsit de aer. Rezultatul acestor procese defineste procesul de carbonificare sau incarbonizare prin care se formeaza un complex humic alcatuit din acizi humici, aicizi humo-lemnosi si humina.Bacteriile care initiaza carbonificarea se alimenteaza cu celuloza ca substrat energetic. Trei gurpe genetice de carbuni : Carbuni humici (proveniti din vegetale superioare, depuse in mlastini); Sapropelici combustibili (proveniti din plante inferioare acvatice ca alge, spori); Liptobioliti formati din ceara si rasini. Ultimele 2 tipuri se gasesc acumulari de dimensiuni reduse.Carbuni humici intereseaza idn punct de vedere energetic. Gradul de carbonificare deternima rangul carbunilor in utilizarea lor in economie.Rangul este dat de raportul C/H existent in masa carbunilor.CU cat proportia C este mai mare cu atat carbunele este mai indepartat de material prima din care a provenit. Carbuni humici :turba, lignit, carbine brun, huila, antracit. Turba: Are o structura spongioasa; Este alcatuita din fragmente provenite din muschi, funze, ramuri, radacini de plante; Se acumuleaza in turbarii, mlalstini montane; Ca varsta sunt recente :cuaternar; Dupa locatie sunt : -paralice (provenite din vecinatate marilor, in lagune) lemnice( in interiorul continetelor, campii, platouri mlastinoase, zona inundabila, a raurilor); Poate avea 40-95% apa , in stare uscata contine 40-60% carbon, 28-40% oxigen si 4-7% hidrogen. Are o putere calorica redusa 900-1500 kcal/kg. Lignitul : Pastreaza structura lemnoasa (se poate temrina si specia din care provine); Se impart in : pamantosi (formati din trunchiuri, ramuri, frunze, seminte), xiloizi (rezultati din trunchiul arborilor si arbustilor prinsi in turbarie); S-au format in tertiar; Sunt utilizati pentru incalzit si termocentrale; Are o putere caloric redusa de 26004100 kcal/kg. Carbune brun: Structura vegetala se observa numai la microscop; Sunt formati din material vegetal provenit de la plante superioare; Contin 66-79% carbon are o putere calorica 3500-5000 kcal/kg; Se utilizeaza drept combustibil dar poate fi si cocsificat. Huila: Putere calorica 7000-9000 kcal/kg; Huila si unele varietati de carbune brun servesc la prepararea cocsului siderurgic; S-a format in Paleozoic (carbonifer, permian); Este fibros sua sistos, negru stralucitor dur dar sfaramicios; Contine 69-90% carbon, 4-6% oxigen, 5% hydrogen si apa; Are o putere calorica de 7000-9000 kcal/kg; Se foloseste si la fabricarea gazului de iluminat si a gudroanelor.

46

Antracitul: Este format din vechi zacaminte de carbuni humici supuse unor temperature de 600 C si presiuni ridicate (carbune metamorfozat); Areun continut ridicat de carbon (89-96%); Are o putere calorica cuprinsa intre 7800-9000 kcal/kg si arde cu flacara scazuta si farqa fum; Cocsul obtinut este folosit in industria energetic dar si ca materie prima in industria chimica. Productia de carbune: Productia mondiala a crescu continuu in 1890 se extrageau 512 mld t , in 1910 s-a ajuns la 1,5 mld t , in 1950 productia a fost de 1,8 mld t , in 1985 4,4 mld t iar udpa 1990 nivelul productiei mondiale este de circa 4,5 mld t . In productie predomina carbuni superiori iar Germania are o productie diminanta de carbuni inferiori. China produce 1,4 mld t , carbuni sunt principal sursa de energie a tarii (80 % ) , eploatarea se face in cariera iar cele mai mari zacaminte :FESHUN, BENXI, TAIYUAN,DATONG. Sua o productie de 988 mld t in 1997 , in reg. muntilor Appalachi in statele : Pennsylvania, Virginia V si Alabama.Alta regiune pe fluviul Mississippi in statele Illinois, Indiana, Kentucky, Ohio, Iowa, Missouri, Nebraska si in reg. muntilro Stancosi Dakota N, Colorado. India o prdcutie de 333 mld t o productie formata din huila exploatari din : Calcutta, statele Bengalul de V, Madhya-Pradesh, Bihar. Germania zacamintele cele mai mari se alfa in reigunea Saxonia-Thuringiana, bazinul Lauchhammer, carbuni inferiori in bazinele Aachen, Ville-Koln.Bazinul Ruhr este principal zona de extractive a carbunilor superiori cu rezerve estimate la peste 20 mld t contin 10 mld t de carbuni inferiori. Federatia Rusa cu bazinul Peciora cu carbuni superiori cel mai exstins bazin carbonifer al Europei Dombasul Polar , Bazinul Moscova , Muntii Ural cu bazine importante Ekaterinburg, Kizel, Labinsk, cel mai important bazin Kuznetk contine circa 200 de straturi. In partea asiatica :Kansk-Acinsk, Ceremhoro-Irkutsk, Tunguska.Sunt si bazine care au o valorificare slaba:Lena, N Siberiei Taimr, Kolma, Bureia, Suceana,Sahalin. Australia zacaminte in reg. Alpilor Australiei cu bazinele Sydney, Ipswich, Newcastle, Blair Athol. Polonia resurse de huila in Silezia Superioara 90% din rezerve concentrate in aceasta zona. Celelalte rezerve in Silezia Inferioara cu bazinele Wallrzych si in Podisul Lublin, Turow si Konin-Turek. Ucraina cu bazinul Donetk care asigura intreaga productie de carbune, bazin cu cea mai ridicata pondere a carbunilor cocsificabili din Europa. Repartitia, densitatea, structura populatiei in Romania Rspndirea populatiei Romniei la nivel de judete: Densitatea populatiei Romniei evolueaza constant, in anul 2002 era de 91 loc./km2 . La nivelul trii, densitatea populatiei prezinta variatii mari de la un judet la altul. Judete cu o densitate mare, avansate industrial sunt : Ilfov, Prahova, Dmbovita, Iasi, Galati, Brasov, Cluj, Constanta, Dolj, Arges, Neamt. Cea mai sczut densitate se nregistreaz n judetele: Tulcea (30 loc./km 2, Caras-Severin (39 loc/km2), iar unele judete montane au densitati moderate (in jur de 50-60 loc./km 2): Covasna, Harghita, Bistrita-Nsud; n aceste judete densitatea este influentat de conditiile naturale. Sporul migratoriu al populatiei este un factor important pentru densittile ridicate din zonele : Bucuresti, Valea Prahovei, Tara Brsei, Depresiunea Sibiu, Depresiunea Petrosani, Zona Galati-Brila, iar in alte zone densitatea populatiei este data in principal de sporul natural constant ridicat. Rspndirea populatiei pe provincii istorice: Cea mai mare densitate o nregistreaz Moldova, fiind influentat in principal de evolutia constant pozitiv a natalittii. In provinciile Oltenia si Transilvania, valorile densittii sunt apropiate, aproape de 80 loc./km2, acestor zone fiindu-le caracteristic nota relativ comun de peisaj dat de structurile fizico-geografice. In Banat si Dobrogea, unde structurile fizico-geografice sunt cuprinse in spatii considerabile de munte sau delt, densittile sunt sub media pe tar.

47

Rspndirea populatiei pe zone de altitudine: Peste jumtate din populatia trii este localizat la o altitudine de 200 m. 8 % din populatia total a Romniei este situat intre 0-40 m altitudine. In jur de 46 % din populatie este localizat intre 40-200 m. 30 % din populatie se afl n zone cuprinse ntre 200-400 m, zone de contact ntre cmpie si deal sau podis.10 % din populatie se afl la altitudinile de 400-600 m (depresiuni intracarpatice de joas altitudine sau depresiuni subcarpatice). 4 % se afl in zone cuprinse intre 600-800 m ( depresiunile intracarpatice de mare altitudine). 2% este localizat la peste 800 m altitudine. Rspndirea populatiei pe marile unitti fizico-geografice: Carpatii: Carpatii romnesti si formele de habitat rural si urban dovedesc un grad nalt de favorabilitate uman. n anul 2002, densitatea medie a populatiei din C. Meridionali era de aproximativ 34 loc./km 2, in C. Occidentali de 41 loc./km2, iar in C. Orientali de 60 loc./km 2. n Carpati, un element important il reprezint densitatea medie a localittilor pe 100 km2, care este de 3,9 sate/100 km 2. n ariile depresionare, aceast densitate poate fi de 8-12 sate/km2. n Carpati,in plafonul superior al asezrilor umane, asezrile sunt din categoria de marime medie inferioar sau din categoria asezrilor mici de la limita superioara a acestei categorii (300-500 loc.), dar si din categoria de mrime medie superioar. Plafonul maxim al asezarilor permanente este marcat de localittile Petreasa din M. Apuseni (1560 m), pentru C. Occidentali, de Fundata (1320 m) in Culoarul Rucr-Bran din C. Meridionali si Moldova-Sulita (1360 m) din nordul Obcinei Mestecnis, in C. Orientali. Specificul habitatului de tip carpatic este dat de localizarea, permanenta, continuitatea si stabilitatea vetrelor, dar si de gradele diferite de dispersie a acestora in numeroase trupuri, cunoscute sub denumirile de ctune, crnguri, ajungnd pn la formele mai mult sau mai putin moderne de amenajare cum sunt: stnele, slasele, cabanele. Plafonul maxim actual al asezrilor umane din Carpati poate fi considerat limita superior a spatiului oicumenic in cadrul teritoriului Romniei. Gradul accentuat de oicumenizare este dat si de faptul c asezrile plafonului superior al Carpatilor se disting printr-un indice accentuat de dispersie, intre trupul matc al satelor si componentelor lui (crnguri, ctune etc.). Astfel pe Ariesul Mic, comuna Avram Iancu se afl desfsurat intre 750-1300 m, Albac pe Ariesul Mare de la 600 la 1200 m, Mrisel intre 950-1311 m etc. Alturi de forme permanente, constante, in spatiul montan exist o serie de influente, cum sunt cele de populare foarte activ: faza pastoral. Semnificatia acestei faze este remarcabil in umanizarea C. Meridionali, cand s-au atestat foarte multe din asezrile ariilor depresionare: Petrosani, Hateg, Timis-Cerna-Bistra, Culoarul Bran si in zonele de contact ale muntilor cu Subcarpatii. Zonele cu cele mai tipice forme de mprstiere a asezrilor in C. Meridionali ( Culoarul Bran, estul depresiunii Petrosani, Culoarul Timis-Cerna, platformele de pe versantii sudici ai muntilor), contureaz un peisaj umanizat cu o originalitate deosebit, si o valorificare cat mai complex a spatiului montan. n concluzie, n Carpatii romnesti exista asezri cu o pozitie geografic favorabil, istoria atestnd favorabilitatea lor natural, prin faptul ca aceste asezri au fost intr-un proces continuu de indesire din cele mai vechi timpuri pana in epoca contemporan. Subcarpatii si Podisurile: Subcarpatii au favorizat conturarea unor tipuri de asezri specifice definite ca asezri de tip subcarpatic. Aceste asezri se disting in functie de pozitia si mrimea lor influentat de contactul munte-subcarpati, prin caracteristici ale formei si prin functionalitatea spatiului geografic. Subcarpatii, reprezentnd a doua treapta altimetric, ofer conditii foarte bune de locuire. Dintre cele trei sectoare subcarpatice, n Subcarpatii de Curbur, se nregistreaz cel mai mare numr de asezri rurale. Favorabilitatea cadrului natural de aici a oferit posibilitatea extinderii spatiului locuit, aici existnd resurse de subsol si de suprafat, care atrag populatia. Subcarpatii Moldovei si Subcarpatii Curburii reprezint zone intens populate, densitatea medie fiind de 100-120 loc./km 2. Densitatea populatiei in Subcarpatii Moldovei este cea mai mare densitate din tara, ajungnd la aproape 220 loc./km 2, iar populatia este

48

concentrat in ariile depresionare. n cadrul Subcarpatilor Getici se nregistreaz un numr total destul de sczut de asezri, repartizate neuniform. Predomin satele, iar orase, sunt destul de putine. n interiorul Podisului Transilvaniei exist concentrri accentuate care duc la densitti mult superioare mediei pe tar. Culoarul Muresului are valori superioare ale densittii (80-150 loc./km2), precum si bordura sudic a platformei Somesene ( zonele Cluj, Dej). Aici numrul oraselor este mare, situndu-se pe locul secund, dup C. Romn. n C. Transilvaniei, densittile de populatie au valori care se apropie de media pe tara, iar in Podisul Trnavelor si Podisul Hrtibaciului sunt concentri reduse, unde valoarea densittii este de 30-50 loc./km 2. Aceste situatii sunt influentate de fragmentarea mai accentuat a reliefului, mobilittile active ale populatiei si de evolutia indicatorilor demografici, mult mai moderati sau inferiori mediei pe tar. n estul trii, de la contactul dintre Carpati si Subcarpatii Moldovei si pn la marginile estice ale Podisului Moldovei, se observ rolul favorizant al zonelor de contact, al axelor de comunicatie, dar mai ales al axelor sustinute de arterele hidrografice majore ale Siretului, Prutului si Nistrului. n Podisul Moldovei si Culoarul Siretului, exist areale intens populate (100-125 loc./km 2) n Pod. Sucevei, Depr. Dragomirnei si 100-150 loc./km 2 n Valea Moldovei, Valea Trotusului, C. Jijiei, nordul Pod. Brladului. Aceste densitti superioare sunt favorizate de avantajele economice, de prezenta unor mari concentrri urbane, dar si de sporul natural constant ridicat specific Pod. Moldovei. Densitti mici ale populatiei se inregistreaz in Dealurile Tutovei si in C. Covurluiului. n Pod. Dobrogei, media densittii este de 48 loc./km2, cu arii mai pronuntate in zona litoralului, n zona Canalului Dunre-Marea Neagr si n ariile predunrene. Slab populat mai este zona nordic a Pod. Dobrogei, si zona complexului Razim. n Pod. Mehedinti exist un singur oras: Baia de Aram, si 52 de asezri rurale, cu o populatie destul de redus. n Pod. Getic, densitatea populatiei este de 80-90 loc./km 2. Ocup o pozitie secund in privinta numrului de asezri, un numr ridicat, care reprezint 11 % din populatia urban a Romniei. Zona de contact dintre Subcarpati si zona montan, si vile transversale (Valea Oltului) sunt bine populate. Zonele precum: Dealurile Oltetului si Motrului, au o densitate mai redus, fiind zone mai putin favorabile datorit conditiilor naturale. n Dealurile De Vest, care se intreptrund cu spatiul montan al Occidentalilor, exist un echilibru al distributiei populatiei pe cele dou medii de viat: urban si rural. Densitatea este redus. Cmpiile: C. Romn este o arie de populare veche si stabil. Are un numr mare de asezri, si un numr mare de locuitori de aproximativ 7 milioane. Aici este concentrat aproximativ 30 % din populatia Romniei. Densitatea medie a populatiei este de 136 loc./km 2. Sunt prezente orase mari precum: Ploiesti, Buzu, Trgoviste, Bucuresti. Densitti mari (90-170 loc./km2) sunt in bazinul Siretului Inferior, zon aflat sub directa influent a centrelor industriale Galati si Brila. n C. de Vest, rspndirea populatiei a fost si este influentat de evolutia oraselor mari si de mbunttirile funciare. n orasele: Satu Mare, Oradea si Arad, densitatea este de peste 150 loc./km 2. n C. Banatului, densittile sunt mici (25-50 loc./km2). Cel mai mare oras al C. De Vest este Timisoara, care concentreaz o treime din populatia intregii cmpii. Delta Dunrii: n Delta Dunrii se nregistreaz cele mai sczute densitti medii (cca. 5 loc./km 2), ce sunt influentate de conditiile naturale mai putin favorabile populatiei ( mari suprafete ocupate de grle, brate, canale), potentialul de locuit fiind limitat doar la grinduri ferite de umiditate. Exist 26 de asezri, reprezentate printr-un singur oras si 25 de sate. Sulina are aproximativ 5000 de loc. Structura populatiei:

49

- Afirmarea omogenittii etnice a elementului autohton: Romnia se remarc n rndul statelor Europei prin numrul si omogenitatea etnic. Predominanta fondului etnic romnesc este confirmat din plin de situatiile concrete in zonele cel mai mult influentate de infiltrri alogene ( ex.Transilvania). La baza predominantelor numerice ale omogenittii populatiei romnesti sta unitatea etnic-demografic si unitatea lingvistic si etnografic. - Caracterul unitar al etniei romnesti: Romnii fac parte din grupa latino-mediteraneean a europolzilor. Se disting prin nsusiri fizice asemntoare italienilor sau francezilor. Sunt cunoscuti, n comparatie cu alte popoare europene, prin vigoarea reproducerii biologice, mult mai prolific dect la rusi, bulgari, srbi, unguri sau ucraineni. Limba vorbit de romni face parte din familia limbilor romanice. O nota distinct a poporului romn este bine redat prin obiceiuri si port national, specifice naturii locurilor carpatice si circumcarpatice. mprejurrile istorice, contactul cu alte neamuri au dus la evidentierea unor nuante distincte (nuante de limb sau temperament) pentru oltean, muntean, ardelean, dobrogean, bntean, maramuresean sau moldoveanul dintre Carpti si Nistru. - Structura populatiei nationalittilor conlocuitoare: Provinciile Romniei au fost constant supuse unor presiuni din partea ungurilor, ttarilor sau turcilor, dar omogenitatea blocului etnic romnesc a fost de nezdruncinat. n 38 de judete, ponderea populatiei de nationalitate romn este majoritar, iar in 21 de judete si n municipiul Bucuresti, populatia romnilor este de peste 95 %. Populatia de nationalitate maghiar este mai ridicat in judetele Harghita, Covasna si mai sczut n: Mures, Satu Mare, Bihor si Slaj. Persoanele de nationalitate german se ntlnesc in special in judetele Timis, Sibiu, Satu Mare si Caras-Severin. Ucraineni sunt in judetele Maramures, Suceava, Timis; rusi si lipoveni n Tulcea, Constanta, Brila, Suceava, iar turci si ttari in Constanta si Tulcea. Secui exist n Sf. Gheorghe, Covasna, Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Diltru. - Originea si rspndirea populatiei nationalittilor conlocuitoare: Populatia romn este rspndit unitar pe intreg teritoriul Romniei. Populatia de origine maghiar este prezent in cea mai mare parte a Transilvaniei si se afl n diferite grade de concentrare, n functie direct de conditionrile istorice si geografice. Aici sunt concentrati aproximativ 40 % din totalul maghiarilor. Unele localitti din zon detin in majoritate populatie maghiar fat de populatia romn si celelalte nationalitti. si in zona de frontier cu Ungaria trieste o populatie de maghiari de aproximativ 29 %. Restul maghiarilor (31%) sunt dispersati in alte centre urbane din partea central si vestic a trii, dar si in Bucuresti sau Constanta. O prezent veche si destul de numeroas n peisajul etnic al Romniei o au tiganii (rromii), care au fost adusi pe teritoriul trii de ctre fluxurile de migranti din Asia, respectiv India. Trstura de baz a acestui grup etnic este persistenta unor forme de viat cvasinomad (pt. fluxurile mai recente) si partial sedentar (pt. grupurile mai vechi), n toate prtile trii. Judete cu ponderi nsemnate: Mures, Sibiu, Slaj, Clrasi, Ialomita si Alba. Tiganii din asezri stabile se ocupa cu mestesugurile fiind cunoscuti ca fierari, lingurari, rudari sau muzicanti. Cei nomazi prefer muncile usoare, si se disting prin culoare, accent in vorbire, si printr-un mod de viat aparte supus unor legi proprii. Nationalittile de origine german sunt reprezentate de sasi. Sasii traiesc n principal n Transilvania, n zonele: Sibiu, Brasov, Bistrita-Nsud si Valea Trnavelor. Sunt cunoscuti drept buni agricultori si mestesugari. Populatie de origine german se ntlneste n multe sate din Dobrogea, n sudul Basarabiei si n Bucovina. Ucrainenii si rutenii triesc n nordul trii, n Bucovina. Rutenii sunt recunoscuti ca malorusi, rusi mici sau rusnaci si vorbesc dialectul limbii ruse numit malorus. Lipovenii sunt rspnditi n Dobrogea de Nord, n special n Delta Dunrii, n sudul Basarabiei si in unele orase ale Moldovei. Turcii, ttarii si bulgarii sunt rspnditi n Dobrogea si n unele orase de pe Dunre. Ciangii triesc in judetele Bacu si Neamt, pe Valea Oituzului, pe Valea Trotusului, sau n zona Hunedoara-Deva. Populatia evreiasc este prezent relativ recent n peisajul etnic al Romniei si erau foarte numerosi

50

n Bucovina, Basarabia, Moldova si Bucuresti. Populatia poloneza este rspndit n principal n orasele din Bucovina, Transilvania, Basarabia, si n Bucuresti. Grecii sunt prezenti n Bucuresti, n porturile dunrene si maritime, fiind recunoscuti prin activitti de comert. Armenii sunt prezenti n Bucuresti, n multe orase din Transilvania, Moldova si Muntenia. O populatie distincta ar fi carasovenii, aflati n Banat. - Structura populatiei dup confesiunea religioas: La recensmntul din 2002, n Romnia au fost inregistrate 15 confesiuni, cuprinznd 99,9% din populatia total. Ele au fost grupate n mari religii: ortodox (care detine 86,7% din totalul populatiei), protestant (6%), catolica (5,6%), musulman (0,3 %) si mozaic (0,05%). Repartitia teritorial a diferitelor confesiuni este corelat cu conditiile istorice si social-economice, cu structura etnic si modul traditional de viat al populatiei. De aici rezult ponderea mare a populatiei de religie ortodox (86,7 %), fiind corelat cu cea a populatiei romnesti (89,5 %). Pe provincii istorice, valorile cele mai ridicate se nregistreaz n provinciile extracarpatice: Oltenia, Muntenia, Dobrogea si Moldova cu o pondere de peste 90 %. Cele mai mici valori sunt n provinciile : Banat, Transilvania si Crisana-Maramures, datorit eterogenittii confesionale. n 31 de judete si n Bucuresti, persoanele de religie ortodox reprezint peste 80 % din totalul populatiei crestine, valorile cele mai mici fiind n Harghita, Covasna si Satu Mare. Romano-catolici sunt n: Transilvania, Banat, Crisana-Maramures si partial n Moldova. Greco-catolici sunt n: Maramures, Cluj, Alba, Satu Mare si Mures. Protestantii reprezint 6,1 % din totalul credinciosilor si sunt reformati, penticostali, baptisti, adventisti, unitarieni, luterani si presbiterieni. Acestia triesc n Transilvania, Banat, Botosani, Iasi, Suceava- predomin penticostalii, crestinii evanghelici si adventistii. Musulmanii sunt concentrati aproape n totalitate n Dobrogea, ca urmare a prezentei etniilor turc si ttar. Mozaicii sunt cei mai putin numerosi, acest cult fiind propriu in exclusivitate populatiei evreiesti. Sunt concentrati n mediul urban, n Bucuresti si n cteva orase mari din Moldova, Transilvania, Crisana si Maramures. - Stuctura socio-economica a populatiei: Gradul de participare la activitatea economic este evaluat prin rata de activitate. Gradul de implicare a populatiei active intr-o activitate economic nregistreaz mari diferentieri spatiale n spatiu si n timp. S-au comparat anii de referint 1992 si 2002 si s-au observat diferentierile nregistrate n privinta gradului de participare la o anumit activitate economic, inclus intr-un sector de activitate. n 2002, fat de 1992, sectorul primar nregistreaz valori din ce in ce mai mari n judetele: Botosani, Satu Mare, Dmbovita, Vlcea, Bistrita Nsud, Slaj. Sectorul tertiar nregistreaz n 2002 cresteri aproape n toate judetele. Rata de activitate masculin este mai mare decat cea feminin. Pentru sectorul primar este nregistrat cresterea ponderii populatiei feminine din agricultur. Populatia masculin are o pondere mai mare n sectorul secundar. Somajul a fost generat de neconcordantele existente ntre oferta demografic a unor zone geografice si cererea de fort de munc. Rata somajului a atins valoarea de 11 % in anul 2002, n judetul Gorj, crescnd fat de cea din anul 1992. n 2002, cea mai mare valoare a ratei somajului era n judetul Vaslui ( aproape 16 %). n anul 2002 se constat o revigorare a economiei romnesti, care ofer locuri de munc unui numar din ce in ce mai mare de persoane. Judete precum: Gorj, Hunedoara, Alba, Suceava sunt puternic afectate de restructurarea industriei miniere. n cadrul lor se contureaz arii compacte, cu o rat a somajului de peste 30 % (ex. Valea Jiului). Dezvoltarea sectorului privat ofer posibilitti de lucru populatiei apte de munc. Judetele care nregistreaz mbunttiri n privinta gradului de ocupare sunt cele din vest (Bihor, Arad), dar si Vrancea, Mures si Tulcea. Prin procesul de privatizare, are loc o mbunttire a gradului de ocupare a fortei de munc, si o redresare a situatiei n crearea a noi locuri de munc.

51

Raspandirea si tipologia asezarilor urbane si rurale in Romania

Asezarile rurale: Satul romanesc se diferentiaza puternic din punct de vedere al organizarii terit. A gradului de concentrare sau dispersie a locuintelor, fizionomiei, fara a pierde din unitatea elem. comune, el are rol in formarea tipurilor de peisaje geografice pe terit. Tarii. Datorita valorif. Terenului, localizare si asigurarea securitatii colective sau generat mai multe tipuri de asezari si organizare a spatiului de la pesteri la case taranesti, acestea au evoluat odata cu trnasformarea si dezvoltarea societatii. Din oranduire primitive oamenii au construit in pamant (bordeie, colibe, argele). Dinaainte de venirea romanilro se ocnstata constructii din lemn , piatra, si caramida, infleunta greceasca. De la romani ne-au ramas constructii din piatra si caramida castre (armata), asezari intarite pana si satul avea o intarire. In Dobrogea is in lungul Dunarii (dupa parasirea romanilor) predomina bordeiele in locuri isolate sau aproape de ape unde oamenii aveau acces la mancare din natura. Aparitia formatiunilor politice cnezate si voievodata se dezv. viata ec. si sociala predomina caramida iar satele intarite, iar dupa intemeierea tarilor romane se dezv. targurile si cetatile iar in capitalism viata urbana influenteaza viata de la sate consistent. Forme specifice de locuire permanenta: In timpul Daciei forme vicus si pagus recunoscute de administratia imperial astfel s-au pastrat termini cu care se pot reconstrui elemente de baza ale asezarii rurale termini ca: bordei, argea si casa (pt locuinte permanente folosite). Aceste forme se regasesc la originea asezarilor din tara noastra iar cea mai veche forma de locuinta permanenta este bordeiul. Originar inca din neolitic reprez. adaptarea la mediu a pop sedentare ;a o locuinta semiingropata lucru influentat de lipsa materialelor de ocnstructie sua cerintele rezistentei la ocnditiile climatic ( S Olteniei, Camp. Moldovei, Camp Moldovei). Argeaua a capatat intelesul de anexa era folosita pentru tesut vara si adapost pt stupid iarna). Bordeiul locuinta stabile a stepei si a padurii iar argeaua capata cu timpul intelesul de locuinta temporara.Casa era locuinta la suprafata din chirpici, lemn si piatra iar api caramida. Desi termini pt elem. casei provin din latina ( perete, fereastra, curte), ele s-ar putea sa fie mai vechi decat cucerirea romana. In zona de campie s-a trecut de la bordeie la argea, iar udpaceea la case constr. Idn chirpici si acoperite cu stuf si paie adptate pt clima. Casele de caramida cu acoperis de table sau tigla au inlocuit vechile case deabea in sec nostrum si dupa 1 RM. Locuintele intarite cule si gospodarii cu ocol intarit. Culele sunt sub forma de cetate provine din turca (raspandite in Oltenia) cu 3 niveluri : pivnita sau camera de depozite (in peretii acestui nivel se gaseau creneluri prin care se aparau cu armele de focde atacatori), scari interioare aparate de usi solide, nivelul superior locuit. O varianta mai ismpla se gaseste la mosneni din Depres. Chiojd. Casa cu ocol intarit este considerate de etnografi un tip stravechi de gospodarie a pop autohtone romanesti , o mica cetate cu acareturi pe toate laturile ocolului se intalneste in Banat, Tara Almajului, Bran, Marginimea Sibiului, Valea Jiului, Moldova de N. Coliba o casa mica saracacioasa, adapost provizoriu folosita in Tara Romanesca de tarani numiti colibasi dupa locuinta lor.Ulterior sate care au preluat aceasta denumire din Arges, Buzau, Mehedinti. Actual colibele sezoniere se faac pt paza unor culturi ( pepeni) sau in balti de catre pecari.Colibi- Valea Secasului, Colibita pe Valea Bistritei. Gospodarii folosite sezonier: Cea mai veche locuinte sezoniera care defatp nu este o asezare este stana, iar toate cuv. Legate de aceasta sun preromane oieritul fiind o ocupatie decica. Asezate la inaltimi acestea nu s-au grupa niciodata ca sa devina asezari. Tarla un loc neimprejmuit si acoperit unde se odihnesc vitele sua oile in timpul pasunatului. In M Apuseni tarla esteu staul mutator facut idn lese de nuiele impletite. Odaile impus ca locuinta udpa sec X, initial adaposturi pt animale din poieni, activitate incepe odata cu ocsitul fanului si se termina primavera, alc.

52

Din o singura incapere cu un tarc in jurul ei pt vite si unul pt fan. Tarle si odai le intalnim in Baragan, Camp. Buzaului, Ramnicului iar in sec XIX in jurul tarlelor ,stani, cosare se intemeiaza catune apoi sate. Cramele pe harta Tarii Romanesti din 1864 foarte raspandite. Prisaca locul unde sunt asezati stupii si cresc albinele, asezate in zona fanetelor au devenit cu timpul locuinte permanente 25 de localitati cu numele de prisaca sau presaca :Mehedinti, Olt, Arges, Bihor, sinonim cu stupina. Forme de organizare sociala a satului: Sate rasesti in Moldova, mosnenesti in Tara Romaneasca, sate de clacasi care apartineau de boieri sau manastire, feudalism sloboziile si salistile. Se pastreaza azi denumiri care ua marcat fenomenul de migrare a ungurenilor de pe versanti N ai Carp. Merid. pe bordura S sate dublete : Tismana Ungureni Tismana Pamanteni, Maneciu Ungureni- Pamanteni, Albesti Ungureni si Pamanteni. Culoare de vale sis are urcate cele tentaculare pt vaile principale, trnsversale, in zonele montane sau de campie: Dunare, Olt, Jiu. Exploatarile carbonifere , material de constr. Au determ. Aparitia sat-matca- roiuri bazine carbonifer Petrosani procese de coborare a pop. Spre locuri mai favorabile. Dupa al II RM dezv, industriei satele se grupeaza in apropierea centrelor industrial roiuri liniare regruparea satelor apropiate insirate ( Subcarpati ). Cadrul geographic al asezarilor rurale: In prezent 13 093 sate ce concentreaza 45 % sin pop si valorifica 64 % din supraf totala a tarii, fiecare mare domeniu geographic prez inta in buna masura un anumit specific al sau. Tipuri majore de asezari rurale: Dupa criteriul favorabilitatii si functionalitatii cadrului fizico-geografic se disting urmatoarele tipuri de asezari rurale: - Tipul carpatic : Munti ofera prin culmi si depresiuni conditii propice pt aparitia si dezv indeletnicirilor ec., trecatori de vale, pasuri. Zona muntoasa de la 800 m grupeaza doar 1,9 % din nr asezarilor si concentreaza 1,2% din pop totala. Indeletnici satesit cresterea animalelor , pastorit vechi, plugarie carpatica. Asezari amplasate in depresiuni, culoare de vale iar pe culmile de 1400 m predomina asezarile temporare. Carp Orientali sate Depres DOrnelor intre 800-1300 m Moldova-Sulita 1360 m. Carp Occ Apuseni mult mai accesibili cu depre largi, platform intinse pt cultivare 600-1100 si pana la 1600 Petreasa si Tomantec cele mai mari. Trasatura geografica fundamental a satului la inaltime este dispersare vetrei un trup de mosie amestecat cu case si asezari sezoniere salan, tarle, odai ex. Sirnea, Fundata. Sate mai aglutinate cu grupari de case si catune numite cranguri in Apuseni. Desi lipsit de coeziune interna sua elem. polarizatoare satul de inaltime se carac. prin aglomerari mici. Satul de inaltime insa are inca o viata confortabila, lipsind dotari tehnico-utilitare. M Apuseni zona antropogeografica unicat in cadrul sis montan carpatic cei mai puternic antropizati 31% din satele carpatice, densitatea asezarilor 18,60 loc /100 kmp, stabilitatea vetrelor intalnim un nr relative mare al asezarilor f mici cu o pop sub 100 loc ar putea constitui zona de etalon a coexistentei dintre agricultura moderna si turiam complex. - Tipul subcarpatic si de podis: Constituie un compartiment deosebit de original si important al pamantului romanesc fizico-geografic, uman si istoric. Conditiile natural favorabile , bogatia resurselor ( petrol, gaze natural, carbune, sare) iar pe acest teritoriu relativ restrans de uspraf se ocncentreaza circa 13% din pop Ro 14% din asezari. Locuit inca din paleolitic , neolitic ( Valeni , Targu Ocna) descoperire arheologice . O continuitate din vechi timpuri prin dovada cetatilor Petrodava, Cetateni asezari geto-daci dar si daco-romani Gradistea, Gura Ocnitei . Obstea sateasca se conducea dupa obiceiul pamantului si se axau pe reteaua hidrografica. Uniunile de obsti au evoluat in cnezate si voievodate. Subacarpatii un pol de atragere dinspre campie de frica pop. migratoare iar dincolo de Carpati ungureni , barsani. Ungurenii s-au asezat pe langa satele vechi ale pamantenilor dublandule in unele devenind pop majoritara.

53

Asezarile cu pop transcarpatica mare in sectoarele drumurilor transversal Bicaz, Arges, Olt, Jiu, sau Subc .Getici manastiri Tismana, Horezu, iar tipul de popularea a fost cel rasfirat. Apare is aici fenomenul de roire atestat documentar sec XVIIIastfel apar oiconimele dublete din deal si din vale, de sus si de jos , fen. Roirii agropoastorale : Tuicenii din deal , din vale ( erau create pentru a prelua excedentul demografic). Arii de concentrare a asezarilor Subc. Prahovei si BUzaului, Baz Slanicului 31 sate /100kmp Subc Valcei 25-30 sate/ 100 kmp Muscelele. Subc Curburii , BUzaului pondere ridicata a satelor mici 250-500 loc si f mici Arbanasi. prezenta izvoarelor minerale statiuni : Sarata Monteoru, Pucioasa. - Tipul de campie: Campii sub 200 ii revin >45% din totalul asezarilor rurale asociata uc campiile piemontane obt cea mai intens populate 80% din nr de asezari. Caracterul agro-cerealier pred. zona ec. ele fiind asezari de 14 000 loc insa densitatea satelor este intre 2-6,8 sate/100 kmp. Vaile raurilor ariile de concentrare a vetrelor satelor. Sunt preferate asezarile in lungul vailor , terasa joasa sau grinduri neinundabile. - Tipul litoral: Se diferentiasa prin functii specific si mod de organizare de la Razim la Vama Veche agricultura cerealiera si zootehnic si turism. Vetre orientate in general spre gurpari compacte. - Tipul deltaic: Asezarile din Antichitate in lungul bratului Sf Gheorghe si din Evul Mediu Chilia exista si asezari care si-au schimbat pozitia continua in functie de evolutia tarmului. Sate piscicole pe bratele Sf. Gheorghe si Chilia. 1856 amenajarea canalului Sulina si gurii de varsare. 1900 pescuitul devine rentabil prin amenajarea canalelor se dezv. axa Sulina. 2002 26 de asezari 25 de sate. - Tipul coridor dunarean: cel din lungul Dunarii din defileul si cele din baltile Ialomitei si Brailei. Tipologia geodemografica a asezarilor rurale: Asezarile de pe teritoriul tarii noastre sunt grupate in comune si sate. Dupa marimea medie demografica 5 categorii de asezari: Asezari rurale mici (sub 500 loc) 43% din totalu lasezarilor rurale acestea au si asezari sub 100 de loc cu denum crang , pala; Asezari rurale de marimi medie inferioara 500-1000 loc subcarpati, zone de contact, podis; Asezari rurale de marime medie superioara ( 1000-2000 loc) zone de contact campie-deal inalte , vai transversal, depress intramontane; Asezari rurale mari ( 2000-6000 loc) camp joase , pod, zone colinare, agricult intensive Camp Romana, de Vest. Tipologia morfostructurala: - Tipuri morfostructurale dispersate: Aceste se gasesc in formele risipite si rasfirate. Cele risipite sunt caracterizate prin lipsa unei regulalitati , gospodariile asezate pe poteci influentate de relief begetatie interioara bogata, au aparut in timpuri vechi pana in secolele XII, nu are forma si vatra bine inchegata, sunt situate in locuri de padure care ua fost defrisate, au intinderi mari, ca gurpari secundare crangurile din acest tip de sat risipit sunt influentate de prezenta izvoarelor si a cailor de acces. Cele rasfirate influentata mai putin de relief mai mutl de ocupatiile oamenilor se intlaneste in Subcarpati si reg colinare , carac. prin gospodarii distantate prin terenuri cultivate pasuni si fanete extinderea satului se face catre margine. - Tipuri morfostructurale adunate: Au un contur al vetrei bine delimitat la gasim la campie sunt adeseori lipsite de vegetatie interioara , tipurile concentrate snut caracteristice marilor regiuni agricole, cerealiere. Pentru Baragan o risipire a asezarilor determinate de efectuarea muncilor campului, cresterea vitelor : urme de conace boieresti , hanuri, tarlaua de oi. Pt Camp de V forma adunata ca urmare a actiunilor de populare a unor regiuni.Nevoie de a economisi

54

spatial a dictat forma asezarii prin conditii de relief. Subtipuri pt cel adunat: Compacte cladirile usnt asezate la strada cele care au indeplinit functie de targsua centre de aparare; Concentrate sate cu cladiri despartite intre ele de curti desutl de inguste , strazi sau drumuri strict delimitate; Aglomerate sate prin care cladiri sunt despartite prin curti largi si chiar prin terenuri inchise pt culture de camp, livada. - Dupa particularitati ale cadrului natural si social regasim elem caracteristice : asezari liniare dezvoltate in lungul drumurilor sau apelor , monoliniare sau pluriliniare in Subcarpati , reg de deal si munte dimensiuni 10-15 km; asezari areolare sau pluricelulare capata forme diverse prezente in toate oznele tarii bine ocnturate( poligon, rotund); asezari mixte sau complexe rezultate din combinari diferite de sate , imbonari care pot genera forme tentaculare, areolareliniare. Tipologia functionala: Baza economica a satelor o reprezinta pamantul , spatial prelucrat agricol. Exista si un numar insemnat de comune in prezent in care sunt intreprinderi industriale domina cele cu industrie forestiera is material de constructii: Capratii Orientali, M Apuseni. Cele cu industrie textile in zonele cu veche traditie a cresterii animalelor Fagaras, Sibiu, Brasov. Industrie alimentara Tara Barsei, N Moldovei. Tipuri functionale de asezari rurale: Relatiile dintre vatra si locul de munca, populatie is vatra, au favorizat transformarea asezarilor rurale astfel s-au cautat criteria pt stabilirea tipurilor de activitati : - Asezari rurale cu functii predominant agricole cu o pop Agricola de peste 65% si productie agricole de peste 70% si trei subtipuri : Agricol : cu profil cerealier pod si campie , cu profil legumicol, cu profil viticol peste 15% din supraf agricola este cu vii (Jidvei, Buciu) cu profil de crestere a animalelor; Asezari rurale cu activitati mestesugaresti sau ale industriei mici si artizanale Tismana; Asezari agricole cu rol de cazare a fortei de munca in apropierea centrelor polarizatoare. - Asezari rurale cu functii predominant industriale: Asezari cu industrie extractiva zacaminte carbuni, petrol, gaze natural, sare ex: Ocna de fier, Rosia Montana; Asezari cu industrie prelucratoare a materiilor prime agricole ; Asezari rurale cu industrie extractive si prelucratoare. - Asezari rurale cu functii mixte activitati agricole si nonagricole cu ponderi apropiate cu subtipurile: agro-industriale, agro-forestiere, agro-piscicole, agricole cu active de transport, agro-industriale si de servicii. - Asezari rurale cu functii speciale cu doau subtipuri cele cu functii turistice ex: Homorod, Sarata Monteoru si cele cu functii piscicole si turistice specific Deltei Dunarii . Tipologia etno-culturala a satelor : Satul romanesc este unul orginal unde se reflecta diversitatea conditiilor naturale, arhitectura populara romaneasca imbinand cele trei material pt constructii in mod echilibrat (lemnul, piatra si lutul). In zonele de munte predomina piatra si lemnul pt acoperis sita, mai ales in Maramures unde se foloseste si la biserici. Casele traditionale sunt ocnstruite ind barne de brad sau stejar cu acoperisuri inalte si pante repezi, prispa lata inconjurata de parmalac si stalpi. In Delta Dunarii se foloseste ca material de constructie lutul iar pt acoperis stuful. Iar in celelalte zine geografice predomina utilizarea lutului sub forma de caramizi iar pe acoperis tigla. Ornamentatia exterioara a caselor este o adevarata arta reprezentativ este satul Cicanesti din Moldova ornamentatie de lemn . Sculptura de lemn este o atractie a satului romenasc cu diferite obicecte regasite la sectiile de tehnica populara alea muzeelor Muzeul Lemnului din Campulung Moldovenesc, Muzeul tehnici popoulare din Dumbrava Sibiului. Portile

55

de lemn Maramures, Bucovina si M Apuseni , N Olteniei inalte cu streasina impodobite cu motive si simboluri. Bisericile din lemn Maramures din barne de lemn, stresini duble stalpi ciopliti si turnuri inalte 200-300 de ani vechime. Pictura pe sticla si ceramica , cea pe sticla Transilvania , ceramica traditii vechi cea de Cucuteni din mileniile III-II i. Hr. , centre renumite : Radauti Marginea (Moldova de N),Oboga si Horezu ( N Olteniei) Corund ( Transilvania). Portul popular se remarca culoarea labastra dar si economia coloristica , varietatea costumului popular pe teritoriul tarii se remarca prin combinarea pieselor de baza iia camasa , fota, catrinta, opregul . Folclorul romanesc prin imbinari de poezie si epica , vers si mit : Miorita, Mesterul Manole , pt lirica tradiitonala doine , dansuri populare romanesti strans legate de sarbatori hora, Calusul.De asemena alte obiceiuri de peste an , targuri traditionale insa interesante sunt si obiceiurile realizare la momentele cruciale din viata omului ( nasterea, nunta, inmormantarea). Satele romanesti au monumente care au intrat in patrimonial mondial Unesco : Putna, Dragomirna, Varatec, Govora, Horezu, Tismanapt frescele exterioare, cetatile taranesti din sudul Transilvaniei cu nenumarate comori: Prejmer, Homorod, Cata, Saschiz, Biertan, Cisnadioara. Interesante sunt si alte biserici ,cetati sau monumente istorice si de arta, muzeele satesti , casele memoriale: Iposteti ( Mihai Eminescu), Humulesti( Ion Creanga) Hobita ( Constantin Brancusi). Asezarile urbane : Pozitia geografica a Romaniei situate la rascrucerea de drumuri importante de larga circulatieinca ind vremuri indepartate, rolul Dunarii au dezvoltat o viatza materiala si spiritual autohtona, varietatea reliefului , prezenta resurselor naturale, accesibilitatea oferita de muntii nostrii care ua pernis dezvoltarea unor nuclee de densa populare in interior sau de o parte si de alta a lor, in functie de aceasta dispunere parand centre de supraveghere, sau aparare , orase dublete sau orase poarta. Campiiile prin terenurile fertile creaza conditii ale dezv ec , dealurile si reg subcarp bogatei n resurse de subsol constituie intense zone de cnetrare , zona litorale si Valea Dunarii prin succesiunea celor mai variate tipuri de centre urbane. Aparitia si consolidarea oraselor antice, feudale sunt legate de diviziunea muncii sau separarea treptata a mestesugurilor, agriculturii. Un rol important l-au avut drumurile comerciale care atesta legaturi dintre orasele din Transilvania si porturile de la M Neagra sau cele dunarene prin case se facea legatura cu Europa Sudica, deasemena drumurile care strabteau Transilvania legau orasele romanesti de centre precum Buda, Praga, Viena, Lvov, Cracovia .Drumuri cunoscute din perioada Daciei romane care legau Dunarea de la Sucidava la Lederata, Azizis, Tibiscum, Sarmizegetusa, Potaisa Napoza, Porolissum ,Dierna(Orsova). Pe aceste vechi drumuri comerciale ulterior aparand reteaua de cai ferate pe care s-au dezvoltate orase mari : Buzau, Focsani, Bacau sau orase mici vechile targuri moldovenesti :Harlau, Saveni , Darabani, , orase noi industriale: Motru, Ticleni, Uricani. La intersectia principalelor cai de ocmunicatii s-au dezv orase mari Bucuresti, Brasov, Craiova, Timisoara, Arad, Iasi. Caracterul formarii orasului in tara noastra este legat si de o serie de fapte isotrice, orasele vechi nuclee de centre se aseamana sub aspectul planului si structurii cu cele din Europa Occidentala.Orase unde se recunoaste cetatea ca germen sau catedrala, palatal sau curtea domneasca. Orasele din Trnasilvania pastreaza influenta Occidentului conserva si dezvolta si insusirile dobandite in epoca feudala pe cand cele din Moldova si Tara Romaneasca pastreaza elem originii rurale. Tipuri genetice de orase de pe terotoriul Romaniei : - Fortareata ori cetatea : formatiuni simple si faze embrionare ale mediului urban pe teritoriul tarii noastre; functia de aparare initiala devine treptat functie militara izvorata din necesitatea de aparare a teritoriilor autohtone; oppida-tip de asezara intarita cu caracter cvasiorasenesc iar pe masura consolidarii statului dac unele capata alaturi de functiile militare,functii politice, administrative si partial comerciale; in preajma anului 100 I.Hr ne apar cunoscute o serie de

56

dave care se inmultesc pe intreg cuprinsul tarii(cetati dacice) : Sucidava, Buridava; orasele-cetati mentionate au o semnificatie deosebita,formand un tip genetic aparte; cea mai clara formatiune urbana o constituie castrele iar mai tarziu cetatile romane;numai pe drumul dunarean sunt identificate peste 50 de asemea cetati; rolul cetatilor romane: introducerea unei culturi arhitectonice superioare, o organzare urbanistica superioara :Muntii Orastiei; cetatile feudalese dezvolta pe vetrele sau in apropierea vechilor fortarete, a centrelor urbane existente sau a unor sate mai evoluate; in procesul constituirii statului vechile orase-cetati au fost puse in dependenta fata de domnie,de boierime sau puterea centrala, determinand schimbari structurale atat in functiile acestora cat si in fizionomia urbana; orase ale caror centre istorice s-au pastrat nealterate in plan orizontal si vertical (ex:Sighisoara); orase ale caror centre istorice s-au pastrat nealterate in plan orizontal insa au suferit modificari substantiale pe plan vertical :Sibiu,Bv,Cluj; orase in care au loc interventii asupra centrului istoric atat pe plan orizontal cat si vertical, fostele raiale turcesti: Giurgiu, Braila sau cele bogate si infloritoare in treuctul feudal : Ploiesti, Buzau, Bacau. - Targurile: centre cu functii de schimb permanente,periodice sau de tranzitie; au prosperat pana in zilele noastre si sunt situate in zonele naturale de contact, indeosebi in zonele colinare, in locurile mai indepartate de marginile tarii; orasele-targuri sunt orasele de astazi alcatuite oarecum spontan prin dezvoltarea unor asezari rurale recunoscute ca axa sate in epoca feudala: Targu Jiu, Targu Mures; orase targuri centre de meserii si comert care prin pozitie strategica au devenit resedinte nobiliare sau domnesti: Bucuresti, Targoviste, Iasi , Suceava, Alba-Iulia; orasele targuri fortificate au in vedere formatiuni care au devenit centre cu o activitate de comert si meserii iar cu timpul,orase: Brasov, Sighisoara, Sibiu, Medias, Sebes, Bistrita; orasele-targuri dublete sunt centre urbane generate de functiile de schimb si de tranzit,orase influentate de pozitia lor fata de coroana carpatica: Targu Jiu- Hateg (orase la capete de durmuri dacoromane; Valea Prahovei a favorizat aparitia a doua orase dublete mari Bv si Ploiesti; de-o parte si de alta a C.Orientali: dubletele Tg Ocna si Odobesti-Tg Secuiesc; Campulung Muldovenesc-Bistrita etc; dublete pe cursul vailor apelor folosite drept cai de comunicatie : Braila-Macin; Slobozia-Harsova; Fetesti-Cernavoda. - Porturi: este o aparitie relativ recenta; portul si orasul s-au dezv paralel, treptat s-au unit si au generat orasele de astazi ca Giugiu,Turnu Magurele,Oltenita; in cazul oraselor Galati,Braila,Tulcea,Sulina,Cda,Harsova hinterlandul si umland-ul urban se suprapun. - Centre ale industriei primare: vizeaza in 1 rand vechile centre de exploatare a resurselor subsolului din Dacia preromana,mineritul constituind una din ocupatiile de baza; centre aurifere pana in zilele noastre: Abrud,Zlatna,Rosia Montana,Baia de Aries; Ghelari,Teliuc,Baia de Arama au fost generate de exploatarile deargint ,arama si plumb,dar mai els fier; Ocnele Mari,Slanic,Ocna Sibiului,Tg Ocna-au fost scoase in evidenta datorita extractiei de sare; -exploatare a carierelor de piatra necesara constructiilor-Deva. CAMPIA DE VEST: Se desfoar n vestul Romniei ntre grania de stat cu Ungaria i Iugoslavia (vest) i Dealurile de Vest, Munii Zarand i Munii Oa (est). Face parte dintr-o mare unitate depresionar (Depresiunea Panonic) i din Bazinul Mijlociu al Dunrii, n estul creia se afl. Prin ea trece toat reeaua de drumuri care leag Romnia de statele din vestul i centrul Europei. Suprafaa este de cca. 17 100 kmp; are o dezvoltare nord-sud de cca. 520 km i limi (est vest) variabile (ntre 10 km n dreptul oraului Oradea i peste 120 km n axul Mureului). Denumirea acestei subuniti este dat diferit n lucrrile de geografie Cmpia Tisei, Cmpia de Vest, Cmpia Banato-Crian, Cmpia

57

Banatului i Crianei. Frecvena cea mai mare n ultimele decenii o are termenul de Cmpia de Vest. Limita de vest coincide cu grania Romniei; genetic i prin caracteristici, diferitele subuniti ale ei se extind la vest de aceasta. Limita de est are o desfurare sinuas cu ptrunderi n lungul marilor culoare de vale i a depresiunilor (n vestul Munilor Apuseni i retrageri spre vest n dreptul unor masive muntoase sau a principalelor subuniti deluroase): - pn la Some, contactul se realizeaz n cea mai mare parte cu Munii Oa, printr-un glacis coluvio-proluvial care se afl la o altitudine de cca. 150 170 m; limita trece prin localitile Talna Mare Tur Turulung Clineti Seini care se afl pe acest glacis; este un contact net, munii alctuii din roci eruptive i cu nlimi de 300 600 m domin prin versani cu pant foarte mare i nc bine mpdurii, cmpia care apare neted i cu folosin agricol; - ntre rurile Some i Barcu contactul se face dominant cu subuniti din Dealurile Silvaniei. Prezint caracteristici diferite pe sectoare. Astfel, ntre localitile Seini Crucior ea secioneaz culoarul Someului care se lrgete rapid spre vest, terasele acestuia cobornd pn se pierd n cmpie; n dreptul localitii Seini este dominat de culmi din sud-vestul Munilor Igni; la est de aliniamentul Seini Crucior se afl culoarul Someului ce trece prin Depresiunea Baia Mare. ntre Crucior Viile Satu Mare Ardud (E) Belting pe rul Crasna contactul cmpiei cu Dealurile Codrului se face printr-un glacis la 160 200 m care apare ca un plan nclinat ntre versanii dealurilor care se ridic la 200 300 m i cmpia joas; - ntre Barcu i Mure contactul cu unitile deluroase i cu Munii Zarand este foarte sinuos i urmrete irul localitilor: Marghita Oradea (E) Bile 1 Mai Apateu Tinca (E) Holod oimi Craiva (E) Beliu Sebi Ineu (S) Tu iria - Puli. Apar trei aspecte: a. Ptrunderea cmpiei pe culoarele vilor la nivelul luncii i terasei inferioare din cadrul acestora, b. Dealurile care sunt nc bine mpdurite se termin aproape brusc deasupra treptelor mai nalte ale cmpiei pe care se afl diverse culturi.; - la sud de Mure limita i pstreaz caracterul sinuos, cu ptrunderi mari spre est pe culoarele vilor Bega, Timi, Pogni, Brzava, Cara ceea ce face ca limea ei s fie de peste 150 km. n dreptul principalelor subuniti deluroase contactul variaz fie c apare net, subliniat de versani cu pant ridicat, fie c este lin nct cu greu se poate realiza o delimitare. Contactul poate fi dus la intervalul hipsometric de 150 180 m. Elemente de geologie i evoluie paleogeografic: Cmpia de Vest face parte din Depresiunea Panonic format la mijlocul neozoicului prin fragmentarea i coborrea sectorului cristalin din vestul Carpailor Occidentali. Ulterior a fost bazin de sedimentare n care s-au acumulat formaiuni detritice cu grosimi variate. Fundamentul este constituit din isturi cristaline i depozite cretacice. Definitivarea structurii lor s-a realizat de ctre micrile laramice. Ulterior el a fost fragmentat de un sistem de falii cu desfurare aproape perpendicular. Exist falii orientate nord-sud ntre care cele care trec pe la Carei Oradea (V); Arad i Timioara. Ele separ un domeniu vestic puternic afundat de altul estic format din blocuri cu poziie diferit pe vertical. Blocurile sunt separate de falii dezvoltate de la est la vest. Exist blocuri mult coborte cu caracter de graben ntre care se afl blocuri ridicate. Sedimentarul neozoic, n condiiile unei astfel de poziii a blocurilor din fundament, va avea grosimi deosebite. n cadrul grabenelor atinge 3000 5000 m pe cnd n dreptul blocurilor horst doar cteva sute de metri. Relieful: Pe ansamblu este o unitate de cmpie neted desfurat ntre 90 i 200 . La nord de Salonta altitudinile sunt ntre 100 i 140 m i doar la contactul cu dealurile urc la 150 160 m. La sud de Salonta pe de-o parte se afl sectoarele cele mai coborte de 90 100 m, iar pe de alta cmpii nalte lng dealuri la 140 160 m ce urc uneori spre acestea pn la 200 m. Altimetric domin treapta de 90 110 m n jumtatea vestic a cmpiei i cea de 120 160 m n cea estic ceea ce indic o cdere general spre vest. In Cmpia de Vest pot fi separate mai multe tipuri i subtipuri genetice:

58

- Cmpii nalte n cea mai mare msur cu poziie subcolinar situate frecvent la 120 180 m i care domin albiile rurilor cu 10 25 m. Genetic includ cteva subtipuri cmpiile de glacis cu caracter eroziv sau aluvio-proluvial; cmpii piemontane; cmpii de terase la ieirea din muni a principalelor ruri n cadrul golfurilor depresionare; cmpii tabulare cu loess care la origine au avut caracter piemontan - Cmpii joase desfurate n regiunile coborte unde subsidena nc activ a impus un intens proces de aluvionare. Se afl la o altitudine de 90 100 m. Uneori se ridic deasupra albiilor cu civa metri reprezentnd lungi nalte pe Criul Alb, Criul Negru, Timi sau partea terminal a terasei inferioare. Alteori se afl la nivelul albiilor sau chiar sub acestea. De exemplu Cmpia Timiului Inferior, Cmpia Salontei. Pn la ndiguire erau frecvent inundate la creterile de nivel ale rurilor. Trepte de relief: Dei pe ansamblu Cmpia de Vest apare ca o ntins suprafa cu o netezime mare, n detaliu pot fi separate forme de relief care se dispun etajat i care au rezultat di pleistocenul mediu pn n prezent. Piemonturi. Sunt conuri aluviale extinse, acumulate n sectoare n care subsidena era mai puin activ. Gr. Posea indic astfel de tipuri de relief la Carei i cele construite de Mure la ieirea din dealuri Vinga, Arad i Jimbolia. Glacisurile cu origine variat apar la contactul cu dealurile i munii. Cei care au studiat diferitele sectoare ale Cmpiei de vest au separat n spaiul acesteia patru generaii de glacisuri care se racordeaz cu terasele rurilor. Terasele exist n lungul rurilor mari numai n cmpiile nalte i la contactul cu dealurile. Spre vest ele coboar i podul se lete pn se confund cu nivelul cmpiei sau trec n nivele de glacisuri. Exist un numr de 1-5 terase diferite de la un ru la altul: dup Gr. Posea 4 la Timi, Mure, Criuri, Crasna, 3 pe Some i 2 pe Brzava etc. Se desfoar predominant pe partea stng, rurile suferind o deplasare spre dreapta de unde i nclinarea podurilor teraselor spre nord. nlimea, extensiunea i modul de trecere n cmpie sunt diferite. n depozitul de aluviuni se separ din orizontul bazal cu pietriuri grosiere i unul superior cu nisipuri, pietriuri mrunte i argile. n formarea teraselor importan au avut: ridicrile sacadate ale regiunii deluroase, lsrile n cmpie i oscilaiile climatice n pleistocenul superior-holocen. Luncile au caracteristici diferite n cele dou categorii de cmpie. n cele nalte au maluri evidente, grinduri, una-dou trepte, albii prsite, belciuge, popine, conuri aluviale ale afluenilor etc. n cmpiile joase malurile lipsesc sau sunt slab conturate; lateral de albia propriu-zis sunt numeroase albii prsite sau prin care apa circul la revrsri, apoi bli n sectoarele mai joase. n ultimele dou secole s-au realizat numeroase canale de desecare, diguri, ramblee, etc. n alctuire domin nisipurile, pietriurile mrunte; n ele s-a identificat un nivel de arbori foarte groi parial carbonizai. Procesele geomorfologice actuale: Sunt deosebite n cele dou tipuri de uniti ale cmpiei. n cele nalte se produc pluvio-denudarea, forme simple de iroire, n albiile rurilor eroziune lateral i aluvionri, iar pe podurile interfluviale procese eoliene (Carei) i de tasare. n cmpiile joase sunt specifice revrsrile, aluvionrile bogate, colmatarea spaiilor depresionare; pe cmpurile cu exces de umiditate i argiloase apar salinizri i crparea i decojirea. Evoluia reelei hidrografice : S-a nfptuit sub influena a doi factori aluvionarea bogat ce a dus la formarea unor conuri aluviale extinse, la ridicarea nivelului albiei i la procese de divagare i variaia n timp a intensitii centrelor de subsiden. Cele mai multe modificri s-au produs n cmpiile joase. Someul de la un curs spre SV, pe valea Ierului i-a mutat albia spre NV i apoi n cteva faze spre vest. Barcul s-a deplasat tot timpul spre dreapta, Criul Repede a pendulat cnd spre Barcu (NV) cnd spre vest. Criul Negru a curs i spre sud-vest ctre Criul Alb. Mureul a avut albii spre NV, V i SV dezvoltnd de fiecare dat conuri aluviale extinse. Timiul a pendulat ntre o albie spre Bega i alta ctre sud etc.

59

Clima : Prin poziia geografic face parte din zona de clim temperat prin altitudine i relief din tipul de climat de cmpie, iar prin localizare se afl n aria influenelor oceanice. Factorii genetici ai climei: Desfurarea pe mai mult de 30 de latitudine face ca valorile radiaiei solare s scad de la 125 Kcal/cm 2 la 117,5 Kcal/cm2 aceasta n condiiile n care numrul de ore de strlucire a Soarelui se micoreaz n acelai sens de la peste 2200 la sub 2000. n timpul anului , n semestrul cald se nregistreaz ntre 87,5 Kcal/cm 2 (N) i 92,5 Kcal/cm2 (SV) n condiiile unui dominat cer senin cu 1400 i respectiv 1550 ore de strlucire a Soarelui Pe luni, valorile cele mai ridicate sunt n august septembrie, iar n cele mai sczute n ianuarie i decembrie. Circulaia maselor de aer este dominat vestic facilitat de deschiderea larg pe aceast direcie. Ea cunoate o pondere diferit spaial i n timp pe trei coordonate din sudvest, vest i nord-vest. Uneori ptrund i mase reci polare i nord-estice care produc scderi de temperatur i mai rar fenomene de viscol. Prezena slab a acestora n raport cu alte regiuni din ar se datorete desfurri arcului carpatic care constituie o barier pe direcia propagrii lor. Potenialul termic, relevat prin valori moderate, indic veri calde dar nu fierbini, cu un numr restrns de intervale secetoase i de uscciune, toamne lungi, ierni scurte i cu puine zile geroase i primveri timpurii. Desfurarea izotermelor este aproape paralel i ca dispunere n scdere de la vest la est. Izotermele anuale sunt: 11 C n sud, 10 C n dealuri i n vecintatea contactului acestora cu cmpia pn la sud de Carei, i 9 C n nord la contactul Cmpiei cu dealurile i cu Munii Oa. Deci o scdere a temperaturii medii anuale de la SV ctre N. Situaii apropiate apar n mersul izotermelor lunilor de iarn i var. n ianuarie izoterma de - 1 C nconjoar un areal n sud, cea de - 2 C se afl ncepnd din dreptul Dealurilor Lipovei i pn la sud de Carei la marginea estic a cmpiei, iar cea de -3 C n extremitatea nordic. Izotermele lunii iulie sunt: 22 C n sud-vest, 21 C n estul cmpiei, 20 C la contactul cu dealurile Silvaniei i Munii Oa. n timpul anului diferenele mediilor de la o lun la alta sunt de 1-2 C iar n cele de iarn i var i 4-5 C primvara i toamna. Totodat se menine scderea cu 2-2,5 C ntre regiunile sudice i cele nordice. i ceilali parametrii termici reflect diferena dintre cmpiile de la sud i nord de Mure. Temperaturile absolute maxime sunt peste 40 C la sud reflectnd frecvena maselor de aer tropicale i sub aceast valoare la nord. Temperaturile minime zilnice 0 sunt n sud ntre ultima decad a lunii februarie i pn la finele lui decembrie, iar la nord ntre prima decad a lunii martie i nceputul lui decembrie, deci o diferen de 1-2 sptmnile. n sud sunt peste 280 zile fr nghe care este posibil ntre sfritul lui octombrie i aprilie, cca. 20 zile de iarn, cca. 100 zile cu temperaturi 30 C. n nord zilele cu nghe depesc valoarea de 100, cele de iarn sunt n jur de 206, cele de var sub 25 iar cele tropicale de pn n 20. Dac n sud suma anual a temperaturilor mai mari de 5 C, indicator de favorabilitate a culturilor agricole, depete 3500, n nord acesta ajunge la 3500. Amplitudinile termice sunt de 27 C n nord i 29 C n sud, iar cele absolute ntre 69 i 70 C n nord i 7276 C n sud; ele relev caracterul continental al climatului dar mai moderat n raport cu Cmpia Romn. n raport cu valorile temperaturilor nregistrate n aer la nivelul solului mediile acestora pe de o parte sunt mai ridicate cu 2-3 C, iar pe de alt parte scad cu 2-5 C de la sud la nord. Regimul precipitaiilor este dependent de circulaia maselor de aer ce asigur cantiti anuale ridicate care valoric cresc de la sub 550 mm la peste 650 mm la contactul cu dealurile i n nord. Ele cad n cca. 130 150 zile. n timpul anului intervalul ploios dureaz n mai i pn n august fiind legat de frecvena maselor de aer oceanic. Cantitile lunare cele mai ridicate sunt n iunie i mai; valorile ridicate din iulie i august se datoresc n bun parte ploilor de natur convectiv. Fa de valorile medii anuale sunt ani cu precipitaii puine i ani n care se poate ajunge la peste 1000 mm. n aceeai msur sunt luni n care datorit unor ploi toreniale sau a unor ploi de lung durat se ajunge la cantiti zilnice ce depesc de mai multe ori valoarea medie. Sunt i ani secetoi n care valoarea precipitaiilor din unele luni este de sub 10 mm i chiar 0 mm. Vara precipitaiile au adese

60

caracter torenial (averse) nsoite de cderi de grindin. Stratul de zpad este subire i rezist cca. 20-40 zile concentrate n ianuarie i februarie (mai lung n nordul cmpiei). Fenomenele atmosferice au o dezvoltare inegal n timp i scad de la estul la vestul sau nordul la sudul cmpiei. Bruma este frecvent n lunile de toamn (X, XI) i primvar (III), viscolul este rar (0 2 zile), chiciura (3-5 zile), poleiul (2-5 zile), ceaa (40-45 zile), secetele (15-25 zile). Diferenieri climatice. Se disting dou subuniti climatice: nordic i central sudic. Trecerea ntre ele se realizeaz ntre Criul Repede i Barcu. Subunitatea nordic n condiiile unei valori mai reduse de radiaie i a frecvenei maselor polare, are un climat mai rece, mai umed, ierni mai lungi, posibiliti de viscole i de fenomene de iarn mai mari. Subunitatea central-sudic intr sub cmpul de aciune a maselor sudice ce asigur un al doilea maxim de precipitaii evident, temperaturi mai ridicate dect n nord, un interval clduros mai lung, ierni blnde i treceri rapide la primvar. Apele: Apele de suprafa sunt reprezentate de o reea hidrografic destul de ramificat, numeroase canale i cteva lacuri. Ele se ncadreaz n cea mai mare msur n grupa rurilor de vest tributare Tisei; doar Timiul i Caraul ajung direct n Dunre. Sistemul hidrografic este alctuit din trei generaii. Mai nti sunt rurile alohtone mari care i au obria n Carpai. Sunt cele mai mari, au albii i lunci extinse, debite importante n tot timpul anului. Se ncadreaz Someul, Barcul, Criul Repede, Criul Alb, Mureul, Bega, Timiul, Brzava i Caraul. A doua generaie i are bazinul superior n Dealurile de Vest sau n M. Oa i M. Zarand i cea mai mare desfurare n cmpie. Sunt ruri cu ap mai puin, cu albii mai mici dar care la viituri provoac frecvent revrsri n lunc. Cel de-al treilea grup este reprezentat de praie care-i au tot bazinul cn cmpie, obria fiind la marginea dealurilor sau n cmpiile de glacis. Multe dintre ele parcurg albii vechi prsite de Some, Criuri, Mure, Timi. ntre acestea sunt Egher, Ier, Aranca, Timiana, Bega Mic, Timiul Mort, Agriul. Alimentarea reelei hidrografice este dominant legat de precipitaii. Aportul din ape subterane este mai evident la contactul cu dealurile sau din izvoarele de la baza glacisurilor sau teraselor (n est). n cmpiile joase unde pnza freatic este la suprafa ea reprezint o surs important n alimentarea praielor i a cursurilor instalate pe albii prsite. Regimul scurgerii fiind condiionat n cea mai mare msur de precipitaii va reflecta oscilaiile cderii acestora n timpul anului. Situaiile sunt elocvente la rurile mai mici cu bazine n cmpie, cmpie i dealuri sau cmpie, dealuri Carpaii Occidentali. La acestea n scurgere apar evidente dou intervale cu debite bogate primvara legat de precipitaii bogate (sfritul lui aprilie - iunie) i iarna determinat de topiri brute ale zpezii n condiiile unor invazii de mase de aer mediteraneene (mai ales n februarie). Apele subterane sunt cantonate la adncimi diferite i au caracteristici dinamice i chimice deosebite. Cele cu caracter freatic se dezvolt de la 0,5 m la 20 m. Sunt prezente la baza teraselor i glacisurilor n cmpiile nalte, la baza conurilor aluviale, a depozitelor loessoide; adncimea este de civa metri sunt potabile i dependente de regimul precipitaiilor. Apele din cmpiile joase sunt la 0,5 m ceea ce face ca n condiiile unor precipitaii bogate nivelul freatic s se ridice la suprafaa acestora ntreinnd excesul de umiditate. Ele au o dinamic redus, un grad de mineralizare mai ridicat i o stare de potabilitate redus. Apele de adncime se gsesc la diferite nivele mai ales n formaiunile panoniene i mezozoice. Au n marea majoritate a situaiilor caracter artezian i ascensional, au debite bogate, sunt mineralizate, unele sunt radioactive, au caracter termal. Apar la zi fie pe aliniamentele unor linii de falie, fie n foraje. Sunt folosite n scop balnear n cadrul celor dou staiuni, n trandurile organizate i s-a ncercat la nclzirea unor locuine. Lacurile i suprafeele mltinoase , destul de numeroase n trecut, au fost n cea mai mare msur drenate. Se mai pstreaz n Cmpia Carei, (n microdepresiunile dintre dune), n bazinul Criului la Cefa, Inand, Homorod (ca heleteu), mai multe iazuri n cmpiile de glacis, bli n lunci i n fostele mlatini (Satchinez).

61

Vegetatia si fauna: Caracteristicile actuale ale climatului mai rcoros de la sud la nord i mai umed de la vest ctre est etc.) sau local (excesul de umiditate sau de sruri, prezena nisipurilor, intervenia omului difereniat regional). n aceste condiii n Cmpia de Vest se separ dou zone de vegetaie. Silvostepa se afl la vest de aliniamentul Carei (N) Oradea (V) Arad (E) Timioara Deta i se anexeaz pe cmpiile joase. n alctuire intr ierburi (piu, colilie) i plcuri de stejar brumriu, stejar pufos (la sud de Criul Alb) i stejar pedunculat (la nord). Se adaug local asociaii de plante, de pajiti iubitoare de umiditate, de srtur sau pe nisipuri. Zona de pdure ocup partea de est i de nord a cmpiei mai ales n spaiul unitilor mai nalte ale acesteia. n alctuire precumpnesc grnia, cerul la care se adaug stejarul pedunculat (n nord), frasinul, teiul, ararul ttrsc, ulmul etc.; arbutii sunt reprezentai de crpini, mojdrean, pducel, porumbar, snger etc., iar ca ierburi diverse graminee. n lungul luncilor rurilor exist o bogat vegetaie specific zvoaielor (plop, salcie, arbuti i ierburi hidrofile). Pdurile au fost n cea mai mare msur defriate, pe aceste terenuri cu soluri fertile practicndu-se n prezent diverse culturi. Lumea animal este reprezentat n silvostep prin roztoare (oareci de cmp, popndi, hrciogi, iepuri), psri (potrnichea i prepelia i mai nou dropia), n pduri cprioare, mistrei, iepuri, vulpi i multe specii de psri (ciocnitori, cuci, mierle, oimi), iar n apa rurilor (scobar, mrean, caras, crap, somn, clean) i lacurilor (crap, pltic, tiuc, babuc, biban). Exist cteva rezervaii la Bile Felix i 1 Mai sunt ocrotite nufrul i gasteropodul , iar la Satchinez diverse specii de psri de balt i mlatin. Solurile: Molisolurile se afl dominat n vest, subtipurile principale fiind determinat de relief, roc i gradul de umezeal. n cmpiile joase pe terenurile uscate sunt cernoziomuri (cmpiile Ndlac, Jimbolia, parial Vinga), iar pe cele cu umiditate mai mare cernoziomuri gleizate (cmpiile Timiului, Criurilor). La trecerea spre cmpiile nalte apar petice de cernoziomuri cambice. Sunt soluri fertile propice culturilor n condiiile n care sunt drenate (se elimin excesul de ap). Argiluvisolurile au o rspndire mare n cmpiile nalte. n cadrul lor intr solurile brune, brune luvice i luvisolurile albice. n nord, n condiiile locale ale unui exces de umiditate capt caracter gleizat. Sunt soluri cu fertilitate bun, suprafeele cu acestea fiind luate n cultur agricol. Solurile hidromorfe au o mare rspndire fiind legate de excesul de ap i nivelul freatic cu poziie ridicat mai ales n cmpiile joase (Someului, Criurilor, Timiului). n aceast clas se includ lcovitile, solurile gleice i pseudogleice. Solurile halomorfe sunt legate de arealele cu exces de sruri din cmpiile joase. Sunt soloneuri, solonceacuri (cmpiile Timiului, Criurilor) folosite parial pentru punat. Vertisolurile ocup areale restrnse n sudul Cmpiei Timiului n regiunea Oraviei i n Bazinul rului Tu fiind legate de substratul argilos. Psamosolurile ocup areale mai mari n Cmpia Carei unde exist suprafee extinse cu nisipuri. Pe ele se cultiv vi de vie sau au fost realizate plantaii forestiere. Solurile aluviale sunt concentrate n luncile rurilor; sunt fertile fiind folosite pentru culturile legumicole. Populatia si asezarile: Cmpia de Vest este o unitate geografic bine populat. Numrul de locuitori este n prezent de cca. 1,8 mil. loc. ceea ce reprezint aproape 8,2% din populaia Romniei. Sporul natural pe ansamblu este mai mic, sub nivelul celui pe ar. El este negative n Cmpiile Criurilor i Banatului i pozitiv, n jurul valorii pe ar (1) n Cmpia Somean (1,5). Regional valori pozitive sunt i n marile orae i n satele din vecintatea acestora dup cum valoarea este mult mai cobort n satele mici deprtate de cile de comunicaie i de orae (-4). Valorile reduse ale acestui indicator demografic reflect dinamica altora i anume: natalitatea redus n mediul rural i apropiat dar sub media pe ar n principalele orae i n satele mari; mortalitatea ridicat att la sate ct i la orae. Creterea numrului de locuitori n orae s-a datorat sporului migratoriu stimulat de necesitile unei expansiuni industriale. Fluxurile principale de populaie au fost dinspre satele mici i srace din cmpie, din dealurile i munii vecini dar i din alte regiuni ale rii. Pe grupe de vrst, domin populaia adult pondere mai mare avnd-o n

62

oraele principale i n satele mari din vecintatea acestora. Populaia ce depete 60 de ani este mai numeroas n mediul rural, iar cea tnr n orae. Orase: Satu Mare, Carei, Oradea, Salonta, Arad, Timisoara, Lugoj, Carei. Asezarile rurale: se impun ca structur tipurile: adunat cu form stradal dreptunghiular (Banat, cmpiile joase ale Criurilor i Someului), adunat cu reea stradal radial concentric (Cmpia Criurilor, Ierului), compact (Banat) i rsfirat (pe glacisurile nalte). Funcia economic dominant a satelor este cea agrar cu difereniere n cerealier i creterea animalelor, cerealier-viticola etc. Se adaug funcia industrial n unele sate unde exist mici uniti de prelucrare a produselor agricole sau unde se extrag petrol, gaze, materiale de construcie. Economia: Industria are la baz tradiia meteugreasc, produsele agricole, unele resurse de subsol, materii prime aduse din alte pri i de o for de munc calificat. Industria energetic are ca subramuri exploatarea petrolului i a gazelor naturale n mai multe locuri din Cmpia Banatului i Cmpia Aradului i producia de energie electric n centrale mici. Metalurgia neferoas are ca unitate uzina de alumin din Oradea care folosete bauxit n Munii Pdurea Craiului i din import. Industria construciilor de maini i de prelucrare a metalelor este concentrat n principalele orae Timioara, Arad, Oradea, Satu Mare. Industria chimic este destul de diversificat ca subramuri. Uniti mai importante sunt la Timioara, Arad i Oradea. Industria lemnului este o ramur de tradiie i prelucreaz lemnul adus din Carpai. Produce mobil, cherestea, parchet. Industria materialelor de construcii produce prefabricate din beton, plci de azbociment i beton celular autoclavizat, diferite tipuri de crmizi, ceramic fin. Industria uoar, reprezentat prin toate subramurile: - industria bumbacului, industria de prelucrare a lnei, industria mtsii, topitorii de in i cnep i uniti de prelucrare a lor, industria de confecii i tricotaje, industria de pielrie, nclminte, blnrie i marochinrie. Industria alimentar este o ramur de tradiie. Are toate subramurile fiind prezent n toate oraele i n multe sate mari. Mai nsemnate sunt: industria crnii i produselor din carne, industria laptelui i produselor lactate, industria zahrului, industria uleiului vegetal, industria pentru obinerea buturilor alcoolice, industria spirtului i a drojdiei, industria produselor din tutun, industria de mbuteliere minerale. Agricultura: Din suprafaa cmpiei peste 90% reprezint teren agricol din care precumpnesc terenurile arabile. Din restul fondului funciar 4% revin plcurilor de pdure, 4% aezrilor, cilor de comunicaie, terenurilor neproductive i 1,5% apelor. Din arabil, cele 10 25 % sunt concentrate fie n cmpiile joase fie n cele de glacis. Cultura plantelor are loc esenial n producia agricol. Se cultiv gru, porumb, secar, orz de toamn, ovz, orez, orzoaic. Pe suprafeele nsemnate se practic cultura plantelor tehnice. Floarea soarelui se cultiv n cmpiile joase,sfecla de zahr se afl pe areale mari n cmpiile din vecintatea fabricilor de zahr, inul pentru ulei ocup suprafee mai mici n Cmpia Someului i estul Cmpiei Criurilor. Tutunul se cultiv mai ales n cmpiile din vecintatea oraelor Timioara i Arad. Terenurile cu cnep se afl predominant n nord sau la sud de Mure, aici gsindu-se i principalele topitorii. n luncile rurilor mari i n cmpiile joase se fac culturi de legume. Cartoful dei este cultivat peste tot are o pondere nsemnat pe terenurile nisipoase din Cmpia Carei apoi n Cmpia Lugojului i la vest de Timioara. Se mai cultiv pepeni, cpuni, lucern n cmpiile joase i trifoi n Cmpia Criurilor. Viticultura ramur de tradiie se practic cu predilecie fie pe glacisurile de la contactul cu Munii Zarand sau cu Dealurile de Vest. Al doilea sector aparine terenurilor nisipoase din Cmpia Carei sau n cmpiile de la sud de Mure. Pomicultura se practic n cmpiile nalte. Suprafee pomicole nsemnate cu meri, pruni, viini, caii. Creterea animalelor este o ocupaie de tradiie care beneficiaz de o baz furajer variat i de puni naturale. Bovinele au numrul cel mai ridicat la sud de Mure; predomin rasa blata romneasc. Porcinele sunt crescute n numr mare. Ovinele se cresc n Cmpia Someului, Cmpia Criurilor i mai ales n Cmpia Banatului. Rasa principal este merinos. Cabalinele au o pondere mai mic. La Izvin exist o herghelie de cai de ras. n Banat, unde sunt suprafee nsemnate cu plantaii

63

de duzi exist tradiia creterii viermilor de mtase, gogoile acestora fiind prelucrate la Lugoj. Se mai practic apicultura unde sunt plante melifere i piscicultura . Caile de comunicatie: Sunt numeroase, variate ca tip i importan i au rezultat de-a lungul secolelor pe msura definitivrii reelei de aezri i a creterii volumului schimburilor cu aezrile din centrul Europei i cu oraele din ara noastr. Cile rutiere nsumeaz cele mai mari lungimi avnd grade diferite de modernizare. Cmpia de Vest este traversat de segmente de drumuri de importan european, naional i judeean sau local de unde i caracteristicile lor structurale i dimensiunile. Alctuiesc un sistem n care se impun trei direcii: cea internaional i naional cu osele care au desfurare transversal prin cmpie (vin dinspre Ungaria i Iugoslavia), se nscriu n lungul vilor principale strbtnd Dealurile de Vest i Carpaii Occidentali dirijndu-se apoi spre Bucureti. Cile ferate au fost realizate ncepnd cu a doua parte a secolului trecut mergnd dinspre vest ctre est n lungul vilor principale; s-au adugat o magistral nord-sud i mai multe artere secundare ce ptrund n Munii Apuseni, Depresiunea Oa i munii Banatului. n sistemul cilor ferate n ara noastr un loc aparte l au cele patru magistrale electrificate care leag Bucuretiul i diferitele regiuni din centrul, sudul i estul Romniei de statele din vestul i centrul Europei. Transporturile aeriene. Exist aeroporturi la Timioara, Arad, Oradea, Satu Mare primele cu amenajri pentru asigurarea decolrilor, pentru cursele internaionale. Transportul naval se practic pe Bega, n aval de Timioara. Transporturile speciale includ conductele de gaze naturale ce vin din Transilvania, reeaua electric. Turismul: Ca obiective naturale se remarc apele termale i minerale, care au dus la apariia unor staiuni importante (Felix, 1 Mai, Tinca, Buzia, Clacea) sau de interes local, precum i realizarea unor tranduri (Oradea, Satu Mare, Timioara). Amenajrile piscicole (Cefa, Inand, Tmda) care de obicei au n apropiere i areale ocupate de pduri, sunt adesea cutate de turiti. Plcuri de pdure, mai ales cele situate lng orae, ofer locutorilor spaii de agrement, altele prezint interes cinegetic (mistrei, fazani, iepuri). Exist i multe rezervaii tiinifice: pe Some cerbi loptari i fazani; lacurile de la Satchinez numite i Delta Banatului, Bile 1 Mai (rezervaie de nuferi), Ineu, Snmartin. Sunt importante i podgoriile din aceast parte a rii, cea mai cunoscut fiind cea a Aradului, alturi de cea de la Pncota Mocrea. n ntreaga cmpie au fost gsite urme arheologice, dacice, romane, romneti, feudale. Se pstreaz ruinele unor ceti sau castele feudale uneori meninute pn azi n forma iniial. n multe localiti au fost deschise muzee locale i case memoriale. Subunitati geografice: 1. Campia Somesului: se afl n nord, ntre Munii Oa-Igni, Dealurile Silvaniei (Codrului i Crasnei), Cmpia Criurilor i grania. Fundamentul cristalin este dispus n blocuri aflate la adncimi de 1500 3000m peste care exist un sedimentar gros ce conine ape subterane termale arteziene. Relieful este alctuit din: Cmpia joas a Someului cldit de acesta i Crasna, Homorod, Tur, este o lunc vast cu importante lucrri hidroameliorative; Cmpiile nalte cu caracter de glacis de la contactul cu Dealurile Silvaniei: Abrud (ntre Some i Crasna); Tnad (sub Dealurile Crasnei), Buduslu (pn la Barcu, este cea mai nalt); Cmpia nalt Carei (un fost con al Someului spre sud-vest; relief eolian). Climat rcoros i umed ca urmare a frecvenei maselor de aer vestice i nord vestice ce determin ierni mai lungi, geroase, cu strat de zpad ce rezist mai mult i veri calde dar cu precipitaii. Rurile principale au albiile aproape la nivelul cmpiei; sunt ndiguite pentru limitarea inundaiilor; cele secundare parcurg cursuri prsite i au ap numai dup ploile bogate. Se adaug canale de desecare i cteva iazuri. Sporul natural are valorile cele mai ridicate din Cmpia de Vest. Aezrile rurale cele mai multe se afl n jurul oraelor mari (Satu Mare i Carei), i la contactul unitilor de cmpie nalte i joase i n lungul vilor principale; sunt sate mici i mijlocii (adunate) cu contur neregulat, cu funcii agricole diversificate (cerealier-zootehnic, cerealier-viticole, cerealier pomicole); n unele sunt

64

i activiti industriale. Industrie extractiv este limitat la cteva exploatri de gaze i iei. Industria prelucrtoare include uniti de construcii de maini i uniti ale unor ramuri de tradiie alimentar, textil, lemn, materiale de construcii. Agricultura are la baz culturile de porumb, gru, plante tehnice, legume, viticultur i creterea animalelor. Orase: Satu Mare, Carei, Tasnad, Marghita, Seini. 2. Cmpia Criurilor: situat n partea mijlocie a Cmpiei de Vest ntre Barcu i marginea nordic a conului aluvial al Muretului (Cmpia Aradului). Include: Cmpia Barcului, Cmpia Sebiului, Cmpia Tuului sau a Cigherului i Cmpia Holodului. Altitudinile oscileaz ntre 90 180 m, dominnd cele sub 140 m. Prezint mai multe ramificaii spre est, ptrunznd adnc n dealuri, cu deosebire pe Barcu, Criul Negru, Criul Alb i Cigher. Are dou compartimente majore: o cmpie aluvionar extins spre vest i sud, i cea mai tipic structur de cmpii de glacis (dezvoltat sub dealuri). Este strbtut de patru ruri principale: Barcu i de cele trei Criuri (Repede, Alb i Negru n ordine de la nord la sud). Climatul temperat continental, de cmpie cu nuan panonic. Prezint caractere de tranziie ntre climatul banatic i cel somean. Vegetaia aparine zonelor de silvostep i silvostepei. nveliul de sol este foarte puternic mozaicat, predominnd cele intrazonale, iar cele zonale fac tranziia ntre sectorul banatic (molisoluri) i cel somean (argiluvisouri). Orase: Oradea, Salonta, Chisineu-Cris, Ineu, Pancota, Sebis. Subdiviziuni: Cmpia Salontei se extinde n lungul graniei, ntre Criul Repede i Negru, iar n est pn la curba de 100 m. Marginea sa este marcat de un ir de areale mltinoase, plasate sub o mic frunte, lin ca pant, a cmpiei intermediare. Cmpia Criului Alb se compune din lunci nalte strpunse de lunci joase i se extinde pn la rul Sarti (nord de Teuz), iar n sud pn la Pncota i sud de Canalul Morilor. Este cea mai ampl i mai complex lunc din toat Cmpia Criurilor, formnd o adevrat cmpie aluvial, avansat inclusiv sub deal. Cmpia Criului Negru apare ca un culoar printre cmpiile nalte Miersig i Cermei, iar n vest (aproape de grani) se lrgete brusc, n special ctre sud (pn la rul Sarti). 3. Cmpia Banatului: este situat n partea sudic a Cmpiei de Vest de la marginea de nord a conului Mureului i n sud pn la grania cu Iugoslavia. Altitudinile oscileaz ntre cca. 80 180 m, n mod excepional 75 77 m, la ieirea Aranci i a Timiului din ar i circa 200 m pe unele terase sub dealurile Pogniului. Avanseaz foarte mult spre est, pe valea Timiului, prin Cmpia Lugojului, lung de 48 km, care ia contact direct cu Depresiunea intramontan a Caransebeului. Situaii similare sunt pe Bega, pe Pogni i Brzava. Ca relief, d impresia alipirii a patru mari tipuri de cmpii, una complex n nord, apoi o mare cmpie joas, a Timiului i Begi, o cmpie golf, Cmpia Lugojului i o cmpie de glacis piemontan plasat sub Dealurile Dognecei. Clima este mai moderat, aceast cmpie fiind mai ferit de masele de aer rece din nord i nord est, dar deschis influenelor oceanice i mediteraneene. Solurile aparin clasei molisoluri (sub step i silvostep) dar i altor soluri extrazonale (lcoviti, soloneuri, soluri aluviale, vertisoluri). Cmpia Banatului are cel mai mare numr de orae din toate unitile Cmpiei Vestice (dou orae mari: Arad i Timioara) alturi de un ora mijlociu (Lugoj) i alte 7 mici. Cele mai importante resurse ale subsolului sunt apele minerale i geotermale, hidrocarburi. n aceast unitate sunt reprezentate aproape toate ramurile i subramurile, domin ns construciile de maini, chimic, alimentar i textil, dar este concentrat n cele dou orae mari (Timioara i Arad). Agricultura este foarte bine reprezentat att de cultura plantelor ct mai ales de creterea animalelor. Cile de comunicaie sunt foarte bine reprezentate att de magistralele feroviare (I i II, inelul Timioarei, i alte 8-9 linii de importan local), osele europene, naionale i judeene. Orase: Timisoara, Arad, Lipova, Nadlac, Sannicolau Mare, Jimbolia, Curtici, Buzias, Deta. Subdiviziuni: - Cmpiile Mureului reprezint un complex de tipuri de cmpii, toate situate pe conuri ale Mureului. Limita nordic a acestora este dat de arealul subsident al Criului Alb iar n sud pn la subsidena timiorean. Cmpia Vingi

65

cmpie piemontan-terasat, e cea mai veche i mai ntins cmpie mureean, situat la sud de lunca Mureului, de la Lipova la Secusigiu (comuna Satu Mare). Cmpia Ndlacului este o cmpie piemontan-tabular cu ptura cea mai groas de loess din toat regiunea cu 3-5 soluri fosile i cu o altitudine relativ peste Mure de 10 -20 m. Cmpia Aradului este piemontan-tabular cu ptur subire de loess, se ntinde la nord de Mure, ntre M. Zarand n est, Cmpia Ndlac n vest i grania cu Ungaria n vest. Cmpia Jimboliei este situat pe stnga Mureului, la sud-vest de Cmpia Vingi i n continuare ei. Este o unitate foarte neted, cu crovuri i unele dune sau vechi grinduri fluviatile ale Mureului. Cmpia Aranci reprezint o deschidere, n con larg, a luncii Mureului, ncepnd de la Periam. Este cea mai nou cmpie a Mureului, pe centrul su meandrnd Aranca, ru ce-i are obria n lunca Mureului la Snpetru German. - Cmpia Timiului : are caracter de subsiden manifestndu-se activ nc din arealul Timioarei unde exist loessuri i soluri fosile, ngropate sub aluviuni. Cmpia Timioarei este limitat la est de curba de 100 m, n nord C. Vingi, pn la Satchinez inclusiv, n vest rul Pmntul Alb n continuare cu Apa Mare pn la localitatea Beregsu, iar de aici o linie convenional pn la Timi. n sud limita merge pe malul stng al luncii Pogniului i pn la Cmpia Buziaului. Are drept subdiviziuni: C. Bega Veche dup numele rului central ; C. Bega Mic are n centru rul cu acelai nume, canalizat care se vars n Canalul Timiat; Cmpia Birdei se dezvolt ntre Timi i Cmpia Brzavei; Cmpia Moraviei este o cmpie joas, de tip aluvionar cu nlimi de 80 100 m. - Cmpia Lugojului: reprezint golful de cmpie ce se alungete ctre est pe Timi i Bega. Se compune din dou cmpii joase de lunci i trei cmpii de terase i glacisuri. Limita estic e pe Timi i Bega. Cmpia Timianei dup rul ce coboar din dealuri la Lugoj i merge apoi paralel cu Tsimiul pn la limita vestic a ei. Reprezint n fapt lunca larg a Timiului. Cmpia Glavei se compune din lunci de 3-4 km lime. Cmpia Honoriciului cuprinde terasele 1-4 pe stnga Timiului pn la valea Cinca, de unde terasele se pierd aproape total n glacisuri. Cmpia ipariului reprezint cmpia de terase dintre Bega i Timi (la nord de Lugoj). Cmpia Lucareului este o fie de terase situat n arealul bazaltelor de la Lucare. - Cmpia Brzavei constituie o unitate complex de glacis piemontan vechi, uor modelat ulterior, plasat n semicerc sub dealurile Buziaului i Tirolului. Se extinde de la Golful Lugojului pn la grania cu Iugoslavia. Vile largi ale rurilor Pogni i Brzafa o subdivid n trei: Cmpia Buziaului ine din stnga vii Cinca pn n stnga vii Pogni; Cmpia Tormacului are form de triunghi, ca un con ntre luncile vilor Pogni i Brzava ; Cmpia Gtaiei are form de U deschis spre grani, n care ptrunde ca un sac Cmpia joas a Moraviei. Se extinde din dreapta vii Brzava spre sud. Carpaii Orientali (Rsriteni) Se desfoar de la grania cu Ucraina i pn la Valea Prahovei (geologii i o mare parte din geomorfologi pe considerente structurale i evolutive extind pn la culoarul Rucr-Bran) reprezentnd cca 45% din Carpai. Au o structur complex alctuit din mai multe uniti cele mai multe cu caracter de pnz care nainteaz spre est i sud peste o bun parte din plcile Vorlandului; specific este dezvoltarea acestora n fii care se succed de la vest la est (vulcanic, depresiuni tectonice, cristalin, fli) ce impun reliefuri specifice. nlimile cele mai mari sunt n M. Rodnei (vf. Pietrosu 2 303) i M. Climani iar cele mai mici n depresiuni. Au o altitudine medie de cca 950 m, cel mai mare grad de fragmentare impus de culoare de vi, depresiuni numeroase (Maramure, Braov, Ciuc, Gheorgheni etc. sunt cele mai extinse din Carpai) i multe pasuri i trectori. Exist forme de relief glaciar (M.Rodnei, M.

66

Maramure etc.), carstic, pe conglomerate, platouri i resturi din aparate vulcanice, defilee i chei foarte mari. Mrturiile evoluiei precuaternare sunt mai multe suprafee i nivele de eroziune bine pstrate n masivele cristaline i fragmentate mult n celelalte; se adaug terase cu desfurare larg pe vile principale i o morfodinamic activ (domin procesele de torenialitate, iroire i gravitaionale). Se divid n trei grupe fiecare cu mai multe subuniti: Grupa nordic (Carpaii Maramureului i ai Bucovinei): Se desfoar n Romnia ntre grania cu Ucraina (subunitile se continu i la nord), Cmpia de Vest, Dealurile de Vest, Depresiunea colinar a Transilvaniei, Valea Bistriei pasul Tihua (1200 m), Depresiunea Dornelor (sud) pasul Mestecni, culoarul depresionar al Moldovei i Podiul Sucevei (aliniamentul Pltinoasa-Cacica-Solca-Vicovul de Sus). structurale se mpart n: - munii vulcanici Oa (andezite, culmi de 400-664 m separate de culoarele nguste ale vilor Talna, Tur, Tur), Igni (platouri vulcanice, relief rezidual, abrupturi, altitudini de 800-1200, chei n andezite etc.), Guti (resturi din aparate vulcanice i platouri mici, vf. Gutin 1443 m, Creasta Cocoului, abruturi spre nord i sud de mai multe sute de metri); - munii sedimentaro-vulcanici ai Lpuului (cteva corpuri din andezite care formeaz vrfuri ce domin culmi din gresii), ibleului (dou resturi eruptive Hudin de 1611 m i ible de 1839 m ntr-o mas sedimentar grezoas; abrupturi spre nord i sud), Brgu (nekuri, silluri, dykuri prezente la nivelul culmilor principale Heniu Mare 1611 m sau pe vi ca defilee epigenetice pe Ilva, Someu Mare; platouri sedimentare paleogene). - depresiuni tectonice i de baraj vulcanic Oa (piemonturi, glacisuri, terase), Maramure (relief colinar cu patru culoare de vale largi pe Vieu, Iza, Mara, Tisa; lunci, terase i defilee scurte; piemontul Moisei), Dornelor (pe vile Dorna, Bistria i Neagra; lunci, terase, fragmente de piemont); - muni alctuii din roci cristaline cu petece sau fii de sedimentar mezozoic Maramure (dominant n bazinul Vieului; culmi i vrfuri la peste 1800 m, Pop Ivan 1937; vi adnci cu caracter de defileu pe Vaser, Ruscova, circuri glaciare cu dimensiuni mici, suprafee de nivelare), Rodnei (cel mai important masiv din Carpaii Orientali prin nlimi de peste 2000 m, relief glaciar cu circuri i vi, i ntinse suprafee de eroziune; alctuii predominant din roci cristaline; se adaug fii de roci sedimentare, unele calcaroase n care se afl petera Tuoarelor cu cea mai mare denivelare din Romnia i corpuri vulcanice n care Someul i-a tiat chei epigenetice), Suhard (n ntregime din roci cristaline care impun masivitate, altitudini la 1700-1900 m i pstrarea suprafeelor de nivelare), Obcina Mestecni (culmi netede la 1200-1400 m dominate de cteva vrfuri calcaroase i sectoare de chei); - muni alctuii din fli cretacic i paleogen dispus n cute faliate (solzi) paralele care se reflect att n aliniamente de culmi, creste, vrfuri separate de ei adnci ce alterneaz cu culoare depresionare largi (cu terase) strbtute de Sadova, Moldovia, Umor, Brodina. Ei formeaz Obcina Feredeului (n vest, cu nlimi la 1000-1400 m), Obcina Brodinei n nord i Obcina Mare n est (altitudini la 800-1100 m); - culoarul depresionar al Moldovei (caracter transversal, asocieri de depresiuni ntinse cu terase largi i un puternic habitat cu ngustri la traversarea unor cute alctuite din strate groase de gresii). Grupa central (Carpaii Moldo-Transilvani): Ocup cea mai mare parte din Carpaii Orientali fiind ncadrai de Subcarpaii Transilvaniei (n vest), Subcarpaii Moldovei (n est), Carpaii Curburii (n sud) i unitatea precedent (n nord). Munii sunt mai scunzi, prezint o fragmentarea i o mare diversitate a alctuirii geologice. Aceasta a permis individualizarea multor forme de relief specifice. n cadrul ei se separ mai multe uniti i subuniti care se succed de la vest la est. - Munii vulcanici alctuii dominant din andezite i aglomerate vulcanice au rezultat n pliocen formnd la finalul acestuia un lan constituit din aparate vulcanice (n mare msur fragmentate de eroziune n cuaternar) i largi platouri Pe baza caracteristicile morfologice i

67

(mai ales pe latura vestic) din aglomerate vulcanice. ntre Depresiunea Dornelor i Defileul Mureului (cca 40 km ntre Toplia i Deda) tiat n roci vulcanice se afl M. Climani (2100 m n vf. Pietrosul, o mare parte dintr-o caldeir n sectorul nordic, relieful rezidual n aglomerate vulcanice la Tmu 12 Apostoli Pietrile Roii; circuri glaciare incipiente, vulcanocarst etc.). La sud de defileu i pn n culoarul Trnavei Mari pasul Sica (1000 m) sunt M.Gurghiu (1776 m vf. Sace, fragmente din cratere i caldere, platouri vulcanice la 1000-1100 m). Sectorul sudic aparine M. Harghita (mai multe conuri la 1100-1800, cteva cratere i caldere ntre care Ciomatu este intact; platouri, planeze, corpuri de lav etc.). n extremitate sud-estic ntre Ciomatu i Pilica, Oltul i-a tiat un defileu (cca 4 km). - Depresiunile tectonice i de baraj vulcanic au aparinut de bazinul tectonic al Transilvaniei fiind separate de acesta la finele pliocenului. Au fost lacuri i apoi terenuri mltinoase subsidente drenate de Mure, Olt sau afluenii Bistriei. Acestea sunt Depresiunea Gheorgheni (n nord, cu dou sectoare distincte cu lunci largi la sud de Gheorgheni i lunci, terase, glacisuri spre Toplia), Depresiunea Ciuc (divizat n trei compartimente de ctre culmile de la Racu i Jigodin n care Oltul a tiat defilee scurte; es aluvial i glacisuri la contactul cu munii), Bilbor, Borsec, Glod i Drgoiasa (depresiuni mai mici) ntre munii Bistriei i Climani. - Munii din roci cristaline cu petece de roci sedimentare mezozoice . La nord de valea Bistriei sunt masivele Giumalu (1856 m n vrful central sub care sunt ntinse suprafeele de eroziune la 1400-1000 m) i Raru (1650 m, relief ruiniform i carstic legat de masele de calcar), iar la sud munii Bistriei (Pietrosul, Grinie, Brnar, Budacu etc.) separai de vi nguste i adnci ale unor aflueni ai rului omonim. n extremitatea sudic sunt munii Giurgeu (vrfuri la 1300-1500 m, clipe calcaroase de care sunt legate turnuri, versani abrupi) i Hma (o mas de calcare concentrate n centru i n bazinul Bicazului a facilitat un bogat relief carstic, inclusiv sectoare nsemnate de chei Bicaz, Bicjel, Surduc etc.). - Munii din fli cretacic i mai ales paleogen alctuiesc cea mai mare parte din aceast grup. La nord de Bistria sunt M. Stnioarei (altitudini sub 1250 m, culmi i vi aproape paralele cu direcia cutelor solzi), iar la sud impuntorul masiv Ceahlu (o mas de peste 600 m grosime de conglomerate pe seama crora s-a individualizat un variat relief de turnuri, abrupturi i polie structurale etc.), munii Tarcu, Ciuc, Nemira, Gomanu i Berzun (nlimi reduse, culmi i vi paralele, versani abrupi de natur structural, ei adnci pe litofaciesuri puin rezistente). - Vile Bistria i Trotu au caracter transversal; pe parcurs sunt sectoare nguste de defileu (Zugreni, Toance etc.) care separ bazinete depresionare cu terase. Pe Trotu se afl Depresiunea Drmneti (Comneti) de natur tectonic. - n sud vest, Munii Perani au o alctuire complex (mase cristaline, calcare i conglomerate mezozoice, bazalte cuaternare la Raco, Perani etc.), nlimi mici (800-1292 m n Mgura Codlei), defileul Oltului (Augustin, Raco pe cca 10 km), relief carstic i rezidual. Carpaii de Curbur (Curburii): Se afl n sud la contactul cu Carpaii Meridionali (SV), Subcarpaii de Curbur (sud i est), Depresiunea colinar a Transilvaniei (NV). Grupa este format dintr-o mare depresiune i un ansamblu de uniti muntoase alctuite din fli cretacic i paleogen. Are un grad de fragmentare important impus de mai multe generaii de vi parial transversale (nguste, cu versani cu pante accentuate pe care se nregistreaz procese dinamice accelerate); suprafee i nivele de eroziune fragmentate i deformate neotectonic spre nord i sud n raport cu un ax central. Depresiunea Braov are origine tectonic, dezvoltat la finele pliocenului i n cuaternar, printr-o subsiden activ n compensaie intensei activiti vulcanice de acumulare din nord. Ca urmare, n relief se impune pe cea mai mare parte a ei esul mltinos iar la contactul cu munii glacisuri i conuri piemontane. Unitile montane sunt alctuite din masive i culmi cu nlimi mici (800-1954 m n vf. Ciuca) distribuite n cinci grupe Vrancei (o subunitate central cu nlimi mari n vf. Lcui 1777 m i n vf. Goru 1783 m; mai multe ramuri joase dirijate spre

68

est n bazinul Putnei sau vest pe marginea Depresiunii Braov), Buzului (Penteleu 1772 m, Podu Calului 1439 m, Siriu 1657 m n centru); alte subuniti mai joase n nord la contactul cu depresiunea i n sud cu Subcarpaii), Ciuca (alctuii dominant din conglomerate i strate groase de gresii, relief ruiniform specific, chei pe Teleajen i Telejenel), Baiu (o culme central cu altitudini de 1700-1923 m n vf. Neamu cu ramuri spre est i vest ntre afluenii Prahovei i Doftanei; n sud vest defileul Prahovei de la Posada cca 9 km), Timiului (Braovului sau Brsei) formai din dou masive nalte Piatra Mare 1843 m i Postvaru 1799 m alctuite din conglomerate i blocuri de calcare i culmi joase (Clbucetele) la 800-1200 m. Clima: Temperaturile medii anuale : Izoterma de 60C este n mare msur legat de altitudinile cuprinse ntre 800 m (n nord-est, la contactul cu Podiul Sucevei, n unele depresiuni intramontane Ciuc, Dornelor, estul Maramureului etc.) i 1000 m (n restul masei montane carpatice); deci peste 14% din spaiul rii noastre s aib temperaturi sub aceast mrime. Izoterma de 00C delimiteaz areale insulare n masivele a cror nlime depete 2000 m (Rodnei, Climani, Bucegi, Piatra Craiului, Leaota, Iezer, Fgra, Cndrel, Latoriei, Cpnii, Parng, ureanu, Retezat, Godeanu, arcu), limita fiind ceva mai jos n nordul Orientalilor i pe versanii cu expunere nordic i, mai sus n Carpaii Meridionali. n general, se afl n vecintatea trecerii de la etajul subalpin la cel alpin. Izoterma de -20C se circumscrie vrfurilor i crestelor alpine desfurate la peste 2200 m, n munii Rodnei, Bucegi, Piatra Craiului, Iezer, Fgra (cea mai mare ntindere), Iezer, Parng, Retezat, Godeanu. Precipitaiile medii anuale: Cantitativ, mediile anuale, pe ansamblul Carpailor, oscileaz ntre 800 mm la contactul cu regiunile limitrofe (600-800 m) i 1200 m n etajul alpin. Fa de aceste limite, regional i local sunt diferene, uneori destul de mari (100-250 mm), fa de valoarea medie corespunztoare altitudinii. Acestea sunt elocvente n cteva situaii: munii din vestul i nordul rii (ex. Vldeasa, Raru) care sunt supuse direct adveciei maselor de aer oceanice i respectiv polare primesc mai multe precipitaii, n raport cu cei din sud est i sud (Carpaii de Curbur ex. Lcui); n munii din interiorul unei grupe montane se produc mai puine precipitaii fa de cei aflai la exterior, pe direcia de propagare a maselor de aer (ex. munii Raru, Climani) i mai multe n raport cu cei de pe spaiul exterior frecvent cu caracter descendent (munii Raru, Stnioarei, Siriu, Penteleu); Ninsorile : Etajele alpin i subalpin - ninsorile sunt posibile ntre 250 i 330 zile pe an. Etajul montan cu altitudini medii (1000-1800 m) nregistreaz diferenieri regionale importante. Astfel, numrul de zile n care ninsorile sunt posibile varind, mai nti pe vertical, ntre 200 (la baz) i 280 (la nlimi ridicate), apoi ca poziie geografic (250280 n nord i 200-250 n sud i vest). Etajul montan periferic care cuprinde muni i culmi sub 1000 m separate de culoare de vale i depresiuni ce se deschid larg spre exterior. Aici intervalul de producere al ninsorilor este mic (100150 zile), cu o probabilitate de nregistrare mai larg n nordul Carpailor i redus n sud-vestul lanului muntos, inclusiv n depresiuni. Etajul depresionar intramontan unde, dei intervalul n care ninsorile sunt posibile nu este prea lung (din octombrie pn n aprilie, cu diferene ntre datele extreme sub dou luni), stratul de zpad, datorit temperaturilor foarte sczute (datorate inversiunilor termice) se menine n jur de 100 de zile. Frecvena maselor de aer : La nivelul culmilor nalte (mai ales la peste 1700 m) este dominant din vest (ntre 40 i 60%) la care, n funcie de regimul circulaiei generale atmosferice, se adaug masele din est pentru Carpaii Orientali, din nord i nord-vest pentru munii din Bucovina i Maramure sau din sud pentru munii dintre Dunre i Rmna. Se adaug ulucurile montane (unele cu caracter transcarpatic Rucr-Bran, Brgu-Moldova), pasurile joase i largi (Predeal, Oituz, Sica, Prislop), vile adnci parial sau total transcarpatice (Bistria, Jiu-Strei, Olt, Trotu, Suceava, Buzu) i depresiunile intramontane (Maramure, Dornelor, Gheorghieni, Ciuc, Braov etc.) unde sunt frecvente deplasrile n lungul lor. n depresiunile bine ncadrate de masive montane nalte (depesc 1500 m) se asociaz o

69

pondere mare a strii de calm, cu descendene i ascendene ce genereaz diverse procese meteorologice. (Ciuc, Gheorghieni, Braov). Calmul atmosferic este din ce n ce mai redus odat cu creterea n altitudine (sub 10% n spaiul alpin) i de la locurile adpostite la crestele montane unde vntul are o frecven aparte. Vnturile locale: Sunt facilitate de o anumit configuraie orografic n raport cu circulaia general, sau de dezvoltarea unor condiii diferite de presiune ntre dou zone limitrofe. ntre acestea importante sunt: Crivul vnt care afecteaz iarna culmile estice ale Carpailor Orientali ptrunznd i pe culoarele vilor principale ale acestora, provocnd ger i nghe; Foehnul vnt generat pe versanii masivelor ce domin depresiuni i spaii extracarpatice colinare de descenden rapid a maselor de aer (pe culmile de la exteriorul Carpailor de Curbur i Carpailor Orientali, primvara, pe fondul activizrii circulaiei vestice; pe versanii nordici ai Carpailor Meridionali pe care se produce descendena maselor de aer sudic este cunoscut sub numele de Vntul Mare sau Mnctorul de zpad ntruct provoac o rapid nclzire a aerului i topirea zpezilor n inuturile din vecintatea muntelui); Brizele de munte realizate diurn (mai ales vara) sub forma unei circulaii locale, produs ziua ntre vatra depresiunilor sau vilor i culmile nalte limitrofe i invers n timpul nopii. Resurse de subsol: Grupa nordic (maramureano-bucovinean) se remarc prin concentrarea resurselor de subsol n dou regiuni (Giurcneanu, 1988), Maramure-Oa (cu depresiunile omonime, eruptivul neogen Oa-Guti-ible i Munii Maramureului) i Dorna (Depresiunea Dornelor)-Cmpulung (Cmpulungurile)-Brgu, unde pot fi asociate Obcinele Bucovinei i masivele din zona cristalino-mezozoic (Rodna, Suhard) de la sud de Munii Maramureului. n arealul eruptivului neogen Oa-Guti-ible sunt concentrate, mai ales, importante minereuri neferoase: sulfuri polimetalice cu coninut de plumb, zinc, cupru etc. (Herja, Baia Sprie, Nistru, Tarna Mare, Tur, Ilba) i uneori asociate cu aur i argint (Cavnic, Bixad, Raca Vii, Vratic, Baia Sprie); filoane de aur (uior, Valea Roie, Ssar); n ara Oaului, la Cmrzana i Bixad exist rezerve de cinabru (mercur). n Munii Maramureului, n zona cristalinomezozoic mai nsemnate sunt zcmintele cuprifere i complexe: Burloaia, Toroiaga (la contactul eruptiv-cristalin), Gura Bii, Poienile de sub Munte, bazinul lei cu Mgura II i Dealul Bucii). n Munii Maramureului exist de asemenea mineralizaii de fier i mangan n formaiunile cristaline i paleogene de pe Valea Rea (bazinul inferior al Vaserului), grafit i materiale radioactive. Acestora li se adaug sare n Depresiunea Maramureului (Ocna ugatag), unele resurse de lignit n Depresiunea Oa (Luna-Negreti, Aliceni-Trol, Trip-Bixad) i numeroase materiale de construcie: andezit (Ilba, Seini, Blidari, Baia Sprie, Tarna Mare, Valea Ftului avale de Baia Bora, Colbu), marmur (Bora), granit (Negreti), bentonit (Oraul Nou), argil (Baia Sprie, Orau Nou), perlit (Orau Nou, Clineti Oa), calcar (Luhei, Bistra, Repedea etc.), tufuri vulcanice. Regiunea Vatra Dornei-Cmpulung-Brgu se remarc prin: bogate rezerve de mangan (Iacobeni, Vatra Dornei-Dealu Rusului, aru Dornei, Dealul Boambei, Broteni, Crlibaba); minereuri complexe de origine hidrotermal, cantonate n isturi i calcare cristaline asociate uneori i cu cuiburi de aur i argint (Rodna, an, Valea Mare, Valea Vinului, sudul Munilor Rodnei, pirite i pirite cuprifere pe aliniamentul Crlibaba-Fundul Moldovei-Pojorta-Valea Putnei-Mestecni); cupru (Fundul Moldovei, Leu Ursului); fier (n Obcina Mestecni asociate dolomitelor triasice - la Delnia, ca hematit i sideroz i n Dealul Cailor-Pojorta), baritin (Ostra); materiale de construcie calcare i dolomite (Lucava, Neagra, Botu, Cmpulung Moldovenesc, Pojorta, Valea Putnei, Iacobeni), marne i marnocalcare (n Obcina Mare la Falcu, Straja, Putna), gresii (n Obcina Mestecni la Pojorta i Obcina Mare la Plea gresii cuaroase friabile, Vama i Molid gresii de Kliwa, Pltinoasa) i microconglomerate ( de Muncel la Pojorta), caolin (Parva-Cormaia) i bentonit, marmur i calcare

70

policrome (Cormaia, Anie, Maieru, Bora Fntna, Parva, Sngeorz Bi), andezit (Rodna, Poiana Stampei, Dornioara, Mgura Ilvei), dacit (Anie, amonte de Poiana Ilvei); sare (Cacica). n grupa central moldavo-transilvan) mai importante sunt materialele de construcie: calcare (Cheile Mici ale Bicazului, Lzarea, Volbeni, Valea Srmb, Izvoru Mureului, Sndominic, Lunca de Sus), calcare cristaline (Gheorghieni), gresii n munii fliului (Tarcu, Ciobnau, Cotumba, Straja, Plopu, Larga, valea Slnicului), marnocalcare (la vrsarea ugului n Bicaz), marne (epeeni), andezite (Stnceni, Suseni, Remetea, Miercurea Ciuc, Jigodin, Vlhia, Bile Tunad, Bixad i Malna), sienite nefelinice (Ditru), caolin (Harghita Bi, Snsimion), travertin (Borsec-folosit pentru ornamentarea exterioar a cldirilor), bazalte (Raco, Racu, Bile Tunad), aglomerate vulcanice (umuleu) cinerite (Tunad, Malna), pietri i nisip (Tunad, de-a lungul Trotuului i Uzului). Alturi de acestea exist pirite cuprifere n zona cristalino-mezozoic (n arealul localitii Blan, n Culmea Arama Neagr), pirit cu plumb, zinc i cupru (Fagu Cetii, Medie, Bicazu Ardelean), minereuri de fier - siderit, limonit (Lueta, Vlhia, Vrghi, Mdra), sulf nativ (caldera Climani aici carierele n trepte i haldele de steril au modificat complet aspectul vrfului Negoiu Romnesc), mercur, asociat cu sulfuri (lng Mdra i Sntimbru), baritin (extras n carier la sud de Ostra), crbuni (jumtatea nordic a Depresiunii Drmneti n bazinul Carbonifer Comneti-Asu crbuni bruni, lignit; Toplia, Ciumani, Suseni, Ditru lentile de crbuni; Depresiunea Borsec), structuri petrolifere (petrol i gaze de sond) n fliul paleogen (Depresiunea Drmneti, paleogenul dintre Tazlul Srat i Oituz Munii Berzun, sudul Munilor Tarcu), cloruri (n special de sodiu) asociate uneori cu gips (pe vile Slnicului i Oituzului sub pnza gresiei de Tarcu). n grupa sudic a Carpailor Orientali (Carpaii de Curbur) exist doar minereuri nemetalifere i n primul rnd materiale de construcii: calcare (carierele de la nordul Defileului Oltului de la Raco, nordul i vestul Depresiunii Brsei), bazalt (Raco, Bogata, Comna), gresii (la contactul dintre Munii Brecului i Depresiunea Rului Negru), andezite (nord-vestul Munilor Bodoc), pietriuri i nisipuri (n depozitele de teras i piemontane din Depresiunea Braov). Alturi de acestea mai exist crbune (lignit n bazinul Baraolt Vrghi, Cpeni, Valea Criului) i acumulri de iei pe rama sud-estic a Depresiunii Braov (la Ghelina). Resursele hidroenergetice: Potenialul hidraulic a fost valorificat prin urmtoarele obiective hidroenergetice realizate sau n curs de realizare (Pop, 2000): Firiza (pe Firiza), Runc (n construcie pe valea omonim; pentru aprovizionarea cu ap a oraului Baia Mare), Clineti (n Depresiunea Oa; rol de regularizare, agrement i piscicultur), Colibia (n Munii Climani, cu hidrocentral de 21 MW i rol de regularizare a apelor Bistriei i de alimentare cu ap), Izvorul Muntelui (cu Hidrocentrala Stejaru de 210 MW), Poiana Uzului (pe valea Uzului cu o mic hidrocentral de 5 MW i pentru alimentarea cu ap a localitilor de pe Valea Trotuului), Siriu (pe Buzu), Cireu i Paltinu (pe Bsca Mare), Mneciu (pe Teleajen, cu o uzin de 10 MW i cu rol de aprovizionare cu ap a zonei din aval), Paltinu (pe Doftana, principala funciie fiind cea de alimentare cu ap a localitilor de pe Valea Prahovei; exist i o uzin de 10 MW). Resursele agro-pastorale i forestiere: Fondul funciar din spaiul carpatic este dominat de prezena suprafeelor forestiere i a celor ocupate cu puni si fnee, a cror calitate este n strns legtur cu condiiile edafice. Solurile din Carpai pot fi reunite n mai multe grupe ecologice, pe baza urmtoarelor criterii: tipul i subtipul de sol, textura (materialul parental), regimul hidric, volumul edafic i gradul de afectare de ctre procesele de denudaie sau de degradare. Lund n considerare criteriile enumerate anterior au fost separate n spaiul carpatic 11 grupe ecologice de soluri, care pot fi adunate n cteva categorii, dintre care dou sunt mai importante: - soluri dezvoltate cu caracteristici determinate predominant de condiiile bioclimatice zonale (soluri argilice, luvice, acide/montane); soluri slab-moderat

71

dezvoltate cu caracteristici determinante predominant de relief - denudaie, acumulare (eutricambosoluri, soluri cu volum edafic redus, soluri erodate, aluvosoluri). Acestora li se adaug, ntr-o proporie mai redus i solurile variat dezvoltate cu caracteristici condiionate predominant de materialul parental (soluri cu textur grosier, soluri cu textur fin) i solurile variat dezvoltate cu caracteristici determinate de excesul de umiditate (soluri puternic afectate de exces de umiditate, soluri turboase). Criteriile menionate mai sus reflect alctuirea profilului de sol, proprietile fizice, chimice i biologice ale acestuia i indirect clima. Gruparea ecologic a solurilor din Carpai este una n funcie de care depinde creterea plantelor, totodat ea este o grupare ameliorativ a solurilor i una care reflect modul lor de folosire i gospodrire. Pajitile: Economia agricol montan este legat strns (nc din cele mai vechi timpuri) de creterea animalelor. Pajitile sunt foarte variate din punct de vedere al elementelor fitogeografice i ecologice ce intr n alctuirea lor. Dintre pajiti numai cele alpine i cele din partea superioar a subetajului tufriurilor din cadrul etajului subalpin, au caracter de climax, structura lor corespunznd specificului climei. La nivel naional punile i fneele montane sunt cele mai productive i ocup suprafeele cele mai mari, adic peste 80 % din totalul de circa 4,93 mil. ha (n anul 2002). Bovinele sunt crescute mai ales n nordul Carpailor Orientali, iar ovinele (urcana) n restul spaiului montan. Creterea animalelor este ramura principal n agricultura montan. Cresterea ovinelor este caracteristic Carpailor de Curbur i mai ales Carpailor Meridionali. Depresiunea Dornelor, Obcinele Bucovinei sunt regiuni cu tradiie n creterea n special a bovinelor i n prelucrarea produselor animaliere (cu centre la Vatra Dornei, Cmpulung Moldovenesc). Cultura plantelor : n depresiunile joase din partea vestic (Zarand, Beiu, Vad-Borod) i n Depresiunea Braov agricultura de es sau de cmp (Giurcneanu, 1988) este bazat pe o mbinare larg de culturi (gru, porumb, plante industriale, cartofi, legume), pe cnd n depresiunile mai nalte (Maramure, Ciuc, Giurgeu) se cultiv plante de climat mai rece i umed (secar, orz, ovz, in pentru fuior). Dei cultura plantelor are tradiii vechi n muni (fapt dovedit de prezena agroteraselor de la contactul versanilor cu vile mari i cu depresiunile), fiind mai puin productiv dect cea din regiunile joase de cmpie i de dealuri, populaia a fost atras mai ales n activitatea pastoral care a oferit o gam larg de produse, i care a contribuit n mai mare msur la umanizarea spaiului carpatic. Agroterasele au aprut prin arturile desfurate de-a lungul curbelor de nivel i rsturnarea brazdelor spre avale. nlimea acestora de 1 3,5 m (sau chiar mai mult) atest o vechime de 15-18 secole (Geografia Romniei, III, 1987). Apele subterane: Carpaii Orientali, prin litologia divers, prin numeroasele depresiuni intramontane i, n primul rnd prin existena lanului vulcanic Oa-Guti-ible-Climani-Gurghiu-Harghita sunt caracterizai prin cea mai mare bogie de izvoare minerale din Carpai (manifestrile postvulcanice afecteaz o suprafa mare, de peste 200 km lime aureola mofetic, unde apar peste 1500 de izvoare minerale) i prin predominarea apelor carbogazoase (Piota, Buta, 1983). Apele mineralizate ( borcuturi, borvizuri) reprezint pe ansamblul grupei nordice a Carpailor Orientali o nsemnat resurs, curativ i terapeutic. n arealul munilor Oa-Guti-ible sunt acidulate i, n raport de rocile strbtute, mbogite cu bicarbonai de sodiu, potasiu, calciu sau fier. Se gsesc la Tarna Mare, Spna, Bixad, Luna (Negreti Oa), Tur-Bi etc. n Munii Maramureului, ca urmare a intensei circulaii a soluilor hidrotermale (att n rocile eruptive, ct i n isturile cristaline i formaiunile eocene) exist izvoare intens mineralizate i acidulate (pe Vaser la Fina, uligu, Lstun, Glmboaca, Nov etc., pe la i Valea Vinului). n Munii Rodnei exist izvoare bicarbonatate i carbogazoase (lng Sngeorz Bi, pe Valea Anieului, la Rodna, Valea Vinului, an, Parva, Romuli), carbogazoase (Bora Fntna, Valea Vinului), bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene

72

(Sngeorz-Bi, Valea Borcutului). n arealul Munilor Brgului apar numeroase izvoare cu ape feruginoase carbogazoase (Lunca Ilvei, Ilva Mare, Poiana Ilvei, Mgura Ilvei). De foarte bun calitate sunt i izvoarele minerale de la aru Dornei, Poiana Negrii, Vatra Dornei din cadrul Depresiunii Dornelor. n grupa central a Carpailor Orientali , o nsemnat resurs o reprezint bogia n izvoare minerale i hipotermale legate de activitatea postvulcanic din eruptivul neogen, asociate cu emanaii de gaze (mofete). Acestea se gsesc n partea vestic a grupei centrale a Carpailor Orientali (munii Climani-Gurghiu-Harghita i n arealul depresiunilor Giurgeu, Ciuc, Bilbor, Borsec). O alt categorie de ape bogate n minerale este legat de regiunile fliului cu cloruri i hidrocarburi. Numeroase sunt izvoarele feruginoase, acidulate (carbogazoase): Ciumani, Suseni, Volbeni, Remetea, Corund, Vlhia, Lueta, Sntimbru, Mihileni, Racu, Sncrieni, Tunad, Bile Tunad). Se mai pot meniona izvoarele de la Harghita Bi (carbogazoase, bicarbonatate, sodice, feruginoase), Bile Chirui (bicarbonatate, calcice i feruginoase), Bilbor, Cain, Slnic Moldova, valea Dofteanei (carbogazoase), Borsec (bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase), Toplia i Bradu (ape hipotermale, bicarbonatate, cu sodiu, calciu, magneziu, uor radioactive). n partea extern a fliului, n Munii Trotuului exist importante resurse de ape minerale: la Poiana Srat (clorurate, bicarbonatate, sodice), n Depresiunea Drmneti, pe Prul lui Tudorache, la Hrja pe vala Oituzului (ape bogate n iod, brom, cloruri, legate de rezervele de hidrocarburi). n grupa sudic a Carpailor Orientali, apele minerale legate de prelungirea aureolei mofetice a eruptivului Climani-Gurghiu-Harghita sunt valoroase prin coninut i grad de mineralizare i se gsesc n arealul munilor Baraolt, Bodoc, Perani i la contactul acestora cu Depresiunea Braov: ugag, Vlcele, Biboreni (Munii Baraolt), Ozunca, Malna Bi (Valea Oltului), Balvnyos, valea Jombor, Bodoc, Turia-Muntele Puciosu Turiei (Munii Bodoc), Perani (Munii Perani), Codlea. Alturi de acestea mai pot fi menionate apele (bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice magneziene, slab feruginoase) de la Zizin (pe valea Zizinului, la poalele Munilor ntorsurii, n sudul Depresiunii Braov). Soluri: Sunt specifice solurile din seria podzolirii humico-feriiluviale (districambosolurile, prepodzolurile i podzolurile) i a celei argiloiluviale (preluvosolurile, i luvosolurile inclusive albice). Solurile de pajiti alpine (humosiosolurile) au o rspndire insular (n munii Rodnei i Climani). Acestora li se adaug soluri litomorfe (rendzine, eutricambosoluri rodice i andosoluri), soluri hidromorfe i soluri slab dezvoltate (litosoluri, regosoluri, erodosoluri, aluviosoluri). Grupa nordic: Pe depozitele acide din cristalinul munilor Rodnei, Maramureului, Suhard, Obcina Mestecni districambosolurile i prepodzolurile ocup suprafee mari, continui. n Munii ibleului, arealul prepodzolurilor (asociate cu andosoluri i districambosoluri predominant andice) se limiteaz la suprafee reduse n zonele mai nalte (unde corpul vulcanic din andezite apare la zi), n rest rocile sedimentare (oligocen-miocen inferior) mai puin acide (gresii, dar i marne) sunt favorabile dezvoltrii solurilor din clasa luvisolurilor pe suprafee mai extinse. n partea vestic (munii Oa-Guti) andosolurile ocup suprafee importante. Spre periferia estic a Obcinei Mare i cea vestic a Munilor Oa, districambosolurile (inclusive andice n M. Oa) sunt asociate cu preluvosoluri (pe versani), luvosoluri tipice sau chiar albice (pe culmi mai joase i domoale). Spre limita superioar a arealului districambosolurilor i prepodzolurilor din munii Rodnei, Maramureului, Suhard (i ntr-o msur mai mic n Obcina Mestecni) apar podzoluri. Humosiosolurile ocup suprafee restrnse doar n Munii Rodnei. Litosolurile sunt dispersate pe versanii povrnii ai munilor Rodnei (mai ales n sectoare ale circurilor glaciare, glacio-nivale i vilor glaciare), Maramureului (cu precdere n circurile glaciare i glacio-nivale), Guti i Brgu (cu neckuri,

73

dykuri, silluri sub form de vrfuri, creste, sectoare de versani abrupi). Pe calcarele din M. Rodnei, Obcina Mestecni, Obcina Feredeu apar local rendzine. Grupa central : Dezvoltarea fliului carpatic (cu roci variate bazice i acide) determin extinderea la periferia munilor a unor fii de preluvosoluri, luvosoluri i eutricambosoluri asociate cu districambosoluri (extinderea cea mai mare o au n fliul extern - munii Stnioara, Gomanu, Berzuni) i reducerea, fragmentarea i meninerea la nlime i/sau pe roci acide a prepodzolurilor i podzolurilor. n mod obinuit podzolurile apar n molidiurile superioare i sub jnepeniuri, pe suprafee relativ reduse (mai ales n munii Climani i Ceahlu). Dar spodisolurile pot aprea pe gresiile de Kliwa (hiperacide), chiar la altitudini foarte coborte (700-800 m) n pduri de fag cu ericacee. Rendzinele apar pe areale reprezentative pe calcarele din Munii Hma i din nordul Munilor Ceahlu. In vest (munii Climani, Gurghiu, Harghita), pe rocile vulcanice apar andosoluri. Humosiosolurile de sub pajitile alpine ocup suprafee mai reduse dect n grupa nordic, n Munii Climani. Grupa sudic : Fragmentarea crescut a reliefului i predominarea rocilor bogate n baze ale fliului fa de rocile acide i intermediare, a determinat extinderea eutricambosolurilor i preluvosolurilor uneori, pe culmile domoale, asociate cu luvosoluri i diminuarea suprafeelor ocupate de districambosoluri i spodisoluri. Districambosolurile i prepodzolurile (local, pe gresii de Kliwa chiar podzoluri) predomin n Munii Vrancei. n munii Buzului, Ciuca, Baiu se extind mult eutricambosolurile (mai ales pe versani mai povrnii i/sau mai nsorii) asociate cu districambosolurile (pe versani cu nclinare moderat i/sau mai umbrii i pe culmi domoale). n plus eutricambosolurile (uneori rendzinice) urc n etajul amestecurilor de fag i molid, unde apar mai ales pe conglomeratele poligene (cu fragmente de calcar i cu ciment calcaros) i strate de Sinaia (cu isturi marno-argiloase, marnocalcare), asociate cu rendzinele (apar pe blocurilor calcaroase mai mari, prinse n masa conglomeratelor sau a brecilor). Rendzinele sunt reprezentative n munii Postvaru i Piatra Mare. Depresiunile mari: Prezint unele particulariti fa de spaiul muntos propriu-zis. Pe versanii mai povrnii ai colinelor din Depr. Maramureului predomin preluvosolurile asociate de multe ori cu regosoluri. Pe versanii slabmoderat nclinai sau pe culmile rotunjite se gsesc luvosoluri tipice, iar pe culmile cvasiorizontale i pe podurilor teraselor vechi, chiar luvosoluri albice, frecvent afectate de stagnogleizare. Pe versani, acolo unde datorit interveniei antropice (despduriri, suprapunat, drumuri prost ntreinute etc.) s-a manifestat un proces de eroziune accelerat, sau format erodosoluri. n lunci s-au format aluviosoluri, uneori gleizate (acolo unde apa freatic este mai aproape de suprafa). nveliul de sol al depresiunilor Giurgeu i Ciuc este relativ variat. n esurile aluviale ale rurilor Mure i Olt apar aluviosoluri, gleiosoluri, inclusiv cernice (unde pnza freatic este carbonatat) i chiar histosoluri (eutrofe). Pe terase i pe coline se afl preluvosoluri, luvosoluri (tipice i albice) frecvent afectate de stagnogleizare. n Depr. Braov, pe colinele dinspre rama muntoas se afl preluvosoluri asociate frecvent cu luvosoluri tipice; pe podurile teraselor se gsesc luvosoluri albice stagnogleizate, iar n esurile aluviale supraumezite freatic sunt gleiosoluri inclusiv cernice. Pe versanii mai povrnii se gsesc regosoluri (i chiar erodosoluri). n compartimentul estic (Trgu Secuiesc) sunt faeoziomuri, iar n Piemontul Scele, pe pietriuri calcaroase s-au format eutricambosoluri. Podisul Moldovei Asezare si limite: Se afl n nord-estul i estul Romniei, se continu la est de Prut pn la valea Nistrului. Pn la valea Moldovei (n nord-vest) limita fa de Obcina Mare se desfoar pe traseul Straja Vicov Marginea Solca Cacica Pltinoasa ce corespunde contactului dintre fliul cutat carpatic i depozitele monoclinale sarmaiene din

74

podi, unei denivelri de 300 500 m. Culoarul Moldovei n cele mai multe studii geografice este atribuit Podiului Moldovei. ntre Trgu Neam i Bacu situaia este ceva mai complex. De la luncile Moldovei i Siretului spre vest se desfoar terase i apoi un glacis prelung ce urc pn la un ir de dealuri cu altitudini de 500 580 m, separate de ei largi aflate la 350 m prin care se realizeaz legturi cu satele din Depresiunea Cracu. ntre Bistria i Trotu, culoarul Siretului este dominat de culmea subcarpatic Pietricica care dezvolt un povrni accentuat i bine mpdurit. Limita de sud se face n raport cu Cmpia Romn. G. Vlsan (1910) o traseaz la est de Siret pn la valea Gerului (Nicoreti-Corod-Geru). Apoi V. Mihilescu separ tot ca unitate de cmpie i sudul Covurluiului. Cadrul fizico-geografic: 1. Alctuirea geologic i evoluia paleogegrafic: Podiul Moldovei se desfoar n cadrul a dou mari uniti structurale ce vin n contact pe aliniamentul Bacu-Vaslui-Flciu. Platforma moldoveneasc. Se afl la nord de aceast limit. Ea are un fundament proterozoic rigid care nclin din nord-est spre vest i care cade n trepte spre sud. Este alctuit ndeosebi din gnaise, paragnaise, isturi magmatice, granite, bazalte etc. Peste ea urmeaz o cuvertur sedimentar realizat n mai multe cicluri. Depresiunea Brladului. Se desfoar n centrul i sudul regiunii. Geologii separ trei cicluri de sedimentare proterozoic superior-silurian cu gresii, conglomerate, calcare; mezocretacic cu carboantite i miocen mediu pliocen superior cu caracter detritic separate de intervale de exondare ca reflex al manifestrilor orogenice din bazinele limitrofe. Uscatul s-a realizat treptat de la nord la sud. Micrile neotectonice au produs ridicarea cu intensitate mic, dar diferit spaial. Efectul cel mare a fost n nord-vest, la contactul cu muntele, iar cel mai redus n est i sud. 2. Relieful: Caracteristicile morfografice i morfometrice: Are o altitudine medie de cca 250 m, iar extremele se situeaz la 688 m (Dl.Ciungi) i 10 m (Lunca Prutului). nlimile cele mai mari sunt concentrate n nord-vest i centru unde, n mai multe vrfuri, se depete 400 m. De aici planul general nclinat spre Prut i spre sud. Hipsometric, peste 25% sunt nlimi mai mari de 300 m (0,5% peste 500 m), apoi peste 63% sunt culoare de vale i de dealuri dezvoltate ntre 100 i 300 m. Circa 11% aparin culoarelor Siretului i Prutului la altitudini mici (sub 100 m) care constituie nivele de baz regional ce impun un ritm accelerat proceselor de albie din ntregul podi. Fragmentarea major este sub 1 km/km2, iar cea general n jur de 1,5 km/km2. Energia de relief variaz de la o unitate la alta. n peste 70% din suprafaa podiului, declivitatea este sub 15, iar ntre 5 i 15 pe glacisurile deluvioproluviale. Pantele mai mari se ntlnesc n lungul cuestelor, la obriile torenilor i n rpele de desprindere. Trepte de relief: Suprfetele de nivelare: - n Cmpia Moldovei exist o singur suprafa de nivelare ce nclin de la nord (250 m) la sud (125 m); - n jumtatea sudic a podiului se desfoar o singur suprafa cu caracter complex; - n nord-vest i centru se pstreaz dou suprafee: una la nivelul culmilor superioare de vrst pliocen inferior i alta sub form de umeri i nivele n culoarele de vale i pe marginea depresiunilor sculptate n pliocen superior i cuaternar inferior. Terasele: - n lungul rurilor mari exist 6-8 terase; - un paralelism clar ntre desfurarea peticelor de teras i luncile actuale cu racordri largi la confluene; - dac terasele superioare sunt puternic fragmentate i uneori acoperite cu deluvii groase, cele inferioare au desfurare larg constituind principalele suprafee pentru aezri i culturi;

75

- depozitele la cele autohtone sunt nisipo-argiloase, pe cnd la cele cu obrie n Carpai sunt grosiere. Peste aluviuni sunt deluvii, proluvii groase; - terasele de 20-25 m, 50-60 m, 90-125 m, cu dezvoltare clar i cu suficiente elemente pentru datare, reprezint repere n stabilirea sistemului morfocronologic cuaternar al podiului. Luncile ocup o mare parte din culoarele de vale avnd limi de la cteva sute de metri pn la peste 10 km (Siret, Prut) i o pant longitudinal de la 0,4 la 1 m/km; au depozite cu grosimi de pn la 10 m pe vile principale i 2 3 m pe cele mici. n lunc, se disting grinduri longitudinale, numeroase cursuri prsite, meandre vechi, lacuri, sectoare cu exces de umiditate i vegetaie adecvat, glacisuri, 1 3 trepte, cursuri paralele ale afluenilor, albii secundare numite prutee, sireele. Relieful structural. Structura monoclinal are rol esenial n dezvoltarea unor trsturi specifice. Relieful structural s-a individualizat pe ansamblul monoclinal cu cdere spre E, SE, dar n condiiile existenei unor orizonturi de roc ce opun rezisten la atacul agenilor externi, cu grosime mai mare. Modelarea actual. Prezena rocilor friabile, lipsa vegetaiei forestiere, climatul continental cu nuane de excesivitate favorizeaz desfurarea unei game largi de procese care provoac degradri intense. ntre acestea, splarea n suprafa are rol esenial pe marea majoritatea a pantelor ce depesc 5; iroirea i torenialitatea acioneaz pe suprafee cu nclinri de peste 10 alctuit din nisipuri, argile; la baza versanilor creeaz trene proluviocoluviale. Deplasrile de teren cunosc o desfurare deosebit mai ales pe frunile de cuest i bazinele toreniale. Se adaug tasri i sufoziuni n est i sud n depozitele loessoide. Formarea reelei hidrografice. Exist dou sectoare: la contactul Podiului Sucevei cu Cmpia Moldovei i n bazinul Brladului. Problema principal a fost modul de realizare a vii Siretului pn la Roman. Unii autori susin c Siretul s-a realizat n urma unei suite de captri efectuate de un ru sudic asupra unor cursuri ce se desfurau din muni spre est. Argumentele principale sunt: existena unor ei largi pe interfluviul de pe stnga Siretului n dreptul Siretului superior, Sucevei, Moldovei; prezena unor pietriuri n alternan cu nisipuri, cu elemente carpatice att n ei, ct i n componena prii superioare a dealurilor de la est i vest de Siret. Ali autori susin c Siretul s-a format treptat prin naintarea spre sud pe msura retragerii liniei de rm ncepnd cu sarmaianul superior. Ca urmare, eile sunt de eroziune diferenial la obria unor praie cu desfurare opus, pietriurile i nisipurile din ei au provenit din alterarea gresiilor i conglomeratelor sarmaiene acumulate n bazin marin i nu n condiii de albie. Se adaug i lrgimea foarte mare a Culoarului Siretului, greu de realizat printr-o suit de captri. Originea eilor poate fi legat i de existena pe stnga Siretului a unor baze hidrografice cu desfurare spre est, nordest, care au fost distruse treptat de ctre afluenii din bazinul Jijiei care au naintat rapid (nivelul de baz cobort, formaiuni marnoargiloase, grezoase uor de dislocat). 3. Clima: Podiul Moldovei se ncadreaz n climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie. Distribuia i regimul de manifestare al tuturor elementelor climatice ce l caracterizeaz sunt determinate de mai muli factori: - larga deschidere a regiunii spre nord, est i sud ce faciliteaz o circulaie activ a maselor de aer din aceste direcii (din est, mase continentale, iarna reci i uscate ce dau temperaturi joase, viscole, geruri i vara calde i uscate ce imprim nuana continental; din sud, mase de aer calde, umede sau uscate care accentueaz fenomenele de secet sau provoac n sud desprimvriri sau precipitaii la nceputul iernii; din nord, mase baltice, polare reci i umede); - desfurarea Carpailor Orientali constituie o barier n calea maselor de aer vestice, oceanice, care coboar de pe acetia, mai uscate uneori crend efecte foehnale; - amplitudinea reliefului podiului pe cca 600 m i structura orohidrografic impun diferenieri topoclimatice

76

evidente; - desfurarea podiului pe mai mult de dou grade de latitudine se reflect n variaia cantitii de radiaie global, urmare a unei durate diferite a strlucirii Soarelui. Se pot diferenia dou trepte cu caracteristici climatice distincte: - Podiurile i dealurile cu nlimi mai mari de 350 m. Acestora le sunt caracteristice: temperaturi medii anuale de 8 9 C, n ianuarie de 2; - 4 C, n iulie de 18 20 C; peste 120 de zile cu nghe i peste 40 de zile de iarn; precipitaiile depesc anual 600 mm, cad preponderent n intervalul aprilie-septembrie (peste 70%), multe fiind generate de prezena maselor de aer baltice; variaii de la an la an i de la lun la lun n cantiti czute; n sezonul rece, se nregistreaz cca 40 de zile cu ninsoare, iar stratul de zpad persist 75 de zile; se produc brume n peste 20 de zile (ndeosebi n mai i septembrie), oraje, grindin, secete. - Dealurile i culoarele de vale, cu altitudini mai mici de 350 m, au drept caracteristic de baz nuana continental accentuat. Aceasta este susinut de valorile medii ale temperaturii anuale i din lunile calde care sunt cu 1 2 C mai ridicate dect n situaia anterioar, gerurile de durat i inversiunile de temperatur cauzate de stagnarea n timpul iernii a maselor de aer rece nordice i nord-estice n culoarele de vale i Cmpia Moldovei (Podiul Jijiei), amplitudinile termice accentuate (n jur de 70), numrul ridicat al zilelor de var (70 90), tropicale, a frecvenei perioadelor de uscciune i de secet favorizate de masele de aer cald de provenien estic i sudic, cantitatea medie anual a precipitaiilor (450 500 mm) distribuite extrem de neuniform sezonier, lunar i de la an la an, viscole cu durat, frecven i intensitate din cele mai mari n ara noastr. 4. Apele: Ape la adncime cu debite mari i grad de mineralizare deosebite. Infiltrarea apei se face cu uurin la peste 1000 m, dar prezena unor orizonturi impermeabile faciliteaz existena unor pnze de ap la adncimi diferite. Acestea au grad de mineralizare deosebit, sunt cloruro-sodice, sulfuroase, bicarbonatate i au caracter artezian sau ascensional. Duritatea mare nu permite utilizarea economic a lor. Ape freatice cantonate n depozite pliocene superioare i cuaternare la adncime redus. Sunt dependente de regimul precipitaiilor i de temperaturile ridicate din sezonul cald. Unele apar la zi pe aliniamente de izvoare la baza cuestelor, frunilor de teras avnd debite mai mari i caliti ce permit folosirea pe plan local. Hidrografia. Podiul Moldovei se desfoar n cadrul a dou bazine (Siret i Prut). Cele mai multe ruri aparin unei reele autohtone cu lungimi variate (cele mai mari Jijia, Bahlui, Sitna, Brladul, omuzul depesc 30 km; cele mai multe sunt ns cele culungimi sub 30 km care frecvent vara seac sau au o scurgere slab). Densitatea reelei hidrografice permanente variaz ntre 0,3 i 0,6 km/km2. Panta medie a albiilor este ceva mai ridicat n podiurile nalte (20 m/km) i mai redus n dealurile joase i spre cursul inferior (2-5 m/km). Scurgerea lor este puternic influenat de cantitatea de precipitaii, evapotranspiraie i constituia litologic. Alimentarea rurilor din Podiul Sucevei i Podiul Central Moldovenesc se face dominant din precipitaii (70 85%) sub form de ploi (60-70%) i zpad (30-40%) i moderat din ape subterane (15-30%), situaie care le asigur o scurgere bogat. n regiunile din est i sud, alimentarea subteran este mai redus (10-15%), iar cea din precipitaii are o pondere ridicat (40-50%). Regimul scurgerilor se caracterizeaz prin ape mari, primvara i la viituri i intervale lungi cu ape mici n a doua parte a verii i toamna. Primvara, ploile bogate i topirea zpezii asigur o scurgere de 4050% din volumul anual, vara se produc 5-7% viituri ce dau creteri brusce ale scurgerii provocnd inundaii, toamna i iarna debitele mai reduse fiind ntreinute doar de alimentarea subteran. La rurile din sudul podiului, uneori la nceputul iernii, pe fondul unei circulaii ciclonice sudice active se produc viituri ce dau creteri ale debitelor. Scurgerea solid se face n proporie de peste 95% sub form de suspensii.

77

Lacurile. n Podiul Moldovei exist numeroase lacuri, majoritatea de provenien antropic. Lacurile a cror cuvet a rezultat prin procese naturale au adncimi mici i sunt frecvent invadate de vegetaie hidrofil. ntre lacurile antropice se impun, prin numr i suprafa, heleteele (ndeosebi n Cmpia Moldovei) a cror ap este folosit pentru irigaii, pisicultur, alimentare cu ap. ntre acestea sunt Dracani pe Sitna, Podu Iloaiei pe Bahlue, Ciric pe Nicolina i mai multe pe Baeu. Se adaug iazurile (n Podiul Sucevei), lacurile de baraj a cror ap este folosit n scopuri variate (alimentarea oraelor, hidroenergie) de pe Prut (Stnca-Costeti), Siret, Bistria, Racova la Puca, Ciric lng Iai. 5.Vegetaia i fauna: dezvoltarea reliefului pe vertical, ntre 150 i 650 m, a determinat, mai ales n cadrul dealurilor provinciei dacice, o difereniere a asociaiilor vegetale n raport cu altitudine. - Provincia dacic (zona de pdure). n cadrul ei intr Podiul Sucevei, Podiul Central Moldovenesc i nordul Colinelor Tutovei i Dealurile Faliciului. Desfurarea altimetric a determinat prezena a trei tipuri de pduri care au o distribuie etajat. Pdurea de amestec cu fag i conifere. Se afl la contactul cu Obcina Mare, pe dealurile cu structur piemontan. Alturi de fag, intr bradul i molidul pe terenurile nalte i gorunul, teiul, frasinul pe cele mai joase. Pdurea de fag pur apare ca insule n Podiul Dragomirnei, Dealu Mare, Culmea Ttrui i n Podiul Central Moldovenesc la nlimi mai mari de 400 m. Condiiile climatice au permis existena ei la altitudini att de joase. Se asociaz frecvent cu gorunul, carpenul, mesteacnul. Arbutii sunt puini i nu numai n sectoarele mai rare ale pdurii (apr alun, soc, corn). De asemenea, pajitile secundare sunt srace (pruca, piuul, pieptnria, ovsciorul). Exist cteva sectoare n care n pdurea de fag se pstreaz cteva elemente secundare sare sunt ocrotite (Zamostea, Mitocu, Dragomirnei, Oroftiana). Pdurea de gorun i stejar ocup peste 80% din arealul podurilor din aceast provincie. n Podiul Sucevei frecven mare (ntre 300 i 450 m) o au pdurile de stejar pedunculat care adesea formeaz pduri pure mai ales n sectoarele cu substrat marno-argilos ce asigur soluri grele i mai umede. La nlime se amestec cu gorunul i chiar fagul, iar ctre baz cu stejarul, frasinul, teiul, ararul. n aceste pduri exist i un strat arbustiv mai bogat (alun, clin, corn, snger, lemn cinesc, porumbar), iar pajitile au caracter mezoxerofil (predomin piuul i firua). n cadrul Colinelor Tutovei i n Dealurile Flciului predomin pdurea de gorun fie n amestec cu carpen, tei argintiu, frasin, fie sub form de arborete pure. Spre contactul cu Podiul Central Moldovenesc, la nlimi mai mari de 400 m, intr n amestec cu fagul, pe cnd n sud, la altitudini de 250-300 m. Fauna pdurilor este reprezentat prin cervidee, porc mistre, lup, dihor, nevstuic, pisic slbatic, veveri, diferite specii de oareci, o mare varietate de psri (ghionoaie, ciocnitoare, ciuful de pdure, huhurezu, buha, privighetoarea, cucul, pupza, graurul), se adaug o bogat faun de nevertebrate. n ultimul timp se constat prezena cinelui enot ptruns din Ucraina. - Provincia sarmatic (zona de silvostep). Se desfoar n cadrul Cmpiei Moldovei pe culmi cu nlimi de 200 250 m. Continentalismul mai accentuat a favorizat dezvoltarea unei vegetaii de silvostep. Pdurea are caracter de leau de gorun n centru i sud i leau cu stejar n vest pe substrat mai argilos. n componena ei intr i carpen, tei pucios, arar, jugastru, ulm, cire. Arbutii apar la periferia plcurilor de pdure i sun reprezentai de voiniceriu pitic, migdal pitic, cire pitic, scumpie. Pe terenurile erodate s-au dezvoltat asociaii secundare cu firu cu bulb, pelini, laptele cucului. - Provincia pontic (zona de step). Se desfoar n sudul Podiului Moldovei ocupnd areale ntinse n Depresiunea Hui, Depresiunea Elan Horincea etc. Ea nainteaz mult pe Prut i pe Brlad. Vegetaia caracteristic n sud este de silvostep, dar cu foarte multe elemente sudice, termofile. Plcurile de pdure cu gorun, stejar penduculat au i stejar pufos, stejar brumriu, frasin, ulm, jugastru, grni, mojdrean, scumpie, scoru, crpini. Unele din acestea formeaz

78

i arborete pure (stejar pufos, stejar brumriu, grni), dar cu predilecie pe expunerile sudice i sud-estice. Vegetaia este reprezentat prin asociaii de piu i colilie. Fauna caracteristic silvostepei i stepei datorit activitii antropice a fost mult limitat ca areal i numr de specii. Rspndire mai mare o au roztoarele (popndul, oarecele de cmp, hrciogul, iepurele de cmp, iepurele de vizuin), apoi cprioara, mistreul, vulpea, lupul, numeroase psri, reptile, nevertebrate. 6. Solurile: sub raport pedogeografic, Podiul Moldovei se include n Provincia Moldavic. Defriarea, procesele erozionale pe pante au determinat degradarea, n stadii diferite, a solurilor i scderea corespunztoare a posibilitii de folosire a lor. O mare parte din fondul pedologic se caracterizeaz printr-o fertilitate medie spre foarte bun, solurile aflndu-se la altitudini mai mici de 350 m, dezvoltate n condiii fitoclimatice de silvostep, pe un substrat ce asigur circulaia apei i pe pante mici pe care eroziunea lipsete sau este foarte slab. - Zona solurilor argiloiluviale. Se desfoar la nlimi de 300 600 m i are n alctuire podzoluri, soluri brune i pratoziomuri care se succed pe vertical. Solurile argiloiluviale podzolite (brune luvice) sunt pe areale mai mari pe dealurile de la contactul podiului cu muntele i Subcarpaii, apoi pe podiurile din interior, sub pduri de fag sau fag cu conifere. Sunt soluri acide, cu fertilitate redus pentru culturi agricole. Solurile brune, cu larg desfurare n Podiul Sucevei, Podiul Central Moldovenesc la altitudini de 300 450 m, sunt formate sub pdurea de stejar pedunculat i gorun. Pe substratul marno-argilos au caracter podzolit. Sunt fertile i sunt folosite larg n culturile agricole. Pratozimurile sunt ntlnite doar n cteva areale din Podiul Flticeni i n eile largi (Lozna, Bucecea, Ruginoasa, Strunga) de pe dealurile din stnga Siretului. - Zona molisolurilor. Se desfoar precumpnitor n sudul podiului i n Cmpia Moldovei. Legtura dintre cele dou areale se realizeaz prin Culoarul Prutului. Se suprapune cu silvostep dezvoltndu-se ndeosebi ntre 100 i 250 m altitudine. Tipice sunt cernoziomurile levigate bine pstrate pe terenurile slab nclinate. Pe pante mai mari, ele se afl n diferite grade de degradare. Solurile cenuii au poziia altimetric la 200 300 m, dezvoltndu-se ndeosebi n fiile de racord dintre domeniul forestier i cel de silvostep; au o fertilitate medie spre bun. Tot molisoluri sunt rendzinele (pe calcare n Podiul Central Moldovenesc) i pseudorendzinele (pe marne). Solurile intrazonale. Ocup areale reduse fiind determinate de condiiile locale de relief, roc, grad de umiditate, intensitate a eroziunii. Tipice sunt: solurile aluviale (n lunci, au fertilitate bun), lacovitile (n sud-estul podiului), solurile gleice (Podiul Sucevei n luncile Siretului, Moldovei, Depresiunea Rdui) folosite pentru puni i fnee, soluri halomorfe (n Cmpia Moldovei, Culoarul Prutului, Dealurile Flciului, pe marne i argile n condiiile climatului excesiv continental) i erodisoluri. Populatia si asezarile: Caracteristici demografice: Evoluia numrului de locuitori. Ritmul de cretere a fost mai mare n Podiul Sucevei, Culoarul Moldova Siret, sudul Cmpiei Moldovei i mai lent n celelalte uniti. Cea mai intens cretere s-a realizat n oraele mari ca urmare a construirii de uniti industriale cu capacitate de atraciei forei de munc. Populaia urban a crescut cu peste 50% n Podiul Sucevei (n oraul Suceava), cu peste 80% n Cmpia Moldovei (n Iai, Botoani) i Podiul Brladului (Vaslui, Brlad). n mediul rural, ritmul a fost mai ridicat n aezrile din vecintatea oraelor din lungul cilor de comunicaie sau n cele n care existau uniti industriale, de Siret, Bahlui, Brlad) i a fost lent n cele din interiorul regiunilor de podi sau de deal (nordul Cmpiei Moldovei, Colinele Tutovei, o parte din Culoarul Prutului, Podiul Covurlui). Densitatea populaiei. Relev modificri mari ntre situaia de la nceputul secolului i cea din ultimile decenii. Pe ansamblul podiului, acestea a crescut de la peste 50 loc./km2 la peste115 loc./km2, dar exist diferene la nivelul

79

unitilor acestuia. Micarea natural: asigur un excedent de populaie i prin aceasta o rentinerire demografic i a forei de munc. Natalitate relev valori din cele mai mari din ara noastr. Frecvent, pe ansamblul unitii, a fost ntre 16 i 20%; deosebiri apar pe subuniti. Mortalitate cu peste 9,5% se situeaz n jurul valorii medii pe ar. Este mai redus n orae, sudul Cmpiei Moldovei i Podiul Sucevei i mai ridicat (peste 12%) n Colinele Tutovei, Dealurile Flciului, Culoarul Prutului unde o pondere nsemnat o are populaia ce depete 60 de ani. Ca urmare, sporul natural cu valori ntre 8 i 17% depete situaia la nivelul rii. Ariile cu excedent demografic mare sunt: culoarele vilor Siret, Moldova, Suceava, Bahlui, iar cele n care acesta este modest sunt n Podiul Brladului, nordul Cmpiei Moldovei. Micarea migratorie. Este un proces demografic caracteristic acestei regiuni, el fiind determinat de mai muli factori. Ariile de unde se nregistreaz plecri definitive importante sunt centrul i nordul Cmpiei Moldovei, cea mai mare parte din Podiul Brladului (Colinele Tutovei, Dealurile Flciului, Podiul Covurlui), iar centrele spre care s-au desfurat cele mai nsemnate fluxuri au fost n afara podiului Bucureti, Braov, Piatra Neam, Oneti, Tulcea, Galai, Brila, litoral, iar n podi oraele Iai, Botoani, Vaslui, Brlad, Bacu. Aezrile urbane: n Podiul Moldovei sunt 22 de orae. Numrul de locuitori la marea majoritate a crescut mult att pe seama sporului migratoriu, ct i a celui natural. Dup funciile economice principale, aezrile umane se pot grupa n: orae cu funcii complexe (Iai, Suceava, Bacu, Botoani, Vaslui) la care se pot diferenia sectoare cu concentrare mai mare a unitilor industriale au un rol esenial (Brlad, Roman), orae n care serviciile, activitile agricole se mbin cu cele industriale (Siret, Bereti, Pacani) etc. Dup numrul de locuitori sunt, n 1996, dou orae mari (Iai, 343 350 locuitori; Bacu, 208 519 locuitori), cinci mijlocii cu o populaie ntre 50 000 i 150 000 locuitori (Suceava; Botoani; Brlad; Roman; Vaslui; nou orae mici cu o populaie ntre 10 000 i 50 000 locuitori (Darabani; Dorohoi; Hrlu; Adjud; Pacani; Tg. Frumos; Flticeni; Rdui; Hui) i ase orae foarte mici, sub 10 000 locuitori (Sveni; Bereti; Tg.Bujor; Siret; Solca,; Negreti). Exist 15 municipii. Aezrile rurale: n Podiul Moldovei, satele se desfoar pe toate formele de relief, dar frecvent sunt: pe terasele i luncile nalte din lungul vilor principale, la obria multor vi toreniale, pe versani sau pe podurile inter-fluviale cu caracter structural. Dup numrul de locuitori sunt aezri mari (peste 1500 loc.) concentrate pe terasele Sucevei, Siretului, Moldovei, la contactul Cmpiei Moldovei cu regiunile limitrofe; aezri mijlocii (800 1 500 loc.) situate la obriile vilor i n zone deprtate de cile de comunicaie (vestul i centrul Podiului Brladului). Dup funciile economice, marea majoritate sunt cele cu activiti agricole dominante. La acestea, se adaug aezrile cu funcie principal cea agricol, la care cu rol complementar sunt: activitile industriale (Cacica, Bucecea, Sascut, Podu Turcului, Flmnzi), serviciile (Podul Iloaiei, Sulia, Strunga), transport i ci de comunicaie (Vereti, Dolhasca, Leorda, Crasna). Industria: n Podiul Moldovei sunt puine resurse de subsol i cu valoare economic limitat. Exist hidrocarburi n Culoarul Siretului, turb la Dersca, sare la Cacica, nisip cuaros la Miorcani i Hudeti, materiale de construcie. Necesarul de ap pentru consum i economie este asigurat din apa rurilor, din unele pnze subterane, din lacuri amenajate n acest scop, prin conducte din Subcarpai. Potenialul hidroenergetic este parial valorificat pe Siret i Prut. Agricultura i pdurea asigur materia prim pentru ramurile industriale tradiionale care au o pondere nsemnat n producia industrial, alturi de subramurile noi. Industria energetic. Se axeaz pe obinerea de energie electric n termocentralele aflate n oraele principale (Iai-200 MW), apoi unele hidrocentrale pe Prut (Stnca-Costeti, 15 MW), Siret (Bereti 40 MW, Rcciuni), Bistria (Racova, Grleni,) nsumnd peste 100 MW. Exploatrile de gaze naturale sunt restrnse la cteva centre n Colinele Tutovei (Giceanu, Glvneti), Culoarul Siretului (Roman-Secuieni-

80

Onicani), la care se adaug unele reserve de petrol n sud. Industria metalurgic. Are uniti n Iai (turntorie de font i oel, oelrie electric, evi sudate) i Roman (laminate tubulare i evi fr sudur). Industria construciilor de maini. Se realizeaz diverse utilaje (la Bacu pentru instalaiile petroliere i avioane, la Roman strunguri, utilaj forestier, la Iai utilaje pentru industria chimic, Suceava utilaje agricole i pentru industria celulozei i hrtiei, la Botoani pentru industria textil i agricultur, la pacani vagoane, basculante, la Brlad rulmeni etc.), aparatur electronic i electrotehnic (Iai, Botoani, Pacani), aparate de msur i control (Brlad, Vaslui) etc. Industria chimic. Cu pondere n producia industriei chimice este concentrat la Iai (fire i fibre sintetice, medicamente, mase plastice), dup care urmeaz Bacu (ngrminte), Suceava, Roman, Vaslui, Flticeni, Botoani etc. Industria materialelor de construcii. Cele mai numeroase sunt balastierele mari (pe Moldova, Bistria, Siret), carierele de lut i argil pentru crmizi (Roman, Iai, Dorohoi), nisip cuaros (Miorcani), gresii, calcare etc. Se produc crmid (Roman, Iai , Vaslui), prefabricate din beton (Roman, Iai, Suceava, Bacu), liani (Roman, Bucecea), semicristal i ceramic fin (Dorohoi), sticl menaj (Flticeni), izolatori (Botoani). Industria lemnului. Din podiurile Sucevei i Central Moldovenesc se exploateaz lemn de fag i stejar. Industria de prelucrare se bazeaz pe lemnul de rinoase adus din Carpai. Se obin: cherestea de rinoase (Vicovu de Jos, Cacica, Flticeni) i fag (Bacu, Hrlu, Ciurea), plci aglomerate (Flticeni, Suceava, Bacu), plci fibrolemnoase (Suceava, Bacu), mobil (Rdui, Bacu, Iai, Vaslui) etc. Industria celulozei i hrtiei . Este ramur veche la Bacu. Industria textil. Are tradiie ndelungat i numeroase subramuri. Se realizeaz fire i esturi din bumbac (Botoani, Iai, Vaslui, Hui), a (Suceava), vat (Brlad), fire i esturi din in i cnep (topitorii la Dorneti, Icani, Vereti, Vaslui; filatur de in la Flticeni, estori la Iai, Botoani, Pacani), mtase artificial (Iai), stofe fine de ln (Bacu), tricotaje (din bumbac la Iai, Suceava, Siret etc., mtase, ln, fire sintetice la Rdui, Roman, Pacani; ciorapi la Hui etc.), confecii etc. Industria alimentar. Constituie nu numai o ramur de tradiie, dar ocup un loc nsemnat n economia podiului valorificnd produsele agricole. Sunt mari produse lactate la Suceava, Iai, Botoani, Bacu; zahr la Roman, ascut, Bucecea, Pacani; exist centre de vinificaie recunoscute la Cotnari, Hui, Tg.Bujor etc. Se mai produc bere (Solca, Suceava, Iai, Bacu), tutun (Iai, Brlad) etc. Agricultura: A fost i este ramura economic de baz ntruct condiiile de relief i pedoclimatice favorizeaz culturile agricole, dar i zootehnia. Aproape 2/3 din suprafaa podiului este arabil. n rest sunt pduri (cca 13%), puni i fnee 15%. Culturile principale. Sunt cerealele (4/5 din arabil) preponderent porumb (n centru i sud), gru, secar, orz i ovz (numai n Podiul Sucevei); plante oleaginoase (floarea soarelui n Cmpia Moldovei i n sud; soia, in pentru ulei etc.); plante textile, in ndeosebi n Podiul Sucevei i cnep n culoarele vilor Siret, Moldova, Brlad; cartofi (suprafee mari n Podiul Sucevei, culoarele vilor Siret, Moldova etc.); sfecl de zahr (Podiul Sucevei, culoarele vilor Siret i Moldova unde sunt i fabricile de zahr), tutun (n centru i sud). Pomicultura i viticultura sunt ocupaii tradiionale. Exist livezi de meri (Podiul Sucevei la Flticeni,), meri i cirei (Dealul Mare Hrlu Cotnari), meri, cirei, viini (n jurul Iaiului), pruni, cirei, viini, meri (la SE de Iai la Rdudcneni-Mona- Bohotin). Cele mai ntinse suprafee cu vii i renumite prin vinurile obinute se desfoar pe versanii cu expunere estic i sudic de la Cotnari, Coasta Iaiului, Rducneni-Bohotin- Hui, Dealurile Bujorului. Creterea animalelor. Are la baz suprafeele ntinse de puni, fnee, culture furajere, furaje concentrate etc. Bovinele au o rspndire mai mare n jumtatea nordic, ovinele peste tot n cadrul podiului au valori ridicate fiind mai numeroase ntre Prut i Siret, porcinele au frecvena mare n zonele unde se cultiv cartofi i porumb.

81

Cile de comunicaie i transporturile: Transporturile feroviare. Se realizeaz pe 1180 km cale ferat ce aparin la 2 magistrale (Adjud-Vicani i Tecuci-Iai-Botoani) unite prin patru legturi. Din acestea, pornesc spre Carpai i alte regiuni 12 trasee secundare. Prin trei puncte se face racordul cu reeaua feroviar din Republica Moldova i Ucraina. Densitatea reelei feroviare este de 5,3 km/100 km2. Este principalul mijloc ce asigur transportul de cltori i de mrfuri. Transporturile rutiere. Se realizeaz pe o reea de drumuri cu grad de modernizare variat. Cele mai nsemnate artere urmresc culoarele vilor mari (Siret, Prut, Brlad, Bistria, Jijia). Prin drumurile modernizate se asigur n mai multe puncte, legturi cu Republica Moldova i Ucraina sau treceri spre Transilvania i judeele din sud. Faciliteaz traficul de cltori i transportul de mrfuri i materie prim pe distane scurte. Principalele noduri rutiere sunt: Suceava, Iai, Botoani, Roman, Bacu, Vaslui, Brlad etc., iar ca puncte de trecere spre Ucraina- Siret i MoldovaStnca, Secueni, Ungheni, Albia, Oancea etc. Transporturile aeriene. Dispun de trei aeroporturi (Iai, Suceava, Bacu) cu legturi zilnice cu Bucuretiul. Vara sunt i curse directe Suceava-Constana.. Transporturile prin conducte. Se transport gaze naturale din Transilvania (magistrala de pe Trotu care se ramific spre Suceava, Botoani, Iai, Vaslui), iar ap din lunca Moldovei (Timieti-Iai). Exist o reea electric cu linii de nalt tensiune ce leag centrele electrice din regiunile cu cele din afar i care asigur necesarul de energie pentru industrie i consumul casnic. Potenialul turistic: Podiul Moldovei se ncadreaz n Provincia turistic Moldova care dispune nu numai de un valoros potenial turistic natural i social-istoric, dar i de un bogat echipament (capaciti de cazare, reea de drumuri, uniti de servire etc.). Cel mai important centru turistic din Podiul Sucevei este municipiul Suceava (fost capital a Moldovei n secolele XIV XVI, ruinele cetii medievale lng care se afl monumentul lui tefan cel Mare i parcul dendrologic, mai multe biserici ctitorii ale voievozilor tefan cel Mare, Petru Rare, Vasile Lupu, parcul Arini i un muzeu cu valoroase exponate de istorie, art, tiinele naturii etc.). Spre nord-vest sunt: Mnstirea Dragomirna (sec. XVII), bisericile Ptrui (sec. XV), Arbore (sec. XVI), Solca (sec. XVII), Rdui (sec. XIV), Siret (sec. XIV XV). Se adaug staiunea climateric Solca, centrul de ceramic neagr de la Marginea, herghelia de la Rdui. La sud de Suceava se afl rezervaia floristic Bosanci-Ponoare, casa memorial i muzeul Ciprian Porumbescu, oraul Flticeni, mnstirea Probota ctitorie a lui Petru Rare. Cel mai important centru turistic din Cmpia Moldovei este municipiul Iai, capital a Moldovei n secolele XVI XIX. Aici exist numeroase cldiri din monumente cu valoare istoric i ahitectonic din secolele XV XX. n vecintate sunt mai multe lacuri de agrement (Ciric), rezervaii naturale (Valea lui David, Repedea). n vestul Cmpiei Moldovei sunt mai multe obiective turistice. n sudul Podiului Moldovei, obiectivele turistice mai nsemnate sunt dispersate n cteva localiti, majoritatea n lungul Brladului. Astfel, n Vaslui exist o ctitorie a lui tefan cel Mare i monumentul voievodului. SUBUNITI GEOGRAFICE PODIUL SUCEVEI: Se afl n nord-vest, ntre Culoarul Moldovei, Obcina Mare, Cmpia Moldovei i reprezint cca 25% din suprafaa ntregului podi. Este alctuit din formaiuni sarmaiene. Relieful are interfluvii cu poduri largi uor nclinate spre sud-est, fragmentate n general longitudinal. Vile au caracter de culoare largi cu lunci extinse i terase. Climatul este de podi de altitudine medie, umed cu temperature medie anual de 6 70 C, 120 zile de nghe, peste 150 de zile cu temperaturi ce depesc 100 C i 70 de zile cu temperaturi de peste 250 Se impun dou artere hidrografice - Siret i Suceava. Celelalte ruri care au obrii n Obcina mare sunt scurte i au un specific al scurgerii influenat puternic de regimul precipitaiile. Pdurea ocup o suprafa ceva mai mare pe dealurile nalte; predomin fagul, gorunul, stejarul penduculat; lng munte exist pdure de amestec. Solurile sunt brune podzolice, dar local apar rendzine, pseudo-rendzine i erodisoluri. Este bine populat cu aezri foarte vechi. Populaia urban reprezint

82

cca 20%. Aezrile rurale sunt mari, predominant cu funcii agricole i una sau dou complementare. Principalele ramuri ale industriei sunt alimentar, exploatarea i prelucrarea lemnului, construcii de maini, la Suceava, Flticeni, Rdui i n cteva uniti mici din comunele Bucecea, Cacica, Vicovul de Jos. Agricultura are un caracter complex; se practic culturi de porumb, cartofi, sfecl de zahr, in, cnep, plante furajere; pomicultur tradiional la Rdeni, Flticeni (meri); creterea animalelor. Dealurile piemontane Ciungi-Leahu: Se afl n vest, la contactul cu Obcina Mare i cuprind dealuri i depresiuni de contact (Marginea, Solca, Cacica, Pltinoasa). Sunt alctuite, la partea superioar, din alternane de nisipuri, pietriuri cu intercalaii de argile, nisipuri argiloase cu caracter fluvio-deltaic, cu o grosime mic n nord i peste 80 m n sud. Depozitele au o structur monoclinal. n partea de nord exist dealuri izolate (500 m) nconjurate de culoare de vi, depresiuni, ei largi i glacisuri; pdure pe vrfurile dealurilor, iar n rest puni; sate pe terase sau glacisuri ce au peste 4000 de locuitori i o economie bazat pe creterea animalelor, cartofi i porumb. n centru sunt dealuri scunde, aplatizate, separate de culoare de vale adesea cu caracter depresionar. n sud, sunt culmi cu fizionomie de podi cu pduri (fag, conifere, gorun), separate de vi mai nguste i depresiuni mici n care se afl sate cu profil economic complex. Podiul Flticeni: Se desfoar ntre vile Suceava, Moldova, Siret i Dealul Ciungi. Este alctuit din depozite sarmaiene; un monoclin spre sud-est. Relieful este format din platouri structurale extinse la 450-560 m, fronturi de cuest orientate spre vest, nord vest, nord cu intense degradri, vi consecvente i subsecvente. n cadrul su se separ dou subuniti. Depresiunea Liteni, n vest, la altitudinea de 350-450 m, ntr-un sector unde precumpnesc faciesuri marno-argiloase; albii largi de la care de dezvolt glacisuri coluviodeluviale; satele au n jur de 1000 de locuitori. Se practic culturi cerealiere, plante tehnice, cartofi, livezi; omuzul Mare a depit prin civa aflueni linia marilor nlimi ptrunznd n Culoarul Moldovei la nivelul terasei de 10 15 m a acesteia. Podiul omuz-Ttru se remarc prin masivitate, interfluvii extinse orientate nord-vest sud-est i nord-sud, forme structurale; n sud-est un sistem de 7 terase de confluen. Flticeni a provenit din trguor, industria lemnului, textil, alimentar. Podiul Dragomireni. : Este ncadrat de Suceava i Siret. Are nlimi de peste 500 m n centru (gresii calcaroase); spre Siret fruni de cuest cu degradri iar spre sud-est platouri structurale extinse separat de vi consecvente largi (Dragomirna); pe culmi pduri de cvercinee, uneori de fag (Mitocul Dragomirnei). n nord-est sunt Dealurile Blcui (400 m; intens fragmentate). Satele sunt pe vile principale sau n bazinete de obrie (1000 2000 locuitori). Se practic agricultura complex. Culoarul Sucevei i Depresiunea Rdui: Se desfoar pe 60 km lungime. Depresiunea Rdui se afl n nord vest i cuprinde lunca larg a Sucevei i terasele 5 15 m; 30 40 m, 60 70 m. Se nregistreaz geruri frecvente legate de inversiuni termice i un exces de umiditate; satele sunt la periferie pe glacisuri i pe terase. Rdui este atestat documentar n secolul XIV; ora din 1852; industrii: lemnului (mobil), chimic, alimentar (alcool, 1881), tricotaje etc. Este municipiu. Culoarul Sucevei are 4 5 km lungime; terasele sunt ndeosebi pe stnga, iar lunca bilateral. Caracter agricol (cereale, cartofi, plante tehnice). Suceva este atestat documentar n 1388; veche capital a Moldovei, important centru industrial (alimentar) utilaj pentru industria chimic, agricol, mobil, prefabricate), nod feroviar, aeroport, centru universitar. Culoarul Siretului. : Se ntinde pe o lungime de peste 100 km, avnd lrgimi de 10 - 13 km n zonele de confluen cu Suceava i Moldova unde sunt terase extinse, ntre ele limea este format din lunc cu o albie mendrat i despletit, cu numeroase cursuri prsite i sectoare cu exces de umiditate. Lunca este ncadrat de terase. Aezrile

83

rurale sunt pe terase, 1500 2000 de locuitori, profil cerealier, plante tehnice, cartofi. Siret este atestat documentar la 1340, capital a Moldovei n secolul XIV; funcii de servicii i industrial (industria uoar, prelucrarea lemnului). Dealurile Botoaniului: Dealurile domin Culoarul Siretului prin versani abrupi. Limita fa de Cmpia Moldovei se afl la baza versanilor povrnii pe aliniamentul Dorohoi (vest) Botoani (vest) Flmnzi Hrlu Cotnari Ruginoasa. Structura geologic este similar cu a podiurilor Flticeni i Dragomirna. nlimi n jur de 400 m (vf. Tudora 587 m n Dealul Mare). Exist mai multe ei de eroziune largi care l mpart n mai multe subuniti: Dealul Ibneti, Dealul Bour, aua Lozna, aua Bucecea, Dealul Corni, aua Vorona, Dealul, aua Ruginoasa Strunga. n primele ei, afluenii Jijiei i Sitnei au depit linia marilor nlimi ptrunznd n bazinul Siretului de 8 10 m.Afluenii Prutului au mpins peste tot cumpna de ape spre vest i au detaat la contactul cu Cmpia Moldovei depresiuni de contact mici. Peste 75% din suprafa este acoperit de pduri de cvercinee, iar pe vrfuri i de fag. Pe versani i n bazinetele depresionare sunt puni, livezi, vii. Aezrile se afl preponderent la contactul cu Cmpia Moldovei unde formeaz un aliniament aproape continuu de sate mari cu economie agricol sau n eile largi, unele cu economie complex. CMPIA MOLDOVEI: Se afl n nord-estul Podiului Moldovei ntre culoarul Prutului i podiurile Sucevei i Brladului. Reprezint 26% din podi, are 125 m altitudine medie i 265 m n Dealul Cozancea, altitudine maxim. Relieful aparine unui peisaj sculptat n pliocen-cuternar prin naintarea rapid spre vest a afluenilor Prutului datorit rocilor moi i nivelului de baz jos. Culmile sunt rotunjite, adesea apar platouri care coboar lin spre sud-est. Vile sunt largi cu lunci extinse, terase i glacisuri coluvio-proluviale. ntre praiele de la obriile Bahluiului, Bahluieului, Sitnei, Miletinului, Jijiei s-au realizat captri locale. Vile care se desfoar de la vest la est sau pe direcii apropiate au profil asimetric cu versantul sudic abrupt cu intense degradri (toreni i alunecri); tipice sunt cuestele Jijiei, Jijioarei, Bahluiului. Climatul este continental cu temperatur medie anual de 9 100 C, peste 120 zile de nghe, 40 50 zile de iarn, peste 75 zile de var, amplitudini termice peste 750 C, ngheuri de durat pe culoarele vilor Prut, Jijia, Bahlui, Sitna, variaii mari n regimul anula, sezonier, lunar al precipitaiilor, sunt frecvente secetele. Reeaua hidrografic autohton are caracter semipermanent cu variaii mari n regimul scurgerii; debitele la Prut sunt 85 104 m3/s. Exist un numr mare de iazuri. Alimentarea cu ap potabil i pentru industrie se face din pnze de adncime, lacuri special amenajate i prin conducte din pnzele freatice din terasele Moldovei. Vegetaia iniial de silvostep (plcuri de cvercinee pe dealuri mai nalte i pajiti cu piu i colilie) a fost nlocuit de culturi. Solurile. Predomin molisolurile cu grad diferit de levigare; local srturi, erodisoluri, soluri gleice. Aezrile. Sunt apte orae (dou municipii) i peste 25% din aezrile rurale din Podiul Moldovei. Exist un spor natural ridicat, dar i o deplasare intens din mediul rural n cel urban. Iai, trg la 1395, capital a Moldovei ntre 1564 i 1862, puternic centru industrial, cultural tiinific, nod de cale ferat i rutier, aeroport etc. Botoani, centru al industriei textile, confecii, utilaj textil i agricol, centru al industriei alimentare. Dorohoi, atestat documentar la 1408; industria sticlei i ceramicii fine, materiale de construcii, alimentar. Darabani, profil agricol i de servicii; industrie mic. Hrlu- industrie (alimentar, mase plastice, prelucrarea lemnului). Trgu Frumos, atestat documentar la 1448; industria nclmintei, stofe, tricotaje, funcie agricol. Din totalul aezrilor rurale peste 2/3 au sub 1000 de locuitori, dar au vetre ntinse; funcie agricol dominant; la unele se adaug i cea industrial. Agricultura este bazat pe culturi cerealiere, floareasoarelui, sfecl de zahr i culturi furajere. Creterea animalelor bazat pe ovine. SUBUNITI(Pod Moldovei): Podiul Jijiei superioare i al Baeului . Relief mai nalt, platouri n vest i culmi rotunjite separate de vi largi n est; silvostep; slab dezvoltare economic i profil agricol dominant n est; n vest aezri mai mari cu putere economic; aici sunt oraele Botoani, Dorohoi. Podiul Jijiei inferioare i al Bahluiului.

84

Relief aplatizat, vi largi (lunci, terase) care au frecvent versantul drept cu caracter structural; climat continentalizat puternic care asigur trecerea de la silvostepn la step. Este intens populat avnd aezri mari. Se simte influena puternic a municipiului Iai. PODIUL BRLADULUI Se desfoar n partea central-sudic a Podiului Moldovei pe cca 49% din acesta. Limita de nord se afl la baza povrniului cuestic Coasta Iailor care domin Lunca Siretului prin versani abrupi, iar n sud intr n contact cu Cmpia Romn. Geologic, la suprafa este un sedimentar sarmaian n nord i pliocen tot mai nou ctre sud; faciesurile sunt marno-argilo-nisipoase; n nord, apar i calcare oolitice, gresii calcaroase, iar n sud, tufuri andezitice. Relieful are altitudini frecvent peste 300 m n nord spre sud scad treptat pn la 200 120 m. Structura monoclinal i stratele mai dure au permis dezvoltare unui relief caracteristic cu: fronturi cuestice cu amplitudini de zeci de metri i lungimi de zeci de kilometri. Coasta Iailor, cu denivelri de 200 300 m; Sineti-Cheia, Domniei-Vulpeti; pe dreapta Brladului, Racovei; pe stnga Crasnei, Jaravului etc.; platouri structurale (Cheia Domniei, Scheia-Ipatele, Avereti-Bneasa, etc.), vi subsecvente (Racova, Lohanul, Jaravul, Crasna), vi consecvente (tipice n Colinele Tutovei i Podiul Covurlui). n culoarele de vale sunt lunci largi supranlate prin aporturi laterale bogate dominate de terase diferite ca numr. Climatul este mai umed pe dealurile nalte (600 mm) i mai uscat n sud i est. Se caracterizeaz prin: 110 125 zile de nghe, 35 40 zile de iarn, 85 95 zile de var, 20 25 zile tropicale; inversiuni de temperatur n culoarele marilor vi i depresiuni; secete lungi mai ales n sud i est. Reeaua hidrografic are caracter intermitent; prezint variaii de debit ca urmare a alimentrii predominant pluviale. Debitele variaz la Brlad ntre 0,2 m3/s n cursul superior i 6,9 m3 n cursul inferior, pe Crasna 0,6 m3/s, Tutova 0,9 m3/s. Amenajri lacustre sunt la Puca, Mnjeti. Pdurile de gorun i stejar pedunculat (uneori fag) sunt n nord, iar silvostepa n sud i est. n regiune sunt aezri vechi, mici n bazine de recepie, pe dealuri. Sporul natural este mare, dar i cel migratoriu este ridicat. Sunt ase orae din care s-au afirmat economic Vaslui i Brlad. Agricultura este orientat spre culturi cerealiere (2/3 din arabil), floarea-soarelui (10% din arabil), viticultur, pomicultur, creterea oilor, legumicultur pe Brlad i Prut. SUBUNITI Podiul Central Moldovenesc: Aflat n nord, ntre Coasta Iailor i culoarul vilor subsecvente Racova, Brlad i Lohan. Structura geologic a impus profilul asimetric cu abrupturi cuestice n nord i poduri structurale n sud; afluenii Brladului au caracter consecvent. Brladul superior a realizat o depresiune subsecvent cu terase pe stnga. Este nc bine mpdurit. Culmile sudice au platouri cu puni i fnee. Aezrile sunt mici (cca. 500-800 locuitori pe vile mari; 150-200 locuitori la obriile vilor secundare). Se practic culturi cerelariere, pomicultur i viticultur, creterea oilor. Vaslui - industrie textil, confecii, alimentar, mobil, materiale de construcii. n ultimile decenii i-a triplat populaia ndeosebi pe seama sporului migratoriu. Negreti, spor migratoriu apropiat de cel natural; uniti ale industriei alimentare, textile. Hui, centru al unei renumite podgorii; industrie alimentar (vinificaie, morrit), textil, nclminte, materiale de construcii. Podiul Central Moldovenesc se divide n: Podiul Sacov (nord-vest); Podiul Vaslui (nord-est); Podiul Racovei (sud-vest); Depresiunea Brladului superior; Depresiunea Hui. Colinele Tutovei: Se desfoar ntre Brlad i Siret. Geologic sunt alctuite dintr-o succesiune de formaiuni tot mai noi de la nord la sud - n nord argilo-nisipos cu intercalaii de gresii; n centru nisipuri, argile, marne, tufuri; n sud nisipuri i pietriuri acoperite de depozite loessoide i mai multe culmi nguste, prelungi, paralele care coboar spre sud la 300 350 m; ntre ele vi intens aluvionate i coluvionate, cu 1-3 terase; dinamica actual activ este dominat de splarea n suprafa, alunecri, torenialitate. Reeaua hidrografic realizat n pliocen-cuaternar s-a definitivat ca

85

structur prin captri n holocen. Traseul Brladului a fost influenat de o afundare mai accentuat n sudul Depresiunii Brladului. n cuprinsul lor se face trecerea de la pdurea de gorun (nord) la silvostep (sud). Apele freatice au debite mici, iar rurile sufer variaii sezoniere mari; secarea este un fenomen caracteristic impus de climat i de formaiunile permeabile ce l alctuiesc; viiturile mari provoac inundaii. Cea mai mare parte a populaiei se afl la sate; sporul natural este ridicat, micarea migratorie este intens spre centrele de pe valea Brladului, Iai, Galai etc. Sunt sate mici nirate. Dealurile Flciului: Se desfoar ntre Prut, Brlad, culoarele subsecvente ale Lohanului i Jaravului (sud). Predomin faciesurile marno-argiloase, nisipoase; n vest, apar calcare, gresii calcaroase. Ca urmare apar formele de relief structural (cueste, platouri structurale slab nclinate spre sud-est) i depresiuni de eroziune difereniat unde placa dur lipsete. Climatic se remarc 450 mm anual precipitaii i 10,50 temperatur medie anual. Rurile sunt scurte i seac frecvent. Vegetaia i solurile fac trecerea de la silvostep la step. Sunt sate mici la baza versanilor cu expunere favorabil. Se divide n: Dealurile Flciului (vest), mai nalte, forme structurale, pduri la partea superioar a culmilor; Depresiunea Elan-Horincea culmi desfurate de la nord-vest la sud-est, de la 250 la 100 m; zon pomiviticol nsemnat; aezri n Culoarul Prutului i pe vile secundare. Podiul Covurlui: Se afl n sud-est la contactul cu Cmpia Covurlui . Este alctuit din nisipuri, pietriuri, argil cu caracter fluvio-lacustru acoperite parial de depozite loessoide ce cresc n grosime ctre sud. Relieful este reprezentat de culmi nguste, rotunjite, cu nlimi de 300 m (nord) care se lrgesc treptat spre sud unde se aplatizeaz, vi adnci (100 150 m), versani abrupi cu degradri intense. Clima are nuan de ariditate accentuat. Reeaua hidrografic are caracter semipermanent cu alimentare predominant pluvial. Se trece de la silvostep la step cu predominarea elementelor sudice. Aezrile mai mari (sub 100 locuitori) se afl pe afluenii Brladului i Prutului. Trgu Bujor i Bereti sunt orae mici cu caracter agricol (cereale, plante tehnice, viticultur), industrie alimentar. CULOARUL MOLDOVA-SIRET: Se desfoar n vestul podiului. Relieful este alctuit din luncile i terasele celor dou vi la care, n aval de Roman, se adaug glacisul de racord cu dealurile. Luncile sunt lungi, au 2-3 trepte, aluviuni groase (10-15 cm) cu pnze freatice bogate, captate pe plan local sau pentru alimentarea oraelor Iai, Roman etc. Sunt apte terase pe Moldova i opt pe Siret cu dezvoltare mare n sectorul de confluen. Condiiile climatice sunt similare regiunilor vecine; iarna gerurile intense i lungi creeaz inversiuni de temperatur. Pe terasele nalte sunt soluri argilo-iluviale, iar pe cele joase cernoziomuri i lcoviti. Cea mai mare parte din vegetaia iniial a fost nlocuit de culturi agricole. Pdurile au rmas n lunci. Prin culoarele celor dou vi au existat nc din cele mai vechi timpuri importante drumuri comerciale. n lungul lor s-au dezvoltat multe aezri. Bacu este municipiu, un important centru industrial (construcii de maini, alimentar, textil, pielrie i nclminte, lemn, hrtie), nod feroviar, rutier i centru universitar. Roman, este un nsemnat centru al industriei (materialelor de construcii, alimentar zahr). Subcarpatii de Curbura Limite: in V: Valea . Dambovitei, care ii separa de Subcarpatii Getici si Podisul Getic; in E: v. Trotusului (zona deluroasa Ousoru-Zabraut; in N: Carpatii de Curbura; in S: C.Romana. Elemente de ordin geologic: cea mai complexa structura geologica din tot ansamblul subcarpatic; la vest de Slanicul de Buzau in vecinatatea muntelui structura complexa este impusa de existent a doua aliniamente de dealuri alcatuite din roci predominant grezoase similare celor din munti care alcatuiesc pinteni paleogeni ( Pintenul de Ivanetu si Pintenul de la Valeni) care deci au o structura similara muntelui au intaltimi si fizionomie subcarpatica;

86

intre acesti pinteni se afla doau zone sedimentare mai noi Depresiunea Slanic si Depresiunea Drajna; un element care a complicat structura subcarpatilor au fost samburii de sare care in ascensiunea spre suprafata au dus la boltiri diapire; regiunea a suferit intense miscari de ridicare ce au determiant inaltimi de 700m ( 900 m in unele locuri) ridicari care continua si in prezent; datorita faptului ca sectorul vrancean apartine unei microplaci care se subduce spre N , NV faciliteaza producerea frecventa a miscarilor seismice. Relief si subdiviziuni: cea mai complexa structura; alt max 996m in Magura Odobesti; alt min sub 100m la contactul cu C.R.; alt medie cca 500m; structura f cutata in succesiune de sinclinale si anticlinale; spre interior roci miocene, spre exterior roci pliocene; structura in 2 fasii paralele, curbate sub foram unor arcuri concentrice 2 zone distincte: subcarpatii interni si subcarpatii externi; caracteristica deosebita: patrunderea din Carpati a pintenului de flis paleogen Ivanetu care creeaza o zona de tranzitie a caracteristicilor montane si submontane (zona de interferenta carpato-subcarpatica); contactul cu CR se face printr-o treapta de depuneri de tip glacis, care trece in campiile piemontane ale Targovistei, Ploiestilor si Ramnicului; in dreptul campiei Ploiestilor latimea Subcarpatilor se reduce datorita patrunderii spre interior a campiei; relieful este conform structurii: depresiuni pe sinclinale si dealuri pe anticlinale; inversiuni de relief pe suprafete restranse; samburi de sare in unele anticlinale cute diapire (Slanic Prahova, Telega); vulcani noroiosi la Policiori-Berca-Albanasi legati de emanatii de gaze; in miscare de ridicare continua, mai accentuata in sectorul dintre Susita si Calnau alunecari de teren; deplasare a Subcarpatilor spre exterior datorita presiunii Carpatilor Curburii; puternica arie seismica; caracteristica este succesiunea dinspre munte spre campie a mai multor fasii longitudinale: - depresiuni submontane Soveja, Vrancei, Neculele, Lopatari, Patarlagele+ Depresiunea Chiojd din spatele pintenului Ivanetu - un sir de dealuri subcarpatice interne cu structura cutata:Rachitas, Raiut, Gurbaneasa, Bisoca, Dilma, Blidisel, Salcia, Ciolanul - sir de depresiuni intracolinare: Vidra, Mera, Dumitresti, Policiori(cu vulcanii noroiosi), Niscov, Patarlagele, Podeni - dealuri subcarpatice externe: Magura Odobestilor(996m), Deleanu, Dealul Istrita(Dealul Mare), Dealul Bucovel La V de Teleajen relieful se simplifica datorita ingustarii Subcarpatilor si patrunderii in interiorul lor a C Ploiestilor; depresiunile au aici caracter intracolinar: Valeni de Munte(pe Teleajen), Campina (pe Prahova), Pucioasa (pe Ialomita). Se separa trei subunitati importante: - Subcarpatii Vrancei se intind intre vaile Trotus la N si Slanic la S dominati in V de culmile Muntilor Vrancei iar la E de Campia Siretului cintine Despresiunea Vrancei (structura cutata mai mult pe sinclinale); alte depresiuni :Soveja, Campuri-Racoasa, Vidra, Mera , Buda-Dumitresti; dealuri : Ousorul , Rachitasu, Raiutu, Garbova,Bisoca; eroziunea a creat pe Milcov intre Andreiasu si Mera un peisaj ruiniform cunoscut sub numele de zidurile de la Reghiu reprezinta rezervatie naturala; la Andreiasu fenomenul natural Focurile vii datorat autoaprinderii la suprafata a gazelor naturale care se strecoara prin crapaturile stratelor de gresii. - Subcarpatii Buzaului se intind intre vailea Slanicul de Buzau si Teleajen in N domina Muntii Buzaului: caracteristic cei doi pinteni paleogeni. Paclele (509 m ) cu importantep uturi petroliere in cadrul lor existand o depresiune pe anticlinal Berca- Arbanasi sau Policiori in varta careia emanatiile de gaze din adanc incarcate cu apa si argila au dus la formarea platourilor cu vulcani noroiosi : Berca , Paclele Mici , Paclele Mari, Arbanasi. Existanta unor izvoare minerale bogate a favorizat dezvoltarea staitunii balneaoclimaterice Sarata Monteoru aici se gaseste si asezarea din epoca bronzului unde pe partea S a Istritei a fost descoperita Closca cu puii de aur

87

- Subcarpatii Prahovei se desfasoara intre Vaile Teleajen E si Dambovita V se numesc asa dupa raul carre ii strabate aproape prin centru si care ii separa in doua subunitati : Subcarpatii Teleajenului (depresiuni :Valenii de Munte , Slanic, Alunis, Campina Comarnic) si Subcarpatii Ialomitei ( depresiuni : Fieni, Pucioasa); si aici sunt cracteristice cute care ascund zacaminte de titei si gaze si bazinete derpesionare de tipul butonierelor. Clima: climat de dealuri joase (in depresiuni) si dealuri inalte (la altitudini mai mari); nuanta de ariditate;

vanturi cu caracter de foehn datorita existentei in N a muntilor care domina prin versanti povarniti facilitand circulatia maselor de aer NV; deschiderea larga catre campie a vailor usureazapatrunderea spre spre central subcarpatilor a aerului cald cu temp anuale 7-8 in vecinatatea muntelui si 10-11 langa campie, -3 -2 C ian si 17-20 C iulie, precipitatii de 600 mm la exterior si 750 mm la contactul cu muntele; topoclimat de adapost fata de vanturile de V si fata de Crivat(NE).
Hidrografia: retea principala care strabate transversal zona subcarpatica: Putna, Zabala, Buzau, Rm Sarat,

Teleajen, Prahova, Ialomita; retea de rauri cu originea aici: Rimna, Milcov, Calnau, Niscov, Cricovul Sarat, Cricovul Dulce; lacuri in cute diapire la Slanic Prahova si Telega; izvoare min: Sarata Monteoru, Pucioasa, Vulcana Bai.
Vegetatia - stejar, stejar in amestec cu fag, la ocntacutl cu muntele si pe dealuri intlate paduri de fag in amestec cu brad, cele mai intinse sunt paduri de gorun cu carpen. Fauna- este caracteristica regiunilor de padure de deal :mistreti , multe specii de pasari si insecte. Solurile - cambisoluri, argiluvisoluri, local molisoluri. Rezervatii Vulcanii noroiosi si Muntele de sare de la Slanic Prahova, Calcarele de la Badula, Focurile vii de la Andreiasu si Lopatari. Resurse petrol, gaze naturale asociate, carbuni, sare, ape minerale, suprafete agricole si forestiere. Populatia si asezarile: densitate medie ridicata 100-150loc/km; asezarile rurale: textura adunata in depresiuni si pe vai; rasfirata pe dealuri; sate cu activitati extractive, chiar industriale: Filipestii de Padure, Valea Calugareasca, Maneciu; predomina activitatile agricole, legate de cresterea animalelor,pomicultura, viticultura. Orase: Panciu, Odobesti(la contactul cu Culoarul Siretului), Nehoiu, Boldesti-Scaeni, Plopeni, Baicoi, Valeni de Mte, Slanic, Breaza, Campina, Comarnic, Moreni, Fieni, Pucioasa Caracteristici economico-geografice: - industria energetica: centre de extractie a petrolului: Moreni, Campina, Baicoi, Boldesti, Mizil, Urlati, Sarata Monteoru, Berca; exploatari de gaze asociate: Moreni, Sarata Monteoru; lignit: Ceptura, Filipesti de Padure, Margineanca; termocentrale la Doicesti, Fieni, Floresti. - industria siderurgica si constructoare de masini: utilaj petrolier: Moreni, Campina; utilaj minier: Filipesti de Padure; produse mecanice: Plopeni. - industria chimica: are importante resurse proprii (sare, petrol, gaze naturale): anvelope: Floresti; ingrasaminte fosfatice: Valea Calugareasca; acid sulfuric Campina; cartoane si hartie Boldesti-Scaeni. - industria lemnului: prelucreaza materie prima din regiunea montana: cherestea de rasinoase: Nehoiu, Maneciu; cherestea de fag: Campina, Gugesti - materiale de constructii: ciment: Comarnic,Fieni; var: Comarnic, Magura; sticla: Boldesti-Scaeni - industria textila: prelucrarea inului si a canepei: Pucioasa, Paulesti

88

- industria alimentara: vin: Focsani, Cotesti, Odobesti, Panciu, Valea Calugareasca, Pietroasele, Urlati; conserve de fructe: Valeni de Munte, Campina - agricultura:suprafete arabile restranse; suprafete intinse de vii si plantatii pomicole: se cresc indeosebi bovine si ovine. Cai de comunicatii: spre exterior pe aliniamentul Ploiesti-Buzau-Rm Sarat-Focsani; Ploiesti-Targoviste; transversal pe V Prahovei, v Buzaului, v Ialomitei. Obiective turistice: la Slanic-Prahova, Sarata Monteoru, vulcanii noroiosi, Valeni de Munte, Campina, Breaza, Pucioasa. Germania Populatie si asezari: Sporul natural inregistreaza inca valori negative. Repartitia si densitatea populatiei: Concentrari ale populatiei in : axa Rhin-Ruhr, axa Rhin Neckar, Axa Rhin-Main, axa Elbei, zona Leipzig-Halle, Berlin, Dresda, Stuttgart. Densitati mari se cunosc in landurile : Hamburg,Bremen, regiunea Ruhr, landul Berlin. Axa Rhenana de la intrarea Rhinului in Germania, incepand cu orasul Wesel. Orase cu functii importante : Dortmund, Dsseldorf, Duiburg,Bochum,Essen,Wuppertal. Cele 3 microaxe : Ruhr-Rhin, Main-Rhin, Neckar-Rhin, componente ale macroaxei Rheanane, concentreaza importante activitati industriale, comerciale si financiar-bancare. Se asociaza : industria de explaotare aunor resurse ( carbuni- succesiunea de bazine carbonifere incepand cu bazinul Rhur terminand cu Saar, minereuri, saruri,material de constructie, lemn); Industria de prelucrare : siderurgie, chimie si petrochimie, constuctii de masini. Importante sunt si caile de comunicatii , de transport si legatura ce reprezinta activitatile comerciale sid e transport de maxima importanta pentru economia regiunii. Porturile Rhinului sunt : Duiburg, Mainz. Axa Elbei uneste importante regiuni. Sudul este amrcat de 2 areale urbane si anume : Dresda si Halle-Leipzig. Celelalte arii apartin oraselor Magdeburg si Hamburg. Dresda industria constructiilor de masini, ind. Chimica si ind. Usoara. Halle-Leipzig regiune industriala tipica, grupeaza ind. Extraactiva ( carbuni) cu ind. Metalurgica, ind. Chimica si ind. petrochimica ( Schkopau, Leuna,Eilenburg,Bohlen) , ind. Textila si a lemnului. Magdeburg, situat pe Elba inferioara, activitate ind. Constructoare de masini si ind. Chimica bazata pe sarurile explaotate la N in apropierea orasului Zielitz. Hamburg are cateva centre satelit in landul cu acelasi nume aici intalnim ind. Siderugica( feroasa si neferoasa) , ind. Chimica si petrochimica, ind. Constuctiilor de masini ( autovehicule, avioane, nave) , alimentara, poligrafica, textila. Alaturi de Hamburg cu activitati industriale specifice sunt centrele: Ahrensburg, Reinbek, Wedel, Stade. Regiunea industriala Halle-Leipzig si mai la sud Gera-Zwickau-Chemnitz: complexa din punct de vedere industrial ( exploatarea carbunilor, chimie si petrochimie, ind. Textila la Glauchan, ind. Lemnului, constuctiilor de masini - a mijloacelor de transport si mai ales a avioanelor; Werdau,Schkopau, energetica) comercial, financiar-bancare. Regiunea Mnchen-Braunschweig-Salzgitter-Wolfsburg o importanta concentrare urbana, prezenta unor activitati industriale ( constuctii de masini, siderurgie) de transport si comerciale (Mittellandkanal care uneste Ems,Weser,Elba) , financiare , cultural-administrative in Saxonia. Regiunea cu o redusa concentrare a populatiei apartin Alpilor Germaniei. Structura populatiei: Sectorul secundar detine 50% iar cel tertiar 40-48% . A crescut populatia activa ocupata in comert, activitatea bancara si servicii. Este dominata de mediul urnam 86% , reprezentand un grad mare de urbanizare, printre cele mai ridicate din Europa. Principalele orase : Hamburg,Mnchen,Kln,Frankfurt am Main, Essen,

89

Duisburg, Hannover, Nrnberg, Dsseldorf,Leipzig, Dresda, Bochum, Wuppertal, Bilefeld, Mannheim. Dupa functii : orase cu functii industriale complexe si activitati tertiare: Berlin, Hamburg,Mnchen; Orase cu functii bancarfinanciare, industriale : Frankfurt; Functii culturale : Heidelberg. BERLIN : Puternic centru industrial , commercial si financiar al Germaniei, nod de comunicatii, centru cultural si administrative. Numeroase obiective culturale, stiintifice, arhitectonice : palatele Charlottenburg, Poarta Brandenburg, Universitatea Humbold,Reichstagul. Dintre ramurile industriale de varf electronica, optica, informatica, robotica. HAMBURG : oras situat in landul cu acelasi nume. Principalul port maritim al Germaniei dar cu functie industriala foarte dezvoltata ( metalurgie, chimie,ind. Alimentara). A fost un centru activ al Hansei. Institutii de prim rang ale tarii, muzee. MNCHEN : capitala Bavariei , situat pe raul Isar; importanta metropola comerciala, culturala si industriala a sudului; monumente ale stilului baroc, muzee. Economia: printre primele 7 tarii ale lumii; industria detine o importanta pondere cu subramuri de consistenta : constuctiile de masini , siderugia, ind. Chimica si petrochimica. Industria energetica se bazeaza pe resurse proporii dar si importate ( petrol, gaze); Dispune de mari rezerve de huila, carbune brun, principalel bazine carbonifere : Ruhr, Saar, Aachen, Zwickau-Lugau-Oelsnitz. Carbunele brun si lignitul se extrag in principal din bazinele Leipzig-HalleBitterfeld-Merseburg si Lausitz Inferior. Extractie de carbune langa Kln si Kassel. Zacaminte de petrol sunt cantonate in Camoia Germaniei de Nord intre Ems, Weser, Elba la vest de Ems si intre Elba si Oder in centrul Reinkenhagen ( sud de Stralsund). Petrol importat prin intermediul oleoductelor ce vin dinspre Rotterdam. Se importa din Rusia care se prelucreaza la Schwedt. Industria de prelucrare a petrolului s-a extins foarte mult , rafinariile sunt localizate in primul rand in orasele porturi : Hamburg,Bremen,Emden,Rostock.. Unitati pentru rafinare mai sunt amplasate in centrele : Leuna,Ltzkendorf,Zeitz,Gelsenkirchen,Duisburg,Kln,Weseling, Neustadt,Karlsruhe. Gazele naturale se extrag tot din Germania de Nord , dar se si importa principalele campuri gazeifere de unde se aduc sunt asociate : insulelor Frisice,Marii Nordului si Olandei. Industria energiei electrice este legata de resursele de materie prima ( carbune, gaze) cat si de marile consumatoare. Se concentreaza in principal in regiunea Rhin-Ruhr. Centrele hidroelectrice sunt amplasate in bazinul Dunarii si Rhinului iar cele nuclearo-electrice in centrele : Biblis, Neckarwestheim, Rheinsberg, Greisfswald. Minereurile de fier de gasesc in : Muntii Erszgebirge, Thringer Wald, Bazinul Siegerland din apropierea Ruhrului la Peine, Slazgitter, Lahn-Dill. Minereurile de fier sunt importate din Suedia, Franta, Spania, Canada, Venezuela, Liberia, Rusia. Cele mai mari unitati producatoare de otel si fonta se agsesc in regiunea litorala. Centre siderugie Dortmund, Duissburg, Hamburg, Bremen, Lbeck, Salzgitter, Peine, Grditz,Brandenburg,Essen,Bochum. Minereurile de cupru si cele de plumb se extrag din Masivul Harz si Masivul Turingiei si se prelucreaza in Eisleben, Hettstedt,Ilsenburg,Berlin,Freiberg. Industria constuctiilor de masini ramura industriala cu o structura complexa , produce de la cele mai fine instrumente si utilaje pentru subramurile de varf ( electronica in Berlin, Leipzig, Dresda, Stuttgart, Nrnberg, Mnchen, Kln, optica in Dresda, Leipzig, Freiburg, Erfurt) pana la cele destinate industriei grele. Loc aparte , industria automobilelor :Volkswagen (Wolfsburg), Opel(Hannovra,Emden), Ford (Kln), Mercedes (Stuttgart), BMW (Mnchen). Constuctia navelor : Bremen, Hamburg. Industria chimica se bazeaza pe resurse proprii si importate (carbuni,sare,gaze naturale, pirite,saruri de potasiu, petrol. Se produc ingrasaminte chimice , produse farmaceutice, coloranti. Centre : Hamburg, Dinslaken, Leuna, Hannovra,Frankfurt am Main. Concentrari ale industriei textile : concentrarea rhenana (Wuppertal) , cea portuar-maritima Hamburg, apoi Bremen si Leipzig-Plauen-Zittau . Industria textila , o ramura traditionala ,

90

prelucreaza bumbac si lana importate, fibre sintetice , in , canepa. Industria alimentara : lapte, carne, zahar( in zonele de cultura a sfeclei Niedersachesen, Mnsterland,Magdeburg), peste ( Hamburg, Bremen, Rostock, Stralsund), bere. Regiuni industiale : - Regiunea Rhenania de Nord-Westfalia (Rhin-Ruhr): cuprinde centrele industriale : Duisburg, Dortmund, Dsseldorf, Kln, Hannovra, Braunschweig, Essen. Se desfasoara intre Duiburg si Hannovra. Regiune industriala complexa cu cresteri usoare , cu ramuri extractive (carbune, fier) si prelucratoare (siderurgie,chimie si petrochimie, constuctii de masini si utilaje) , cai de comunicatie foarte active (Rhinul, Mittellandkanal). - Regiunea Berlin concentrare metropolitana: orase ca : Posdam, Branddemburg,Teltow,Wildau nascute de o industrie cu cresteri lente, mai ales constuctiile de amsini si cu prioritate electronica si electrotehnica , ind. Chimica, textila si alimentara. Legata prin canale (Oder-Havel Kanal) de Elba si Oder pentru schimburi rapide si lesnicioase. - Regiunea Frankfurt Mannheim-Stuttgart: Axata pe Rhin, Main, Neckar. Regiune industriala foarte dinamica, ind. Constuctoare de masini, electronica , optica, avioane, ind. Chimica, textila. - Regiunea Mnchen-Augsburg: regiune industiala activa, cu ramuri punctuale de varf, un thenopolis de prima marime. - Regiunea Saar: centru important Saarbrcken si altele secundare : Neunkirchen,Saarlouis cu industire grea : extractiecarbune, siderurgie,constuctii de masini cu un centru de interferenta Kaiserslautern; impreuna cu Lorena si Luxemburg au creat un ansamblu economic Sarlorlux . - Regiunea Nrnberg: activa pe canalul Rhin-Main-Dunare cu industrie de varf electorinica, electrotehnica. - Regiunea Bremen: siderurgie feroasa si neferoasa, electonica. - Regiunea Hamburg: o crestere industriala lenta pe baza unor ramuri si subramuri traditionale : siderurgie feroasa si neferoasa ; constuctii navale. Agricultura: Caracterul intensiv , mecanizarea si chimizarea extrem de avansate de unde si randamentul mare al productiei. Se cultiva graul , secara, si ovazul , cele mai intinse suprafete in Germania de Nord si in subregiuni ale Germaniei Centrale. Plante tehnice : sfecla de zahar,tutun, hameiul Campia Rhinului Superior. Pomicultura si cultura vitei de vie se practica in culoarul Rhinului si a afluentilor acestuia ( Neckar,Main,Mosel). Transporturile: Noduri feroviare : Kol,Hannover, Mnchen,Leipzig. Transportul rutier peste 250.000 km. Navigatia fluviatila se realizeaza pe amri artere hidrografice fie pe canale : Elba,Saale,Oder,Rhin, Ems,Weser, Dunare, Main, Neckar,Mosel iar principalele canale : Elba Havel. Principalele porturi fluviatile : Duisburg, Kln, Mannheim, Ludwigshafen, Frankfurt am Main , Berlin.,Dresdan,Riesa,Magdeburg. Principalul port maritim este Hamburg. Aeroportui : Berlin, Krankfurt am Main, Mnchen, Hamburg. Turismul: o veche si importanta activitate recreativa social-culturala cu implicatii in economia Germaniei. Culoarul Rhin , al Dunarii, Alpii si Prealpii Bavarei precum si o serie de centre precum : Hamburg, Berlin,Kln, Mnchen. Comertul exterior : o latura importanta a dexvoltarii economiei tarii. Exporta produse finite : mijloace de transport, masini-unelte , produse ale industriei chimice si importa materii prime ( cocs, petrol, bumbac, lana),produse ale ind. Lemnului, agroalimentare. Diferentieri regionale : - Regiunea Landurilor din Vest (Rhenania de Nord Westfalia, Rhenania Palatinat, Saarland ). Se suprapune in cea mai mare parte Axei Rhenane. Axa Rhenana ( regiune puternic urbanizata si industrializata a Germaniei): sectorul Rhin al axei urban-industriale Rhone-Rhin continua de fapt axa Rhone de la Marea Mediterana pana la Marea Nordului. Axa incepe de la Basel trece prin Campia Alsaciei separand hercinicile Vosgi si Padurea Neagra , spre N separa muntii si

91

podisuri apartinand regiunii Sistos-Rhenane dintre care mai importante: Odenwald, Hnsrck, Taunus, Eifel, Westerwald. In treimea inferioara Rhinul traverseaza o parte a campiei N europene de teritoriul Olandei, complexa din punct de vedere genetic ( glaciara, fluviatila,maritima) cu altitudini sub 0 m. In lungul axei sunt nuante ale climatului temperat datorita dezvoltarii altitudinale: temeprat continental cu frecvente invazii de maseboreale in reg. Masivului Sistos-Rhenan, temperat continetal de adaport cu veri calduroase in Alsacia si temperat-oceanic mai umed in campiile nordice. Valorile foarte mari ale popualtiei din regiunea Ruhr sunt legate de antrenarea fortei de munca din landurile apropiate. Activitatea industriala a evoluat pe baza unei infrastructuri de transport eficiente, mare densitate a cailor rutiere si ferate, canale de navigatie continuu modernizate. Siderurgia : Duisburg, Dortmund. Industria metalurgiei neferoase : Freiburg. Industria constructiilor navale : Rotterdam. - Regiunea Landurilor de Nord ( Saxonia Inferioara, Bremen, Schleswig, Hamburg, Mecklemburg): activitatile economice se desfasoara pe 2 aliniamente : unul portuar ( Bremen, Hamburg, Lbeck, Rostock) cu industrie portuara si un aliniament continental, catre interior cu activitati dispersate ( extractia gazelor naturale, ind. Mecanica, agricultura- cartof ) dar si cu doua orase importante Hannover si Wolfsburg cu activitati industriale, de transport si comerciale. - Regiunea Landurilor Centrale si Estice ( Hessen, Saxonia, Brandemburg, Berlin, Turingia): cateva concentrari urban-industriale Berlin-Potsdam, Halle-Leipzig, Dresda,Cottbus si Magdeburg pe industria extractiva ( carbune) si prelucratoare (chimica si petrochimica, constuctii de masini) industria energetica, textila, optica si o agricultura bazata pe cresterea animalelor si a unor cereale. - Regiunea Landurilor de Sud ( Baden-Wrttemberg, Bavaria): centre importante : Mnchen,Suttgart , Nrnberg, Karlsruhe, Ulm, Reutlingen. Macroaxa Rhenana mai exact ( microaxa Rhin-Neckar ) cuprinde si cateva spatii din landul Baden Wrttemberg . Orasele mari desfasoara activitati industriale, comerciale, de comunicatie si transport. Prezente activitati turistice si agricole in regiunea Alpilor. Zona Central a Germaniei: reprezint o regiune cu complexitate ridicat; suprafeele plane rmie ale vechilor structuri montane hercinice au fost frgamentate i nlate n blocuri, ntre acestea aflndu-se depozitele sedimentare cantonate n zona joas i de platouri. In partea sudic a Germaniei masivele hercinice au o extindere limitat. Masivul Pdurea Neagr (Schwarzwald) a fost odat unit cu Vosgi (Frana) fiind n prezent separai de o structur de tip graben - grabenul Rhinului (300 km lungime); sunt formai din isturi cristaline mbrcate la poalele estice de o cuvertur sedimentar mezozoic i neozoic (n acestea s-a format un relief structural);. Pdurea Neagr atinge nlimea maxim de 1493 m n Vf Feldberg, cobornd treptat ctre nord sub depozitele de cuvertur mezozoice, nainte de a reapare n masivul Odenwald (care aparine Regiunii Franconiei). Regiunea Franconiei se suprapune bazinului sedimentar mezozoic cu acelai nume; relieful structurtal este bine dezvoltat; apar vi i platouri alctuite din argile i calcare triasice, abrupturi (abrupturi de falie) de vrst predominant triasic; spre nord-est se afl Colinele Neckar. In sud i est apare abruptul jurasic al Jurei Suabe (Schwabische Alb) care se nal la peste 1000 m altitudine, continundu-se cu un sector mai jos Jura Franconian (Frankische Alb); mari suprafee ale pltourilor i zonelor joase din partea estic sunt acoperite de depozite loessoide; tot aici includem: Masivul vulcanic Rhon i regiunea Hardt (pe cuvertur triasic). Zona joas a Germaniei sudice este delimitat in nord de un arc (bariera) format din masive hercinice i platouri (alctuite n mod special din gresii) foarte bine mpdurite. In vest Masivul istos Rhenan (Rheinisches Schifergebirge), de o parte i alta a Rhinului, este alctuit din formaiuni paleozoice istoase; stratele cutate au fost peneplenizate, rezultnd suprafee de eroziune care confer masivului un aspect monoton, depit pe alocuri de culmi formate din cuarite, n special n sud unde culmile Hunsruck ating 818 m i Taunus 879 m. Acest

92

masiv este fragmentat de culoare de vale (grabene), depresiuni, prin care se scurg aflueni ai Rinului. Vile reprezint un aspect particular, cheile Rhinului fiind cea mai important rut natural ce strbate bariera; cea mai spectaculoas poriune a cheilor se desfoar ntre Bingen i pn n apropiere de Koblenz; la confluena rurilor Moselle i Lahn cu Rhinul se gsete depresiunea Koblenz. Peisajul capt varietate prin includerea aspectelor legate de activitatea vulcanic responsabil de apariia neck-ului - n prezent erodat, Siebengebirge de lng Bonn, craterele inundate i conurile din regiunea Eifel, curgerile de bazalte din regiunea Westerwald. Regiunea Harz este situat n nord-estul Masivului istos Rhenan, cuprinznd: M.Harz (1142 n vf Brocken)-horst al ctuit din roci cristaline, M. Weseru-lui (aspect deluros), M Pdurea Turingiei (peste 900 m); bazine sedimentare (Weserului, Turingiei); n unghiul format de M. Pdurea Turingiei i M. Metaliferi de afl dealurile piemontane ale Turingiei i Saxoniei. Alpii i Vorlandul alpin german: mici poriuni din Alpii calcaroi se extind din Austria ctre Germania; dinspre vest ctre est grupele sunt: Alpii AUgau, Watterstein ce include cel mai nalt vrf Zugspitze (2963 m) i Alpii Berchtesgadener; altitudinea variaz ntre 400 (nord) 1000 m (sud). Ca i Cmpia Nordic regiunea de Vorland a fost o depresiune, umplut cu pietriuri i nisipuri teriare, nisipuri i argile care au rezultat n urma orogenezei alpine; la poalele Alpilor, n special n grupa Algau n vest, depozitele teriare au fost prinse n cutrile alpine, rezultnd o regiune deluroas prealpin, alctuit n principal din gresii; nisipurile teriare i argilele apar i n nord-est formnd un peisaj deosebit n cadrul Podiului Bavariei. Ghearii care au cobort pe principalele vi au dat natere unor lobi care nainteaz pn la 34-50 km n interiorul cmpiei"; morenele concentrice marcheaz locul de stagnare al acestora; apar de asemenea terase care se dezvolt de-a lungul afluenilor Dunrii. Marea Britanie Arhipelagul Britanic: Situat intre Marea Nordului, Marea Manecii si Oceanul Atlantic se desprinde prin peisaje marcate de prezenta si influenta oceanica, a caracteristicilor reliefului in stransa legatura cu latitudinea. Linia tarmului grad diferentiat de articulare, mai accentuat in Scotia si mai complex genetic in restul arhipelagului. Scotia tarmul cu fiorduri ( ghetari cuaternari). Sunt perechi si urmaresc linii de fractura incadrand Scotia de-o parte si de alta : Fiorth of Lorne si Moray Firth; Fiorth of Clyde si Firth of Forth + Solwoy Firth ( S- Muntii Scotiei ; Southern Uplands). Tarm larg care usureaza patrunderea vaselor in interior. Arhipelagul Britanic structura vechePrecambrian NV Scotiei ( formatiuni gresii apar sub Cambrian se prelungesc in NV- arhipelagul Hebride. Apar gnaise, cuarite cambriene, micasisturi. Structurile in rest apartin caledonicilor. Scotia: culmi care nu trec de 1700 m desfasurare generala NE-SV; peneplenizare indelungata alaturi de tectonica a creat highlands si lowland-uri , depresiuni sau culoare cu canale care fac legatura de-o parte si de alta; eroziunea diferentiata a creat o serie de forme structurale : cueste, suprafete erozivo-structurale, pe roci cristaline -> un relief greoi. Miscarile paleogene au definitivat unele din masive luand nasterea grabenurilor si hiosturilor ( highlands, lowlands), urmate de o perioada de liniste tectonica ce a permis formarea unor suprafete de eroziune , de mica altitudine NV Scotiei. Principalele culmi din N si S : M. Scotiei de N (118 m ), M. Scotiei centrale sau Grampiani ( vf. Ben Nevis 1343 m ), M. Scotiei de sud ( southern Uplands) 840 m, M. Cheviot 800 m. N Scotiei se remarca pe gresii cambriene inaltimi izolate iar in Sud Southern Uplands (alcatuiti din sisturi). Arhipelagul Britanic , climat temperat oceanic, inexistenta unor contraste termice intre anotimpuri , supus permanent perturbatiilor atlantice. Scotia separata de izotermele 4 si 5 intr-o regiune vestica si una estica. Precipitatiile sunt intre 2020 mm ( Fort William in V) 640 mm (Aberdeen in E), culmile devin obstacole in calea

93

maselor de aer. Scotia face parte din zona padurilor cu frunze cazatoare, conifere in aprtea superioara etaj superior format din fag, carpen, frasin si stejar, strat arbustiv (conul si alunul). Rasinoase pinul silvestru, laria, molidul (pana la 700 m ). Reteaua hidrografica : scurtime a raurilor, debit bogat, varietatea lacurilor din punct de vedere al cuvetei si prezenta canalelor : Canalul Caledonian din Scotia uneste fiordul Lorne cu fiordul Moray; Canalul Tamisa-SevernTren-Mersey uneste Londra- Birminghan si Liverpool; Marele canala Irlandez; Canalul Regal. Muntii Penini: reprezinta un anticlinoriu cu directia N-S grad avansat de slefuire , in V fracturi; o larga raspandire a calcarelor , calcare carbonifere carst; se afunda in bazinul Londrei acoperite de cuvertura mezozoica si neozoica; nu depasesc 900 m; zacaminte carbuni, minereuri de fier. Pen. Wales ( Tara Galilor): regiune cu munti josi si coline, M. Cambrieni nu depasesc 1100 alt. Vf. Snowdon. In S Tarii Galilor relief structural de cueste. Relief glaciar Snowdon parc national Snowdonia. N si S 2 estuare cu importanta pentru porturi ( Liverpool, Newport). Raul Seven se varsa in Bistrol. Irlanda: relief alcaturit din culmile Donegal NV si Wicklow SE pana in 1000 m; releif dominant alcatuit din campii si coline; SV limita structurilor hercinice : M. Kerry relief appalasian. N Irlandei forme reziduale cu aspect de creste, modelare glaciara. Campia Irlandei dezvoltata pe gresii si calcare carbonifere. Glaciatia pleistocena a creat peisaj de drumlinuri. Shannon ru. SV Irlandei si SV Wales tarm cu riass. Vegetatie de lande ocupa regiunile litorale. Bazinul Londrei: pe structura monoclinala usor cutata a acestui bazin a luat nastere relief structural: cueste, tipuri de depresiuni si vai; cueste dezvoltate pe calcare, marno-calcare, conglomerate, butoniere ( dep. Wales) cueste pe gresii jurasice, calcaroase formeaza coline 500 m : Cotswolds, Chiltern, Downs de Nord si Sud; tarmul cu estuar care flancheaza regiunea, golfuri mari care functioneaza in stransa dependenta de maree; estuarele raurilor : Tamisa ( 330 km) , Severn in lungul carora se gasesc orase porturi : Londra, Cardiff, Newport. Peisaje asupra carora omul a influentat: - Peisajul litoral: Cunoaste o dinamica accentuata. Apele oceanice patrund prin estuare sau canale pana in inima tarii . Vanturile de vest propaga aer maritim umed si atenueaza sezonul rece. Marea amelioreaza amplitudinile termice duc la aparitia asezarilor. - Peisajul campiilor si depresiunilor in sudul si estul Angliei: Campii fluvio-maritime in jurul golfurilor. Depresiuni adapostite de culmi montane au luat nastere in largi bazine sedimentare ( baz. Londrei ). In campii : campia Glasglow, Liverpool. Turbarii si lande populeaza aceste tinuturi. - Peisajul colinelor si culmilor muntoase: Treapta deluroasa pe cuvertura mezozoica. Aliniamente de cueste si supraf erozivo-structurale in limitele dealurilor : Cotswolds, Chiltern, Downs (cuesta jurasica cretacica ) butoniera Weald. Treapta joasa campii argiloase Oxfors, York, Salisbury. In peisaj montan : m-tii caledonici Scotia in totalitate: M. Caledonici, M. Grampiani , M. Scotiei de Sud , M. Cheviot. NV Angliei structura caledonica M-tii Cumberland vf. Scafele 980 m , in S M-tii Cambrieni > 1000 m. Axa orografica M-tii Penini alt. mica 890 m , regiune pleneplenizata, faliata. Unitatile muntoase si deluroase asociate in horsturi si grabene au fost slefuite, netezite de ghetari prin eroziune extinsa, au dat nastere fiordurilor. Precipitatii pe coasta V pana la 3000 m. Rauri : Shannon, Tamisa, Trent, Tees, Tweed, Ouse, Seven. Populatia si Asezarile: Regiunile populate sunt cele joase atat in Anglia , Scotia , Tara Galilor pana in 1930 cun curent de emigratie app. 17 mil. De britanici spre alte colturi ale lumii. Orase aprox. 90% din pop. , Elisabeta dezvoltand acest lucru, urmat de revolutia industriala sec. XIX primele aglomerari cu 7conurbatii Clydside ( Scotia ) 6 in Anglia, cea de la Londra depasea 8 mil. Loc. In 1800 reteaua urbana era deja construita , aparand probleme de

94

renovare urbana iar dupa 1918 o restructurare a spatiului locuit. Notiunea de oras gradina iar dupa 1950 centrua verde a orasului. Marele sud Britanic - Marea Londra: reg. SE SV S Angliei si E reg. Midlands. Structura urbana : Nuclee de concentrare : Londra 4000 loc/ kmp; Manchester > 2000 loc/kmp; Merseyside > 2000 loc/kmp. Constructii : Londra > 7 mil. Loc; West Midlands; West Yorkshire 2-3 mil.loc; Tyneside. Macroaxa urban- industriala Londra Birmingham Liverpool. Dupa nr. de locuitori orasele pot fi : peste 1 mil. de locuitori: Londra, Birmingham; 400.000.-1 mil.: Sheffield, Glasgow, Leeds,Liverpool, Bradford,Edinburg, Manchester; Peste 100.000 loc. Aceasta ultima categorie este cea mai importanta ca numar. Dupa functii: cu functii complexe: Londra, Birmingham, Manchester; cu functii predominant industriale : Leeds, Derby; Cu functii comerciale si de transport: Plymouth. 9 orase care alcatuiesc Megalopolisul englez: Londra, Birmingham, Liverpool, Manchester, Leeds,Bradfort,Sheffield,Nottingham,Leicester. Londra se afla la aprox. 60 km de mare , mareele partunzand pe Tamisa circa 100 km, adancimea apei la marea joasa 3 m , iar la cea inalta 6 m , fenomene importante pentru viata portuara a orasului. Fiind o regiune de convergenta Marea Londra are o dispunere concentrica numite ringuri: Zona centrala ( nucleu) cea mai veche parte a orasului cu functii financiare si comerciale; in jurul nucleului zona exterioara , The West End si Est End, cu functii administrative , rezidentiale, comerciale partial industriale; zona Veche ( Green Belt) pe o distanta 30-40 km , suprafete agricole, forestiere,lacustre. Au aparut dupa 1946 orase satelit cu functii industriale si tertiare in scopul descongestionarii capitalei : Basildon, Bracknell, Crawley,Harlow, Hatfield, Stevenage. Zona industriala in NE pentru a o feri de vanturile dominante din SV. Londra are 4 functii importante : capitala a tarii si sediul guvernului; port maritim mondial, al doilea port in Europa dupa Rotterdam; centru bancar si comercial de importanta mondiala avand in City : bursa de marfuri,comertul, etc. Mare centru industrial in sudul orasului si in lungul portului. Economia: prima putere economica in sec. XIX ; o serie de amenajari , activitati revigoreaza economia acestei tari, Tehnopolul Cambrige Science Park, polul- militaro industrial Bristol, Canalul Manecii. Dupa 1961 au loc mutatii in activitatile economice ale unor centre, regiuni, vizand fenomenul de dezindustrializare. Se numara : regiunea Londrei, S-V si E Angliei. Sectorul servicii se consolodeaza prin : Sistemul financiar, Transportul aerian cu rol european, Servicii de nivel inalot in orasele din sud , Telecomunicatiile moderne. Industria: revolutia industriala s-a bazat pe industria carbunelui, diserurgiei, textila, ramuri industriale traditonale, care au dat prioritate altora ca electronica, aeronautica, optica, informatica. Principalele bazine carbonifere : Yorkshire-Derby-Notts-Leicester in estul M-tii Penini; Bazinul Angliei de NE ( intre Durham si Northhumberland ); Bazinul South Walles; Bazinul Scotish Lowlands ; Bazinul Lancashire Midlands. Carbunele a constituit baza dezvoltarii industriale a Marii Britanii pana la Primul razboi mondial. Rezerve de petrol descoperite in 1960 in Marea Nordului. Principalele puncte de extractie sunt : Ekofisk, Argyll,Ninian,Forties,Montrose, Brent,Piper,Beryl. In Marea Britanie mari societati petroliere : Shell si British Petroleum. Gazele naturale tot in platforma Marii Nordului dar si in platforma continentala in V Tarii Galilor, centre : Lapworth, Frigg,Leman,Bank,Viking. Surse geotermale in SV Angliei. Centrale nucleare SV Scotiei, NV , SE Anlgiei, N Pen. Cornwall. Termocentrale , regiuni : Londrei, Middlands,Yorkshire. Hidrocentrale : Scotia, N Tara Galilor. Industria metalurgiei neferoase se bazeaza in cea mai mare masura pe materie prima importata. Importa cupru si zinc din Canada, Zambia, Chile si se prelucreaza in centrele : Manchester, Liverpool, Bristol, Glasgow, Londra. Aluminiu in Newport, Fort William, Burntisland, se importa materie prima din Australia, Guyana. Industria constructoare de masini, se remarca 3 directii : automobile,aeronautica si productia de nave. Productie de automobile in aria metropolitana londoneza cu centre: Dagenham,Oxford,Luton , Merseyside si Scotia. Constructoare

95

de avioane centre : Londra, Coventry,Manchester,Preston,Bristol. Centre pentru constructia navelor : Glasgow, Cardiff,Portsmouth,Plymouth, Liverpool,Middlesbrough, Barrow,Hull. Constructii de platforme de foraj si baraje . Industria chimica , petrochimica produce : mase plastice, cauciuc, sintetic, produse sodice, acizi, produse farmaceutice, ingrasaminte. Industria textila tradiotionala , prelucrarea bumbacului, lanii, inului. Prelucrarea bumbacului se face mai ales in V Angliei : Manchester, Liverpool-Birkenhead. A linei in partea centrala in orasele : Leeds, Bradfort, Huddersfield,Stockton, Leicester, Notingham, Oxford dar si in Scotia ( Glasgow) , iar , cea a inului in jumatatea estica indeseobi in Scotia ( Aberdeen, Dundee, Edinburgh) cu numeroase centre si in Irlanda de Nord ( NE) din care multe in jurul orasului Belfast. Industria alimentara cu o diversitate de subramuri din care nu lipsesc : moraritul si panificatia, industria carnii, a conservelor de peste, carne, industria zaharului. La nivelul industriei Marii Britanii exista urmatoarele tipuri de concentrarii industriale diferentiate structural si functional. : - De tip multipolar din care fac parte centre din aceeasi categorie functionala dar cu specific industrial diferit : ind. Textila ( Leeds, Bradfort,Huddersfied), ind. Chimica ( vopsele, coloranti), ind. Constructiilor de masini textile. - Tip metropolitan : Londra, Birmingham,Manchester. - Monopolare definite de un centru, dar asociat cu altele ale caror activitati sunt complementare ( Sheffield pentru industria siderurgica). Intre Londra si Liverpool s-a format o macroaxa industrial-urbana unind activitati si functii proprii diverselor centre. Repartitia industriei , pe ramuri reprezentative se constata urmatoarele : - Ind. Siderurgica in NE, S tarii Galilor, Lancashire sau Scotia, acolo unde materia prima ( fier si neferoase) in generals soseste din import. Carbunele se exploateaza in imprejurimi, dar si fierul vechi ( Midlands) - Ind. Automobilelor, in jurul Londrei, Midlands si Lancashire. Regiuni si centre mai vechi unde s-au cunoscut automobile : in jurul Londrei- est Luton, Birmingham si Covemtry, Liverpool ) dar si altele noi cum sunt Glasgow, Oxford. - Ind. Textila , ptr. Prelucrarea iutei orasul Dundee din Scotia, pt. lana centrele Glasgow, Tweed, West Ridins , Costwold si regiunea Midlands, pentru bumbac Glasgow si regiunea Midlands iar pentru textile sintetice Londra. Agricultura: este una dintre cele mai moderne din Europa; predomina cresterea animalelor ( bovinelor si ovinelor) in proportie de 70 % din valoarea productiei globale. Suprafata totala a tarii 46 % pasunile si fanetele, peste 28% terenuri arabile , pomicole si peste 8 % padurea. Regiunile de cultivare principale : In E intre York si Londra; SE grau, orez, sfecla de zahar. oi Weells si Anglia. porturi pescaresti : Aberdeen, Mildford Haven, Hull, Grimsby. Caile de comunicatii si transporturile: cai ferate peste 17.000 km; cai rutiere 330.000 km; densitatea cea mai mare atat a cailor ferate cat si a celor rutiere este cunoscuta in : Londra, Midlandsm Lancashire; centre de mare convergenta sunt Londra, Birmingham, Manchester, Newcastle, Glasgow. Marea Britanie este traversata , de la N la S de magistrale feroviare unind Scotia cu sudul Angliei. Trei astfel de magistrale pornesc din orasul Galsgow si Edinburgh si se ramifica pe parcurs ajungand pana in SV ( Plymouth), S ( Southampton), SE ( Londra). Principalul port la tarii este Londra. Clasificare proturi , din pct. de vedere al activitatilor specifice: Specializate in transportul marfurilor generale cum sunt cele din sud Tarii Galilor ( Newport, Cardiff, Port-Talbot, Plymouth, Fleewood,Barrow); De transport al calatorilor ( Newhaven, Folkestone,Harwick,Port Patrick ) ; Porturi petroliere la care ajung oleoducte ( Teesport, Grimsby, Londra, Fawle, Liverpool , Belfast). Transportul aerian este asigurat de un impresionant nr, de avioane de diferite tipuri si capacitati. Principalele aeroporturi : Heathrow si Gatwick din regiunea Londra, Rigway din Manchester, Abboptsinch din Glasgow.

96

Turismul: Turisti atrasii spre centre urbane de renume, spre vestigiile istorico-arhitecturale si arheologice, spre rexervatii naturale. Marea staiune balneara Brighton. Comert exterior: Importa : produse chimice , materii prime, produse alimentare, produse textile, echipament pt. telecomunicatii , harte. Exporta: petrol, autovehicule, echipament electric, aparate si instrumente. Comert exterior orientat spre SUA, Germania, Franta, Olanda,Japonia. Organizarea si individualizarea spatiului geografic: 2 mari subunitati : - Nord, nord-estul : o regiune muntoasa, cu un tip climatic ceanic impus si de circulatia vestica , o regiune a celtilor, - Sud, sud-est : o regiune colinara si de campie, cu un climat mai putin umed, o regiune cu o puternica baza economica. Diferentieri regionale: - Scotia. Peisaje impuse de modelarea glaciara si climatul in general umed. Industria extractiva ( carbune) , constructii navale, petrochimie ( Dundee), electonica, in comert , administratie. In regiune exista o zona de dezvoltare ( Clyde Valley-Firth of Forth) - Nordul numit si Lake District se remarca prin ind. Siderurgica, exploatarea gazelor naturale din Marea Irlandei, constructia navelor si turismul. Principalul centru : Barow. - Nord-vestul. Regiune cu rol deosebit in peisajul economic englez : Liverpool, Manchester,Preston. Prezente 2 conurbatii : Merseyside, Yorkshire. Liderii dezvoltarii industriale declansate de Revolutia Industriala : Liverpool, Manchester si fosta capitala a ind. Textile Manchester. Active industriile : petrochimica, electronica. Ample activitati portuare , de trasnport si comerciale. - Nord-estul. Regiune complexa d.p.d.v economic :activitati industriale: constructii nave, siderurgie neferoasa, exploatari de carbune, automobile, petrochimie. Activitati de trasnport Hull portul flotei de pescuit. Se remarca : Newcastle, Leeds, Bradford, Hull, Middlesbrough - Tara Galilor . O economie orientata catre sectorul tertiar cu ramuri si servicii High Tech- in sud regiunea Ronda Walley, cunoscuta sub denumirea de Toyota Valley. Siderurgie neferoasa si feroasa, constructii de masini, activitati, portuare, de trasnport si comerciale ( Swansea, Cardiff, Newport) - Midlands de vest. Conurbatie de prima importanta, orietata pe servicii, Birmingham( constructoare de masini , siderurgie) impreuna cu Dudley ( ind, petrochimica-cauciuc, mase palstice) si Walsall. - Midlands de est. Industrial, prezinta o concentrare multipolara : exploatare de carbuni, siderurgie, constructii de masini. - Estul. O zona istorica cu marturii ale invaziilor anglilor. Descoperirea petrolului si gazelor in platforma Marii Nordului au dat o alta directie evolutie economice a regiunii, a.i. orasele Norwich si Bacton capata noi functii. - Sud-vestul. Activitati comerciale si transport, turistice, industriale: Plymouth, Portsmouth, Southampton. - Sud-estul si Marea Londra. Regiune cu un potential industrial si al serviciilor ridicat in care Londra joaca un rol polarizant. Orase satelit : Basildon, Brackvell, Crawley, Harlow, Hatfield. JAPONIA Caracteristici fizico geografice: Japonia este localizat ntre Marea Japoniei si Oceanul Pacific (ntre 22-460 latitudine nordic), n partea de est a Asiei si ocup o suprafa de circa 377 mii km2. Este alctuit din patru insule mari (Hokkaido, Honshu, Shikoku si Kyushu) si numeroase insule mici (circa 3000, mai cunoscute fiind Insulele constructii de nave, chimica si

97

Nansei si Ogasawara), dispune pe direcia nord-est - sud-vest, pe circa 3500 km. Aceste insule au rmuri foarte sinuoase, cu numeroase golfuri si peninsule, lungimea total a rmului depsind 30 mii km. rmul dinspre Marea Japoniei este relativ uniform, mai puin crestat, prezentnd 2 golfuri largi, Toyama si Wakasa, cu puine insule si peninsule (Pen. Noto, Insulele Oki, I. Sado). n comparaie, rmul pacific este mult mai crestat, cu precdere la sud de paralela orasului Tokyo, dar si mai afectat de eroziunea marin. Pe lng multitudinea golfurilor (Tokyo, Suruga, Osaka, Ise), insulelor si peninsulelor, acest rm este si puternic modificat antropic (este amenajat att rmul ct si domeniul marin din apropiere, prin crearea de insule artificiale un bun exemplu este cea pe care se afl Aeroportul Internaional Kansai). Un caracter particular l prezint construciile coraligene care nsoesc rmul multor insule din arhipelagul Ryukyu. Nici un punct din Japonia nu se afl la o distan mai mare de 160 km de mare. Formarea arhipelagului este legat de miscrile tectonice pacifice (teriare) si de poziia la contactul a 4 plci tectonice (Euro-asiatic, Pacific, Filipinez si American). Activitatea tectonic Teriar a creat, printre altele, Marea Japoniei, fapt ce a dus la detasarea Japoniei de masa continental asiatic. Poziia la contactul celor 4 plci tectonice a determinat, pe lng o intens activitate vulcanic, o seismicitate foarte activ. Aici se ntlnesc circa 200 vulcani, din care 50 activi si au loc peste 1500 cutremure/an (cel mai distructiv a fost cutremurul din 1923, cnd s-au nregistrat circa 130 mii mori). Astfel, relieful este predominat muntos si colinar (85% din total, din care 74% reprezint munii), evideniindu-se munii si podisurile vulcanice (peste 150 vulcani), cel mai faimos fiind Fuji-San (3776 m). Prin erupiile sale puternice se remarc vulcanul Asama-Yama, din centru insulei Honshu. Intensa activitate tectonic a dus la apariia a numeroase falii, longitudinale si transversale care au fragmentat ansamblul montan n mai multe compartimente (numeroase horsturi si grabene). Astfel au fost puse n eviden insulele mari, cmpiile si depresiunile, unele acoperite de ap (Mediterana Japonez, Depresiunea lacului Biwa, Marele graben japonez, numit si Fossa Magna-situat ntre Golfurile Suruga si Toyama). n mod similar s-a format si Marea Japoniei, acum circa 15 milioane de ani, fapt ce a dus la separarea Japoniei de uscatul asiatic. Relieful prezint pante abrupte si intens fragmentate de ruri. Culmile sunt dispuse, predominant, de la nord la sud, din care se desprind lateral culmi mai scurte, care coboar spre coast. Altitudinea variaz ntre 4 m (Hachiro-gata sau Lacul Hachiro, nordul Japoniei) si 3776 m (Fujiyama). n relief se impune Masivul Central Japonez, care ocup partea mijlocie a insulei Honshu. Spre vest este format din mai multe culmi ( Hida, Kiso, Akaishi, care mpreun formeaz Alpii Japonezi), dispuse pe direcie nord-sud, care prezint altitudini ce depsesc 2900 m. Aceast regiune de impune si printr-un variat relief glaciar si periglaciar se remarc aria montan Tateyama (3015 m), din Munii Hida (Alpii Nordici). n nord-estul Insulei Honshu relieful se prezint sub forma a trei siruri muntoase paralele: Kitakami-Abukuma-Yamiza spre est, Ou-Joetsu n mijloc si Dewa-Echigo spre vest, cu altitudini ce depsesc rereori 2000 m. Munii Ou cuprind una din ariile vulcanice reprezentative ale Japoniei (Iwate, Azuma), cu numeroase izvoare fierbini si lacuri vulcanice (Onawashiro).n partea sud-vestic a Insulei Honshu se remarc Munii Chugoku iar n Peninsula Kii sunt Munii Kii. Relief muntos prezint si insulele Kyushu si Shikoku (Munii Kyushu si Munii Shikoku) cu altitudini care nu depsesc 2000 m. n Insula Hokkaido se impune un lan muntos central (KitamiHidaka), cu dispunere aproximativ nord-sud si cu altitudini care depsesc 2000 m (vulcanul Tokachi, 2077 m), precum si alte culmi (Meakan), mai scunde, care fac legtura cu Insulele Kurile si Honshu. La poalele muntelui vulcanic Meakan (vulcan stins) se afl cel mai cunoscut lac vulcanic din Japonia, Akan (13 km2 suprafa si 36 m adncime), cunoscut pentru planta acvatic marino, care creste pe fundul lacului. Cmpiile, care ocup circa 15% din suprafaa Japoniei, sunt extinse, n special, n lungul cursurilor inferioare ale principalelor ruri si n zonele litorale. Sunt reduse ca suprafa, dar bine umanizate: Kanto, Osaka, Sendai, Ishikari.

98

Pe coasta vestic se remarc cmpile Ishikari (cea mai mare din insula Hokkaido), Akita si Niigata (n Honshu) iar pe cea estic Kushiro (n Hokkaido), Tokachi (n sud-estul insulei Hokkaido), Sendai, Kanto (cea mai mare - circa 13 000 km2, dezvoltat n lungul rului Tone), Nobi (n aria orasului Nagoya), Osaka (n Honshu). n insula Kyushu se distinge cmpia Tsukushi. Depresiunile sunt, majoritatea, de natur tectonic, cele mai numeroase fiind n Insula Honshu (Nara, Matsumoto, Maebashi). Unitile deluroase, dezvoltate predominant pe formaiuni sedimentare teriare (gresii) ocup suprafee mai mari n I. Kyushu si nordul insulelor Honshu si Hokkaido. Insulele Nansei (Ryukyu) includ peste 200 insule si insulie (cele mai mici sunt coraligene) situate ntre Kyushu si Taiwan, dintre care mai puin de jumtate sunt populate iar cea mai important este Okinawa. Au un relief deluros si montan iar n partea nordic muni vulcanici. Insulele Ogasawara (sau Bonin) sunt localizate n partea de sud-est a Japoniei, circa 1000 km sud de Tokyo. Cuprind 30 de insule vulcanice formate n zona de subducie a Plcii Pacifice sub cea Filipinez. Clima arhipelagului variaz semnificativ de la nord la sud, dar si de la vest la est, fiind influenat de dispunerea n latitudine, altitudinea ridicat, orientarea reliefului, suprafeele acvatice nconjurtoare, curenii oceanici Kuroshio (cald) si Oyashio (rece) precum si de circulaia maselor de aer (musonul sud-est asiatic aduce mult umiditate vara). Japonia are, n marea sa parte, un climat temperat, cu patru anotimpuri, mai rece n partea nordic (50C media termic anual la Nemuro, n Hokkaido), unde temperaturile medii ale iernii sunt negative. Insula Hokkaido are clima cea mai rece, cu temperaturi care cobor n ianuarie la - 150C pe coasta nord-vestic (aici iernile sunt mai lungi, cu ninsori abundente si vnturi reci siberiene). La Sapporo temperaturile sunt cuprinse ntre -50C (n ianuarie) si 200C (n iulie) iar precipitaiile medii sunt de circa 1100 mm/an (cele mai multe n septembrie). Insula Hokkaido si nord-vestul Insulei Honshu au veri mai scurte si ierni lungi si severe, din cauza vnturilor siberine (nord-vestice) si curentului rece Oyashio. n sudul Insulei Honshu, n Shikoku si Kyushu verile sunt calde si umede iar iernile blnde, cu puin zpad. La Tokyo, temperaturile medii variaz ntre 50C, n luna ianuarie, si 250C, n iulie, iar media anual de precipitaii este de circa 1500 mm, cele mai numeroase n timpul verii (160 mm n luna iulie) dar si n septembrie (210 mm), n timpul taifunurilor (cicloni tropicali). Partea sudic (Insulele Nansei si Ogasawara) prezint un climat subtropical cu temperaturi medii pozitive tot timpul anului (circa 220C n luna ianuarie si 280C n iulie la Okinawa, media anual fiind de 160C). Precipitaiile sunt bogate, cu valori care depsesc 2000 mm/an, mai mari vara. Insula Yaku (Yaku-shima), situat la sud de Kyushu, este unul dintre cele mai umede locuri de pe Terra, cu valori ale precipitaiilor care depsesc 5000 mm/an. Perioada august-octombrie este sezonul taifunurilor, cele mai numeroase nregistrndu-se n septembrie, care aduc multe precipitaii (n multe locuri ale Japoniei fiind luna cu cele mai multe precipitaii). n timpul iernii masele de aer continental din aria de presiune ridicat care se formeaz peste Siberia sunt direcionate spre centrul de presiune cobort de deasupra nordului Oceanului Pacific. Aceste mase de aer absorb mari cantiti de umiditate n timp de traversaz Marea Japoniei, care sunt transformate n precipitaii solide (zpad) n timp ce traverseaz munii din partea central a rii. Partea central nalt a Insulei Honshu este una dintre cele mai bogate n zpad din lume, stratul de zpad putnd atinge 10 m grosime. n acelasi timp, partea dinspre Oceanul Pacific este srac n precipitaii. Astfel, dac la Kanazawa, pe coasta Mrii Japoniei, cad circa 270 mm n luna iunie, la Tokyo se nregistreau doar 50 mm. Situaia este similar si n cazul precipitaiilor medii anuale, cu circa 1000 mm mai multe n vest (circa 2470 mm la Kanazawa si 1470 mm la Tokyo). n munii nali clima este etajat, temperaturiile fiind mai reduse pe nlimi iar precipitaiile putnd depsi 3000 mm/an.

99

Instabilitatea climatic este specific anotimpurilor de tranziie (n special august-septembrie) cnd sunt frecvente taifunurile (4-5/an) n partea sudic a rii. Reeaua hidrografic este reprezentat de ruri scurte si repezi, lacuri cu suprafee reduse si bogate ape subterane (remarcabile sunt cele termale). Rurile, n strns legtur cu topografia si clima, au rupturi de pant, cascade si un bogat potenial hidroenergetic, cele mai importante fiind: Shinano (367 km, cel mai lung din Japonia), Tone (322 km, al doilea ca lungime dar primul ca suprafa bazinal 16840 km2), Abukuma (239 km), Kitakami (249 km), Kiso (277 km), Mogami (229 km lungime), Ishikari (268 km, al treilea ca lungime si al doilea ca bazin), Tokachi (156 km), Teshio (156 km; n Hokkaido), Shimanto (cel mai mare din insula Shikoku). Alimentarea este pluvio-nival iar cele mai mari debite sunt n timpul verii, cnd sunt condiii de producere a inundaiilor (nivelurile rurilor cresc rapid). Marile inundaii din trecut au impus lucrri de amenajare: amenajarea canalului de scurgere, canale pentru preluarea surplusului de ap, rezervoare, baraje, ndiguiri si ndreptri de cursuri. Rurile nu sunt navigabile dect pe mici sectoare n cursul inferior, ns sunt folosite n irigaii. Lacurile sunt numeroase, aproape 500 de lacuri mai mari de un hectar, majoritatea n partea de nord a rii. Din punct de vedere genetic lacurile sunt de diverse tipuri: tectonice, litorale, de crater, de baraj vulcanic, antropice. Lacuri tectonice: Lacul Biwa (este situat n partea central a Insulei Honshu, are o suprafa de circa 674 km2 - cel mai mare lac al Japoniei si o adncime maxim de 104 m), Kizaki, Aoki si Nakatsuna (reprezint un sir de lacuri tectonice situate n lungul Fossei Magna, mare graben care strbate insula Honshu), Suwa (partea central a insulei Honshu). Lacuri de baraj antropic: Nagase (localizat n Insula Shikoku, pe rul Monobe), Sagami (localizat n Insula Honshu, pe rul Sagami), Ogachi (situat pe rul Tama din partea central a Insulei Honshu; rol de aprovizionare cu ap a metropolei Tokyo). Lacuri de crater si calder: Ikeda (lac de calder situat n sudul Insulei Kyushu), Toya (lac de calder din sudul Insulei Hokkaido), Towada (situat n nordul insulei Honshu, n Parcul Naional TowadaHachimantai, ntr-o calder dubl). Lacuri de baraj vulcanic: Akan (situat n partea estic a Insulei Hokkaido), Kawaguchi (este unul din cele 5 lacuri din jurul vulcanului Fuji), Nojiri (localizat n partea central a insulei Honshu). Lacuri litorale (lagune, limanuri): Saroma (situat pe rmul nord-estic al Insulei Hokkaido, separat de Marea Okhotsk printr-un cordon de nisip de 20 km lungime), Abashiri (situat pe rmul Mrii Okhotsk, din nordul insulei Hokkaido), Ogawara (se afl n prefectura Aomori si are 62 km), Hamana (n prefectura Shizuoka). Lacurile Urabandai (partea central a Insulei Honshu) reprezint un grup de circa 80 de mici lacuri si bli formate n urma unor alunecri de teren pe pantele vulcanului Bandai. Cel mai mare lac este Chuzenji (1163 ha). Apele geotermale si minerale sunt abundente, valorificate economic sau balnear. Izvoarele fierbini Kusatsu (37 mii litri/minut) sunt valorificat balnear din secolul al XIII-lea. Kuroshio (Kuro Shiwo) este un curent cald (circa 240 C temperatura la suprafaa apei) ce se extinde din Filipine pn n largul coastei estice a Japoniei si are o lime de circa 100 km. Curentul Tsushima este o ramur a curentului cald Kuroshio care ptrunde n Marea Japoniei prin strmtoarea Tsushima, dintre Insula Kyushu si Peninsula Coreea. Oyashio (Oya Shiwo, numit si Curentul Kurile) este un curent rece cu originea n Marea Okhotsk si bogat n plancton, rceste zonele de coast din partea nordic. Uneori aduce ceuri puternice pe coasta estic a Insulei Hokkaido si nordul Insulei Honshu. Marea Japoniei este o mare semi-nchis cu o suprafa de 978 mii km2 si o adncime medie de 1350 m. Partea de nord-vest a mrii este mai rece, nghend din noiembrie pn n aprilie n zona strmtorii Ttare (Tatarskiy). Sardina japonez este cel mai abundent peste din aceast mare, cu circa 70% din capturi. Vegetaia variz foarte mult, n strns legtur cu clima si altitudinea, de la pduri boreale, n Hokkaido si prile nalte ale insulelor Honshu si Shikoku, la pduri subtropicale permanent verzi si mangrove n partea sudic

100

(aici numeroase sunt speciile indo-malaysiene). La altitudini mari apare vegetaia subalpin si alpin. Este format dintr-o larg varietate de specii - circa 5600 specii native de plante vasculare (circa 35% endemice). Conform Japan FAO Association (1997), tipurile de pdure si compoziia floristic difer de la nord la sud si cu altitudinea, n funcie de clim si relief, astfel: Pdurile de conifere (subalpine) sunt ntlnite n munii din Insula Hokkaido (partea central si nord-estic), Insula Honshu (partea central montan nalt, ntre 1600-2500 m; diversitatea speciilor de conifere este mai mare dect n Hokkaido: Tsuga diversifolia, Abies veitchii, Abies mariesii, Picea koyamai, Picea maximowiczii) si Shikoku (n munii nali), fiind compuse din: bradul de Sahalin, molidul Yezo, molidul de Sachalin, pinul de piatr japonez, bradul argintiu Veitch, bradul Nikko, pinul alb japonez dar si mesteacnul sau frasinul de munte. La sud de Sapporo, n Peninsula Oshima, apare fagul japonez, marcnd limita dintre zonele temperat boreal (rece) si cea moderat rece. Pdurile temperate cu frunze cztoare, apar sub pdurile de conifere, n cadrul unui climat temperat moderat si sunt dominate de fagul japonez, care apare la peste 1000 m n Insula Kyushu, 600 m n regiunea Kanto si aproape de nivelul mrii n nordul insulei Honshu si vestul insulei Hokkaido. Alturi de fag, aceste pduri mai cuprind: teiul japonez, castanul slbatic, arborele katsura, nucul japonez, frasinul manciurian, stejarul. Pdurile temperate sempervirescente, specifice unui climat temperat mai cald, din centrul si sudul Insulei Honshu si insulele Shikoku si Kyushu (n partea nordic a arealului aceste pduri apar doar n arealele costale), sunt compuse din laur, arborele de camfor, stejarul permanent verde japonez, stejarul albastru japonez, camelia, magnolia stea, stejarul de piatr japonez, cleyera sau sakaki, tsuga. Pduri subtropicale permanent verzi se dezvolt n partea sudic a Japoniei (arhipelagurile Nansei si Ogasawara): Ardisia sieboldi, Elaeocarpus photiniaefolius, Pisonia umbellifera, Pouteria obovata, Rhaphiolepis integerrima, Livistona chinensis, Pandanus boninensis. Zona alpin, ntlnit n regiunile nalte ale munilor din insulele Honshu si Hokkaido, cuprinde specii de plante alpine, ntre care se remarc Dicentra peregrina. n insulele Nansei (Ryukyu), n cadrul unor estuare, se gseste o vegetaie de mangrove, constituind limita nordic a acestui tip de vegetaie, iar n regiunile costale srturoase (ex. regiunea lacului Saroma) specii halofite. Fauna este si ea bine reprezentat, circa 370 specii de psri, 90 specii de mamifere, 65 specii de reptile, 50 specii de amfibieni, 215 specii de pesti, numeroase specii de nevertebrate, multe dintre acestea fiind specii endemice. Dintre elementele faunistice reprezentative amintim: macacul (rspndit n arealele montane din centrul si sudul rii), ursul negru, ursul brun Yezo, cocorul japonez, vulturul auriu japonez, zibelina, salamandra urias japonez, pisica slbatic iriomote, broasca estoas. Arii protejate . Sistemul japonez de arii protejate a fost iniiat n anul 1934, cnd se nfiineaz si primul parc naional. Printre ariile protejate se disting: Shirakami Sanki (Patrimoniu Mondial UNESCO; cuprinde o arie montan din nordul Insulei Honshu), Yakushima (Patrimoniu Mondial UNESCO; se afl n nordul arhipelagului Ryukuy), P.N. Hakone-Izu (beneficiaz de peisaje naturale superbe, cu muni mpdurii, lacuri, ruri repezi sau izvoare fierbini). Caractere ale populaiei, oraselor si economiei: Originea japonezilor. Nu exist o explicaie stiinific clar asupra originii japonezilor. Lng Kobe a fost descoperit un schelet de om din paleolitic-Omul de Akashi (Nipponantropus akashiensis). Majoritatea oamenilor de stiin afirm c omul care a trit n paleolitic pe aceste insule a fost exterminat de cataclismele naturale. Cea mai rspndit teorie despre originea japonezilor este cea a unei culturi duble: curentul nordic (Siberia, Mongolia, Manciuria, Coreea) si curentul sudic (insulele indoneziene, Taiwan, Filipine, sudul Chinei). Populaiile curentului nordic s-au stabilit n secolul al IV-lea Insula Honshu si au format statul Yamato (regiunea Kinki).

101

Populaia AINU - a venit din Europa, prin Siberia-Sahalin n Hokkaido si nordul insulei Honshu. Numele nippon (nihon) - ara soarelui rsare, apare pentru prima dat ntr-o scrisoare din anul 607 adresat de prinul Shotoku mpratului Chinei. n prezent Japonia are o populaie de circa 127,6 mil.loc., cu o densitate de 341 loc/km2. Cele mai mari densiti de populaie se nregistreaz n megalipolisul japonez (Tokyo-Nagoya- Osaka-Kitakyushu) cu valori care depsesc 1000 loc/km2 (chiar 4000 loc/km2). Valori mai mici se nregistreaz n nordul insulei Honshu, Insula Shikoku si Insula Hokkaido (cuprinde doar 5% din populaia rii). Natalitatea este de 9,5 , mortalitatea de 8,7 , sperana de via la nastere de peste 76 ani (77 ani masculin si 84 ani feminin; circa 1,02 milioane japonezi au peste 90 ani) si o popuaie urban de 78 %. Populaia este foarte omogen, fiind format, n proporie de 99%, din japonezi. n Japonia mai triesc circa 500 mii coreeni, 250 mii chinezi, 180 mii brazilieni si 90 mii filipinezi. n insula Hokkaido exist circa 20 000 ainu. Sintoismul (51% strveche religie animist a Japoniei) si budismul (38%) sunt religiile cele mai rspndite. n condiiile tendinelor actuale populaia Japoniei este n declin demografic si mbtrnire. Se consider c n 2050 Japonia va avea 100 milioane locuitori din care 35,7 % va avea peste 65 ani. Orasele din Japonia sunt, n general, de vrst recet. Exceptnd vechile capitale Nara, Kyoto si Kamakura, orasele apar dup dup secolul XVI. n a doua jumtate a secolului al XVIlea n jurul templelor influente si a castelelor seniorilor feudali ncep s apar orase. Majoritatea oraselor importante se dezvolt n jurul castelelor, multe localizate n lungul princialelor ci de comunicaie (Tokyo, Osaka, Nagoya, Himeji). Unele orase se dezvolt n jurul centrelor portuare (Kobe, Sakai). Dezvoltarea centrelor urbane are loc de la sfrsitul secolului al XIX-lea (dup restauraia Meiji), cnd prosper centrele portuare (Kobe, Yokohama, Niigata, Hakodate, Nagasaki) si apar centrele industriale (Kawasaki, Amagasaki, Yawata). Multe orase-castel, n special cele din est, sunt prinse n procesul industrializrii. n Hokkaido si sudul insulei Kyushu resursele minerale au favorizat dezvoltarea industrial si urban (Muroran, Minamata). Orasele principale sunt: Tokyo (8,1 mil), Yokohama (3,4 mil), Osaka (2,6 mil), Nagoya (2,1 mil), Sapporo (1,8 mil), Kyoto (1,46 mil), Kobe (1,5 mil), Fukuoka (1,3 mil), Kawasaki (1,25 mil), Hiroshima (1,1 mil), Kitakyushu (1 mil), Sendai (1 mil). Orasul Tokyo este localizat n estul insulei Honshu, la Golful Tokyo. Originile orasului dateaz de la nceputul secolului al XVII-lea, cnd sogunul Jeyasu Tokugawa construieste, pe locul unui sat pescresc, un castel numit Edo, care s reprezinte resedina sa (resedina mpratului se afla la Kyoto). n 1869, dup abolirea sogunatului, capitala Japoniei moderne se stabileste la Edo, numit de acum Tokyo - capitala de rsrit. Orasul are mult de suferit de pe urma cutremurelor (n special cel din 1923) si a bombardamentelor celui de-al doilea rzboi mondial. Reprezint unul dintre cele mai importante centre urbane si industriale ale lumii fiind si primul centru comercial, financiar si de transport al rii (nod de comunicaii rutiere si feroviare, port si 2 aeroporturi internaionale la Narita si Haneda). Este de asemenea cel mai mare centru culturalstiinific si de nvmnt al Japoniei (Academia Japonez - 1879, Universitatea Nihon - 1889, numeroase muzee si galerii de art - Muzeul Naional Tokyo - 1871, teatre, amenajri sportive - Parcul sporturilor, monumente - Palatul imperial, temple - Asakusa). n 1980 42,4 % din totalul populaiei Japoniei era concentrat n 3 arii metropolitane (aria metropolitan s-a considerat teritoriul ntins pe 50 km distan de centru) - Tokyo, Osaka si Nagoya. n anul 2000 procentul s-a ridicat la 44,2 % din total, adic 56,14 mil.loc. (pe o suprafa de 5,9 % din total). Densitatea populaiei n aceste arii metropolitane este foarte mare: 4028 loc/km2 n aria Tokyo, 2209 loc/km2 n aria Osaka si 1206 loc/km2 n aria Nagoya. Caracteristici economice: Japonia este a doua putere economic a lumii, cu un PNB care depseste 5200 md. dolari (73,3 % din servicii, 25,4% industrie, 1,3% agricultur), capabil s influeneze mersul economiei mondiale. Miracolul economic japonez rezid din faptul c aceast ar, relativ mic ca suprafa (circa 378 mii km2),

102

muntoas n cea mai mare parte, situat ntr-o zon seismic si vulcanic foarte activ dar si cu multe taifunuri, lipsit de resurse naturale, grav afectat de bombardamentele celui de-al doilea rzboi mondial (inclusiv bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki, 6-8 august 1945) a devenit n epoca postbelic o mare putere economic, cu realizri remarcabile din punct de vedere tehnologic. Explicaia este dat de poteialul uman remarcabil (putere de munc, onoare si disciplin - spiritul bushido din perioada samurailor), resursele financiare reduse care au fost alocate sectorului militar, stabilitatea politic, politicile economice si de dezvoltare guvernamentale. Prima etap a modernizrii Japoniei poate fi considerat perioada 1870-1905 cnd au fost puse bazele unei industrii naionale bazate pe mestesugurile tradiionale dar si pe importul de tehnic. n 1901 apare prima oelrie (Yawata Iron and Stell Mill). ntre 1905-1940 economia Japoniei creste de 12 ori, nregistrnd un boom care a continuat pn la criza de supraproducie din 1929, dar care a continuat s se dezvolte datorit orientrii ctre producia de rzboi. n 1950 produsul naional brut era de 10 miliarde dolari. n perioada 1960-1970 are loc o crestere economic foarte mare (dup ce n 1950 Japonia era devastat de bombardamentele atomice din 1945, traumatizat de tragediile de la Hiroshima si Nagasaki, ca si de soarta celor circa 7 milioane japonezi care se repatriau din zona Pacificului). n 1970 Japonia era a treia putere industrial a lumii (puternic dezvoltare a industriei siderurgice). n anii 60 se dezvolt puternic industria siderurgic, prin construirea unor mari capaciti dea lungul coastelor. Pn la criza petrolier a fost cea mai prosper si eficient industrie, dar si un mare consumator de energie. Socul petrolier (1973). Dac n 1955 resursa energetic principal a Japoniei era crbunele (75%), n 1970 raportul se inversase, crbunele contribuind cu doar 25% la necesarul energetic al rii. Un rol din ce n ce mai mare revenea petrolului. Socul petrolier a dat o nou si semnificativ dimensiune vulnerabilitii Japoniei, o ar cu resurse minerale foarte reduse. Astfel n 1974-1975 are loc o cdere economic important. Dac n perioada 1960-1970 cresterea economic era de 11% n deceniul 1970-1980 s-a redus la 5,5%. Dup criza petrolului au avut loc preocupri pentru restructurarea economiei naionale: trecerea treptat de la import si consum de materii prime la import si consum de semifabricate. Restructurarea industrial a dus la promovarea ramurilor sofisticate de nalt tehnicitate, cu mare consum de inteligen si scderea ponderii ramurilor energofage. A progresat mult programul nuclear dar si tehnologiile de producerea a energiei pe baza potenialului solar si geotermal. n anii 80 are loc asa numitul rzboi al automobilelor cu SUA si Europa datorit concurenei puternice pe piaa automobilelor (Toyota, Nissan, Honda, Mazda). Industria de autovehicule este o industrie cheie deoarece antreneaz numeroase activitii (industria siderurgic si metalurgic - Al, Cu, Pb, ind. maselor plastice, anvelope, textile, produse chimice, reele de distribuie, comercializare, service). Producia de autovehicule a crescut constant, de la peste 100 mii buci n 1956 la peste 11 milioane n prezent. Un rol important n producia de motoare cu combustie intern revine inginerului Honda Soichiro care a fondat, lng Hamamatsu, Institutul de Cercetri Tehnice Honda n 1946. Acest institut a fost ncorporat Companiei Honda Motor n anul 1948 care a nceput s produc motociclete, din 1949 (lider n domeniu) si automobile, din 1963. Aceast confruntare economic si comercial nu a fost singura: rzboiul textilelor (deceniul 6), rzboiul televizoarelor (deceniul 7) sau conflictul oelului. Un rol central n dinamismul economiei l prezint industria de vrf. De asemenea se remarc trecerea spre exportul de capital: investiii directe n strintate ale companiilor japoneze, achiziii de aciuni ale investitorilor japonezi; mprumuturi si credite acordate de bncile japoneze. Japonia este o ar dependent de comerul exterior, de importul de materii prime si exportul de bunuri. n aceste condiii meninerea unui comer internaional liber (fr practici protecioniste) este esenial pentru economia Japoniei. Revoluia electronicii ncepe odat cu descoperirea tranzistorului (1947) - semiconductor folosit la fabricarea calculatorului electronic si continu cu

103

dezvoltarea circuitelor integrate cu peste 100 mii tranzistori. Cheia industrializrii postbelice a Japoniei a fost dat de folosirea pe scar larg a tehnologiilor electronice n toate domeniile. ncepnd cu anul 1980 are loc boom-ul roboticii (n prezent sunt peste 410 mii roboi industriali). Industria roboticii a atins cote foarte nalte, fiind dezvoltai roboi capabili s efectueze diverse activiti: roboi care se joac cu cei mici (pot cnta, dansa, spune povesti sau i pot nva pe copii diferite lucruri), care au grij de btrni (pot vedea si urmri miscri, pot auzi si procesa comenzi sau pot simi mirosuri), care pot lucra cu bombe si explozivi sau pot asigura securitatea (roboii gardieni). Cel mai avansat robot humanoid (ASIMO), fabricat de Honda, poate merge n dou picioare, vorbi sau recunoaste oamenii dup trsturile feei. Succesele deosebite obinute n diverse domenii ale industriei de vrf (electronic si electrotehnic, telecomunicaii, biotehnologie, robotic, aerospaial) nu se puteau realiza fr investiii masive n cercetare si nvmnt. n acest sens se evideniaz orasul stiinific Tsukuba, situat n partea central a insulei Honshu, care cuprinde Universitatea Tsukuba (1973) si numeroase institute de cercetare si educaionale (una dintre cele mai mari concentrri stiinifice din lume orientat spre cercetare fundamental). n anul 1980 a fost locul Expoziiei Stiinifice si Tehnologice Internaionale. Sfrsitul secolului al XX-lea este cunoscut ca deceniul negru fiind marcat de o ncetinire a cresterii economice (1,5 % n perioada 1990-1997). Industria energiei electrice se bazeaz pe: petrol (49,4%), crbune (19,1%), gaze naturale lichefiate (13,3%), energie nuclear (12,6%), hidroenergie si energie geotermal (3,5%), alte surse (2,3%). Circa 80% din necesarul de energie se import (90% din importurile de petrol provin din Orientul Mijlociu). Japonia are o industrie complex, ramurile industriale reprezentative fiind: industria siderurgic (font, oel), metalurgie neferoas (aluminiu, plumb), naval (primul productor mondial), a automobilelor (8,6 milioane buci, primul productor mondial), motocicletelor, produselor electronice, chimice (petrochimie, hrtie - mare productor, farmaceutic), textile, cu un nalt nivel tehnologic (larga utilizare a roboilor), care antreneaz 25% din populaia activ si contribuie cu 25% la crearea PIB (ponderi n scdere n defavoarea serviciilor). Japonia este patria celor mai fiabile automobile din lume (calitate, durabilitate, pre, consum redus de combustibil). Toyota Motor Corporation este o companie multinaional care produce a gam larg de autovehicule (automobile, camioane, autobuze, roboi). Compaia, ce a aprut n anul 1933 si si are sediul central n orasul Toyota, este cel mai mare productor de autovehicule din Asia si al doilea din lume. n anul 2005, mpreun cu Daihatsu Motor Company (unde Toyota deine majoritatea aciunilor) a produs 8,54 milioane vehicule, cu aproape 500 mii mai puin dect General Motors. Ali mari productori japonezi sunt: Honda (nfiinat n anul 1948), Nissan, Subaru, Suzuki, Mazda, Mitsubishi. Printre cele mai importante si cunoscute companii care fabric produse electronice sunt cele japoneze (Canon, Matsushita, Sharp, Sony, Seiko, Nintendo). Sony este una dintre cele mai importante companii de produse electronice personale, iar Nintendo se impune prin dezvoltarea de jocuri video. Firme precum Fujitsu, Hitachi sau NEC sunt printre cele mai bune n domeniul producerii de computere. n domeniul produselor electrice si electronice de nalt tehnologie se remarc compania Toshiba iar n domeniul produselor optice si de imagine (camere de luat vederi, fotocopiatoare, imprimante) compania Canon. Japonia are preocupri serioase si n domeniul tehnologiei aerospaiale, derulnd programe de cercetare n cadrul Ageniei Spaiale JAXA. n 1970 Japonia a devenit a patra ar care a plasat un satelit pe orbil, numit Ohsumi. Aceast lansare s-a realizat de la Centrul Spaial Kagoshima, de pe coasta estic a Peninsulei Ohsumi. Satelitul ALOS are ca obiectiv transmiterea de date pentru realizarea unei hri tridimensionale a Terrei (la scara 1: 25 000) si s ofere date pentru o mai bun nelegere a impactului catastrofelor naturale. Lipsa acut a spaiului destinat

104

construciilor (de unde dezvoltarea pe vertical) a fcut ca multe uniti industriale (si nu numai) s fie amenajate pe insule artificiale (poldere industriale). Agricultura este intensiv, cu randamente superioare, puternic mecanizat si chimizat, antreneaz 5% din populaia activ, particip cu 1,3% la PIB si este subvenionat de ctre stat. Circa 15% din suprafaa Japoniei reprezint teren arabil, pe care se cultiv orez (jumtate din terenurile cultivate), ceai, trestie (n insula Kyushu) si sfecl de zahr, legume, fructe, arbore de camfor. Se mai remarc, prin activiti semnificatice, pescuitul (inclusiv vnatul de balene), silvicultura si sericicultura. Japonia se poate mpri, din punct de vedere agricol, n dou regiuni: Japonia de nord (limita este situat la nord de Tokyo) caracterizat printr-un climat temperat rece cu ierni aspre care nu este cultivabil dect vara. Furnizeaz cele mai mari cantiti de orez (limita culturii este n nordul insulei Hokkaido), dar si alte cereale (ovz) sau sfecl de zahr. Se cresc bovine pentru lapte pe baza bogatelor psuni. Principala regiune agricol a insulei Hokkaido este Cmpia Ishikari. Japonia de sud (subtropical) se remarc prin dou recolte pe an: o recolt de orez vara si o recolt complementar (gru, soia, orz). Pe pantele munilor culturi de ceai, dud pentru cresterea viermilor de mtase sau pomi fructiferi (meri, mandarini). Cile de comunicaii sunt moderne si diversificate (rutiere - 1,2 mil.km, feroviare - 23705 km, navale, aeriene si speciale). Transportul rutier. Japonia are circa 1,2 mil.km de reea de drumuri (din care 863 mii km drumuri pavate) incluznd 6114 km de autostrad. n marile orase autobuzele reprezint un mijloc secundar de transport public, completnd trenurile si metrourile. Desi timpul de parcurgere este mai mare, pentru distanele medii si lungi, transportul cu autobuzul este mult mai ieftin (cu pn la 50%). Transportul feroviar. Reeaua feroviar este deservit de trenuri de mare vitez (shinkansen, peste 300 km/h) care leag insulele japoneze prin poduri si tunele (se remarc tunelul Seikan, lung de 55 km, ntre insulele Honshu si Hokkaido; ntre insulele Honshu si Kyushu exist un tunel submarin de 8 km lungime). Prima linie de mare vitez a fost construit ntre Tokyo si Osaka (515 km) si dat n folosin n 1964. Pn n 1975 linia se prelungeste pn la Fukuoka. Alte linii au fost construite spre Niigata (la Marea Japoniei) si Morioka (n regiunea Tohoku). Cele mai noi trenuri, pe baz de levitaie magnetic (JR-Maglev) au atins viteze de peste 500 km/h. Orasele Tokyo, Osaka, Kobe, Fukuoka, Kyoto, Sapporo, Nagoya, Sendai si Yokohama beneficiaz de linii de metrou. Transportul naval. Fiind alctuit din foarte multe insule, Japonia deine o reea complex de feriboturi (pentru persoane, automobile si marf). n timp de cele 4 insule mari sunt conectate ntre ele prin tuneluri si poduri, insulele mici nu pot si legate dect pe ap, prin vase de diferite dimensiuni. Porturile japoneze sunt printre cele mai mari din lume: Kobe, Chiba, Nagoya, Yokohama, Osaka, Kitakyushu, Kawasaki, Sendai, Shimizu, Toyama, Himeji, fiecare cu peste 100 mil.tone/an. Portul Nagoya se remarc prin exportul automobilelor Toyota. Flota comercial este semnificativ, fiind format din peste 660 nave cu un deplasanment mai mare de 1000 tdw. Transportul aerian. Japonia deine dou mari companii aeriene, Japan Airlines (JAL) si All Nippon Airways (ANA), care ofer un grad mare de destinaii. Cel mai important aeroport internaional este Narita, din Tokyo, urmat de Kansai, din Osaka si cel din Nagoya. Turismul nu beneficiaz de un numr ridicat de turisti strini (6,1 milioane turisti strini au vizitat Japonia n 2004, comparativ cu 16,8 milioane japonezi care au vizitat alte state; distana relativ mare fa de statele furnizoare de turisti si costurile mari) fiind mai dezvoltat cel intern. Predomin turismul cultural-istoric si religios apoi cel balneoclimateric si pentru sporturile de iarn. Ca obiective reprezentative se remarc: orasul Tokyo (Palatul Imperial; numeroase grdini) si mprejurimile (P.N. Fuji-Hakone-Izu cu vulcanul Fuji San, staiunile pentru sporturi de iarn Karuizawa si Sugadaira, staiunea Nikko), Fuji-San (loc sacru pentru japonezi), Hakone (popular staiune balnearloc faimos pentru izvoarele fierbini), Nikko (oras turistic la poalele vulcanului Asama-Yama si parc naional),

105

Kamakura (importan istoric-sec.12-14, cu numeroase temple si monumente istorice), Osaka si mprejurimile (staiunea balnear Takarazuka), Nara (prima capital a Japoniei, cu numeroase temple si cldiri istorice), Kyoto (oras turistic si cultural cu numeroase temple si grdini; templul Ryoanji cu faimoasa grdin zen), Kobe (port nsemnat; Port Island insul artificial; Muzeul Perlelor), Nagano (staiune pentru sporturile de iarn), Hiroshima (Parcul Pcii cu Muzeul Memorial al Pcii, Domul bombei atomice, grdini si parcuri), staiunea termal Beppu (Insula Kyushu, cu peste 3000 izvoare fierbini), Sapporo (staiune a sporturilor de iarn, festival al sculpturilor de ghea), Okinawa (recifi de corali cu abundent via marin). Prin concentrarea asezrilor pe coasta Oceanului Pacific, strnsele legturi de producie si infrastructura de transport divers, dens si modern (autostrzi, trenuri de mare vitez) care interconecteaz aceste centre, s-a detasat, ntre Regiunea Kanto (Tokyo) si nordul insulei Kyushu (orasul Kytakyushu) o mare formaiune urban (cu o mare dezvoltare industrial, comercial si portuar) cunoscut sub numele de Megalopolisul Japonez. Regiunea atlantic a Braziliei Podiul Braziliei, cea mai extins unitate de relief din acest stat, se nvecineaz la est cu Oceanul Atlantic; pe aceast latur predomin rmul nalt oferit de prezena Sierrelor Sublitorale, cristaline, cu multe abrupturi tectonice avnd nlimi de peste 2500 m. Se ntlnesc ns i cmpii litorale nguste, cu cordoane i lagune, iar ctre nord chiar cu rm coraligen. Populaie, aezri, economie: Cu o populaie de circa 127 milioane locuitori, Brazilia este cea mai mare ar din America de Sud. A fost populat dinspre est ctre vest, n etape de fiecare dat acestea avnd o corespondent n activitatea major a timpului respectiv astfel: perioada trestiei de zahr (sec. XVII) care s-a remarcat prin introducerea acestei culturi ndeosebi n nord-est, cultur asociat treptat cu altele, suprafaa cultivat extinzndu-se ctre sud. Urmeaz perioada mineritului, prin exploatarea unor resurse de subsol (secolul al XVIII-lea), ndeosebi a aurului i diamantelor; aceasta se continu cu perioada cafelei, cauciucului, bumbacului, concomitent cu creterea intensiv a animalelor i apoi perioada de industrializare dup ctigarea independenei. Pe teritoriul Braziliei triesc albi, indieni, amerindieni, n regresie negri provenii din fotii sclavi adui pe plantaiile din nord-est. Suntem n prezena unui numr mare de metii (portughezi + africani) i a unui tip nou de metis caboclo (metii + portughezi indieni). Amerindienii alt dat mult mai numeroi, astzi probabil n jur la 100 000 (R. Froment, R. Kienost, 1983) se ntlnesc retrai fie spre interiorul Podiului Braziliei, fie spre Amazonia, n rezervaiile Funai (Fundaia Naional a Indienilor). Negrii sunt mai numeroi n Recife, Salvador, Rio de Janeiro, n statul Minas Gerais. Este prezent de asemenea un numr mare de mulatri (albi+negri). n general, la recensminte se accept prezena: albilor n proporie de aproximativ 55% (1997) n principal de origine portughez, urmndu-le italieni, metiii, negrii. Populaia neagr d o not aparte rii comparativ cu celelalte ri ale Americii de Sud. Pn la mijlocul secolului al XIX-lea au fost adui circa 6 milioane de negri, localizai ndeosebi pe plantaiile din nord-est; ulterior, ei s-au rspndit n toate regiunile rii, mai ales cnd ponderea culturii trestiei-de- zahr a nceput s scad. Imigraia european a fost predominant portughez. Li s-au adugat italieni, care au preferat plantaiile de cafea din regiunea So Paulo, spanioli, germani, japonezi. Brazilia cuprinde 22 de state, 4 teritorii federale i un district federal cu capitala Brasilia. Circumscripiile administrative sunt statele i municipiile. Natalitatea este de 28,6 iar mortalitatea de 7,9. Sperana de via este destul de cobort n unele state (ex. Maranhao - 46 ani i destul de ridicat n Sao Paulo - 62 ani. n genere credina catolic se opune contracepiei de

106

aceea 45% din brazilieni sunt sub 15 ani. Dei creterile anuale ale populaiei sunt semnificative, condiiile de via sunt extrem de reduse pe o bun parte a teritoriului. n ceea ce privete repartiia populaiei se constat diferenieri ntre periferia estic, atlantic i interiorul, mergnd mai departe ctre vest. Exist n acest sens mari diferene n ceea ce privete densitatea populaiei: circa 90% din brazilieni triesc pe aproximativ 36% din teritoriu, ceea ce nseamn c cei 90% ocup aproape exclusiv faa atlantic a rii de la Natal pn la frontiera cu Uruguay, cu o regiune de mai mic concentrare ntre nord-est i Rio de Janeiro. Fa de 18 loc./kmp ct reprezint valoarea medie a densitii populaiei n sud-est i sud, valorile depesc cu mult 500-1000 loc./kmp n regiunea Rio de Janeiro So Paulo. De altfel, din cei 127 milioane locuitori, peste 100 milioane triesc n est, dup care urmeaz: circa 36 milioane n nordest, 50 milioane n sud-est i 22 milioane n sud. Pe aceast faad se remarc n mod deosebit triunghiul Rio de Janeiro - So Paulo - Belo Horizonte, care deine supremaia economic (R. Froment, R. Kienast, 1989), circa 42% din locuitori i circa 2/3 din producia naional a Braziliei. Oraele mari ale rii formeaz aglomerri urbane, unele depind 15 mil. locuitori. Astfel: So Paulo (peste 15 mil.loc.), Rio de Janeiro (peste 10 mil.loc.); Belo Horizonte (peste 3 mil.loc.); Porto Alegre (peste 2,5 mil.loc.), Recife (2,5 mil.loc.); Salvador (peste 2 mil.loc.); Fortaleza (1,9 mil.loc.); Curitiba (1,8 mil.loc.), Nova Iguacu (peste 1 mil.loc.), Belem. Aceste orae sunt grupate pe cteva regiuni dup cum urmeaz: Nord-Estul (Belem, Fortaleza, Natal, Recife, Aracaju, Salvador); Minas Grais (Belo Horizonte, Volta Redonda , Nova Lima, Diamantina, Barbacena, Governador); Sud-Estul (So Paulo, Rio de Janeiro, Sorocaba, Santas, Campinas .a); Sudul (Porto Alegre, Caritiba, Rio Grande, Florianapolis). Dintre oraele amintite unele sunt metropole naionale: Rio de Janeiro, So Paulo, Salvador, Recife, Belo Horizonte, Porto Alegre, iar Brazilia este capital federal. Oraul So Paulo a fost nfiinat la mijlocul sec. al XVI-lea de ctre un colegiu de iezuii pe o colin care domin cmpia aluvial Tiete. Astzi, prin extinderea teritorial ocup un podi accidentat situat la circa 700-900 m. Dezvoltarea oraului este strns legat de cafea, ndeosebi de comercializarea acesteia la finele secolului al XIX-lea. Dar criza de supraproducie din 1930 a obligat investitorii s-i schimbe opiunile ndreptndu-le ctre ramurile industriale nou nscute sau care se dezvolt. n 1970 So Paulo deinea peste 9% din populaia rii printr-o cretere demografic de excepie. mpreun cu cealalt arie metropolitan adic Rio de Janeiro au nsumat n 1977 peste 18 milioane locuitori ceea ce a nsemnat 17% din populaia rii sau 28% din populaia urban. A aprut perspectiva formrii unei mari conurbaii n lungul vii Paraiba aa numitul Macro Eixo concentrnd circa 40 milioane locuitori (C. Sachus, 1983). Acest culoar se desfoar pe un aliniament paralel cu litoralul ntre dou culmi (Serre) i anume: Serra do Mar lng rm i Serra Mantiqueira spre interior. n afar de cele dou conurbaii Rio de Janeiro mpreun cu Petropolis, Teresopolis, Niteroi i Sao Paulo cu Cubatao, Santos, se ntlnesc i alte orae n arealul de confluen a celor dou regiuni metropolitane astfel: Volta Redonda, Taubate, San Jose dos Campos, Campinas, Sorocaba, Jundil. n 1980 existau n So Paulo peste 900.000 locuitori care triau n Bidonvilles iar 1,6 milioane n aa numitele corticos mari case deteriorate din centru oraului, mprite n locuine, iar 2 milioane n case insalubre de la periferie (P.Houee, 1981). Exist, i cu tendina de a se dezvolta pe seama resurselor din regiune, i un alt areal de aezri, centre, n lungul cursului inferior al Amazonului i a unora din afluenii si. Este vorba de perimetrul MacapaSantarem-Belem, situat de-o parte i de alta a fluviului ntre dou mari rute de comunicaii federale i anume: Periferia-Nord (perimetrul Norte) i Transamazonia n sud. Populaia se concentreaz n jurul a doi poli de dezvoltare n Amazonia: Jari i Serra dos Carajas. Brazilia are importante resurse: lemn, minereuri de fier, bauxit, mangan, nichel, aur, fosfai, sare, ape ndeosebi cele curgtoare. Este unul din marii productori i exportatori de lemn, minereuri de fier i bauxit. n ceea privete

107

industrializarea Braziliei se disting dou mari perioade i anume: prima perioad pn la al doilea rzboi mondial cnd statul era unul preindustrial (numit nc i perioada lemnului (Demangeot, 1972). Erau prezente: extracia unor minereuri n Minas Gerais i obinerea i prelucrarea produselor agricole. A doua perioad, cea dup 1941 ncepe cu producerea oelului (Compania Siderurgic Nacional) n uzinele din Volta Redonda. Apar treptat societi ca: Petrobras, Electrobras etc care pn n anul 1960 susin industria. Dup 1967 se face simit ptrunderea capitalului strin financiar i tehnic (german, SUA, Elveia, Marea Britanie, Frana, Japonia), nct Brazilia capt o nou fizionomie industrial. Sunt exploatate n principal aurul, argintul i diamantele (n Chapada1 Diamantina), crora li se adaug prin noile descoperiri n Amazonia pietrele preioase, cuprul (st. Bahio), nichelul (Goias), bauxita (Minas Gerais i Para), manganul (Minas, Amapa), uraniu, minereurile de fier (patrulaterul ferifer din Serra dos Carajas), zincul (statul Rondonia - Porto Velho, Abuna). n lipsa unui potenial energetic susinut ndeosebi de crbuni i hidrocarburi se dezvolt hidroenergia, graie unei reele hidrografice amenajabile. Apar centrale ca: Paulo Alonso, Tres Marias, Furnas, Urubupunga iar n 1982 complexul hidroenergetic Itaipu nct astzi hidroelectricitatea reprezint peste 70% din energia naional. n ceea ce privete repartiia resurselor, se contureaz urmtoarele perimetre: dou mari areale miniere: unul n sud-est cu: bauxit la Porto Trombetas, Paragominas din statul Para, n statul Minas Gerais la Preto, minereuri de fier care se exploateaz ndeosebi n statele: Minas Gerais, Amapa (Amapa, Acapa), Para (Carajas) n statul Mato Grosso do Sol, mangan, diamante, cuar, mic, tungsten, sruri la care se adaug i un bazin petrolier. Toate acestea se prelucreaz n regiunea Minas Gerais n care se gsesc oraele: So Paulo, Rio de Janeiro, Itabira, Belo Horizonte, Vitoria Tubarao. Al doilea areal mai ales de perspectiv, se afl situat n regiunile Mapa-Para din care se exploateaz minereuri de fier, mangan, tungsten. n afara celor dou areale importante se mai ntlnesc punctual centre de exploatare i parial de prelucrare a petrolului la Nova Olinda lng Manaus pe Amazon, Salvador n statul Bahia pe litoral, fosfai i tungsten lng Recife; sare din regiunea litoral Fortaleza; minerale rare (diamante, mic etc.) n regiunea Goias (Diamantina), nichel la Niquelandia; crbune pe litoral la Laguna i la circa 200 km de Porto Alegre. Industria energetic folosete astzi n primul rnd potenialului apelor i apoi al crbunilor, petrolului, gazele i energia atomic. Majoritatea centralelor electrice se gsesc amplasate n estul rii, tot aici aflndu-se i centrala nuclear de la Angra dos Reis, precum i rafinriile de petrol (Salvador, Campos, Santos, Curitiba, Porto Alegre). n producia de energie electric pe primul loc se afl hidroenergia, apoi energia produs de petrol, crbune, gaze naturale i atomoenergia. Industria siderurgic prelucreaz materia prim autohton (fier, neferoase, bauxit, cupru etc.). Principalele centre se gsesc n regiunile Minas Gerais, So Paulo, Rio de Janeiro. Ele sunt Belo Horizonte, Volta Redonda, So Luis, Sao Paulo, Itabira, Governador, Rio de Janeiro, Porto Alegre, Salvador, Belem. Industria construciilor de maini este foarte rspndit i vizeaz att mijloacele de transport, ct i cele agricole, electronice i electrotehnice. Dintre mijloacele de transport, cea a autovehiculelor a cunoscut importante restructurri i adaptri n primul rnd la cerinele economiei naionale. Se remarc cel puin pentru piaa brazilian a automobilelor prezena mrcilor: Volkswagen, General Motors, Ford, Fiat, Volvo, ultima beneficiind de uzinele de la Curitiba (camioane, autocare) a cror producie n bun msur se export. Construcia navelor se realizeaz n primul rnd n portul Rio de Janeiro, iar asamblri i reparaii i n porturile Salvador, Porto Alegre, Recife. Industria petrochimic, bazat pe petrolul importat dar i a celui autohton o ntlnim n complexul urban-portuar Rio-Niteroi, n Campinas aproape de So Paulo, Santos portul oraului So Paulo, Porto Alegre, Curitiba, Salvador iar pe Amazon la Manaus. Industria chimic mai are ns ca materie prim: latexul din care se prepar cauciucul (Amazonia), srurile exploatate din regiunea litoral cuprins ntre Natal i So Luis, fosfaii (Curitiba).

108

Industria textil este foarte rspndit n statele atlantice prelucrnd materia prim autohton precum i cea importat. Agricultura brazilian asigur pe de-o parte baza alimentar pentru populaie prin: orez, porumb, manioca, fasole i n mai mic msur gru pe care l aduce din Argentina, iar pe de alt parte susine exportul prin: cafea, zahr (din trestie-de-zahr), porumb, soia, mai ales prin uleiul de soia. n perioada 1975-1979 agricultura era situat pe acelai plan cu industria, iar n 1980 agricultura a devenit prioritate n politica economic a acelui timp. Repartiia culturilor este n bun msur dependent de condiiile biopedoclimatice, fiind favorizat n acest sens regiunea litoral, dar i de aspectele legate de tradiie, specializarea forei de munc. Nord-estul este dominat de culturile de cacao, cafea i trestie de zahr la care se adaug: cultura bananelor, tutunului, bumbacului, a palmierilor. Cel mai extins perimetru pentru plantaiile de cacao este cuprins ntre Salvador i Vitoria. Sud-estul este dominat de cultura cafelei, a porumbului asociate cu cea a trestiei de zahr, soia, bumbac, arahide, citricelor, bananelor. Brazilia ocup locul al 3lea n producia mondial de porumb dup China i SUA Sudul se remarc prin cultura grului, porumbului, tutunului, viei de vie, citricelor, soia. Nord-vestul este ocupat de selvas (pdurea amazonian) n care sunt dispersate mai ales n statul Amazonas plantaii de arbori de cauciuc. Izolat n statul Rondonia apar i plantaii de cafea i cacao. n sud-vest (statul Mato Grosso do Sul) terenurile cultivate se ntlnesc numai n partea sudic fiind reprezentate prin culturile de: porumb, cafea, soia, arahide, citrice. O problem cu care se confrunt Brazilia este aceea a secetei n aa numitul poligon al uscciunii din nord-est. Au fost realizate numeroase proiecte, primul n 1887 spre a nltura sau diminua consecinele extrem de nefavorabile ale secetei pentru aceast regiune. S-au construit baraje, acumulri de ap dar insuficiente (R. Pebayle, 1983). Abia n 1922 s-a lansat ideea irigaiilor, iar aplicarea acesteia a avut loc n 1940. La sfritul anului 1960 erau irigate cu apele din rul So Francisco circa 3000 ha. n 1970 a existat Programul de irigaie a Nord-Estului program finanat de guvernul brazilian, banca Mondial i Banca Interamerican. Astzi suprafaa irigat depete 100.000 ha. O cultur de importan naional este aceea a trestiei-de-zahr, Brazilia fiind principalul productor mondial. Aceast plant a fost introdus de portughezi, la puin timp dup descoperirea continentului i cultivat pe litoralul nord-estic. Principalele state productoare n care se gsesc i uzine de zahr (engenhos) sunt: Pernambuco i Alagoas n Nord-Est; Minas Gerais, Rio de Janeiro, So Paulo n Sud-est. n secolul al XVII-lea Brazilia era principalul furnizor cu zahr al Europei pn la apariia plantaiilor din Antile (Cuba, Jamaica, Barbados .a). ncet, ncet producia se micoreaz dar aceast ar rmne un important exportator dup Cuba. Locul plantaiilor de tip colonial a fost luat de antreprize moderne. Este revigorat producia de obinere a alcoolului etilic, ameliorate condiiile plantatorilor. n ceea ce privete cafeaua perimetrul cel mai activ este cuprins ntre So Paulo n est, Uberlandia n nord i fluviul Parana n vest pe terenuri bazaltice (sol dezvoltat pe roci bazaltice). Cultura s-a extins de la est ctre vest pe seama unui front pionier care s-a deplasat treptat pe aceast direcie. Deplasarea ctre vest a nsemnat i o transformare treptat din monocultur n policultur (bumbac, orez, arahide). Agricultura brazilian cunoate dou structuri funcionale i anume: o agricultur tradiional cuprinznd: cultura porumbului, a grului, orezului, maniocului i fasolei i agricultura de pia cu: zahr, cafea, cacao, bumbac, soia. Proporia suprafeei ntre cele dou tipuri fiind totui n favoarea primului (peste 60%). Un procent de circa 40% din populaie este ocupat n agricultur. Creterea animalelor constituie un sector important n producia agricol, Brazilia ocupnd locul al doilea la numrul bovinelor (129.000.000 capete) dup India, cu un numr de circa 1005 bovine/1000 locuitori. Exist cretere extensiv ca n Mato Grosso, dar i intensiv n jurul marilor metropole. Se remarc, n statele din sud, Santa Catarina i Rio Grande do Sul, creterea bazinelor pentru carne, avnd la ndemn i rase ameliorate (metisate). O zonare a agriculturii pune n eviden urmtoarele: o regiune de pdure cu agricultur primitiv n Amazonia (statele nordice:

109

Acre, Amazonas, Roraima, Para i Amapa); agricultur primitiv practicat n mici aezri din lungul Amazonului n Varzeas (pdure inundabil) sau pe litoralul nordic; o regiune de cretere extensiv a animalelor (bovine) n statele: Mato Grosso, Goias, Pernambuco, Bahia; o regiune de cretere modernizat, asociat cu culturi n statele: sud Mato Grosso, sud District Federal, sud Bahia, nord Minas Gerais; o regiune de cretere intensiv i selecionat a animalelor n statele: Santa Catarina i Rio Grande do Sul; mari regiuni agricole cu culturi moderne de pia i culturi tradiionale (statele So Paulo, sud Minas Gerais, Rio Grande do Sul.regiuni cu plantaii coloniale (cacao, trestie de zahr) pe litoral ntre Recife i Vitoria. Se mai poate desprinde nc o clasificare a tipului de agricultur cel puin n estul rii, astfel: agricultur tradiional intens i mai puin intens aproximativ la nord de Belo Horizonte; o agricultur dominat de culturi moderne i o agricultur a cafelei la nord de So Paulo. Exist de asemenea: latifundios mari exploatri agricole; fazendas mari domenii agricole patriarhale; minifundios mici exploatri de subzisten; exploatri familiale mici de tip european (n sud); muncitori agricoli (sezonieri, itinerani). Brazilia are importante ci de comunicaii feroviar, rutier, fluviatil dar mai ales maritim ns insuficient dac raportm lungimea lor la suprafaa acestei ri-continent. Mai nti exist fluviul navigabil Amazon care traverseaz ara de la est ctre vest n partea sa nordic. Navigaie, dar sezonier are loc i pe alte artere ca. Parana, Sao Francisco, Madeira, Xingu, Tapajos .a. Exist apoi dou magistrale n nord, aproximativ paralele cu Amazonul i anume: Perimetrul nordic i transamazonianul. De la nord ctre sud, ntre Belem i Brasilia trece transbrazilianul care se continu ctre vest pn la Iquitos trecnd prin Cuiaba i Porto Velho. O serie de segmente feroviare i rutiere unesc centre i state din est. Transportul maritim se realizeaz mai ales prin porturile: Recife, Salvador, Vitoria, Rio de Janeiro, Santos (Sao Paulo), Paranagua, Porto Alegre, Rio Grande. ntre aceste porturi, cu mare eficien exist transportul prin cabotaj. Cteva aeroporturi (Recife, Rio, Sao Paulo, Porto Alegre) servesc transportul aerian internaional iar altele pe cel intern (naional -Santos, Belo Horizonte, Natal, Macapa .a). Dei o ar cu un potenial al resurselor susinut, cu un potenial uman impresionant, cu orae de nivel mondial, n regiunea litoral atlantic exist diferenieri nsoite uneori de inegaliti care se impun n peisajul regional al rii. 1. Nord-Estul (statele: Maranhao, Piaui, Ceara, Rio Grande do Norte, Paraiba, Pernambuco, Alagous, Bahia, Sergipe); n 1980 peste 36 mil.loc; principalele orae: Fortaleza, Natal, Salvador, Aracaju, Maceio, Recife, Sao Luis. Resurse de subsol: petrol n platforma continental ntre Natal i Salvador; azbest la nord de Itabuna, cupru la Senhor do Bonfim, zinc i plumb la Boquira. Sunt dezvoltate: industria siderurgic feroas i neferoas (Salvador), industria chimic i petrochimic (Salvador), industria lemnului, a celulozei i hrtiei (Aracaju, Salvador, Fortaleza, Recife), industria alimentar, textil. O magistral feroviar ca i una rutier traverseaz Nord-Estul de la nord ctre sud fcnd legtura cu litoralul cu puternice terminale la Salvador. 2. Sud-Estul (statele Minas Gerais, Espirito Santo, Rio de Janeiro, Guanabara, So Paulo). O populaie de circa 50 mil.loc. Principalele orae sunt: So Paulo, Rio de Janeiro, Vitoria. Resurse de subsol: petrol n platforma continental (centru de extracie Garovpa/ Pargo), bauxit (Paeto), minereuri de fier i aur (perimetrul Belo Horizonte-Itabira), diamante (Diamantina, Teofilo Otoni, Valadares). Domin peisajul industrial ndeosebi al siderurgiei (feroas i neferoas n Minas Gerais, Rio de Janeiro, Belo Horizonte, Governador, Itabira, So Paulo), industria energetic, industria chimic i petrochimic (Rio de Janeiro Niteroi, So Paulo, Campinas, Santos, Belo Horizonte), industria construciilor de maini (autovehicule, nave, utilaj electronic i electrotehnic, maini agricole) iar n toate centrele mari, industria textil i alimentar. Cam n aceeai proporie sunt dezvoltate agricultura tradiional (cultura porumbului, maniocului) i cea de pia (cultura cafelei, a sfeclei de zahr, bumbacului, soia, citricelor etc.),

110

perimetrul cel mai intens cultivat aflndu-se ntre Rio Grande i Parana. Numeroase ci de transport leag vestul cu estul regiunii, ndeosebi cu centrele So Paulo i Rio de Janeiro. 3. Sudul (statele: Prana, Santa Catarina, Rio Grande do Sul). O populaie de circa 22 milioane locuitori. Orae mai importante: Porto Alegre, Curitiba, Florianopolis. Resurse de subsol: minereuri de zinc i plumb, fosfai, argint, crbune, cupru (centru Bage). Pe seama acestora s-a dezvoltat: industria siderurgic feroas i neferoas (Porto Alegre). Este prezent i industria chimic i petrochimic (Porto Alegre, Curitiba), industria construciilor de maini, ndeosebi electrotehnic i electronic, industria textil. Peisajul agricol este impus de cerealicultur (porumb, gru, orez) ndeosebi n statele Parana i Santa Catarina, soia, pomicultur i viticultur, cultura citricelor, a tutunului. O magistral feroviar i una rutier traverseaz pe direcia nord-sud regiunea, de ele fiind racordate tronsoane vest-est cu terminaie la litoral. Megalopolisul Brazilian: Regiunea atlantic a Braziliei a fost cel dinti populat teritoriu al continentului sudamerican. Primii coloniti portughezi militari, comerciani sau misionari au ntemeiat primele aezri n golfurile numeroase i pe cmpia litoral ngust deasupra creia se nal abrupturile stncoase ale sierrelor. Cel mai tipic peisaj al Braziliei atlantice este oferit de regiunea Golfului Guanabara i a cpnilor de zahr pao de aucar. Adpostul oferit de golf a fost ideal pentru ntemeierea unei aezri, care a devenit pn n secolul al XX-lea cel mai cunoscut ora din Brazilia: Rio de Janeiro. Alturi de So Paulo, care este cel mai populat centru urban, el face parte din categoria oraelor supraurbanizate. Aceasta nseamn c tind sa fie foarte mari comparativ cu populaia rii respective rezultat al faptului c investiiile de capital din interiorul statului sunt ndreptate doar spre aceste orae mari, fenomen descris prin termenul de nclinaie urban. n cadrul unor astfel de orae exist diferene mari ntre economia formal i cea informal, ntre mediul urban i zona rural i, nu n ultimul rnd, ntre diferitele grupuri sociale. Termenul Megalopolis se refer la concentrare de populaie i activiti. Condiii de favorabilitate: - relieful regiuni joase: cmpii, culoare de vale, depresiuni, regiuni litorale, resurse - clima condiii optime de trai (clima temperat i subtropical, dar i excepii) - descoperirea regiunii, cunoaterea i valorificarea timpurie - potenialul hidrografic: ruri, lacuri, mri. Megalopolisul, ca form de concentrare urban, constituie stadiul de gigantism al conurbaiilor: teritoriul organizat ntr-o imens conurbaie policentric; este cea mai spectaculoas form urban n teritoriu. Este vorba de prezena mai multor nuclee urbane n jurul oraelor-metropole, nuclee n plin dezvoltare social-economic, care prin extindere n teritoriu unesc mari aglomerri urbane, formnd arii urbanizate de dimensiuni mari , ce se cifreaz n zeci i sute de mii de km2. Denumirea de megalopolis a fost dat de geograful Jean Gottman n 1961 pentru a defini concentrarea urban de pe coasta nord-estic a S.U.A. Aici, pe o lungime de aproximativ 400 de km (azi peste 750 km), de la Boston la Philadelphia se concentreaz mai multe orae milionare ntre care sunt intercalate orae mai mici. Megalopolisul brazilian se concentreaz n jurul a trei mari orae: So Paulo Rio de Janeiro Belo Horizonte, capitale ale statelor So Paulo, Rio i Minas Gerais (Statul de Aur). So Paulo este cel mai mare dintre cei trei poli de concentrare a populaiei. Avnd peste 19 milioane de locuitori, este cel mai populat ora din America de Sud i totodat din ntreaga emisfer sudic. O serie de orae importante, vechi centre comerciale nc din secolul al XVI-lea, completeaz peisajul urban atlantic al Braziliei. Ele se concentreaz n Regiunile de Nord-Est, de Sud-Est i de Sud, remarcate fiind (de la nord spre sud): Belem, Macapa, Fortaleza, Natal, Recife, San Salvador, Rio de Janeiro, So Paulo, Prto Alegre.

111

Procese geomorfologice actuale Siroirea: reprezinta procesul de concentrare a apei din precipitatii p[e trasee liniarecare constituie aliniamente joase in lungul versantilor.Procesul incepe lent,se accentueaza pe masura cresterii volumului de apa,sfarseste la scurt timp dupa ce ploaia a incetat si este reluat la alte ploi similare.Realizarea siroirii este conditionata de:lipsa unei vegetatii dense,existenta unor denivelari,depozite sau roci usor de dizlocat de catre suvoaiele de apa, un mod de utilizare a terenurilor propice scurgerii concentrate.Prin modul de desfasurare si rezultate,siroirea constituie procesul care face trecerea de la spalarea in suprafata la scurgerile torentiale si fluviatile.Ca primul procwes are in comun dependenta de ploi torentiale,locul de manifestare si depozitele slab coezivede pe acestea.siroirea creaza 3 tipuri de forme de relief: -sentulete sau rigole sunt forme primare cu dimensiuni mici si grad de instabilitate accentuat -ravenele sunt forme evoluate ale siroirii,procesul repetandu-se de mai multe ori a creat forme negative alungite, late de pana la 1,5 m cu adancimi de 1-1,5 mdezvoltate pe toata grosimea depozitului de versant.In loessuri si depozite loessoide se adauga sufoziuni,iar in depozitele argiloase,scurgeri de noroi.Materialele transportate de apa sunt frecvent imprastiate pe versant la capatul inferior al ravenei.Prin evolutia ravenelor se ajunge la forme cu dimensiuni foarte mari premergatoare torentului.Au lungimi de cateva sute de metri,latimi de cativa metri,iar adancimea variaza desi depaseste cativa metri.Sectioneaza nu numai depozitul de versant cat si o mica parte din straturile de sub acesta.Obarsia inainteaza catre partea superioara a versantului ,peretii se transforma in maluri pe care spalarea in suprafata ,siroirea si naruirile sint frecvente,in talveg se dezvolta praguri pe capetele de roci mai dure,dar si acumilari bogate de provenienta laterala.De obicei gura ogasului ajunge la baza versantului unde materialele aduse de suvoaie se acumuleaza sub forma de conuri. Torentialitatea: este actiunea directa cea mai complexa a apelor rezultate din ploi si topirea zapezii.Este o siroire de proportii ce cuprinde spatii largi si creaza o forma de relief organismul torential sau torentul care prin multe caracteristici dinamice prefigureaza organismele fluviatile.Elementele din componenta unui torent sunt: bazinul de receptie, canalul de scurgere si conul de dejectie. Bazinul de receptie ocupa cea mai mare parte din organismul torential.Este format dintr-un nr.variat de ravee si orgase,cea mai importanta parte fiind in partea inferioara a bazinului. Apa cazuta din precipitatii se dirijeaza pe santulete ,ravene sau orgase care le adancesc dar le si extind. Canalul de scurgere este sectorul central al torentului.Este rezultatul eroziunii efectuate de suvoiul de apa incarcat cu materialele care s-au adunat de pe toate ravenele din bazinul de receptie. Conul de dejectie reprezinta partea finala a torentului constituind o forma de relief pozitiva rezultata prin acumularea pe o suprafata cvasiorizontala a materialelor carate de suvoiul de apa. Daca raul are apa putina si viteza mica ,iar torentul aduce o cantitate mare de materiale,conul se dezvolta ,iar albia raului fie este obturata,fie ca este impinsa spre versantul opus. Masuri de prevenire si combatere a activitatii de torentialitate: -Masurile preventive implica intretinerea echilibrului intre factorii ce confera caracteristica morfodinamica a versantului si ploile torentiale. Orice actiune ce conduce la ruperea echilibrului constituie stimulentul pt dezvoltarea siroirii si torentialitatii.Ele pot fi naturalesau antropice,de aceea actiunile preventive au in vedere evitarea acestor situatii prin adoptarea unor modalitati adecvate de folosire a terenului. -Actiunile ce slabesc treptat procesele care se produc in diferitele sectoare ale torentului sunt cele mai importante. In bazinul de receptie se actioneaza asupra ravenelor si orgselor,in lungul canalului de scurgere se realizeaza o suita de baraje din lemn ,beton,piatra fixate in patul vaii si in maluri ce au o inaltime mai mare decat inaltimea suvoiului de apa

112

si materialelor rezultate la viituri.In baraje vor exista goluri mici prin care apa se va scurge dar care nu permit strecurarea materialelor. -Pentru folosirea suprafetei conului de dejectie se vor crea canale betonate care asigura scurgerea rapida a apei,dimensionarea acesteia se va face in raport direct cu debitul de apa pe care torentul il poate da. Alunecarile de teren: sunt deplasari gravitationale, care se produc cu viteze variabile, dar in majoritatea situatilor sunt ridicate. El consta in desprinderea sub actiunea gravitatiei a unui pachet de roci care se deplaseaza spre baza versantului pe staturi argiloase. Ca urmare, rezulta o forma de relief complexa cu sectoare ridicata ce alterneaza haotic cu portiuni coborate. Conditii de realizare: - conditile potentiale sunt mai multe, dar 4 asigura realizarea lui. Mai intai alcatuirea petrografica, ce solicita existenta rocilor argiloase, manoargiloase, care prin umectare puternica devin plastice, favorizand deplasarea prin alunecarea straturilor permeabile de deasupra. In al doilea rand este prezenta unor pante, prin care miscarea sa se poata infaptui. Necesitatea prezentei apei si lipsa unei vegetatii cu sistem radicular bogat capabila sa stabilizeze terenurile. - conditii care conduc la starea de instabilitate: abundenta apei in roci sau in depozitele de pe versant. Factorii care imping spre pante mari, favorabile ruperii stari de echilibru. Uni sunt naturali, iar alti impusi de actiuni antropice. - conditii de declansare sunt cele care conduc in timp prin cumularea efectelor secundare la ruperea echilibrului. Se disting presiunea exercitata asupra rocilor din versanti prin cresterea greutati unor elemente aflate pe ele, fisurarea rocilor prin seisme naturale si antropice, adoptarea unui sistem de folosinte a terenurilor neadecvat pantei si alcatuirii. Componentele alunecarii de teren: - rapa de desprindere se afla la partea superioara a alunecarii, de unde se rup pachetele de roca, are forma variabila si dimensiuni diferite de la un loc la altul, in functie de stadiul de evolutie, roca apare la zi, constituie un sector activ, cu frecvente reactivari, prezenta crapaturilor in versant mai sus de ea reprezinta un indicator ce marcheaza sensul dezvoltarii procesului. - corpul alunecarii reprezinta masa deplasata care capata in functie de caracteristicile materialului, de panta si umezeala din ea, o infatisare deosebita. In sectorul inferior apar frecvent valuri de pamant alungite si aproape paralele rezultate fie din revarsarea materialelor deplasate pe o portiune de versant stabila, fie din impingerea depozitelor de aici de catre o masa mai putin umeda. Elementele sale sunt treptele de alunecare, valurile de alunecare, microdepresiunile, glacisul de alunecare. - patul de alunecare constituie baza corpului alunecarii, fiind alcatuita din insumarea suprafetelor argiloase pe care s-a inregistrat miscarea. - jgheabul de alunecare se individualizeaza doar la unele alunecari cu dezvoltare lineara de amploare, formeaza un uluc prin care materialele desprinse se dirijeaza sub actiunea gravitatiei de catre baza versantului. Tipuri de alunecari: se pot separa dupa diferite criterii: dimensiuni, pozitia la care se afla patul de alunecare, forma pe care o capata corpul de alunecare, vechime, sensul evolutiei, stabilitate, raportul dintre sensul deplasarii si cel al inclinarii staturilor geologice. Se disting: - alunecari superficiale: se produc de la suprafata pana la adancimi reduce. Se deosebesc solifluxiunile, blocurile glisante, bazele de alunecare. - alunecarile de mica adancime: rapa de desprindere are o inaltime de 1.5-2 metri. Fenomenul se produce in sectoarele versantului cu panta mare, pe care vegetatia este slab dezvoltata sau unde s-au inregistrat activitati antropice cauzatoare de instabilitate. Sunt cele mai frecvente tipuri intalnite in regiunile de deal si munte.

113

- alunecarile profunde au dimensiuni foarte variate, uneori cuprinzand versantii in intregime sau in cea mai mare parte din bazinele unor vai torentiale. Afecteaza staturile de roci care intra in alcatuirea versantilor, patul de alunecare fiind la adancimi de mai multi metri. - alunecarile masive de versant sunt cele mai extinse, uneori cuprinzand intregul versant. Rapa de desprindere se afla in treimea superioara a versantului si are o desfasurarea neordonata si dimensiuni variabile, intrucat a rezultat din insumarea si evolutia mai multor rape cu pozitie diferita. - alunecarile masive de vale sunt frecvente in regiunile deluroase si montane, alcatuite din roci sedimentare in straturi subtiri, intre care multe au caracter nisipo-argilos. Piemonturile Piemonturile. Sunt cmpii extinse (zeci, sute de kilometri) rezultate la contactul relativ brusc dintre o unitate nalt (munti) si una joas, neted (depresiune ntins, cmpie lacustr) prin acumularea unor mase imense de aluviuni crate de ctre o retea dens de praie si ruri. Evolutiv constituie o form superioar conurilor si glacisurilor care aprute ntr-o faz de nceput s-au extins si mbinat. Sunt tipice n Italia de nord, pe marginea Alpilor (regiunea Piemont), n sudul Himalayei dar, si n ara noastr (pe rama sudic a Depresiunii Brasov, iar la nceputul cuaternarului la exteriorul Carpailor Meridionali). Condiii de formare. Formarea piemonturilor solicit existena pe de o parte a unui contact net (brusc), ntre o unitate de relief nalt (muni sau dealuri n ridicare), iar pe de alta a unui climat care permite erodarea si transportarea unui volum mare de aluviuni din muni si acumularea acestora la marginea lor. - Condiie de natur tectonic se realizeaz la exteriorul munilor sau dealurilor n care energia tectonic impune o ridicare activ; n aceeasi msur, ea se ntruneste si pe marginile depresiunilor tectonice interne (intramontane), dar unde subsidena a ncetat sau este slab. Rezultatul ridicrii munilor este individualizarea unor versani tectonici relativ abrupi care domin sesurile limitrofe cu mai multe sute de metri. Altitudinile mari impun pante ridicate care faciliteaz, cresterea vitezei si de aici, putere de eroziune deosebit a cursurilor de ap, dar si capacitatea de transport deosebit. - Condiia climatic solicit pe de-o parte precipitaii bogate, dar cu un ritm de producere torenial, iar pe de alt parte existena unor luni secetoase cu vegetaia slab dezvoltat care s permit expunerea direct a versanilor la atacul agenilor externi. Astfel de cerine sunt ntrunite n regiunile subtropicale, subpolare dar, n anumite locuri si n cele temperat continentale. Genez si faze de evoluie: Cnd cele dou categorii de condiii sunt ntrunite are loc generarea cmpiilor piemontane. Au loc dou categorii de procese opuse ca sens al construciei n cele dou uniti de relief (munii si sesul din faa lor), ntre care exist o discontinuitate net. Pe de-o parte n munii aflai n ridicare, rurile exercit o puternic eroziune n tendina de ai nivela, iar pe de alt parte pe sesul cvasiorizontal unde pantele extrem de mici frneaz viteza apei si foreaz depunerea aluviunilor. Sunt dou aciuni contradictorii care solicit un echilibru morfodinamic, tendin care parial este reflectat de forma care este creat la contactul munte - ses si anume, de cmpia piemontan. Etapa de construire a cmpiei piemontane. Debuteaz cu dezvoltarea de conuri aluviale, care prin unire dau glacisuri, iar dup o ndelungat evoluie prin extindere n suprafaa si atenuarea denivelrilor dintre conuri si pnzele de aluviuni, se ajunge la cmpii piemontane. Caracteristicile acestora sunt:

114

- constituie o cmpie slab fragmentat si ondulat care nclin de la contactul cu muntele spre periferie; - este alctuit din pnze de pietris, nisip, lentile de argil suprapuse n unghiuri variate de unde si numele de ''structur ncrucisat''. - n lungul ei exist albiile puin adncite ale rurilor care ies din muni, dar si multe albii prsite lipsite de ap. - n fazele avansate ale evoluiei acumulative, vrfurile conurilor de aluviuni ptrund n lungul luncilor n spaiul montan, iar o parte din aluviuni se suprapun pe treapta de eroziune rezultat din retragerea versanilor tectonici prin procese de meteorizare, gravitaionale, siroire, torenialitate. La nceputul evoluiei, dezvoltarea piemontului se face n detrimentul sesului din fa pe care aluviunile se acumuleaz, ulterior aciunea va putea cuprinde si marginile munilor. Finalul acestei etape ar putea corespunde dobndirii unui echilibru dinamic cnd panta albiei rurilor nu va mai putea asigura dect scurgerea apei. Un astfel de moment este greu de realizat ntruct, pot surveni diversi factori care vor impune adncirea rurilor. ntre acestia importani sunt: - ridicarea munilor si chiar a cmpiei piemontane; coborrea nivelului de baz regional (la exteriorul cmpiei piemontane; modificarea radical a climei. n primele situaii se modific panta de scurgere, iar n al doilea debitul astfel c, rurile dispunnd de energie suplimentar se vor adnci ducnd n timp la fragmentarea formei create n etapa anterioar. Etapa fragmentrii piemontului. ncepe din momentul ntreruperii procesului de dezvoltare a piemontului si se ncheie cnd din acesta nu au mai rmas dect petece, pe unele interfluvii. n cadrul ei n multe tratate de Geomorfologie se separ, prin specificul modului n care se realizeaz fragmentarea, trei faze si anume: - Faza fragmentrii longitudinale. Se caracterizeaz prin: adncirea rurilor care vin din munte si strbat piemontul. Ea este asociat frecvent cu nlarea cmpiei piemontane mpreun cu muntele. Adesea procesul este destul de activ, situaie n care unitatea geografic se transform dintr-o cmpie ntr-un podis. n aceste condiii pe de o parte, rezult culoare de vale ce separ interfluvii plate aproape paralele, iar pe de alt parte la exteriorul piemontului se formeaz o nou generaie de conuri aluviale din materialele ce-au fost erodate si transportate de ruri, inclusiv din podisul piemontan. La contactul cu muntele de pe versanii nc nclinai, apele torenilor se organizeaz ntr-o reea de praie care converg spre rul care se adnceste. Ele vor eroda adnc si repede contactul dintre rocile dure ale muntelui si cele slab consolidate ale piemontului. Ca urmare, aici vor rezulta depresiuni de contact cu dezvoltare paralel cu muntele, interfluviile se vor ngusta transformnduse local n sei, iar piemontul aproape desprins de munte va dobndi un versant cu pant accentuat (uneori caracter de cuest) pe care siroirea si alunecrile vor domina. Prin unirea depresiunilor se poate ajunge la formarea unui culoar submontan, jos cu caracter eroziv sau tectono-eroziv (dac muntele este ridicat). - Faza fragmentrii transversale. nceputul poate fi asociat fie cu momentul n care rurile adncindu-se, au atins stratele de la baza piemontului cu rezisten mai mare, fie cnd evolutiv s-au apropiat de un profil de echilibru. Astfel, se produce o schimbare radical a manifestrii eroziunii, pe prim plan trecnd modelarea lateral care extinde luncile si ndeprteaz versanii; sunt intersectate pnzele de ap din piemont ceea ce faciliteaz dezvoltarea praielor. Ca urmare, mulimea de toreni si praie care sunt pe versanii vilor longitudinale se adncesc repede datorit pantei mari a acestora. Se dezvolt o nou generaie de vi separate de interfluvii secundare, piemontul fiind continuu mbuctit. - Faza fragmentrii totale a piemontului din care r mn doar martori de eroziune piemontani. Se realizeaz dup o ndelungat evoluie cnd se impun generaii noi de vi toreniale. Din piemont nu s-au mai pstrat dect cteva vrfuri (martori de eroziune) alctuite din pietrisuri. Ele se afl peste culmi cu desfsurare foarte variat. Relieful va fi format pe de-o parte din principalele vi cu lunci extinse ce au o dezvoltare longitudinal sau oblic si dou-trei

115

generaii de vi din ce n ce mai nguste cu caracter secundar. Pe de alt parte acestea sunt interfluvii rotunjite plate sau chiar creste; la contactul cu muntele exist un uluc depresionar n care apare si treapta de eroziune realizat prin retragerea versanilor la nceputul evoluiei si care uneori a fost exhumat de sub depozitele piemontului. n Romnia, n sudul Depresiunii Brasov este n construcie o cmpie piemontan (Sohodol, Timis-Scele), n sudul Carpailor Meridionali, cmpia piemontan getic de la nceputul cuaternarului a fost nlat piemontul intrnd n etapa fragmentrii, din care prima faz s-a consumat; n jumtatea nordic s-a trecut la faza fragmentrii transversale. Situaii similare se pot urmri la contactul Alpilor cu cmpia Padului. Concluzii. Piemonturile sunt cele mai extinse si complexe forme de relief rezultate prin acumulri fluviatile bogate n anumite condiii tectonice si de climat. Studiul elementelor sale permit aprecieri genetico-evolutive cum ar fi: specificul factorilor genetici, mecanismul formrii, etapele si fazele de evoluie, aprecierea rolului nivelului de baz si al raportului eroziune-acumulare, rolul neotectonicei si al variaiei condiiilor climatice vis--vis de schimbrile de evoluie etc. Piemonturile prin caracteristicile reliefului si alctuire impun un specific aparte n desfsurarea activitilor umane. Mai nti se remarc un anumit mod n organizarea folosinei terenurilor (culturi diverse pe podurile piemontane nefragmentate, livezi si pduri pe versani, asezri, culturi si ci de comunicaie n culoarele de vale etc.), apoi o diminuare a degradrii solurilor si stabilitate pe podurile interfluviale opus pantelor cu siroire, alunecri si surpri de pe versanii cu nclinri accentuate, lipsii de vegetaie si n alctuirea crora ntre pnzele de nisip, pietris exist lentile si strate de argil. Pietrisurile si nisipurile n pnze groase favorizeaz infiltrarea apei la adncime sau cantonarea si circulaia ei la nivelul stratelor de argil. Ca urmare, pe de-o parte pe cea mai mare parte a piemonturilor se constat lipsa apei si ca urmare pe podurile interfluviale, asezrile vor fi rare (locuitorii folosesc apa din puuri de adncime sau din ochiuri lacustre amenajate benturi), iar vegetaia (ndeosebi arborescent) va fi slab dezvoltat. Izvoarele apar la baza versanilor vilor principale. Prezena acestora, dar si unele trepte de lunc nalt sau de terase extinse au facilitat poziionarea majoritii asezrilor n lungul vilor (ex. piemonturile Cotmeana, Olteului etc.).

Proprietatile morfologice ale solurilor: textura, structura, culoarea, porozitatea, coeziunea ? Orizonturile de sol se diferentiaza intre ele prin caracteristici morfologice si analitice. Morfologic, orizonturile de sol se diferentiaza dupa culoare, structura, textura, continut in schelet, prezenta unor neoformatii, iar analitic, prin indicele de diferentiere texturala, continutul in humus, continutul in carbonati de calciu, reactia solutiei, gradul de saturatie in baze. Culoarea solului: este o proprietate fizica, morfologica, care permite separarea si caracterizarea morfogenetica a orizonturilor de sol, totodata, pot avea si caracter de diagnostic pentru incadrarea solurilor in diferite unitati taxonomice ale unor sisteme de clasificare a solurilor. Culoarea este determinata de compozitia solului, care la randul ei este influentata de diferitele procese pedogenetice, aflate in stransa corelatie cu conditiile de mediu. Humusul determina aparitia culorilor inchise (de la brun la negru); silicea, carbonatul de calciu si sarurile usor solubile dau culori albicioase; oxizii si hidroxizii de fier dau culori de la galbui la roscat-ruginiu; compusii ferosi, aparutii in urma proceselor de reducere dau culori verzui-albastrui-vinetii; la solurile hidromorfe supuse alternativ proceselor de reducere si oxidare aspectul este marmorat existand pete galbui-ruginii si pete cenusii-vinetii; prezenta in proportie mare a concretiunilor ferimanganice sau a celor de carbonat de calciu, dau solului un caracter pestrit. Pentru stabilirea cu precizie a culorilor solului, eliminandu-se subiectivismul si pentru exprimarea acesteia in termeni universal valabili,

116

s-a editat un atlas colorat - "Munsell Soil Color Charts", USA. Sistemul Munsell stabileste gama de culori posibile in functie de trei variabile: nuanta, valoare, croma. Nuanta: exprima culoarea dominanta, notatia culorilor facandu-se cu initialele numelor lor din limba engleza: R (red), Y(yellow). Fiecare dintre simboluri de nuante sunt gradate din 2.5 in 2.5 pana la 10, cifrele fiind asezate inaintea initialelor amintite. Gradatiile respective exprima intensitatea culorii, care este cu atat mai mare cu cat valoarea gradatiei este mai mica. Valoarea: compartimenteaza plansele din Sistemul Munsell de jos in sus in zece trepte, notate cu cifre de la 1 la 10 si indica gradul de stralucire al culorii de baza a plansei respective. Croma: compartimenteaza plansele din Sistemul Munsell de la stanga la dreapta, cu cifre de la 0 la 8 si indica intensitatea culorii in cadrul fiecarei valori. Valorile si cromele care compartimenteaza plansele se noteaza sub forma de fractie (2/1, 3/2); numaratorul arata valoarea, iar numitorul croma. Cu cat valorile si cromele sunt mai mici, cu atat culorile sunt mai inchise si mai intense si invers. Sistemul roman de taxonomie a solurilor, foloseste culoarea solurilor drept caracter diagnostic. Structura solului: reprezinta proprietatea solului de a avea particulele componente asociate in agregate cu diferite forme si marimi, la a caror formare pot participa urmatoarele procese: - coagularea - unde exista solutii de saruri cu rol coagulator; caracterizeaza solurile halomorfe bogate in saruri solubile. - cimentarea - prin mijlocirea unui ciment = humus, argila, carbonat de calciu, oxizi de fier, secretii ale plantelor. - fragmentarea - craparea sau ruperea materialului de sol prin actiunea mecanica a radacinilor plantelor, actiunii faunei din sol sau a gelifractiei. Exista 2 situatii in care orizonturile de sol pot fi nestructurate: - orizonturi necoezive, foarte nisipoase. - orizonturi masive, cu particule de sol cimentate intre ele intr-un strat continuu, nefisurat. Atunci cand orizonturile de sol sunt structurale, pot fi separate trei situatii: - orizonturi slab structurate, cu putine agregate structurale, greu observabile, cu o rezistenta redusa la actiuni mecanice. - orizonturi moderat structurate, cu destul de multe agregate structurale vizibile, dar cu o rezistenta moderata. - orizonturi bine structurate, cu numeroase agregate structurale distincte, rezistente la actiunea de dispersare. In general, agregatele structurale pot avea urmatoarele forme: glomerulara, granulara, poliedrica angulara, poliedrica subangulara, prismatica, columnara, lamelara. Structura solului poate fi distrusa prin procese: mecanice (efectul de izbire al picaturilor de ploaie; actiunea instrumentelor agricole si deplasarea masinilor agricole; pasunatul nerational; baltirea apei), fizico-chimice (saraturarea; inlocuirea cationului de calciu din complexul coloidal) si biologice (mineralizarea humusului). Structura solului este importanta pentru ca asigura permeabilitatea si capacitatea de retinere a apei, imbunatateste regimul substantelor nutritive din sol si diminueaza intensitatea eroziunii. Textura solului: reprezinta participarea procentuala a diferitelor categorii de particule, la alcatuirea unui sol. Nisipul are un grad redus de maruntire, este necoeziv, nu are plasticitate si aderenta; solurile sunt foarte permeabile pentru apa si aer, dar au o slaba capacitate de retinere a apei si a substantelor nutritive. Praful are proprietati intermediare intre nisip si argila. Argila are un grad mare de plasticitate si aderenta; solurile in care predomina particule cu dimensiuni sub 0.002 mm au o coeziune mare, au capilare foarte fine, fiind putin permeabule pentru apa si aer. In functie de participarea procentuala a categoriilor de particule (grosiera, mijlocie, fina) au fost stabilite clase textuale (nisipoasa, nisipolutoasa, lutonisipoasa, lutoasa, lutoargiloasa, argiloasa). Pentru a caracteriza din punct de vedere textural solurile, se utilizeaza indicele de diferentiere texturala, care reprezinta raportul dintre cantitatea de argila din orizontul

117

B argiloluvial si cea din orizontul E sau A. Textura poate fi determinata pe teren prin metode simple, bazate pe observatie si pe aprecieri organoleptice. Observatia vizuala - se urmareste daca grauntii de nisip se pot distinge sau nu din masa omogena de particule fine si daca predomina grauntii de nisip sau particulele fine de praf si argila. Friabilitatea agregatelor in stare uscata - probele de sol, uscate in aer, se comprima intre degetul mare si cel aratator; se urmareste daca este usor sau greu de sfaramat, daca se sfarama pana la prafuire si daca la apasare lasa senzatia de durere. Senzatia la frecare in stare umeda - se urmareste daca senzatia lasata la frecare intre degete, a unui fragment de sol, umezit pana la limita de aderenta este de asprime, alunecare, unsuros. Aderenta (lipiciozitatea) - gradul de aderenta al solului umezit, se apreciaza dupa modul cum el se lipeste sau nu de suprafetele netede ale instrumentelor de lucru. Plasticitatea - se determina prin posibilitatea de modelare a solului umezit la limita de aderenta; se incearca modelarea unor sfere, apoi a unor suluri subtiri, la care se observa daca tinute de un capat se rup sau nu, daca se poate curba in inel, proba de sol se lateste, prin apasare cu degetul. Riscuri meteorologice si hidrologice (ciclonii tropicali, secetele, inundaiile i viiturile) Ciclonii tropicali: apartin acelor categorii de fenomene atmosferice periculoase cu o durata medie de manifestare cuprinsa intre 3-10-15 zile. Termenul de ciclon provine din limba greaca (kuklos = rasucire, impletire) si a fost utilizat pentru prima data in 1848 de H. Piddington pentru a defini arealele de mica presiune atmosferica specifice zonelor tropicale. Geneza unui ciclon tropical are loc deasupra bazinelor oceanice, la latitudini cuprinse intre 8-10 respectiv 15-200 in ambele emisfere. Astfe, ciclonii tropicali se formeaza la cel putin 500km distanta de ecuator, acolo unde forta Coriolis are valori suficient de mari pentru a declansa miscari turbionare in starturile inferioare ale atmosferei. Forta Coriolis abate catre dreapta corpurile aflate in miscare in emisfera N, si catre stg cele aflate in emisfera S. Temperatura apei la suprafata oceanelor si la cativa metri adancime trebuie sa fie la minim 26,5 0C, fapt care impiedica dezvoltarea ciclonilor tropicali catre latitudini mai mari. Dezvoltarea perturbatiei este conditionata de existenta unei atmosfere cu o racire semnificativa pe verticala, fapt ce favorizeaza instabilitatea aerului, respectiv aparitiaconferitive ascendente. De asemenea, este necesar, pentru aparitia ciclonilor tropicali, si prezenta unui strat de aer relativ umed pana la inaltimea de 5km. Perioada cea mai favorabila a aparitiei ciclonilor tropicali este sfarsitul verii emisferei respective, in urma racirilor adiabatice avand loc condensarea vaporilor de apa proveniti din evaporarea intensa a apei calde de la suprafata oceanelor si aparitia norilor cumulonimbus cu mare dezvoltare verticala. Condensarile sunt insotite si de eliberarea unei imense cantitati de caldura latenta ce intretine perturbatie, ciclonul tropical putand fi asemanat cu o uriasa masina termica. Structura unui ciclon tropical: - Masa noroasa formata din nori cumulonimbus periferic fiind prezenti si nori cumullus si cirrus; privit de la mare inaltime, asa cum apare pe imaginile satelitare, ciclonul tropical are forma unei virgule uriase cu coada orientata spre ecuator de unde se realizeaza alimentarea cu aer cald si umed. Masa noroasa se dezvolta in zona in care forta centrifuga asociata miscarilor de tip vartej, orientata dinspre centru inspre periferie, echilibreaza forta gradientului baric orizontal, orientata invers dinspre periferie spre centru. Desi viteza vantului este foarte mare, ciclonul tropical in ansamblul sau se deplaseaza cu o viteza medie de numai 10-30km/h, pe o traiectorie orientata de la E la V. - Ochiul ciclonului e o zona circulara cu D = 30-60km (in mod exceptional D = 200km). In ochi, cerul e senin, iar transparenta aerului este foarte mare. De-obicei vantul lipseste, predominand calmul.

118

Durata medie de evolutie a unui ciclon tropical este de 6-8 zile, iar stingerea unui ciclon se produce atunci cand acesta ajunge deasupra unor suprafete acvatice mai reci sau deasupra uscatului, perturbatia fiind obligata sa aspire un aer mai rece care impiedica miscarile convective. Fenomenele de risc asociate ciclonilor tropicali cele mai mari pagube sunt cauzate de valurile de furtuna (in larg si zona de tarm). Forta distrugatoare a valurilor depinde de: Actiunea vantului; Valorile presiunii atmosferice deasupra apei; Directia; Viteza de miscare a ciclonului tropical. In cazul in care ciclonul se deplaseaza in aceeasi directie cu directia vantului dominant, se formeaza un val de apa premergator ciclonului propriu-zis cu o mare putere de distrugere. Inaltimea valului creste cand configuratia tarmului este asemanatoare cu cea a unei palnii, in sensul ingustarii suprafetei acvatice spre exterior. Precipitatiile abundente, asociatr ciclonilor tropicali pot genera inundatii severe. Cele mai puternice inundatii care au afectat statul Mozambic s-au produs in urma trecerii ciclonilor ELAINE si GLORIA martie-aprilie 2000, provocand moartea a 700 de persoane. Repartitia geografica a ciclonilor tropicali din datele OMN pt 1968-1989 si in ordinea descrescatoare a numarului mediu anual de cicloni tropicali in care viteza vantului depaseste 33m/s, situatia se prezinta astfel: - Bazinul vestic al Oc. Pacific din emisfera nordica si SE Asiei unde se inregistreaza cca 16 cicloni tropicali/an. In aceste regiuni ciclonul tropical poarta numele de taifun - denumire specifica Japoniei si nordul statului Filipine; - Bazinul estic al Oc. Pacificdin emisfera nordica si tarmurile vestice ale Americii Centrale 8-9 cicloni tropicali/an; - Bazinul vestic al Oc. Atlantic din emisfera nordica si SE Americii de Nord 5,4 cicloni tropicali/an (se numesc HURRICANES); - Bazinul vestic al Oc. Indian si zona insulei Madagascar numarul mediu anual = 4,4 cicloni tropicali/an; - Bazinul vestic al Oc. Pacific din emisfera sudica si NE Australiei = 4,3-4,4 cicloni tropicali/an. - Bazinul estic al Oc. Indian si NV Australiei = 3,4 cicloni tropicali/an - Bazinul nordic al Oc. Indian (golful Bengal si M. Arabiei) = 2,5 cicloni tropicali/an. Inundatiile: prin inundatie se intelege acoperirea terenului cu un strat de apa stagnant sau in misare care prin marimea sau durata sa provoaca pagube si degradeaza buna desfasurare a activitatilor social-economicedin zona afectata. Inundatiile sunt provocate de fenomene naturale cu caracter aleator,de fenomene accidentale sau de activitati umane. Clasificarea inundatiilor dupa geneza: - Inundatii provocate de fenomene naturale: revarsarile cursurilor de apa, apele provenite din precipitatii sau topirea zapezilor,stagnante sau scurse de pe versanti, ridicarea apelor subterane peste nivelul solului datorita infiltratiilor, furtuni marine sau taifunuri, eruptii vulcanice submarine. - Inundatii provocate de fenomene accidentale: ruperea sau avarierea barajelor sau alte constructii hidrotehnice; manevre gresite sau neconforme cu situatia hidrologica din b.h.la evacuatorii acumularior; alunecarea brusca a versantilor in cuveta lacurilor de acumulare. - Inundatii provocate de activitati umane: umplerea cuvetelor lacurilor de acumulare; taierea intentionata a digurilor de aparare;realizarea sistemelor de irigatii cu pierderi mari de apa fara masuri de drenaj; inundatii provocate de cutremure induse de acumulari . Inundatiile sunt insotite de efecte negative economice,sociale si ecologice. In urma inundatiilor sunt afectate,inregistrand pagube: -localitati ,prin distrugerea sau avarierea locuintelor si anexelor gospodaresti, bunurilor casnice,dotarilor edilitargospodaresti,a surselor de apa,etc;

119

-obiective industriale:fabrici,uzine,exploatari de gaze,petrol ,carbune,linii electrice,linii telefonice,conducte de transport depozite de materiale sau carburanti,etc; -obiective agricole:culturi,vii,livezi,ferme de productie,sistem de drenaj,sau de irigatii,parcul de utilaje agricole -cai de comunicatie,drumuri,sosele,cai ferate,poduri si podete,traversari peste rauri,etc; -obiective zootehnice:animale,grajduri de vite,pasuni sau fanete,depozite de nutret,etc. Pagubele directe reprezinta valoarea distrugerilor sau avariilor provocate de inundatii obiectivelor afectate,la care se adauga si valoarea cheltuielilor suplimentare facute cu operatiunile de aparare in timpul viiturilor. Pagubele indirecte reprezinta valoarea bunurilor nerealizate prin oprirea proceselor de productie,a pierderilor economice provocate de intarzierea in livrarea unor produse fata de termenele contractuale,a cheltuielilor suplimentare de transport si a cheltuielilor pentru asistenta medicala si sociala, ca si pentru refacerea obiectivelor avariate. Efectele sociale negative provocate de inundatii cuprind: posibilitatea producerii de victime omenesti; necesitatea evacuarii populatiei din zonele calamitate; starea de panica creata in randul populatiei; pericolul epidemiilor; intreruperea procesului de invatamant; distrugerea unor valori culturale; greutati de alimentare a populatiei cu alimenta si apa; scaderea ritmului de dezvoltare al zonelor periclitate de asemenea fenomene. Efectele ecologice ale inundatiilor sunt legate de influenta negativa asupra mediului ambiant sau intreruperea lantului trofic. Astfel inundatiile sunt insotite de: poluarea apelor sau terenurilor afectate; persistenta excesului de umiditate; depunerea de material aluvionar pe terenurile afectate; aparitia alunecarilor de teren; modificarea biotopului zonelor inundate. Marimea pagubelor provocate de inundatii depinde de urmatorii factori: gradul de dezvoltare socioeconomica si densitatea populatiei in teritoriul afectat, parametrii hidrologici ai viiturilor (debite,nivelurile,volumul si durata acestora), inaltmea coloanei de apa deasupra terenului afectat; durata inundarii,in special la culturile agricole. Pagubele actuale reprezinta pagubele provocate de o inundatie data la gradul de dotare al zonei afectate in anul de referinta. Pagubele potentiale reprezinta pagubele provocate de o inundatie intr-un moment viitor t la gradul de dezvoltare al zonei in acel moment. Dintre fenomenele si procesele hidrice de risc frecventa maxima revine inundatiilor, care produc cele mai mari pagube materiale si umane pe intreaga Planeta. Riscul de inundatie evaluat pt un interval de ani este direct proportional cu entitatea bunurilor care exista in zonele supuse inundatiei si cu vulnerabilitatea elementelor din intervalul de timp luat in considerare. In schimb, este invers proportional cu timpul de intoarcere a viituri. Lucrarile de protectie intervin asupra factorului timp de intoarcere, diminuand posibilitatea de inundare, prin marirea timpului de intoarcere pentru care au fost dimensionate interventiile. Masurile structurale asigura controlul inundatiilor prin executarea unor lucrari de regularizare a albiei raurilor, prin operatii de tratare a terenurilor, prin realizarea de diguri, baraje, acumulari, derivatii si canale de ocolire. Masurile non-structurale se refera la aplicarea unui management corespunzator zonelor inundate, existenta unui plan de actiune operativ si eficient, prevederea si avertizarea exacta, evacuarea persoanelor din zonele inundabile, evaluarea rezistentei cladirilor din arealele cu risc ridicat la inundatii, acordarea de ajutoare in zonele afectate si reabilitarea cat mai rapida a acestora. Viiturile: reprezint momente de varf in evoluia scurgerii apei unui rau. Ele se caracterizeaz prin creteri spectaculoase extraordinare, deosebit de rapide (de ordinul o relor) ale nivelului apei i implicit a debitului, pan la atingerea unui maxim, dup care urmeaz scderea, de asemenea rapid, a apelor (dar intr -un ritm ceva mai lent decat creterea) care revin la parametri normali de scurgere. Geneza viiturilor este legat, in primul rand, de condiiile climatice. Ele se produc ca urmare a unor ploi toreniale cu intensiti i strate de ape mari (viituri pluviale), a topirii

120

rapide a zpezii (viituri nivale) sau din cauze mixte (viituri pluvio -nivale). In funcie de distribuia in timp a precipitaiilor, viiturile sunt simple sau singulare (caracterizate printr -un singur varf) i complexe sau compuse (cu mai multe varfuri). In perioadele de inghe, scurgerile de sloiuri pot provoca baraje naturale (zpoare) care blocheaz scurgerea, generand creteri de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul ruperii. Producerea viiturilor i caracteristicile lor mai sunt determinate, in afar de condiiile climatice, de ali factori, precum: permeabilitatea, gradul de umiditate i temperatura solului, vegetaia, pantele albiilor i ale versanilor, forma i suprafaa bazinelor de recepie, caracteristicile albiilor .a. Prin defriarea pdurilor i lucrarea necorespunztoare a terenurilor in pant, omul contribuie indirect la favorizarea acestor fenomene hidrologice. Uneori, viituri puternice se produc ca urmare a distrugerii barajelor lacurilor de acumulare. Elementele caracteristice ale undelor de viitur . O viitur este definit de urmtorii parametri principali: debitul de ap, debitul maxim sau de varf, durata (timpul) de cretere, durata (timpul) de descretere, volum (fr cel de baz datorat alimentrii subterane), strat de ap scurs, coeficient de form. Aceste elemente se determin pe hidrografele viiturilor singulare. Debitul de baz este debitul rulat in condiii normale de scurgere a apelor, care se inregistreaz inainte i dup producerea viiturii. Valoric, el este, in general, dublu debitului mediu multianual. Debitul de vrf este debitul maxim pe care l ating apele n timpul viiturii. Timpul de cretere reprezint durata (in ore) dintre momentul inceperii viiturii i cel al inregistrrii debitului de varf. Timpul de descretere exprim durata de retragere a apelor, ntre momentele producerii debitului maxim i cel al revenirii la debitul de baz. El este, de regul, mai mare decat timpul de cretere. Timpul total al viiturii sau durata viiturii reprezint numrul de ore in care debitul de ap a fost mai mare decat debitul de baz. Se determin prin insumarea timpilor pariali de cretere i de descretere . Volumul viiturii exprim cantitatea de ap rulat in timpul viiturii (in m3). El poate fi determinat pe baza hidrografului, inmulind suprafaa planimetrat a viiturii cu produsul scrilor de reprezentare. Stratul de ap scurs ilustreaz grosimea unui strat uniform de ap (in mm), obinut prin repartizarea volumului de ap al viiturii pe suprafaa bazinului n amonte de seciunea considerat. Coeficientul de form a viiturii este definit ca raport ntre volumul viiturii i volumul echivalent suprafeei dreptunghiului circumscris viiturii sau ca raport intre suprafaa viit urii i cea a dreptunghiului circumscris ei. n analiza viiturilor, un eleme nt important il constituie frecvena de producere a acestora, exprimat, de regul, sub forma timpului de retur sau de revenire - T (n ani). Acesta este definit ca inversul frecvenei de apariie a unui eveniment X (in cazul viiturilor, evenimentul este asimilat unui debit de vrf). Un debit cu un timp de retur T este, deci, un debit care va fi depit, in medie, la fiecare numr T de ani. Cunoaterea tuturor elementelor menionate, pe baza examinrii tuturor viiturilor produse in diferite seciuni ale r urilor, permite specialitilor elaborarea de prognoze hidrologice privind producerea viiturilor, dimensionarea corespunztoare a construciilor i amenajrilor hidrotehnice, evaluarea riscurilor hidrologice generate de viituri. n timpul viiturilor, rurile ruleaz debite impresionante: peste 200 000 m 3/s n cazul Amazonului, 80 000 100 000 m3/s pentru Lena i Enisei, 60 000 70 000 m3/s pentru Volga i Mississippi. Pe Dunre, cel mai mare debit registrat a fost de 16 285 m 3/s n luna mai 1975. n acelai an, Someul (la Satu Mare) a atins 3342 m3/s, iar Siretul (la Lungoci), 3186 m3/s. Functiile urbane Oraele cu functii complexe sunt acelea care au n structura lor toate functiile. n aceasta grupa se ncadreaza marile capitale ale lumii. Ex.: Paris, Moscova, Tokyo, Londra etc.

121

Functia industriala s-a format odata cu dezvoltarea industriei si concentrarea acesteia n orase, n urma decaderii activitatilor mestesugaresti. Functia industriala este una din cele mai stabile functii urbane din perioada contemporana, prin care se stabilesc legaturi cu celelalte functii ale oraselor, dar asigura legaturile cu zonele din care si procura materiile prime sau n care si distribuie productia. Functia industriala prin constructiile industriale, amenajarile specifice se impune n peisaj si totodata are un impact mare asupra mediului nconjurator. Functia industriala este ndeplinita de oras, prin unitatile sale industriale. Industria oraselor este legata de nevoia de cadre specializate n domeniile industriale, ceea ce impune ca n cadrul unor mari orase industriale sa se dezvolte nvatamntul mediu sau universitar care sa pregateasca forta de munca. Ex.: Brasov pregateste specialisti n autocamioane, tractoare; Ploiesti pregateste specialisti n industria petrolului; Petrosani pregateste specialisti n minerit. Functia industriala a fost generata si de necesitatea provizionarii populatiei cu marfuri, ceea ce a facut ca unele orase industriale sa derive din foste centre comerciale (Ex. orase din: Europa, Japonia). Dezvoltarea functiilor industriale a fost favorizata de prezenta unor surse energetice, de existenta unor resurse ale subsolului, de existenta minii de lucru calificate, precum si de politicile de industrializare si dezvoltare regionala, aplicate n fostele tari comuniste, dar si n cele occidentale (Ex.: Clermont Ferrand, cel mai mare centru al cauciucului din Franta si din Vestul Europei). Functia comerciala cea mai veche functie urbana, avnd n vedere ca orasul a fost totdeauna centru de schimb, este prezenta si astazi n toate orasele. Alaturi de functia mestesugareasca, n orasele medievale, a avut rol important n evolutia lor. Astazi, aceasta functie se distinge bine n urmatoarele cazuri: orase cu trguri locale, n special cele din zonele agricole; n orasele coloniale, n care se dezvolta factoriile comerciale (agentiilor comerciale)23 dezvoltate de europeni n colonii, pentru organizarea de schimburi de produse cu populatia autohtona (Ex.: francezii au organizat asemenea agentii n America de Nord, pentru comertul cu blanuri); orase ale marilor trguri internationale, ca puncte de ntlnire a producatorilor si comerciantilor, n vederea dezvoltarii relatiilor de schimb. Ex.: Leipzig, Brno, Plovdiv, Nijnii Novgorod. Functia de transporturi este dezvoltata n strnsa corelatie cu cea industriala, dar si cu nevoile curente urbane (aprovizionarea populatiei, transportul fortei de munca). Pozitia geografica are rol important n dezvoltarea acestei functii, fiind mai mare dect n cazul celei industriale. Unele facilitati naturale existenta fluviilor, marilor, oceanelor pentru porturi, a unor terenuri plane (pentru aeroporturi) precum si a unor conditii economice convergenta de cai de comunicatie au contribuit la dezvoltarea acestei functii (noduri feroviare, rutiere, porturi, aeroporturi). Functia cultural-educationala si de cercetare este caracteristica oraselor universitare, n care exista institutii specializate n domeniu. Ex. de centre universitare: Coimbra, Salamanca, Oxford, Cambridge, Berkeley (San Francisco), New Haven, Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca etc. Functia strategico-militara, cu rol important n evul mediu si secolul XIX-lea, astazi nu mai este un factor urbigen. Marile orase ale lumii pastreaza aceasta functie, totusi este mai pronuntata n unele orase porturi (baze militare). Ex.: Toulon, Irkuts, Gibraltar, Vladivostok, etc. Functia administrativ-politica, veche, ca si cea comerciala, este caracteristica oraselor care ndeplinesc functia de capitala (de tara, regiune, judet). Aceste orase si dezvolta functia administrativ-politica alaturi de celelalte functii urbane. cu functii de servicii. Functia turistico-balneara este caracteristica pentru orasele statiuni montane si balneare. Ex.: Predeal, Vatra Dornei, Atlantic City (statiune balneara a newyorkezilor).

122

Functia de cult, bine dezvoltata n evul mediu, a devenit secundara n orasele contemporane. Are importanta n centrele de pelerinaj: Mecca, Allahabad, SantiSago de Compostela etc. Europa: Orasele mari sunt rezultatul imbinarii unor functii complexe, cea politicacapitale astazi sau in trecut, administrativa, metropole ale unor foste imperii coloniale intra sau extraeuropene, industriala, comerciala-noduri portuare, maritime sau fluvio-maritime. Se remarca Londra-12 mil. loc., Paris-9,8 mil. loc., Moskova- 13,6 mil. loc., Sankt Petersburg-4,7 mil. loc., Kiev- 2,6 mil. loc., Berlin-4,2 mil. loc, interurbatia Atena-Pireu-3,5 mil. loc., Brukelles-1,8 mil. loc., Viena-1,9 mil. loc., Lisabona-2,9 mil. loc., Stockolm-1,7 mil. loc., Copenhaga-1,4 mil. loc., Varsovia- 2,4 mil. loc.,Praga- 1,2 mil. loc., Budapesta-2,4 mil. loc, etc. Sunt relativ putine capitalele a caror dezvoltare a fost determinata de pozitia centrala, acestera avand o functie portuara slaba sau chiar absenta: Roma-3,3 mil. loc., Bucuresti- cca. 2 mil. loc, Madrid-5 mil. loc. Specifica Europei este si dezvoltarea metropolelor regionale, mai ales in statele mari ce au o structura federala: Milano-3,8 mil. loc., Munchen-1,9 mil. loc, Salonic, Edinburgh. Orasele industriale sunt grupate in principalele bazine carbonifere: Manchester-2,5 mil. loc, Birmingham-2,6 mil. loc, Leeds-2,1 mil. loc., Torino-1,5 mil. loc., orasele din bazinul Rhur, etc. Orasele portuare sunt mai slab reprezentate decat in Asia Musonica: Barcelona, Hamburg, Glasgow, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Genova. Marile religii ale lumii In toate regiunile lumii, credintele religioase au determinat sau influentat intr-o anumita masura modul de viata al populatiei, precum si anumite caracteristici demografice sau sociale. Desi in lumea dezvoltata credintele si practicile religioase au scazut in intensitate, cea mai mare parte a populatiei fiind indiferenta la fenomenul religios, influenta trecuta a acestora se face remarcata in peisajul oraselor si satelor, adesea dominante de edificii religioase, prin intermediul traditiilor, obiceiurilor. Studiul geografic al religiilor prezinta numeroase dificultati datorita lipsei de date statistice valabile. Cifrele referitoare la apartenenta religioasa a populatiei lumii sunt relative existand numeroase divergente, in functie de sursa si autor. Clasificareaa religiilor din punct de vedere geografic difera de cea practicata de teologi sau istorici, geograful fiind mai putin interesat de credintele propriu-zise sau de locul de aparitie al acestora si acordand o atentie mai mare distributiei si variatiilor spatiale, impactului pe care diverse sisteme geografice il au asupra fenomenelor demografice, asupra vietii economice sau peisajului geografic. Se diferentiaza trei categorii de religii: - religii universale: fac parte crestinismul, islamismul si buddhismul. Aceste religii isi reclama aplicabilitatea la intreaga umanitate si incearca transmiterea credintei prin munca misionarilor si convertire. - religii etnice: sunt incluse hinduismul, iudaismul, shintoismul. Aceste religii se identifica teritorial cu anumite grupe etno-culturale. - religii tribale (traditionale): animismul sau shamanismul constituie forme speciale ale religiilor etnice, cu un numar redus al membrilor, prin apropierea de natura. Religiile universale tind sa fie expansioniste, atragandu-si permanent noi aderenti din zone sau regiuni geografice diverse, religiile etnice sunt regionale si nu prezinta tendinte expansioniste, iar religiile tribale tind sa se contracte, sa se restranga spatial, pe masura ce aderentii sunt incorporati in societatea moderna sau convertiti la alte religii. Din punct de vedere al numarului aderentilor, religiile universale detin aprox. 58% din totalul populatiei mondiale.

123

Religia crestina este dominanta numarand 2 miliarde de aderenti, respectiv 33.76% din populatia mondiala. Ramas cantonat multa vreme in Europa si in cateva nuclee din Asia de Vest sau Africa de Nord-Est, a cunoscut o expansiune rapida, odata cu instalarea europenilor in noile teritorii din America, sudul Africii, Australia, Noua Zeelanda si Asia de Sud. In cadrul acesteia, se diferentiaza: - catolicismul, cu aproape 1 miliard aderenti, respectiv 16.9% din populatia mondiala. Este bine reprezentat in tarile Americii Latine, in Europa (mai ales in Italia, Spania, Franta, Austria, Polonia, Germania, Elvetia, Marea Britanie), SUA si Canada. - protestantismul, cu aproape 400milioane aderenti, reprezentand 6.9% din populatia mondiala. divizat in numeroase confesiuni si secte, extinzandu-se in America de Nord, Africa, Europa (Anglia, Germania, Elvetia, tarile scandinave), Asia si Oceania. - ortodoxismul, cu peste 200milioane aderenti, respectiv 3.8% din populatia mondiala. Este localizat in Bizant, respectiv in Grecia si tarile Europei de Est. - alte religii, precum anglicanismul, adventismul de ziua a saptea, baptismul reunesc cca 345milioane aderenti, reprezentand 4.6% din populatia mondiala. Islamismul se situeaza pe locul 2 in lume, ca numar de aderenti, insumand 19.2% din populatia mondiala, respectiv 1.1miliarde persoane. Se diferentiaza: sunniti (83% din totalul islamicilor), iiii (16%) si kharijitii (1%). S-a extins rapid in Asia Occidentala si Centrala, in Asia de Sud(Pakistan si Bangladesh), in Asia de sud-est (Malaysia si Indonezia), in Africa de nord si centrala, sudul Europei (Albania). Progreseaza in numeroase tari din Europa de vest, ca urmare a imigrantilor proveniti din Africa de nord sau Asia de sud si sud-vest. Buddhismul inregistra in 2000 cca 323milioane de aderenti, respectiv 5.6% din populatia mondiala. S-a raspandit in Extremul Orient, in China, Mongolia, Japonia si tarile sud-est asiatice, Nepal si Sri Lanka. A avut de suferit in statele asiatice cu regim comunist, Mongolia, Tibet, Coreea de Nord, China si Vietnam. Religiile etnice caracterizeaza cca 20% din totalul populatiei mondiale. In cadrul acestora se detaseaza hinduismul (780milioane aderenti, 13.6% din populatia mondiala), religiile est-asiatice (sincretismul, confucianismul, taoismul, cu 232 milioane aderenti, 4.3% din populatia mondiala), shintoismul (cu circa 2.8 milioane aderenti) si iudaismul (14.1 milioane persoane, 0.3% din populatia mondiala). Hinduismul predomina in India si Bangladesh, Sri Lanka si Asia de sud-est. Iudaismul a aparut in Orientul Apropriat, azi fiind pe toate continentele, cu efective insemnate in America de nord, Asia si Europa. Religiile tribale detin o pondere redusa in totalul populatiei mondiale, de numai 2.4%, cu 95 milioane aderenti. Sunt raspandite in Africa si Asia. Toate marile religii au aparut in Asia, in regiunile cu cele mai vechi concentrari umane. Iudaismul a aparut in Palestina, in sec al XIII-lea i.Hr., buddhismul s-a nascut in sec al V-lea i.Hr. in Nepal si Campia Gangelui, hinduismul a aparut in sec al III-lea i.Hr. in nordul Indiei, crestinismul s-a nascut in Palestina, acum 20 secole si islamismul in Arabia Occidentala, in sec al VII-lea d.Hr. In prezent, putine societati sunt omogene d.p.d.v. religios, de cele mai multe ori, religii diferite sau variante diferite ale aceleiasi religii coexistand pasnic. Credintele si practicile religioase au suferit in statele dezvoltate, mai ale in cele in care populatia are un nivel ridicat de instruire sau in statele fost comuniste. Influenta religiilor asupra populatiei: - fiecare mare religie a determinat o atitudine particulara fata de lume si viata si aceasta orientare a afectat dezvoltarea societatii.

124

- toate religiile au avut efecte demografice, in masura in care au dictat reguli cu privire la mariaj, celibat, avort sau controlul nasterilor. - toate religiile au efecte economice, in masura in care au influentat regimul alimentar; au contribuit la dezvoltarea pescuitului si viticulturii. - au un efect social mult mai important prin faptul ca au indus un anumit comportament, o anumita atitudine fata de munca, bani, acumularea de bunuri sau bogatii. - toate religiile au contribuit la difuzia unei limbi, a unei scrieri, a unui calendar sau a unui sistem juridic.

Categorii de arii naturale protejate in Romania Aria protejata este un termen conservationist, utilizat pentru ceea ce publicul cunoaste n general sub denumirea de rezervatie naturala, parc national, parc natural, rezervatie a biosferei. Comisia Parcurilor Nationale si a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii (IUCN), defineste aria protejata ca o suprafata de teren sau acvatica destinata n mod special protectiei si conservarii biodiversitatii, resurselor naturale si culturale si gestionata conform unor legi si reglementari juridice. Initiativele de protectie a naturii au pornit de la necesitatea salvarii speciilor floristice si faunistice rare sau amenintate cu disparitia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importanta nationala sau internationala, declarate parcuri sau rezervatii. Lista organizatiilor si a programelor internationale care au ca obiectiv principal sau secundar protectia si conservarea elementelor naturii si ale cadrului socio-cultural este deosebit de vasta; pentru exemplificare, le vom cita pe cele mai reprezentative: Organizatia pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO); Fondul Mondial de Ocrotire a Naturii (WWF), Consiliul International pentru Ocrotirea Pasarilor (CIPO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO); Comitetul Special pentru Cercetari Oceanice (SCOR), Comitetul Special pentru Cercetarea Antarcticii (SCAR), Programul Biologic International (IBP), Programul Omul si Biosfera (MAB), Programul Ecologic pentru Europa (1995), Planul regional de actiune Parcuri pentru Viata (1992), Planul de Actiune pentru Ariile Protejate din Europa. Cel mai important demers n conservarea elementelor cadrului natural si/sau cultural-istoric l reprezinta crearea pe cale legislativa a retelei de arii protejate la nivel national si international. Fiecare tara opteaza pentru categorii diferite de arii protejate n functie de potentialul natural si cultural de care aceasta dispune si de obiectivele urmarite. Categorii de zone protejate (bunuri materiale, imateriale, suprafete oxigenate): A . Arii naturale protejate - zone terestre, acvatice si/sau subterane, cu perimetru legal stabilit si avnd un regim special de ocrotire si conservare, n care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita; B. Zone culturale protejate teritorii in care se conserva si se protejeaza bunuri materiale si imateriale ale patrimoniului cultural: a) bunuri materiale: - ansambluri arhitectonice deosebite (complexul Brancusi); - monumente cultural-religioase (manastirile din Bucovina, Subcarpatii Getici etc., bisericile fortificate); - centrele istorice ale oraselor si municipiilor (Sibiu, Brasov. Sighisoara etc.);

125

- elemente reprezentative pentru un anumit stil arhitectonic (Palatul Parlamentului, Palatul CEC, Casa Capsa, Universitatea din Bucuresti, Universitatea de Arhitectura Ion Mincu, BCU etc.); - monumente istorice (mausoleul de la Valea Mare-Pravat, mausoleul din Tulcea etc.); - cetati (Rasnov, Prejmer, Neamt, Suceava, Deva); - castele (Bran, Peles, Huniazilor); - palate (Palatul culturii din Iasi, Palatul culturii din Targu Mures, Cotroceni, Regal, Sutu etc.); - case memoriale (B.P.Hasdeu Campina, George Toparceanu-Namaiesti, Ion Creanga etc.); - ruine (Sarmisegetusa-Orastie; Drobeta -Turnu Severin, Histria etc.) b) bunuri imateriale: traditii, obiceiuri, mestesuguri C) Suprafete oxigenante spatii verzi si acvatice din interiorul asezarilor umane sau situate in apropierea acestora. Regimul de protectie in cazul acestora este destul de strict, de calitatea suprafetelor oxigenante depinzand calitatea serviciilor de agrement si, in general, calitatea locuirii in mediul urban. Tipologia terenurilor cu functie de spatii verzi este complexa, clasificarea acestora bazandu-se pe mai multe criterii: (modul de folosinta si functionalitatea, amplasamentul, marimea, alte criterii : adresabilitatea (destinatarii sau utilizatorii); accesibilitatea; forma de proprietate (regimul juridic);starea de sanogeneza; modelul arhitectural (stratificarea pe verticala a vegetatiei). D) Colectii muzeistice (geologice, paleontologice, botanice, etnografice, sculpturale, de tablouri etc.) E) Gradini botanice, zoologice, acvariile, terariile si parcurile dendrologice zone de conservare ex situ a speciilor floristice si faunistice. F) Rezervatii semincere sau bancile de gene destinate conservarii materialului genetic al speciilor floristice si faunistice (genofondului) sau unor scopuri stiintifice sectoriale (spatii destinate exclusiv cercetarii stiintifice, bazata pe utilizarea elementelor antropice sau antropizate pt. experimentare). Categorii de arii protejate delimitate de IUCN: - CATEGORIA I.b Arie Naturala Salbatica: arie protejata gestionata n principal pentru protectia salbaticie. Nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta categorie in Romania. - CATEGORIA 2II Parc National: arie protejata gestionata in principal pentru protectia ecosistemelor si recreere. Denumirea categoriei in Romania - Parc National Parcul National Retezat. Masivul Retezat, una dintre cele mai valoroase zone montane din Romnia, a fost recunoscut ca Parc National nca din anul 1935, fiind astfel primul parc national legal constituit din tara noastra. - CATEGORIA 3III Monument Natural: arie protejata gestionata n principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice. Denumirea categoriei in Romania Monument Natural/Monument al Naturii. Unul din cele trei exemplare de stejari seculari din specia stejarului brumariu- monumente ale naturii - comuna M. Kogalniceanu. - CATEGORIA 4IV Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor: arie protejata gestionata n principal pentru conservare prin interventii de management. Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Naturala Lacul si golul alpin Blea, cu o suprafata de 120,40 ha, care ocroteste peisajul glaciar, lacul, stncariile, flora si fauna specific alpine. - CATEGORIA 5V Peisaj Terestru/Marin Protejat (Parc natural): arie protejata gestionata n principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere. Denumirea categoriei in Romania Rezervatie Peisagistica (Parc Natural): Masivul Piatra Cetii (Muntii Trascau) - Rezervatie peisagistica. - Categoria VI Zone de exploatare extensiva a resurselor: nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta categorie in Romania.

126

Clasificarea realizata de IUCN delimiteaza 10 categorii de arii protejate, n functie de obiectivele urmarite n arealele supuse protectiei si de modul de gestionare a resurselor naturale, specific fiecarei categorii. n conformitate cu normele si clasificarea IUCN, cele 10 categorii necesare gestionarii durabile a resurselor naturale, pot fi incluse n 4 grupe: a) Grupa A include 5 categorii de arii protejate, monitorizate de CNPPA (Comisia Parcurilor Nationale si a Ariilor Protejate din cadrul IUCN) si de Centrul mondial de monitoring si avizate tehnic, la cerere, de CNPPA: - Rezervatii stiintifice sau rezervatii naturale integrale (Rosca - Buhaiova, Pestera Closani, Fetele Dunarii, Rpa cu lastuni Divici etc.; - Parcuri Nationale (Retezat, de la Vanoise, des Ecrins (Franta), Stelvio (Italia), Stenshuvud (Suedia); - Monumente ale naturii (Detunata Goala, Rpa Rosie, Locul fosilifer Aliman, Pestera dela Movile, Piatra Teiului etc.; - Rezervatii naturale sau arii de gestionare a habitatelor si speciilor (Fnatele Clujului-Coprsaie, Lacul Sf. Ana, Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Mohos. - Rezervatii peisagistice sau parcuri naturale (peisaje terestre sau marine protejate). Teritoriile incluse n categoria A sunt definitiv sustrase activitatilor umane care perturba echilibrele naturale. b) Grupa B cuprinde categorii care prezinta o importanta particulara pentru IUCN, dar care nu tin exclusiv de resortul IUCN (monitoringul si expertiza tehnica pot fi asigurate de CNPPA, la cerere): - Rezervatii de resurse naturale; - Rezervatii antropologice; - Rezervatii naturale amenajate, cu utilizari multiple. Aceasta grupa reuneste teritorii pentru care conservarea patrimoniului natural constituie un obiectiv major, orice interventie artificiala, susceptibila de a altera aspectul, compozitia si evolutia naturii, fiind interzisa. Anumite activitati umane traditionale pot fi tolerate, n conditiile n care nu contravin scopurilor conservarii; orice activitate noua este interzisa; vizitatorii pot fi admisi, cu conditia respectarii unor reglementari stricte. c) Grupa C include categorii dependente de programe sau de acorduri internationale; n acest caz, CNPPA poate fi solicitata pentru monitoring si poate sa contribuie cu o expertiza particulara, n cooperare cu alte institutii, fata de care IUCN are un statut consultativ. Grupei C i apartin: - Rezervatii ale biosferei (categorie dependenta de programul international Omul si Biosfera-MAB- initiat de UNESCO n 1972, ca o continuare a Programului Biologic International) - Rezervatii ale patrimoniului mondial (bunuri naturale ale patrimoniului mondial: zonele umede de habitat pentru avifauna acvatica, de importanta internationala), conduse potrivit prevederilor Conventiei Internationale de la Ramsar (1971), respectiv Conventiei internationale privind protectia patrimoniului mondial natural si cultural, adoptata de Conferinta Generala a UNESCO (16 nov. 1972). n teritoriile incluse n aceasta categorie ocupatiile umane traditionale sunt admise, dar reglementate; pot fi tolerate de asemenea anumite activitati umane noi, supuse unor reglementari speciale. ntruct aceasta grupa prezinta adesea interes mai ales n planul activitatilor de agrement, n cadrul teritoriilor aferente se pot dezvolta anumite amenajari recreative si pentru promenada, n zone bine delimitate si n conditii de compatibilitate cu obiectivele protectiei naturii. d) Grupa D reuneste n general teritorii vaste, orientate n general catre agrement de calitate si n care, principiile de conservare a patrimoniului natural sunt luate n considerare. Aici pot fi incluse: proprietati private, sate ( Sapnta, de ex.)etc. O astfel de grupa prezinta deci, nainte de toate, un interes recreativ, dar si cultural, estetic si natural.

127

Amenajarile necesare n acest caz reclama anumite implantari culturale, sportive, recreative. Activitatile umane traditionale sau noi, compatibile cu obiectivele vizate, sunt n general permise; circulatia motorizata este n general permisa, nsa poate fi reglementata n anumite zone de interes special (cu monumente naturale). Categoriile de arii protejate aferente celor patru grupe pot fi gestionate n cadrul sistemului national de conservare; experienta internationala atesta faptul ca, notiuni ca Parc National, Parc Natural, Rezervatie acopera teritorii si simbolizeaza sisteme de protectie uneori foarte diferentiate de la un continent la altul, de la o tara la alta, pe zone climatice. Categorii de arii protejate dependente de programe si conventii internationale: - CATEGORIA 6 Rezervatii ale biosferei arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se ntind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase. - Categoria 7 Zone umede de importanta internationala: Zonele umede de importanta internationala sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede. Managementul acestor zone se realizeaza n scopul conservarii lor si al utilizarii durabile a resurselor biologice pe care le genereaza, n conformitate cu prevederile Conventiei privind conservarea zonelor umede de importanta internationala n special ca habitat al pasarilor acvatice. (Ex: Balta Mica a Brailei(2001), Lunca Muresului, Complexul Piscicol Dumbravita si Lacul Techirghiol). - Categoria 8 - Situri ale patrimoniului natural universal: Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural n cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. Marimea arealului lor este determinata de cerintele pentru asigurarea integritatii si conservarii elementelor supuse acestui regim de protectie. n cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt orientate pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului natural. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizeaza n conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare, cu respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, sub egida UNESCO. (Ex. Pestera Ursilor Perimetrul experimental Sabed; Rezervatia Biosferei Delta Dunarii Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB Omul si Biosfera), Zona Umeda de Importanta Internationala (Secretariatul Conventiei Ramsar) si Sit al Patrimoniului Natural Universal UNESCO); - Categoria 9- Arii speciale de conservare (SAC): Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, mentine si acolo unde este cazul de a readuce ntr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat. Managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate n alte planuri de management si masuri legale, administrative sau contractuale n scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a habitatelor speciilor ca si perturbarea speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului dar susceptibil de a-l afecta ntr-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinnd cont de obiectivele de conservare a ariei. In ariile respective, Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte care afecteaza aria; orice activitate n aceste zone se va face cu consultarea publicului. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat n conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21 mai

128

1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice si fac parte din reteaua europeana NATURA 2000. - Categoria 10 - Arii de protectie speciala avifaunistica (SPA): Ariile de protectie speciala avifaunistica sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, mentine si acolo unde este cazul de a readuce ntr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice, mai ales a celor mentionate n anexele 3 si 4. Managementul ariilor speciale de protectie se realizeaza ca si pentru ariile speciale de conservare . Ariile speciale de protectie sunt desemnate de stat n conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea p asarilor salbatice si fac parte din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de catre Comisia Europeana. Lacul Amara -arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G. nr.2151/2004; Lacul Fundata-arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G. nr.2151/2004; Lacul Strachina - arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G. nr.2151/2004; Aria de protectie speciala avifaunistica Bentul Mic, Bentul Mic Cotoi ,Bentul Mare, care include si situl arheologic Popina Bordusani unde sunt conservate resturi de cultura spirituala si materiala getodacice -declarata prin H.G. nr.2151/2004. Sursele de degradare a mediului Sursele de degradare a mediului reprezint ansamblul activittilor antropice care depsesc capacitatea de suport a mediului si impun transformri semnificative n functionalitatea si structura ecosistemelor naturale si comunittilor umane. Functie de natura sursei de degradare se pot delimita surse industriale (extractie si prelucrare), menajere si asimilabile cu cele menajere (birouri, comerciale, depozitare), agricole, spitalicesti, mobile (rutiere, feroviare, aeriene, speciale), alte categorii (rampe de deseuri menajere si industriale, infrastructuri). Surse industriale - sunt reprezentate de agenti economici din aglomeratia urban a (densitti foarte ridicate) sau din centrele urbane din spatiul metropolitan care prin natura si dimensiunile lor au determinat si determin aparitia unor probleme de calitate a mediului. Recunoscute prin problemele pe care le genereaz n calitatea mediului sunt activittile industriale cu profil energetic (CET-urile), chimic, metalurgic, constructii de masini, extractiv (exploatrile de petrol, precum si exploatrile de balast din lungul raurilor), electronic si electrotehnic, materiale de constructii, tratarea deseurilor animale; toate aceste activitti determin un risc tehnogen foarte ridicat. Desi majoritatea unittilor industriale sunt amplasate pe platforme situate la periferia localittilor, ele au o incident ridicat asupra mediului, emisiile de noxe afectnd semnificativ starea de sntate a populatiei din proximitate. n cazul municipiului Bucuresti, extinderea orasului a determinat nghitirea unor platforme industriale, unde se desfsoar si activitti cu impact ridicat asupra mediului, reconversia lor fiind un proces destul de lent, costisitor, incoerent si, n cele mai multe cazuri, incorect. n categoria surselor industriale au fost considerate si unittile a cror activitate a ncetat, ns care pun n continuarea probleme datorit substantelor care sunt blocate pe instalatii sau n depozite, exploatrii necorespunztoare a spatiului (spatii neproductive), deteriorrii constructiilor sau polurii istorice. n prezent majoritatea unittilor mari care au functionat nainte de 1990, au suprafete construite neutilizate, n avansat stare de degradare. Multe din aceste spatii sunt vizate pentru transformarea n zone rezidentiale, desi n multe cazuri terenul nu este pretabil pentru astfel de functii. Sursele industriale au cunoscut transformri semnificative dup 1990, majoritatea unittilor mari intrnd ntr-un amplu proces de restructurare (fragmentare, retehnologizare, reconversie, nchidere, dezafectare), ce a avut si are implicatii n calitatea factorilor de mediu. Reprezentative n acest

129

sens sunt unittile industriale mari, care si-au redus semnificativ capacittile de productie sau si-au ncetat activitatea. Tendinta actual este de dezvoltare a unittilor industriale mici si mijlocii (n special n primele dou inele urbane), care desi la nivel local au un impact mai redus asupra mediului, sinergic actioneaz la fel de agresiv. Atrage atentia cresterea numrului de unitti economice care vehiculeaz substante chimice cu diferite grade de periculozitate, cu incident n special asupra angajatilor (de exemplu industria poligrafic, chimic, profile metalice). Sursele industriale se caracterizeaz printr-un impact foarte ridicat asupra calittii aerului, diversitatea noxelor emise fiind foarte ridicat. Principalele surse industriale de degradare a calittii aerului sunt CET-urile (pulberi n suspensie si sedimentabile, oxizi de sulf, azot si carbon), unittile din industria chimic (cu amoniac, acid clorhidric, clor molecular, oxizi de sulf si azot, solventi organici), industria materialelor de constructie (cu pulberi sedimentabile si n suspensie), industria metalurgic si constructoare de masini (pulberi n suspensie si sedimentabile cu continut ridicat de metale grele, oxizi de azot si sulf, compusi organici volatili). Degradarea calittii aerului prin mirosuri este specific unittilor industriale alimentare (abatoare), tratarea deseurilor si pielriei. Probleme legate de zgomot apar n cazul n care exist vecintti ncompatibile cu spatiile industriale (n special rezidentiale, de nvtmnt, sanitare). Disfunctionalitti determinate de zgomot sunt generate de unittile industriale care au fost incluse n cadrul localittilor prin extinderea lor, cele mai multe fiind specifice municipiului Bucuresti. Cresteri ale nivelului mediu al sunetului apar datorit traficului, manipulrii mrfurilor, diferitelor procese de productie etc. incidenta cea mai ridicat resimtindu-se asupra personalului si mai putin asupra zonelor din proximitate. Efectele negative sunt amplificate, dac unittile industriale au program de functionare si n timpul noptii, afectnduse n acest fel perioada de odihn a populatiei. n cazul apelor, sursele industriale sunt responsabile de aparitia compusilor toxici speciali, dar si de cresterea semnificativ a celorlati indicatori de calitate. Majoritatea surselor industriale evacueaz apele uzate industriale n reteaua de canalizare urban (aglomeratia urban a municipiului Bucuresti) sau direct n receptori (Dunre, Arges etc.), volumele lor fiind n unele cazuri foarte ridicate. Dac se tine seama de faptul c mari consumatori de ap vehiculeaz volume importante de ap, putem aprecia impactul calitativ asupra apelor de suprafat si subterane. Sub aspect calitativ problemele cele mai mari apar n cazul unittilor care folosesc substante periculoase n procesul de productie (cianuri, baze, acizi, metale grele, substante petroliere etc.), unde riscul de ncrcare suplimentar a apelor uzate din canalizarea oraselor si ulterior a apelor rurilor receptoare este maxim. Majoritatea unittilor industriale ce vehiculeaz substante periculoase detin instalatii pentru epurarea apei, care datorit vechimii sau modului de exploatare nu dau randament maxim. Astfel, unittile din industria metalurgic, constructoare de masini si chimic detin statii de neutralizare a apelor acide si bazice, cele mai multe dintre acestea realizate n anii `70, fiind n prezent n stare de functionare. De asemenea, un numr ridicat de unitti industriale detin decantoare, separatoare sau filtre pentru retinerea suspensiilor, produselor petroliere sau grsimilor. Din ce n ce mai multe unitti industrial detin statii de epurare sau preepurare proprii. O problem deosebit legat de unittile industriale este gestionarea deseurilor, surse industriale fiind mari generatoare de deseuri (lemn, span, nmoluri acide si bazice, baterii uzate, uleiuri uzate, sticl, carton, hrtie, materiale plastice, solutii de developare, cauciucuri, produse chimice secundare). Unittile industriale detin spatii de depozitare temporar, nefiind permis depozitarea ndelungat a deseurilor n spatiul lor. De remarcat c majoritatea unittilor industriale recicleaz deseurile refolosibile prin unittile de profil. Problemele de mediu generate de unittile industriale sunt accentuate de dimensiunea redus sau de lipsa suprafetelor oxigenante pentru separarea de celelalte functiuni urbanistice. Astfel, exist un numr foarte ridicat de unitti industriale la care ponderea spatiilor verzi este 0

130

% sau ntre 0-5 % din suprafata total a unittii. Din acest motiv, impactul asupra esteticii urbane este mai ridicat. n cazul activittilor industriale, trebuie s se tin seama nu numai de valenta de generator de poluanti, ci si de cea de consumator principal de ap, energie si materii prime. Un aspect foarte important sub aspect cantitativ este reprezentat de pierderile care pot fi determinate de starea proast a instalatiilor, de evaporare sau de nglobarea n produsele finite. Cele mai mari pierderi sunt determinate de nglobarea n produs (n special la unittile din industria alimentar) si de evaporare (unittile cu procese tehnologice la temperaturi nalte), pierderile din retele fiind de obicei neglijate. Pierderile din retelele de alimentare sunt functie de vechimea lor si materialul din care sunt realizate. Surse agricole - Activittile agricole detin, ca areal de manifestare, ponderea cea mai important din economia tarii. Prin caracterul intensiv al culturilor (mecanizare, chimizare, irigatii), sursele agricole contribuie la degradarea calittii solurilor, apelor de suprafat si subterane, afectarea ecosistemelor naturale si a calittii locuirii. Nu trebuie neglijat influenta culturilor de subzistent, unde se utilizeaz tehnici agricole necorespunztoare (utilizarea inadecvat a substantelor chimice, abandonarea lucrrilor de mbunttiri funciare, fragmentarea excesiv a propriettii, terenuri abandonate, etc). ncercarea de a face fat concurentei induse de produsele din import a contribuit la diversificarea tehnicilor aplicate pentru a obtine productii ridicate cu costuri ct mai mici (utilizarea solariilor, cresterea inputurilor de energie prin ngrsminte chimice, pesticide, hormoni de crestere, irigatii, soiuri modificate genetic), cu consecinte negative asupra calittii mediului si a produselor agricole. n cazul activittilor de crestere a animalelor probleme apar datorit amplasrii ecorespunztoare a unittilor de productie sau functionrii defectuoase a instalatiilor de reducere a impactului asupra mediului. Specifice lor sunt mirosurile neplcute, volumele ridicate de ape uzate incarcate cu substante organice ce ajung n sistemele acvatice si cantittile mari de deseuri zootehnice, care ti gsesc din ce n ce mai greu utilizare ntr-o agricultur de subzistent sau din ce n ce mai chimizat. Datorit depozitrii deseurilor zootehnice, n apropierea fermelor mari se contureaz zone degradate, ce pun probleme mai ales dup dezafectarea lor. Astfel, n multe situatii, fermele dezafectate au fost transformate n spatii rezidentiale, fr a se tine cont de pretabilitatea redus pentru o astfel de zon functional datorat polurii istorice. Surse mobile: sunt reprezentate de mijloacele de transport participante la trafic, n aria metropolitan a municipiului Bucuresti deosebindu-se mijloacele de transport rutiere, feroviare, fluviale si aeriene. Traficul rutier reprezint principala surs mobil de degradare a mediului prin zgomot si noxele evacuate. Cel mai intens trafic, deci cea mai mare intensitate a zgomotului si cele mai mari concentratii de noxe emise, se nregistreaz n aglomeratia urban a municipiului Bucuresti pe arterele de categoria I, respectiv pe drumurile nationale, 1A, 2, 3, 5, 6, 7, precum si pe autostrzile Bucuresti-Constanta si Bucuresti-Pitesti. Problemele cele mai acute apar n intervalele cu trafic intens, diferite functie de importanta arterelor de circulatie (legtur cu locurile de munc maxime de luni pn vineri n intervalele 7.00-9.00, 12.00-14.00, 16.00-19.00; cu zone de agrement maxime la nceputul si sfrsitul perioadelor libere; cu spatiile comerciale si de depozitare 7.00-11.00, 15.00-20.00). Problemele de mediu pe care le ridic traficul rutier sunt accentuate de starea proast a carosabilului, intensitatea ridicat a traficului greu si/sau a autovehiculelor depsite din punct de vedere tehnic, fragmentarea excesiv, conditiile meteorologice nefavorabile ori comportamentul soferilor. Alturi de traficul rutier, traficul feroviar se constituie ntr-o surs important de zgomot si vibratii. Traficul de cltori se desfsoar permanent, cu mici diferentieri sezoniere; existenta unor trenuri care circul noaptea accentueaz incidenta zgomotului, afectnd programul de odihn al populatiei rezidente n apropierea cilor ferate. Alte surse mobile de degradare a mediului sunt constituite de traficul fluvial de pe Dunre si traficul aerian, acesta din urm fiind concentrat n zona aeroporturilor internationale Henri Coand si Bneasa, culoarele de zbor fiind afectate de nivelul ridicat al zgomotului provocat de aparatele de zbor. Sursele mobile au manifestare liniar ,

131

disfunctionalittile de mediu fiind concentrate n lungul retelelor de infrastructur principale. Cu toate acestea nu trebuie neglijate probleme determinate de amenajarea infrastructurilor care suport traficului, spatiile de parcare, deseurile rezultate datorit functionrii vehiculelor, cantittile ridicate de combustibili utilizate pentru functionare etc. Surse menajere: Spatiile rezidentiale reprezint surse importante de degradare a mediului, datorit volumului ridicat de deseuri generat si presiunii ridicate pe care o exercit prin consumul resurselor. Gospodriile devin prin concentrare sau din cauza lipsei unor dotri edilitare (alimentare cu ap, canalizare, nclzire centralizat), surse de poluare a aerului (iarna, prin nclzirea locuintelor pe baz de combustibili fosili) si a apelor (prin scurgerea apelor uzate n reteaua hidrografic sau prin infiltrarea lor n pnza freatic). n prezent, sursele menajere sunt printre cele mai importante forme de degradare a calittii mediului ntruct: consumul casnic si implicit volumul de deseuri generat a crescut si s-a diversificat semnificativ, sub efectul direct al deschiderii economice si al cresterii puterii de cumprare; controlul impactului asupra mediului al surselor menajere este foarte greu de realizat si de limitat; infractionalitatea de mediu (depozitarea haotic a deseurilor, evacuarea necontrolat a apelor uzate, vandalizarea vegetatiei) sunt fenomene specifice n interiorul si proximitatea spatiilor rezidentiale; nu sunt respectati indicatori minimali de locuire n asezrile umane sursele menajere sunt consumatoare de spatiu pentru locuit si pentru spatii anexe, tendinta de crestere a suprafetelor construite n scop rezidential fiind foarte ridicat. Valorile reduse ale ponderii gospodriilor care au acces la reteaua de alimentare centralizat demonstreaz problemele de ordin igienicosanitar ce pot s apar n cazul degradrii calittii surselor care sunt utilizate n prezent (n special forajele de mic adncime). Accesul la reteaua de alimentare cu gaze mbuntteste securitatea energetic a asezrilor umane si contribuie la scderea impactului asupra mediului prin centralele termice. Sursele menajere impun si existenta unor functii urbanistice comerciale, de agrement si recreere, spitalicesti, educationale, de cultur etc., ce contribuie la modificri semnificative ale mediului prin cresterea gradului de artificializare. Sursele menajere sunt generatoare de deseuri, ce au n compozitie substante organice (46 %), alturi de care se gsesc hrtia si cartonul (20 %) si materialele plastice (12 %). Cantitatea si compozitia deseurilor menajere produs n gospodrii depinde de tipul locuintei, nivelul de trai, numrul si structura membrilor gospodriei, de anotimp, nivelul de dezvoltare al zonei, gradul de recuperare al deseurilor n gospodrie etc. O problem legat de sursele menajere este gestionarea deseurilor voluminoase si din constructii, care nu sunt preluate de ctre firmele de salubritate dect cu costuri suplimentare, fapt ce determin aparitia la limita localittilor, n zonele accesibile rutier, a unor depozite necontrolate de deseuri. n afara deseurilor menajere se ridic problema apelor uzate menajere caracterizate prin concentratii foarte ridicate de substante organice si detergenti. Alte categorii de surse de degradare: n aceast categorie sunt incluse activittile cu areal de influent redus, ns care pot pune probleme de mediu n cazul unei gestiuni necorespunztoare (activittile din sectorul sanitar, depozitele de deseuri, constructiile abandonate, transporturile speciale, activittile pisiciole). Sursele sanitare - Activittile din sectorul sanitar ridic probleme de gestionarea deseurilor, riscul biologic fiind printre problemele ce se doresc a fi minimizate n viitor. Problemele cele mai importante apar la spitalele mari unde volumele de deseuri depsesc 20 tone pe an. Volumul de deseuri sanitare depinde de numrul de pacienti si de complexitatea actelor medicale care se desfsoar n cadrul acestor unitti. Surse sanitare au fost considerate si unittile de radiologie, care prin tipurile de deseuri produse si instalatiile utilizate se ncadreaz n categoria surselor de degradare a mediului. De asemenea, cabinetele medicale amplasate n spatiile rezidentiale, cresc considerabil riscul de mbolnvire al locuitorilor din spatiile respective, n conditiile n care sunt vizitate preponderent de persoane cu probleme de sntate.

132

Depozitele de deseuri - Depozitele de deseuri controlate si necontrolate se constituie n importante surse de degradare a mediului. Desi majoritatea localittilor detin rampe de deseuri neorganizate, prin dimensiuni si efecte,nici una nu este amenajat corespunztor, efectele asupra mediului si populatiei din proximitate fiind foarte ridicate. Astfel, prin gazele rezultate din procesele de descompunere, pulberile antrenate de ctre vnt si noxele din traficul aferent, rampele de deseuri influenteaz semnificativ calitatea aerului. De asemenea, amplasarea lor n zone cu ape freatice aproape de suprafat creste efectul negativ asupra mediului. De remarcat este faptul c, n proximitatea rampelor de deseuri scade pretul terenurilor si atractivitatea spatiului. Majoritatea rampelor de deseuri sunt nesupravegheate, neamenajate corespunztor, nedelimitate (80 %), doar n 20 % din cazuri fiind supravegheate de primrii, n cadrul lor accesul fiind controlat. Lucrrile de infrastructur abandonate - Abandonarea lucrrilor de constructie (canalul Arges-Dunre, ansambluri de locuinte) si/sau a unor constructii industriale au favorizat cresterea riscurilor tehnogene. Se contureaz numeroase spatii care functioneaz n prezent ca receptoare importante de deseuri, cu efect direct n calitatea mediului. De asemenea, garajele si spatiile industriale, rezidentiale si agricole abandonate contribuie la conturarea unor zone disfunctionale, cu risc tehnogen ridicat datorit nerezolvrii problemelor de mediu post-nchidere. n categoria constructiilor abandonate este inclus si statia de epurare Glina, constructie aflat n stare de conservare. Activittile piscicole - Iazurile piscicole tind s devin si ele surse de degradare a calittii apelor, mai ales n cazul n care nu sunt ntretinute sau se practic o furajare excesiv. n ultimii ani se constat o cre_tere a preocuprilor de ntretinere a iazurilor piscicole, pe fondul cresterii atractivittii lor pentru activitti de agrement. Acest lucru se cuantific n special printr-o crestere a preocuprilor de mentinere a unor populatii piscicole viabile, dar si a unui mediu acvatic prielnic, deci printr-o ncercare de evitare a problemelor legate de eutrofizare si de dezvoltare a unor specii fr valoare economic. Unittile comerciale, de depozitare si prestri servicii - Unittile comerciale, de depozitare (n special substante periculoase) si de prestri-servicii (benzinrii, garaje, vulcanizri, spltorii etc.) contribuie la accentuarea problemelor de mediu, mai ales n cazul n care sunt situate n proximitatea asezrilor umane sau dac problemele de mediu specifice nu sunt gestionate corespunztor. Cele mai mari probleme apar la spatiile comerciale situate n interiorul oraselor, unde ponderea suprafetelor verzi este foarte redus, iar intensitatea traficului extrem de ridicat. Infrastructurile si zonele destinate transferrii fluxurilor de transport - Infrastructurile de transport se constituie n factori de transformare ai mediului, impactele lor negative putnd fi directe (modificarea modului de utilizare a terenurilor, fragmentarea habitatelor, distrugerea solului, modificarea regimului de scurgere a apelor subterane, poluarea aerului, apelor si solului, afectarea stabilittii versantilor), indirecte (supraexploatarea resurselor naturale prin cresterea accesibilittii, salinizare, acidifierea si/sau supraumectarea solurilor, modificarea regimului de scurgere a apelor subterane, diminuarea numrului de specii) sau cumulative (amplificarea unor fenomene climatice, eutrofizarea apelor, degradarea vegetatiei). n afara infrastructurilor, probleme deosebite se remarc n special n spatiile destinate transferrii unor fluxuri de persoane sau de mrfuri (autogri, gri, aerogri, porturi), incluse n categoria surselor de degradare a mediului datorit faptului c amplific efectul surselor mobile prin concentrarea traficului. Transporturile speciale - Transportul gazelor si substantelor petroliere reprezint o surs ce accentueaz dimensiunea riscurilor tehnogene La toate acestea, trebuie adugate problemele urbanistice, legate de incompatibilitatea functiunilor, tot mai frecvent n asezrile umane. Biomurile latitudinilor temperate nemoral, boreal, mediteranean:

133

Au cea mai mare desfsurare pe Glob incadradu-se in medie intre 300 si 660 latitudine.Cuprind un spaiu vast in Emisfera nordic, avand caracteristici complexe. Factorul principal in continuarea zonei temperate il reprezint tot cel dinamic care - prin deosebirile nete de regimul de manifestare al parametrilor si in cadrul sezoanelor impune anumite caracteristici de ordin general in desfsurarea invelisului vegetal, de soluri, in regimul scurgerii raurilor si in morfodinamica actual; cu alte cuvinte a determinat detasarea unor peisaje diferite de cele intanite in zona cald. Structura peisajului zonei nu este omogen sau nu are doar diferenieri mici. In cadrul ei o seam de ali factori duc la deosebiri mari care impun peisaje aparte (de la cel de pdure la cel arid).Cei mai importani factori sunt:desfsurarea lanurilor montane care in anumite situaii reprezint bariere naturale ce determin deosebiri intre inuturile situate de parte si de alta a lor si de aici peisaje diferite;curenii oceanici reci sau calzi din vecintatea fasiilor litorale;distanele mari intre oceane si centrul continentelor, cu reflectare in dinamica maselor de aer si in schimbarea caracteristicilor acestora; existena unor lanuri montane inalte si foarte inalte care au favorizat si etajarea peisajelor. Regiunile naturale temperat-continentale semiaride - nemoral Se desfsoar in prile centrale ale continentelor, la latitudini de 380 500, la distane mari de oceane, fiind bine incadrate de siteme de muni care constituie bariere in calea maselor de aer.Cea mai mare desfsurare o au in Eurasia plecand din estul rii noastre si pan in vestul Chinei (Takla Makan) si Mongolia. Sistemele montane ce se insir din Carpai si pan in Himalaya si Extremul Orient impiedic ptrunderea maselor de aer din sud si sud-est.Deschiderea spre vest face ca unele influene ale circulaiei atlantice s se resimt si la est de ara noastr de unde si o atenuare a ariditii climatului in Europa de Est. Areale mai restranse se gsesc in America de Nord, in podisurile inalte din partea central a S.U.A. si Canadei si in America de Sud, in Argentina. Aici Cordilierii si Anzii constiuie obstacole insemnate in calea maselor de aer oceanic-vestic care nu ajung decat ca mase uscate si calde (efect de foenizare). Factorul de baz n definirea climei rmne circulaia maselor de aer continentale ( polare si arctice sau tropicale) cu regim ciclonic sau anticiclonic.Cele oceanice, pe msura traversrii lanurilor montane devin tot mai uscate. Climatul se va caracterizaprin amplitudini termice mari, precipitaii puine si o evapotranspiraie ridicat de unde o uscciune care se accentueaz ctre sectoarele din mijlocul continentelor. Se difereniaz dou tipuri climatice evidente unul semiarid la exterior, corespunztor stepelor si altul arid specific deserturilor temperate. Subregiunea semiarid se afl in Europa de Est, pampasul argentinian, la exteriorul Podisului Marelui Bazin. Climatul are temperaturi medii anuale intre 50si 100 C, dar cu variaie mare pe sezoane.iernile sunt reci inregistrand valori medii de la 30 la 150 C si minime sczute ce ajung de la 350 pan la 450C.Dimpotriv, verile sunt foarte calde (in medie 200 250 C) cu maxime ce depsesc 350 C.Ca urmare, aici se constat atat un numr ridicat de zile de iarn (30 50) si inghe (100 130), c si de zile de var (100 125) si tropicale (35 55). Totodat, amplitudinile termice anuale ajung la 300 400 C ceea ce relev continentalismul climatului. Cantitile reduse de precipitaii (de sub 400 mm, frecvent intre 150 si 250 mm), dar mai ales cderea cu mari variaii de la an la an, de la sezon la sezon, de la o lun la alta si concentrarea sub form de averse (vara), accentueaz nuana continental a climei. Ploile sunt frecvente primvara si la inceputul verii cand produc aproape 45 55% din totalul precipitaiilor; iarna, ninsorile nu dau cantiti bogate de zpad, dar aceasta se menine ca strat 50 55 de zile datorit temperaturii coborate. Nuanrile distncte ale climatului se reflect intru totul in vegetaie, in dezvoltarea anumitor tipuri de sol, in scurgerea apelor. In Europa de Est, la periferia nordic a deserturilor din Asia Central si din Marele Bazin, ca si in Argentina domin vegetaia ierboas, alctuit din graminee xerofile care formeaz stepa, pampasul, preria. In aceste formaiuni vegetale, gramineele reprezint aproape 95%, ele dispun de organe subterane (bulbi, rizomi, tuberculi) bine dezvoltate,

134

pe cand la suprafa se prezint ca ierburi dense ce se dezvolt rapid in scurta perioad vegetativ. Tipice sunt speciile de Stipa, Poa, Agropyrum, Andropogon. Solurile tipice in step sunt cernoziomurile dezvoltate pe loessuri si depozite loessoide.Ele sunt echilibrate sub raportul circulaiei soluiei pe profil, bogate in materie organic humifer, bine dezvoltate in adancime (mai ales in sectoarele umede ale preeriei sau pampasului).In arealele cu uscciune accentuat, grosimea scade si in plus se dezvolt o crust calacaroas. Datorit reliefului neted (predominant de campie si de podis) si fertilitii solurilor, regiunile de step au constituit principalele terenuri agricole din zona temperat. Ca urmare, vegetaia spontan a fost aproape in intregime inlocuit cu diferite culturi, precumpnitor cerealiere. Rurile cu bazine mai mici, desfsurate aproape in intregime in regiunile de step, au alimentare pluvio-nival si ca urmare, in regimul scurgerii ies in eviden debite mai mari si de durat, in timpul primverii (topirea zpezii si ploi bogate) si la inceputul verii (ploi sub form de avers) si debite reduse la finele verii, toamna si mai ales iarna (precipitaiile reinute sub form de zpad).La cele mai mici fenomenul de secare este frecvent. Raurile mari cu bazine extinse pe muni sau in regiuni naturale, unde cad precipitaii mai multe, au un regim al scurgerii mult mai complex. Evoluia reliefului este destul de lent datorit predominrii suprafeelor cu inclinare extrem de mic.Se difereniaz campurile netede, acoperite de depozite loessoide pe care se inregistreaz procese biochimice cu ritm sezonier si tasri, apoi albiile raurilor cu evoluie puternic influenat de variaiile sezoniere ale scurgerii, si versanii pe care in funcie de mrimea si lungimea pantei se produc splri areolare si usoare forme de siroire primvara, solifluxiuni la trecerea de la iarn la primvar, surpri in sectoarele afcetate de eroziune fluvial, sufoziuni. Pe ansamblu, tendina de evoluie a acestora va fi o diminuare treptat a pantei. Regiunile naturale temperat-continentale reci - boreal Se desfsoar in America de Nord si Eurasia la latitudini mari (de la 450 pan la Cercul polar), incluzand atat campii si podisuri joase, cat si muni cu inlimi medii (Scandinavia, Siberia). In peisaj, se impun pdurile de conifere compacte.Spre sud si mai ales ctre Atlantic sau Pacific, acestea sunt in amestec cu cele de foioase, iar la latitudini mai mari trec, prin ceea ce se numeste silvotundra, la regiunea rece polar. Climatul rece continental impune caracteristicile tuturor componente naturale, dar datorit extensiunii acestei regiuni, el sufer nuanri in raport cu caracteristicile maselor de aer frecvente in diferite locuri. Sunt prezente masele de aer polar maritime si arctice care se continetalizez pe msura stagnrii sau deplasrii lente ctre estul Europei sau Centrul Asiei. Sezonul rece este lung, cu temperaturi sczute ce variaz intre limite foarte largi, umiditate si nebulozitate ridicate, ceuri frecvente si inversiuni de temperatur. Vara, exist o mai mare instabilitate datorit succedrii maselor cu caracter ciclonal sau anticiclonal, mai calde sau mai reci.Temperaturile sunt pozitive ajungand in iulie in jur de 200 C.Amplitudinile termice anuale ajung la valori tot mai ridicate (de la 300 la 600 C) spre mijlocul continentelor ceea ce indic caracterul excesiv al acestui climat. Anual, cad 400 600 mm precipitaii care au o repartiie inegal, cele mai multe producandu-se in sezonul cald c d au si caracter de avers.Iarna, ninsorile, destul de dese, dau un strat de zpad gros care datorit temperaturilor joase se menine mult timp. La latitudini mai mari (in silvotundr) valorile termice sunt mult mai sczute, ingheul solului este profund si de durat, iar cantitatea de precipitaii sczut. Spre sud, la contactul cu regiunile temperate oceanice si semiaride (Europa de Est, nordul Kazahstanului, nord-estul SUA si sud-estul Canadei), influena maselor de aer umed (atlantice, sudice sau uneori a celor pacifice) asigur asemenea, temperaturile sunt mai ridicate, amplitudinile termice (300- 400 C) sunt totusi moderate in raport cu ceea ce se inregistreaz la nord.Vara si la inceputul toamnei evapotranspiraia activ, in condiiile unor temperaturi ridicate, favorizeaz

135

fenomene de uscciune si secet. Cea mai evident reflectare a acestor situaii apare in desfsurarea covorului vegetal si in distribuia tipurilor de sol. Pdurile de conifere reprezint formaiunea vegetal caracteristic, ele fiind singurele ce pot rezista la temperaturi joase. Sunt pduri omogene datorit numrului redus de specii ce intr in alctuirea lor. In Europa, molidul este precumpnitor, la el asociindu-se pinul si mesteacnul.In Siberia, asprimea climatului a impus o alt alctuire, cu brad, zambu, zad.In America de Nord, climatul este mai umed, iar asocierele frecvente sunt intre molid, pini, laricele americane, bradul de balsam, tuia. In Europa Central si in zona Marilor Lacuri, coniferele sunt in amestec cu foioasele. Solurile caracteristice acestei regiuni (ocup aproape in din suprafa) sunt podzolurile in a cror formare un rol important l-a avut dirijarea produselor rezultate din descompunerea ctre baza acestuia, favorizat de un excedent de umiditate (precipitaiile depsesc cantitile de ap pierdute prin evapotranspiraie) ce permite circulaia descendent a soluiilor. In Siberia, unde temperaturile sczute intrein la adancime mic un strat permanent ingheat (pergelisol) s-a dezvoltat un podzol mult mai subire. Scurgerea rurilor care strbat regiunea este diferit de ceea ce frecvent se manifest in celelalte pri ale zonei temperate.Apar ins si situaii cu caracter tranzitoriu spre acestea sau spre regimul tundrei, toate fiind dependente de nuanrile climatului. In Europa de Est si vest de Marile Lacuri, unde precipitaiile sunt mai bogate si regimul termic are variaii anotimpuale destul de largi, raurile au o alimentare mai bogat cu carcter nivo-pluvial.Topirea zpezii in aprilie coincide si cu o perioad de ploi ceea ce face ca debitul s creasc mult.Ca urmare, intervalului aprilie-iunie in este carcateristic scurgerea cea mai ridicat.Dup o var cu ploi puine si o prim parte a toamnei secetoase urmeaz un al doilea interval cu debite mari ca urmare a pecipitaiilor rdicate din octombrie noiembrie.Iarna (indeosebi in ianuarie-februarie) reprezint sezonul cu cea mai redus scurgere a ponderii extrem de mici a alimentrii subterane si a fixrii precipitaiilor la nivelul solului sub form de zpad. La est de Ural si la nord de Marile Lacuri nord americane, continentalismul climei este mult mai accentuat. In timpul verilor cand cade peste 2/3 din volumul precipitaiilor (maximum in iulie, aproape 20%) se realizeaz si topirea zpezilor (iunie).Ca urmare, debitele cresc relativ repede si se menin pan in septembrie la valori ridicate dup care incepe un lung interval de timp care acestea scad. O situaie inedit aparine raurilor in sud si care au gurile de vrsare in extremul nord (Obi, Enisei, Lena etc.).Dezgheul in bazinul superior se va face cu 1 1, in luni mai devreme, decat in cel inferior.Ca urmare, spre vrsare, fenomenul cel mai frecvent il vor reprezenta zpoarele (baraje de ghia) in spatele crora revrsrile si deci inundaiile vor fi deosebite. Relieful din aceast regiune este variat, de la campii s podisuri joase pan la muni inali.In aceste condiii, modelarea este variat.Pe suprafeele plane ale campiei si dealurilor acoperite de pdure sau psuni, procesele chimice, desi au desfsurare slab si inegal pe parcursul anului, rmn procesele principale.Se adaug, eroziunea lateral in albiile raurilor mai ales prmvara si vara. In inuturile mai inalte, cu pante variate si dinamica va fi mult mai complex.Aciunea principal va fi a proceselor de nghe si dezghe deosebit de activ la inceputul si sfarsitul sezonului cald. Suprafeele inclinate fr pdure vor suferi retrageri active prin dezagregri, iar in depresiuni vor fi active fenomenele de termocarst (mai ales in Siberia unde exist un pergelisol mostenit). Splarea areolar si siroirea sunt slabe si nu acioneaz decat asupra prii superficiale a solului, vara si numai in condiiile in care acesta este imbibat cu ap. Regiunile naturale mediteranene Ocup suprafee la latitudini de 300 400, precumpnitor in insulele si in statele riverane M. Mediterane. Areale mai restranse sunt pe rmul californian (San Francisco, Los Angeles), in Chile (la sud de tropic), sudvestul Republicii

136

Africa de Sud, in sudul Australiei. Prin poziie, ea face trecerea tre regiunile naturale ale zonei calde si cele ale zonei temperate. Climatul, care are rol determinant in specificitatea peisajului, se caracterizeaz prin dou sezoane distincte cu scurte intervale tranzitorii. Dominanta maselor de aer tropicale, calde si uscate determin temperaturi ridicate vara (medii lunare de 200 - 250), uscciune datorat cantitilor reduse de precipitaii, numeroase zile senine. In sezonul rece, activitatea ciclonal din zona latitudinilor mari ajunge pan in aceste locuri impunand temperaturi mai coborate (medii lunare de 50 100), nebulozitatea accentuat si o mare cantitate de precipitaii ce cad frecvent sub form de avers. Temperaturile medii anuale oscileaz intre 150 si 200, iar maximile absolute pot ajunge le peste 350C.Verile sunt ceva mai rcoroase in zonele de litoral (in sectoarele vecine curenilor reci) si mult mai fierbini in interiorul continentului, intre ele diferenele ajungand la aproape 100C. In schimb, amplitudinile diurne sunt mici pe litoral si mult mai mari in interior. Cantitatea anual de precipitaii variaz destul de mult de la o regiune la alta. In medie, ea este de 500 1000 mm, dar in anumite condiii, local, ajung la valori mult mai mari (peste 1500 mm) sau foarte mici (sub 350 mm).Repartiia acestora in timpul anului este extrem de neuniform: preponderent cad iarna cand inregistreaz un lan de zile cu averse, adevrate ruperi de nori ce dau chiar pan la peste 1000 mm in 24 ore.Sezonul secetos dureaz la Marea Mediteran intre 4 si 6 luni.Spre interiorul continentelor, uscciunea creste ceea ce duce la detasarea unor peisaje asemntoare stepelor si regiunilor semiaride din zona temperat Pe rmurile regiunii mediteraneene se declanseaz frecvent viituri dinspre uscat ce au viteze mari si anumite caracteristici termice (viituri reci ca Mistralul, in sudul Franei si Bora pe rmul dalmatic si viituri calde si viituri calde ca Santa Ana pe rmul vestic american si Berg pe cel sudafrican). Sezonul cald si uscat coincide cu perioada vegetativ, situaie care se reflect in adaptri, dar si intr-o anumit structur a vegetaiei. Exist pduri si tufrisuri xerofite cu frunze mici, dure, cerate, in general, specii iubitoare de mult lumin. Nu toate sectoarele din regiunea mediteranean inregistreaz acelasi grad de uscciune si aceeasi intensitate a secetei biologice. In aceast regiune se difereniaz: pduri xerofite dezvoltate pe versanii munilor in general pan la altitudine la 1500 m, pot urca pe rmul african al Mediteranei pan la peste 2900 m ( Atlasul nalt).Ele sunt alctuite, in sectoarele mai uscate si pe calcare, din stejarul de stanc si arbusti (fistic, oetar, luar, tulichin, levnic etc.).Pe terenurile mai umede abund stejarul de plut, in amestec cu pinul maritim, pinul de Alep si arbusti (levnic, mirt, fistic).In zonele mai calde exist mslin slbatic si roscov, pe rm pduri de pini.In California precumpnesc pdurile de stejari xerofili, iar in SE Australiei eucalipii; tufrisurile xerofile s-au dezvoltat indeosebi prin indeprtarea pdurii. Ariditatea le-a determinat inlimi diferite, ramificaii, frunze mici, rigide, uneori spinoase.Cele mai insemnate formaiuni in bazinul mediteranean sunt: maquisul ( tufrisuri dense ce ajung la 10 m inlime care sunt frecvente in Corsica si pe rmurile mediteranene, cu specii de mslin slbatic, stejar de stanc, roscov, mirt, palmier pitic); frigana ( arbusti eposi in Grecia); garriga (tufisuri scunde cu inlimi pan la 1 m, pe calacre in sudul Franei, in care sunt dominate exemplare de stejar carmaz, rozmarin , cimbru, iar in Spania, Maroc, Algeria palmierul pitic); chaparal( in California tufrisuri pan la 3 m inlime pe locul pdurilor de stejar defrisate); mattora (in Chile); scrubul ( in SV Australiei) Vegetaia natural a suferit puternice modificri prin defisri pentru extinderea terenurilor de psunat sau cu unele culturi.Sunt frecvente situaiile in care pdurea a rmas doar pe areale mici in masivele montane, iar cea de psuni si tufrisuri s-a extins foarte mult. nvelisul de soluri este mult mai variat in comparaie cu regiuile aride si semiaride, dar datorit agresivitii pluviale se afl pe alocuri si intr-un grad avansat de degradare.Procesele pedogenetice se desfsoar indeosebi in perioada de iarn, cand se realizeaz alterri intense ale substratului mineral si descompunerea masei organice.In sezonul cald ins sunt aduse (prin capilaritate) la suprafa sruri (indeosebi bicarbonai) care se acumuleaz la diferite adancimi

137

impunand o oarecare varietate a tipului de sol.Sunt soluri fertile avand un profil de pan la un metru grosime cu humus si baze schimbabile. Se includ diferite tipuri din clasele cambisoluri, luvisoluri, soluri halomorfe, kastanoziomuri si vertisoluri . Hidrografic se impun dou categorii de bazine .Majoritatea sunt mici, raurile au pante mari, o alimentare dependent de regimul precipitaiilor de unde un debit ridicat iarna cand se transport si un volum insemnat de aluviuni si debite foarte mici vara. La viituri se inregistreaz debite de 500 3000 m3/s, in perioada apelor mici coboar la caiva m3/s.Fenomenul de secare este evident la raurile mici de la periferia regiunilor muntoase.A doua situaie apare in bazinele extinse (depsesc 10.000 km2 Ebru, Tibru, Sacramento) ce cuprind spaii monatne largi care au scurgere cu caracter permanent, complex si in situaiii extreme se ajunge la secare. inuturile cu climat mediteranean se inscriu in areale intens populate ale Pmantului.Extinderea terenurilor agricole, dar si tierea arborilor a cror lemn a fost mult folosit in construcia corbiilor au fost factorii ce-au contribuit indirect la accentuarea proceselor de eroziune in suprafa, a siroirii, dar si la sporirea volumului solid al scurgerii raurilor si la acumulri bogate in cursul inferior si la vrsarea in mare. Evoluia reliefului este complex, situaie determinat local nu numai de nuana climei de la arid spre temperat, dar si de relieful variat de la campii inguste la muni tineri inali. Ca urmare, in regiunile cu nuan climatic mai arid si cu vegetaie srac (predominant tufrisuri), evoluia va fi activ si se va caracteriza prin dezagregri, vara si alterri, iarna, si prin intense procese de splare in suprafa, siroire si transport bogat de aluviuni in sezonul umed.Vor rezulta glacisuri mixte (de eroziune si de acumulare) si o intens degradare a suprafeelor de versant prin rigole, toreni . Rocile au un rol important n morfogenez. In masivele de calcar s-a dezvoltat unul din cele mai complexe tipuri de carst de pe Glob (exist numeroase forme de suprafa de la lapiezuri la cele mai mari polije, apoi un endocarst ce ilustreaz o circulaie activ a apei); pe granite se dezvolt un tip de alveole numite tafoni; pe versanii de flis, cu importante strate de argile, se produce o dinamic activ prin alunecri ( frane) si curgeri noroioase.

138